Sunteți pe pagina 1din 13

Status si rol social Prin socializare, individul invata sa exercite anumite actiuni sociale, sa interactioneze cu altii si ajunge sa ocupe

anumite pozitii in cadrul societatii. Altfel spus, in cadrul structurii sociale, indivizii detin anumite statusuri si joaca anumite roluri. Statusul este definit drept pozitia sau rangul unui individ in cadrul grupului, sau ale unui grup in raport cu alte grupuri (student, profesor, decan, politist, medic, tata etc.). Statusul prescris este cel detinut de un individ in cadrul unei societati, independent de calitatile sale si de eforturile pe care le face el (R46). Statusul dobandit este cel la care individul accede prin propriile eforturi (R47). Prescrierea statusurilor se face in mod obisnuit in fiecare societate in raport cu sexul si cu varsta. In unele societati, prescrierea se face si in raport cu rasa, nationalitatea, religia sau clasa sociala. Socializarea statusurilor prescrise incepe foarte timpuriu. In majoritatea societatilor, inca de la nastere, copiii sunt socializati diferential, in raport cu sexul (diferentierea simbolica prin culoarea cu care sunt imbracati baietii albastru si fetele roz). Socializarea statusurilor prescrise este simetrica cu asteptarile sociale, cu asteptarile femeilor fata de barbati si ale barbatilor fata de femei. Prescrierea statusurilor in functie de sex se face pe baza unor modele culturale, pe baza normelor sociale dominante. Societatea prescrie fiecarui individ un anumit status, in raport cu varsta pe care o are. Daca un copil realizeaza rolurile unui matur, se considera ca a imbatranit prea devreme. Daca un matur realizeaza rolurile unui copil, este considerat imatur. Societatile moderne au dezvoltat o forma de cvasi-prescriere de status, anume meritocratia (R48). Aceasta este un sistem social in care statusul este prescris in raport cu meritul, care este masurat prin performantele educationale si profesionale. Intre statele moderne, Singapore pretinde a fi o adevarata meritocratie, punand accent pe descoperirea si formarea tinerilor staluciti pentru posturi de conducere. In acest scop, rezultatele la invatatura sunt considerate cea mai importanta recomandare.

Majoritatea statusurilor detinute de un individ sunt dobandite pe parcursul socializarii si interactiunii sociale. Dobandirea unui status este rezultatul unei alegeri individuale si al unei competitii. Statusul de barbat este prescris, cel de sot este dobandit. Societatile industriale au redus sfera statusurilor prescrise si ofera posibilitati mari de mobilitate a statusului descendentilor fata de cel al parintilor si de dobandire de statusuri noi prin performante. Dobandirea unui status se face prin eforturi personale si este insotita de anumite costuri personale. In societatile moderne, accesul la statusurile cu prestigiu ridicat este considerat dependent de capacitatile si eforturile individului. Fiecare individ detine o multitudine de statusuri care se asociaza intre ele, formand un ansamblu denumit status global. Statusul global poate fi coerent, unitar, daca statusurile care il compun sunt congruente intre ele. In realitate, intre diversele statusuri ale unui individ intervin conflicte frecvente. Absenta congruentei intre diferitele statusuri poate provoca la nivelul individului un anumit sentiment de insecuritate sau de culpabilitate. Rolul defineste comportamentul asteptat de la cel care ocupa un anumit status. Intr-un anumit sens, statusul si rolul sunt doua aspecte ale aceluiasi fenomen. Statusul este un ansamblu de privilegii si indatoriri; rolul este exercitarea acestor privilegii si indatoriri. Prezentarea dramatica de rol desemneaza efortul constient al unei persoane de a exercita in asa fel rolul incat sa creeze celorlalti o imagine dezirabila despre sine. Intr-o anumita masura, fiecare persoana este un actor dramatic; fiecare isi exercita rolul avand o anumita audienta. Personalitatea influenteaza alegerea rolurilor, modul de exercitare a rolurilor. In acelasi timp, dobandirea unui nou rol produce modificari ale eului, ale personalitatii. Fata de fiecare rol exista anumite asteptari din partea celorlalti. Desigur, nu toate asteptarile sunt la fel de constrangatoare. Fiecare persoana indeplineste mai multe roluri. Un barbat poate fi sot, fiu, tata, angajat, verisor, vecin etc. Totalitatea rolurilor asociate unui status formeaza un set de roluri. Rolurile care formeaza un set pot fi performate in mod diferit. Foarte rar rolurile jucate de o persoana se combina intr-un ansamblu omogen. In cele mai multe situatii, intalnim stressul de rol. Acesta desemneaza dificultatile pe care le au oamenii

in exercitarea cerintelor lor de rol (R15). Stressul de rol se datoreaza pregatirii inadecvate pentru rol, dificultatilor in tranzitiile de rol, conflictelor de rol, esecurilor de rol. Discontinuitatile intre continutul socializarii formale si continutul real al vietii sociale, intalnite in majoritatea societatilor moderne, constituie o cauza a pregatirii inadecvate pentru anumite roluri. De asemenea, pregatirea inadecvata pentru rol poate rezulta si din dinamismul social foarte puternic (socializarea copiilor inainte de 1989). In ceea ce priveste dificultatiletranzitiei de rol, sa ne gandim ca individul, pe parcursul vietii, joaca mai multe roluri legate de evolutia sa biologica si profesionala. Trecerea (tranzitia) de la un rol la altul poate fi asociata cu multe dificultati, intrucat nu exista o pregatire adecvata pentru rolul urmator. Nu intotdeauna trecerea de la stadiul de adolescent la tanar, de la stadiul de tanar la adult etc. se realizeaza foarte usor. Conflictele de rol se pot manifesta in doua forme: intre doua sau mai multe roluri exercitate de o persoana (conflict intre rolul de studenta si cel de mama, de exemplu); intre cerintele care configureaza acelasi rol (in cazul rolului de profesor, pot sa apara conflicte intre exigentele de moralitate, corectitudine si dorinta de castiguri suplimentare). Depasirea conflictelor de rol se face prin: - rationalizare: proces protectiv, de redefinire a unei situatii dificile in termeni acceptabili, din punct de vedere social si personal; - compartimentare: procesul de separare a setului de roluri in parti distincte si de conformare numai la cerintele unui rol la un moment dat.; - adjudecare: proces formal, constient si intentionat, de atribuire unei terte parti a responsabilitatii pentru o decizie dificila. Esecul de rol poate interveni in situatiile in care nu s-a realizat o pregatire adecvata pentru rol, exercitarea acestuia facandu-se in mod neadecvat (R50). Spre exemplu, esecul de rol la nivel familial devine evident in situatiile de divort. In fiecare caz, esecul provoaca nemultumire, frustrare. In situatii deosebite, esecul poate provoca tulburari psihice sau fizice. In toate situatiile, persoanele care esueaza in rolurile lor sunt nefericite.

3.1.Conceptul de structur social Termenul de structura provine de la verbul struer = a construi n tiin, conceptul de structur desemneaz prile componente ale unui obiect, fiin, concepie, doctrin etc. Structura social se refer la modul de alctuire al realitii sociale, la modul n care elementele sistemului social se ordoneaz i se ierarhizeaz, la relaiile necesare, eseniale ce se stabilesc ntre aceste elemente. Teoriile despre stratificare sunt destinate n special analizei ierarhiilor sociale ale indivizilor i grupurilor. Ele ncearc s explice nivelurile existente n diferite comuniti sociale i relaiile acestora cu stabilitatea sau schimbarea social. Aproape toate pornesc de la premisa c toate societile cunosc sisteme variate de stratificare social ( nu exist societi fr ierarhii sociale. Structura social reprezint un ansamblu de interaciuni umane i sociale integrate ntr-un sistem, cruia i confer omogenitate i continuitate i-i determin identitatea i stabilitatea. Prin lucrrile unor sociologi precum: Auguste Comte, Karl Marx, Emile Durkheim, Claude Levi-Strauss, Talcott Parsons, Jean Piaget, Anthony Giddens, s-a constituit un curent de investigare a realitii sociale din perspectiv structural denumit structuralismul sociologic. Talcott Parsons, fondatorul acestui curent, a susinut c sistemul social se distinge prin organizarea structural i funcional, structura fiind calea de investigare a modului de funcionare a societii. Claude Levi-Strauss a conceput structura ca un model de fapte reale, care se accept sau se exclud n interiorul unor uniti sociale, care alctuiesc laolalt un sistem de relaii numit civilizaie sau cultur. Anthony Giddens a analizat structurile sociale n relaie cu aciunea social. n concepia sa, cunoaterea societii se poate face prin structurile sale aa cum se contureaz acestea n aciunile actorilor sociali. Structura social ca sistem include pe axa orizontal forme precum familia, satul, oraul, naiunea, iar pe vertical gruprile clasice, de stratificare, ocupaionale, generaii, sexe, vrste, nivel de instruire colar etc. Structura social cuprinde relaii sociale repetate i stabile ntre componenii unui sistem social. Datorit existenei structurilor sociale, viaa uman i social capt caracterul de regularitate i organizare. Orice societate nu poate fiina dect dac dispune de structuri, adic de elemente de durabilitate, n temeiul crora s se desfoare viaa social. nsui convieuirea oamenilor ntru-un anumit spaiu i ntr-o anumit epoc este determinat de structuri sociale. Aadar, structurile sociale sunt colective de indivizi care acioneaz n anumite moduri percepute ca o convieuire. n raport de relaiile de convieuire, oamenii se grupeaz pe diferite niveluri ale societii, rezultnd stratificrile de diferite tipuri. Studiul structurilor sociale asigur descoperirea elementelor eseniale pentru evaluarea oamenilor, a modului lor de via, a poziiei n ansamblu social a diferitelor colectiviti umane, a coeziunii interne a unui sistem. 3.2. Status social Prin socializare, individul nva s exercite anumite aciuni sociale, s interacioneze cu alii i ajunge s ocupe anumite poziii n cadrul societii. Astfel spus, n cadrul structurii sociale, indivizii dein anumite statusuri i joac anumite roluri.

Statusul social reprezint poziia ocupat de o persoan n societate. n mod obinuit, statusul este definit drept poziia sau rangul unui individ n cadrul grupului sau ale unui grup n raport cu alte grupuri. n literatura de specialitate se ntlnesc diverse definii date conceptului de status social. Astfel, Septimiu Chelcea consider c statusul social exprim drepturile i obligaiile unei persoane, puterea de care dispune. Max Weber aprecia c statusul social este echivalent cu prestigiul social. Robert Linton a definit statusul social ca fiind o colecie de drepturi i datorii determinate de locul ocupat de individ n societate. Statusul social este, aadar, treapta pe care se afl un individ ntr-o structur social i reflect tipul de apreciere asupra lui dat de ctre ceilali membri din structur. Fiecare om este evaluat n funcie de poziia ocupat n cadrul structurii din care face parte. Recunoaterea status-ului depinde att de personalitatea individului, ct i de normele i valorile specifice structurii sociale din care face parte. (ex. medic/dar i membru al celei mai nalte asociaii tiinifice din lumea medical). Fiecare individ deine o multitudine de statusuri i trece mereu de la un status la altul. Talcott Parsons a evideniat dou tipuri de statusuri sociale: status atribuit sau prescris, care reprezint poziia, treapta, recunoaterea dat de societate, ca urmare a unor dimensiuni psihosociale (vrst, religie, sex, ras, mediu familial etc.) i status dobndit, care este poziia ctigat de o persoan prin nvare, prin efort. Atribuirea statusurilor se face n raport cu sexul, vrsta, naionalitatea, rasa, religia sau clasa social. Socializarea statusurilor prescrise ncepe foarte timpuriu. nc de la natere, n majoritatea societilor, copiii sunt socializai difereniat n raport cu sexul. Prima difereniere simbolic apare n culoarea cu care sunt mbrcai bieii i fetele. Ulterior jocurile pe care le practic fetele, jucriile pe care la folosesc sunt diferite de cele ale bieilor. n mod tradiional fetele sunt socializate pentru a deine statusuri de mame, soii, gospodine, n timp ce bieii sunt socializai n raport cu alte ateptri sociale; ei trebuie s dea dovad de for, curaj i fermitate. Atribuirea statusurilor n funcie de sex se face pe baza unor modele culturale, n temeiul normelor sociale dominante. Spre exemplu n unele societi, pregtirea hranei este o activitate exclusiv feminin, n altele predominant masculin; n unele societi activitatea agricol este exercitat predominant de ctre brbai, n altele, de ctre femei; n unele societi din Asia de Sud-Est i din Orientul Apropiat, munca de secretariat este fcut de ctre brbai, pentru c se apreciaz c femeile nu pot ine un secret i nu pot lucra n acelai loc cu brbaii. Realizarea statusurilor specifice de sex este supravegheat de ctre societate prin diverse mijloace. Un individ care nu-i ndeplinete atribuiile statusului su risc s fie penalizat social i marginalizat. n general, societile (mai ales cele moderne, industrializate) au devenit mai tolerante n raport cu prescrierea statusurilor de sex. Atribuirea statusurilor n funcie de vrst se face n societate n raport cu categoriile de vrst (copii, adolesceni, aduli i btrni). Societatea atribuie fiecrui individ un anumit status n funcie de vrsta pe care o are. Importana statusurilor de vrst s-a achimbat pe msura modernizrii societilor. Societile moderne sunt mult mai puin riguroase, comparativ cu cele tradiionale, n prestabilirea statusurilor n funcie de vrst. n societile tradiionale exista o puternic diviziune comunitar a statusurilor n funcie de vrst. Trecerea de la o vrst la alta era pregtit i marcat prin ceremonii i ritualuri. n societile tradiionale,

btrni aveau un status cu prestigiu social ridicat. Ei erau stpnii averii, principalii decideni i judectori.n societile moderne, trecerea de la vrsta de adolescent la cea de adult este mai puin marcat i nu mai constituie obiectul unui control comunitar. n prezent, btrnii sunt marginalizai social n majoritatea societilor. Dup ieirea la pensie ei i reduc brusc importana statusului social. Societile moderne au dezvoltat un o form de cvasiatribuire de status: meritocraia - un sistem social n care statusul este prescris n raport cu meritul, care este msurat prin performane educaionale i profesionale. Statusul dobndit se contureaz i se obine de ctre individ n cadrul competiiei cu ceilali membri ai societii care aspir la el (exemplu de statusuri dobndite: student, director, actor economist etc.). Toate societile distribuie un numr limitat de status-uri dobndite. Spre deosebire de statusurile atribuite care sunt caracteristice pentru ntreaga populaie dintr-o comunitate (ex. brbai, femei, copii, tineri, aduli, btrni etc.), statusurile dobndite fiineaz ntr-un numr stabilit de societate, n raport cu oportunitile sale. Dobndirea unui status este rezultatul unei alegeri individuale i al unei competiii. Statusul de brbat este ptrescris/atribuit, cel de so este dobndit. Nu toi brbaii ajung soi. Cstoria este rezultatul unei alegeri individuale. n societile tradiionale, majoritatea statusurilor erau prescrise n raport cu condiiile sociale ale familiei din care se ntea copilul. Societile industriale au redus sfera statusurilor prescrise i ofer posibiliti mari de mobilitate a statusului descendenilor fa de cel al prinilor i de dobndire de statusuri noi prin preformane. Dobndirea unui status se face prin eforturi personale i este nsoit de anumite costuri personale, ntruct oblig individul la alegeri multiple: carier colar, ocupaional, relaii cu prietenii, loc de reziden etc. Dobndirea unui nou status este asociat cu schimbri n raport locuina, grupul de prieteni, relaiile sociale, raporturile cu rudele, inclusiv cu distanarea fa de prini. Un tip special de status este status-ul fundamental. Vrsta, sexul i, n anumite condiii ocupaia, sunt status-uri fundamentale. n virtutea acestui status, societatea, membrii acesteia, ateapt de la noi un anumit comportament. ntr-un fel se manifest cerinele legate de aciunile i abilitile unui copil (conformarea la regulile sociale, inocen, puritate) i n cu totul alt mod este perceput adultul, judecat, n principiu, prin asumarea responsabilitilor sociale, competen profesional i social. Fiecare individ deine o multitudine de statusuri care se asociaz ntre ele i formeaz un ansamblu denumit status global. Statusul global poate fi unitar, coerent, dac statusurile care l compun sunt congruente ntre ele. Tendina general a oricrui individ este de a asocia statusurile pe care le deine, de a evita orice conflict ntre ele, de ale face congruente. Conflictele sau incongruena de status se manifest ntre componentele profesionale, familiale, economice, politice, sociale etc. ale statusului global. Absena congruenei ntre diferitele statusuri provoac la nivelul individului un anumit sentiment de insecuritate sau de culpabilitate, care se poate compensa fie printr-un conformism accentuat, fie prin revolt. Inconsistena statusurilor pot crea confuzie. Soul i soia au , de regul, vrste apropiate. Statusul de so btrn i de proaspt tat sunt considerate statusuri incongruente. 3.3.Rolul social Rolul social exprim totalitatea ateptrilor care definesc comportamentul oamenilor exprimate n drepturi i responsabiliti ca fiind proprii sau improprii pentru ocuparea unui

status. Statusul este o poziie ocupat de individ n societate iar rolul social reprezint comportamentul ateptat de societate de la cel care ocup acel status. Rolurile sociale sunt expresia comportamentului social direcionate pentru ndeplinirea unui scop bine definit. Rolurile pun n eviden toate sarcinile ce-i revin sau pe care i le asum un individ din poziia social ocupat. Rolul este comportamentul real al unei persoane care deine un status. Rolul ndeplinit de fiecare este unic, el nu poate fi reprodus sau recreat de altcineva. n schimb societatea dispune de un sistem de norme i de mijloace ce oblig pe membrii si s-i adapteze comportamentul la rolurile derivate din status-ul dobndit sau atribuit. Rolurile sunt primele legturi ntre structurile instituionale i experienele personale ale membrilor unei societi. Rolurile sociale por fi dobndite sau pot fi atribuite. Fiecare rol are, n societate sau n grup, semnificaia sa. nvarea rolului implic dou aspecte: dobndirea capacitii de a exercita ndatoririle i de a pretinde privilegiile rolului i dobndirea atitudinilor, sentimentelor ateptrilor pretinse de rol. Primul aspect se realizeaz mai uor, al doilea presupune reorientri mentale i atitudinale necesare pentru exercitarea eficient a rolului. Personalitatea influeneaz alegerea rolurilor, modul de exercitare al acestora. n acelai timp, dobndirea unui rol produce modificri ale eului, ale personalitii. O fat i schimb personalitatea dup cstorie, iar o soie dup ce nate. Fa e fiecare rol exist ateptri din partea celorlali. Se deosebesc trei tipuri de ateptri: necesare, obligatorii i facultative. Ateptrile necesare se impun cu for maxim, iar deintorul unui rol nu se poate sustrage lor. Dac individul nu satisface aceste ateptri, el este sancionat n mod sever. Un poliist care fur este sancionat mai sever dect alte persoane care fur. n mod asemntor sunt sancionai: un judector care ia mit, un preot imoral, un contabil care fraudeaz etc. Ateptrile obligatorii se manifest la nivelul grupurilor sociale, care impun anumite reguli de conduit, iar gradul de conformare la ele este variabil. Ateptrile facultative exprim libertatea individului de a le respecta mai mult sau mai puin. Un rol nu fiineaz autonom. Fiecare persoan ndeplinete mai multe roluri. Fiecare status este determinat de mai multe roluri. Totalitatea rolurilor asociate unui status formeaz un set de roluri. Statusul unui individ este determinat de contextul social i de numrul de roluri jucate. De exemplu statusului de student i revin mai multe roluri: rolul de membru al comunitii universitare; rol de nvare i pregtire; rolul de coleg; rolul de membru al familiei; rolul de prieten; rolul de cititor al bibliotecii universitare; rolul de membru al societilor tiinifice; rolul de membru al consiliului facultii etc. Rolurile jucate de o persoan se pot combina ntr-un ansamblu omogen, persoanele exercitnd fr dificulti ntregul set de roluri. Persoanele care realizeaz aceste performane sunt puine. n foarte multe cazuri stresurile de rol care desemneaz dificultile pe care le au oamenii n exercitarea cerinelor de rol. Stresul de rol se datoreaz pregtiri inadecvate pentru rol, dificultilor n tranziiile de rol, conflictelor de rol i eecurilor de rol. Orice rol are cel puin un rol reciproc ataat lui. Drepturile legate de un rol sunt ndatoriri legate de un alt rol. De aceea exist situaii cnd individul este obligat s joace simultan mai multe roluri i atunci apare conflictul interroluri. De exemplu un individ care medic fiind trebuie s-i opereze propriul copil. 3.4. Relaii sociale Fiina uman intr n relaie cu ceilali membri ai societii din nevoia intrinsec de cellalt.

Oamenii intr n contact unii cu alii dintr-o necesitate. Orice societate sau grup social nu este o simpl sum de indivizi, ci const ntr-o reea de legturi ntre acetia, n mijloacele materiale i simbolice pe care ei le folosesc n interaciunile i activitatea lor, precum i n rezultatele sau produsele materiale i spirituale ale activitii lor sociale. Relaiile interindividuale pot fi ntmpltoare, efemere sau spontane, avnd n aceast situaie, din punctul de vedere al vieii sociale un rol derivat, secundar. n toate colectivitile, grupurile i unitile sociale exist ns relaii fundamentale, ce se caracterizeaz prin durat i stabilitate, se desfoar dup norme i reguli stabilite, sunt consfinite n legi, coduri, reguli, obiceiuri sau tradiii. Nu toate relaiile dintre indivizi sunt relaii sociale. Relaiile interumane prezint mai multe forme: contactul spaial, contactul psihic, contactul social, interaciunile sociale Contactul spaial are n vedere diversele mprejurri n care indivizii intr n contact (locul de munc, locul de studiu, locuine, adunri publice etc.). Contactul psihic este o form de relaie de lung durat n care indivizii i observ reciproc caracteristicile, aspectul, trsturile de caracter, pregtirea intelectual, preocuprile etc. Contactele sociale se nasc prin intermediul relaiilor dintre cel puin doi oameni care manifest un interes comun pentru un obiect i acioneaz mpreun. Contractele sociale pot fi : trectoare i durabile; particulare i publice; directe i indirecte; personale i impersonale; materiale i personale. Indiferent de natura lor, contractele sociale stau la baza relaiilor sociale. Absena acestor contacte poate duce la marginalizare, nsingurare, la consecine negative asupra echilibrului psihic al indivizilor. n situaia n care contactele sociale sunt durabile, ntre indivizi apare un fenomen nou, ei caut s se influeneze reciproc. n acest mod se nate interaciunea social. Ea genereaz procesele de adaptare, de acceptare, de socializare, de cooperare, de opoziie , de conflict etc. Interaciunile sociale se realizeaz dup anumite modele statornicite n practica vieii sociale. Intrnd ntr-un grup, individul trebuie s se conformeze modelelor de interaciune existente n grupul respectiv. Interaciunile pot fi directe sau indirecte. Interaciunile sociale sunt mai durabile dect contactele sociale. Pe baza lor apar relaiile sociale. Relaiile sociale reprezint un sistem de legturi ce cuprinde minimum doi parteneri (indivizi sau grupuri), un contact, atitudini, interese i situaii, un sistem de drepturi i obligaii pe care partenerii trebuie s le realizeze. Relaiile sociale reprezint elementul durabil al legturilor sociale care unesc oamenii n grupuri. Fr relaii sociale i interaciuni interioare un grup nu poate exista un anumit timp, n mod organizat i coeziv. Relaiile sociale sunt raporturi ntre unitile sociale (grupuri, instituii, colectiviti) Relaiile sociale prezint o mare diversitate, fapt care face ca s existe mai multe criterii de clasificare. Dup natura lor relaiile sociale sunt: economice, politice, educaionale, juridice etc. Dup tipul partenerilor relaiile sociale sunt: - relaii interindividuale - reprezint relaiile stabilite ntre doi indivizi. n acest caz relaiile pot fi: de prietenie, de colaborare, de dumnie, de conflict, de ntrajutorare, de indiferen; - relaii ntre individ i grup - n acest tip de relaii individul reprezint o entitate i grupul cealalt entitate n care sunt incluse valorile, interesele i normele grupului; de regul n cadrul grupurilor mici relaiile sociale sunt relaii de cunoatere, afective, de comunicare, de mobilitate; o alt clasificare a relaiilor sociale la nivelul grupului mic este dat de Jean Piaget, conform cruia relaiilor sociale se mpart n relaii intelectuale, afective i morale;

- relaii intergrupale sunt acele relaii care au ca parteneri grupurile luate ca totaliti. Un alt criteriu de clasificarea a relaiilor sociale l constituie influena exercitat de acestea asupra coeziunii sociale. Conform acestui criteriu deosebim: - relaia de cooperare, care poate fi personal sau impersonal, deliberat sau simbolic. n grupurile mici cooperarea este direct i personal. n grupurile mari ea este impersonal i simbolic; - relaii de subordonare i supraordonare; un grup sau un individ este dominat de un grup sau individ sau domin, prin diferite mijloace un alt grup sau individ; - relaii de compromis i toleran; presupun existena a doi indivizi sau grupuri cu interese i scopuri diferite, pe care nu i le pot impune i se accept reciproc; - relaia de marginalitate apare cnd indivizii particip la grupuri cu modele valorice diferite fr a se identifica n totalitate cu nici unul dintre ele; - relaii de competiie; ele apar cnd resursele de putere, prestigiu, produse, afeciune, statusuri etc. sunt limitate, percepute ca atare; aspectul competitiv reiese din obinerea unui rezultat pe seama celorlali participani n relaie; - relaii conflictuale; apar cnd deosebirea de interese nu admite compromisul , iar partenerii ncearc s se reciproc unul pe cellalt. Natura activitii reprezint un alt criteriu de clasificare a relaiilor sociale. Se deosebesc din perspectiva acestui criteriu relaii de munc, relaii familiale, relaii de vecintate, relaii de petrecere a timpului liber. Investigarea acestor relaii este obiectul de studiu al unor ramuri ale sociologiei: sociologia muncii, sociologia familiei, sociologia timpului liber etc.

Status si rol social Orice persoana ocupa o anumita pozitie, un anumit loc intr-un grup social, intr-o unitate, institutie sau organizatie sociala, pozitie care-i confera anumite drepturi, ii impune anumite indatoriri si ii cere un anumit comportament. Prin status social intelegem pozitia sau locul pe care il ocupa un individ in structura sau organizarea unui grup, unitati, institutii sociale. Dupa opinia lui Ralph Linton, statusul social reprezinta ansamblul asteptarilor pe care un individ este indreptatit sa le aiba de la ceilalti membri ai grupului, colectivitatii, in virtutea pozitiei pe care el o ocupa in respectivul grup. Altfel spus, detinatorul unui status se asteapta, cu indreptatire, ca ceilalti sa-i recunoasca drepturile care-i revin, ca si indatoririle pe care le are. Rolul social reprezinta comportamentul asteptat intr-o situatie data, din partea cuiva care detine un anumit status. In opinia aceluiasi Ralph Linton, rolul social reprezinta ansamblul expectantelor pe care membrii grupului, colectivitatii, sunt indreptatiti sa le aiba fata de cel care detine un anumit status. Rolul social este, deci, un model social de comportament intr-o situatie in care se gaseste sau se poate gasi la un moment dat un individ uman. Acest model are anumite limite de toleranta, care nu pot fi depasite fara a se risca o sanctiune, de un fel sau altul, din partea societatii.

Orice status social implica unul sau mai multe roluri sociale, dupa cum un rol poate fi asociat mai multor statusuri sociale. Rolul social nu este altceva decat aspectul dinamic, comportamental al statusului social. In privinta raportului intre status si rol, esentiala este realizarea unei cat mai depline concordante intre ele. Aceasta inseamna ca o persoana care detine un status sa poata juca rezonabil bine rolul sau rolurile aferente acestuia (comportamentul de rol al acestuia sa se incadreze in limitele de toleranta admise. Aceste limite de toleranta sunt impuse de faptul ca modul in care o persoana se comporta in pozitia pe care o detine este dependent nu numai de natura statusului, ci si de personalitatea unica a celui care detine respectivul status). In mod ideal, o persoana ar trebui sa detina un status ale carui exigente le poate satisface rezonabil de bine. Zicala Omul potrivit la locul potrivit, in momentul potrivit ilustreaza cel mai bine aceasta situatie ideala. De evitat ar fi, pe cat posibil, si situatia in care capacitatile, posibilitatile unei persoane sunt net superioare cerintelor statusului detinut. In acest caz, capacitatile persoanei sunt subutilizate, reactia acesteia fiind una de frustrare si de permanenta tendinta de depasire a drepturilor, competentelor conferite de status, de incalcare a domeniului aflat sub jurisdictia altora potentiala sursa de tensiune si conflict in cadrul grupului sau organizatiei. In societatile complexe, una si aceeasi persoana apartine simultan mai multor grupuri, colectivitati si detine, in consecinta, mai multe statusuri particulare specifice. Ansamblul statusurilor particulare detinute de un individ formeaza asa-numitul status social global. In cazul in care diferitele statusuri particulare detinute de un individ se armonizeaza, vom spune ca individul respectiv are un status social global consistent. In cazul in care diferitele statusuri particulare nu se armonizeaza, vom spune ca persoana aflata in aceasta situatie are un status social inconsistent. Pentru a se da consistenta ceruta statusului social global al unui individ, este necesara fie renuntarea la unul sau altul din statusurile incompatibile, fie, cel putin, ierarhizarea acestora si acordarea de prioritate satisfacerii exigentelor unora dintre statusurile particulare. Statusurile sociale pot fi clasificate in mai multe tipuri, conform mai multor criterii. Dintre acestea vom mentiona criteriile cel mai frecvent utilizate: a) Criteriul modului de acces al individului in statusul respectiv: a1.Statusuri atribuite (ascribed status) statusuri mostenite sau acordate automat de catre societate in virtutea unor calitati innascute.

a2.Statusuri dobandite (achieved status) statusuri obtinute prin anumite eforturi personale. De interes pentru sociologie sunt indeosebi statusurile dobandite. b) Criteriul modului de recunoastere a statusului: b1.Statusuri formale (sau oficiale) recunoscute si reglementate oficial (prin legi, decrete, regulamente, instructiuni etc.) si la care se accede prin concurs, examen, numire, alegere etc. b2.Statusuri informale (neoficiale) nerecunoscute si nereglementate oficial; ele sunt insa la fel de reale ca cele formale, fiind recunoscute spontan datorita unor calitati personale ale celor ce detin asemenea statusuri. Cel mai frecvent mentionat status de acest tip este cel de lider informal (sau de fapt). O problema de o importanta aparte pentru viata unei unitati sau organizatii sociale este aceea a conflictului de rol si a ambiguitatii rolului. In analiza conflictului de rol se porneste de la ideea ca un individ, in cadrul unei institutii sau organizatii poate fi considerat o asa-numita persoana focala, care intra in relatii formale sau informale cu alte persoane. Fiecare persoana focala detine un status si trebuie sa joace adecvat rolurile asociate statusului respectiv. Persoanele cu care persoana focala intra in relatii directe si care depind, intr-un fel sau altul, de performantele acesteia, de modul in care aceasta satisface exigentele statusului, formeaza setul de rol al persoanei focale. Fiind interesati de modul in care persoana focala isijoaca rolul, membrii setului sau de rol au, fata de persoana focala, anumite expectante de rol (adica anumite asteptari in privinta modului in care persoana focala ar trebui sa-si joace rolul) pe care le transmit, intr-un fel sau altul, persoanei focale. Ei se manifesta, asadar, in calitate de transmitatori de rol. Conflictul de rol, cu efecte indezirabile potentiale atat pentru persoana focala, cat si pentru institutie sau organizatie, poate avea surse diferite si consecinte diferite: a. Existenta unor expectante de rol incompatibile ale membrilor setului de rol, transmise persoanei focale. Reactia posibila a persoanei focale poate fi: - convingerea unuia sau unora dintre membrii setului sau de rol de a renunta la expectantele lor de rol; - ierarhizarea acestor expectante in functie de pozitia persoanei care le transmite si luarea in considerare, pentru a fi urmate, doar a unora; - ignorarea tuturor expectantelor de rol transmise si luarea in consideratie doar a exigentelor statusului

ca atare si a propriei conceptii privind modul de satisfacere a acestor exigente. b. Transmiterea de expectante de rol contradictorii, incompatibile din partea unui membru semnificativ al setului de rol al persoanei focale. Reactii posibile din partea persoanei focale: - convingerea transmitatorului de rol de a renunta la una din expectantele sale de rol incompatibile; - ignorarea expectantelor de transmise persoanei focale. rol contradictorii

c. Incompatibilitatea intre exigentele statusului detinut si ale rolului ce ar trebui jucat, pe de o parte, si anumite valori si norme fundamentale internalizate ale persoanei focale. O solutie posibila pentru persoana focala ar fi reajustarea normelor si valorilor proprii, pentru a le pune de acord cu exigentele statusului si rolului. In primele doua cazuri, cea mai proasta solutie ar fi permanenta cedare la presiunile exercitate de diferiti transmitatori de rol. O cedare atrage dupa sine, de regula, cedari ulterioare. In schimb, rezistenta la aceste presiuni poate duce pana la urma la renuntarea la presiuni de conformare la expectantele de rol din partea membrilor setului de rol. De mentionat ca, in cazul in care persoana focala nu poate rezolva conflictul de rol, intr-un fel sau altul, singura solutie ramane retragerea persoanei focale, renuntarea la statusul detinut. Pe langa conflictul de rol, consecinte negative asupra detinatorului unui status, ca si asupra institutiei sau organizatiei ca atare poate avea si ambiguitatea rolului, respectiv neclaritati in privinta modului cum ar trebui sa se comporte detinatorul unui status. Ambiguitatea rolului isi poate avea sursa in: - nedefinirea sau definirea inadecvata a rolului ce ar trebui jucat de detinatorul unui status; - existenta unei asemenea definiri a rolului, dar neinstruirea adecvata a detinatorului statusului in momentul obtinerii respectivului status; - existenta unei definiri adecvate a rolului, a unei instruiri adecvate a detinatorului statusului in momentul obtinerii acestuia, dar lipsa de preocupare si de interes din partea detinatorului statusului de a-si insusi si internaliza exigentele de rol ale statusului.

Pentru functionarea normala a unei institutii sau organizatii, pentru evitarea aparitiei unor tensiuni putin benefice, importante sunt deopotriva atat eliminarea surselor conflictelor de rol si rezolvarea conflictelor de rol produse, cat si eliminarea tuturor formelor de manifestare ale ambiguitatii rolului.