Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Ghidul parintilor
Introducere
Cel mai frumos cadou pe care il poate face un parinte copilului sau este sa-l
ajute si sa-l invete sa comunice cu lumea. Am cunoscut cu totii frustrarea de a
incerca sa comunicam cu un copil incapabil de a vorbi, sau care vorbeste pe limba
lui, sau care este total indiferent. Sub presiunea stressului chiar si parintii
cei mai rezonabili si afectuosi pot deveni frustrati si descurajati.
Cum sa vorbim unui copil care are o capacitate de comunicare limitata? Unui copil
caruia ii lipseste dorinta de a vorbi? Unui copil care nu ne asculta, care e
agitat sau care se opune? Aceste situatii cer capacitati speciale din partea
parintilor.
Aceasta carte ne propune moduri de a crea o buna comunicare cu copilul nostru
depasind obstacolele care sunt: capacitati limitate, opozitie, sentimentul
neputintei, indoielile beneficiilor comunicarii.
Daca copilul nostru nu comunica asa cum ne-am astepta, poate ca nu este din cauza
dezinteresului, ci mai degraba pentru ca nu prea stie cum sa raspunda. Chiar daca
are capacitatea de a raspunde, copilul poate gindi ca n-o sa-l intelegem si refuza
atunci sa vorbeasca. In spatele comportamentului copilului nostru se pot ascunde
temeri, lipsa de incredere in sine; refuzul de a vorbi ar fi atunci un mod de a se
proteja.
Problema pe care o avem nu vine numai din cauza comportamentul copilului nostru,
ci si de la reactia noastra in fata acestui comportament. Daca acest copil ne
arata prea putin interes pentru limbaj, atunci noi avem tendinta de a vorbi in
locul lui sau de a-l ignora. Daca nu raspunde eforturilor noastre de a comunica cu
el, atunci adesea vom insista mai mult. Daca se incapatineaza, incercam sa-l
fortam, sa-i impunem dorinta noastra. Cel mai adesea, vrind sa infringem
rezistenta lui nu reusim decit s-o facem si mai mare.
Atunci ne simtim descurajati si suntem tentati sa-i dam ceea ce credem noi ca
vrea, sa abandonam partida, doar ca ar fi pacat pentru el si pentru noi. De fapt
ii lipsesc ocaziile si incurajarile de care orice copil are nevoie pentru a
ameliora capacitatea sa de a invata sa vorbeasca.
Metoda HANEN ofera solutii care pot parea paradoxale la multi dintre noi: aceasta
consta in a reactiona invers decit reactionam in mod natural atunci cind
comunicarea esueaza. Principiul fundamental al metodei Hanen este de a incuraja
comunicarea intr-un mod indirect. In loc sa-i zicem ce trebuie sa faca, ii dam
ocazia sa descopere singur. Vrem ca el sa resimta mai usor bucuriile si avantajele
comunicarii.
Metoda Hanen privilegiaza crearea de contacte afectuoase cu copilul prin
comunicare si invatare. L-am numit "calea celor 3A". Ea consista in a:
acorda copilului nostru posibilitatea de a lua initiative
adapta pentru a trai impreuna momentul
ajuta limbaj si experiente
Calea celor "3A" poate fi folosita cu orice copil de virsta prescolara, chiar si
cu bebelusii, pentru a-i incuraja sa comunice cind sunt bolnavi, incapatinati sau
capriciosi.
Capitolul 1
Sa dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative
Parintii joaca mai multe roluri, citeodata toate in acelasi timp! Trebuie sa fim
in acelasi timp politai si prieteni, povestitori si soferi, schimbatori de scutece
sau infirmieri. Citeodata uitam ca ceea ce facem, dar mai ales cum facem schimba
totul.
Vrem sa fim parinti buni. Vrem sa satisfacem nevoile si dorintele copiilor nostri.
Este greu sa rezistam reflexului natural de a usura lucrurile vorbind sau
reactionind in locul lui de cite ori copilul pare incapabil de a se exprima sau de
a se descurca.
Totusi, chiar daca noi credem ca-i simplificam si-i usuram lucrurile si ca-l
ajutam, il privam de posibilitatea de a-si exprima curiozitatea, sentimentele,
nevoile. Daca noi facem totul si vorbim in locul lui, atunci nu ii dam ocazia de a
descoperi singur cum sa se descurce si sa se exprime.
Stim ca rolul unui parinte este de a educa si avem atitea lucruri sa-i invatam pe
copiii nostri incit monopolizam deseori conversatia. De multe ori uitam ca un
copil invata mai bine prin propria lui experienta decit privind sau ascultind ce
si cum trebuie facut. Daca noi suntem singurii care vorbim, copilul nu are ocazia
sa invete prin propria lui experienta.
Atunci cind jucam rolul partenerului care asculta�
�folosim "calea celor 3A" pentru a incuraja copilul nostru sa stabileasca un
contact si sa comunice.
Copilul nostru se simte recunoscut si special pentru ca:
- ii acordam posibilitatea de a lua initiativa
- ne adaptam pentru a partaja momentul impreuna cu el
- ajutam limbajul si experienta
Mary MacCracken
Pentru a ne ajuta copilul sa cunoasca lumea trebuie mai intii sa-l cunoastem bine
si sa-i cistigam increderea. In dorinta noastra de a satisface nevoile copilului,
de a-l invata ce e viata si de a se amuza avem reflexul natural de a anticipa
nevoile sale, de a-i spune ce trebuie sa faca, de a alege jocurile in locul lui.
Dar trebuie sa facem un efort constient de a observa, astepta si asculta copilul.
Este prima etapa si cea mai importanta pentru a ne cunoaste copilul.
Observarea
Asteptarea
Ascultarea
Atunci cind vorbim copilului nostru iar acesta nu ne raspunde avem reflexul de a
"astupa golul", de a ne raspunde singuri la toate intrebarile si de a continua
fara nici o pauza.
Credem ca usuram lucrurile, dar in realitate sabotam dezvoltarea sa cu cele mai
bune intentii. Nu asteptam raspuns din partea lui si el va raspunde asteptarilor
noastre� necomunicind.
Daca, din contra, il ascultam atent, toata atentia noastra ii va da increderea si
curajul necesare pentru a face eforturi.
Daca ne ascultam atent copilul il vom intelege mai bine si ii vom putea raspunde
cu mai multa sensibilitate.
Singurul mod de a sti ce se-ntimpla cu un copil este sa-l asculti. Insa nu-l putem
asculta atita timp cit vorbim.
Citeodata trebuie sa facem un efort constient pentru a putea descoperi
sentimentele, nevoile si interesele copiilor nostri.
Mama a luat-o pe Lea in brate si a pus-o in fata oglinzii ca sa se vada cit este
de frumoasa. Mama batea usurel in oglinda pentru a atrage atentia fetitei, dar
aceasta privea constant in jos. Mama nu intelegea de ce Lea nu e fascinata de
oglinda asa cum ar fi crezut. Pina cind a remarcat ca Lea privea florile asezate
sub oglinda, ea a urmat initiativa fetitei si apoi s-au amuzat grozav mirosind
trandafirii!
Tata vroia sa-i citeasca o poveste lui Benjamin, dar acesta incerca intr-una sa
intoarca paginile. Tata si-a dat seama ca beietelul nu era interesat de poveste,
atunci s-a oprit din citit. El a remarcat ca Benjamin parea fascinat de imaginea
unui ciine mare din carte si atunci a inceput sa latre, ceea ce l-a amuzat enorm
pe baietel!
Daca remarcam...
- ca vorbim singuri
- ca ajutam chiar si atunci cind nu este nevoie
- ca spunem ce trebuie sa faca
- ca intrerupem
- ca credem ca stim ce copilul vrea sa ne spuna
...amintiti-va da trebuie sa va faceti timp ca sa va OSERVATI, ASTEPTATI si
ASCULTATI copilul.
- daca varsam putin lapte pe jos sarim sa stergem imediat... dar daca acordam
copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ce crede el despre
aceasta situatie.
- daca suna cineva la usa vrem sa raspundem imediat... dar daca acordam copilului
nostru posibilitatea de a lua initiativa vom vedea daca reactioneaza la sonerie si
daca da, cum.
- daca ii citim o poveste vrem s-o citim de la inceput pina la sfirsit, fara sa ne
departam de text... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua
initiativa, vom afla ceea ce-l intereseaza cu adevarat in aceasta carte.
- daca dam o jucarie copilului, am vrea ca sa se joace cu jucaria pe care i-am
ales-o noi... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa,
vom afla cu ce anume vrea el sa se joace de fapt.
Nivelul 1
Copilul isi face cunoscute interesele si nevoile sale prin limbajul corporal si
emitind sunete (gingureste) Parintii interpreteaza sunetele si gesturile sale.
La acest nivel, copilul in general:
- plinge, priveste, zimbeste, tipa
- emite sunete care se aseamana cu vocalele
- isi schimba vocea (volumul, tonul etc.)
- isi schimba culoarea fetei
- isi misca corpul
Nivelul 2
Nivelul 3
Nivelul 4
Nivelul 5
Copilul incepe sa faca propozitii formate din 3 sau mai multe cuvinte.
Aceasta carte ne explica cum putem ajuta copilul sa progreseze pina la nivelul 5.
Ca sa rezumam:
Pentru a vorbi, copilul are nevoie sa aibe ceva de spus, sa aibe ocazia sa
vorbeasca, sa fie incurajat si recompensat astfel incit sa merite efortul.
In acest capitol vom descoperi:
- ce putem face pentru a da copilului ocazia sa aibe ceva de spus si pentru a-i da
incurajarea de care are nevoie ca sa simta ca se merita efortul
- modalitati de a face copilul sa inteleaga ca il ascultam cu adevarat
- modalitati de a incuraja copilul sa persevereze in conversatie
- modalitati pentru a partaja experiente impreuna cu copilul nostru, chiar daca
acesta pare incapabil sa participe sau nu pare interesat.
Unul dintre cele mai bune moduri de a comunica cu copilul nostru este simplu:
consista in a se plasa in asa fel incit sa ne poata privi in ochi.
Atunci cind suntem fata in fata cu copilul, disponibili si interesati de ceea ce
poate exprima, se intimpla lucruri surprinzatoare: ne cunoastem mai bine copilul
iar el ne cunoaste de asemenea mai bine. Poate vedea miscarile gurii noastre si a
buzelor, felul in care pronuntam cuvintele si ce anume privim in acel moment.
Poate simti atitudinea pozitiva pe care o rezervam tentativelor lui de comunicare
si cit de mult ne face placere sa ne petrecem timpul cu el. Apropiindu-ne de el,
incurajam comunicarea in cele doua sensuri si suntem bine plasati pentru a acorda
copilului posibilitatea de a lua initiativa.
Sa evitam sa vorbim de sus copilului!
Pentru a fi la acelasi nivel ne putem aseza pe vine, aseza pe jos, intinde pe
burta, tine copilul pe genunchi�
prin imitatie
Unul dintre cele mai bune mijloace de a stabili o legatura cu un copil mic, care
de abia incepe sa comunice, este de a repeta sunetele pe care le scoate, gesturile
sau expresia fetei. In acest fel va sti ca suntem interesati de ceea ce poate face
sau zice. Sunt sanse ca astfel sa se lege o conversatie�
prin interpretare
Atunci cind intelegem ceea ce copilul a vrut sa ne comunice prin sunete sau
gesturi sa "traducem" asta in limba noastra, cu voce tare, astfel copilul va avea
doar de invatat.
prin comentarii
Conversatia trebuie intretinuta, iar uneori este destul de greu. Copilul nu stie
intotdeauna ce ar trebui sa faca si are nevoie de timp si de incurajari pentru a
se initia in arta conversatiei. La inceput trebuie deci ajutat:
1. Cu semnale tacute: expresia fetei noastre si gesturile pot arata copilului ca e
rindul lui: deschidem ochii mari, ridicam o sprinceana, facem cu ochiul pentru a-i
arata ca-l asteptam; ii zimbim pentru a-l incuraja si a-i arata ca-l credem
capabil de a continua; pronuntam incetisor cuvintul pe care asteptam ca el sa ni-l
zica; ne aplecam spre el ca sa-i aratam interesul.
2. Cu semnale verbale: spunind: "uite!"� "bine"� "e rindul tau!"� "si acum?"�;
repetind ceea ce tocmai am spus pe un ton interogativ sau mai tare; spunind
acelasi lucru cu cuvinte diferite completind sugestia (Ex: "Vrei sa iesi sa te
plimbi cu mama?" si apoi: "Vrei sa mergem sa admiram florile?")
3. Apoi sa asteptam, sa asteptam iar si iar ca el sa ne raspunda�
4. Sa punem intrebari bune, din acelea care fac ca conversatia sa curga iar
copilul sa se angajeze in conversatie. Ele trebuie sa fie sincere si adaptate
nivelului copilului.
Intrebari BUNE:
- care manifesta interesul si stimuleaza imaginatia: "si apoi?�", "Si daca?�", "Si
acum?"�
- care permit copiluli sa faca alegeri si sa ia decizii: "Vrei sa� sau sa�?"
- care stimuleaza ideile: "Ce se intimpla?"� "Cum merge asta?"�
- care stimuleaza curiozitatea: "De ce?"� "Cum?"� "Cine?"� "Unde?"�
Uneori trebuie sa facem eforturi constiente pentru a pune intrebari BUNE care sa
incurajeze copilul sa imparta cu noi experientele. Sa gasim intrebarile bune nu-i
intotdeauna usor, dar reactia copilului nostru ne poate indica daca am reusit sau
nu.
Tipul intrebarilor si motivele pentru care le punem depind de stadiul de evolutie
in care se afla copilul nostru. Trebuie retinut insa ca la nivelul 4, daca punem
intrebari la care se poate raspunde prin "da" sau "nu" limitam posibilitatile de
raspuns.
Atunci cind ne adaptam pentru a partaja impreuna cu copilul diferite experiente:
1. Fiind fata in fata =>
- copilul nostru simte ca suntem interesati de ceea ce face
- e predispus sa se joace cu noi
- devine mai constient de ceea ce facem si ce spunem
"Cel mai important act de invatare de la inceputul vietii si poate din viata
intreaga este achizitionarea limbii materne. O data ce avem limbajul la dispozitia
noastra detinem o cheie care ne va deschide multe porti�"
David Crystal, lingvist
Ex: Mama lui Thomas descrie felul in care Thomas a invatat progresiv sa foloseasca
cuvintul "baie".
Dindu-i copilului ceea ce cere, insa retinindu-l doar citeva secunde, avem ocazia
de a partaja o experienta si a-l face sa auda cuvinte care-l vor ajuta sa
inteleaga si sa invete.
O lingurita care cade, un nasture care se desprinde, cineva care bate la usa, am
pierdut o soseta� atitea surprize care suscita interesul copiilor nostri. Sa
profitam de aceste evenimente ca sa experimentam, sa intelegem si sa comunicam
impreuna!
Daca mazgaleste peretii, daca varsa sucul de fructe, daca da drumul ciinelui, daca
refuza sa-si imparta jucariile cu alti copii, putem profita de ocazie pentru a-i
explica ce "nu merge", de ce s-a intimplat asta si ce poate face ca sa amelioreze
situatia.
Atunci cind se intimpla ceva deosebit sau ca lucrurile nu se petrec asa cum am
prevazut, copilul va invata ceva daca ii explicam:
- ce s-a intimplat
- de ce s-a intimplat
- cum sa facem ca totul sa intre in ordine
Cum putem �mbogati limbajul prin experiente?
Ce interes avem sa invatam cuvintul "leagan" daca nu putem cere sa fim impinsi ca
sa ne leganam???
Prin imitatie
Unul dintre cele mai simple moduri de a ne ajuta copilul sa invete sa comunice
consista in a imita gesturile si sunetele pe care le produce si apoi a adauga un
cuvint sau un gest nou. Daca vrem ca el sa ne imite la rindul lui, trebuie sa
alegem cuvinte pe care le poate pronunta.
E simplu: trebuie
- sa repetam ceea ce spune copilul
- sa facem ceea ce face el
- si apoi sa adaugam un cuvint nou in legatura cu ceea ce am imitat
Prin interpretare
Exemplu:
Copilul: Oh!!! Oh!!! (ne arata o pata pe pantalon)
Mama: Oh!!! O pata! O pata mare pe pantaloni!!!
Daca propunem copilului nostru intotdeauna acelasi model pe care il poate urma,
cuvintele ii vor deveni familiare pina cind, intr-o buna zi (si va fi o zi maaare)
va incepe sa le foloseasca.
Prin dezvoltare
1. numiti
2. descrieti
3. explicati
4. jucati-va
5. vorbiti de sentimente
6. vorbiti de viitor
7. faceti proiecte
1. Prin gesturi.
Gesturile ne vin intotdeauna natural: un zimbet, un frison, o ridicare de umeri�
Gesturile sunt un mijloc eficace si adesea neglijat de a ajuta copilul sa
inteleaga ceea ce-i spunem. Gesturile atrag si concentreaza atentia copilului.
Gestuile pot transmite informatii, pot comunica emotii, pot indica o atitudine,
stimuleaza imaginatia si creativitatea copilului, doua calitati importante pentru
achizitionarea limbajului.
Gesturile permit copiilor sa se exprime inainte de a vorbi. Cind intinde miinile
inseamna "ia-ma in brate", cind da din mina inseamna "la revedere", cind da din
cap inseamna "nu" sau "da", cind ne imbratiseaza ne arata dragostea�
Pentru a ne ajuta copilul sa asocieze un cuvint la o actiune trebuie sa:
- folosim mereu acelasi model
- sa fim fata in fata cu copilul
- sa pronuntam cuvintul si sa facem gestul corespunzator in acelasi timp
2. Insistind pe cuvinte-cheie
Exemplu: Tatal lui Lea foloseste expresii scurte si simple si ii face placere sa
accentueze cuvintele si sunetele pentru a o ajuta pe Lea sa invete cuvintul
"desert".
Tata: (aratind cu degetul desertul) Uite, Lea� DESERT.
Lea priveste.
Tata: E DESERTUL tau preferat.
Lea priveste, ochii ii stralucesc, ea se inclina putin in fata.
Tata: este DESERT cu capsuni! (el da o lingurita fetitei)
Lea maninca desertul, se uita la tata.
Tata: Mmmmmm!!! Ce DESERT bun!
3. Prin repetare
Un om adult intelege un cuvint in general daca-l aude o data sau de doua ori in
context, insa nu la fel se intimpla cu copiii. Unii copii au nevoie sa auda un
cuvint de 10 ori inainte de a incerca sa-l foloseasca, altii trebuie sa-l auda de
100 de ori. Nu exista nici o regula, nici un numar "normal" de repetitii.
Actiunile, gesturile, apropourile copilului ne indica daca a asimilat ceea ce i-am
spus. Cu cit gasim mai multe maniere diferite de a folosi acelasi cuvint, cu atit
ne ajutam copilul sa invete mai bine.
De exemplu, dezbracind copilul putem gasi diferite maniere de a folosi verbul
"scoate": "scoate pantofii, scoate sosetele, scoate pantalonii, scoate bluza" etc�
Repetind sistematic aceleasi cuvinte intr-o situatie data ajutam copilul sa
inteleaga aceste cuvinte si , mai tirziu, sa le foloseasca.
La inceput, copilul nu este capabil intotdeauna sa inteleaga si sa pronunte
cuvintele pe care le folosim. Totusi, cu cit aude mai des cuvintele asociate
obiectelor si situatiilor cu atit va intelege mai repede ce ii zicem� ca intr-o zi
sa foloseasca si el aceleasi cuvinte ca noi. Repetitia este esentiala.
Capitolul 4
Sa ne jucam de-a "cei 3 A"
Acest capitol descrie rolul capital al jocului, rolul deosebit pe care noi trebuie
sa il jucam si modalitatile prin care putem usura progresele copilului.
Pentru a ajunge sa atingem orice obiectiv trebuie sa trecem prin 3 etape: visul,
planul si actiunea.
Nu suntem obligati sa inventam jocuri noi in fiecare zi. Copilul caruia ii plac
povestile noi ii place citeodata sa reasculte povestile preferate. Sa nu neglijam
nici progresele achizitionate si nici interesele manifestate in trecut: deseori
copilului ii place sa reia activitati care i-au placut. Putem cinta acelasi
cintec, sa ne uitam pe aceeasi carte, sa jucam acelasi joc de o gramada de ori:
copilul va beneficia de repetitie. Sentimentul de securitate pe care il cistiga
facind ceva familiar ii da increderea necesara sa incerce ceva nou.
Sa ne amuzam si sa ne relaxam!
Jocul obligatoriu nu mai este un joc. Daca activitatea pe care i-o propunem
copilului nu-i place, nu trebuie sa i-o impunem. Daca el nu se amuza sa acceptam
sa ia initiativa si sa schimbam jocul. Adesea, cele mai grozave jocuri se nasc din
spontaneitate.
Chiar si cele mai bune jocuri esueaza citeodata. Sa prevedem deci activitati de
rezerva. De exemplu, daca micutul nu e interesat sa se joace cu cuburi asa cum am
prevazut, putem aranja cuburile intr-o cutie, le putem ascunde cerindu-i sa le
gaseasca sau putem construi un tren lung pe care sa-l impinga. Cu putina
initiativa si imaginatie putem transforma un moment frustrant pentru amindoi intr-
un moment agreabil.
Sa actionam: sa ne jucam "de-a 3 A"
Am fixat un obiectiv realist de invatare prin joc pentru copilul nostru, care
corespunde a ceea ce visam. Am stabilit un plan de activitate care va favoriza
aceste invataturi. Suntem gata sa trecem la ACTIUNE.
2. A ADAUGA:
3. A ACORDA:
Ii acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative:
- observind � pentru a cunoaste mai bine si a intelege copilul
- asteptind � pentru a da copilului timpul de care are nevoie pentru a-si exprima
interesele si sentimentele
- ascultind � pentru a raspunde cu mai multa sensibilitate copilului
In cazul in care copilul nu imita sunetele trase din limbaj, putem incerca cu
imitarea altor sunete:
- suflatul - unei luminari, unui fulg, a unor baloane de sapun
- pupatul cu zgomot
- plinsul � imitind pe cineva care biz�ie
- stranutul sau tusitul (exagerind mimica si sunetul)
- strigate de animale: ciinele (ham-ham), pisica (miau), albina (bzzz!), vaca
(muuu!), oaia (behehe!), puiul (piu-piu-piu), rata (mac-mac)
Alimente: mar, piine, carne, lapte, suc, supa, banana, prajitura, apa, biscuite,
bonboane, �nghetata�
Partile corpului: cap, mina, picior, ochi, par, nas, deget�
Obiecte uzuale: baie, pat, televizor, canapea, fotoliu, chiuveta, masa, scaun,
camera, veioza, perete, perie, pieptan, pix, h�rtie, ceasca, chei, sapun,
lingurita, ochelari, ceas, perna, bani�
Haine: sosete, pantaloni, rochie, fusta, mantou, pantofi, palarie�
Calificative: cald, rece, mai mult, al meu, mare, ud, frumos, gata, murdar, curat,
spart, dragut, aprins, stins�
Lumea exterioara: arbore, floare, iarba, luna, soare, zapada, ploaie, ciine,
pisica, avion, masina, bicicleta, scoala, autobuz�
Persoane importante: mama, tata, numele animalelor familiare, numele prietenilor,
al fratilor si al surorilor, baiat, fata, bebe, numele copilului, bunicul, bunica
Cuvinte uzuale: buna ziua, salut, pa, bine, pardon, noapte buna, nu, da, destul
Nume exprimind sentimente: trist, multumit, suparat, fericit, gelos
Primele cuvinte de actiune: a (se) juca, a (se) peria, a dansa, a desena, a simti,
a plinge, a asculta, a trage, a (se) sterge, a deschide, a bate, a (se) opri, a
prinde, a (se) aseza, a (se) culca, a veni, a (se) uita, a (se) plimba, a fugi, a
merge, a dormi, a sari, a bea, a minca, a cinta, a numara, a pastra, a avea, a
cumpara, a da, a pupa, a ascunde, a citi, a ajuta, a sparge, a varsa, a lovi, a
gasi, a zbura, a atinge�
Cuvinte care indica locul: aici, acolo, sus, jos, �n, afara, sub, pe�
Exemple
Actiune + obiect:
- lansatul mingii
- impinsul masinii
- spalatul miinilor
- deschisul usii
- cititul cartii
- bautul apei
- mincatul marului
- pusul mesei
- ajuta-ma
- stat scaun
- in cutie
- pe masa
- du-te acolo
- carte acolo
- pe jos
- vino aici
- in pat
Nume/actiune + calificativ
- minge mare
- mai mult biscuite
- sapun ud
- ceai cald
- masina mea
- supa gata
- nu nani
- cartea mama
Cuvinte uzuale:
Expresii care acompaniaza pe altele: vreau/vad/ imi place � (eu) arunc mingea,
mama citeste cartea, ascult muzica, (sa) fac un desen, pup ursulet.
7. Stadiu avansat
pronume +
te iubesc, sunt trist, sunt suparat, mi-e foame
alte expresii utile: eu singur, am terminat, unde este mingea?, merci, uite�
intrebari: ce-i asta? ce face baiatul? Unde e? unde merge fata? unde e mingea?
de ce ride baiatul? de ce plinge fata?
Pluralul: ciini, pisici, imi plac merele, uite vrabiile, mama face prajituri
De vorba cu shtrengarul
Este greu sa gaseshti un subiect de discutzie care sa-l pasioneze pe un micutz mai
mic de 3 ani. Cel mai bine ascultatzi-l p el ce incearca sa va spuna si
dezvoltatzi subiectul respectiv, avand grija sa ii repetatzi clar cuvintele noi.
De exemplu, daca spune mashina, incepetzi prin a-i spune ca mashina merge pe
strad, ca e condusa de un nene shofer shi ca nenea are shi el un bebe acasa. Vetzi
vedea ca micutzul incearca sa intzeleaga si repeta cuvinte noi, dar numai pana
cand vede altceva si va intrerupe brusc. Trebuie sa avetzi rabdare si sa
schimbatzi firul conversatziei catre noul punct de atractie. Nimic nu este inutil,
fiecare vorba pe care o aresatzi copilului este un pas catre vorbirea corecta. Nu
mergetzi pe principiul ca va invatza singur pana la urma, pentru ca intarzierea
vorbirii poate duce la marginalizarea copilului la gradinitza, si, implicit, la
aparitzia unor complexe in raport cu ceilaltzi copii.
Capitolul 5
Atunci cind ii zimbim copilului, cind vorbim sau ne jucam cu el, el ne priveste,
ne zimbeste, da din picioruse sau gingureste. Daca aceasta interactiune ii place e
posibil chiar sa se supere atunci cind punem capat jocului.
3. Mai tirziu, copilul incepe singur jocul (scotind un sunet, pronuntind un cuvint
sau facind un gest in raport cu jocul) si asteapta sa participam. In prezent el
poate juca rolul pe care l-am detinut inainte si poate lua singur initiativa
jocului. De exemplu, isi pune mina la ochi pentru a incepe jocul "cucu � bau!" sau
isi agita bratele pentru a cinta un anumit cintecel (cu joc de miini - marionete)
impreuna cu noi. Acum el stie in ce moment ii vine rindul la joc.
4. Si mai tirziu.
Pina acum, copilul nu s-a putut concentra decit pe un singur lucru odata. Atentia
lui e monopolizata de un deget, de un ursulet sau de persoana care se joaca cu el.
Pe urma copilul va ajunge sa aibe capacitatea de a fi atent si la obiectul jocului
dar si la persoana cu care se joaca. Aceasta este o etapa importanta! Atunci cind
copilul a invatat sa-si canalizeze atentia de la un punct de interes la un altul
va fi mai mult in masura de achizitiona elementele de limbaj pe care incercam sa-l
invatam si care ii vor permite sa inteleaga si sa vorbeasca.
Sigur, jucariile sunt folositoare in unele jocuri, dar totusi, daca jocul este
amuzant si util pentru copil, aceasta este mai ales datorita faptului ca il joaca
impreuna cu noi. De fapt, cea mai grozava jucarie suntem NOI.
Atunci cind ne jucam dupa metoda "celor 3 A", cream excelente posibilitati de a
vorbi. Asa dam ocazia copilului sa aibe ceva de spus si un context pentru a o
face, ceea ce-i procura o satisfactie si il incurajeaza sa-si continue eforturile.
CAPITOLUL 6 - Adaugati limbaj la interactiune
Va rog sa aveti rabdare cu mine si sa scuzati inerentele greseli din text datorate
traducerii sau transcrierii...
Aratati: Copii mici invata limbajul cel mai bine atunci cind asociaza o imagine cu
respectivul cuvint. Ajutoarele vizuale sunt utile pentru a arata intelesul unor
cuvinte. In momentul cind intelegeti modurile diferite de a le folosi, puteti
decide pe care sa le folositi. Exista 3 posibilitati de baza pentru a folosi
ajutoarele vizuale: 1.aratind obiectul sa aratind catre obiectul despre care
vorbiti, 2.adaugind actiuni, gesturi sau semne linga cuvinte si 3. folosind
imagini ale lucrurilor despre care vorbiti.
1. Aratind obiectul sau aratind catre obiectul respectiv ajuta copilul in doua
moduri. Daca dvs vorbiti, atunci il ajuta sa inteleaga despre ce vorbiti. Daca el
va trimite un mesaj, aratati catre obiectul despre care vorbeste. Aceasta ii va
arata copilului ca ascultati si ca intelegeti ceea ce spune.
2. Folosind actiuni, gesturi si semne atunci cind vorbiti, va va ajuta sa ii
�aratati� copilului ceea ce spuneti. De ex puteti scutura din cap cind spuneti
�nu�, puteti sa va ridicati miinile in sus cind ii spuneti �vrei sus?� sau sa
fluturati mina cind ii spuneti �pa,pa�. Aceasta va ajuta copilul sa va inteleaga
cuvintele dar ii va arata de asemenea un mod de a comunica fara cuvinte, mod pe
care ar putea sa invete sa-l foloseasca.
3. Aratind imagini sau aratind inspre imagini va ajuta copilul sa inteleaga despre
ce vorbiti atunci cind obiectele reale nu sunt in raza vizuala. Unele imagini sunt
mai usor de inteles decit altele. In cazul in care copilul este inca in faza de a
invata sa recunoasca imaginile, folositi fotografii sau desene. Aratati-i obiecte
si persoane cunoscute lui. Vorbiti despre imaginile din cartile lui favorite si
asezati obiectele reale linga fotografii pentru a-l ajuta sa faca legatura.
Folositi imaginile pentru a ajuta in conversatia cu copilul mai degraba decit a-l
testa ca sa vedeti ce stie.
Folositoare � obiectivul stabilit pentru a-l face pe copilul dvs sa profite cind
ii vine rindul in conversatie ar trebui sa-i usureze copilului posibilitatea sa
ceara ceva si sa exprime ceea ce vrea sa spuna cu adevarat. Alegeti obiective
avind in minte ceea ce copilul ar dori exprime, mai degraba decit ce va ginditi
dvs ca ar vrea sa spuna.
Exemplul 1: Transformarea unui gest sau actiune intr-un cuvint pe care copilul
incearca sa-l imite
Robert este in stadiul de Comunicator care are un stil de comunicare refractar. El
comunica printr-o combinatie de privire, actiune, gesturi si citeva sunete.
Totusi, de obicei isi exprima cererile folosind actiuni si gesturi. De exemplu,
cind este pe leagan si doreste ca tatal sau sa impinga leaganul, se leaga el
inainte si inapoi. Tatal l-a auzit recent folosind sunete care sunt de fapt
primele sale incercari de a rosti cuvinte, in special in timpul jocurilor, astfel
incit el considera ca Robert poate invata sa imite un cuvint, chiar daca este
vorba doar de un singur sunet.
Obiectiv: �Dupa ce tatal spune �utza�, Robert va imita la rindul sau cuvintul (sau
va rosti un sunet care sa exprime acest lucru) pentru a cere impingerea
leaganului�.
Obiectivul este folositor: Lui Robert ii place sa se dea in leagan, astfel incit
va dori sa-si exprime dorinta pentru aceasta actiune
Obiectivul este specific: Tatal lui Robert va sti cind copilul va atinge acest
obiectiv
Obiectivul este realist: Robert foloseste sunete ca �buu� pentru �Bau�. De aceea
acest obiectiv este in �zona� de atingere pentru Robert.
Pentru a-l ajuta pe Robert sa atinga acest obiectiv, tatal sau face urmatoarele
lucruri:
- incepe prin a-l pune pe Robert in leagan si spunind �unu, doi, trei...� apoi il
asteapta pe Robert sa ceara impingerea leaganului. Robert face ceea ce face
intotdeauna - se leagana inainte si inapoi. Dar de data asta tatal nu impinge
leaganul. Spune �utza!� imediat ce Robert incepe sa se legene inainte si inapoi.
Robert repeta actiunea si tatal spune �utza!� din nou, asigurindu-se ca spune asta
atunci cind Robert se leagana. Pentru ca acesta sa realizeze sa acest cuvint este
un alt mod de a cere impingerea leaganului.
- Tatal asteapta si il invita pe Robert sa incerce sa spuna cuvintul �utza�
aplecindu-se catre el si afishand o mina de asteptare pe fata � zimbind, ochii
mari deschisi si sprincenele ridicate.
- Tatal repeta �Utza!� cind Robert continua sa se legene si apoi asteapta din nou.
De aceasta data Robert primeste mesajul si spune �Uu�. Tatal spune �utza� si
imediat impinge leaganul � dar nu foarte tare, astfel incit se va opri in curind
si o pot lua de la capat!
- Tatal repeta secventa de mai multe ori. Intotdeauna spune �utza� atunci cind
Robert se leagana pentru ca Robert trebuie sa inteleaga ca spunind �utza� trimite
acelasi mesaj ca si gestul leganatului. Curind Robert va realiza ca leganatul nu
mai functioneaza. Va astepta ca tatal sa spuna �utza� si apoi va imita cuvintul
spunind �uu�
- Dupa ce Robert va imita �utza� de foarte multe ori, tatal va spune �unu, doi,
trei...� si api va astepta sa vada daca Robert poate rosti �uu� in loc de �utza�
fara a-si auzi tatal rostind cuvintul. Dar acest proces este unul de durata.
Obiectivul este folositor: sunt multe lucruri pe care Sofia ii cere mamei sa le
deschida, asa ca mama stie s-o motiveze sa foloseasca acest cuvint.
Obiectivul este specific: Mama va sti cind Sofia a atins obiectivul
Obiectivul este realistic: Sofia deja foloseste cuvinte simple incluzind 2 cuvinte
care descriu actiuni astfel incit acest obiectiv poate fi atins
Daca Sofia nu incearca sa spuna cuvintul dupa ce mama incearca de citeva ori,
atunci ea rosteste cuvintul si apoi deschide usa (geanta, cutia).
Odata ce copilul a aratat progrese, e important sa il incurajati sa foloseasca
ceea ce a invatat. Atunci cind sunteti absolut sigur ca a progresat, lasati-l sa
inteleaga ca astept la rindul lui sa aplice ceea ce a invatat. Daca nu foloseste
cuvintul atunci cind sunteti siguri ca poate, de exemplu asteptati putin mai mult
incurajindu-l cu o privire si un zimbet care ii spune ca dvs stiti ca poate sa-l
rosteasca. Spuneti dvs cuvintul si asteptati din nou. Atunci cind il rosteste,
impartasiti cu el entuziasmul si raspundeti-i imediat. Daca nu-l rosteste sau nu
face ceea ce asteptati dvs, incercati din nou cu alta ocazie. Amintiti-va:
comunicarea trebuie sa fie intotdeauna o experienta fericita atit pentru parinte
cit si pentru copil!
Propozitii de 3 cuvinte
Persoana+actiune+ obiect: mami pupa ursul, tata arunca mingea
Persoana+actiune+locatie: bebe pune soseta, ascunde-te sub masa
Persoana+actiune++ descriptive: vreau camion mare, masina merge repede
1 jOCUL CU PARTENERI
Verificand aceste enunturile de mai jos, care descriu copilul dvs, aceasta va va
ajuta sa:
-reactioneaza surazand
-ii place sa fie leganat si ridicat pt joaca
-imita miscarile limbii
-repeta un gest sau un sunet,daca noi il imitam
-prin privire si limbaj corporal, arata ca ii face placere jocul cu-cu
-ne imita cand atingem o jucarie
-imita sunetele din timpul jocului(de ex cum face vaca? muuuuu)
-manipuleaza intrerupatoare,robinete,telecomanda tv
-ii place sa puna in functiune jucarii mecanice
-construieste ansamble si diferite constructii utilizand mai multe elemente
-se joaca cu apa,nisip,plastilina
-incepe sa se joace cu creionul pe o foaie de hartie
-lanseaza o minge cu piciorul sau mana, dar nu stie inca sa o prinda
3 JOCURILE IMAGINARE
Copilul incepe sa "se joace de-a..." de indata ce aptitudinile sale de joc sunt
relativ dezvoltate ,atunci cand reuseste sa inteleaga mai bine ceea ce se petrece
in jurul lui.COPILUL AL CARUI JOC IMAGINAR ESTE BINE DEZVOLTAT ARE MAI MARI SANSE
SA-SI INSUSEASCA LIMBAJUL.
Cunoscand aptitudinile de joc imaginar ale copilului nostru vom putea "sa ne jucam
de-a..." impreuna cu el, asa incat il putem ajuta sa se amuze si sa invete
deopotriva
Parcurgand informatiile de mai jos, vom recunoaste nivelul jocului imaginar la
care se afla copilul nostru, ce anume ii face placere
La inceput, copilul se joaca de-a... de unul singur,cu o jucarie sau un obiect,
fara sa ne ceara participarea.
- impinge un tren pe podea
-isi imbratiseaza ursuletul
-loveste cu ciocanul de jucarie
-bea un lichid imaginar dintr-o cescuta!
-impinge caruciorul
Mult mai tarziu, copilul se joaca in maniera "joc de rol"(persoane indragite din
anturaj,personaje din povesti) si retraieste experiente ce i-au ramas in memorie.
CUCU!
APOI
UNDE ESTI?
JOCURI DE URMARIRE
PENTRU INCEPUT...
APOI
VIN!
similar cu "stai ca-l prind" numai ca de data asta asteptati un semn de la copil
pt a pune mana pe el(de ex sa se intoarca sa va priveasca). apoi, poate, copilul
insusi o sa va alerge!
MAI APOI
UNDE ESTE?
PT INCEPUT
Ia jucaria!
Apoi...
A disparut!
Atrageti atentia copilului plansand una din jucariile preferate in campul sau
vizual.incurajati copilul sa priveasca jucaria in timp ce o indepartati usor.nu
uitati sa numiti jucaria si sa descrieti ce se intampla.repetati jocul
Mai tarziu
Gaseste-o!
JOCURI CU CUBURI
PENTRU INCEPUT
Incerc si eu!
Lasati copilul sa se joace cu cuburi.daca duce unul la gura, loveste cu el,il lasa
sa cada sau il arunca imitati-l asteptand reactia lui.Dupa ce va jucati in acest
fel alternativ, aratati-i alte modalitati de utilizare a cuburilor.
APOI
In cutie
Puneti cu randul cuburi in cutie .de indata ce le-ati pus pe toate, goliti cutia
SUPRAPUNERE
MAI TARZIU
Iata o masinuta
SA CONSTRUIM
JOCURI CU ALIMENTE
Sa desenam cu budinca
I = Intotdeauna
U = Uneori
R = Rar
N = Niciodata
Uneori, abilitatea unui copil de a intelege linmbajul este mult mai dezvoltata
decit abilitatea sa de a se exprima. Este posibil ca �piticul� dvs. sa se afle la
un stadiu in ceea ce priveste exprimarea si la un altul mult mai avansat in ceea
ce priveste intelegerea.
DESCOPERITORUL
Intelegere (Descoperitorul inca nu intelege ce inseamna cuvintele)
Copilul meu...
____ se uita la mine atunci cind vorbesc sau ii cint
____ zimbeste atunci cind ii zimbesc sau cind ii vorbesc
____ recunoaste vocile familiare
____ isi intoarce capul catre sunetele pe care le aude
____ raspunde cind este strigat pe nume uitindu-se catre mine, miscindu-si trupul
sau oprindu-se
____ recunoaste citeva gesturi (ca de exemplu gesturile pentru �sus� sau �nu�
____ anticipeaza urmatoarea etapa dintr-o rutina zilnica
Exprimare
Copilul meu...
____ plinge sau miriie atunci cind e somnoros, ii este foame sau nu se simte
comfortabil
____ foloseste diferite feluri de plinset, in functie de nevoile sale
____ scoate sunete atunci cind i se vorbeste sau i se zimbeste
____ pronunta vocale ca de exemplu �a�, �u� si �e�
____ pronunta consoane ca de exemplu �bu�, �gu� sau �ma�
____ imita sunete pe care le aude
____ ma imita inapoi atunci cind imit la rindul meu un sunet pe care l-a scos
____ imita actiuni simple ca de exemplu sa loveasca tavita de la scaunul de masa
____ repeta sunete ca de exemplu �ba-ba-ba� sau �nu-nu-nu�
____ inchide ochii sau se intoarce atunci cind nu vrea ceva
____ se uita la, se intinde catre sau se misca catre obiecte sau persoane de care
este interesat
COMUNICATORUL
Intelegere
Copilul meu...
____ intelege cuvinte familiare in situatii de rutina ca de exemplu �pa-pa� sau
�sus�
____ intelege numele obiectelor familiare ca de exemplu �biberon�, �apa�,
�biscuite�
____raspunde la intrebari simple ca de exemplu �unde este ursuletul� deplasindu-se
catre obiect, uitindu-se la el sau aratindu-l
____ poate urma indicatii simple insotite de gesturi (ca de exemplu atunci cind
facem cu mina si spunem in acelasi timp �pa�)
____ cunoaste intelesul interdictiei �nu�
Exprimare
Copilul meu...
____ ma ia de mina si ma trage catre obiectele pe care le doreste
____ imi atrage atentia catre obiecte sau persoane dindu-mi-le sau aratindu-mi-le
sau aratind inspre ele
____ imita actiuni cum ar fi batutul din palme (aplaudatul)
____ imita sunete
____ foloseste citeva gesturi, ca de exemplu da din cap pentru a exprima �nu� sau
face cu mina pentru a exprima �pa�
____ se uita la sau arata catre ceea ce vrea sau in ceea ce este interesant si
apoi se uita la mine
____ scoate sunete care seamana cu niste cuvinte
____ face alaturari de sunete care aproape ca suna ca un limbaj
Exprimare
Copilul meu...
____ foloseste cel putin 3 cuvinte (sau semne, sau arata catre poze) pentru a
comunica
____ foloseste mai multe gesturi sau sunete decit obisnuia sa foloseasca
____ imita sunete (ca de exemplu cele scoase de animale) si cuvinte
____ foloseste intre 10 si 25 de cuvinte sau semne
____ arata catre 10 sau mai multe poze pentru a comunica
____ foloseste 25 pina 50 de cuvinte sau semne
COMBINATORUL
Intelegere
Copilul meu...
____ poate raspunde la intrebari ca de exemplu �Ce vrei sa incalti?�
____ intelege intrebari care incep cu �cine� ca de exemplu �cine e la usa?�
____ stie intelesul urmatoarelor concepte: pe...., in....., sub....., ......mare,
......mic
____ poate sorta obiecte pe categorii, ca de exemplu animale si jucarii
____ poate asculta povesti simple
Exprimare
Copilul meu...
____ combina 2 cuvinte sau semne impreuna, ca de exemplu �vrei suc�, �nu somn�
____ foloseste cel putin 50 cuvinte
____ pune intrebari folosing un ton ascendent (ca de exemplu �mami dormi?�)
____ pune intrebari care incep cu �ce� si �unde� ca de exemplu �Ce e asta?�
____ combina 3 cuvinte impreuna ca de exemplu �Vrei mai mult suc?� sau �Eu nu
caciula�
____ se refera la sine folosindu-si numele
Pentru a afla in ce stadiu se afla copilul dvs. urmariti stadiul cel mai avansat
de la Intelegere la care ati raspuns cu I sau U pentru cel putin 3 afirmatii.
Acesta este stadiul de comunicare al copilului dvs. pentru Intelegere.
Acum uitati-va pentru cel mai avansat stadiu sub Exprimare la care ati marcat un I
sau U la prima afirmatie in respectiva lista.
Acesta este stdiul in care se afla copilul dvs. la capitolul Exprimare.
De obicei, stadiul pe care ar trebui sa-l aveti in vedere va fi cel de Exprimare.
CAPITOLUL 8
SA IMPARTIM CARTILE!
Cartile introduc copiii intr-o lume cu totul noua. Atunci cind ii cititi unui
copil, ii ajutati mintea sa creasca si sa se dezvolte. De asemenea va bucurati si
de sansa de a imparti impreuna citeva clipe placute. In acest capitol veti afla
cum sa va ajutati copilul sa invete limbajul atunci cind cititi impreuna. Veti
invata si citeva moduri simple de a deschide drumul catre lectura si scriere,
activitati pe care le va deprinde mai tirziu.
Unul din cele mai bune lucruri despre carti este faptul ca imaginile si cuvintele
pot fi citite la nesfirsit. Spre deosebire de vorbire, care �dispare� imediat ce
termini de vorbit, povestile si cuvintele din carti revin in acelasi fel de cite
ori citim cartea. Acest lucru face ca invatarea noilor cuvinte si idei sa devina
mult mai usoara pentru copil.
Cu cit incepeti mai devreme sa cititi si sa spuneti povesti copilului, cu atit mai
devreme lectura va deveni o parte importanta si frumoasa din viata lui. Lectura cu
voce tare catre copil este cel mai important lucru pe care il puteti face pentru a
construi cunostintele pe care acesta trebuie sa le invete. Incercati ca acest
moment al lecturii sa faca parte din fiecare zi. Luati o carte cu dvs oriunde va
duceti � la o programare la doctor, in autobuz, in masina, la magazin...oriunde.
Puteti chiar lua si carti de plastic pe care sa le folositi in timpul baii.
Stati fata-in-fata
O parte importanta a lecturii este asezarea aproape de acesta si fata-in-fata (sa
va puteti vedea fata unul la celalalt). Atunci cind impartiti o carte, la inceput
probabil va fi mai dificil sa faceti si una si alta (sa cititi si sa stati si fata
in fata), dar este important sa gasiti o cale de a realiza acest lucru.
- carti interactive
Realizati carti de tip �flip-flap� folosind constructii din hirtie. Ascundeti o
imagine interesanta sub o �usita�. Sau creati o carte de tipul �atinge si simte�
cu diferite texturi care pot fi explorate de copilul dvs cum ar fi bucati de lina,
bumbac sau piele.