Sunteți pe pagina 1din 3

Ion Barbu (1895 - 1961) a fost un poet i matematician romn. Ca matematician este cunoscut sub numele Dan Barbilian.

A fost unul dintre cei mai importani poei romni interbelici, reprezentant al modernismului literar romnesc. Poezia barbian este extrem de diferit de cea a celorlai, fiind dificil de neles, e o liric ermetic cu limbaj abstract, inspirata de poemele lui Stephane Mallarm. n unele poezii, autorul foloseste concepii matematice; va scrie o poezie greu descifrat, ce se adreseaz n primul rnd logicii i intelectului, abia apoi sensibilitii. n poezia s-a spiritual abstract al matematicii se va impune i n planul reprezentrilor poetice. Conceptul de art poetic exprim un ansamblu de trsturi care compun viziunea artistului despre lume, despre misiunea lui n univers i despre rolul artei sale n societate. n concepia lui Ion Barbu poezia are multe n comun cu geometria: Ca i n geometrie neleg prin poezie o anumit simbolic pentru reprezentarea formelor posibile de existen. Etapa ermetic din care face parte volumul Joc secund este marcat de un limbaj criptic, ncifrat, de o exprimare abreviat i de folosirea unor cuvinte inventate. Conceptul de ermetic nseamn abscons (ncifrat, ascuns) iar accesul la informaia transmis se face prin iniiere i revelaie (amintind de zeul Hermes). n seria de poezii din Joc secund, orientrile fundamentale rmn cele dou, mai mult ntlnite spre prinderea sensului lumii ascuns de aparene, de fenomene sau dimpotriv, spre fenomenalitatea imediat n care se intuiete esena lumii. Din aceast perspectiv ciclul are dou texte care pot fi socotite arte poetice: cel intitulat chiar Joc secund (sau Din ceas dedus) i Timbru. Opera cea mai important a poetului Barbu o constituie volumul Joc secund, publicat n anul 1930. Opera impresioneaz mai nti printr-o sonoritate impecabil, adevrat "muzic a formelor n zbor ", dar nu - i dezvluie sensul de la prima lectur. Conform viziunii lui Barbu, poezia reprezinta o copie a realitatii, o varianta abstractivizata si filtrata prin imaginatia poetului. Astfel, daca realitatea este o copie de gradul I a lumii ideilor, un joc prim, deci poezia este o copie de gradul II al acesteia, un joc secund.

Tema poeziei exprim idea lumii purificate prin reflectarea n phind, adic rolul artei de a decanta tot ceea ce este impur, imperfect n realitatea ce o generaz. Titlul poeziei a fost ales de catre editor intrucat autorul decisese publicarea fara acesta. Asadar, se imprumuta titlul volumului, avand in vedere ca Joc secund este si metafora centrala care permite descifrarea poeziei. Eul liric defineste poezia ca fiind o imitatie de gradul al II-lea, un joc abstractivizat. La baza acestei idei se afla o teorie a filozofului grec Platon care face distinctie intre lumea ideilor, accesibila numai zeitatilor si lumea oamenilor (realitate), vazuta ca singura accesibila oamenilor. Secventa initiala are caracter descriptiv, marcat de faptul ca in aceasta strofa nu exista predicat. Incipitul reda ideea ca poezia si arta, in general, sunt atemporale, metafora din ceas, dedus sugerand universalitatea lirismului. Metaforele adancul acestei calme creste si mantuit azur se refera la lumea ideilor din conceptul formulat de Platon. Concretizarea acestei lumi in realitate e sugerata prin imaginea cirezilor agreste (rurale). In poezie, realitatea trece printr-un proces de transfigurare artistica astfel incat concretul devine abstract, imaterial, ca si reflectarea intr-o apa sau oglinda. Cea mai clasica reprezentare a acestei strofe ii apartine lui George Calinescu: poezia (adancul acestei calme creste) este o iesire din contingent (din ceas dedus) in pura gratuitate, e un joc secund, ca inecarea imaginii cirezii in apa. Cea de-a doua strofa debuteaza printr-o structura exclamativa care cuprinde termenul stiintific nadir; in astronomie, termenul nadir desemneaza pozitia inferioara a Soarelui, inainte de apus. Eul liric sugereaza faptul ca orice poet trebuie sa caute diverse surse de inspiratie in realitatea concreta, banala, nu in lumea superioara a zenitului. Rolul poetului este, asadar de a gasi harfele rasfirate, adica sursele de inspiratie ascunse in lumea obisnuita. Structura metaforica ce-n sbor invers le pierzi se refera la greseala unor poeti de a cauta inspiratia in alta sfera decat cea a concretului. Comparatia extinsa din final, introdusa prin cum, ilustreaza faptul ca un poet nu reda in operele sale realitatea asa cum e, ci o supune propriei imaginatii, modificand-o, dandu-i alte valente.

La nivel morfologic, ar fi de remarcat conversiunea adjectivului adanc in substantivul adancul, folosirea adjectivlor provenind din verbe la participiu, in prima strofa (dedus, intrata) si a unor infinitive lungi, in ansamblul poeziei (inecarea, insumarea), forme care reprezinta efortul abstragerii, al iesirii din limitata lume senzoriala. La nivel sintactic, se observa ca ambele strofe se reduc la cate o singura fraza. Prima strofa este eliptica de predicat, pe cand a doua include coordonari si buordonari de propozitii. La nivel lexical se remarca utilizarea unor cuvinte din domeniul stiintific (dedus, nadir), acestea avand rolul de a incifra mesajul. In acelasi scop, la nivelul sintactic s-au folosit enunturi ample, lipsite de predicat Din punct de vedere stilistic abundenta metaforelor justifica oarecum incifrarea textului: ceas dedus, calma creasta, mantuit azur, nadir latent, harfe rasfirate, sau a inversiunilor: calma creasta, mantuit azur, dar si a epitetelor: ceas dedus, cantec ascuns, nadir latent, harfe rasfirate, clopotele verzi. Este de ramrcat ca aceleasi sintagme constituie simultan figuri de stil diferite, ceea ce sustine concizia si incifrarea limbajului poetic. Din punct de vedere prozodic se remarca utilizarea unei versificatii aproape traditionale: rima este incrucisata, textul este organizat in doua catrene, ritmul este iambic si masura este variabila (12-14 silabe). Poezia lui Barbu incifreaza simbolurile de aici nascandu-se si dificultatea intelegerii ei. Termenii utilizati sunt imprumutati din diverse stiinte, in special din matematica (insumare, deducere) dar si din geografie (nadir). Utilizarea elipselor, a inversiunilor fac interpretarea textului liric si mai dificila. Motivul oglinzii semnifica reflectarea ideala si spiritualizata a cosmosului in constiinta (Serban Cioculescu). Poezia Din ceas, dedus este un model de concizie lirica, capodopera a creatiei artistice barbiene ce se constituie intr-o arta poetica modeernista, atat prin conceptia poetului asupra artei, cat si prin faptul ca e un adevarat cod ce contine intelesurile profunde ale universului lyric barbican, univers cu totul unic in literatura noastra.