Sunteți pe pagina 1din 0
FARINGELE 1.Localizare: posterior de cavitatea bucală şi de cavitatea nazală; 2.Limite. Limita superioară: baza
FARINGELE
1.Localizare: posterior de cavitatea bucală şi de cavitatea nazală;
2.Limite. Limita superioară: baza craniului; limita inferioară- la nivelul marginii inferioare a
corpului vertebrei C6 se continuă cu esofagul;
3.Endofaringele (cavumul faringian) se împarte în 3 porţiuni:
a.nazofaringele se întinde între baza craniului şi marginea liberă a vălului palatin; comunică
anterior prin choane cu cavitatea nazală; prezintă următoarele elemente:
Nazofaringele (peretele lateral)
1. palatul dur; 2. cornetul nazal mijlociu; 3. cornetul nazal inferior; 4. tonsila
tubară; 5. torusul tubar; 6. plica salpingo-palatină; 7. ostiul faringian al tubei
auditive; 8. plica salpingo-faringiană; 9. vălul palatin; 10. nazofaringele; 11.
recesul faringian;
Orofaringele
-peretele superior (bolta faringelui). Mucoasa sa conţine tonsila faringiană; superior de ea se
află uneori o depresiune numită bursa faringiană.
-peretele lateral prezintă: ostiul faringian al tubei auditive (stabileşte comunicarea între tuba
auditivă şi nazofaringe); torusul tubar este o proemineţă situată superior de ostiul tubar; torusul
levatorului este determinat de muşchiul ridicător al vălului palatin; plica salpingo-palatină este
situată anterior de ostiul tubar; plica salpingo-faringiană este situată posterior de ostiul tubar;
recesul faringian (fosa lui Rosenmüller) este o depresiune situată posterior de plica salpingo-
faringiană); tonsila tubară este o aglomerare limfoidă dispusă în mucoasa din jurul ostiului
faringian al tubei auditive;
b.orofaringele se întinde între palatul moale şi un plan orizontal care trece prin osul hioid.
Comunică prin peretele anterior cu cavitatea bucală prin istmul buco-faringian (istmus faucium).
(peretele lateral)
1. palatul dur; 2.
vălul
palatin;
3.
orofaringele;
4.
Această apertură este delimitată superior de marginea vălului palatin, lateral de arcurile palatoglos
şi palatofaringian şi inferior de rădăcina limbii. Arcul palatoglos este o plică ridicată de muşchiul
palatoglos; el coboară de la valul palatin la rădăcina limbii. Arcul palatofaringian este ridicat de
arcul palatoglos;
5.
fosa tonsilară;
6.
arcul
palato-
faringian;
7.
valeculă;
8.
epiglota;
9.
nazofaringele;
Nazofaringele şi orofaringele
(peretele lateral)
1. cavitatea nazală; 2. nazofaringe; 3.
orofaringe; 4. cavitate bucală; 5.
torusul tubar; 6. torusul levatorului
tubei; 7. plica salpingo-palatină; 8.
palatul
dur;
9.
plica
pterigomandibulară; 10. arcul
palatoglos; 11. plica triunghiulară;
12. limba; 13. tonsila faringiană; 14.
recesul faringian; 15. ostiul faringian
al tubei auditive; 16. plica salpingo-
faringiană; 17. palatul moale; 18.
fosa supratonsilară şi plica
semilunară; 19. tonsila palatină; 20.
arcul palatoglos; 21. valeculă; 22.
epiglotă;
muşchiul palatofaringian şi coboară lateral şi posterior în pereţii faringelui. Între cele două arcuri şi
rădăcina limbii se delimitează un spaţiu triunghiular numit fosa tonsilară (loja amigdaliană).
Aceasta conţine tonsila palatină, o masă ovalară de ţesut limfoid. În fosa tonsilară, superior de
tonsilă se află fosa supratonsilară acoperită uneori de o plică mucoasă numită plica semilunară.
Plica triunghiulară este situată anterior de tonsilă şi este separată de aceasta printr-un spaţiu numit
sinus tonsilar. Faţa laterală a tonsilei palatine este tapetată de o capsulă fibroasă şi vine în raport cu
muşchiul constrictor superior al faringelui. Prin intermediul acestuia tonsila vine în raport cu
elementele spaţiului paraamigdalian: muşchiul stiloglos, nervul glosofaringian (IX), artera palatină
ascendentă, ramurile faringiene ale arterei faringiene ascendente. Uneori artera carotidă externă
face o curbă cu concavitatea situată medial la 1-1.5cm lateral şi posterior de polul inferior al
tonsilei palatine. Artera carotidă internă se află al 2-2.5cm de tonsilă. Faţa medială a tonsilei
palatine prezintă 12-14 orificii ale criptelor tonsilare (recesuri tonsilare). Tonsilele palatine sunt
vascularizate de următoarele ramuri: ramuri tonsilare din artera facială, ramurile dorsale ale limbii
din artera linguală, artera palatină ascendentă, artera palatină descendentă şi de ramurile faringiene
ale arterei faringiene ascendente. Venele drenează în plexul tonsilar. Tonsila este inervată de plexul
tonsilar Andersch format prin anastomoza dintre nervii palatini mici şi ramurile tonsilare ale
nervului glososfaringian (IX).
c.laringofaringele este limitat superior de un plan orizontal care trece prin cartilajul hioid şi
inferior un plan care trece prin marginea inferioară a cartilajului cricoid. Pe linia mediană se
observă additusul laringian mărginit anterior de epiglotă şi lateral de plicile ariepiglotice. Lateral de
fiecare plică ariepiglotică se află sinusul piriform.

Structura faringelui

1.Mucoasa faringelui a.mucoasa nazofaringelui este o mucoasă formată dintr-un epiteliu cilindric pseudostratificat; această mucoasă se continuă cu cea a cavităţii nazale, tubei auditive şi cu cea sinusurilor paranazale. b.mucoasa orofaringelui şi a laringofaringelui este formată dintr-un epiteliu stratificat scuamos. 2.Fascia faringobazilară este stratul situat profund de mucoasa faringelui. Ea se ataşează superior pe tuberculul faringian de la nivelul părţii bazilare a occipitalului, pe faţa inferioară a stâncii temporalului şi pe spina sfenoidului. Acest jgheab fibros se condensează pe linia mediană şi formează rafeul median pe care se inseră muşchii faringelui. 3.Stratul muscular-muşchii faringelui:

a.muşchiul constrictor superior al faringelui -origine: partea pterigofaringiană- marginea posterioară a lamei mediale a procesului pterigoidian şi cârligul pterigoidian; partea bucofaringiană- pe rafeul pterigomandibular; partea glosofaringiană- la nivelul rădăcinii limbii; partea milofaringiană- pe extremitatea posterioară a liniei milohioidiene. -inserţie. Fibrele inferioare şi mijlocii au un traiect posterior şi se inseră pe rafeul fibros median. Fibrele superioare trec inferior de muşchiul ridicător al vălului palatin şi de tuba auditivă şi se ataşează pe spina sfenoidului şi pe tuberculul faringian al părţii bazilare a osului occipital. Spaţiul dintre exobază şi marginea superioară a muşchiului constrictor superior al faringelui se numeşte sinusul Morgagni. b.muşchiul constrictor mijlociu al faringelui -origine: partea condrofaringiană- pe cornul mic al osului hioid şi pe ligamentul stilofaringian; partea ceratofaringiană- pe cornul mare al osului hioid; -inserţie: fibrele au un traiect spre posterior acoperind partea inferioară a muşchiului constrictor superior al faringelui şi se inseră pe rafeul fibros median. c.muşchiul constrictor inferior al faringelui -origine: partea tirofaringiană- pe linia oblică, marginea posterioară şi cornul inferior al cartilajului cricoid; partea cricofaringiană- pe cartilajul cricoid. -inserţie: rafeul fibros median; fibrele superioare acoperă muşchiul constrictor mijlociu al faringelui; fibrele inferioare se întreţes cu fibrele circulare ale esofagului; d.muşchiul stilofaringian- origine: faţa medială a bazei procesului stiloid; insertia: după ce trece printre muşchii constrictori superior şi mijlociu ai faringelui fibrele muşchiului stilofaringian se pierd în mucoasa faringelui, în muşchii constrictori superior şi mijlociu şi în muşchiul palatofaringian. e.muşchiul salpingofaringian- origine: partea inferioară a tubei auditive; inserţie: se pierde în muşchiul palatofaringian; f.muşchiul palatofaringian- origine:aponevroza faringiană, tuba auditivă şi procesul pterigoidian; inserţie: fasciculul tiroidian se inseră pe marginea posterioară a lamei cartilajului tiroid; fasciculul faringian se inseră la nivelul faringelui; 4.Fascia buco-faringiană este adventicea faringelui care înveleşte muşchii constrictori ai faringelui; se prelungeşte anterior cu fascia muşchiului buccinator.

Faringele (vedere laterală) 1. procesul pterigoid; 2. muşchiul buccinator; 3. rafeul pterigomandibular; 4. mandibula;
Faringele (vedere laterală)
1. procesul pterigoid; 2. muşchiul buccinator; 3. rafeul
pterigomandibular; 4. mandibula; 5. muşchiul milohioidian; 6.
muşchiul tensor al vălului palatin; 7. muşchiul ridicător al vălului
palatin; 8. fascia faringobazilară; 9. procesul stiloid; 10. muşchiul

constrictor superior al faringelui; 11. muşchiul stiloglos; 12. muşchiul stilofaringian; 13. muşchiul constrictor mijlociu al faringelui; 14. muşchiul hioglos; 15. cornul mare al osului hioid; 16. muşchiul constrictor inferior al faringelui; 17. membrana tirohioidiană; 18. cartilajul tiroid; 19. membrana cricotiroidiană; 20. muşchiul cricotiroidian; 21. cartilajul cricoid; 22. cartilajul traheal;

146

Faringele (vedere posterioar ă ) 1. craniul; 2. spina sfenoidului; 3. fascia faringobazilar ă ;

Faringele (vedere posterioară)

1. craniul; 2. spina sfenoidului; 3.

fascia faringobazilară; 4. muşchiul

constrictor superior al faringelui; 5. muşchiul constrictor mijlociu al faringelui; 6. cornul mare al osului hioid; 7. membrana tirohioidiană; 8,15. cartilajul tiroid; 9. muşchiul constrictor

inferior al faringelui; 10. esofagul;

11. cartilajul cricoid; 12. muşchiul

cricoaritenoid; 13. cartilajul

aritenoid; 14. muşchii aritenoizi;

15. cartilajul tiroid; 16. additusul

laringian; 17. cavitatea bucală; 18.

uvula; 19. vălul palatin; 20. muşchiul ridicător al vălului palatin; 21. muşchiul palatofaringian; 22. tuba auditivă;

23. choane;

ş chiul palatofaringian; 22. tuba auditiv ă ; 23. choane; Cavumul faringian-vedere posterioar ă 1. osul

Cavumul faringian-vedere posterioară

1. osul occipital ; 2. choane ; 3.

torusul tubei auditive ; 5. plica

salpingo-palatină ; 6. septul nazal ; 7. tonsila palatină ; 8.

proeminenţa cornului mare al osului hioid; 9. proeminenţa cornului superior al cartilajului tiroid; 10. additusul laringian ;

11. reces piriform ; 12. tuberculul

cuneiform; 13. tuberculul corniculat; 14. plica nervului laringeu ; 15. limba ; 16. uvula ; 17. vălul palatin ; 18. cornetul nazal inferior ; 19. cornetul nazal

mijlociu ;

147

Raporturile faringelui

1.Baza faringelui: partea bazilară a occipitalului; faţa inferioară a stâncii temporalului; 2.Faţa posterioară: vertebrele cervicale C1-C5; muşchii prevertebrali şi fascia prevertebrală; spaţiul retrofaringian (conţine limfonodulii retrofaringieni); 3.Faţa laterală:

a.porţiunea cefalică vine în raport cu spaţiul latero-faringian; acesta este împărţit de diafragma stiliană în spaţiul retrostilian (care conţine artera carotidă internă, vena jugulară internă, nervii gloasofaringian (IX), vag (X), accesor (XI), hipoglos (XII), ganglionul cervical superior) şi spaţiul prestilian. Acesta este divizat în două regiuni: loja parotidiană şi spaţiul paraamigdalian. Loja parotidiană conţine glanda parotidă străbătută de elemente vasculo- nervoase dispuse în trei planuri: lateral- nervos (nervul facial VII), mijlociu- venos (venele jugulară externă şi retromandibulară) şi medial- arterial (artera carotidă externă). Spaţiul paraamigdalian (pterigo-faringian) se află între faringe şi muşchiul pterigoidian medial; acest spaţiu conţine artera palatină ascendentă, nervul glosofaringian (IX) şi muşchiul stiloglos; b.porţiunea cervicală are raporturi laterale cu mănunchiul vasculo-nervos al gâtului (format din artera carotidă internă/comună, nervul vag (X) şi vena jugulară internă), artera carotidă externă, lobul glandei tiroide şi nervul hipoglos (XII);

Vascularizaţia faringelui

1.Vascularizaţia arterială a faringelui provine din următoarele surse arteriale:

a.artera faringiană ascendentă b.artera palatină ascendentă c.artera tiroidiana superioară d.artera tiroidiană inferioară 2.Venele faringelui drenează în vena jugulară internă. 3.Limfaticele laringelui colectează limfa în următoarele staţii ganglionare:

a.limfonodulii retrofaringieni b.limfonodulii cervicali profunzi

Inervaţia faringelui

1.Ramurile faringiene ale nervului glosofaringian (IX) se desprind dintr-un trunchi comun care se află superficial de muşchiul constrictor al faringelui. Ele se anastomozează cu ramurile faringiene de la nivelul nervului vag (X) şi cu cele ale ganglionului cervical superior formând plexul faringian. Filetele de la nivelul nervului glosofaringian (IX) perforează muşchiul constrictor superior al faringelui, posterior de muşchiul stilofaringian. Aceste ramuri inervează senzitiv mucoasa orofaringelui şi nazofaringelui. 2.Ramura faringiană a nervului vag (X) conţine fibre viscero-eferente speciale (VES) (cu origine în nucleul ambiguu). Ramura faringiană are traiect spre anterior, apoi spre lateral de marginea superioară a muşchiului constrictor mijlociu al faringelui. Se împarte într-o ramură superioară şi una inferioară. Ramura superioară se anastomozează cu ramura faringiană a nervului glosofaringian (IX) şi cu ramurile faringiene ale ganglionului cervical superior şi formează partea superioară a plexului faringian. Ramura inferioară se anastomozează cu ramuri ale ganglionului cervical superior şi ale ramurii externe ale nervului laringeu superior participând la formarea părţii inferioare a plexului faringian. Acesta este situat în raport cu muşchii constrictori mijlociu şi inferior ai faringelui. Plexul faringian va inerva toţi muşchii faringelui şi ai palatului moale cu exceptia muşchiului tensor al valului palatin (inervat de nervul V). De la nivelul ramurii faringiene se poate desprinde ramura linguală a vagului care pătrunde în nervul XII. 3.Ramurile laringo-faringiene ale ganglionului cervical superior participă la formarea plexului faringian (împreună cu ramuri din nervii glosofaringian (IX) şi vag (X).

148

 
   
 
     

LARINGELE

Localizare. Laringele este situat în regiunea infrahioidiană, anterior de faringe. Configuraţie externă Laringele are forma unei piramide cu baza situată superior :

are forma unei piramide cu baza situat ă superior : 1.Baza prezint ă additusul laringian, un

1.Baza prezintă additusul laringian, un orificiu prin care cavitatea laringelui comunică cu faringele. Additusul laringian este delimitat astfel:

a.anterior: epiglota, plicile glosoepiglotice şi valeculele; b.posterior: tuberculii corniculaţi (proeminenţe determinate de cartilajele corniculate) şi incizura interaritenoidiană; c.lateral: plicile ariepiglotice (fiecare plică conţine un cartilaj cuneiform, ligamentul ariepiglotic şi muşchiul ariepiglotic; 2.Feţele antero-laterale sunt formate din: membrana tiro- hioidiană, lama cartilajului tiroid, arcul cartilajului cricoid şi ligamentele cricotiroidian şi cricotraheal; marginea anterioară a laringelui prezintă în partea superioară proeminenţa laringiană (“mărul lui Adam”). 3.Faţa posterioară este formată de cartilajele corniculate, cartilajele aritenoide, lama cartilajului cricoid şi ligamentul cricotraheal. 4.Vârful este reprezentat de planul care trece prin marginea inferioară a cartilajului cricoid. Raporturi 1.Antero-lateral: lobul glandei tiroide, muşchii sternohioidian, sternotiroidian, tirohioidian, pântecele superior al muşchiului omohioidian, fascia pretraheală, fascia cervicală superficială, muşchiul platysma; 2.Posterior. Faţa posterioară a laringelui este separată de faringe prin recesul piriform sau şanţul laringo-faringian. Mucoasa acestuia prezintă în partea superioară plica ridicată de nervul laringeu superior (ramura internă). 3.Lateral: mănunchiul vasculo-nervos al gâtului;

Laringele (vedere posterioară) 1. cornul mare al hioidului; 2. membrana tirohioidiană; 3. plica ariepiglotică; 4. cornul superior al cartilajului tiroid; 5. vestibulul laringian; 6. tuberculul cuneiform; 7. tuberculul corniculat; 8. lama cartilajului tiroid; 9. cornul inferior al cartilajului tiroid; 10.cartilajul cricoid; 11. muşchiul cricoaritenoid; 12. muşchiul aritenoid transvers; 13. muşchiul aritenoid oblic; 14. cartilajele aritenoide; 15. epiglota;

Laringele (vedere anterioară) 1. epiglota; 2. cornul mare al hioidului; 3. membrana tirohioidiană; 4. cornul superior al cartilajului tiroid; 5. cartilajul tiroid; 6. cornul inferior al cartilajului tiroid; 7. membrana cricotiroidiană; 8. ligamentul cricotraheal; 9. traheea; 10. cartilajul cricoid; 11. corpul osului hioid; 12. cornul mic al hioidului;

11. corpul osului hioid; 12. cornul mic al hioidului; Laringele (vedere anterioar ă ) 1. lama
Laringele (vedere anterioar ă ) 1. lama cartilajului tiroid; 2. incizura tiroidian ă superioa- r

Laringele (vedere anterioară) 1. lama cartilajului tiroid; 2. incizura tiroidiană superioa- ră; 3. membrana tirohioidiană; 4.osul hioid; 5. arcul cartilajului cricoid; 6. membrana crico- tiroidiană;

Laringele (vedere posterioară) 1. epiglota; 2. vestibulul laringian; 3. plica ariepiglotică; 4. recesul piriform; 5. plica nervului laringeu; 6. tuberculul cartilajului corniculat; 7. plica gloso-epiglotică laterală; 8. esofagul;

 

149

 

Configuraţia internă a laringelui

 
 

Cavitatea laringelui sau cavumul laringian are forma unei clepsidre. Porţiunea îngustată a acesteia este determinată de plicile vocale şi plicile vestibulare. Cavitatea laringelui este împărţită dinspre superior spre inferior în trei porţiuni: vestibulul laringian, glota şi cavitatea infraglotică. 1.Vestibulul laringian reprezintă etajul superior al laringelui; el comunică superior prin additusul laringian cu laringofaringele. 2.Glota este un ansamblu de structuri cu rol în fonaţie şi respiraţie. Este formată din:

rol în fona ţ ie ş i respira ţ ie. Este format ă din: a.plicile vocale

a.plicile vocale dreaptă şi stângă se ataşează fiecare pe procesul vocal al cartilajului aritenoid şi pe unghiul dintre lamele cartilajului tiroid; fiecare coardă vocală este formată din ligamentul vocal şi muşchiul vocal. Între cele două corzi vocale se află fanta glotică. Acest spaţiu are o zonă intermembranoasă (situată anterior) şi o parte intercartilaginoasă (situată posterior între cartilajele aritenoide); b.plicile vestibulare sunt două plici situate superior de plicile vocale şi paralele cu acestea; ele sunt ridicate de ligamentele vestibulare; între cele două plici vestibulare se află un spaţiu numit fanta vestibulară; c.ventriculii laringelui sunt diverticuli care se deschid în spaţiul dintre plica vocală şi plica vestibulară; fiecare prezintă o prelungire ascendentă numită şi sacculus laringian; 3.Cavitatea infraglotică este etajul inferior al laringelui; cavitatea infraglotică comunică inferior cu traheea.

Laringele (secţiune frontală) 1. cornul mare al osului hioid; 2. cartilajul epiglotic; 3. membrana tirohioidiană; 4. cartilajul tiroid; 5. muşchiul tiroaritenoidian; 6. muşchiul vocal şi plica vocală; 7. cartilajul cricoid; 8. primul cartilaj traheal; 9. cavitatea infraglotică; 10. ventricul şi sacculus laringian; 11. plică vestibulară; 12. vestibulul laringian; 13. epiglota;

Laringele (secţiune sagitală) 1. epiglota; 2. lama cartilajului cricoid; 3. vestibulul laringian ; 4. plica vestibulară ; 5. cavitatea infraglotică ; 6. plica vocală ; 7. fanta vestibulară; 8. laringofaringele; 9. cartilajul corniculat; 10. cartilajul tiroid; 11. arcul cartilajului cricoid;

 

150

 
 
 

Cartilajele laringelui

Scheletul cartilaginos este format din cartilaje nepereche şi cartilaje pereche:

Cartilajele laringelui

1. lama cartilajului tiroid;

1.Cartilajele nepereche a.cartilajul tiroid-este format din două lame care sunt sudate în

2.

cornul superior al

partea anterioară, având astfel forma unei cărţi deschise spre posterior. Faţa anterioară a fiecărei lame prezintă linia oblică pe care se ataşează muşchii sternotiroidian, tirohioidian şi constrictor inferior al faringelui (partea tiro-faringiană). Superior şi inferior de linia oblică se află tuberculul superior şi respectiv tuberculul inferior. Marginea posterioară a fiecărei lame se contină superior cu cornul superior şi inferior cu cornul inferior. Pe marginea

cartilajului tiroid; 3. cornul inferior al cartilajului tiroid; 4. linia

oblică a cartilajului tiroid; 5. incizura tiroidiană superioară; 6. lama cartilajului cricoid; 7. arcul cartilajului cricoid;

8.

faţă articulară cu

superioară se află incizura tiroidiană superioră şi pe cea inferioară incizura tiroidiană inferioară. b.cartilajul cricoid are formă de inel cu pecete. Partea anterioară formează arcul cartilajului cricoid şi cea posterioară lama cartilajului cricoid. c.cartilajul epiglotic prezintă o faţă posterioară şi o faţă anterioară pe care se află tuberculul epiglotei. Inferior, epiglota se continuă inferior cu peţiolul epiglotei prin care se ataşează de cartilajul tiroid; 2.Cartilajele pereche a.cartilajele aritenoide au forma unei piramide tiunghiulară; baza cartilajului se articulează cu cartilajul cricoid şi prezintă două procese: procesul vocal şi procesul muscular; faţa medială este separată de cea din partea opusă de fanta glotică); faţa antero- laterală prezintă foseta triunghiulară, creasta arcuată şi foseta emisferică; faţa posterioră serveşte pentru inserţia muşchilor aritenoidieni; vârful se articulează cu cartilajul corniculat; b.cartilajele corniculate-sunt situate în vârful cartilajelor aritenoide; c.cartilajele cuneiforme-se află ăn grosimea plicilor ariepiglotice; d.cartilajele sesamoide (sunt cartilaje sesamoide inconstante);

cornul inferior al cartilajului tiroid; 9. faţa posterioară a cartilajului aritenoid; 10. cartilajele

corniculate; 11. vârful cartilajului aritenoid; 12. procesul vocal; 13. procesul muscular; 14. inserţia muşchiului cricoaritenoidian posterior;

 
  Cartilajele tiroid ş i cricoid (vedere lateral ă ) 1. lama lateral ă a cartilajului

Cartilajele tiroid şi cricoid (vedere laterală) 1. lama laterală a cartilajului tiroid; 2. linia oblică a cartilajului tiroid; 3. cornul superior al cartilajului tiroid; 4. proeminenţa laringiană; 5. cornul inferior al cartilajului tiroid; 6. arcul cartilajului cricoid;

 
 

151

Muşchii intrinseci ai laringelui

 

1.Muşchii adductori ai plicilor vocale (constrictori ai fantei glotice) a.muşchiul cricoaritenoidian lateral (originea- marginea superioară a lamei cartilajului cricoid; inserţia- procesul muscular al cartilajului aritenoid); b.muşchiul aritenoidian transvers (originea- faţa posterioară a cartilajului aritenoid; inserţia- faţa posterioară a cartilajului aritenoid de partea opusă); c.muşchiul aritenoidian oblic (originea- procesul muscular al cartilajului aritenoid; inserţia- faţa posterioară a cartilajului aritenoid de partea opusă); d.muşchiul tiroaritenoidian (originea- unghiul cartilajului tiroid; inserţia- procesul muscular al cartilajului aritenoid); e.muşchiul tiroepiglotic (originea- unghiul cartilajului tiroid; inserţia- marginea epiglotei); f.muşchiul ariepiglotic este localizat în plica ariepiglotică. 2.Muşchii abductori ai plicilor vocale (dilatatori ai ai fantei glotice) -muşchiul cricoritenoidian posterior (origine- lama posterioară a lamei cartilajului cricoid; inserţie- procesul muscular al cartilajului aritenoid) 3.Muşchii tensori ai plicilor vocale a.muşchiul vocal (este situat în plica vocală; inserţia anterioară- unghiul cartilajului tiroid; inserţia posterioară- procesul vocal şi foseta emisferică a cartilajului aritenoid); b.muşchiul cricotiroidian (origine- faţa laterală a arcului cartilajului cricoid; inserţia- marginea inferioară a cartilajului tiroid)

Ligamentele laringelui 1.Membrana tirohioidiană (origine- marginea superioară a cartilajului tiroid; inserţie- osul hioid; membrana prezintă două condensări verticale:

ligamentul tirohioidian median şi ligamentele tirohioidiene); 2.Ligamentul cricotraheal (este situat între cartilajul cricoid şi primul inel traheal); 3.Ligamentul tiroepiglotic (situat între unghiul cartilajului tiroid şi peţiolul epiglotei); 4.Ligamentul hioepiglotic 5.Ligamentul cricofaringian 6.Ligamentele vestibulare (în marginea medială a plicilor vestibulare); 7.Ligamentele vocale (în marginea medială a plicilor vocale);

Arterele laringelui 1.Artera laringiană superioară (vezi artera tiroidiană superioară-ramură a arterei carotide externe); 2.Artera laringiană inferioară (vezi artera tiroidiană inferioară-ramură a trunchiului tireocervical);

 

Nervii laringelui (vezi nervul vag) 1.Nervul laringeu superior 2.Nervul larigeu inferior

 

152