Sunteți pe pagina 1din 2

Fisa de caracterizare Lica Samadaul

Loc
personaj secundar negativ, este, totodata, un personaj realist si "rotund" ("care nu poate fi caracterizat succint si exact", E.M.Forster), un spirit satanic ce exercita asupra celorlalte personaje o dominatie fascinanta - personaj de nuvela psihoiogica - personaj realist personaj plat , in opozitie cu ghita, deoarece nu nesurpinde niciodata in mod convingator. Caracterizare directa De catre narator un om de treizeci si sase de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc. Lica era porcar, insa dintre cei care poarta camasa subtire si alba ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint si bici de carmajin /.../" "navalnic si indraznet" om aspru si neindurat care stie toate infundaturile, cunoaste pe toti oamenii [] , mai ales pe cei rai. Autocaracterizare "Eu sunt Lica Samadaul... Multe se zice despre mine... Tu vezi un lucru: ca umblu ziua-n amiaza mare si nimeni nu ma opreste in cale, ca ma duc in oras si stau de vorba cu domnii. Voi fi facut ce voi fi facut, dar am facut, asa ca oricine poate sa creada ce-i place, insa nimeni nu stie nimic."=stapan absolut peste oameni si locuri, autoritar, apoi se prezinta cu cinism si brutalitate

Statut
"samadau" numeste o persoana care tine socotelile cuiva, contabil; supraveghetor peste porcari

Caracterizare indirecta Prin fapte stiu numai ca ma aflam la stramtoare cand am ucis cel dintai om. [...] Apoi am ucis pe cel de al doilea, ca sa ma mangai de mustrarile ce-mi faceam pentru cel dintai. Acum sangele cald e un fel de boala, care ma apuca din cand in cand..." "placerea de a lovi pe omul care te supara, de al lovi tare ca sa-l sfarami cand te-a atins cu o vorba ori cu o privire, de a raspiati insutit si inmiit."-demonism "de femei m-am ferit intotdeauna si acum, la batranete tot n-am scapat de ea". incearca parca sa se convinga de sprijinul divinitatii: D-zeu era acela care-l scapase de atate primejdii, D-zeu ii lumina mintea si intuneca pe a celorlalti; cu D-zeu nu ar fi voit sa se strice Dupa uciderea lui Ghita, Lica porunceste sa dea foc hanului Moara cu noroc si, ascunzandu-se de jandarmul Pintea, alearga cu disperare prin padurea din apropierea carciumii, priveste "imprejurul sau, isi tinti ochii la un stejar uscat ce stetea la departare de vreo 50 de pasi, scrasni din dinti, apoi isi incorda toate puterile si se repezi inainte. Pintea il gasi cu capul sfaramat la tulpina stejarului." Sinuciderea lui Lica este semnificativa pentru forta lui interioara si nemasuratul lui orgoliu, care-i dau taria extraordinara de a-si zdrobi capul de tulpina stejarului, preferand acest sfarsit violent decat sa cada viu in mainile lui Pintea. El moare la fel cum a trait, dovedind aceeasi cruzime extraordinara si aceeasi hotarare de neclintit. Puterea omului se naruie in fata lui D-zeu: afara tuna, si el se cutremura la fiecare traznet; afara fulgera, si fiecare

De catre celelalte personaje ANA:Eu om patimas si nu e bine sa te duci departe cu el." "se vede din ochii lui, din ranjetul lui si mai ales din cautatura ce are, cand isi roade mustata cu dintii." PINTEA: El are o singura slabiciune, una singura: sa faca, sa se laude, sa tie lumea de frica si cu toate aceste sa rada si de dracul si de muma-sa. Sa rada de noi, Ghita, de noi". GHITA: Tu nu esti om, Lica, ci deavol"

fulger ii treca ca un fior prin inima; icoanele sfintilor il priveau, si el statea impietrit sub ele caci oriunde s-ar fi dus el tot acolo ramanea; el puse mainile in cap, is rupse in urma baierele camasii; ii venea sa scoata inima din piept, ii venea sa se repeada cu capul in zid, ca sa ramaie la treptele altarului. Revolta lui Lica e una agonica. El i se adreseaza lui D-zeu, punand in cuvintele sale parac ultimele ramasite ale fortei malefice: -Unul cate unul, striga el ridicandu-si mana dreapta in sus, unul dupa altul, om cu om, toti trebuie sa moara, toti care ma pot vinde viata cu viata, trebuie sa se stranga caci dak nu ii omor io pe ei, ma duc ei pe mine la moarte!. Fuga din biserica este un preludiu al mortii. Cand calul lui Lica se prebuseste, personajul spune: Acu m-a ajuns mania lui D-zeu!. Moartea personajului e una dintre cele mai cutremuratoare morti din istoria romana. Pintea il gasi cu capul sfarmat la tulpina unui stejar.... Sinuciderea lui Lica era previzibile. Samadaul e pedepsit de D-zeu. Prin nume

Prin relatia cu celelalte personaje "Acu nu te mai las sa pleci, ai stat pana acum de incapatanare, trebuie sa stai de aici inainte de frica"impune frica celor din jur

S-ar putea să vă placă și