Sunteți pe pagina 1din 3

Comentariu Cicero

I.Introducere: Cicero a alctuit o oper imens. Se pot distinge n primul rnd discursurile ciceroniene n numr de 58, care reprezint o fericit armonizare ntre talentul nativ, (ingenium), cultura vast (doctrina) i practica forului (usus forensis). Discursurile acoper o perioad de 38 de ani (81-43 . Hr.) de activitate retoric pus n slujba ceteanului i a cetii, "de la interesul sau nevoia crora niciodat nu m -au sustras odihna, plcerea sau somnul" (Pro Archia poet a, VI, 12). ntre aceste discursuri se disting : In Verrem (mpotriva lui Verres) - o serie de apte discursuri inute n 70 .Hr. mpotriva lui C. Verres, guvernatorul nedemn al Siciliei (73 -70 .Hr.), care era acuzat de a fi comis abuzuri foarte grave i malversaiuni n timpul guvernrii Siciliei; se remarc de asemenea In Catilinam (mpotriva lui Catilina, Catilinarele), poate cele mai cunoscute cuvntri ciceroniene pronunate mpotriva lui L. Sergius Catilina, dup descoperirea conspiraiei acestuia mpotriva republicii; celebre sunt i cele 14 discursuri pronunate mpotriva lui Marcus Antonius, In Marcum Antonium, care dorea s urmeze politica lui Caesar. Cicero s-a remarcat i ca un teoretician al artei retorice, fiind socotit unul dintre prinii oratoriei antice. n tratatele sale, el face o incursiune n istoria oratoriei antice i o analiz a principalelor curente retorice care aveau adepi n epoca sa (aticismul i asianismul), dezbtnd problema formrii oratorului i a funciei sale n societate; oratorul ideal (orator summus et perfectus) este, n concepia lui, prototipul omului i ceteanului desvrit, o personalitate complex. El i materializeaz ideile n tratate numeroase, dintre care sunt demne de amintit: De oratore libri tres (Trei cri despre orator) - tratat alctuit n 55 . Hr., dedicat lui Quintus, fratele su i redactat sub forma unui dialog ntre celebritile forului roman Crassus i Marcus Antonius (omonim al generalului); Partitiones oratoriae (Diviziunea prilor artei elocinei) alctuit n 54 .Hr., un adevrat manual de retoric n form dialogal ntre Cicero-tatl i fiul su Marcus; deosebit de valoroase sunt i alte dou lucrri ca Brutus, scris n 46 .Hr., n care Cicero i proclam idealurile sale de armonizare a tuturor ideilor colilor retorice, opunndu-se curentului aticist, prea simplu i sobru, care apruse la Roma ntre 51-50 .Hr. i tratatul Orator, unde Cicero i apr din nou idealul su retoric moderat, ameninat de influena crescnd a aticismului.

Partile unui discurs sunt: exordium,inceputul discursului ; narratio (relatarea evenimentelor) ; peroration (concluzia) .

Inceputul discursului lui Cicero se numeste Exordium ex abrupto pentru ca nu respecta tiparul discursului in sine.El incepe direct cu acuzatiile,brusc,pe nepregatite.

II.Cuprins :

Textul o tempora, o mores! apartine primei catilinare, fiind continuarea textului Exordium ex abropto, prin care Cicero, consulul Romei din acea perioada, dezvaluie planurile de a ataca Roma a lui Catilina, fost guvernator al

Asiei si membru a unei familii de nobili care a dat Romei mai multi consului pana in sec IV a.Ch. Cicero incepe discursul cu cinci intrebari retorice,intrebari adresate lui Catilina,intrebari incriminatoare.Cicero este saturat de continuul abuz al lui Catilina.Acesta isi arata dispretul fata de incriminat, prin substantivul furor, substantiv care arata lipsa ratiunii a lui Catilina.Inversiunea accentueaza aceasta idee. Structura iste tuus nos are rolul de a arata antiteza dintre cele doua parti aflat in conflict. Cicero il ataca in continuare pe Catilina si foloseste tot felul de procedee pentru a-si arata totalul dispret si ura fata de acesta. Inversiunea effrenata iactabit audacia exprima amentintarea pe care o reprezinta Catilina pentru viitorul Romei.Oratorul isi exprima ingrijorarea pentru cetate si il considera pe Catilina un pericol. Oratorul il intreaba pe Catilina daca a ramas impresionat de toate garzile care inconjoara zi si noapte Palatinul.Ii reproseaza faptul ca, din cauza lui,Roma nu mai este un loc sigur pentru societate.Asezarea in cruce a termenilor antitetici Urbis populi si timor vigiliae, evidentiaza efectul masurilor de securitate luate de Cicero. Structura Patere tua consilia non sentis are rolul de a-l intimida pe Cicero.Repetitia de tip polyptoton hic ; horum arata atasamentul lui Cicero fata de templul lui Iuppiter Stator,atasamentul fata de senatori si siguranta ca acestia vor vedea adevarul. Ultimele doua fraze insista pe pierderea uzului ratiunii lui Catilina, pe intimidarea continua al acestuia pentru a-l constrange sa renunte la complot. Cel de-al doilea text incepe cu o intrebare retorica prin care Cicero insinueaza (cuvintele quid , ubi , quos si quem) , informatii pretioase pentru viitoarea judecata a lui Catilina. Prin cuvintele dintre noi Cicero ii implica pe toti senatorii si pe el insusi, tragandu-le un semnal de alarma. Acuzativul O tempora, o mores! creeaza o ipostaza dubla si o pauza de mare efect. Aceasta oprire neasteptata a fluxului discursului exprima nemultumirea lui Cicero fata de descoperirea planurilor fostului guvernator al Asiei, dupa care are loc o enumeratie a faptelor lui Catilina. Cicero subliniaza faptul ca senatul stie toate aceste lucruri si se autoinvinovateste. Andiploza este plasata intentionat pentru a oferi un oarecare efect dramatic discursului si indica dezamagirea ca acest cap al conjuratilor este inca in viata, datorita nepasarii optimatilor. Cuvintele imo vero etiam au rolul de a sublinia caracterizarea indirecta a lui Catilina si prin notat et designat ad caedem unumuemque nostrum le trage din nou un semnal de alarma ca s-ar putea ca si ei sa fie pe lista neagra a lui Catilina; cuvantul caedem da o nota mult mai grava celor spuse de Cicero. Nos autem, fortes viri inseamna ironie si autoironie asupra membrilor senatului, facandu-i lasi deoarece totul este o aparenta a controlului asupra situatiei. Cuvantul istius da o conotatie negativa si subliniaza dispretul lui Cicero fata de Catilina. Faptele lui Catilina ajung deja la limita, iar cuvintele ad mortem la inceputul propozitiei subliniaza acest lucru.

Propozitiile scurte, coordonate prin virgula creeaza impreuna impresia ca se stie tot, ca si-au dat seama, dar au rolul bine definit de a-l presa psihic pe Catilinia. Acesta nu a fost trimis pana atunci la moarte deoarece Cicero nu avea dovezi pentru castigarea unui proces, dar prin acest discurs si-a exprimat punctul de vedere si a castigat respectul senatorilor.
III.Incheiere: Doi dintre cei mai mari oratori ai istoriei au fost Cicero si Pericle. Cicero si-a castigat acest statut prin ani si ani de perfectionare si tendinta lui de a deveni un orator ideal.Acesta avea o personalitate complexa ce imbina talentul nativa,cultura vasta si practica nesfarsita. Cel de-al doilea mare orator a fost Pericle.Acesta s-a remarcat cu un talent oratoric deosebit.In comparatie cu Cicero,Pericle era trufas si de cele mai multe ori stapan pe el in toate ocaziile.Acestia au si numeroase asemanari : sunt foarte ambitiosi amandoi, isi aleg un viitor contrar tuturor traditiilor familiale, sunt politicieni ageri, nu isi neglijeaza cazurile si nu isi irosesc timpul cu vorbaria fara rost.