Sunteți pe pagina 1din 3

Caracterizarea personajelor* Mara Barzovanu este un personaj complex si reprezentativ pentru conceptia artistica a lui Slavici.

Fin psiholog, observator atent al sufletului omenesc, Slavici contureaza un personaj realist, viabil, de o vigoare surprinzatoare, care-si da seama ca singura cale de a izbuti in viata este puterea banului. Mara ramasese vaduva cu doi copii, "saracutii de ei", dar era inca "tanara si voinica si harnica si Dumnezeu a mai lasat sa aiba si noroc". Barbatul sau, Barzovanu, fusese "mai mult carpaci decat cizmar" si-si petrecuse viata stand mai ales "la birt decat acasa", lasandu-le copiilor o livada de "vreo doua sute de pruni", o vie pe dealul Paulis si casa, care era a Marei, data ca zestre cand se maritase. Mara este precupeata, "prima femeie capitalist din literatura noastra" (N.ManolescU), deoarece isi castiga existenta din negustorie, "vinde ce poate si cumpara ce gaseste", de marti dimineata si pana sambata noaptea ea alearga cu marfa de la Radna la Lipova, apoi la targul cel mare de la Arad. Ca o adevarata femeie de afaceri ("businesswoman" N.ManolescU), Mara are un singur scop, acela de a strange bani, conducandu-se dupa o regula specifica economiei de piata, aceea ca "vinde mai bucuros cu castig putin decat ca sa-i cloceasca marfa". Prin caracterizare directa facuta de narator se contureaza portretul fizic, ale carui trasaturi detaliate le sugereaza pe cele morale. "Muiere mare, spatoasa, greoaie si cu obrajii batuti de soare, de ploi si de vant", Mara sta toata ziua, neobosita si energica, la tejgheaua plina de poame, de turta dulce, de peste, in timp ce copiii se zbenguie "printre picioarele oamenilor". Femeie apriga, cu un acut simt al demnitatii umane, mama iubitoare, Mara are modele de viata pentru copiii ei, pe fata vrea s-o vada preoteasa, ca Pecica, "o femeie minunata si dulce la fire, si bogata, si frumoasa", iar pe Trica viseaza sa-l faca maistru-cojocar. Desi copiii sunt "zdrentarosi si desculti", sunt in acelasi timp "sanatosi si rumeni, voinici si plini de viata, destepti si frumosi", Mara fiind extraordinar de mandra de ei, exclamand cu satisfactie: "tot n-are nimeni copii ca mine!" Chibzuita pana la zgarcenie, Mara tine trei ciorapi, "unul pentru zilele de batranete si pentru inmormantare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trica", in care pune zilnic fie si numai un creitar si mai bine imprumuta banii de trebuinta pentru a doua zi, decat sa ia ceva din ciorapi. Intrepida (care nu da inapoi in fata greutatilor, brav, curajos, indraznet, cutezator n.n.), autoritara, Mara are putere si dragoste de munca, precum si o inteligenta pragmatica, izvorate din experienta ei de viata si de aceea nu cheltuieste cu usurinta pentru copiii ei, desi ii iubeste enorm, dorind sa stranga bani suficienti care sa-i dea puterea sa invinga viata si sa-i asigure astfel echilibrul sufletesc. Desi este zgarcita, Mara nu este lacoma, setea de bani nu o dezumanizeaza ca pe Ghita, fiind mereu motivata si animata in actiunile ei de dragostea materna. Fire energica si ambitioasa, Mara ascunde sub masca asprimii, o mare sensibilitate si sufera de fiecare data cand copiii ei trec prin dificultati, fiind totdeauna de partea lor. Cand casnicia Persidei este in declin, Mara ii sta alaturi, ii da dreptate si o ajuta sa treaca peste greutati.

Banii ii confera demnitate si respectul de sine si Mara nu vrea sa mai ajunga la starea de umilinta pe care i-o daduse saracia: "Nici ca se uitau oamenii ca mai-nainte la dansa. Las! ca banul te ridica si in sufletul tau, si in gandul altora, dar banul agonisit e dovada de vrednicie". Calculata si chibzuita, harnica si inteligenta, cu o mare vointa si stapanire de sine, Mara intruneste toate virtutile ce compun viziunea etica a lui Slavici, care construieste astfel o eroina demna de toata pretuirea si fata de care are simpatie si intelegere. Persida este fiica Marei, sora lui Trica, sotia lui Natl si nora macelarului Hubar. Ea este una dintre cele mai reusite, mai stralucitoare figuri feminine din literatura romana si este ilustrata de Slavici in evolutia sa de la copilarie la maturitate.

Persida ilustreaza in roman ideea ca omul poate izbandi in viata numai prin vointa, luciditate si dragoste, prin stapanirea de sine, principalele arme ale eroinei care are un destin zbuciumat. in conturarea acestui personaj, Slavici se dovedeste a fi un fin psiholog si un rafinat observator al sufletului feminin. Fire sincera si voluntara, delicata si pura, Persida invinge loviturile sortii cu multa cutezanta, dar si cu o calma resemnare. Prin caracterizare directa facuta de narator se contureaza portretul fizic, ale carui caracteristici sugereaza trasaturile morale -puritate, candoare, gingasie-, avand efecte surprinzatoare asupra celor din jur: "inalta, lata-n umeri, plina, rotunda si cu toate acestea subtirica s-o frangi din mijloc; iar fata ei ca luna plina, curata ca floarea de cires si alba, de o albeata prin care numai din cand in cand strabate, abia vazut, un fel de rumeneala". Celelalte personaje o caracterizeaza direct, Hubaroaia fiind incantata de fata "atat de frageda, atat de frumoasa", care, asupra lui Natl, revarsa "o vapaie mistuitoare". Prin caracterizare indirecta, din atitudinile, gandurile si vorbele eroinei, reies si alte trasaturi morale. Persida traieste o iubire pasionanta, o emotie puternica, scriitorul sondand sufletul omenesc cu o neobisnuita forta de sugestie a cuvantului si o deosebita maiestrie artistica, incat Pompiliu Mareea nota impresionat: "Dragostea Persidei este de un dramatism rascolitor. Nimeni pana la Slavici n-a descris dragostea in tot ceea ce are mai dramatic, grav, cu atata adancime si vigoare realista, cu atata poezie". Pasiunea statornica pentru barbatul ei este insotita de sinceritate si delicatete sufleteasca, rugandu-si mama sa nu-I blesteme pe Natl, deoarece "eu sunt de vina!".

Casnicia ei parcurge mari dificultati, Natl "statea cu prietenii si toata osteneala, toata grija, ramanea in sarcina ei", dar Persida isi salveaza casatoria prin luciditate si inteligenta, prin puterea dragostei si prin stapanirea de sine, prin bunatate si blandete, facand ca sotul sa-i ceara iertare si familia sa iasa mai intarita din aceste incercari. Ca si Mara, Persida are un acut simt al realului, o personalitate puternica in care domina calitatile sale iesite din comun, devotamentul, chibzuinta si vointa puternica, reusind astfel sa invinga toate piedicile vietii. Persida este unul dintre cele mai stralucitoare personaje feminine din literatura romana, inscriindu-se in aceeasi tipologie umana cu Sasa Comanesteanu si cu Tincuta, din opera lui Duiliu Zamfirescu sau cu Doamna T. din "Patul lui Procust" de Camil Petrescu, ori cu Otilia din romanul lui George Calinescu. Celelalte personaje, Natl, Hubar, Bocioaca, Trica, Bandi, preotul Codreanu sunt firav conturati. Numai Trica este un erou mai prezent in roman prin faptele sale si integritatea morala. Personajele episodice se raporteaza, intr-un fel sau altul, la destinul Persidei, evidentiind nobletea sufleteasca si forta personajului. Limbajul artistic. Ioan Slavici este un exceptional portretist, conturand prin detalii si sugestii puternice personaje complexe si solid construite. Fiind un prozator realist, Slavici nu insista atat asupra trasaturilor fizice, cat asupra celor psihologice, etice, de comportament si de gandire. Particularitatile fizionomiei transmit cu o transparenta extraordinara trasaturi morale, stari interioare ale personajelor. Astfel, portretul fizic al lui Natl contureaza firea eroului: "desi macelar, Hubarnatl era, asa la infatisare, om plapand, parca mai mult fata decat fecior. Om de vreo douazeci si unu de ani, cu mustata putina, cu obrajii rumeni, cu sortul curat, oarecum rusinos Asa era in adevar". Exista doua tipuri de conflict: exterior si interior. Conflictul exterior este marcat de opozifia dintre mentalitatea unei comunitafi traditionaliste, guvernate de reguli stricte si pornirile juvenile adverse ale copiilor Marei, care vor sa-si implineasca propriul destin, independent de societate. La Slavici, moralist prin excelenta, abaterile personajelor de la normele comunitatii sunt aspru sanctionate, fara posibilitatea unei recuperari morale, precum in cazul personajelor din^puvela Moara cu noroc. Persida si Trica au insa avantajul unei tinereti lipsite de experienta si le este acceptata iesirea din matca traditiei. Revolta lor este temporara si fara efecte in plan moral. De aceea, vor fi reprimiti in cadrul comunitatii precum fiul risipitor. De data aceasta, integrarea lor va fi totala, pentru ca existenta lor urmeaza niste modele prestabilite: Persida va reitera la un alt nivel destinul matern, iar Trica pe al lui Bocioaca. Conflictul interior este marcat de dilemele morale ale lui Trica si ale Persidei, care oscileaza intre datoria fata de familie si impulsul de a-si urma propriul destin. Persida lupta intre respectul fata de morala comunitatii si iubirea fata de Nafl,

condamnata etnic, religios si social, iar Trica penduleaza intre avantajele materiale oferite de un vicios triunghi conjugal si respectul datorat lui Bocioaca. Ambele personaje adopta solutii corecte din punct de vedere moral.