Eternitate alaturi de el.

1.Insuportabil

Durerea era Insuportabila...Ingrozitoare...Apasatoare...

Dar nu era numai durerea,mai era si focul acela insuportabil
care se raspandea in corpul meu arzand fiecare parte din
el.Incetul cu Incetul.Am incercat sa strig dupa ajutor,dar nu
mi-am gasit vocea...am incercat sa ma misc,dar nu mi-am
gasit corpul.
Pentru cateva secunde am crezut ca sa sfarsit..dar ma
inselasem amarnic.Era mult mai rau.Focul a izbucnit si mai
tare.Il simteam in fiecare celula.VROIAM SA MOR.Simteam
cum intunericul imi pune stapanire pe simturi,cum ma apasa
si ma atrage in ghearele lui.Am incercat cu un ultim efort sa
chem pe cineva sa ma omoare.
Dupa doar cateva secunde cineva a aparut langa
mine...am incercat sa-i privesc fata.Mi sa parut ca avea o
expresie dezamagita.
-Ce risipa!spuse el cu o voce care-i trada dezamagirea
chiar mai mult decat expresia.Miroseai grozav!
In clipa urmatoare,nu mai era langa mine.A PLECAT,M-
A LASAT AICI SA ARD!Si ce vroia sa spuna cu "Ce
risipa!"?Dar mie mi-au atras atentia cuvintele "Miroseai
grozav!".
Ce vroia sa zica cu asta?Ce insemna asta?Suna de
parca as fi fost ceva de mancare.Eu,de mancare?!Ori era
nebun,ori eu inebuneam.De ce oare nu era mirat de ceea ce
mi se intampla,intr-un fel parca stia si parca astepta ceva.CE
NAIBA MI SE INTAMPLA?CE E CU MINE?
Intrebarile mi se invarteau in cap,dar erau altele mai
importante:CINE ERAM SI CUM AM AJUNS AICI?
 Tot ce stiam era ca ma numesc Alice.Dar in timp ce
reflectam asupra acestor lucruri,focul a inceput sa se adune
catre inima mea.Acum imi simteam mainile si picioarele
libere,puteam sa le misc daca vroiam,numai ca toata
durerea s-a strans in piept si simteam ca o sa
explodeze.Inima mea lupta cu focul,dar nu eram sigura ca o
sa si castige...Focul era prea PUTERNIC.

2.Un nou inceput.

Intr-un tarziu a pierdut...Simtem asta.Auzeam

asta.Inima mea s-a oprit.Dar eu auzeam,simteam si vedeam
in continuare.Si inca mult mai bine.Auzeam masinile
mergand pe drum,auzeam vantul zdrobindu-se de peretii
cladirii unde ma aflam.Vedeam mult mai clar si mult mai
departe.Si simteam.Simteam focul din gatul meu.Simteam
nevoia de-al potoli.Dar cum?Trebuia sa fie apa pe
undeva.Am dat sa ma ridic in picioare,dar am tasnit brusc in
sus.CUM AM FACUT ASTA?CE S-A INTAMPLAT CU MINE?
Am vrut sa ies din cladire.Dar in loc sa merg pana la
usa,am tasnit pana la ea.CUM NAIBA MA MISCAM ASA
REPEDE?
Dar asta nu era tot.Aveam o durere de cap.Una foarte
mare.Brusc,ma vedeam pe mine.Pe mine,aratand ca un
fotomodel,cu ochii rosii.Dar nu asta era cel mai socant.Ma
vedeam hranindu-ma.Nu cu mancare,ci cu sange.Vedeam
cum ma hraneam dintr-o persoana si anume un domn de
varsta mijlocie.Vedeam cum urla de durere.In clipa aceea
am stiut ce eram.Un vampir.Eram un vampir.Cuvintele imi
rasunau in minte.Cum e posibil asa ceva?Nu aveam cum sa
fiu..un vampir.Am mai auzit multe povesti cu vampiri si stiam
de ce sunt in stare.Toata lumea tremura la auzul acestui
cuvant.Eram in 1906.Povestile cu vampir circulau prin toate
orasele.Incercam sa imi amintesc fiecare detaliu despre acei
monstrii.Incercam sa compar acestea cu mine.Le
comparam?Cu mine?!Nu imi vine sa cred.Cum puteam face
una ca asta?
Dar nu ma puteam concentra.Gatul imi ardea-la
propriu-si capul statea sa explodeze.Ce era ceea ce
vedeam?Incercam sa gasesc o denumire la ceea ce mi se
intampla. Dar inca ma aflam in cladire.Inainte sa-mi dau
seama ce faceam eram deja langa geam si in clipa
urmatoare plonjam pe el.Ce faceam?Saream pe geam.Chiar
am inebunit.Dar aterizarea a fost usoara.Am fost
extraordinar de gratioasa.Parca dansam.Se parea ca
aterizasem intr-o padure.Si brusc mi-am dat seama ce
trebuia sa fac.Trebuia sa ma indepartez cat mai mult de
oras.Trebuia sa ma feresc de oameni.
In timp ce alergam ,ametitor de repede prin padure,un
miros cald si foarte dulce mi-a improspatat fata.In momentul
urmator o puma a sarit in fata mea.Arsura din gat a luat-o
razna.A luat in jur de 2 minute sa golesc puma de sange.Dar
arsura tot nu s-a potolit aproape deloc.In momentul urmator
,am simtit alt miros.Mult mai puternic.Mult mai cald.Mult mai
ispititor.Si era aproape de mine.Fara sa ma gandesc ce
faceam ,am tasnit catre acel miros si am dat peste 2 oameni
(barbati amandoi-unul avea varsta mijlocie,iar celalalt era
mai tanar).Cand m-au vazut,au inceput sa se holbeze la
mine.Din pacate pentru ei ..nu au trait mai mult de 3 minute
dupa aceea.Nu stiam de ce ,nu, mai bine spus nu
intelegeam de ce barbatul mai in varsta mi se parea extrem
de cunoscut …
Mi-a parut extraordinar de rau pentru ei..nu mai puteam
face asta.Trebuia sa incerc-macar-sa ma hranesc cu
altceva.Dar cu ce?
Atunci mi-am amintit de puma aceea pe care am omorat-o si
mi-am adus aminte ca mi-a satisfacut setea…nu o stinsese
de tot ,dar a facut-o sa nu imi mai mai arda asa de tare
gatul.ASTA ERA: Trebuia sa ma hranesc cu animale.

3.Descoperiri

Cu toate ca acesta idée nu mi se parea cea mai

stralucita idée de-a mea nu aveam de ales .Nu vroiam sa fi
un monstru si nu mai vroiam sa omor oameni nevinovati…
De ce?Pentru ca nu cu mult timp in urma si eu am fost una
dintre ei…
Cu gandul la zilele mele umane am inceput sa alerg
prin padure in cautarea unei prazi.In timp ce alergam prin
desisul verde mi-am dat seama ca totul era nou pentru
mine…simteam absolute totul ,auzeam totul si ce era si mai
uimitor vedeam fiecare frunza,fiecare particula de
praf,fiecare fir de iarba pe care calcam.Curioasa m-am
apropiar de un copac si mi-am pus mana pe scoarta lui
tare…Teoretic ar fi trebuit sa fie dura dar era in acelasi timp
si dura si catifelata .Puteam sa simt totul prin pielea
mea.Atunci mi-am ridicat mana si mi-am privit curioasa
pielea.
Am ramas muta de uimire…pielea mea avea o culoare
alba spre albastru foarte dechis,avea textura a o mie de
diamante,dar in acelasi timp parea perfect neteda .Mi-am
trecut degetele peste piele si am vazut ca am dreptate:pielea
mea era foarte netede si catifelata ,dar era si dura si parea
de nepenetrat.
In acel moment cateva raze de soare au patruns printer
copaci si au cazut pe mana mea.Pielea a inceput sa
straluceasca puternic in lumina ,de parca intradevar era
facuta din diamante.Acest lucru ma socat!
Daca straluceam asa de tare in lumina soarelui era clar
ca nu puteam iesi asa pe strada…nu ca ar fi posibil : cu
durerea din gat …dar in orice caz nu trebuia sa ma vada
nimeni,dar absolut Nimeni!!Aceste aspecte m-au facut
intradevar curioasa de felul cum aratam…AVEAM NEVOIE
DE O OGLINDA!!!m-am gandit eu nervoasa ca eram in
padure.Sau daca nu de o oglinda atunci macat de putina
apa sa imi vad fata…ASTA ERA:APA!Dar cum gaseam eu
apa?Atunci mi-am amintit ca puteam auzii foarte bine si am
incercat sa ma concentrez ca sa aud vreun rau.
Peste cateva secunde am auzit ceva care semana cu
niste labe care ies din apa si un animal care is scutura blana
de apa.PERFECT!Si apa si mancare!
Am incercat sa imi dau seama din ce parte venea
sunetul.Nu mi-a fost asa de greu.Sunetul se auzea de
undeva de la stanga mea,deci spre vest.Fara sa ma
gandesc prea mult am incercat sa ma indrept in directia
corecta.Din moment ce nu simteam mirosul trebuia sa ma
ghidez dupa sunet…nu mi-a fost greu.Eram surprinsa de cat
de usor imi era sa ma ghidez dupa sunete si dupa miros.
Am inceput sa alerg…si asta o faceam fara efort… de
parca faceam asta de cand ma stiam eu…am fost surprinsa
cu cata usurinta ma feream de copaci,tufe si trunchiurile
cazute chiar daca alergam extreme de repede.Acest lucru
mi-a dat un sentiment de liniste si siguranta.
In mai putin de 10 secunde am ajuns langa un lac…era
destul de mare si mai multe animale veneau sa se adape
aici.Am ramas printre copaci,ascunsa.Atunci am simtit
mirosul de sange…mi-am indreptat privirea spre partea
cealalta a lacului unde un urs isi manca prada.Am incercat
sa imi dau seama ce manca ursul,dar mirosul nu era prea
atragator asa ca am baniut ca era vreun peste sau vreun
rozator…insa ceea ce ma atragea pe mine nu era prada
ursului ci chiar Ursul.Dar cum sa fac sa ajung la el fara sa
ma observe?Daca alegeam sa ocolesc lacul,ursul cu
siguranta mar fi auzit…deci ce alte optiuni mai aveam?
Mi-am amintit cum am escaladat…nu mai bine spus
sarit pe geamul caladirii unde am fost inchisa si mi-am dat
seama ca era singura mea optiune.
4.Sete potolita

Ma-am uitat lung la rau…era destul de lat…am facut

niste calcule rapide si am stabilit ca avea cam 30 m latime…
Nu aveam cum sa sar peste el…sau aveam?Trebuia sa
pot.In acel moment un val de aer ma lovit si focul din gat a
izbucnit vrand sa iasa afara.Atunci am stiut ca pentru o
singura picatura din sangele acela cald si delicios as fi in
stare si sa inot pana pe partea cealalta a lacului.
Am incercat sa ma gandesc cum sa exercit aceea
putere necesara pentru a putea ajunge pe malul celalalt…
dar in acel moment o serie de imagini mi-au navalit in cap…
Ma vedeam pe mine cum imi iau avant si incep sa alerg
pana la marginea lacului unde lansandu-ma cu un picior ma
ridic in aer si foarte gratios sar peste lac si aterizez pe malul
opus la fel de gratios…Atunci am stiut ce aveam de facut si
am incercat sa pun in practica acele secvente pe care le-am
vazut in capul meu. Am mers catre rau precauta,fiind atenta
sa nu fiu observata.Am constatat ca nu am facut nici cel mai
mic zgomot,eram incantata. Oprindu-ma la exact 5 metri de
mal.Am asteptat o sutime de secunda dupa care am inceput
sa alerg,iar cand am ajuns langa rau ,m-am lasat pe un
picior si am sarit in sus…totul s-a petrecut foarte repede,dar
eu am putut vedea in fiecare secunda ce miscari fac si cum
corpul meu isi schimba pozitia pentru a putea ateriza pe
varfuri pe cealalta parte a lacului. Saltul nu a durat mai mult
de 3 secunde.
Inainte cu 7 secunde am fost bucuroasa ca m-am
miscat fara s ascot un sunet,dar de data asta aterizarea mea
a scos un sunet infundat…destul cat ursul sa auda…Si-a
ridicat alarmat capul catre mine si si-a aratat dintii ascutiti,a
marait amenintator si si-a intors tot corpul catre mine…acel
marait m-a enervate,si nu stiam de ce…un sunet ingrozitor
s-a auzit din pieptul meu…semana cu un marait…am fost
putin distrasa de acel marait,dar nu si ursul,care mi-a
raspuns cu un marait si mai infricosator.Atunci inca un val
din mirosul lui ispititor de dulce m-a lovit si m-a inebunit…nu
am mai putut rezista,nu mai vroiam sa resist,vroiam sa ma
delectez cu gustul lui dulce-sarat si sa ii simt caldura
coborand la mine in gat…Fara sa imi dau seama m-am
napustit asupra ursului si l-am trantit la pamant .Am cautat
punctual unde sangele pulsa cel mai tare si mi-am infipt dintii
in gatul animalului golindu-l de sange.Sangele cald si dulce
mi-a trimis un val de caldura in tot corpul.Era o senzatie
foarte placuta…Chiar cand setea din gat se mai potolea am
vazut ca ursul era stors de sange.Atunci l-am lasat sa cada
pe pamant,amintindu-mi de fapt cu ce gand am venit la
lac:SA VAD CUM ARAT!
M-am ridicat incet in picioare,si am facut un pas
prudent spre lac.Spre norocul meu lacul era foarte linistit si
apa era foarte limpede.In acel moment un val de panica m-a
inundat…am incercat sa ma calmez tragand de mai multe ori
aer in piept.Asta m-a ajutat putin,dar tot mai simteam un
sentiment de nesiguranta.Am incercat sa il ignor,a functionat
din moment ce intreaga mea atentie a fost atintita asupra
fiinitei imaginare din lac…