Sunteți pe pagina 1din 1

Numele meu este sefu_cos.

Este mai degraba un pseudonim,in mod sigur un id


yahoo. Id u meu. A citit careva dintre voi Drumes? M-a inpresionat in toate
operele sale. Nu e mare lucru, nu am citit decat trei: Invitatie la vals, Elevul Dima
dintr-a 7-a si Cazul Magheru. Si toate trei m-au impresionat, le-am devorat pur si
simplu. Pacat ca primele doua se termina asa de trist. Cand am citit Enigma
Otiliei a lui George Calinescu m-am mahnit de final, dar abia apoi mi-am dat
seama ca tocmai acel final o facea o capodopera. Asa e si in cazul operelor lui
Drumes. As fi vrut sa le cunosc pe Lotte si pe Aimee. Probabil una si aceeasi
persoana. Nu, nu sunt nebun poate doar putin ghinionist. Desigur in ambele
romane personajul principal este autorul dar cine sunt personajele feminine?
Fiindca trebuie sa fi avut o sursa de inspiratie feminina,o muza sau mai multe.
Asa face orice scriitor. Fura din viata de zi cu zi. Fura din sentimentul de iubire.
Poate ca era sotia sa,desi ma indoiesc fiindca iubirea din cartile sale se termina
prost. “Marile iubiri sunt acelea care nu se spun ‘’ e o fraza de-a sa . in fond o
fraza ca multe altele din cartile sale dar aceasta zic eu ascunde ceva mai mult.
Poate o iubire uitata sau moarta. Imi plac scrierile sale. Intr-un timp ma intrebam
cum de cartile acestea nu sunt puse in lumina care trebuie,nu li se acorda
aprecierea pe care o merita. Dar cartile astea prind doar la publicul tanar care
iubeste sau a iubit recent. Nu o vad pe tanti Margareta de 50 si ceva de ani fiind
la fel de impresionata de cartea aceasta cum am vazut ca a fost Cristina vecina
mea de 15 ani. Cand mi-a inapoiat cartea am vazut in ochii mei ce impresie ii
facuse Invitatia la vals. Uite sunt multi scriitori care au inteles ca finalurile mai
putin fericite prind la public. De exemplu Maiteyi, Cel mai iubit dintre pamanteni,
Ultima noapte de dragoste… a lui Camil Petrescu si multe altele. Acum nu mai
conteaza nici asta : sunt atati de putini cei care mai citesc o carte,incat fiecare
carte pe care o imprumut unui prieten imi provoaca o anumita multumire. Oricum
sunt atati de putini cei care citesc carti , la fel cum sunt si atati de putini scriitori.
Noroc cu trecutul.