CUPRINS

1.. Introducere.......................................pag.3 1.1. Eroziunea...........................................................................................................pag. 4 1.2. Abfractia.................................... pag. 4 1.3. Atritia.........................................pag. 5 2.. Abrazia dentara......................................pag. 5 2.1. Etiologia......................................pag. 6 2.2. Localizare.................................... ..pag. 7 2.3. Forme.................................... .pag. 9 3.. Clasificare....................................... .pag. 10 4.. Influena ocluziei asupra abrazii dentare........................................ .......................pag. 12 5.. Abrazia dentara si ATM................................. ..........................................................pag. 14 6.. Abrazia dentara si DVO............................ ................................................................pag. 14 7.. Bruxismul................................................................................................................pag. 15
7.1. Clasificare.........................................................................................................................pag. 15

8.. Tratament profilactic si terapeutic..........................................................................pag. 16

9.. Concluzii..................................................................................................................pag. 17 10.. Bibliografia............................................................................................................pag. 19

1 INTRODUCERE

Uzura dentara este o experienta universala. Cauza este de obicei o combinatie ntre eroziune, atritie si abraziune. Este intalnita in orice dentitie si poate avea atat cauze patologice cat si psihologice. Pierderea morfologiei marginei incizale poate fi privita ca o problema psihologica la un adult tanar si gradele uzurii prezente cresc cu varsta. Uzura dentara e considerata excesiva sau patologica cand comparativ cu varsta pacientului e mult avansata sic and e necesara interventia pentru scopuri functionale sau cosmetice. Uzura dentara poate fi clasificata in functie de cauze: atritia, o pierdere graduala a tesuturilor dentare dure ca rezultat al functiilor sau parafunctiilor dentare; abrazia, o uzura patologica cauzata de actiunea frecatoare a unui corp strain pe dinte, cum ar fi cea cauzata de spalarea dintilor; eroziunea, pierderea substantei dure dentare datorata unui process chimic neimplicand bacterii. Un diagnostic diferential nu e intotdeauna posibil deoarece in multe situatii pot coexista toate cauzele. Atritia este o pierdere graduala a tesuturilor dentare dure ca rezultat al functiilor sau parafunctiilor. Atritia reprezinta uzura fiziologica a dintilor prin pierderea structurii dure dentare, la nivel incizal si ocluzal, produsa in timpul functionalitatii sistemului stomatognat. Absenta atritiei se considera ca fiind semn de blocaj ocluzal si poate fi intalnita frecvent in cadrul anomaliilor dentomaxilare, ce modifica parametrii morfologici ai ocluziei. Eroziunea este un proces de dezintregrare chimica superficiala a substantelor dure dentare, cauzata de contactul cu substantele acide, dependente de factorii etiologici intrinseci (care determin reflux gastro duodenal sau vomismente) i de factorii etiologici extrinseci (consumul frecvent al sucurilor de fructe i a buturilor cu pH ul sczut) Abrazia dentar este termenul asociat uzurii suprafeelor dentare datorit unor micri frectoare excesive a suprafeelor coronare de diferite cauze, este o pierderea substanei dentare dure n afara cariei. Abfractia uzura datorata comportamentului biomecanic al dintilor sub impactul solicitarilor si localizata la coletul dentar. Rata uzurii poate fi mai mare, depinzand de factori ca: varsta, sexul, ocluzie, parafunctie, afectiuni gastrointestinale, consumul excesiv de citrice sau alimente cu PH scazut, factori salivari, anomalii congenitale, amelogeneza imperfecta ori dentinogeneza imperfecta. mbolnvirile dinilor care duc la pierderea substanei dure din cauza cariei dentare, sunt ntr -o scdere marcant n ultimele decenii. n literatur, pierderile de substan dentar de natur necariogen sunt descrise sub forma a dou entiti clinice: abrazie dentar i abfracie. Pierderile de substant dur dentar de alt etiologie decat cea carioas reprezint un proces fiziologic normal, care se desfsoar de-a lungul intregii vieti. Identificarea cauzelor care intervin in acest proces este deosebit de important pentru a putea prognostica comportamentul pe termen lung atat al dintilor cat si al tratamentelor restaurative. Este dificil de stabilit limita la care pierderea de tesut este considerat patologic, deoarece notiunea de normal reprezint inc o surs de controverse. Lambrechts consider ca fiind normal pierderea de tesut dur anual, intre 20 si 38 microni, in timp ce Xhonga consider c aceeasi cantitate este normal pentru 6 luni. De aceea, in momentul de fat se consider patologice situatiile clinice de uzur care pun in pericol vitalitatea dintelui. Every (1972) descria abraziunea ca uzura substantei dentare ca rezultat al frictiunii materialelor exogene pe suprafetele dentare in timpul functiilor de incizie, masticatie si apucare".

1.1 Eroziunea
1

Eroziunea este un proces de dezintregrare chimica superficiala a substantelor dure dentare, cauzata de contactul cu substantele acide.Acest proces poate fi provocat de expunerea la mediu acid(industria chimica) si se localizeaza la nivelul fetei vestibulare a dintilor superiori si inferiori, descreste ca intensitate spre zonele laterale(apare mai rar la nivelul molarilor).Eroziunea se poate instala si la bolnavii ce prezinta regurgitatii repetate sau stari cronice de voma si se intaleaza pe fetele orale ale dintilor frontali mandibulari. De asemenea, apare si in cazul bolnavilor care iau medicamente ce contin acid clorhidric in doze terapeutice. Eroziunea se poate instala si la cei care prezinta in cadrul obiceiurilor alimentare si consumul excesiv de citrice, sucuri acidulate: cei care mesteca lamaia eroziunea apare pe zonele linguale ale dintilor; cei care sug lamaia eroziunea se instaleaza pe fetele vestibulare ale dintilor; Eroziunea se prezinta ca o patare a dintilor prin decalcificarea smaltului, fara pierderea conturului morfologic, ci numai a luciului(este un semn de decalcifiere) si dintele are un aspect asemanator cu dintele gravat pentru obturatie cu materiale compozite. Apare ca simptom durerea la contact. Eroziunea chimica este greu de diferentiat de cea mecanica, produsa prin periajul intempestiv(este unilaterala). Eroziunea idiopatica reprezinta distrugerea smaltului fara o cauza cunoscuta.

1.2 Abfractia
Pierderea non-carioas a esutului dur dentar de la nivelul cervical al dintelui reprezint o problem contemporan ntlnit frecvent n cabinetele de medicin dentar. n literatura de specialitate, LCNC au fost descrise ca un fenomen complex, multi factorial implicnd eroziunea cu etiologie chimic, abraziunea cu etiologie mecanic, abfracia cu etiologie zic i posibilele lor com binaii, de tipul uzurii erozive cu etiologie combinat, chimicomecanic, chimico - zic sau zico-meca nic. Abfractia dentara este de fapt o pierdere a structurilor dentare cauzate de forte care produc o flectare a dintelui. Abfractia dentara se manifesta sub forma unor leziuni in forma de V, la baza dintelui, in proximitatea gingiei. Abfractia dentara se poate manifesta sub forma unor crapaturi. Inclestarea dintilor, mestecatul si muscatul pot exercita presiune la nivelul dintilor. O data cu trecerea timpului, aceasta presiune poate cauza crapaturi la nivelul smaltului dentar. vedea leziunile de abfractie daca va uitati intr-o oglinda si va luminati dantura cu ajutorul unei lanterne sau a unei lumini puternice. Veti putea observa leziunile de abfractie pe suprafata dintelui. Abfractia dentara poate fi localizata si la nivelul liniei subgingivale. Prin scrasnirea dintilor (bruxism) se exercita presiune asupra suprafetelor dentare. Din aceasta cauza, 2

persoanele care sufera de bruxism sunt mai predispuse la aparitia leziunilor de abfractie dentara. Abfractia dentara apare mai ales in randul adultilor. Persoanele mai in varsta sunt mai predispuse la aparitia leziunilor de abfractie. Abfractia dentara apare mai ales in cazul molarilor si premolarilor, dar poateaparea la nivelul oricarui dinte. Dintii care prezinta leziuni de abfractie dentara nu sunt mai predispusi carierii, dar sunt mai predispusi sa devina mai fragili o data cu trecerea timpului. Dintii fragili sunt mai predispusi la aparitia fracturilor dentare.

1.3 Atritia
Atritia reprezinta uzura fiziologica a dintilor prin pierderea structurii dure dentare, la nivel incizal si ocluzal, produsa in timpul functionalitatii sistemului stomatognat. Absenta atritiei se considera ca fiind semn de blocaj ocluzal si poate fi intalnita frecvent in cadrul anomaliilor dentomaxilare, ce modifica parametrii morfologici ai ocluziei

2 ABRAZIA DENTARA
Concluziile diverselor studii arata ca abrazia dentara e un fenomen des ntlnit care afecteaza toate vrstele. Un studiu realizat pe 391 de subiecti din Elvetia din 2 grupe de vrsta diferite (26-30 si 46-50 de ani) a evidentiat prezenta abraziunii pe toate suprafetele dintilor. Pe suprafetele vestibulare, 7,7% si 13,2% dintre pacienti au prezentat cel putin un dinte cu dentin expusa. Pe suprafata ocluzala, dentina expusa s-a ntlnit la 29,9% dintre pacienii tineri si la 42,6% la cei din grupul mai n vrsta. Exista putine studii care sa arate evolutia abraziunii la nivelul smaltului si al dentinei. Exista un singur studiu care compara evoluia uzurii pentru fiecare din suprafeele dentare. Acest studiu arata rezultatele obinute de la 34 de pacienti n decurs de 2 ani. Toti subiectii prentau la nceputul experimentului procese de uzura dentara, au primit sfaturi pentru prevenirea evolutiei, s-a observat o mbunatatire a acesteia doar la 7,3% din toate suprafetele. Acest lucru este sustinut si de cazurile clinice n care abraziunii dentare stagneaza pe o perioada ndelungata. Cu toate acestea, exista pacienti 3

la care abrazie dentara evolueaza foarte rapid. Spre exemplu, la pacientii tineri care au zone de dentina descoperita pe fata palatinala a incisivilor superiori, afectarea acestor dinti a avut loc imediat dupa eruptie. Aceasta afectare se poate produce doar ctiva ani. Odata ce are loc schimbarea dietei si se realizeaza preventia de o evolutie rapida a abrazii dentare ramne nc unul necunoscut. Glickmann (1974) a observat preponderenta contactelor interdentare antagoniste pozitiile de referinta: - 75% contacte dentare n IM - 24% contacte dentare n miscari de alunecare excentrica - 1% contacte interdentare n RC

2.1 Etiologia
Abrazia poate fi localizata in anumite zone: vestibulara, linguala, proximala sau generalizata. Acest tip de abrazie apare la: abuzul de scobitori; excesul de flossing, conuri interdentare frictiunea cu corpuri straine, altele decat alimentele; parafunctii; bruxism obiceiuri vicioase; ticuri profesionale: interpozitia cuielor sau a acelor de cusut la tapiteri, cizmari si croitori; instrumente de suflat; fumatul pipei; deschidera sticlelor cu dintii; consum exagerat de seminte; roaderea unghiilor(onicofagie); abrazia dintilor in scopuri estetice(la grupurile etnice din jurul golfuluiTonkin); abrazia datorata nisipului la populatiile din desert; abrazia la cei care mesteca tutun; O alta cauza de abrazie este reprezentata de lucrarile protetice incorecte din aliaje dure, cu duritate mai mare decat cea a smaltului. Abrazia de origine etnica este in functie de obiceiurile locale specifice Alti factori ce influenteaza abraziia dentara : Predominanta fortelor ocluzale orizontale(masticatie de tip frecator) = predispozitie la abrazie accentuata genetalizata Ocluzia adanca acoperita: produce abrazia patologica a grupului dintilor frontali maxilari i a incisivilor mandibulari. Viteza de evolutie a uzurii fiziologice (in conditiile arcadelor dentare complete i a ocluziei eugnate) are variatii individuale i este influentata de : Calitatea smaltului i a dentinei (amelogeneza/dentinogeneza imperfecta favorizeaza progresia rapida a uzurii) - variatii individuale. Regimul alimentar (regimul alimentar vegetarian favorizeaza uzurile dentare, prelucrarea termica a hranei reduce viteza de avansare a abraziei dentare). Tipul masticator Regimul alimentar - anumite componente alimentare depasesc duritatea smaltului dentar i produc abrazii importante ale acestuia . -Fitolitii (se gasesc n legume: morcovi, sfecla) -Cuartul 4

-Siliciul amorf Consistena alimentelor influenteaza direct proportional viteza de uzura a dintilor.

2.2 Localizare
Deosebim dou tipuri de abrazie, fie localizat la ungrup de dini. fie generalizat la toi dinii. n cea localizat apar faete de abrazie cu diferite trasee doar la grupurile de dini interesate. Dei modificrile sunt regionale, n acest caz se poate produce bascularea mandibulei i pierderea contactelor centrice cu apariia afectrii articulaiei temporo mandibulare. Spre deosebire de abrazia localizat, n cea generalizat pierderile ample de substan dur pot determina micorarea dimensiunii verticale de ocluzie cu amplificareatulburrilor patologice ocluzo articulare.

Aspectul unei abrazii localizate

Aspectul unei abrazii generalizate la un pacient cu lucrri protetice iatrogene vechi de 18 ani

n cazul restaurrilor protetice, cu ct un punct decontact prematur este mai ntins n suprafa sau se realizeaz ntre suprafee rugoase, cu att are un potenial patogen mai intens. n schimb, 5

prezena unor contacte ocluzale restrnse creeaz instabilitate ocluzal ceea ce antreneaz contracii musculare asimetrice ce pot dezechilibra simetria celor dou articulaii temporo - mandibulare.

Abraziunea dentara situata la nivelul gingiei (cervical) este considerata ca fiind consecinta periajului dentar intempestiv,prea energic ,prea frecvent sau incorect ,a duritatii perilor sau modelului inadecvat al periutei dentare, precum si utilizarea frecventa a unor paste de dinti abrazive.

2.3 Forme

Se prezinta sub doua forme: Abrazia fiziologica si patologica patologica. Abrazia fiziologica este determinata de exercitarea functiilor sistemului stomatognat nconditii fiziologice,reprezinta uzura fiziologica a dintilor prin pierderea structurii dure dentare, la nivel incizal si ocluzal, produsa in timpul functionalitatii.

Abrazia fiziologica la copii Abrazia patologica apare consecutiv prin exercitarea unor parafunctii, fi ticurile profesionale, a unor obiceiuri vicioase. Recunoasterea modului n care abrazia dentara modifica suprafetele dentare este importanta n practica. Suprafetele curate si netede sugereaza evolutia procesului, desi aspectul patat al dintilor sugereaza perioade de inactivitate. Suprafata dintelui pe care se gaseste o leziune activa este ntr-o continua schimbare, transformndu-se n final, ntr-o suprafat neteda

3 CLASIFICARE
7

Diferitele stadii ale abraziei au fost clasificate astfel:

Gradul I
afecteaza doar stratul de smalt

Gradul II
aparitia unor insule de dentina;

Gradul III
ntre insulele de dentina apar punti de unire tot n dentina;

Gradul IV
dentina apare uniforma pe o suprafata ntinsa, fiind delimitata la exterior de un inelde smalt 8

Gradul V
deschiderea camerei pulpare.Curbele de ocluzie se orizontalizeaza sau chiar se pot inversa, de asemeni se modifica orientarea planului de ocluzie.

Dimensiunea verticala a etajului inferior al fetei poate ramne constanta n mod compensator prin fenomenul de eruptie fiziologica.

4 Influena ocluziei asupra abrazii dentare

Punctul de aplicare a fortelor ocluzale traumatogene este reprezentat de coroana dentara si urmarile traumei ocluzale este natural sa fie prezente si la nivelul dintelui. Astfel, uzura dintilor mai intensa pe anumite zone ale coroanei dentare poate constitui un simptom al traumatismului ocluzal. Fatetele de abraziune care apar pot avea un traseu vertical, orizontal sau oblic, fapt ce indica frecventa predominanta a unor miscari in raport cu contactul dentar, in raport cu altele. Gradul de abraziune si localizarea sa la anumite grupuri dentare ne ofera indicatii asupra zonei traumatizate excesiv. Abraziunea localizata poate determina modificari ale rapoartelor cranio-mandibulare prin bascularea mandibulei, in timp ce abraziunea generalizata poate determina scaderea dimensiunii verticale. De asemeni, uzura dentara mai poate determina, la nivelul unitatilor odonto-parodontale, aparitia durerii dentare cu intensitati variabile si localizari mai mult sau mai putin localizate. In urma abraziunii produse prin interferenta ocluzala, parafunctii, descoperirea dentinei se produc hiperestezia dentinara sau afectiuni pulpare, incepand cu hiperemia si mergand pana la necroza pulpara. Abraziunea dentara este un semn al capacitatii de adaptare si rezistenta a tesuturilor parodontale la stress-ul ocluzal. Absenta fatetelor de uzura la subiectii ce au depasit varsta de 25-30 ani trebuie considerata ca un factor traumatogen ce actionaeza asupra parodontiului. Sa demonstrat ca trauma ocluzala este favorizanta instalarii parodontopatiei marginale. Clinic parodontiul afectat de trauma ocluzala isi manifesta suferinta prin durere, cresterea mobilitatii , recesiune parodontala, sangerare, modificari cantitative si calitative ale fluidului gingival. Durerea parodontala apare fie ca urmare a depasirii pragului dureros al receptorilor parodontale in urma unui traumatism ocluzal intens(bruxism), fie ca urmare a solicitarilor repetate ale tesuturilor de sustinere. Aceasta durere parodontala poate fi localizata la un singur dinte, la un grup dentar sau la o arcada intreaga. Intensitatea sa este variabila in functie de intensitatea, durata si frecventa traumei, dar poate si iradia de la distanta sau din zonele invecinate. De cele mai multe ori apare prin inclestarea arcadelor. In prezent este acceptat faptul ca un parodontiu afectat de trauma ocluzala prezinta modificari structurale si metabolice ce creeaza conditii favorabile instalarii unei infectii microbiene, cu transformarea inevitabila intr-o parodontita marginala cronica. Cand traumatismul ocluzal actioneaza asupra unui parodontiu deja afectat de o parodontopatie marginala cronica, atunci el are un efect agravant asupra evolutiei bolii, accentuand resorbtia osoasa, liza ligamentelor parodontale si alunecarea O alta modificare determinata de trauma ocluzala este reprezentata de recesiunea parodontala. Recesiunea se poate insoti uneori de ingrosari ale festonului gingival sub forma de burelet(bureletul lui McCall) sau poate fi o recesiune avansata la nivelul festonului gingival in forma de V cu laturile foarte inchise, asociata cu inflamatia gingivala(fisurile Stillmann). Prin abraziunea dentara are loc transmiterea paraaxiala a fortelor ocluzale ce produce resorbtii si apozitii inegale la nivelul osului olveolar care au ca urmare migrarea dintelui spre spatiul edentat(fenomenul Godon). Uneori fatetele de abraziune la nivelul acestor dinti indica zona coronara in care s-au aplicat cu precadere fortele traumatice ocluzale producand deplasarea dintilor. Abraziunea determina aparitia intr-o prima faza a fatetelor de uzura, care sunt suprafete netede, lucioase, localizate la nivelul smaltului, cu o anumita orientare determinata de aparitia contactului prematur sau a interferentei ocluzale.Fiecare fateta isi are corespondentul sau pe dintele antagonist, iar analiza orientarii permite aprecierea directiei in care mandibula deviaza pentru a ocoli contactul prematur respectiv. Contactul ocluzal prematur apare in ocluzia statica (la sfarsitul traiectoriei terminale de ocluzie), sau in ocluzie dinamica atunci cand interfereaza traiectoria de miscare mandibulara cu contact dentar. Contactul prematur este totdeauna traumatogen pentru elementele sistemului stomatognat. Capacitatea traumatogena a unui punct de contact depinde de mai multi factori, cum ar fi localizarea si marimea punctului de contact, starea suprafetelor in contact. Cu cat un punct de contact este mai intins in suprafata, cu atat forta de crestere, si, o data cu ea, si potentialul sau patogen. Un punct de contact redus ca suprafata, dar realizat intre doua suprafete rugoase, poate fi tot atat sau chiar mai traumatogen decat un punct de contact intins pe o suprafata bine lustruita, datorita coeficientului de frecare crescut. Prezenta unor contacte de ocluzie restranse creeaza ceea ce se numeste o instabilitate ocluzala care se soldeaza cu contractia diverselor grupuri musculare, in scopul de a gasi mandibulei o pozitie cu contacte multiple, stabilizand astfel rapoartele celor doua arcade. Chiar in absenta interferentelor in relatie centrica, versantele cuspidiene pot interfera cu miscarile functionale, dintii vor 10

suporta presiuni parafunctionale ce vor fi la originea abraziei, a mobilitatii sau migrarii dentare pana la eliminarea interferentei. Schimbarea tiparului de dinamica mandibulara determina contractii musculare asimetrice, dezechilibrate si solicitare de asemeni asimetrica a celor doua articulatii temporo-mandibulare. Abrazia dentara determina pierderea succesiva a straturilor de smalt care numai suporta procese reparatorii.La nivelul dentinei care se abrazeaza au loc mecanisme protective care permit depunerea de dentina secundara si reparatorie (neregulata) pentru a preveni expunerea pulpei dentare.Traumatizarea constanta a dentinei duce la formarea dentinei sclerotice caracterizata prin calcificarea tubulilor dentinari si obliterarea lor Ackermann descrie abrazia elicoidala localizata la nivelul grupului molar si intereseaza cuspizii vestibulari ai primului molar mandibular, cuspizii orali ai molarului al doilea mandibular si cuspizii vestibulari ai molarului de minte mandibular, avnd aspect de elice (helicoidul lui Ackermann). Se mai ntlneste o forma clinica de abraziune ad palatum, localizata pe fata palatinala a dintilor frontali maxilari. naltimea dintilor nu este modificata dar se reduce grosimea vestibulo-orala lanivelul fetei palatinale care prezinta fatete sau concavitati de uzura cu extensie pna spre colet. Astfel se produce modificarea pantei retro-incisive a ghidajului anterior cu limitarea sau pierderea acestuia ntimp.Abraziunea determina aparitia ntr-o prima faza a fatetelor de uzura, care sunt suprafete netede,lucioase, localizate la nivelul smaltului, cu o anumita orientare determinata de aparitia contactului prematur sau a interferentei ocluzale. Fiecare fateta si are corespondentul sau pe dintele antagonist, iar analiza orientarii permite aprecierea directiei n care mandibula deviaza pentru a ocoli contactul prematur respectiv.Asadar, abrazia generalizata presupune o forta musculara excesiva cu solicitarea supraliminala atuturor dintilor (n relatie centrica sau excentric n bruxism), iar abrazia localizata nseamna contacte premature ocolite prin devierea mandibulei.Chiar n absenta interferentelor n relatie centrica, versantele cuspidiene pot interfera cumiscarile functionale, dintii vor suporta presiuni parafunctionale ce vor fi la originea abraziei, amobilitatii sau migrarii dentare pna la eliminarea interferentei. Aceasta justifica de ce n cazul echilibrarii ocluzale trebuie sa cautam contactele premature nunumai n relatie centrica si n intercuspidare maxima ci si n miscarile cu contact dentar. Aceasta deoarece n tendinta de autoreglare, eventualele contacte premature sau interferente n aceste situatiivor fi eliminate printr-o uzura parafunctionala.Schimbarea tiparului de dinamica mandibulara determina contractii musculare asimetrice,dezechilibrate si solicitare de asemeni asimetrica a celor doua articulatii temporo-mandibulare. nafara acestor asimetrii functionale si n evolutie morfologice, constatam modificari la nivelul organelor dento-parodontale. Apare asadar o disfunctionalizare a elementelor mentionate (muschi, articulatie,dinti, os alveolar).Abrazia determina pierderea succesiva a straturilor de smalt caic nu mai suporta procesereparatorii. La nivelul dentinei care se abrazeaza au loc mecanisme protective care permit depunereade dentina secundara si reparatorie (neregulata) pentru a preveni expunerea pulpei dentare.Traumatizarea constanta a dentinei duce la formarea dentinei sclerotice caracterizata prin calcificareatuburilor dentinari si obliterarea lor. Abrazia dentara prezinta un aspect favorabil al uzurii dentare este scurtarea coroanei clinice care determina reducerea fortelor oblice/orizontale transmise parodontiului, n timpul exercitarii functiilor ADM. Reactii compensatorii la uzura dentara: apozitie osoasa i cementara ( n directive coronara).

5 Abrazia dentar i ATM

11

Sub influenta stimulilor functionali au loc reactii de apozitie/resorbtie osoasa n cavitatea glenoida (Mongini, 1977) cu consecinte: Reducerea profunzimii cavitatii articulare la varstnic Aplatizarea condilului n regiunea postero-externa a condilului mandibular i a tuberculului postglenoidian al osului temporal. Reducerea dimensiunii meniscului n zona postero-externa a condilului mandibular Ramfjord: modificarile ATM ale varstnicului sunt consecinta proceselor patologice i degenerative ale procesului de imbatranire i n-au legatura cu adaptarea fiziologica la modificarile ocluzale. Compensarea sagitala a uzurii la nivelul arcadei dentare Mezializarea dintilor inchide tremele aparute prin uzura proximala (la nivelul punctelor de contact interdentare) Resorbtiile osoase la nivelul ADM: Sunt generalizate i se produc n paralel cu cele de la alte nivele ale scheletului osos. Sunt mai accentuate n absenta dintilor: determina involutia crestelor edentate Insertia frenurilor ajunge pe muchia crestelor edentate: deranjeaza stabilitatea functionala a protezelor mobilizabile Determina inversarea rapoartelor osoase dintre crestele maxilare i mandibulare edentate total: rezorbtia crestelor este centripeta la maxilar i centrifuga mandibular ceea ce are repercursiuni ulterioare asupra protezarii Osul spongios este mai afectat decat osul cortical Calitatea osului este modificata prin osteoscleroza Pierderile osoase ale crestelor edentate: sunt mai accentuate n cazul spatiilor edentate rezultate n urma pierderii mai multor dinti vecini (un spatiu edentat) raportate la pierderea osoasa consecutiva unor edentatii unidentare multiple cu pierderea aceluiasi numar de dinti( mai multe spatii edentate unidentare).

Abrazia dentara si DVO

Situatia in care uzura excesiva necesita evaluare dimensiunii verticale ocluzale (VDO). In multe situatii dimensiunea verticala e mentinuta de mecanisme compensatorii (continuarea eruptiei dentare si cresterea osului alveolar). Pentru a determina daca VDO e modificat, se urmaresc urmatoarele aspecte: 1. pierderea suportului posterior; colapsul posterior determina stress asupra segmentului anterior care eventual devine mobil sau se uzeaza excesiv rezultand micsorari ale VDO. 2. istoria uzurii; cand uzura e gradata e in general compensata de eruptia continua dentara.Rata eruptiei poate fi depasita de uzura accelerata de exemplu in anomalii congenitale, obiceiuri vicioase (bruxism) sau eroziuni acidice. 3. evaluarea fonetica; pozitia normala a mandibulei in timpul pronuntiei consoanei S plaseaza muchia incizala a incisivilor mandibulari cu aproximativ 1 mm inferior si lingual fata de marginea incizala a incisivilor maxilari.Pozitia verticala mai mare de 1 mm poate indica pierderi ale VDO. 4. distanta interocluzala; masuratorile distantei dintre 2 puncte (unul marcat pe nasul pacientului, iar altul pe barbie, in ocluzie centrica precum si relatia de postura, determina VDO precum si dimensiunea verticala cand mandibula e relaxata. Cand diferenta dintre cele 2 dimensiuni verticale e mai mare de 2 4 mm, poate indica ca VDO a scazut. 5. aspectul facial; diminuarea conturului facial, coborararea comisurilor, buze

subtiri, pierderea tonusului muscular cu prezenta cheilitei angulare sunt aspecte faciale tipice asociate ocluziei adanci.
6.

Bruxismul

12

Bruxismul este o manie inconstienta, un tic, care consta in scrasnirea sau strangerea puternica a dintilor in timpul zilei si/sau somnului. 25% din populatie sufera de bruxism. Multi indivizi pot fi inconstienti de faptul ca sufera de aceasta afectiune (denumita bruxism) deoarece aceasta se manifesta adesea noaptea, in timpul somnului. Persoanele care scrasnesc si strang din dinti, numiti bruxomani, musca adanc in momente inadecvate, cum ar fi in timpul somnului. Pe langa scrasnirea dintilor, bruxomanii isi musca si unghiile, creioanele sau mesteca interiorul obrajilor. De obicei aceasta boala este diagnosticata foarte tarziu deoarece cei care sufera de bruxism nu realizeaza ca prezinta simptomele bolii. Alte persoane cred in mod eronat ca dintii trebuie sa se atinga tot timpul. Se pare ca in timpul somnului cu vise acest lucru se intampla mai frecvent si nu este neaparat patologic (ca si vorbitul in somn sau clipitul mai des). Bruxismul se poate manifesta diurn (in timpul zilei) sau nocturn (noaptea). Este un fenomen extrem de des intalnit in zilele noastre. La copii mai ales in perioadele de varsta cuprinse intre 3-6 ani si 10-12 ani. Adesea dispare cand erup dintii permanenti. Acest obicei poate trece neobservat. Totusi, de cele mai multe ori e alarmant: cand provoaca trezirea apropiatilor din somn sau in timpul zilei cand exista o angrenare intr-o activitate ce preocupa in mod deosebit persoana respectiva (copil sau adult). Direct sau indirect, bruxismul poate cauza multe probleme. Scrasnetul dintilor poate duce la abrazarea sau la pierderea dintilor. Pacientii isi pot pierde literalmente parti ale dintilor, efectul fiind degradarea sau fisurarea smaltului. Persoane care de altfel au o dantura si gingii sanatoase, pot strange din dinti atat de des si atat de tare incat de-a lungul timpului dantura poate capata sensibilitate si pot experimenta dureri de mandibula si de cap. Muscaturile puternice care nu sunt asociate mestecarii pot duce la mobilitatea patologica a mandibulei.

7.1 Clasificare
Exista doua tipuri de bruxism: Bruxismul centrat - consta in strangerea puternica a dintilor fara a-i misca Bruxismul excentrat - presupune scrasnirea dintilor cu miscarea falcilor ca si cum persoana respectiva ar mesteca in vid. Bruxismul centrat poate antrena adesea dureri maxilare, iar cel excentrat este mai jenant pentru persoana care doarme alaturi si provoaca daune dintilor. Simptome Scrasnitul dintilor este un simptom obisnuit pentru multe persoane intr-un moment dat. Daca prezentati dureri faciale, oboseala cronica sau alte probleme, poate fi nevoie de administrarea unui tratament. In timpul unui consult stomatologic obisnuit se verifica si simptome fizice ale bruxismului. Atunci cand o persoana sufera de bruxism, marginile dintilor sunt plate. Dantura este atat de degradata incat smaltul este abrazat, lasand expus interiorul dintilor, care se numeste dentina. Atunci cand este expusa, dentina poate deveni sensibila. Bruxomanii pot prezenta dureri ale articulatiei temporomandibulare care se pot manifesta prin pocniri si cracmente articulare. Semne de bruxism: - Zgomot specific la culcare, in timpul somnului sau/si ziua - Uzura dintelui (marginile dintilor se transforma in suprafete, dar si alte fete ale dintelui pot fi afectate), fracturi ale dintilor sau caderea obturatiilor - Retractii gingivale sau pungi parodontale - Hipersensibilitate dentara la rece, la cald sau la atingere la locul unde dintii se intalnesc cu gingia. Si aici pot aparea leziuni ale dintilor. - Mobilitatea dintilor - Oboseala dureroasa a muschilor fetei, dureri in oasele maxilare, dureri ale articulatiei temporo-mandibulare, dureri in zona urechilor, eventual dureri de cap Factori de risc 13

Femeile, care sunt mult mai susceptibile de afectiuni ale articulatiei temporo-mandibulara , prezinta si un risc ridicat de afectiuni de tipul bruxismului, posibil datorita faptului ca este mult mai probabil sa sufere de leziuni ale tesutului mandibular din cauza scrasnetului si strangerea dintilor. Stresul si anumite tipuri de personalitati pot reprezenta cauza esentiala a bruxismului. De-a lungul istoriei omenirii, bruxismul a afectat indivizii care sufera de tensiune nervoasa. Mania, durerea si frustrarea pot provoca aparitia bruxismului. Persoanele cu un grad ridicat de agresivitate, de competitivitate si care sunt foarte grabiti prezinta si ele un risc mare de a fi afectate de bruxism. Cauze S-au dovedit legaturi de cauzalitate cu mai multi factori, cum ar fi: - Stresul emotional pozitiv sau negativ: o dorinta puternica, o intamplare marcanta din trecut, supararea sau mania, anxietatea, frica, durerea, frustrarea, discomfortul. (adesea acestea sunt asociate cu dizarmoniile din familie sau cu probleme scolare, dar nici acest lucru nu este obligatoriu). - Lipsa odihnei: durata somnului si capacitatea de relaxare. - Personalitati agresive, perfectioniste, obsesive sau persoanele grabite si nerabdatoare sa isi atinga un anumit scop au tendinta crescuta de a dezvolta bruxism. - Tulburari de ocluzie - dintii nu sunt aliniati corect, sunt in eruptie. Mai ales in perioada de schimbare a dintilor. - O obturatie recenta sau o lucrare protetica recenta care e "mai inalta". - Unii incrimineaza si obstruarea partiala a cailor aeriene prin hipertrofii amigdaliene sau vegetatii adenoide (polipi)

8 TRATAMENT PROFILACTIC SI TERAPEUTIC LA PACIENTII CU ABRAZIA DENTAR

In stabilirea unui regim de preventie e necesar sa tinem cont de factorii etiologici care influenteaza procesul de uzur. Primul pas pentru orice program e diagnosticarea cauzei si cautarea metodelor de nlaturare a acesteia. A fost demonstrat c fluorizarile au rol benefic asupra eroziunilor ai abraziunii. Rolul fluorizarii este de a ntri suprafaa dintilor si de a creste rezistenta acestora n fata atacului acid. Exista si ipoteze conform carora utilizarea rasinilor sau a bondingurilor stopeaza evolutia uzurii, nsa aceste teorii necesita studii clinice suplimentare. Folosirea gutierei nocturne din acrilat nu este utila daca cauza e eroziunea si aceste dispozitive sunt folosite la pacientii cu bruxism. Dup datelor din literature de specialitate, se asist la populatia actual la o crestere a freventei uzurii dentare, mai ales a celor severe cu evolutie rapid. Se pare c exist o lips de cunostinte printre medicii stomatologi in ceea ce privesc cauzele, modul de prevenire si eficiena diverselor metode de tratament. Nu exist inc protocoale de tratament pentru diverse situatii clinice. A trata pe toti pacientii cu uzuri dentare prin aceleasi metode, neadecvate situatilor clinice care au contribuit la producerea acestor leziuni, s-a dovedit a nu avea sanse de succes. Din acest motiv identificarea etiologiei, efectuarea unor explorri clinice si paraclinice in acest scop reprezint primul pas in managementul fiecrui tip de uzur dentar. Diagnosticul precoce al uzurilor dentare prezint o importan deosebit in prevenirea distrugerii dentiiei. Pentru acest lucru este necesar cunoasterea semnelor clinice a fiecrui tip de leziune in raport cu factorii etiologici care au produs-o. Deasemeni, localizarea leziunilor, modul de evolutie, aspectul clinic sunt specifice fiecrei etiologii. Identificarea etiologic si a factorilor de risc, intelegerea mecanismelor de producere trebuie s stea la baza protocolului de diagnostic si de stabilire a strategiei de management care trebuie s se adreseze naturii multifactoriale ale uzurilor dentare. Neidentificarea acestor leziuni in primele stadii de evolutie, a factorilor etiologici si de risc poate conduce la un tratament parial si la progresia leziunilor spre distrugerea dentitiei.

14

Este important ca diagnosticul leziunilor dentare necariogene s se fac precoce, iar msurile adecvate de prevenie s fie luate ct mai devreme. Terapia preventiv poate fi iniiat cnd factorii de risc i interaciunile dintre acetia sunt cunoscute. Succesul pe termen lung al oricrui tip de restaurare al leziunilor dentare necariogene este condiionat de determinarea etiologiei i de ndeprtarea cauzelor, pentru a opri evoluia acestei patologii. Datorit mbuntirii calitii materialelor compozite i a tehnicilor adezive, se poate realiza reabilitarea distruciei coronare datorit leziunilor dentare necariogene ntr-o manier minim invaziv. Aplicarea restaurrilor extinse, de tipul coroanelor, a overlay-urilor sau a faetelor ceramice, se impune atunci cnd leziunile dentare necariogene sunt diagnosticate ntro faz sever. Planul de tratament depinde de fiecare caz n parte i este individualizat n funcie de dorinele i ateptrile fiecrui pacient. Tratamentul uzurilor severe este de lung durat i este complex, de aici decurgnd i implicaii financiare.

9 CONCLUZII
Leziunile dentare necariogene devin din ce n ce mai semnificative n sntatea oral pe termen lung, iar tratamentul lor eficient intervine n creterea calitii vieii celor care sunt afectai de aceast patologie. Creterea longevitii dinilor pe arcad are ca efect necesitatea apariiei unor tehnici superioare de diagnostic precoce i restaurare a leziunilor dentare necariogene. Termenul de uzur dentar denumete pierderea progresiv a esutului dur dentar datorit a trei procese: abrazia (uzura produs de interaciunea dinte cu alte materiale), atriia (uzura datorit contactului dinte pe dinte) i eroziunea (dizolvarea esutului dur dentar de ctre substane acide). S-a postulat c n cea de-a patra varietate de leziuni dentare necariogene abfracia - suprasolicitarea ocluzal patologic predispune smalul cervical la uzur chimic i mecanic. Toate patru tipurile se caracterizeaz prin pierdere de esut dur dentar, pierdere diferit de cea din carie i din leziunile traumatice. Att observaiile clinice, ct i cele experimentale arat c rareori apare o singur form de uzur, i c n cele mai multe cazuri diversele tipuri de uzur interacioneaz ntre ele. Cea mai important interaciune este potenarea abraziei de ctre eroziune. Aceast interaciune se pare c este factorul etiologic cel mai des implicat n leziunile dentare necariogene ocluzale i cervicale. Chiar dac clinicianul diagnosticheaz leziunile dentare necariogene, diagnosticul diferenial ntre eroziuni, abrazie i atriie poate fi o provocare, datorit aspectului multifactorial care este implicat n etiologia diverselor categorii de leziuni. Fortele interocluzale pot produce microfracturi si leziuni deuzur la nivelul smaltului dar si in dentin, pe marginileincizale si feele ocluzale ale dinilor pacientilor cu bruxism. Uzura dentar este un proces multifactorial, ce are ca rezultat scurtarea coroanelor clinice dentare. Abrazia se manifest prin margini incizale si varfuri cuspidiene aplatizate evidentiindu -se aparitia unor fatete pe suprafetele palatinale si ocluzale. Odat ce smaltul a fost indeprtat dentina este expus, uzura urmand tiparul factorilor etiologici. Astfel, dac UD este in primul rand atritional, atunci dentina se va uza la aceeasi rat cu smaltul inconjurtor, forma fatetei va fi determinat de miscarea dinilor antagonisti. Atunci cand este prezent factorul eroziv in dentina apare fenomenul de cupare sauformarea de sanuri astfel incat baza defectului NU va fi in contact cu dinii antagonisti.In tratamentul complex al leziunilor de uzur aprute la pacientii cu bruxism nocturn trebuie s recurgem la mai multe mijloace terapeutice cum ar fi purtarea de gutiere, acupuncura etc. pentru a realiza intai o relaxare muscular, o echilibrare in articulatia temporomandibularsi apoi o restaurare a leziunilor de uzur. Pentru restaurarea leziunilor de uzur dentar, medicul dentist trebuie s tin cont de gradul de rezistent al materialelor dentare la parafuncii de tip bruxism si s colaboreze cu specialistii gnatologi.

15

Etiologia plurifactorial si mecanismele posibile prin care se produc acestea, medicii dentisti trebuie s elucideze impactul mecanismelor individuale precum si multiplele posibilitti de interactiune; De multe ori numai prezenta hipersensibilittii dentinare aduce pacientul la cabinetul medical, iar medicul dentist are obligatia s depisteze cat mai de timpuriu leziunile de uzur si in special cauzele ce le-a determinat; In functie de tipul si gravitatea leziunilor de uzur trebuie instituit un tratament profilacticoterapeutic pentru a putea mentine in stare funcional organele odonto-parodontale. Fortele interocluzale pot produce microfracturi si leziuni de uzur la nivelul smaltului dar si in dentin, pe marginile incizale si feele ocluzale ale dintilor pacientilor cu bruxism. Uzura dentar este un proces multifactorial, ce are ca rezultat scurtarea coroanelor clinice dentare. Atritia se manifest prin margini incizale si varfuri cuspidiene aplatizate evideniindu -se apariia unor fatete pe suprafetele palatinale si ocluzale. Odat ce smaltul a fost indeprtat dentina este expus, uzura urmand tiparul factorilor etiologici. In tratamentul complex al leziunilor de uzur aprute la pacienii cu bruxism nocturn trebuie s recurgem la mai multe mijloace terapeutice cum ar fi purtarea de gutiere, acupuncura etc. pentru a realiza intai o relaxare muscular, o echilibrare in articulaia temporo-mandibular si apoi o restaurare a leziunilor de uzur. Pentru restaurarea leziunilor de uzur dentar, medicul dentist trebuie s in cont de gradul de rezistent al materialelor dentare la parafuncii de tip bruxism si s colaboreze cu specialistii gnatologi. Refacerea morfologiei functionale trebuie efectuat cu materiale care s prezinte constantele fizice, chimice si mecanice cat mai apropiate de cele ale tesuturilor dentare si s corespund exigentelor pacientului; La pacientii care prezint leziuni de uzur pe fetele ocluzale, in zonele de ghidaj pentru miscrile test, leziuni de abfractii, medicii trebuie s investigheze dac acesti pacienti nu sufer de bruxism nocturn. Managementul acestor afectiuni este extrem de complex si el poate implica nu numai medicul dentist ci si medici de alte specialitti. Tratamentul afectiunilor datorate bruxismului implic controlul simptomelor si indeprtarea cauzelor acestuia, urmate de tratamentul leziunilor odonto-parodontale aprute. Datorit mecanismelor etiopatogenice complexe ce stau la baza apariiei acestor tipuri de leziuni coronare, ar fi bine ca pacienii s dispun de ghiduri care s le explice fenomenele cu care se pot confrunta si s se adreseze cat mai urgent posibil la medicul dentist. Cheia succesului terapiei este in aplicarea tratamentului multidisciplinar adecvat si in comunicarea constant si eficace cu pacientul.

Bibliografie

16

1. PIERDERILE DE SUBSTAN DUR DENTAR DE CAUZE NEINFECIOASE ETIOLOGIE I MIJLOACE ACTUALE DEPREVENIE. AMT, vol. II, nr. 1, 2013, pag. 136 Gheorge Cornel Boitor 2. FACTORII DE INFLUEN ASUPRA UZURII DENTARE SI POSIBILITI CURATIVOPROFILATICE. Teza doctorat 2012. Iasi - Blcel Eugen 3. EROZIUNEA DENTAR. REVISTA ROMN DE STOMATOLOGIE VOL. LIII, NR. 4, AN 2007 - Conf. Dr. Bclesanu C., Prof. Dr. Cherlea I.V., sef Lucr. Pangic A.M. 4. DENTAL WEAR, PREVENTION AND TREATMENT. (540) 338-9400 - Mark G. Smith, DDS. 5. INTERNATIONAL DENTAL JOURNAL, nr. 4/2005 - . David W Bartlett 6. STUDIU STATISTIC PRIVIND INCIDENTA LEZIUNILOR CERVICALE NONCARIOASE. REVISTA ROMN DE STOMATOLOGIE VOLUMUL LVIII, NR. 3, AN 2012 Anamaria Florescu, Dr. Cornelia Bcleanu. 7. GNATOLOGIE- V.Burlui, C. Morarasu 8. SEMIOLOGIE STOMATOLOGICA M. Ursache, V. Burlui

Termeni medicina stomatologica:

17

1. Abces dentar - este o colectie de puroi, bine delimitata de tesuturile din jur. Se manifesta printr-o tumefactie (umflatura) care deformeaza regiunea respectiva. 2. Abces periapical - colectie de puroi care se localizeaza la nivelul apexului dintelui. 3. Abrazie dentara - este pierderea lenta a substantei dure dentare prin masticatia alimentelor foarte dure sau prin parafunctii(bruxism,obiceiuri vicioase). 4. Absena congenital a dinilor lipsa de dezvoltare a dintilor de la nastere. 5. Acidoza bucal reprezint un pH salivar sczut sub 6,3. 6. Adenita - inflamatie a ganglionilor limfatici. 7. Adenomatoza labial - aparitia unor glande salivare mici, numeroase i mai proeminente pe mucoasa labiala. 8. Aerodontalgie - durere dentara care apare la scaderea presiunii atmosferice n timpul zborului cu avionul sau al ascensiunilor pe munte. 9. Afta este o mic ulceraie superficial, dureroas ce se observ cel mai des pe mucoasa bucal. Dureaza 7-10 zile i se vindeca fr cicatrici. 10. Agenezie dentar - lipsa mugurilor dentari. 11. Aglutininele salivare sunt glicoproteine care contribuie la unirea mai multor celule bacteriene. 12. Ac de sutura - c curb utilizat pentru a conduce firul de sutura ,cu scopul de a inchide plaga chirurgicala. 13. Acidul hialuronic este o substanta ce face parte din familia glicozaminoglicanilor ,fiind prezent in toate tesuturile corpului si avand functii deosebit de importante 14. Adenom - tumora benigna care apare la nivelul epiteliului glandular. 15. Adeziunea este forta de atractie fizica care apare intre doua suprafete aflate in contact foarte strans,determinata de fortele intermoleculare(saliva-rasina acrilica sau saliva-mucoasa de sprijin). 16. Adrenalina - este un produs de secretie a glandelor medulo-suprarenale.Se utilizeaza in stomatologie si chirurgia orala si maxilo-faciala ca vasoconstrictor adaugat substantelor de anestezie(solutia 1 adrenalina e cea mai folosita). 17. Aerob - se refera la microorganisme care pot trai doar in prezenta oxigenului. 18. Afta este o afectiune foarte raspandita a mucoasei bucale si se caracterizeaza prin aparitia unei ulceratii bine delimitate de 4-8 mm diametru.Este dureroasa ,dureaza 7-10 zile si se vindeca fara cicatrici. 19. Agenezie dentara - lipsa mugurilor dentari. 20. Aglutininele salivara sunt glicoproteine care contribuie la unirea mai multor celule bacteriene in conglomerate. 21. Albumina este o proteina majora a plasmei sangelui(50-60%),biosintetizata de celulele hepatice,care transporta substante prin sange 22. Alveole dentare sunt cavitati de la nivelul proceselor alveolare maxilare si mandibulare in care sunt implantati dintii. 23. Alveolita - inflamatie a osului alveolar in urma extractiei dentare. 24. Alveolotomie - etoda chirurgicala de extractie,cu rezectia partiala a peretelui alveolar,indicata in cazul unor conditii morfologice particulare dento-alveolare,in cazul existentei unor procese patologice si in cazul radacinilor ramase intraalveolar. 25. Amalgamul dentar este un material pentru obturatii de durata,nefizionomic,plastic in momentul introducerii in cavitate,neaderent si care devine rigid dupa priza. 26. Amelogeneza este procesul de formare a smaltului. 27. Amigdalele palatine sunt doua mase de tesut limfoid situate in fosele tonsilare(dreapta si stanga) dispuse intre cavitatea bucala si faringe. 28. Amprenta reprezinta copia negativa, fidela a unei regiuni anatomice, folosita pentru confectionarea lucrarilor fixe sau mobile. 29. Amorf - nediferentiat, nestructurat. 30. Amputatie radiculara - indepartarea uneia sau mai multor radacini ale unui dinte pluriradicular. 31. Analgezie pierderea sensibilitatii la durere.

18

32. Anamneza - ansamblul antecedentelor medicale si stomatologice raportate de pacient in cursul interogatoriului/chestionarului medical sau asocierii celor doua procedee. 33. Anastomoza - comunicare naturala sau efectuata chirurgical intre 2 vase sanguine, fibre nervoase, organe cavitare, 34. Anchiloza - limitarea partiala sau totala a miscarilor unei articulatii, rezultand dintr-o afectiune articulara. 35. Anemie - Scaderea numarului eritrocitelor si/sau scaderea continutului hemoglobinei din eritrocite. 36. Anestezic - substanta care atenueaza sau inlatura temporar durerea. 37. Angina pectorala - durere in piept cauzata de vascularizarea insuficienta a muschiului inimii. 38. Angiom - tumora benigna, circumscrisa, formata dintr-o aglomerare de vase sanguine (hemangiom) sau limfatice (limfangiom). 39. Angiomatoza limbii - Sunt anomalii venoase(vase mici proeminente) ce apar pe fata dorsala a limbii. 40. Anomaliile dentare sunt deviatii in dezvoltarea normala a dintilor.Anomaliile pot fi de numar, de volum, de forma sau de structura. 41. Antagonist in stomatologie se refera la dintele de pe arcada opusa. 42. Antibiograma - studiu unui anumit germen, in vederea alegerii antibioticului cel mai eficient pentru tratamentul bolii, cauzate de acest germen 43. Anticariogen - substanta care neutralizeaza efectul unui agent cariogen. 44. Anticoagulant - ubstanta care impiedica coagularea sangelui. 45. Antiseptic - substanta chimica care se aplica extern avand o actiune antimicrobiana nespecifica (impiedica dezvoltarea microorganismelor). 46. Aparat ortodontic - este un aparat confectionat din acrilat, metal sau combinatii ale acestora. Aplicat in cavitatea bucala, acesta are rolul de a corecta anomalia dento-maxilara, de a pastra rezultatul obtinut si de a preveni instalarea recidivei. 47. Apatie - stare de indiferenta,lipsa de interes fata de orice activitate si fata de lumea inconjuratoare;constituie adesea o stare psihologica. 48. Apex radicular - varful radacinii unui dinte. Acesta prezinta un orificiu (numit foramen apical ) prin care patrunde pachetul vasculo-nervos. 49. Apofiza partea proeminenta a unui os pe care se insereaza muschii sau capsule articulare 50. Apexectomie - indepartarea chirurgicala a apexului dintelui.

19