Sunteți pe pagina 1din 5

Monastirea Argesului-Subiectul,motive,teme

"Monastirea Argesului" este considerata o balada populara cu trasaturi de legenda si apartine genului epic, in care, insa, se imbina armonios elemente lirice, epice si dramatice. in structura baladei se disting doua mari planuri, unul epic in cadrul caruia autorul anonim nareaza faptele si construieste personajele reale sau fabuloase si celalalt lirico-dramatic, ce se defineste prin gandurile, sentimentele si prin atitudinea creatorului, exprimate printr-un dramatism impresionant. Balada ilustreaza mitul estetic, cunoscut si ca mitul jertfei pentru creatie, poetul anonim exprimand aici ideea ca artistul dominat de patima creatiei nu-si poate implini menirea fara sacrificiul de sine, o conceptie filozofica straveche, ceea ce face ca balada populara "Monastirea Argesului" sa fie totodata un poem filozofic. Autorul anonim isi exprima indirect sentimentele si gandurile prin intermediul actiunii si al personajelor. Ca in orice opera epica, se manifesta aici timpul si spatiul in care se desfasoara actiunea: in vremea domniei lui Negru-voda, iar locul este feeric, "Pe Arges in gios / Pe un mal frumos". Ca orice creatie populara si aceasta balada are toate trasaturile specifice productiilor folclorice: caracter anonim, oral, colectiv si traditional. Structura baladei. "Monastirea Argesului" este alcatuita din cinci tablouri, in care se manifesta urmatoarele motive epice: motivul zidului parasit, motivul surparii zidurilor, motivul visului si al juramantului, motivul probelor motivul femeii destinate zidirii - ca simbol al sacrificiului-, motivul zidirii sau al sacrificiului de sine, motivul conflictului feudal, motivul lui Icar si motivul fantanii. Expozitiunea cuprinde cautarea locului in care sa fie construita manastirea si prezentarea principalelor personaje, manifestandu-se aici motivul zidului parasit. intr-un peisaj feeric - "Pe Arges in.gios / Pe un mal frumos" - este prezentat Negru-voda insotit de "tovarasi zece", intre care sunt "Noua mesteri mari / Calfe si zidari", impreuna cu Manole, "care-i si intrece" pe ceilalti in maiestrie. Fixarea locului unde urmeaza sa fie construita manastirea nu este deloc usoara si se constituie intr-un ritual stravechi: "Merg cu toti pe cale/ Sa aleaga-n vale / Loc de monastire / Si de pomenire". Ciobanasul pe care-1 intalnesc este un om al locului, singurul care cunoaste meleagurile - "Pe Arges in sus / Cu turma te-ai dus / Pe Arges in gios / Cu turma ai fost" - si care-i poate ajuta sa gaseasca "Un zid parasit / Si neispravit". Locul cautat este bantuit de forte malefice ( forte ale raului - A.A.), dupa cum raspunde ciobanasul, deoarece "Cainii cum il vad / La el se raped / Si latra-a pustiu / Si urla-a mortiu". in mod surprinzator, Negru-voda este incantat de cele auzite si decide cu veselie: "- Iata zidul meu! / Aici aleg eu / Loc de monastire / Si de pomenire". Acest loc blestemat simbolizeaza ideea ca numai invingand fortele raului, inradacinate aici din vremuri obscure, manastirea va fi cu adevarat un lacas sacru, incarcat de har divin. Voda le cere celor zece "mesteri mari" sa construiasca "Monastire-nalta / Cum n-a mai fost alta" si le promite ca-i va rasplati cu averi si cu titlilri: "Ca v-oi da averi, / V-oi face boieri", amenintandu-i ca, in caz de nereusita, ii va "zidi de vii / Chiar in temelii!". Aceasta prima secventa este dominata de epic si de dialog, cu putine elemente lirice - cele care descriu meleagurile - si cateva figuri de stil. Cele mai frecvente mijloace artistice sunt epitetele: "mal frumos", "mesteri mari", "biet ciobanas", "mandre ciobanas", "zid parasit si neispravit", "verde-alunis", "monastirenalta". Repetitiile au rol ideatic, contribuind la muzicalitatea si simetria baladei: "Noua mesteri mari / Calfe si zidari / Si Manoli, zece, / Care-i si intrece" - "Cu noa zidari, / Noa mesteri mari, / Si Manoli, zece, / Care-i si intrece". Intriga incepe cu tabloul al doilea si cuprinde motivul surparii zidurilor. Mesterii se apuca de treaba cu entuziasm, dar ceea ce construiau ziua, se surpa noaptea: "Dar orice lucra / Noaptea se surpa!". Zadarnicia muncii lor este exprimata printr-o enumeratie dublata de repetitie: "A doua zi iar, / A treia zi

iar, / A patra zi iar, / Lucra in zadar!". Negru-voda reactioneaza violent si-i ameninta din nou pe mesteri cu moartea - "Sa-i puie de vii / Chiar in temelii!". Atitudinea voievodului este ilustrata printr-o acumulare de verbe la imperfect, pentru a ilustra tensiunea dramatica a momentului: "se mira", "ii mustra", "sencrunta", "ameninta". De aceea, "Mesterii cei mari" nu mai lucrau cu pasiune, ci din teama: "Tremura lucrand /Lucra tremurand, / Zi lunga de vara, / Zioa pan-in seara;", idee amplificata de gerunziul verbelor, de arta inversiunii acestora si de formula tipica a basmelor populare, din ultimele doua versuri. Desfasurarea actiunii incepe cu prezentarea lui Manole, care se detaseaza net de ceilalti mesteri, prin faptul ca el intelege zadarnicia si refuza lucrul inutil: "Iar Manoli sta, / Nici ca mai lucra". Ca ales al divinitatii, el este artistul inzestrat cu har si capabil sa descifreze taina creatiei artistice. Aici se manifesta motivul visului, ca unica modalitate de comunicare a omului cu forta divina. Manole "se culca" si "un vis visa", in care "o soapta de sus" i-a dezvaluit taina izbanzii. Zidurile vor rezista daca "Cea-ntai sotioara / Cea-ntai sorioara" va fi zidita de vie in structura manastirii. Jertfa care li se cere este sacrificiul de sine, mesterii zidind in peretii manastirii propriul sentiment de iubire, propriul lor suflet. Verbele din aceasta secventa se afla la conditional-optativ, sugerand conditia ramanerii in picioare a zidurilor: "Ca orice am lucra / Noaptea s-a surpa". Jertfa umana presupune pastrarea secretului si mesterii fac un juramant - motivul juramantului - prin care se angajeaza sa nu destainuie nimanui taina: "Cu toti sa giuram / Si sa ne legam / Taina s-o pastram", astfel incat a doua zi in zori, "Orice sotioara / Orice sorioara" se va ivi sa fie cea pe care "s-o jertfim / in zid s-o zidim!". Dramatismul este amplificat de diminutivele "sotioara" si "sorioara", care se repeta in acest fragment, sugerand sentimentul iubirii profunde ce trebuie sacrificat. Partea a treia ilustreaza motivul femeii destinate zidirii. Manole presimte ca aleasa destinului tragic va fi sotia sa, acest fapt si pentru a ilustra ideea ca iubirea celor doi este mai puternica decat a celorlalti si atunci sacrificiul va fi pe masura actului creator. Mesterul asista neputincios la apropierea Anei de locul constructiei si rosteste o invocatie catre Dumnezeu ca sa dezlantuie stihiile naturii ca s-o opreasca din drum: "Da, Doamne, pe lume / O ploaie cu spume, / Sa faca paraie, / Sa curga siroaie, / Apele sa creasca, / Mandra sa-mi opreasca, /S-o opreasca-n vale, / S-o-ntoarca din cale!". Dumnezeu ii asculta ruga si da "ploaie spumegata", dar "ea tot venea / Si s-apropia". Invocatia lui Manole continua, Dumnezeu ii asculta ruga si de aceasta data si "sufla un vant / Un vant pre pamant, / Paltini ca-ndoia, / Brazi ca despoia / Muntii rasturna", dar Ana isi continua drumul: "Ea mereu venea, / Pe drum sovaia / Si s-apropia, / Si amar de ea, / Iata c-agiungea!". Motivul probelor este evidentiat de depasirea obstacolelor ivite in calea Anei, care, ca un personaj de basm, reuseste sa treaca peste toate piedicile pentru a-si indeplini telul. Ana este, asadar, o fiinta superioara, ca si Manole, iubirea fiind cea care i-a dat puterea necesara. Elementele fantastice sunt prezente si in dialogul lui Manole cu divinitatea, care reactioneaza la rugile mesterului. intreg tabloul confirma iubirea profunda care ii leaga pe cei doi soti si forta interioara a Anei care depaseste toate piedicile, sugerand faptul ca este devotata si iubitoare, devenind si ea apta pentru a implini, alaturi de sotul ei, creatia. Punctul culminant este ilustrat de tabloul al patrulea, care debuteaza cu starea de bucurie a celorlalti mesteri, care "Mult inveselea / Daca o videa". Scena sosirii Anei la zidurile manastirii este incarcata de un dramatism sfasietor, realizat prin antiteza dintre esenta si aparenta: "Iar Manea turba, / Mandra-si saruta, / in brate-o lua / Pe schele-o urca, /Pe zid o punea /Si, glumind, zicea: / - Stai, mandruta mea, / Nu te sparia, / Ca vrem sa glumim / Si sa te zidim!". Atitudinea disperata si impresionanta a lui Manole reiese din antiteza intre zbuciumul sau sufletesc si gesturile tandre, calme, dar si din increderea Anei in iubirea lor "Ana se-ncredea / Si vesel radea". in plan stilistic, dramatismul scenei este amplificat de monorima de tip

feminin, in -a, -ea, dand senzatia acustica de vaiet, de tanguire rascolitoare, sfasietoare, iar profunzimea dragostei este sugerata de diminutivul "mandruta". Motivul zidirii treptate este ilustrat de cresterea zidurilor si de jeluirea gradata a Anei. incrancenat, Manole lucreaza frenetic, zidind odata cu Ana propria iubire, fapt exprimat prin diminutivele "gleznisoare", "pulpisoare", "costisoare", "tatisoare", care sunt repetate obsesiv, precum si prin expresia cu o puternica forta de sugestie: "Iar ea, vai de ea!", "Dar ea, vai de ea!", "incat, vai de ea!". Suferinta Anei este reliefata si de chemarea prin repetitie, "Manoli, Manoli, / Mestere Manoli!", iar patima creatiei de care este stapanit mesterul este ilustrata printr-o suita de verbe sugestive, la imperfect: "turba", "saruta", "zicea", "tacea", "zidea", "lucra". Deznodamantul corespunde ultimului tablou, al cincilea si include motivul conflictului feudal, motivul lui Icar si motivul fantanii. Primele doua versuri compun concis tabloul locurilor unde s-au petrecut evenimentele, acelasi de la inceputul baladei, asigurand simetria perfecta a operei: "Pe Arges in gios, / Pe un mal frumos". Este prezentat Negru-voda, venit sa se inchine la "cea monastire, / Falnica zidire", care este impresionat de maretia constructiei, "Monastire nalta / Cum n-a mai fost alta". Voda, bucuros, ii pune pe mesteri sa jure "cu mana la pept" si sa raspunda sincer daca s-ar pricepe sa faca o alta manastire "Mult mai luminoasa / Si mult mai frumoasa?". Aflati pe acoperisul manastirii, mesterii raspund cu mandrie si voiosie ca oricand vor sti sa zideasca "Alta monastire, / Pentru pomenire, / Mult mai luminoasa / Si mult mai frumoasa". Orgolios, Negru-voda porunceste sa strice schelele si sa ridice scarile, lasandu-i pe cei zece mesteri "sa putrezeasca / Colo pe grindis, / Sus pe coperis". Motivul conflictului feudal ilustreaza - asadar - antiteza dintre daruirea spirituala a artistului pentru o constructie unica si egoismul conducatorului feudal, care-si atribuie meritele acestei zidiri. Motivul lui Icar a fost denumit astfel dupa o legenda straveche, din mitologia greaca. Din porunca regelui Minos, Icar a fost inchis, impreuna cu tatal sau, Dedal, in Labirint, de unde au reusit sa evadeze cu ajutorul unor aripi, pe care si le-au facut din pene lipite cu ceara. Icar, cuprins de patima zborului inalt, s-a apropiat prea mult de soare, ceara s-a topit si el s-a prabusit in mare. Semnificatia acestei legende este aceea ca omul care aspira spre absolut, cade rapus de propriul ideal.

Balada se structureaz pe 8 motive importante: 1. Motivul zidului prsit Se gsete n expoziiune. Cuprinde o localizare temporal n vrema lui Negru Vod i o determinare spaial, pe Arge n jos, care imprim caracter veridic i de legend. Cutarea i alegerea locului pentru zidire (etape indispensabile ale creaiei cu dimensiuni spaiale); personajele sunt,, nou meteri mari, calfe i zidari; apoziia ,,calfe i zidari fixeaz statul profesional ntre ei evideniindu-se Manole, al zecelea, fiind sortit unei experiene existeniale deosebite. n mod simblic, locul ales cuprinde urmele unor vechi cldiri, semn al eecului repetat ,, cinii cum l vd .acest amnunt pare paradoxal ntruct se tie c ruinele sunt de ru augur, dar aici ele echivaleaz cu haosul primordial, dominat de fore malefice, care trebuie integrat prin construcie n ordinea universal. 2. Motivul surprii zidurilor Secvena reprezint intriga textului. Surparea sistematic a zidurilor este expresia mpotrivirii forelor naturii n faa actului uman. Variantele romneti surprind mai ales conflictul psihologic, dimensiunea interioar a lui Manole care, pentru a zidi este nevoit s jertfeasc i s se jertfeasc. Apare motivul efortului sisific, lipsit de finalitate. 3. Motivul visului Aduce n evoluia conflictului remediul eecului. Visul ilustreaz caracterul excepional al lui Manole, semn c el este alesul, selectat printr-o voin s-i ndeplineasc destinul de creator. Meterul devine mesagerul condiiei zidirii n temelii a unei fiine omeneti, ntruct el este singurul capabil s neleag sensul. 4. Motivul femeii destinate zidirii n mod semnificativ cea destinat zidirii este o fiin feminin purttoare de via i menit s nsufleeasc zidurile de piatr prin sufletul ei. Imaginea Anei este exemplar. Ea este soia model, capabil s nfrunte chiar i stihiile dezlnuite pentru a ajunge la soul ei i pentru a -i mplini destinul.frumuseea sufleteasc este dublat de cea fizic, desemnat printr-o metafor: ,,floarea cmpului care se va sublima prin zidire n perfeciuneaestetic a mnstirii. Sunt accentuate zbuciumul interior, dimensiunea psihologic a personajului surprins ntr-o ncercare supraomeneasc de a se mpotrivi soartei. Procedee artistice: 2 invocaii poetice, 2 tablouri zugrvind dezlnuirea hiperbolizat a naturii, predomin enumeraia i apare o singur metafor. 5. Motivul zidirii treptate Reprezint momentul culminant. Suferina cumplit este descris gradat prin trei secvene distincte carecuprind lamentaiile Anei i, n parallel reaciile lui Manole tensiunea atinge apogeul, tragismul n versurile n care trece treptat n alt via aceea a mnstirii. 6. Motivul conflictului feudal Ilustreaz un conflict de orgolii, cel al creatorului de vocaie, contient de talentul su i de faptul c este capabil oricnd de a realiza o alt construcie mai mrea i egoismul limitarea conductorului medieval. n plan epic secvena aceasta confer simetrie compoziiei ntructleag nceputul zidirii, motivul zidului prsit, de sfritul ei cnd opera este desvrit. n realitate motivul nu reprezint dect un pretext, un mecanism epic prin care se declaneaz (n mod veridic) finalul. n msura n care i zidete soia, Manole renun la componenta uman, afectiv a eului su i se anuleaz ca personalitate. 7. Motivul lui Icar-Zborul icaric este un gest de ieire din condiia uman, nsemnnd libertate i trascenden; sacrificial devine complet 8. Motivul fntnii-Moartea meterului rmne un arhetip, acela al artistului care trece n nemurire printro oper perfect, rod al iubirii i suferinei.