Sunteți pe pagina 1din 4

Evolutia hartilor marine

Hrile sunt reprezentri grafice convenionale ale suprafeei terestre. Scara unei hri indic dimensiunea la care trebuie privit realitatea geografic. Modificnd scara, introducem generalizri sau detalieri care duc la schimbarea orizontului de percepie i impun alegerea celor mai potrivite tehnici de reprezentare cartografic. Harta marina este reprezentarea pe un plan, la o anumita scara, a unei zone maritime sau oceanice, continand datele care intereseaza conducerea navei, ca : linia coastei, relieful coastei, repere de navigatie la coasta si la suprafata apei, adancimea apei, pericole hidrografice etc. Hrile marine se mpart n trei categorii: hri batimetrice, hri de navigaie i hri didactice. Hrile batimetrice sunt hri care redau morfologia bazinelor marine i oceanice prin intermediul izobatelor (linii care unesc punctele cu aceleai valori ale adncimilor medii). Acestea se folosesc n cercetarea oceanografic fundamental fiind realizate pe baza datelor de teren obinute prin tehnica sondajului acustic (eco -sondaj). Hrile de navigaie sunt hri care ofer informaii despre adncimile diferitel or sectoare marine. Hrile didactice sunt hri cu grad mare de generalizare, folosite n procesul didactic pentru prezentarea fenomenelor/proceselor de ansamblu din Oceanul Planetar (ex.: circulaia oceanic de suprafa). Evolutia reprezentarii cartografice a Oceanului Planetar 1. Antichitatea elena si romana Hartile au aparut din necesitati practice la toate popoarele antice. La baza a stat nevoia de a cunoaste,de a transmite si de a memora forma si localizarea elementelor spatiului cunoscut. Herodot, parintele istoriei dar si al geografiei, a fost un adevarat cercetator al Lumii Vechi care a facut cunoscuta grecilor intreaga lume accesibila cunoasterii lor , si aceasta atat prin calatorii in cele mai indepartate regiuni, cat si prin inregistrarea celor auzite de el in calatoriile respective despre alte locuri, necalcate de el. Dupa Herodot, in secolele urmatoare, Geografia antica face progrese insemnate atat in domeniul teoriei, al ideilor, cat si in cel al cartografiei. Sub raport conceptual cea mai mare realizare este cea privitoare la forma sferica a pamantului. Ea a fost formulata si argumentata de catre Aristotel. El a introdus si conceptia despre atmosfera ca invelis al Terrei si a dezvoltata conceptia zonalitatii Dumitru Radu Grupa 102

climatice, in raport cu care a dezvoltat si unele idei antropogeografice. 2. Evul Mediu Evul Mediu este apreciat ca fiind o perioada negra pentru cunoasterea stiintifica europeana, in particular pentru cea geografica. Cele mai utilizate materiale cartografice devin acum portulanele, care aveau inscrise pe ele linia tarmurilor si porturilor ce interesau pe navigatori. Prima harta de acest tip a fostHarta pisana in 1290.Portulanele au constituit un progres in dezvoltarea cartografiei,fiind construite cu ajutorul busolei magnetice si fiind folosite de-a lungul mai multor secole. Reprezentrile caracteristice acestei perioade sunt hrile Terrarum Orbis (T-O). Arhetipul hrilor T-O a fost (se pare) creat de clugrul spaniol Beatus de Libeana n secolul al VIII-lea. Hrile de tip T-O s-au bazat pe reprezentrile antice, simple, a lumii protocretine. Acest gen de reprezentri a fost dezvoltat timp de peste cinci secole pn la apariia cartografiei tehnice dezvoltate pentru nevoile navigaiei, ncepnd cu secolul al XIV-lea. In modelulT-O , litera O reprezint Pmntul, iar litera T mparte aceast lume n trei pri: Europa, Asia i Africa care erau dispuse n jurul Mrii Mediterane (Mare Nostrum a latinilor). Modelul cel mai elaborat al hrilor T-O este considerat mapamondul Ebsdorf realizat n Germania sec. al XIII-lea, pstrat la Hanovra (i bombardat n timpul celui de-al doilea rzboi mondial). O alt hart de acest gen, mai puin minuioas, se regsete n catedrala Hereford (1290). Aceste hri aveau n comun caracterul pictural (fiind hri-imagini) care nu se pretau msurtorilor cartometrice i navigaiei. Geografii arabi au preluat mostenirea lui Ptolomeu, mai mult ei au realizat o seama de harti si de lucrari care pe de o parte au extins orizontul cunoasterii geografice al anticilor, iar pe de alta parte au aprofundat cercetarea geografica. Un alt popor mare al evului mediu , cel chinez se face si el remarcat prin actiuni de largire a propriului orizont geografic, actiuni determinate de interese economice, comerciale. Insemnarile lui Marco Polo - cu o experienta asiatica extraordinara si considerat a fi cel mai renumit calator al tuturor timpurilor - s-au constituit intr-un resort puternic ce a generat epopeea Marilor Descoperiri Geografice. 3. Marile Descoperiri Geografice Sfarsitul Evului Mediu coincide cu Renasterea iar pe plan geopolitic cu disparitia califatului arab si a Imperiului Bizantin odata cu ocuparea capitalei de la Bosfor de armatele otomane. Initial Marile Descoperi Geografice au constituit un precedent , la o scara mult mai mare, al acelor gold rush ce au marcat mijlocul si sfarsitul secolului al 19-lea. Dumitru Radu Grupa 102

Prima lucrare, care s-a bucurat si de un mare succesx la vremea sa a fost Cosmographia universalis intocmita de Sebastian Mnster(1544). Ea poate fi considerata prima lucrare de geografie descriptiva moderna in care se trece la problemele de geografie regionala. Pe continent tot in aceeasi perioada, se evidentiaza olandezul P. Clver(Cluverius) cu lucrarea Introductio in geographian universam tam veteram quam novam , o lucrare de in sase vlomume, publicata in 1624 , prezinta deosebirea de continut/obiect de studiu dintre geografie (descrierea intregului pamant atat cat nee este el cunoscut) , cosmografie(studiul intregului univers si nu doar al Terrei), chorografie(descrierea unor sectiuni ale planetei,ale suprafetei terestre) si topografie(descrierea unor locuri). Marile Descoperi Geografice au indus un flux enorm de informatii foarte greu de prelucrat si interpreta; primul care a facut-o a fost Varenius unul dintre cei mai mari geografi din toate timpurile.

4. Perioada moderna Geografia reprezentata de Alexander von Humboldt si Carl Ritter reprezinta inceputul dezvoltarii moderne a geografiei. Totusi la o analiza mai atenta, se observa ca dupa acest inceput stralucitor exista in evolutia geografiei un hiatus de aproape doua decenii pana la aparitia unui alte personalitati impunatoare, Friedrich Ratzel fondatorul antrogeografiei, considerat de multi drept cel mai mare si mai influent geograf al tuturor timpurilor. Al.von Humboldt a realizat un numar mare de masuratori de altitudine,o serie de profile topografice, a corectat hartile referitoare la tarmul vestic al Americii Centrale si a Mexicului. Aceste masuratori ale sale au fost apoi folosite in studiile sale asupra zonelor climatice si de vegetatie, studii ce s-au dovedit fundamentale pentru cercetarile ulterioare de climatologie si biogeografie. Contributia lui C. Ritter la dezvoltarea geografiei poate fi sintetizata pe cinci paliere: cel al unitatii in diversitate, cel al noii stiinte geografice, cel al studiilor inductive , cel al regionalismului si cel al teologiei.

5. Perioada contemporana Secolul al XX-lea a presupus, a a cum era de ateptat, o revoluionare a tiinei cartografice prin dezvoltarea aerofotogrammetriei, a aparatelor electronice de ridicare topografic, prin utilizarea informaiei satelitare, i nu n ultimul rnd prin apariia computerelor i a reelei Internet. Sfritul de secol XX aduce cu sine o nou revoluie n tiina cartografic, odat cu apariia cartografiei digitale.

Dumitru Radu

Grupa 102

Dumitru Radu

Grupa 102