Concepte operationale

Figuri de stil Epitetul Partea de vorbire sau de fraza care determina, in lucrarile sau actiunile exprimate, printr-un substantiv sau verb, insusirile lor estetice, adica acelea care pun in lumina felul cum le vede sau cum le simte scriitorul si care au un rasunet in sensibilitatea si fantezia cititorului (Tudor Vianu) Epitetul numeste insusiri deosebite, aparte Epitetele pot fi explucative, epitete metafora, sincretice, complexe, ima!ini, apreciative, antitetice, evocative, ornante "rumusetea epitetelor este data de asocierea deosebita, inedita a cuvintelor #omparatia - Procedeu artistic care consta in alaturarea a doi termeni (obiecte, persoane, idei, fenomene, actiuni etc ) cu insusiri comune, urmarindu-se anumitor caracteristici ale primului termen (de comparat), prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compara) #a fi!ura de stil, comparatia opate fi exprimata numai printr-un substantiv, insotit de atribute si complemente $etafora - Procedeu artistic, element al limba%ului poetic, prin care se trece de la sensul prorpiu al cuv&ntului sau al unei expresii, la un alt sens, pe care cuv&ntul sau expresia il dob&ndeste numai prin analo!ie, prin comparatie 'n comparatia initiala, care sta la baza metaforei, termenul cu sens impropriu, fi!urat, il susbtituie pe cel cu sens propriu, de unde rezulta ca intr-o expresie morfolo!ica exista un inteles usor de intuit si altul mai !reu de intuit, su!erat Personificarea (prozopopeea) - procedeu literar prin care se atribuie fiintelor necuv&ntatoare, obiectelor, elementelor din natura, sau ideilor abstracte insusirile omenesti de a vorbi, de a !&ndi, de a avea sentimente, de a actiona ca oamenii, intr-un cuv&nt, de a face din ele persoane (ntiteza - "i!ura de stil care consta in alaturarea a doi termeni (persona%e, situatii, fenomene, idei etc ), de obicei, pun&ndu-se reciproc in lumina, urmarindu-se sa se reliefeze mai pre!nant opozitia dintre acestia (le!oria - "i!ura de stil alcatuita dintr-o succesiune de metafore, comparatii, epitete, personificari, ce creeaza o ima!ine inc)e!ata, prin care poetul da forma concreta unor notiuni abstracte (le!oria apare frecvent in fabule si in proverbe *iperbola - Procedeu artistic prin care se exa!ereaza intentionat insusirile unei fiinte sau caracteristicile unui obiect, fenomen, sau ale altei int&mplari, cu scopul de a+l impresiona pe cititor 'nversiunea - Procedeu artistic ce consta in sc)imbarea topicii obisnuite a cuvintelordintr-o propozitie (fraza) Prin inversiune (metataxa) se evidentiaza importanta deosebita a unui cuv&nt (!rup de cuvinte) din contextul respectiv

Enumeratia - 'nsiruirea mai multor termeni din acelasi cmp semantic, folosita spre a atra!e atentia asupra aspectelor descrise sau asupra faptelor infatisate ,epetitia - "i!ura de stil care consta in repetarea unui cuv&nt sau a unui !rup de cuvinte, pentru a intari o idee sau o impresie -nomatopeea - #uv&nt care, prin elemetele lui sonore, imita sunete, z!omote din natura "olosirea onomatopeei in poezie duce la versul onomatopeic, la armonie imitativa 'nvocatia - Partea de inceput a unei opere, in care poetul cere a%utorul muzei sau divinitatii pentru a-si pitea realiza opera #&nd invocatia se adreseaza unui persona% ima!inar sau absent, ea se numeste invocatie retorica $etonimia - "i!ura de stil care consta in inversarea voluntara a cate!oriilor lo!ice. intre!ul prin parte, partea prin intre!, cauza prin efect, efectul prin cauza, abstractul prin concret, posesorul prin lucrul posedat etc Eufemismul - (propiat de ironie, eufemismul este o fi!ura de stil care consta in atenuarea prin substituire a unei expresii cu sens %i!nitor, dur sau c)iar obscen Moduri de expunere /escrierea - Este un mod de expunere prin care scriitorul prezinta in amanuntele lor specifice si impresionabile un colt din natura (peisa%), un obiect, un fenomen, o fiinta, c)pul unui om, un mediu social, o stare sufleteasca 'ntr-o descriere literara, in proza sau in versuri, pe l&n!a prezentarea unor elemente definitorii pentru obiectul descrierii, scriitorul da !las si sentimentelor declansate in sufletul sau de contemplarea obiectului descris (uimire, inc&ntare, bucurie, spaima etc ) Exista opere literare construite exclusiv prin apelul la descriere, ca mod de expunere, cum sunt, de exemplu, pastelurile (lteori, descrierea apare in cadrul naratiunii, atunci c&nd scriitorul descrie persona%e, realiz&nd portrete 0aratiunea - este o relatare a unor int&mplari intr-o ascensiune de momente 0aratiunea este modul caracteristic al epicului (utorul povesteste fapte si int&mplari prezentate intr-un loc si un timp determinate Toate aceste int&mplari dintr-o naratiune, le!ate de persona%e, formeaza actiunea 1a actiune, participa persona%ele literare, care pot fi oameni, dar si plante, animale, sau lucruri animate de autor (ca in basme, le!ende sau fabule) /e re!ula, insa, naratiunile prezinta int&mplari din viata oamenilor, acele int&mplari prin care scriitorul defineste firea, caracterul, felul de a fi al persona%ului literar sau, atunci c&nd apar persona%e colective, modul de viata al societatii omenesti, intr-o anume epoca Pritre speciile !enului epic care au ca mod de exopunere naratiunea, se numara. basmul, le!enda, povestea, balada, fabula, sc)ita, nuvela, romanul, poemul eroic

/ialo!ul - Este modul de expunere prin care se reproduce, in vorbire directa, conversatia dintre persona%e Este mi%locul prin care autorul face persona%ele sa vorbeasca, dezvaluindu-si, astfel, psi)olo!ia si mobilurile actiunii si atitudinilor adoptate Exista opere literare in care se foloseste in intre!ime, ca mod de expunere, dialo!ul (cestea sunt specille !enului dramatic. comedia, drama sau tra!edia 'n astfel de opere literare, in loc sa povesteasca faptele si int&mplarile, scriitorul pune persona%ele sa vorbeasca, sa se miste si sa !&ndeasca, in fata spectatorilor, pe o scena, ca in realitate Exista si un dialo! interior, care reproduce replicile pe care le sc)imba cu sine insusi un persona% literar ,ecur!&nd la aceasta modalitate, scriitorul prezinta contradictiile psi)olo!ice puternice ale persona%ului repsectiv, pun&ndu-se mai acut in lumina conflictul psi)olo!ic, ne)otar&rea sau sovaiala persona%ului in situatii dilematice, precum si alte trasaturi de caracter

Notiuni de versificatie
Versificatia sau prozodia (!r prosodia + intonare, accentuare) este o stiinta Ea studiaza cantitatea sau durata vocalelor si a silabelor, in diferite parti constructive ale cuv&ntului (in limite care utilizeaza o metrica calitativa 'n !eneral, insa, prin versificatie se intele!e ansamblul de te)nici pe care il presupune scrierea versurilor si rima Versificatia, spre deosebire de proza, inc&nta pe cititor /eci, prin prozodie sau versificatie, se intele!e ansamblul de re!uli, pe care, in timp, poetii le-au statuat in scrierea poeziilor 2 VE,341 - este un r&nd dintr-o poezie, in care sunt respectate re!ulile referitoare la ritm, rima si masura (cesta este versul clasic 'n afara de acest !en de vers, mai exista. a) Versul liber - care este un r&nd dintr-o poezie, in care re!ulile enuntate mai sus sunt aplicate dupa cum doreste poetul, netin&nd cont de unele dintre acestea5 b) Versul alb este versul fara rima

6 3T,-"( - apare in versificatia moderna si numeste o !rupare de versuri delimitate !rafic printr-un spatiu alb 0umarul versurilor dintr-o strofa difera, incep&nd cu strofe formate dintr-un sin!ur vers si a%un!&nd p&na la o strofa cu 26 versuri /upa numarul de versuri din care sunt alcatuite strofele, pot fi . monovers (un vers), disti) (soua versuri), tertet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextina (sase versuri), septet (sapte versuri), octava (opt versuri), nona (noua versuri), decima (zece versuri) stanta este tot o strofa in care versurile sunt le!ate prin inteles si printr-o anumita rima specifica ,enasterii italiene, o stanta poate avea un numar de versuri variind intre trei si douazeci 7 $(34,( - este numarul silabelor dintr-un vers $asura poate fi de la patru silabe, p&na la 28-29 silabe, si c)iar mai multe $asura si ritmul sunt atribute importante ale versificatiei /e re!ula, intr-o poezie, versurile au aceeasi masura Exista, totusi, si versuri cu o masuradiferita, mai ales in fabule : ,'$( - consta in a face sa coincida silabele de la sf&rsitul a doua sau mai mulote versuri (ceasta potrivire incepe cu ultima vocala accentuata #&nd rima este imperfecta, ea poarta numele de asonanta 'n aceasta situatie, se potrivesc

ultimele vocale ale versurilor si, aproximativ, consoanele #onsiderata, in literatura culta, drept o licenta poetica, in poezia populara, asonanta este foarte des int&lnita /upa felul cum rimeaza versurile, exista mai multe tipuri de rima. - $onorima -- consta intr-o rima ce apare succesiv la mai multe versuri si este specifica poeziei populare - 'mperec)eata sau succesiva -- apare atunci c&nd versurile rimeaza doua c&te doua - primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea s a m d - 'ncrucisata sau alternativa -- apare atunci c&nd primul vers al unui catren rimeaza cu al treilea, iar al doilea rimeaza cu al patrulea - 'mbratisata -- rimeaza primul vers cu al patruleasi al doilea cu al treilea Este un tip de rima mai rar folosit de poeti - Variata sau amestecata -- apare, deseori, in fabule, unde poetii recur! la imbinarea diverselor tipuri de rima, nerespect&ndu-se o anumita ordine a acestora Pentru multi, rima este sinonima cu poezia, fiindca rima, combinata cu ritmul, este cea care da muzicalitate oeziei ,ima este cea care !rupeaza versurile in strofe, indic&nd si sf&rsitul versurilor /e cele mai multe ori, cuv&ntul-rima este si cel mai important din versul repsectiv /upa silaba accentuata din rima, aceasta opate fi simpla sau complexa ,ima simpla poate fi masculina, atunci c&nd accentul cade pe ultima silaba, sau feminina, atunci c&nd accentul pica pe penultima silaba 8 ,'T$41 - miscare re!ulata si masurata, care se defineste ca fiind succesiunea re!ulata a unor silabe neaccentuate, dar si a pauzelor dintr-un vers 4nitatea metrica este un !rup de silabe accentuate si neaccentuate ( ; ) si ( 4 ) si care se repeta la intervale re!ulate intr-un vers #el mai adesea, in limba rom&neasca se folosesc unitatile metrice numite tro)eu, iamb si amfibra), iar ritmul corespunzator este tro)aic, iambic si amfibra)ic "ormele ritmului sunt binare Tro)aic - atunci c&nd unitatea metrica este tro)eul - ; 4 ,itmul tro)aic este specific poeziei populare, pentru ca este cobor&tor si vioi, dar apare si inpoezia culta 'ambic - atunci c&nd unitatea metrica este iambul 4 ; 'ambul este un ritm suitor, care, prin nota lui !rava, este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte in care poetii dau !las unor sentimente puternice si tulburatoare, precum in ele!ie sau meditatie "ormele ritmului mai pot fi ternare. dactilic (picior trisilabic ; 4 4 ), anapestic ( 4 4 ;) si amfibra)ic ( 4 ; 4 ) ,itmul amfinra)ic presupune o succesiune de picioare trisilabice, in care a doua silaba, accentuata, este incadrata de doua silabe neaccentuate