Universitatea tefan cel Mare Suceava

Facultatea de tine economice i administraie public Specializare : Drept

Referat la disciplina

Drept Roman

Coordonator tiinific,
Lector univ. dr. Oana NEDELEA

Student, Neculaevici Cosmin

Suceava 20 !

Universitatea tefan cel Mare Suceava

Facultatea de tine economice i administraie public Specializare : Drept

"zvoarele dreptului Roman

Suceava 20 !

#U$R"%S "ntroducere&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& I.Cutuma................................................................................................ II.Legea.................................................................................................. III.Edictele magistrailor........................................................................ I .Senatus!consultus.............................................................................. .Constitutiile imperiale"""""""""""""""""".. 'iblio(rafie)))))))))))))))))))))))))))))

"ntroducere $in momentul %n care omul a %neles c& tre'uie s& se adapte(e unei viei sociale, a fost nevoit s& accepte realitatea c& orice societate este creatoare de legi. iaa social& creea(& o serie de %ngr&diri, su' forma unor norme care impun individului sau grupului o anumit& direcie de aciune, inter(ic)nd dep&irea limitelor drumului prescris. *'solut toate normele + ,uridice, religioase, morale, te-nice + au ca finalitate %ngr&direa direciei de mers, eventualele a'ateri fiind considerate anomalii care d&unea(& autorului, dar i colegilor de via& social&. .otalitatea de norme cu caracter ,uridic formea(& ceea ce numim DR*$+U,. /n mare spirit al colii ,uridice clu,ene, Eugeniu Sperania, susinea c& 0$reptul este o realitate de ordin social i spiritual, ca i lim'a, ca i credinele 1indiferent dac& sunt credine adev&rate sau eronate2 ca i literatura, ca i o'iceiurile. .oate acestea sunt produse mintale, circul)nd de la o con tiin& la alta, leg)nd astfel con tiinele %ntre ele i figur)nd deasupra lor, ca element distinct, viu i co-esiv3. Regulile de drept roman ca manifestare a voinei clasei dominante se materiali(ea(& sau se e4prim& in anumite forme caracteristice, specifice, menite s& dea celor dint)i putere o'ligatorie, adic& eficien& ,uridic&. *ceste forme +consacrate de puterea de stat! constituie totodat& un element care deose'ete regulile ,uridice de celelalte norme de conduit& social&. Ele poart& denumirea de i(voare de drept sau ,uridice i repre(int& pe plan structural manifestarea condiiilor economice proprii societ&ii sclavigiste romane i a intereselor st&p)nilor de sclavi. 1 I(voarele dreptului %n sens formal, desemnea(& totalitatea formelor necesare pentru e4primarea normelor ,uridice. 5entru ca o norm& social& s& devin& norm& de drept sunt necesare anumite procedee de adoptare, procedee care difer& de la o societate la alta. 5rin urmare, totalitatea procedeelor utili(ate in scopul transform&rii normelor sociale %n norme ,uridice constituie i(voarele formale ale dreptului. # I(voarele dreptului %n sens material, desemnea(& ansam'lul condiiilor materiale de e4isten&, care generea(a o anumit& reglementare ,uridc&. *ceste i(voare sunt denumite 3i(voare reale3 sau 0surse3. Ele sunt concepute ca adev&rate 3dat!uri3 ale dreptului, inclu()nd factorii de configurare ai dreptului, dreptul natural si raiunea uman&, contiina ,uridic&, starea economiei i i(voarele cultural!ideologice etc. 6 $eci, sunt acele elemente de care legiuitorul tre'uie s& in& cont %n ceea ce numim activitatea de ela'orare a dreptului. 7n dreptul roman e4ist& ase i(voare formale8 cutuma 1o'iceiul2, legea, edictele magistrailor 1ius -onorarium2, senatus!consultele, constituiile imperiale i ,urisprudena, %neleas& %n sensul roman al termenului, care semnific& 0-n.elepciunea dreptului/ ar fi ec-ivalentul de ast&(i al doctrinei. 9
1

Hanga, Vladimir, Drept privat roman, Tratat, Bucureti, Ed. Didactic i pedagogic, 1977, p.63 2E. olcu!, D. "ancea, Drept roman, 199#, p.39 3.$. Dogaru, Teoria general a dreptului , %raio&a, 199#, p.161 '. ur(ea, %ri)tinel, Drept roman, Ed. a $$*a, Bucureti, +ll Bec,, 2--3, p.'' #. anuale Bec,, Drept roman, Instituii, izvoare, jurisdicii, p.1'3.

$reptul roman cunoate patru importante perioade de de(voltare, fiecare marcat& de tr&s&turi caracteristice at)t pe planul i(voarelor materiale, c)t i pe planul i(voarelor formale. : 5rima perioad& a dreptului roman de'utea(& odat& cu fondarea cet&ii Roma i se %nc-eie %n anul 6;< %. Cr., c)nd apare prima lege scris& + Lex duodecim Tabularum 1Legea celor =II ta'le2. 7n aceast& perioad&, dreptul roman era %n e4clusivitate caracteri(at prin rigiditate i formalism, dar nu de natur& a %mpiedica %nc-eierea raporturilor ,uridice i o'stacularea iniiativelor, deoarece, la acea epoc&, acestea nu erau at)t de e4tinse i intense. 7n fapt, la nivelul de(volt&rii contiinei din epoc&, dreptul roman urm&rea protecia propriet&ii prin accentuarea importan ei i atenionarea asupra consecinelor patrimoniale ale actului ,uridic ce urma a fi %nc-eiat. * doua mare perioad& %n de(voltarea dreptului roman o constituie epoca vec-e a dreptului, cuprins& %ntre anul 6;< %. Cr. i %nceputul primului secol %. Cr. 1finele repu'licii2. I(voarele acestui vec-i drept roman sunt tradiionale i rigide, o'inuielnice, se afirm& i dreptul scris, prin legi mai 'ine adaptate condiiilor social!economice %n plin& transformare, dei p&strea(& un puternic caracter naionalist, romanii %n%i desemn)ndu!le cu numele semnificativ Jus civile sau, mai e4act, Jus proprium civium romanorum. Legile erau adoptate %n adun&rile populare. 5ragmatic, vec-iul drept roman constituie, la %nceput, un apana, al potentailor vremii, dreptul de a!i interpreta normele fiind o prerogativ& e4clusiv& a preoilor patricieni 1pontifilor2, ceea ce %n fapt a constituit o permanent& surs& de tensiuni sociale, p)n& c)nd categoria ple'eilor 'ogai a reuit s& o'in& nu doar seculari(area dreptului i dreptului scris 1jus scriptum2, dar i posi'ilitatea interpret&rii lui. 5erioada clasic& a dreptului roman se %ntinde %ntre anii de %nceput ai secolului I %. Cr. i sf)ritul domniei lui $iocleian 1#<; d. Cr.2. .ransform&rile radicale din sistemul economic prin trecerea de la o economie natural&, cu sc-im'uri mult %ngreunate de normele de drept formaliste, la o economie a li'erului sc-im', de pia&, 'unei!credine 1bona-fides2 nu puteau s& nu se oglindeasc& %n planul dreptului i ,urisprudenei. *par, sau se de(volt& noi i(voare de drept, pre(ena legii i a cutumei fiind tot mai palid&. *stfel, remarc&m8 edictele pretoriene 1un adev&rat drept revoluionar2> -ot&r)rile Senatului 1senatus!consultele2> deci(iile %mp&ratului 1constituiile imperiale2>

tiina dreptului 1,urisprudena2. Epoca postclasic& a dreptului roman cuprinde, %n fapt, %ntreaga perioada a dominatului, dar i domnia lui ?ustinian 1deci, de la anul #<; d.Cr. +moartea lui $iocleian, p)n& la ;9; d.Cr.! moartea lui ?ustinian.2

%iuc, Valeriu)

., Lecii de drept roman, Vol $, $ai, .olirom, p. 29.

$egringolada generali(at& a Imperiului atrage dup& sine o lips& de respect pentru normele ,uridice i puterea legii. $e altfel, %n aceast& perioad&, ca efect al a'solutismului monar-ic, singurul i(vor de drept %n fiin& %l repre(entau constituiile imperiale. 7n domeniul ,uridic, practicismul %ngust, %nlocuiete originalitatea, ela'orarea creatoare, argumentaia tiinific&. 5ractic, i sfera ,uridicului sufer& acelai proces corosiv, decadent, ca i alte sfere ale culturii, spiritualit&ii, ca literatura i arta. 5e acest fond, marea compilaie ,ustinian&, salvatoarea valori ,uridice romane, repre(int& i un ultim act refle4 de a %ncerca revigorarea unui imperiu defunct, el utopic, %ns& ap&rat de ?ustinian. "& 0biceiul 1cutuma2 @'iceiul este cel mai vec-i i(vor de drept roman, fiind totodat& i unicul i(vor %n epoca regalit&ii 1p)n& %n secolul al !lea, c)nd a fost adoptat& Legea celor XII Table, cutuma a fost singurul i(vor al dreptului roman2 A. 5oate fi definit ca fiind voina poporului e4primat& prin lucruri i fapte Bvoluntas populi rebus et factis declarata3. C El a e4istat %n societatea gentilic&, dar coninutul s&u avea caracter moral, iar nu ,uridic. Era 'a(at pe vec-i i puternice tradiii i avea rolul de a menine ordinea %n comunitate. 1< Romanii %l denumeau consuetudo, usus, mos sau mos maiorum. 11 @'iceiul ,uridic era la Roma o regul& de drept nescris& care %i tr&gea fora din aceea c& se aplica mereu aceeai %n ca(uri identice i, dup& un anumit timp, era considerat& o'ligatorie. 7n literatura ,uridic& din epoca clasic& i din timpul lui ?ustinian s!au p&strat diferite definiii ale o'iceiului ,uridic8 Salvius "ulianus 1$.1, #, #2, 128 BConsuetudinea str&vec-e este respectat& pe drept cuv)nt ca i legea i acesta este dreptul despre care se spune c& a fost instituit de o'iceiuri3 1Inveterata consuetudo pro lege non immerito custoditur, et hoc est ius quod dicitur moribus constitutum2. Ulpian 1Re(ulae, 628 o'iceiul se 'a(ea(& pe consim&m)ntul tacit al poporului, consacrat de un u(a, %ndelungat 1Mores sunt tacitus consensus populi, longa consuetudine inveteratus2. "nstitutele lui "ustinian 11, 2, C28 B Ius este un drept nescris. C&ci o'iceiurile practicate (ilnic, apro'ate de consensul celor care se folosesc de ele, seam&n& cu legea3 1Et non scripto ius venit, quod usus comprobavit. Nam diuturni mores, consensum utentium comprobati legem imitantur2.

A C

Danuale EecF, Drept roman, Institu ii, i!voare, jurisdic ii, p.16C S)m'rian, .eodor, "rincipii, institu ii #i te$te celebre %n dreptul roman, Eucureti,1CC6, p.1# 1< Coco, Gtefan, Drept roman, Eucureti, /niversul ?uridic, 2<<#, p.2: 11 Romulus Hidro, *urelia Hidro, asile Nistor, op.cit., p.96

0biceiul 3uridic, 1prima i cea mai important& surs& de ius civile2 %i are i(vorul %ntr!o soluie dat& %ntr!un ca( de spe&. $in timpurile ar-aice, un corp restr)ns de specialiti, pontifii, preoi posed)nd monopolul te-nicii procesului, o te-nic& cu totul rudimentar&, formulau, cunoteau i interpretau regulile precise, simple i teoretic imua'ile, care introduceau i menineau o ordine %n cetatea care a'ia se %nfiripa. Detoda lor de lucru consta %n r&spunsuri date pentru fiecare ca( %n parte. R&spunsul era vala'il numai pentru p&rile litigiante i numai pentru ca(ul e4pus. C)nd soluia era potrivit&, ea se repeta totdeauna aceeai %n ca(uri identice. $ac& ea se aplica un timp suficient de %ndelungat, magistraii, ,udec&torii i particularii o considerau o'ligatorie. *plicarea constant& si necontestat& a unei soluii constituia o confirmare permanent& a validit&ii ei. &onga, diurna, inveterata consuetudo definesc %n lim'a latin& o'iceiul ,uridic. @'iceiurile ,uridice erau inute %n secret de c&tre pontifi, iar acetia pretindeau c& le!au fost %ncredinate de c&tre (ei, %n scopul de a acredita originea divin& a dreptului. Dai mult, %n epoca foarte vec-e nu e4ista o delimitare clar& %ntre normele de drept 1ius2 i cele religioase 1fas2. 5ontifii, ca e4poneni ai intereselor patricienilor, erau interesai s& menin& aceast& confu(ie deoarece ea ,ustifica asocierea influenei religioase la constr)ngerea fi(ic& %n procesul de aplicare a dreptului12. $reptul ap&rea ca o revelaie a divinit&ii i, %n consecin&, consuetude %i g&sete ,ustificare %n voina (eilor, sanciunea fiind de cele mai multe ori de natur& religioas& 1pedeapsa cu moartea era considerat& un sacrificiu oferit divinit&ii ofensate de crima comis&2. 1# /n avanta, %n planul regl&rii raporturilor sociale pe care %l poart& cu sine cutuma este, tocmai, capacitatea adaptativ&, fle4i'ilitatea %n raport cu nevoile propriu!(ise ale p&rilor. $e(avanta,ele se v&deau mai cu seam& %n raporturile litigioase, c)nd norma cutumiar&, %n fle4i'ilitatea sa, favori(a nee4ecutarea corespun(&toare a conveniilor, potrivit voinei contractuale a p&rilor sau a'u(urile ,udec&torilor. 16 5entru ca o'iceiul s& devin& un adev&rat i(vor de drept, tre'uia s& %ndeplineasc& anumite condiii8 !s& e4iste o inveterata consuetudo, adic& s& fie un o'icei str&vec-i, ce a fost instituit de str&moi> !s& se 'ucure de tenaciter servata, adic& s& fie aplicat cu st&ruin&, cu tenacitate> !s& e4iste opinio necessitatis, adic& tendina o'ligativit&ii sale> !s& e4iste o tacita conventio populi, adic& consim&m)ntul tacit, general, ade(iunea unanim& a poporului roman. 5entru a fi considerat& sta'il&, cutuma tre'uie s& suporte pro'a timpului, f&r& a e4ista un interval determinat, dar suficient de lung pentru ca e4istena sa s& nu fie pus& la %ndoial&. E4presia8 Bdin timpuri imemoriale3, Bdin timpuri str&vec-i3 semnific& originea indep&rtat& a cutumei i ine4istena unei norme contrare.

12

E. Dolcu, $. @ancea, Drept roman, Casa de Editur& i 5res& Gansa S.R.L.,Eucureti,1CC:, pag.6<
1# 16

Danuale EecF, op. cit., p. 16C Ciuc&, alerius D., op. cit., p.#1

$ac& %n epocile dominate de economia natural& o'iceiul era perfect adaptat respectivelor condiii 1ritm de de(voltare lent, organi(are statal& %n forme incipiente, spirit tradiionalist pregnant2, odat& cu accelerarea vieii economice i social politice, spre finele Repu'licii i mai ales dup& r&('oaiele punice economia natural& este %nlocuit& cu o producie de m&rfuri activ& i cu un sc-im' comercial 'a(at pe o intens& circulaie monetar&. Confruntat cu noul proces economic, o'iceiul r&m)ne %n urma evoluiei sociale i, %n consecin&, %n imposi'ilitatea de a reglementa %n mod corespun(&tor i f&r& %nt)r(iere noile raporturi social!economice generate de po(iia do')ndit& de Roma %n 'a(inul D&rii Dediterane, devenit& Marea Nostrum, adic& marea supus& dominaiei i puterii BCet&ii eterne3. *a se e4plic& de ce o'iceiul cedea(& pasul altor i(voare de drept8 legii, edictului pretorian, interpret&rii ,urisconsulilor, senatus!consultelor. Situaia se sc-im'& %n epoca postclasic& si 'i(antin& c)nd economia natural& %ncepe treptat ! ca un simptom timpuriu al feudalismului ! s& %nlocuiasc& pe cea (drunciunat& de fenomenul din ce %n ce mai acut al inflaiei, generat& la r)ndul ei de imposi'ilitatea reproduciei l&rgite a forei de producie sclavagiste din cadrul economiei Imperiului roman. $atorit& acestui fapt, cutumele %ncep s&!i reia rolul lor de odinioar&, pentru ca %n or)nduirea feudal&, su' denumirea de Bo'iceiul p&m)ntului3, s& devin& cel mai de seam& i uneori singurul i(vor de drept. Cutumele aveau efect a'rogatoriu. Cu alte cuvinte, dac& o cutum& nou& cuprindea o reglementare opus& celei cuprinse %ntr!o lege vec-e, aceasta se considera ca a'rogat&. Regula a fost formulat& de ,urisconsultul Iulian i apoi acceptat& de compilatorii lui ?ustinian1;. Re(ult& de aici c& o'iceiul avea vocaia de a crea drept, dup& cum avea vocaia de a %nl&tura normele ce nu mai corespundeau principiilor de drept i legilor romane. 19 7ncep)nd cu dreptul clasic, cutuma nu mai 'eneficia(& de for& o'ligatorie, av)nd un rol su'sidiar. ?urisconsulii au considerat consim&m)ntul tacit al poporului ca fundament ,uridic al cutumei, fundamentul religios dispare8 Mores sunt tacitus consensus populi longa consuetudine inveteratus 1/lpian2. 1: Este normal ca, din punct de vedere cronologic, cutuma s& fie cea dint)i surs& a dreptului. Societatea tradiional& roman& acorda str&moilor un loc de cinste, comportamentele acestora av)nd o valoare imperativ&. Constr)ngerile sociale ap&sau cu greutate asupra unei comunit&i mici, limitat& %n spaiu, controlul reciproc al comportamentelor fiind uor.2 ""& ,e(ea 5rin Ble$3 romanii %nelegeau o convenie o'ligatorie pentru p&ri. C)nd acordul de voin& intervenea %ntre dou& persoane cuv)ntul Ble$3 avea sensul de contract, iar atunci c)nd acordul de voin& intervenea %ntre magistrat i popor, cuv)ntul Ble$3 avea sensul de lege. 1C Haius defineste legea ca fiind o -ot&r)re a poporului8 le$ est quod populus iubet atque constituit. Iar Institutele lui ?ustinian 11,2,62 spun %n esen& acelai lucru8 legea este ceea ce poporul -or&r&te la propunerea unui magistrat 1le$ est quod populus romanus senatore magistratu interrogante, veluti consule, constituebat'. Nici pe timpul lui Haius 1%n ,urul anilor 1912, nici c)nd au fost scrise Institutele lui ?ustinian, definiia nu corespundea realit&ii. 5oporul roman nu mai era consultat %n privina legilor din sec. I. Clasificarea legilor se f&cea sau din punct de vedere al sanciunii.
21; 19 1:

Ianga, ladimir,pag. 96!99. Eurg-elea, $umitru, Drept privat roman,Ed. *lfa, 2<<6, Iai, p.6A. *pud C. Iamangiu, D.H. Nicolau, Dreptul roman, Eucureti, Ed. Li'r&riei Socec, 1C#<, pag. ;#!;6. 1A Danuale EecF, pag.1;1. 1C S)m'rian, .eodor pag

& Din punct de vedere al sanc.iunii: &eges perfectae + legea este perfect& atunci c)nd %n sanctio se prevede c& orice act f&cut %mpotriva dispo(iiilor sale va fi anulat. $e e4emplu8 &e$ (elia )entia prevede c& de(ro'irile %n pagu'a creditorilor sunt lovite de nulitate. &eges minus quam perfectae + legea mai puin perfect&, f&r& a anula actele contrare prevederilor sale. $e e4emplu8 &e$ *uria testamentaria care inter(icea s& se fac& legate mai mari de 1<<< de ai, sanciona pe cel care primise un legat mai mai de 1<<< de ai cu Juadruplum, adic& tre'uia s& restituie de patru ori c)t a primit. *lt e4emplu8 v&duva care s!a c&s&torit %nl&untrul anului de doliu era sanciont& cu infamia. &eges imperfectae + legea imperfect& nu prevede nicio sanciune %n ca(ul %nc&lcarii prevederilor sale. $e e4emplu+ &e$ cincia de donis et muneribus 12<6 i.e.n.2 oprete donaiile mai mari de un anumit cuantum + ultra modum ! f&r& s& sta'ileasc& c& astfel de donaii sunt anula'ile sau s& prevad& vreo sanciune %mpotriva celor care %ncalc& legea. *stfel, dac& 5rimus se o'lig&, c&lc)nd normele legii Cincia, fa& de Secundus, sa!i done(e 'ani sau 'unuri, i dac& Secundus va aciona pe 5rimus %n ,udecat& pentru ca acesta s&!i e4ecute prestaia la care s!a %ndatorat, 5rimus va putea, %ntemeindu!se pe legea Cincia s& respinga pretenia lui Secundus. .otui, %n fapt, dispo(iiile legii nu erau lipsite de eficacitate, ele fiind respectate %n mod indirect pe calea unei e4cepii. 2< .re'uie s& menion&m c& ma,oritatea legilor romane au fost perfectae, celelalte dou& categorii repre(ent)nd e4cepii ,e(ea celor 4"" +able& *doptarea Legii celor XII Table, s!a %nf&ptuit pe terenul luptei dintre ple'i i patricieni i constituie un succes al ple'ei, care pe aceast& cale a smuls normele de drept de su' monopolul pontifilor i le!a f&cut cunoscute %ntregului popor. Lupta ple'ei a fost condus& de c&tre cele'rul tri'un .erentillius *rsa care a cerut vreme de (ece ani ca normele cutumiare s& fie pu'licate spre a fi cunoscute de c&tre toi. 5rin cuprinsul ei, Legea celor XII Table repre(int& o codificare a vec-iului drept cutumiar. 5revederile sale sunt e4trem de variate, cuprin()nd materia dreptului pu'lic i privat. 7n realitate, Legea celor XII Table este un adev&rat cod, fapt ce l!a determinat pe Cicero s& afirme c& ea este i(vorul a tuturor legilor. 7n concepia lui Cicero, legile adoptate mai t)r(iu s!au m&rginit s& de(volte principiile sta'ilite de c&tre Legea celor XII Table. Legea celor XII Table %ncepea cu formula8 B si in ius vocatito3 1cel c-emat %n ,udecat& s& se pre(inte2. Statul roman prin autorit&ile sale nu lua m&suri pentru c-emarea unei persoane %n faa magistratului, aceasta sarcin& revenind p&rii ce avusese iniiativa procesului. 5rocedura dup& care se soluionau litigiile dintre cet&enii romani era aceea a legisaciunii, o procedur& greoaie, formalist&, rigid& i anevoioas& spre valorificarea drepturilor su'iective litigioase. Imperfeciuni avea i sistemul de e4ecutare al rentinei, fapt de natur& s& cree(e numeroase disfuncii %n procesul de administrare al ,ustiiei. Reglement&rile privitoare la materia o'ligaiilor sunt puine, fapt e4plica'il prin aceea c& %n epoca adopt&rii Legii celor XII Table, romanii erau un popor de agricultori ce tr&ia %n condiiile economiei %nc-ise, %ntruc)t sc-im'urile de m&rfuri erau accidentale, nici instrumentele ,uridice destinate s& asigure aceste operaii nu erau numeroase.*stfel se e4plic& de ce Legea celor XII Table menionea(a un singur contract.
2<

S)m'rian, .eodor, op.cit., p.1;.

$ei a fost e4pus& mai puin de un secol, lege a intrat pentru totdeauna %n cunotina romanilor, care vedeau %n ea un sim'ol al modului lor de via&, o cucerire care d&dea identitate proprie civili(aiei romane. *stfel Cicero ne spune c& %n epoca sa, la aproape patru secole dup& adoptarea legii, %nv&area ei pe dinafar& era o lecie o'ligatorie 1carmen necessarium2.

III. *dictele ma(istra.ilor

7n e4ercitarea atri'uiilor lor, %ncep)nd cu secolul I %.Cr unii dintre magistrai erau investii cu jurisdictio, respectiv posi'ilitatea de a reglementa prin edicte 1programe anuale + de regul& + de activitate2 anumite raporturi ,uridice, prin acordarea unor aciuni, e4cepii, ap&r&ri celor %ndrept&ii din cadrul raporturilor ,uridice concrete. *stfel la Roma erau investii cu jurisdictio8 pretorul ur'an> edilii curuli 1cei ocupai cu poliia pieelor2> cen(orii 1ocupai cu efectuarea recens&m)ntului i cu evolu ia i supraveg-erea moravurilor2> pretorii peregrini 1care, din anul 261 %.Cr., erau %ns&rcinai cu organi(area instanelor dintre peregrini + str&ini ! i cet&eni2. 7n provincie, aceast& a'ilitate era deinut& de guvernatorii de provincie i cvestorii lor 1quaestores2.

Dagistraii superiori erau %n(estrai cu ius edicendi %n virtutea c&ruia la intrarea %n funciune d&deau un edict, vala'il pe timp de un an, prin care ar&tau cum %neleg s&!i e4ercite funcia i ce mi,loace ,uridice vor utili(e %n acest scop. La origine edictele se d&deau %n form& oral&, fapt ce e4plic& etimologia cuv)ntului 1e4. dico, dicere2 pentru ca mai t)r(iu, pro'a'il din secolul III %.e.n. s& se afie(e pe anumite ta'le din lemn vopsit %n al' 1album2. 5e l)ng& edictele pu'licate la %nceputul magistraturii, care %i p&strau vala'ilitatea pe %ntregul an, magistraii mai d&deau i unele edicte oca(ionale. $in punct de vedere al %ntinderii %n timp a vala'ilit&ii lor, edictele pretoriene erau de dou& feluri8 1. edictum perpetuum, adic& edictul ce r&m)nea vala'il pe toat& durata magistraturii 1un an2> 2. edictum repentina, adic& edictul promulgat de magistrat %n situaii speciale, pentru ca(uri neprev&(ute> Exceptiones. La romani partea contractant& care i!a asumat o o'ligaie, c-iar su' ameninarea cu moartea sau suferind un dol, va fi o'ligat& s& o e4ecute conform lui ius civile, pentru simplul motiv c& s!a anga,at %n acest sens. *ceast& dispo(i ie, rigid& i intransigent& p)n& la a'surd, a fost ani-ilat& de pretor printr!o e4cep ie prin care o'ligaia asumat& era nul& dac& a fost urmarea dolului sau a violenei. Restitutio in integrum era un procedeu prin care o persoan& era repus& %n starea

iniial& %nc-eierii unui act. * a de e4emplu, dac& o persoan& independent& i!a asumat o o'ligaie, iar dup& aceea a fost a'rogat&, conform lui ius civile, datoriile contractate disp&reau. @ asemenea dispo(iie inec-ita'il& a fost amendat& de pretor printr!o repunere %n starea anterioar& a celui a'rogat, o'lig)ndu!l totodat& i la plata datoriei asumate. Aciunile ficticii erau aciuni copiate dup& cele prev&(ute de ius civile i acordate cuiva pe 'a(a unei ficiuni creat& de popor. *a 'un&oar&, vec-iul drept privat roman era aplica'il doar cet&enilor romani. Kurtul s&v)r it de c&tre un necet&ean nu era pedepsit pentru simplul motiv c& legea nu f&cea referire la un asemenea autor. 5rin ficiunea creat& de pretor, -oul era considerat cet&ean i supus rigorilor legii. Aciuni in factum sunt aciuni create de pretor atunci c)nd %n ius civile nu era prev&(ut o asemenea aciune. Se %nt)mpl& s& apar& o nou& stare de fapt care impunea mi,loace ,uridice noi, neprev&(ute %n vec-iul drept. *mintim, cu titlu de e4emplu ca(ul ipotecii, care nu a fost cunoscut& i reglementat& de ius civile, dar a fost sancionat& mai t)r(iu de pretor printr!o action h,potecaria.

I . Senatus5consultele
.ermenul de senatus-consult semnific& o -ot&r)re a senatului. Haius definete senatus! consultul ca fiind Bceea ce impune i dispune Senatul3. Iot&r)rile senatului nu au fost %ntotdeauna i(oare de drept. *stfel %n perioada repu'lican& senatul, neav)nd nicio iniiativ& legislativ& i nici dreptul de a vota legile, nu putea fi implicat %n procesul de legiferare. 7n sc-im', potrivit regulilor constituionale, senatului %i revenea dreptul de a interpreta legile, de a le declara nule, dac& contraveneau tradiiei romane 1ea lege non videri populum teneri2 sau incapa'ile %n ca(uri speciale, c)nd interesele de stat cercetau acest lucru. 7n asemenea ca( propunerea senatului urma a fi ratificat& de adun&rile populare, ceea ce cu timpul a devenit o simpl& formalitate. Senatus!consultele devin i(voare de drept numai pe vremea %mp&ratului Iadrian. *cesta sta'ilete c& senatus!consultele au putere de lege, dar c& ele nu vor putea fi votate de senat dec)t la propunerea %mp&ratului. 21 Sporirea competenelor legislative ale senatului, %n plin& epoc& a principatului, este numai o aparen&. 7n fapt, la acea dat& senatul devine un instrument docil %n m)inile %mp&ratului, prin care acesta legifera dup& cum dorea, su' masca unor instituii democratice. 5ropunerea esra adus& %n faa senatului de un magistrat superior sau c-iar de c&tre %mp&rat. *deseori aceast& propunere era precedat& de o e4punere de motive numit& oratio. 7n secolul III, senatul devine un simplu instrument de %nregistrare a voinei %mp&ratului, iar -ot&r)rile sale sunt desemnate prin termenul -iu de orationes, dup& numele acelor e4puneri de motive. La sf)ritul secolului III, c)nd politica a'solutist& devine f&i&, senatus!consultele %ncetea(& s& mai fie i(voare de drept.
#

#21

Ianga, ladimir, pag.:9

6& #onstituiile imperiale

7ndat& dup& instaurarea 5rincipatului, %mp&raii au %nceput a lua -ot&r)ri ce urmau a fi aplicate pe tot teritoriul statului roman. Dulte din aceste -ot&r)ri aveau caracter legislativ. $ei din punct de vedere constituional %mp&ra ii nu aveau %nc& dreptul de a legifera, totui, %n fapt, nimeni nu %ndr&(nea s& discute deci(iile i m&surile imperiale. 7ntemeietorul imperiului, *ugustus, refu(ase c-iar propunerea ce!i fusese f&cut& 0de a se %ngri,i de legi i de o'iceiuri3 1cura legum et morum2, gestul s&u fiind pe drept interpretat ca o manevr&, ca o m&sur& de pruden& politic&, menit& s& mena,e(e suscepti'ilit&ile p&turilor repu'licane, care nu vedeau cu simpatie instaurarea dictaturii imperiale. Hestul s&u se voia Brepu'lican3, dar %n fapt era tot at)t de 0repu'lican3 ca i regimul politic pe care %l %ntemeiase i care nu avea, %n afara unor palide aparene nimic comun cu repu'lica roman& pentru care luptaser& Hracc-ii, Cato i Cicero. Cu toate acestea %mp&ratul *ugustus i urmaii s&i din secolul I e.n. au luat numeroase m&suri legislative, fie direct %n domeniul dreptului pu'lic, %n special cu privire la statutele or& eneti sau dreptul de cet& enie, fie oarecum %n mod indirect pe calea edictelor. Lu)ndu! i la urcare pe tron titlul de pretor, %mp&ratul putea da %n aceast& caliatate, edicte vala'ile pe toat& durata domniei i peste tot Imperiul roman. 7n asemenea situaii, m&surile luate de %mp&rat erau decretate nu %n calitatea sa de ef al statului, ci de magistrat Brepu'lican3. Kormal %mp&ratul nu putea legifera %n calitatea sa de %mp&rat, ci %n calitatea sa de pretor, fapt care %n realitate %nsemna o %ncercare a'il& de a camufla noua dictatur& ce se instaurase odat& cu domnia lui *ugustus. 5e calea edictelor %mp&ra ii au intervenit %n soluionarea a numeroase pro'leme de drept civil, penal, administrativ etc. *stfel edictele afi ate de %mp&ra i aveau un regim similar cu cel al edictelor magistrailor. $ispo(iiile erau vala'ile numai pe timpul vieii %mp&ratului care le!a dat, iar dac& %mp&raii urm&tori doreau s& le menin&, era necesar s& le introduc& %ntr!un edict. 7ncep)nd cu %mp&ratul Iadrian, -ot&r)rile %mp&ratului numite constitutiones, cap&t& putere de lege. B-onstitu ia princiar. + spune Haius + este ceea ce hot.r. te %mp.ratul prin decret sau epistol./ i niciodat. n-a fost pus la %ndoial. faptul c. aceasta nu avea putere de lege, de vreme ce %mp.ratul %nsui primete aceast. putere prin lege3. /ltima afirmaie din definiia lui Haius nu! i g&sete acoperire dec)t dac& interpret&m legea la care se face trimitere ca fiind legea de investitur& 1le$ curiata de imperio' Constituiunile imperiale erau de patru feluri8 edicta/ mandata/ decreta i rescripta. *dictele 1edicta2 conineau dispo(iiuni ,uridice cu caracter general pe care %mp&ratul le d&dea la %nceput %n virtutea lui ius edicendi, iar 6dup& Iadrian, %n calitate de verita'il legiuitor. Ele erau aduse la cuno tin& prin afiare. ulte din aceste edicte, de interes general, erau meninute i de %mp&raii ulteriori, cre)ndu!se astfel un drept civil permanent.
6

Mandatele 1mandata2 erau instruciuni cu caracter administrativ pe care %mp&raii le d&deau %nalilor funcionari imperiali, ca i celor din provinciile senatoriale. Dandatele sunt considerate i(voare de drept, %ntruc)t unele din dispo(iiile administrative pe care le cuprind au c&p&tat un caracter permanent devenind reguli sau principii ,uridice. *stfel s!a stipulat nulitatea a'solut& a c&s&toriei %nc-eiate de c&tre guvernatorii provinciilor cu femeile auto-tone. Decretele 1decreta2 erau -ot&r)rile ,udec&toreti date de c&tre %mp&rat. $eci(iile %mp&ra ilor se 'ucurau de un prestigiu deose'it, %ntruc)t erau pronunate dup& consultarea unor ,urisconsuli emineni. /neori %mp&ratul nu se limita s& soluione(e litigiul dintre doi particulari, ci %n -ot&r)rea pe care o d&dea introducea o regul& nou&, care din acel moment devenea general o'ligatorie Rescriptele 1rescripta2 erau consultaii ,uridice date de c&tre %mp&rat, la solicitarea magistra ilor sau a unor particulari. C)nd consultaia era acordat& unui magistrat, %m'r&ca forma unei scrisori separate 1epistola2, iar c)nd era acordat& unui particular, re(oluia era scris& c-iar su' te4tul cererii, pentru ca r&spunsul s& nu poat& fi utili(at %n alte scopuri. Rescriptele care introduceau reguli noi erau %nregistrate %ntr!un Bliber libellorum rescriptorum et propositorum3. *t)t rescriptele, c)t i decretele erau p&strate %n cancelaria imperial& condus& de un magister libellorum, calitate pe care au deinut!o ilu tri ,uriti precum /lpian sau 5aul, cancelarie menit& s& eli'ere(e p&r ilor interesate copii, dac& acestea deineau reguli de drept.

'iblio(rafie

1. Ciuc&, alerius D., &ec ii de drept roman, ol.I, Iai, 5olirom, 1CCA. 2. Coco, Gtefan, Drept roman, Eucureti, /niversul ?uridic, 2<<#. #. Iamangiu,Constantin, D.H. Nicolau, Dreptul roman, Eucureti, Ed. Li'r&riei Socec, 1C#<. 6. Ianga, 1C::. ladimir, Drept privat roman, .ratat, Eucureti, Ed. $idactic& i pedagogic,

;. Dur(ea, Cristinel, Drept roman, Ed. a II!a, Eucureti, *ll EecF, 2<<#. 9. I. $ogaru, 0eoria general. a dreptului, Craiova, 1CC; :. E. Dolcu, $. @ancea, Drept roman, 1CC; A. 1oma- -etatea si destinul ei juridic,Ed. Hala4ia Hutem'erg, 2<<C. 1<.Danuale EecF, Drept roman, Instituii, i(voare, ,urisdicii. 11. S)m'rian, .eodor, "rincipii, institu ii #i te$te celebre %n dreptul roman, Eucureti,1CC6. 12. Eurg-elea, $umitru, Drept privat roman,Ed. *lfa, 2<<6, Iai. 1# Craiovan, Ion, 0ratat de teoria general. a dreptului, Ediia a II!a, rev&(ut& i ad&ugit&, Ed. /niversul ?uridic, Eucureti, 2<<C