3.2.

PRINCIPIUL RELATIONRII NEUROPSIHICE Acest principiu a fost introdus in psihologie incepand cu cea de a doua decad a secolului XX, dup generalizarea de ctre I. P. Pavlov a noiunii de reflex asupra modului de funcionare a scoarei cerebrale. (Pan atunci, aceast noiune se aplica doar in explicarea funcionrii segmentelor inferioare ale sistemului nervos central). Adoptarea noiunii de reflex a insemnat un mare pas inainte in abordarea i interpretarea tiinific a psihicului, in general, a celui uman, in special. Firete, ideea legturii dintre psihic i creier nu este exprimat pentru prima dat de acest principiu. Ea a inceput s prind contur inc in antichitate, fiind intr-o form sau alta prezent in lucrrile celebrilor medici Hipocrate, Galenus .a. La sfaritul sec. XIX i inceputul sec. XX, probabil c nu numai oamenii instruii, dar i cei ce nu tiau s citeasc i s scrie nu se mai indoiau de existena unei legturi intre viaa psihic i creier. Problema nu se punea, aadar, de a afirma existena unei asemenea legturi, ci de a evidenia natura i caracterul ei real. Or, tocmai aici au aprut marile divergene i confruntri. In form tranant, problema raportului dintre suflet i corp, dintre contiin (gandire) i materie a fost formulat de ctre Descartes (principiul cartezian al bifurcrii naturii). De atunci, ea a devenit o dominant pentru gandirea filosofic, precum i pentru cea tiinific. Dup cum se tie, Descartes a soluionat-o in manier dualist, postuland existena a dou inceputuri - spiritul (in accepiunea lui -gandirea) i substana, care coexist in timp i spaiu ca dou linii paralele ce nu se influeneaz i nu se intersecteaz niciodat. Modelul dualist avea s se concretizeze in cazul relaiei psihic-creier in modelul paralelismului psihofizic i psihofiziologic, in dou variante: paralelismul absolut, care excludea cu desvarire orice coincidene i influene intre seria fenomenelor fiziologice i cea a fenomenelor psihice (Fechner, Paulsen), i paralelismul relativ, care admitea posibilitatea unor asemenea coincidene i influene, dar fr a determina modificri de natur calitativ (Sherrington). Incercandu-se ieirea din criza epistemologic creat de dualism, in sec. XIX s-a ajuns la formularea modelului monist reductionist al materialismului vulgar (Buchner, Vogt i Moleschott), in cadrul cruia fenomenele psihice se reduceau i se identificau cu strile i procesele biofizice i biochimice ale creierului. A devenit faimoas analogia asociat acestui model, anume: creierul secret gandirea la fel cum bila secret fierea". Cu alte cuvinte, psihicul era considerat o secreie a creierului i pus pe acelai plan cu celelalte procese fiziologice din organism. O variant mai rafinat a monismului materialist a fost propus de Mario Bunge (1978). In lumina acestui model, creierul reprezint in sine un biosistem complex dotat cu proprieti energetice, orice stare mintal fiind una din strile funcionale in care se poate afla creierul. In cadrul creierului se difereniaz mai multe niveluri integrative - de la cele care asigur realizarea actelor reflexe simple, pan la cele care stau la baza proceselor elaborate ale gandirii. Procesele psihice superioare, de tip contient, sunt expresia final sau varful unei piramide funcionale a creierului. Intre aceleai coordonate se inscrie i monismul psihoneural realizat de Jean-Pierre Changeux (1983). Acest autor introduce noiunea de obiecte mintale" pentru desemnarea entitilor psihice. Obiectele mintale" sunt

considerate a fi materiale. Creierul opereaz cu imaginile, cu ideile, intocmai cum mana opereaz cu obiectele materiale externe. Materialitatea obiectelor mintale" este asigurat de suportul strilor bioelectrice i biochimice ale creierului. 60 Identificarea obiectelor mintale" cu strile funcionale interne ale creierului duce la concluzia c ele ar putea exista i inaintea interaciunii noastre cu lumea extern. Or, aceasta ar insemna s admitem c universul imaginilor i ideilor este innscut i se afl ascuns in dinamica funcional a creierului. Pentru a cpta o oarecare credibilitate, acest model ar fi trebuit s includ o distincie de ordin calitativ intre dou tipuri de stri funcionale ale creierului: nespecifice, spontane, care se produc in absena receptrii unor fluxuri informaionale din mediul intern sau extern, i specifice, provocate, care se produc in timpul i pe fondul receptrii unor asemenea fluxuri. Este adevrat c mentalul (psihologicul) i fiziologicul sunt dou laturi ale uneia i aceleiai realiti - activitatea reflex -, dar aceasta nu inseamn c ele sunt i calitativ identice i c prima poate fi redus fr nici o rezerv la cea de a doua. Pornind de la psihologia cognitiv, K. Pribram (1986) elaboreaz modelul monismului neutral. Esena acestui model rezid in admiterea faptului c procesele mintale i procesele fiziologice cerebrale au in comun structura informatic de baz. Ca urmare, fiziologicul i mintalul apar ca dou moduri distincte de realizare a unei structuri informatice (logice) bazale (profunde), care nu este nici fiziologic, nici psihic (mintal), ci neutr. Cunoscutul filosof-epistemolog Karl R. Popper a elaborat modelul celor trei lumi (pluralist): 1) lumea I, material; 2) lumea a II-a, a tririlor i experienelor noastre interioare i 3) lumea a III-a, a produselor minii noastre, in centrul ei situandu-se limbajul verbal cu propoziiile sale, care pot fi adevrate sau false. Intre cele trei lumi se stabilete o puternic legtur i interaciune: lumea a treia nu este o simpl expresie a celei de a doua, iar lumea a doua nu este o simpl reflectare a lumii intai. Lumea a doua (a minii - noosfera) reprezint, la nivelul omului, legtura dintre lumea intai i lumea a treia. Lumea a doua interacioneaz nu numai cu lumea intai, ci i cu lumea a treia (obiectele" aparinand acesteia din urm, pot aciona asupra lumii intai numai prin intermediul lumii a doua, care indeplinete funcia de mijlocitor) (Popper, 1997). Dup cum se poate constata, modelul pluralist al lui Popper este, in esen, o multiplicare a modelului dualist, in loc de delimitarea a dou Universitatea SPIRU HARET 61 realiti - spiritul i materia -, el delimitand trei, cea de a treia fiind reprezentat de produsele spiritului. Spre deosebire ins de dualismul paralelist, modelul pluralist al lui Popper recunoate i accentueaz legtura i interaciunea strans intre entitile postulate. R.W. Sperry, laureatul premiului Nobel pentru demonstrarea experimental a specializrii funcionale diferite a emisferelor cerebrale, a produs, la randu-i, un alt model explicativ al relaiei psihic-creier, pe care l-a denumit interacionist-emergentist. Meritul principal al acestui model rezid in sublinierea ireductibilitii proceselor contiinei la fenomenele neurofiziologice, pe care se bazeaz i de care se leag in mod intim.

Contiina apare, in acest caz, ca o proprietate emergent a excitaiei cerebrale, a funcionabilitii ierarhic-integrative a circuitelor neuronale. Contiina, afirm Sperry, este in mod riguros o proprietate a circuitelor cerebrale specifice, menite s produc efecte contiente particulare, obinute in diferitele regiuni cerebrale" (Sperry, 1976, p. 207). Derivand din funcionalitatea cerebral, fenomenele contiente exercit, la randul lor, o influen determinant asupra acesteia. Fenomenele subiective de factur mintal cognitiv dein un rol cauzal, funcional sau interacionist in cadrul proceselor cerebrale. Din acest motiv, ele posed o nou legitimitate in tiin, reprezentand constructe explicative autonome, ce nu pot fi eliminate" (Sperry, 1987, p. 42). Se poate aprecia c modelul lui Sperry reuete s evite atat paralelismul absolut, cat i reducionismul monist, dar nu dezvluie in msur suficient natura i specificul legturii psihic-creier. Principiul relaionrii neuropsihice in accepiunea sa actual vizeaz depirea limitelor atat ale paralelismului psihofiziologic, cat i ale monismului reducionist - fizicalist sau fiziologizant -, postuland urmtoarele: a. Psihicul apare i se realizeaz permanent ca funcie specific a sistemului nervos; nu se poate concepe existena i manifestarea nici unei stri i nici unui proces psihic concret, de la senzaie la gandire, in afara unui mecanism neurofiziologic. Argumente in sprijinul afirmaiei de mai sus: 1. modificarea chimismului cerebral dincolo de anumite limite - hipoxie, hipoglicemie, intoxicaie alcoolic, intoxicaie cauzat de alte diferite droguri, fenomene farmaco-dinamice etc. - determin modificri semnificative in tabloul psihocomportamental general, de la manifestri delirante, halucinatorii la 62 Universitatea SPIRU HARET stri de com; 2. orice proces patologic de ordin organic sau funcional la nivelul creierului are ca efect o tulburare mai mult sau mai puin semnificativ, de o modalitate sau alta - in sfera cogniiei, afectivitii, motivaiei, limbajului, praxiei etc. -, corespunztor amplitudinii, naturii i localizrii focarului respectiv (clinica neurologic, neurochirurgical i psihiatric ofer zi de zi material faptic, relevant in acest sens); 3. deosebirile calitative existente intre nivelul de organizare-funcionare a psihicului uman i animal se datorete nu numai deosebirilor din mediul lor de via, ci i deosebirilor existente in nivelul de organizare structural-funcional a creierului uman, pe de o parte, i animal, pe de alt parte. Faptul c nu putem, oricat ne-am strdui, s implantm" un psihic uman (o gandire uman, o afectivitate uman, o voin uman) unui animal, fie el i superior, cum este cimpanzeul, se datorete pur i simplu limitelor funciare ale organizrii creierului su, limite ce nu pot fi depite; 4. deosebirile existente in nivelul de organizare a psihicului unui copil i al unui adult se explic nu numai prin diferena de experien acumulat, ci, in primul rand, prin diferena semnificativ existent in nivelul de organizare funcional a creierului celor doi (maturizarea funcional a creierului uman se incheie foarte tarziu - in jurul varstei de 18-20 de ani -, iar perfecionarea funcional se intinde pan la 30 de ani); 5. paralelismul legic intre dezvoltarea creierului i dezvoltarea psihicului de-a lungul evoluiei (in filogenez). b. Creierul este organul psihicului, dar nu i izvorul sau sursa lui; sursa psihicului se afl in afara creierului, in influenele mediului extern, in

primul rand, ale mediului intern al organismului, in al doilea rand. Izolat de comunicarea cu mediul extern i cu cel intern, creierul nu va putea niciodat s genereze psihic, in virtutea simplei sale structuri celulare interne. Psihicul nu este, deci, pre-existent i pre-format in structura celular intern a creierului; creierul va incepe s produc" funcii psihice specifice dup intrarea sa in comunicare cu sursele de informaie din mediul extern; neuronii, ca elemente structurale bazale ale creierului, se incarc" de funcionalitate psihic, adic devin neuropsihoni" numai in msura in care au recepionat (sau recepioneaz), au procesat (sau proceseaz) i au stocat (sau stocheaz) informaii extrase din sursele externe (din afara lor). c. Fiind funcie a creierului i avand la baz procese de natur neurofiziologic, psihicul nu poate fi redus sau identificat cu acestea: Universitatea SPIRU HARET 63 senzaia, percepia, gandirea, sentimentele etc. sunt calitativ cu totul altceva decat procesele nervoase fundamentale, excitaia i inhibiia, cu proprietile lor naturale - intensitatea (fora), echilibrul i mobilitatea -, cu toate c interaciunea acestor procese este indispensabil pentru realizarea oricrei entiti psihice. Ireductibilitatea psihologicului la fiziologic se concretizeaz i in relativa autonomie pe care o dobandesc structurile psihice pe msura consolidrii lor. Avand i un rol reglator, funciile psihice, indeosebi gandirea i voina, prin intermediul limbajului (al cuvantului), pot exercita, la randul lor, o influen asupra dinamicii proceselor nervoase i biologice. Astfel c, pe lang relaia primar somatopsihic, in cadrul creia se evideniaz dependena strii i dinamicii structurilor psihice interne de modificrile biofiziologice ale creierului i ale organismului in ansamblu, se constituie i relaia secundar psihosomatic, extrem de important la om, in cadrul creia se evideniaz dependena invers a strilor bio-fiziologice ale organismului (somei) de starea sistemului psihic. Strile emoionale au o influen direct i necondiionat asupra echilibrului fiziologic al organismului, influen care poate fi pozitiv, optimizatoare, sporind rezistena i capacitatea de mobilizare energetic (emoiile zise stenice), sau negativ, perturbatoare, favorizand apariia chiar a unor tulburri patologice - tulburri psihosomatice (emoiile zise astenice, strile anxios-depresive). Admiterea relaiei psihosomatice, respectiv a posibilitii exercitrii de ctre psihic a unei influene asupra propriului organ - creierul -, nu inseamn o separare a lui de creier sau o absolutizare a autonomiei pe care o dobandete in cursul dezvoltrii ontogenice. Aceast relaie concord i se integreaz pe deplin in principiul biologic general al unitii contradictorii dintre structur i funcie. Potrivit acestui principiu, nu exist structuri inerte, imobile, predeterminate, lipsite de o disponibilitate funcional intrinsec, dup cum nu exist nici funcii pre-formate, in sine, care s se ataeze din afar unor structuri; structura este chemat la via de o anumit necesitate adaptativ, a crei satisfacere reclam exercitarea unei funcii specifice; funcia respectiv, aprut iniial in stare embrionar, se va dezvolta i perfeciona treptat i permanent pe msur ce-i va crea i perfeciona structura proprie, care s-o realizeze. In ultim instan, din perspectiv evolutiv, filogenetic, relaia ce

se impune ca premis obiectiv a analizei psihologice este urmtoarea: creterea complexitii modului de via (existen) dezvoltarea funciilor psihocompor-tamentale ca necesitate a unei echilibrri optime cu mediul extern de diversitate i complexitate crescande diferenierea, specializarea i perfecionarea sistemului nervos, a creierului, ca organ al psihismului. In ordine invers i secund, putem afirma: cu cat organizarea neuronal este mai evoluat, mai difereniat in structura sa intern i mai perfecionat, cu atat devine capabil de realizarea unor funcii psihice de rang mai inalt, in contextul modului de existen definitoriu pentru o specie de animale sau alta. Superioritatea absolut a psihicului uman in raport cu psihicul altor vieuitoare este dat nu numai de complexitatea incomparabil mai mare a modului uman de existen (care este social i cultural), ci i de superioritatea organizrii structurale a creierului uman, superioritate constituit evolutivistoric. Din punct de vedere anatomo-histologic, aceast superioritate se evideniaz in: a) numrul semnificativ mai mare al neuronilor i al volumului de substan cenuie; b) nivelul mult mai inalt de dezvoltare i de pondere al scoarei cerebrale, formaiunea cea mai nou din punct de vedere filogenetic i ai crei neuroni posed o capacitate combinatorie i rezolutiv mult mai mare decat neuronii segmentelor inferioare; c) gradul mai inalt de dezvoltare a lobilor frontali, indeosebi a poriunii lor anterioare (la om se vorbete de frontalizare cerebral"; la celelalte animale, poriunea frontal anterioar este slab dezvoltat, fiind teit, adic aplatizat); d) creterea considerabil a ponderii zonelor asociativ-integrative, de ordinul II, III, IV -, crora le revin 2/3 din masa de substan nervoas a scoarei cerebrale; (la cimpanzeu, de pild, aceste zone reprezint doar 25-30%); e) disponibilitatea intrinsec a creierului uman individual de a achiziiona din afar un sistem perfecionat de codificare a informaiei - atat pentru procesare-vehiculare intern, cat i pentru exterio-rizare-obiectivare, i anume limbajul, care se suprapune peste modalitile primare innscute de codificare - codificarea bioelectric i codificarea biochimic.(fundam.psiho. mihai Golu buc.2004)

CREIER, ansamblu de ganglioni i ci nervoase, situat la extremitatea cefalic a animalelor, cu simetrie bilateral. La vertebrate se formeaz din extremitatea anterioar mrit a tubului neural. Morfologii deosebesc, grosso modo : c. mare (emisferele cerebrale), c. mic (cerebelhini), bulbul (medulla oblogata). Clasificarea actual e mai complicat: proscncefal (tclencefal -(-dienccfali, mcsencefal (teefum, tegumentwn i crus cerebri) i rombcncefal (mczencefal: cerebel, pons i mielencefal = bulbul). Emisferele cerebrale snt acoperite de mantaua" (pallium) cu falduri foarte bogate la om. Diencefalul cuprinde talamusul, hipotalamusul (n

conexiune cu hipofiza sau glanda pituitar) i epitalamusul (n conexiune^ cu epifiza sau glanda pineal). n pallium se deosebesc, structural i fiziologic, dar i filogenetic, un arhipaUinm, un paIcopallium (rinencefal) i un ncnpallium (sediul funciunilor celor mai evoluate). Poriunea superficial a ciicumvoluiilor paleale, adevratul sediu al acestor funciuni (corticalitatea") este cortexul cerebral, ptur de substan cenuie. Mezencefalul este corelat cu starea vigil; rombencefalul, cu coordonarea micrilor si funciunile vegetative elementare; diencefalul, cu viaa afectiv elementar; neocortexul, cu funciunile vieii contiente, cu vorbirea, cu iniiativa etc. Dac studiul morfologiei c. este mai vechi, n tiina despre fiziologia cerebral s-a avansat numai n secolul nostru, odat cu Pavlov, Ch. Sherrington. E. Adrian, Penficld, P. Anohin, A. Pcssard, H. Gastaut si cu neurocibernetica.

PSIHIC, modalitate superioar a existenei biosociale, ansamblu de slvi, nsuiri, fenomene i procese subiective ce depind cu necesitate de mecanismele cerebrale i de interaciunea cu lumea obiectiv, ndeplinind funcii de raportare la lume i la sine prin orientare, reflectare, planificare mental i aciuni transformativcreative. P. este modalitatea superioar a vieii de relaie (care la om este esenial sociocultural) sau a adaptrii (care la om fiind mijlocit instrumental i social, este o coadaptare subiectobiect, care are ca latur definitorie intervenia activ n ambian, transformarea acesteia prin munc). P. este inseparabil de materie, dar nu se identific cu aceasta ntruct este numai o nsuire a materiei superior organizate, este un ansamblu de relaii energctic-informaionale n care este esenial caracteristica calitativ iar nu implicarea cantitativ-substanial care este extrem de subtil, rafinat etc. Niels Bohr presupune c sub raportul mecanismelor sale mate566

riale, p. ar prezenta similitudine, convergen cu fenomenele pe care le studiaz fizica atomic. B. Ananiev arat c p. este material dup originea sa (este efect al lumii materiale i este mijlocit

prin organism i direct, prin organul material al creierului), este subiectiv dup forma sa de elaborare (are ca mod de existen activitatea subiectiv) i este obiectiv dup coninut, n sensul reflectrii i al prelucrrii informaiilor.

Paul Popescu Neveanu Buc.Dictionar de psiho 1978