Sunteți pe pagina 1din 1

"O scrisoare pierduta" este o comedie realista de moravuri sociale si politice, ilustrand dorinta de parvenire a burgheziei in timpul campaniei

electorale pentru alegerea de deputati din judetul X. Zaharia Trahanache intruchipeaza tipul incornoratului, dar ca om politic el indeplineste importante functii in judet: "prezidentul comitetului permanent, comitetului electoral, comitetului scolar, comitetului agricol si al altor comitetc si comitii". Seful partidului din judetul X, el se bucura de o veche si solida autoritate, de prestigiu recunoscut chiar si de opozitie "am tinut la dumneata ca la capul judetului nostru" (Catavencu). Comicul de caractrer reiese din contradictia dintre esenta si aparenta. "Prezidentul" partidului de guvernamant din judetul X este numai aparent naiv, fiind in esenta un politician abil, care dirijeaza cu o mana forte interesele partidului, deoarece "de la partidul intreg atarna binele tarii si de la binele tarii atarna binele nostru...". Cu toate ca pare "moale" si neincrezator in autenticitatea scrisorii, o invata pe dinafara cu usurinta si i-o explica prefectului cu o subtila ironie, desi aparent este lipsit de energie, gaseste imediat polita falsificata de Catavencu pentru a avea o arma de contrasantaj si chiar daca se pare ca nu stie despre relatia amoroasa dintre Fanica si Zoe, el ii este recunoscator prefectului pentru ca "i-a facut si-i face servicii". Ignoranta personajului reiese, indirect, din comicul de limbaj, dovada fiind ticul verbal "ai putintica rabdare", iar incultura se manifesta si prin repetarea mecanica a unor fraze imprumutate de la fiul sau "de la facultate", exemplu: "Tatito, unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri va sa zica ca nu le are". Numele sau este definitoriu pentru comicul onomastic, atat de expresiv pentru caracterul personajelui. Zaharia, sugereaza zahariseala, moliciune, lentoare, iar Trahanache, faptul ca poate fi modelat usor (trahana = coca moale) de catre superiorii "de la centru" sau de "enteres", dar mai ales de Zoe. Comicul de situatie este relevant in scena 4 din actul I, cand Trahanache il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea de amor este un fals desi scrisul seamana atat de bine, mint sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri!". Duplicitar, Trahanache li reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, explicable imprejurarilor concrete, precise, identiflcand exact momenta! intalnirii amoroase dintre cei doi, amplificand cu subtilitate spaima prefectului: "Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri seara). - Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa, pentru ca astept depesi de la Bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa" ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevastamea, Joitica), la cocoselul tau (adica tu) care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica...". Dramaturgul accentueaza, in mod direct, in didascalii, atitudinea aluziva si perfida a lui neica Zaharia, care starneste reactia disperata a prefectului: "(private lung pe Tipatescu, care e in culmea agitatiei)".