Sunteți pe pagina 1din 61

Noiuni de supravieuire n situaii specifice practicrii agrementului activ

Definiie: eng-survival fr-survie/survivre SUPRAVIEUIRE (DEX) :vb. A scpa cu via dintr-o nenorocire; a rmne n via (dup fr. Survivre) SUPRAVIEUIRE N SITUAII SPECIALE: totalitatea msurilor luate pentru salvarea proprie i a celor din jur prin mijloace i procedee specifice Supravieuirea reprezint o reacie natural fiinei umane care lupt pentru existen n situaii limit. Cotidian i supravieuire Conceptual de supravieuire inplic numeroase sensuri i conotaii: etnic, cultural, lingvistiv, financiar, profesional, social, biologic. Deasemenea situaiile n care capacitatea de supravieuire este pus la incercare implic reacii variate: cerit, prostituie, crim, revolt, emigrare, ...etc... -termenul/conceptual este extrem de uzitat n media contemporan, zilnic nregistrnd situaii limit descrise pe larg, scenarii apocaliptice..etc.. -exist numeroase cri i lucrri de specialitate, manuale de supravieuire car dezbat pe larg problematica specific -exist domenii n care conceptul de supravieuire n situaii neobinuite este studiat, simulat, aprofundat, situaia statusurilor sociale cu grad ridicat de risc

Conceptul de supravieuire n agrementul activ Toi cei care desfoar activiti n natur, cu att mai mult cei care organizeaz grupuri care practic agrement n natur trebuie s fie contieni de c acest gen de activitate implic un grad semnificativ de risc Pentru a supravieui e nevoie de mai mult dect de deprinderi practice specifice pentru a te adposti, hrni, i deplasa fr mijloace de orientare. (uneori chiar i cei care au noiuni de acest gen nu reuesc s le aplice practic deci nu supravieuiesc). ntr-un mediu natural/ostil fiina uman este obligat s se adapteze unei multitudini de factori stresani care afecteaz raiunea, inducnd gnduri, emoii negative care dac nu sunt controlate pot conduce la comportamente deviante. Adeseori termenul de supravieuire este folosit gresit se confund cu greutatile, inerente vieii - cu moartea. Se poate considera, c o mare parte a cotidianului reprezint situaii de supravieuire, dac acceptm ideea c trim permanent sub ameninarea, chiar voalat, a foamei, setei, frigului sau a morii premature. Toate reprezint scenarii/situaii ale vieii normale i nu pot fi ncadrate n conceptul (specific domeniului nostru)de supravietuire. Supravietuirea n natur este, n general, o activitate de scurt durat care dac nu este ncununat repede de succes (salvare, revenire ntr-o localitate) devine: -final tragic, tire de ora 5 -o aventur prelungit n slbaticie Salvarea din situaiile n care oamenii ajung pe neasteptate izolai n natur, departe de civilizaie, poart denumirea (consacrat) de survival, Supravieuirea imediat reprezint o cerin principal a scenariilor specifice domeniului agrementului activ ntr-o situatie care amenin cu posibilitatea accidentrii/urmri tragic i este necesar un rspuns corespunzator adaptat/msuri de supravieuire imediat. Supravieuirea pe termen lung

Se refer la scenariile de izolare prelungit, rzboi, cataclism..etc... i implic reguli i modaliti de comportament de lung durat,( uneori durat nedefinit) Modificarea esenial a statusului de via constituie esena supravieuirii pe termen lung. Condiiile de supravieuire sunt prin definitie: - neateptate, -neobinuite, -periculoase. Pentru a reaciona adecvat este necesar: 1.acceptarea potenialului factor de risc 2.cunoaterea factorilor care anticipeaz situaiile cu grad ridicat de risc, 3.pregtirea detaliat a aciunilor Problematica activitilor n natur se refer la factori: - subiectivi (care depind de elementul uman): ncrederea excesiv n forele proprii; inconstien; netiin; condiie fizic i/sau echipament insuficient / necorespunztor etc. -obiectivi(variabile ale mediului):factori meteorologici/climatici..zpad, cea, vnt..... Ingredientul primordial n situaiile limit l reprezint atitudinea mental abordat, a avea cunotiine practice este important dar s-i doreti s trieti, s ai voin, purtere mental pentru a depi situaia este esenial. Exist o psihologie a supravieuirii, fr aceasta toate cunotiinele practice i teoretice nu au nici o relevan. ntr-un mediu ostil fiina uman este obligat s se adapteze unei multitudini de factori stresani care afecteaz raiunea, inducnd gnduri, emoii negative care dac nu sunt controlate pot conduce la comportamente deviante. Toi cei care desfoar activiti n natur, cu att mai mult cei care organizeaz grupuri care practic agrement n natur trebuie s cunoasc aceast conotaie psihic i s o asocieze comportamentului specific de supravieuire n situaiile reale care pot s apar.

Stresul- consideraii generale nainte de a ne nelege reaciile psihice este necesar s tratm conceptul de stress. Stresul nu este o boal care trebuie tratat i eliminat, de fapt este o constant a tot ceea ce experimentm. Pe scurt poate fi definit ca o reacie individual la presiunea factorilor externi, este denumirea generic pe care o acordm reaciilor de adaptare psihic, mental, emoional i spiritual cu care rspundem tensiunilor cotidiene. Nevoia de stress Dei poate prea ciudat n cele mai multe situaii avem nevoie de stress, respectiv de reaciile specifice asociate ncercrilor, deoarece ne ofer posibilitatea s ne cunoatem potenialul real n situaii neobinuite, ne relev propriile abiliti, testnd adaptabilitatea i flexibilitatea, obligndu-ne s dm tot ce avem mai bun. Deoarece dm importan evenimentelor stresante stresul poate fi deasemenea un excelent indicator al semnificaiei pe care o acordm cotidianului, cu alte cuvinte relev ceea ce este important pentru noi. Deosebit de important este nivelul stressului cotidian, este bine s facem fa unor situaii neobinuite dar excesul factorilor stresani duc la reacii extreme cu impact negativ asupra psihicului uman.. V prezint n continuare cteva din aceste manifestri : -dificultatea de a lua decizii, pierderea ncrederii n potenialul propriu -nivel energetic sczut -ngrijorare permanent -gnduri morbide (legate de moarte sau sinucidere) -autoizolare, neglijen -fug de rspundere. Aadar stressul poate fi constructiv sau destructiv, poate ncuraja sau poate descuraja, ne mpinge mai departe ajutndu-ne s supravieuim sau ne blocheaz orice urm de raiune. Stresul poate inspira aciuni care s ne asigure maxim eficien n situaii de limit, poate deasemenea provoca panic, respectiv ignorarea oricrui comportament.

Cheia supravieuirii st n abilitatea de a manageria corect nivelul inevitabilului stress implicat de situaiile respective. Supravieuitorul este acela care reuete s foloseasc situaia stresant n favoarea sa naite ca panica s pun stpnire pe el. Odat ce organismul uman recepioneaz prezena factorilor stresani ncepe s se protejeze, instaurnd starea lupt sau mori , aceasta implic lansarea unui SOS intern. Drept rspuns la aceasta organismul intreprinde unele aciuni: -eliberarea de combustibili stocai prealabil (glucide i grsimi) care vor elibera instantaneu energie, rata respiratorie va crete nivelul oxigenului din snge, tensiunea muscular mbuntete reactivitatea. Mecanismele sangvine sunt activate n scopul reducerii eventualelor hemoragii, simurile devin mult mai sensibile la factorii externi (acuitatea auditiv vizual i olfactiv crete semnificativ). Crete deasemenea rata btilor inimii, respectiv presiunea sangvin pentru a furniza mai mult snge spre musculatur. Aceast postur protectiv ajut adaptrii la mediul potenial periculos. Factorii stresani se pot suprapune intervenia unuia neanulnd efectul celui anterior, efectul cumulativ putnd fi unul major dac toi intervin simultan. Organismul se adapteaz cu un uria efort fiziologic i dac sursa stresului continu sau crete n scurt timp se instaleaz epuizarea fizic i nervoas. Acest moment reprezint punctul culminant al rezistenei la stress cnd pot aprea semnele disperrii. Anticiparea aciunii stressorilor respectiv dezvoltarea de strategii de contracarare a acestora reprezint principalele ci de control a situaiei respective. Aadar este imperios necesar s cunoatem tipul de factori de stress care pot s apar: -rnire, boal sau moarte: reprezint posibiliti reale ntr-un mediu ostil. Probabil nimic nu este mai nfricotor dect s fii singur ntr-un mediu strin unde poi s te rtceti, accidenta mortal sau mnca ceva otrvitor. Teama de accidentare sau mbolnvire pot genera disconfort i limiteaz abilitile de deplasare, gsire de hran i ap, adpostire i n general de autoaprare.

-incertitudine, adaptarea la un mediu necunoscut unde totul este imprevizibil poate genera deasemenea stress. Singura garanie ntr-un mediu ostil, necunoscut este c totul se poate schimba extrem de rapid. -mediul: adaptarea la condiiile de mediu, variaii climatice i de relief reprezint provocri majore. Adaptarea la mediu implic i abilitatea de a te adposti i de a gsi ap i hran. -deshidratarea i nfometarea: fr ap i hran oboseala se instaleaz mult mai rapid uneori cu urmri grave. -oboseala, privarea de somn, reprezint unul din factorii eseniali n instalarea oboselii extreme -izolarea, singurtatea: convieuirea n grup confer un sentiment de securitate, i un nivel ridicat de ncredere, n special n situaiile de limit cnd te poi baza pe ajutorul celui de lng tine. Lipsa semenilor induce un sentiment de team, lips de securitate Supravieuirea reprezint o reacie natural fiinei umane care lupt pentru existen n situaii limit. Nu v negai reaciile naturale n situaii limit, direcionai acest comportament n direcia scopului suprem acela de a supravieui. Vom prezenta n continuare cteva laturi ale sferei psihice dezvolt aceast atitudine a supravieuirii: -cunoaterea de sine, cunoaterea realist a potenialului propriu (prin experimentarea unor situaii reale, antrenament, prieteni, familie), descoper cine eti n interior, cum reacionezi -anticipeaz-i, cunoate-i temerile, nu pretinde c acestea nu exist, nu le nega, mediteaz la ceea ce te nspimnt, -fii realist, estimeaz corect, urmeaz dictonul sper dar pregtetete pentru cel mai rele scenarii. -adopt o atitudine pozitiv, observ potenialul lucrurilor, exerseaz-i imaginaia i creativitatea -testeaz capacitatea ta de a reaciona la depresie, anxietate, lips de ncredere -pregtete-te, antreneaz-te, demonstreaz-ti calitile fizice n situaii reale.

-deprinde tehnici de control al stresului, acestea vor mbunti semnificativ capacitatea de rmne calm. Orict de bine ar fi pregatit o activitate n natur riscul / pericolul nu poate fi complet eliminate, ns asumarea gradului e risc cunoaterea pericolelor la care suntem expui n calitate de consumatori ai agrementului activ reduce semnificativ nivelul de pericol. Principalii pai n scopul organizrii unei ieiri n natur pentru practicarea diferitelor forme de turism (activ sau de aventur) se refer la: 1. PREGTIREA ACTIVITII -verificarea aspectelelor cunoscute previzibile - durat - hran/ap - echipament - particulariti ale activitii Planificarea - Defalcarea aciunii pe etape: a) plecarea b) parte fundamental-obiective c) de odihn - recuperare. -Stabileste soluii alternative pentru situaii neprevzute: defectarea vehiculului, accidentare, transportul victimelor..etc.. - Nu planifica viteze prea mari de deplasare /termene prea scurte. -Respectarea unui plan prea ambitios, exagerat duce la instalarea epuizrii n cazul aciunilor n grup analizeaz capacitatea fiecarui membru de a face fata cerinelor fizice/tehnice impuse. Gradul de coeziune al grupului, buna ntelegere cu ceilalti membri e foarte important. Adaptarea traseului/obiectivelor n raport cu nivelul grupului este o alt cerin esenial, iar ritmul l dicteaz ntotdeauna cel maipuin pregtit

Stabiliti responsabiliti n grup. Convinge-te c fiecare participant tie s foloseasc (practic, nu teoretic) echipamentul disponibil i c exist echipamente / soluii de rezerv. Informeaz gazda, cabanierul, Salvamontul despre inteniile tale i ale grupului: unde vreti s ajungei, pe unde, ora, data plecrii i sosirii aproximative. Informeaz din cnd n cnd asupra situaiei, astfel nct lipsa contactului s declaneze o alarmare. n cazul cltoriilor sau expediiilor lungi n zone izolate, este obligatorie dotarea cu un mijloc de telecomunicaie (radio, telefon celular - verific acoperirea zonei respective de ctre relee i satelii) i cu un aparat GPS de poziionare pe suprafaa pamntului n caz de accident: - Stai pe loc, sau ntoarce-te la locul de unde ai comunicat ultima oar - i asteapt sosirea salvatorilor - Nu-i ncurca i nu-i pune s te caute degeaba.

2. ECHIPAMENTUL SPECIFIC Achiziioneaz echipamente ct mai bune (din pcate, ele sunt i mai scumpe). Cantitatea de echipamente pentru o anumit aciune rezult ca un compromis ntre: -necesiti (dictate de: posibilitile participanilor, specificul cltoriei) -posibiliti (procurare, transport, resursele financiare). Echipamentele trebuie verificate/reglate temeinic nainte de plecarea n natur. Mai ine minte c: cel mai bun echipament nu face altceva dect ceea ce poti tu face: sacul de dormit doar pstreaz cldura - n-o produce rucsacul doar nveleste si sustine lucrurile - nu le car... etc. mbrcmintea Aerul constituie izolantul termic de baza, pentru ca el transmite doar 7% din caldura pe care o poate transfera sau pierde o tesatura. Cu

ct o hain nglobeaz mai mult aer, cu att e mai "clduroas". Cldura e produs de corp i se pierde pe vreme friguroas; hainele nu fac altceva dect s-o pstreze/, n cazul vremii clduroase, o mpiedic s ajung la piele. Umezeala, transpiraia mresc de circa 25 de ori transferul de cldur corp-haine-exterior (n ambele sensuri). estura poate ngloba aprox. 20% din aerul total al stratului, dar ntre doua straturi se aduna 50%, - deci numrul straturilor este mai important pentru izolarea termic dect grosimea lor (principiul foilor de ceap). mbracamintea pentru vreme rea este organizat n trei straturi: Stratul interior (lenjeria), vine n contact cu pielea i are sarcina s menin corpul uscat. Preferabil s asigure i o oarecare izolaie termic i s nu absoarb transpiraia (cum face bumbacul), ci s-o transmit spre stratul urmtor (cum fac fibrele sintetice). Lenjeria din bumbac se usuc greu i rceste pielea; e placut la purtare vara. Materialele optime pentru stratul interior sunt fibrele sintetice (din poliester, polipropilena, poliamida), simple sau n amestec cu bumbacul. Mtasea are bune caliti termoizolante, dar se rupe usor i nu rezist la umezeal. Al doilea strat (intermediar) Trebuie s fie termoizolant, s preia umezeala de la primul strat i s-o transfere spre exterior. Cele mai bune rezultate se obtin cu: - estur, din fibre sintetice: retine umezeala n proportie de maxim 1-5% din propria greutate; - puful i fulgii de pasre (sensibili la umezeal); - lna - care ncalzete chiar i n stare umed; dezavantaje: absoarbe mult umezeal (30-40% din greutatea proprie), se usuc greu. Stratul al doilea poate fi realizat din mai multe foi sau rnduri de tesatura. Al treilea strat (exterior) Are rolul de protecie contra intemperiilor: vnt, ploaie, zapad. Trebuie sa fie ct mai impermeabil fa de exterior i totodat permeabil pentru umezeala i aburii care vin dinspre corp. esaturile din fibre

naturale sunt mult mai slabe dect cele sintetice, ns rezultatele cele mai bune le dau membranele sintetice, cum ar fi: - Gore-Tex, o membrana microporoas, ai carei pori sunt de aprox. 20.000 ori mai mici dect o picatura de apa si de 700 ori mai mari dect molecula de abur. Din aceasta cauza Gore-Tex rezista la presiunea unei coloane de apa de 8 m. naltime, dar permite trecerea aburului. Este sensibila la frecare, uzur. - Sympatex, o membrana ultrasubtire din poliester, fr pori. Funcionarea ei se bazeaz pe proprietile fizico-chimice ale structurii sale: o parte a moleculei atrage apa, o alta o respinge. Rezista la presiunea unei coloane de apa de 10 m. naltime, dar permeabilitatea fata de aburi e mai mica dect a Gore-Texului. ncaltamintea Talpa trebuie s fie groas, dar elastic. Preferabil ca bocancul s susin glezna i din lateral. Folosete ciorapi de bun calitate; calitatile lor de amortizare, protecie, termoizolare sunt vitale pentru succesul mersului i cltoriei. -Trebuie luate toate msurile pentru evitarea apariiei bicilor sau rosturilor. -NU pleca la un drum lung cu ncltmintea nou, strmt. -Aplic leucoplast pe locurile sensibile, unde ncep rosturile. Poi lsa plasturele lipit cteva zile, pna termini marul. - Taie regulat unghiile i rotunjeste colurile. Nu le taia prea scurt, deoarece la frig dor. Sacul de dormit Trebuie s fie mare, larg, nu strmt. Pentru transportul lui este foarte util o "hus comprimant" care reduce mult volumul. Umplutura izolant din fulgi sau puf este mai usoar i mai bun dect cea din fibre sintetice. Dezavantajul fulgilor este c dup ce se ud pierd capacitatea termoizolatoare i se usuc greu. Prin folosirea a doi saci de dormit, bgai unul n altul, se poate rezista la o temperatura exterioara cu 10 -15 grade mai scazut dect cea asigurat de fiecare sac.

Rucsacul Trebuie s fie zdravn, impermeabil, prins pe un cadru rigid, ct mai ngust i nalt. Curelele reglabile pentru umeri i talie (bru) transmit n mod corect greutatea sarcinii spre olduri (nu spre umeri). Rucsacul trebuie s stea bine prins (solidarizat) de corp, dar la oarecare distan de spinare, pentru aerisire i reducerea transpiraiei. Cum mpachetez....? -Pentru a nu te dezechilibra, centrul de greutate al rucsacului trebuie sa fie ct mai sus si mai aproape de corp. - Preferabil ca rucsacul sa fie nalt si ngust, nu scund i lat. -Cortul si alte obiecte grele se pun aproape de corp si sus (nu jos). -Nu nala rucsacul prea mult, buzunarele exterioare nchise sunt foarte utile, dar dimensiunile lor nu trebuie s duc la creterea exagerat a limii sau diametrului zonei oldurilor (dezechilibreaz). E foarte important s NU cari bagaje multe i grele. n strainatate se experimenteaza metoda drumeiei cu bagaje minimale (ultralight backpacking) - aproximativ 10 kg pentru o cltorie de 8-10 zile n slbticie, departe de cabane etc. Trusa pentru supravietuire Borset (etaneizat) 1. Chibrituri - impermeabilizate 2. Busola - preferabil umpluta cu lichid si ac fosforescent; 3. Lanterna; 4. Cuit 5. Fluier/semnalizare 6. Zahr cubic; 7. Spirt solid; 8. Folie de aluminiu sau plastic. Trusa medical a. Analgezice - pentru potolirea durerilor mici, moderate b. Aspirina c. Un dezinfectant general: rivanol, saprosan, apa oxigenata etc d. Un dezinfectant intestinal - pentru diaree, deranjament stomacal

e. Antibiotice - pentru infectii uzuale. la o cantitate suficienta pentru un tratament complet f. Antihistaminice - pentru alergii, ntepaturi de insecte g. Tablete pentru dezinfectarea apei - daca nu o poti fierbe; h. Cleme chirurgicale - pentru a tine apropiate marginile unei rani; g. Plasturi - impermeabile, de diverse dimensiuni; Adpostul Acesta protejeaz mpotriva factorilor naturali, precipitaii, soare, zpad, frig, insecte..etc. Are un puternic impact pihologic deoarece confer sentimentul siguranei. Uneori nevoia adpostirii este prioritar chiar nevoii de ap i hran, aceasta n medii extrem de ost ile, unde expunerea prelungit la intemperii provoac extenuare, i uneori pasivitate , lipsa dorinei de a tri. Un adpost trebuie s fie suficient de mare pentru a te adposti i proteja (bine dimensionat pentru a adposti). Adapostul te apr de frig /caldur, ploaie, zpad , vnt, animale sau insecte. -confer confort psihic/adpost -poate fi individual sau colectiv. Constructia adapostului poate fi: - nchis, semi-deschis sau deschis; - solid (bordei, coliba, pester) / flexibil (cort) - uoar, demontabil sau stabil. Constructia unui adapost nchis trebuie sa satisfaca urmtoarele conditii esentiale: a.S fie bine ventilat, fr nici o piedic pentru evacuarea fumului i a vaporilor de la foc Pe vreme friguroasa riscul asfixierii cu oxid de carbon este foarte mare. Pentru asigurarea tirajului, a curentului interior, sunt necesare cel putin dou guri: una pentru intrarea aerului curat, rece i alta pentru ieirea aerului sau fumului cald; una sus, n acoperi i cealalt jos, n u. O singur gaura de ventilare nu este suficient.

b. Izolarea ct mai bun a pardoselii, un strat izolator ct mai gro s, dar afnat: rucsacuri, coarda de alpinism, saci, haine, o ramuri de brad, muschi, crengi, iarb. Niciodat s nu dormi ntins direct pe pamnt umed, pe noroi / pe pmntul rece. Tabra/locul de campare - S permit prevenirea surprizelor; s vezi, s auzi i s fii bine vzut; - S nu fie expus cderilor de pietre sau avalane; - S ofere protecie natural mpotriva vntului, curentului, frigului / umiditii .Versantii preferabili sunt cei expusi spre sud, ia r zona cea mai cald a acestora se afla ntre mijlocul si patrimea lor superioar; - S nu fie pe fundul unei vai (chiar secat /uscat), - Apropierea de sursele de lemne i ap NU face tabara n apropiere de: - Culme, creasta, vrf, (coboar, aseaz tabara pe fata aparat de vnt); - Trectori, defileuri, depresiuni, creste sau ei (expuse n cea mai mare parte a timpului la vnt); - Fundul vilor sau cldarile adnci (e umed; noaptea e mai frig / nghea) - La baza pantelor foarte nclinate, culoarelor i pereilor sfrmicioi lng versanii de pe care se scurge / se aduna ap, zapad sau pietre - Sub o streain sau corni de zapada, locuri expuse caderilor /avalanelor de zapada, pietre sau stnci - Urme sau poteci de animale, care duc spre ap - Prea aproape de ap, de ru (pericol de insecte i inundaie brusc; sunetul apei poate acoperi alte zgomote care indic pericolul sau apropierea salvatorilor); - Lnga un copac izolat (atrage trasnetul); - Lnga cuiburi de insecte, Cortul Alege o suprafata orizontala si neted, de preferin umbrit.

ndeparteaz pietrele / denivelrile fr a ncerca s obii o suprafat perfect Dac suprafaa nu e orizontal, aseaz cortul astfel nct s dormi cu capul mai sus. Caut un loc adpostit Daca e cald, aseaz cortul cu ua spre orice adiere care va rcori atmosfera i va alunga insectele. Pentru a evita pierderea de cldur, ntre corpul omenesc i sol trebuie interpus un strat termoizolator. Adpostul n zpad Ca s te feresti de frig si s reduci pierderea de cldur, culcusul trebuie plasat ct mai sus, iar intrarea n adapost ct mai jos cu putint, ea deschizndu-se spre vale. ntruct aerul rece si bioxidul de carbon sunt gaze grele, ele "curg" la fel ca apa. Pentru a le scoate din adapost trebuie amenajata o asa-zisa "groapa de frig" -adica un sant sapat n jurul culcusului sau lavitei, cu o scurgere n afara adapostului (la fel ca pentru scurgerea apei). Deasemenea supravieuirea reprezint un complex de aciuni prioritare: Procurarea de ap Hidratarea eficient a organismului constituie de asemenea o urgen n situaiile limit impuse de supravieuire. O mare parte din componena organismului e reprezentat de fluide, o mare parte din acestea se pierd ca urmare a intemperiilor, cldur, frig, stres. Chiar n zonele reci exist un necesar de aproximativ 2 l pentru funcionarea normal a organismului, aadar gsirea unei surse adecvate de ap constituie o cerin primordial. Aprinderea focului n cele mai multe situaii de abilitatea de a aprinde rapid focul depinde esenial supravieuirea. Focul rezolv multe probleme impuse de situaiile limit, furnizeaz cldur i sentimentul de confort. Nu

realizeaz doar soluia preparrii alimentelor, meninerea unei temperaturi optime corporale, ajut la purificarea apei, sterilizare, protecie mpotriva animalelor. Reprezint deasemenea un suport psihologic, ajut la confecionarea de unelte sau arme. Trebuie luate n considerare i efectele negative legate de potenialul inhalrii de monoxid de carbon, incendiere..etc. Procurarea de alimente Dup procurarea de ap procurarea de alimente constituie urmtoarea prioritate, care menine funciunile vitale ale organismului, deci gsirea i prepararea alimentelor va constitui o constant. Supravieuirea la frig Una dintre cele mi dificile situaii de supravieuire e constituit de scenariu climatului rece. Cunotiinele specifice, echipamentul adecvat amelioreaz sansele de adaptare. De reinut este faptul c n timpul iernii vremea este extrem de variabil, acest lucru trebuie luat n con siderare. Frigul este unul din factorii cei mai greu de depit, scade capacitatea de gndire, blocheaz orice comportament cu excepia celui de a te nclzi. Orientarea n teren De obicei situaiile limit survin brusc aadar a poseda o hart sau busol n astfel de scenarii este excepional. Exist mai multe metode de stabilire a direciei de deplasare, a orientrii n general. Modificri adaptativ-fiziologice Organismul scaneaz aceti factori de stres, i identific i se pregtete s reacioneze. Astfel, au loc aproape simultan numeroase schimbri fiziologico-metabolice. Organismul elibereaz rezervele de zahr i grsimi pentru a oferi un surplus de energie. Crete intensitatea ciclurilor respiratorii pentru a oferi sngelui mai mult oxigen. Tensiunea muscular crete. Sunt activate mecanismele de coagulare a sngelui pentru a preveni hemoragiile cauzate de rni. Simurile devin mult mai ascuite, iar tensiunea arterial crete pentru a oferi mai mult snge la nivel muscular. Organismul este pregtit de

aciune. Totui, nu poate menine acest nivel de alert la infinit. Factorii de stres se acumuleaz, iar organismul devine din ce n ce mai obosit n lupta cu acetia. Anticiparea factorilor de stres i dezvoltarea strategiilor de rspuns sunt dou metode eficiente de management al stresului. Cei mai rspndii factori de stres ntlnii ntr-o situaie de supravieuire sunt: riscul de rnire, boal sau deces, incertitudinea i lipsa controlului, foamea, setea, oboseala, izolarea. Acetia determin reacii naturale ca: teama, anxietatea, furia, frustrarea, depresia, singurtatea, plictiseala. Dac reaciile organismului sunt controlate i dirijate n direcia potrivit, ansele de a supravieui cresc. Aceste reacii l determin pe partipipantul la aciuni de turism activ/de aventur s fie mult mai ateni, s lupte pentru a-i nvinge teama, s aib ncredere n capacitile proprii i s-i pstreze ncrederea n forele proprii, indiferent de situaie. Atunci cnd nu se pot controla aceste reacii ntr-un mod pozitiv, ansele lui de supravieuire scad. Ei vor fi nvini de propriul psihic, mult nainte ca s cedeze fizic. Aadar, trebuie s ne pregtim pentru scenariile de supravieuire astfel nct aciunile i reaciile proprii s fie constructive nu distructive. Supravieuirea este o provocare soldat n timp cu nenumrate exemple de curaj i sacrificiu, caliti care se pot demonstra dac eti pregtit pentru aceasta. Pentru a supravieui cu succes, este nevoie de ceea ce se numete atitudinea supravieuitorului. Aceast atitudine se construiete prin antrenament. Iat cteva sfaturi practice de antrenament n vederea supravieuirii: - Cunoate-te pe tine nsui! f-i timp s descoperi cine eti, s i identifici punctele slabe i pe cele forte i antreneaz-te acolo unde eti mai puin pregtit; - Anticipeaz-i temerile! identific ceea ce te-ar speria cel mai tare dac ai fi nevoit s depeti o situaie de supravieuire i antreneaz-te n aceast direcie pentru a putea aciona eficient; ideea nu este s elimini teama, ci s poi aciona eficient n prezena ei; - Fii realist! evalueaz situaia obiectiv, pregtete-te pentru ceea ce e mai ru i sper pentru ceea ce e mai bine

- Adopt o atitudine pozitiv! nva s gseti ceva pozitiv n orice mprejurare. - Amintete-i mereu care este miza! miza acestei situaii este chiar viaa ta i a celorlali care depind de tine. - Antreneaz-te! pregtirea s cuprind situaiile pe care este probabil s le ntlneti ntr-o situaie de supravieuire, iar antrenamentul s fie ct mai realist. Orice este confruntat cu o situaie stresant are tendina de a intra n panic dac nu este bine antrenat i pregtit psihologic pentru a face fa oricrei situaii posibile. ntr-o situaie de supravieuire, nu se pot pot controla factorii de mediu, dar se pot controla reaciile organismului i rspunsul acestuia la aciunea lor. De aceea, nvarea i aprofundarea tehnicilor de management al stresului (relaxarea, managementul timpului, tehnicile de structurare cognitiv) pot determina o cretere semnificativ a anselor de supravieuire. Supravieuirea n teren muntos Supravieuirea n muni presupune tehnici i proceduri caracteristice. Muntele, aa cum tim, are legile sale nescrise, pe care dac nu le respeci, plteti, iar preul ntr-o astfel de situaie poate fi chiar viaa. Pregtirea de supravieuire n muni trebuie s se axeze pe faptul c mediul montan este unul extrem de imprevizibil. Vremea are caracteristici aparte: ntr-o singur zi, la munte pot cdea mai multe tipuri de precipitaii (ploaie, burni, lapovi, ninsoare); temperaturile sunt mult mai sczute i precipitaiile mai abundente dect n alte zone; cu ct este mai mare altitudinea, cu att mai sczute temperaturile. De aceea, atunci cnd este preconizat desfurarea unor aciuni n mediul montan, participanii trebuie s aib asupra lor echipament de protecie mpotriva frigului i a ploii, chiar dac sunt planificate a se desfura vara. O pies extrem de important n mediul montan este sacul de dormit. Un sac de dormit bun va oferi confortul necesar odihnei, precum i puterea de a o lua de la capt n ziua urmtoare.

Alte elemente necesare supravieuirii sunt: hain impermeabil, cuit, chibrituri pstrate uscate, o busol de calitate, hart, lantern i mijloace de semnalizare. Natura termenului este un alt factor important ce influeneaz ansele de supravieuire n mediul montan. Diferenele mari de nivel, terenul accidentat acoperit de vegetaie deas, specifice mediului montan, ngreuneaz mult deplasarea. Deplasarea n mediul montan presupune existena permanent a riscului de accidentare. Entorsele, luxaiile i fracturile membrelor sunt cele mai frecvente. De asemenea, observarea i orientarea sunt mult ngreunate. Acestea pot determina ntrzieri n deplasare precum i rtcirea. Lipsa reperelor pentru orientare poate cauza frustrare i iritare, iar aceste stri negative contribuie la nrutirea situaiei psihice ale participantului. De aceea, pentru a supravieui n mediul montan, militarul trebuie s respecte cteva reguli: - Echipeaz-te corespunztor! Supravieuirea n muni necesit echipament corespunztor; - Nu te deplasa pe ntuneric! dac nu ai mijloace de orientare/vizibilitate pe timp de noapte, nu te deplasa pe ntuneric deoarece va crete riscul de accidentare. - Deplaseaz-te pe curba de nivel!ncearc s stai pe aceeai altitudine pentru a-i uura deplasarea. Orice situaie de supravieuire implic procurarea hranei i a apei. Mediul montan zonelor temperate ofer destule oportuniti de procurare a hranei i apei. Cu toate acestea, militarul trebuie s fie precaut atunci cnd alege o anumit plant / animal pentru a se hrni. Majoritatea factorilor nocivi dispar o dat cu fierberea sau gtirea lor la foc. Totui, exist toxine care nu dispar o dat cu fierberea (vezi ciupercile) i acestea pot pune n pericol viaa i sntatea. O plant consumat de animale nu este un indiciu obligatoriu c ar fi comestibil i pentru om. Pentru a fi sigur c hrana este comestibil, aceasta trebuie gtit foarte bine. Apa este de preferat s fie fiart nainte de a fi consumat.

Regulile i aspectele precizate anterior nu acoper toate situaiile care se pot ntlni n mediul montan. Ele ns ofer o baz pentru studiu i lucru practic. Recomandarea util tuturor este canainte de a pleca n aplicaii/activiti montane s se realizeze o documentare asupra aspectelor legate de mediul natural n care vor aciona. Documentarea trebuie s aib ca finalitate pregtirea echipamentului, precum i pregtirea teoretic pentru a nfrunta mediul natural n care va desfura activitatea cracteristic.

REGULILE DE BAZA ALE SECURITATII N ALPINISMUL CLASIC I ESCALADA SPORTIV 1. Cderea n alpinismul clasic reprezint ntotdeauna un pericol foarte mare pentru cel ce cade chiar i cu cea mai buna asigurare. Niciodata nu trebuie riscat, mai ales daca starea pitoanelor nu permite acest lucru. 2. Cel ce asigura trebuie sa fie capabil n orice clipa de a rezista unei forte de 10 KN (~1 tona) indiferent de naltimea de cadere a partenerului. 3. Cel mai recomandabil echipament este cel omologat UIAA. 4. Pentru a nu se depasi limita rezistentei echipamentului sunt necesare dupa prima regrupare cel putin doua pitoane intermediare la cca. 2 m.si la 10 m. deasupra regruparii. Aceste valori sunt oferite prin calculul matematic al factorului de cadere si a fortei de soc. Pentru a catara la un nivel de securitate maximal se recomanda ca distanta dintre doua puncte de asigurare

intermediara sa fie de maxim 4-5 m. 5. Pitoanele intermediare sunt mai importante n prima jumatate a lungimii de coarda dect n a doua. 6. Daca este posibil, regruparea sa se faca dupa un pasaj dificil si nu nainte, pentru a se trece pasajul respectiv cu un factor de cadere ct mai mic. 7. Autoasigurarea n regrupare trebuie facuta ct mai scurta, la cel putin doua pitoane si cu o bucla de chinga omologate. 8. Alte metode de asigurare dect cele acceptate de UIAA (optar, placuta Sticht, semicabestan, GRI-GRI) sunt absolut interzise. 9. Toate asigurarile statice sunt interzise, ntruct valorile forei de oc sunt prea mari pentru om i pentru material. 10. Cderile grele, cu un factor mare de risc, pot fi inute numai printr-o asigurare dinamic, singura care apar omul i materialul de suprancarcare. 11. Orice piton intermediar (chiar i cel mai sigur n aparen) poate fi smuls; 12. Nu se face rapel dup bucle gsite, chiar aparent noi. 13. Nu folositi corzi statice n traseele de escalad sportiv sau alpinism. Corzile statice pot fi folosite numai n traseele de escalad cu asigurare de sus (top-rope). 14. O coarda uzat sau care a suportat numarul de cderi pentru care a fost testat trebuie scoas din uz. 15. Nu te juca cu viata partenerului. Fii tot timpul atent si coordoneaz-te cu miscrile lui cnd l asiguri. CDERILE FORTA DE OC I FACTORUL DE CADERE Forta de soc reprezinta efortul cu care este solicitata coarda n timpul caderii. Solicitarea corzii ncepe dupa parcurgerea distantei de cadere libera; din aceasta clipa coarda ncepe sa se ntinda, efortul din coarda creste si atinge valoarea maxima cnd devine egal cu forta de frnare. Daca forta de soc este mica caderea se termina n acest punct deoarece lucrul mechanic

necesar retinerii corpului ce cade a fost realizat de coarda prin alungire. Daca forta de soc depaseste aceste praguri urmeaza o noua faza n care coarda aluneca prin dispozitivul de frnare cu forta constanta pna cnd ntreaga energie de cadere este absorbita prin frecare. Energia de cadere este egala cu produsul dintre greutatea cataratorului si naltimea de cadere. Ea este absorbita de coarda si de dispozitivul de frnare. Rezumnd cele spuse mai sus rezulta ca forta de soc este egala cu forta de frnare iar cantitatea de coarda ce aluneca prin dispozitivul de frnare este proportionala cu energia de cadere. Valoarea fortei de soc variaza n functie de cinci factori: -greutatea corpului ce cade -caracteristicile de alungire a corzii -factorul de cadere -factorul de frecare -amortizarea corpului celui ce cade si a celui ce asigura Pentru cel ce cade este hotartoare naltimea de cadere; pentru cel ce asigura este hotartor factorul de cadere. Definim factorul de cadere ca fiind raportul dintre lungimea de cadere si lungimea corzii de la asigurator pna la catarator. Factorul de cadere maxim este egal cu 2 si se realizeaza n cazul unei caderi libere fara piton intermediar si fara frnare. Conform testelor UIAA forta de soc poate depasi 12 KN (limita suportabila a corpului uman). Valoarea de 2 a factorului de cadere poate fi ntlnita numai dupa prima lungime de coarda, n caderea capului de coarda peste regrupare. Atentie la pitoanele din regrupare care pot ceda la un asemenea soc. Dupa punerea primei bucle de asigurare factorul de cadere va scade constant si va ramne sub 2. ntre timp ce se ntmpla cu pitonul pe care se cade? Esti pe perete, coarda si hamul sunt bine legate, pitoanele intermediare sunt bine plantate, buclele sunt corect puse, deci te simti n siguranta. Gndul unei eventuale caderi nu te sperie. Dar orice cadere genereaza o mare cantitate de energie. La urma urmei suntem creaturi destul de grele, iar gravitatea este o forta formidabila (cum orice secund care a oprit un cap de coarda n cadere poate afirma acest lucru).

Foarte multe accidente au avut loc n urma cedarii punctului intermediary de asigurare datorita gresitei estimari a fortei de soc ce actioneaza asupra acestuia. Daca se cade pe un piton intermediar cu o forta desoc x, iar cel ce fileaza foloseste o forta de frnare y pentru a opri caderea, asupra pitonului va actiona suma celor doua forte x+y. Un exemplu foarte bun este prezent n figura alaturata. Forta de soc ce actioneaza asupra cataratorului este de 9 KN iar forta de frnare este de 6 KN. Forta ce actioneaza asupra pitonului este de 15 KN, reprezentnd suma celorlalte doua forte. Tinnd cont de fortele maxime de rezistenta ale pitoanelor (vezi capitolul 3), n cazul de fata un piton clasic ar putea ceda. Sunt doua tipuri de caderi: -cele pe care le prevezi, chiar cu cteva milisecunde nainte de a se ntmpla. -cele pe care nu le prevezi (surpriza), datorate de obicei ruperii unei prize. Prima ti da un moment de a te pregati naintea caderii si chiar de a te mpinge uneori din perete. Astfel ti poti asigura o pozitie n care capul nu este amenintat, te poti prinde cu ambele mini de coarda iar corpul tau e pregatit de impact pe masura ce coarda se alungeste. Indiferent de evenimentul ce produce caderea, cea mai sigura metoda de a evita ranirile este prinderea cu ambele mini de coarda de asigurare, prevenind astfel caderea cu capul n jos. Se recomanda ncordarea muschilor si retinerea respiratiei pentru marirea capacitatii de rezistenta si de elasticitate a corpului. De remarcat ca o cadere ntr-un pasaj vertical sau surplombant este mai putin periculoasa dect o cadere n teren nclinat si cu pitoane rare. Pentru cea de-a doua categorie, problema e un pic mai complicata. Caderea este mult mai periculoasa deoarece corpul tau este deja n cadere n timp ce creierul primeste informatia. De multe ori acest lucru genereaza lipsa de reactie. ntruct loviturile n zona capului sunt cele mai periculoase, niciodata nu trebuie sa te afli cu coarda dupa picioare (mai ales n traversari). Exemplu: cadere pendulara a capului de coarda. Gresit (coarda este dupa picior) Corect (coarda este n fata)

Posibilele accidente apar n caderile capului de coarda. Fata de secund, capul de coarda are de nfruntat mai multe riscuri si de aceea nu trebuie sa atace pasaje mai dificile dect cele pe care stie ca le poate trece n siguranta. Totusi, daca naltimile de cadere nu sunt mari, accidente nu vor surveni. O atentie deosebita trebuie acordata peretilor nclinati n care o cadere te poate pune n situatia sa te freci de perete. Cum n Romnia traseele sub 3A nu prea sunt bine pitonate, o mare atentie trebuie acordata. Niciodata nu trebuie riscat n mod constient. Daca toate conditiile de securitate sunt ndeplinite, nu vei pati mai nimic ntr-o cadere de secund, fiind posibile totusi cteva vnatai, julituri sau zgrieturi. O mare atentie trebuie acordata socurilor statice care desi sunt produse la naltimi mici de cadere pot provoca leziuni ireversibile (paralizie) sau chiar moarte. Socurile statice pot avea loc cnd se folosesc corzi statice sau la incorecta folosire a buclelor de autoasigurare. De aici rezulta urmatoarele reguli: -n traseele de catarare nu se folosesc niciodata corzi statice. -cnd se revine n pozitia de catarare (dupa o pauza n care s-a stat atrnat n piton folosind autoasigurarea) prima grija a cataratorului este de a scoate autoasigurarea din piton. EVITAREA CADERILOR Cel mai bun mijloc pentru evitarea caderii este studierea pasajului ce urmeaza a fi parcurs, n vederea cunoasterii posibilitatilor de catarare, de asigurare si de retragere. De multe ori, capul de coarda intra n pasaj fara a-l studia si are surpriza de a constata ca nu a ales directia buna si a parasit traseul sau ca nu mai rezista fizic sa ajunga pna la urmatorul piton. Decatararea poate fi uneori foarte dificila si poate conduce la o cadere. Este bine sa stim ct de ct linia traseului din cartile de specialitate sau de la cunoscatori ai zonei. Retragerea trebuie facuta din timp, n caz de dificultate neprevazuta, nainte de pierderea fortelor. n caz de stricare brusca a vremii (vnt puternic, ceata, ploaie, ninsoare) imediat trebuie luata decizia de abandonare a traseului. Vara, n caz de averse torentiale, trebuie asteptata trecerea ploii iar dupa aceea

trebuie pregatita coborrea prin rapel. Continuarea traseului pe stnca uda poate genera mai mult ca sigur o cadere. Oboseala poate genera si ea accidente. Daca conditia fizica nu ti permite, nu ncerca sa faci mai mult de un traseu pe zi. O zi de pauza dupa un traseu greu este oricnd binevenita. RAPELUL Rapelul reprezinta coborrea prin alunecare de-a lungul unei corzi. Pregatirea rapelului cere prevedere, experienta si constiinciozitate. Cele mai multe accidente au loc la coborre, datorita euforiei, oboselii, frigului, apropierii unei ploi sau a noptii. De aceea, exista o serie de reguli ce trebuie respectate pentru eliminarea tuturor riscurilor. Cea mai importanta regula este rezervarea unui interval de timp suficient pentru pregatirea rapelului. -Cel mai simplu punct de fixare al corzii l constituie un copac sau mai rar, un colt de stnca. -Cel mai bine este sa se echipeze coltul cu o bucla de cordelina, care permite o recuperare mai usoara a corzii. De obicei nsa, rapelul se face dupa un piton. n cazul folosirii a doua pitoane se utilizeaza o cordelina pentru repartizarea uniforma a efortului. Pentru rapel este indicat un piton cu inel. n lipsa, se poate folosi un piton normal echipat cu o bucla din cordelina. Daca avem o singura coarda la dispozitie, o vom trage prin inel pna la mijlocul ei. Daca folosim doua corzi, le nnodam si tragem corzile prin inel pna cnd nodul ajunge lnga inel. Capetele corzii se nnoada, apoi se strnge coarda de la capete spre piton n bucle largi si se arunca cu o miscare larga, n asa fel nct sa nu ramna agatata pe parcurs. La recuperare se trage de capatul care vine mai lesne; n cazul corzii duble se trage de firul cu nod. n general, se trage de firul apropiat de stnca; tragnd de celalalt fir, acesta apasa inelul catre perete, blocnd coarda. nainte de coborrea ultimei persoane, coechipierul ajuns jos ncearca sa afle daca se poate recupera cu usurinta coarda. n caz contrar, cel ramas sus schimba dispozitia corzii, n asa fel nct recuperarea sa se faca fara probleme. Recuperarea se face tragnd constant si fara graba, fara smuncituri. Exista pericolul ca prin tragerea

corzii sa fie dislocate pietre. n fine, capatul corzii poate lovi n cadere un coechipier. n timpul rapelului, picioarele se tin departate pentru a evita rasucirea laterala n jurul axei corpului. Corpul se lasa usor spre spate, iar picioarele se sprijina pe perete. Coarda trece prin ambele mini. O mna are rolul de a conduce coarda (cea care tine firele venind de la pitonul de rapel), cealalta are rolul de frna (cea care tine firele libere dinspre vale). ntreaga greutate a corpului este preluata prin frecarea corzii, n mna nu se simte practic nici un efort. O greseala frecventa pe care o fac ncepatorii este de a frna cu mna care conduce coarda. n acest caz efortul este mare; aceasta mna nu trebuie sa serveasca dect pentru mentinerea echilibrului. Cu cealalta mna, cea dinspre vale, frnarea se face fara nici un effort deosebit. nainte de a porni n rapel trebuie verificat daca capetele corzii ajung pna la o platforma de regrupare si daca surubul carabinierei n care se afla dispozitivul de frnare a fost nchis. Viteza trebuie sa fie moderata pentru a nu ne arde minile prin frecarea corzii. Gtul trebuie ferit de atingerea corzii. La rapelul peste surplombe corpul ramne liber atrnat n coarda si ncepe sa se roteasca, ceea ce nu trebuie sa ne alarmeze. n timpul rapelului trebuie evitata rasucirea corzilor; firele trebuie mentinute tot timpul paralele, pentru ca recuperarea sa se faca cu usurinta. Coborrea n rapel se face cu viteza constanta, lin, pentru a nu solicita peste masura pitonul de rapel. Daca rapelul se face dupa un piton, nu e recomandabila coborrea n salturi. Ca dispozitiv de frnare se utilizeaza optul de rapel. Coarda de rapel se trece prin urechea mare si peste urechea mica (vezi figura). n caz de pierdere a optului, se va utiliza nodul semicabestan. CLASIFICAREA GRADELOR DE DIFICULTATE UIAA & FRTA Traseele de escalada pot fi mai usoare sau mai grele. Pentru a putea fi comparate si pentru a putea cei interesati sa stie cam la ce sa se

astepte ntr-un anume traseu, s-au propus clasificari diverse, n speta "SCALE DE DIFICULTATE". E destul de greu sa caracterizezi ntr-un unic element dificultatea unui traseu, caci depinde de greutatea n sine, de lungime, de conditiile meteo, etc. Totusi, o cotare unica e necesara, ca si la prtiile de schi, etc. S-au ncercat foarte multe modele. De fapt, se poate cota si un anumit pasaj sau o lungime de coarda dintr-un traseu dar si traseul pe ansamblu. Cnd auzi "un traseu de gradul..." referirea e la tot traseul. Dar regulile sunt diferite dupa fiecare sistem, dupa cum vom arata. La ora actuala este tot mai raspndita si acceptata pe plan international asa-numita "SCALA UIAA" adoptata de Uniunea Internationala a Asociatiilor de Alpinism. Ea coteaza traseele de alpinism sau escalada cu cifre romane si fiecare grad cu + sau - sau nimic, adica avem de exemplu III-, III, III+, IV-, IV, IV+, V-, V, V+, etc. Caracteristica de baza este ca aceasta scala de dificultate da ca si "grad de dificultate" a unui traseu gradul celui mai dificil pasaj. Asadar o mansa de 15 m. cu gradul VII+ si un traseu de 5 lungimi de coarda n care fiecare portiune de cte 15 m. e la fel de grea ca si mansa amintita e dat tot ca si VII+. Aceasta scala UIAA este de fapt "Scala Welzenbach extrapolata". Scala Welzenbach era o scala care propunea 6 grade de dificultate, de la I (Traseu foarte usor, la limita dintre turism si alpinism) si pna la gradul VI, care se definea ca cea mai mare dificultate pe care o poate trece un alpinist experimentat si bine antrenat. Scala a rezistat multe decenii dar cu timpul, datorita perfectionarii tehnicii, echipamentului si a antrenamentului intens si special pe care l faceau unii cataratori au aparut trasee de gradul VI dar evident mai grele ca restul cotate ca fiind de gradul VI. Era clar ca trebuiau acceptate noi grade, si primul care a reusit sa obtina recunoasterea gradului VII a fost Reinhold Messner, pe care cei de acum l cunoastem mai ales ca si as al Himalayei, primul cuceritor al Everestului fara oxigen, primul om care a urcat toti cei 14 optimiari, sau n ultimii ani autor de expeditii extreme prin pustiuri de gheata sau nisip. Dar Reinhold Messner, nainte de a ataca Himalaya, a fost vedeta escaladei sportive pe stnca. A scris si cartea "Der siebente Grad" (Gradul VII). ncet-ncet s-a recunoscut si gradul VIII si IX si X iar

acum la bouldering se vorbeste si de gradul XI, XII. Sunt trasee pe care le fac 2-3 oameni din lume. Asa ca scala Welzenbach a ajuns scala UIAA actuala, teoretic deschisa la partea superioara, spre noi grade, caci de fiecare data, ca si n alte domenii, s-a spus ca s-a atins limita posibilului si totusi a venit cineva si mai bun. n Romnia avem o scala cu 1A, 1B, 2A, 2B, 3A, 3B, 4A, 4B, 5A, 5B, 6A, 6B. Pentru fiecare s-a ncercat o anumita definitie si criterii de ncadrare. Caracteristica de baza a scalei romnesti este ca, spre deosebire de scala UIAA, la noi se ia dificultatea de ansamblu a traseului. Astfel, un traseu scurt dar foarte greu e cotat la fel sau mai slab dect unul cu pasaje nu prea grele dar foarte lung. Astfel, n mod clasic, un traseu nu putea avea gradul 6 daca nu avea o diferenta de nivel de minim 300 m. Erau trasee cu pasaje de 5 si 6 dar nu li se puteau da dect gradul 4B caci aveau numai 2-3 lungimi de coarda. La noi cotarea e destul de nesistematica. Mai demult exista o procedura foarte riguroasa de cotare si omologare, dar pe la nceputul anilor '80 sistemul s-a cam blocat, au aparut tot mai multe trasee noi, nimeni nu mai facea omologari si nici macar nu se tinea o evidenta. Plus ca au aparut traseele moderne, gndite numai pentru escalada libera ("rotpunkt"), echipate cu spituri, cu lungime de obicei mica dar dificultate mare, la care scala romneasca, axata pe alpinism, nu prea mai avea aplicare deoarece se orienta dupa dificultatea de ansamblu si punea accent si pe lungimea traseelor. De aceea, n Romnia se folosesc la ora actuala n paralel si sistemul clasic romnesc (pentru traseele clasice de alpinism) si sistemul UIAA (pentru traseele clasice care au fost escaladate la liber si pentru traseele noi de escalada sportiva). Aceasta dualitate este ntr-un fel benefica: n cazul traseelor clasice, mai lungi, chiar daca mergi n stil de escalada sportiva, la rotpunkt, gradul romnesc ti da o privire de ansamblu asupra efortului total necesar si n consecinta, chiar daca stii ca ai forta si treci pasaje de VIII dar nu ai antrenament general fizic si psihic foarte bun nu te prea bagi ntr-un traseu de 6B caci probabil e de catarat multe ore si nu e voie sa fii neantrenat, cu echipament precar, fara mncare, apa, pelerina, sau cu un coechipier insuficient verificat,

caci desi mergi n stil de catarare sportiva esti de fapt n sfera alpinismului. n schimb, gradul UIAA ti spune la ce sa te astepti. ntr-un traseu clasic de 4B/VIII+ stii ca daca mai prinzi un piton sau pui scarite mergi lejer, dar daca vrei sa mergi rotpunkt dai de pasaje unde fara experienta si antrenament special foarte bun, fara espadrile si carbonat de magneziu nu prea treci. La traseele scurte moderne, de escalada sportiva, e altceva si gradul UIAA ti este sufficient deoarece acolo nu e alpinism, totul e o dificultate tehnica, unde ncerci si cazi pna reusesti sa treci sau daca nu renunti si te dai jos fara probleme, la fel daca ai obosit sau se strica vremea, etc. n plus, nu ai probleme de orientare, de acces si retragere iar parcurgerea traseului nu dureaza ore multe. Si de aceea nu e asa mare diferenta ntre dificultatea fiecarui pasaj si dificultatea de ansamblu, nct sa necesite si cotatie n scala romneasca si n scala UIAA. n Romnia avem totusi noroc ca 3A si 3B echivaleaza cu III-, III, III+ iar 6A si 6B cu VI-, VI, VI+ etc., deci e o paralela ntre scale. Diferenta e doar, asa cum am amintit, ca cele doua scale se refera la lucruri usor diferite: scala romneasca da dificultatea de ansamblu iar cea UIAA da pasajele cele mai grele. Prin urmare, la trasee relativ scurte escaladate la liber si cu dificultate constanta nu prea e diferenta. Dar la trasee lungi sau la cele clasice, cu pasaje de scarite, apar diferente substantiale. GRADELE DE DIFICULTATE FRTA PENTRU TRASEELE CLASICE DE ALPINISM Gradul 1. Usor. Caracter general: drum de munte cu aspect turistic greu. A Vai si brne de abrupt; n aceasta categorie se ncadreaza traseele cu caracter turistic si de introducere n alpinism a ncepatorului. B Vai de abrupt si hornuri. Saritorile de pe parcurs sunt uneori dificile. n anumite portiuni este necesara asigurarea n coarda a unor participanti. Gradul 2. Dificultate medie. Caracter general: trasee usoare care cer cunoasterea tehnicii de

catarare libera. A Hornuri stncoase si tancuri izolate. Hornurile sunt scurte si prezinta asperitati bune pentru ramonaj. Tancurile sunt cu diferente de nivel mici. B Vai si creste. Trasee lungi combinate cu brne, hornuri si creste. Gradul 3. Dificil. Caracter general: ncepe sa se practice catararea prin aderenta sau prin opozitie. A Pereti si creste cu portiuni de catarare pe stnca, combinate cu pasaje usoare, caracteristice gradului 2. Unele obstacole mai nclinate se trec artificial cu ajutorul pitoanelor. B Pereti, creste sau hornuri cu mai mult de doua lungimi de coarda. Predomina catararea libera. Gradul 4. Accentuat dificil. Caracter general: apar pasaje dificile. A Se folosesc scarite n loc de prize de picior, se trec surplombe. Traseele sunt n general scurte, dar dificile, sau lungi, usoare si uneori ntrerupte de portiuni greu de trecut. B Trasee cu puncte de trecere dificile, fisuri deschise, traversari, treceri de surplombe. Gradul 5. Foarte dificil. Caracter general: trasee lungi si foarte nclinate. A Trasee de minimum patru lungimi de coarda cu treceri directe de surplombe si cu traversari expuse. B Trasee lungi, foarte dificile, cu succesiuni de obstacole care cer un efort sustinut. Prizele sunt mici si rare iar distantele dintre pitoane sunt si ele mari. Gradul 6. Extrem de dificil. Caracter general: trasee foarte dificile si foarte lungi. A Se trec succesiuni de surplombe care cer manevre de corzi si cunoasterea tehnicii de catarare artificiala. Se trec hornuri spalate si fete stncoase nclinate si netede. Regruparile sunt incomode. B Se trec tavane. Platformele de regrupare sunt mici sau inexistente. Se folosesc pitoanele de expansiune n lipsa fisurilor necesare baterii pitoanelor. Traseul are minimum 300 m. altitudine.

MASURI ELEMENTARE DE PRIM-AJUTOR Studiile medicale recente au evidentiat faptul ca este foarte periculos pentru o persoana sa atrne inconstienta n ham. n cazurile normale, se poate sta atrnat fara probleme, cu conditia repozitionarii corpului la intervale constante de timp din momentul cnd pozitia devine incomoda. Repozitionarea elimina strangularea circulatiei sangvine. Daca o persoana atrna si nu se misca, si poate pierde constiinta n doar cteva minute, iar fara o interventie rapida poate muri. O lovitura la cap (n urma unei caderi sau din cauza impactului cu un obiect n cadere) sau o urgenta medicala (lesin, probleme cu inima) pot conduce la cazul de atrnare inconstienta. Prin urmare, este necesara interventia rapida a coechipierului, ntruct sunt disponibile doar cteva minute. Daca este posibil, ranitul poate fi cobort n regrupare sau pe o platform intermediara. Daca nu, salvarea devine mai dificila, ntruct coechipierul trebuie sa coboare n rapel sau sa urce pe coarda lnga ranit. Doua reguli de baza pentru cazul ranirii unei persoane, avnd ca urmare durerea si socul: -nu se va administra nici un fel de medicament (morfina, tranchilizante, aspirina, etc.) -se va pansa, imobiliza, mpacheta, instala, transporta ranitul cu suficienta grija pentru a reduce suferinta la minimum. -Nu se dau bauturi alcoolice unui ranit. n lupta contra frigului se pot utiliza pe ct posibil bauturi calde n cazul unui ranit n stare constienta fara soc si fara traumatisme abdominale. -Netransportabili sunt cei cu stop respirator; se ncearca mai nti respiratia artificiala -Pentru o persoana aflata n stare de soc problemele sunt mai dificile ntruct cu mijloace nespecializate este aproape imposibila tratarea socului. Este posibila doar plasarea picioarelor victimei mai sus si aplicarea unui pansament compresiv peste picioare. -n caz de coma trebuie reduse la minimum preparativele si ngrijirile generale si sa se faca transportul ct de repede posibil.

TRANSPORTUL -ranitul trebuie ferit de frig si de dureri -se controleaza respiratia: se va evita asfixia prin nghitirea limbii sau voma -se controleaza circulatia -n caz de hemoragie: se va folosi si verifica pansamentul sau garoul -n caz de ranire la piept: pozitia semiasezat -n caz de ranire la abdomen: pozitia culcat cu genunchii usor ridicati -n caz de ranire la coloana vertebrala: se culca ranitul pe un plan dur -n caz de ranire la craniu: se culca ranitul pe spate, n pozitie joasa si bine imobilizat, un picior ndoit din genunchi -n caz de ranire la picioare: se transporta ranitul cu capul spre vale -n caz de soc: capul victimei trebuie sa fie orientat catre partea de sus a pantei -n caz de fracturi costale: nu se imobilizeaza n nici un mod fractura! RESUSCITAREA CARDIO-RESPIRATORIE Succesul reanimarii este conditionat de trei imperative: Rapiditatea interventiei. O victima rareori revine la viata daca nu a respirat timp de 5 minute. Necesitatea absoluta a unei bune permeabilitati a cailor respiratorii superioare prin mpiedicarea limbii de a intra n faringe si a obtura aceste cai. Continuarea efortului de reanimare. Reanimarea trebuie continuata pna cnd victima si regaseste propria sa autonomie respiratorie si circulatorie sau pna la constatarea decesului de catre un medic. Resuscitarea se repeta timp de minim o jumatate de ora, n unele cazuri abandonndu-se abia dupa mai multe ore (trazniti, hipotermi). Resuscitarea nu se face cu pauze ci ntr-un un ritm bine determinat, cum ar fi 10-12 insuflari pe minut. Se recomanda ca metoda de respiratie artificiala binecunoscuta metoda gura la gura. Pentru o determinare corecta a faptului daca accidentatul respira sau nu, se va lipi urechea peste gura sau nasul victimei. nainte de a ncepe respiratia, se vor degaja caile respiratorii prin hiperextensia capului, luxarea anterioara a mandibulei, etc. Respiratia gura la gura este executata corect daca toracele se destinde cu minim 3-4 cm. ntre doua insuflari caile respiratorii trebuie

lasate libere pentru ca aerul sa iasa spontan afara prin elasticitatea cutiei toracice. n caz de stop respiratorsi cardiac, respiratia artificiala nu este suficienta si trebuie nsotita de masajul cardiac extern. FRACTURI, LUXATII, ENTORSE Entorsa reprezinta elongarea sau ruptura unor ligamente, ndeosebi a genunchiului sau a gleznei. Poate fi usoara sau grava. O entorsa usoara, cu umflare slaba si care mai permite o miscare satisfacatoare a articulatiei, se trateaza cu un bandaj simplu. Daca umflatura este importanta si apare aproape imediat, nsotita de dureri mari, leziunea trebuie tratata la fel ca o fractura, cu imobilizare si transport. Luxatia reprezinta deplasarea unei articulatii n afara pozitiei sale normale. Nu trebuie redusa dect de un medic. Luxatia se imobilizeaza n pozitia cea mai putin dureroasa, de regula asa cum a fost gasita, orict de ciudata ar fi. n nici un caz nu se pune n ax sau nu se tractioneaza! Imobilizarea membrelor se face cu atele. La nevoie atelele se pot improviza, dar cel mai simplu este de a lega piciorul fracturat de cel sanatos. TRUSA DE PRIM-AJUTOR Prezentam componenta minima a unei truse de prim-ajutor, ce trebuie luata n traseele lungi: -pansament sau comprese sterile + leucoplast -aspirina -algocalmin -betadina -vata -alifie mpotriva durerilor musculare (optional) -spray pentru arsuri (optional) PLAGILE SUPERFICIALE Ne vom referi strict la tratamentul plagilor produse prin traumatisme usoare. Tratamentul urmareste oprirea sngerarii, asigurarea conditiilor pentru o vindecare rapida si prevenirea infectiei.

Pentru acelasi tip de rana diferite zone ale corpului vor sngera diferit, cel mai mult plagile din zona capului si gtului. Oprirea sngerarii se va face imediat dupa ranire daca este cazul. Cu o bucata de material textil, curata dar nu neaparat sterila, se apasa direct pe rana. Daca o plaga situata la nivelul unui membre sngereaza masiv, ranitul va fi asezat ntins pe spate, cu membrul respectiv ridicat, astfel nct plaga sa fie deasupra nivelului inimii, iar presiunea se va aplica pe rana n aceasta pozitie. Nu se va apasa lnga rana si nu se va pune garou, chiar daca sngerarea este abundenta. Presiunea se mentine att timp ct e nevoie, pna la oprirea sngerarii. Nici o rana nu este initial curata ntruct peste tot n mediul nconjurator exista microbi. Trebuie prevenita proliferarea microbilor n plaga care poate avea consecinte foarte grave (cangrena) chiar daca rana pare la nceput inofensiva. Este foarte important ca rana sa fie spalata cu apa din abundenta si sapun. Trebuie sa se foloseasca un jet de apa, iar bucata de sapun nu se pune direct pe rana pentru a nu lasa fragmente. Operatia trebuie facuta foarte constiincios si trebuie obligatoriu nsotita de ndepartarea eventualelor corpuri straine (pamnt, aschii de lemn, fragmente de roca) sau bucati de piele moarta. Pna la vindecare rana trebuie spalata cel putin o data pe zi cu apa si sapun. Reaparitia unei mici sngerari dupa spalare nu trebuie sa ne sperie. Spirtul (alcoolul medicinal) nu se va folosi n nici un caz naintea spalarii cu apa si sapun si nu este recomandat nici ulterior pentru dezinfectia ranii. Spirtul omoara bacteriile dar si celulele proprii venite n plaga pentru a apara organismul mpotriva acestor bacterii, iar ulterior bacteriile ramase se nmultesc mult mai repede. De aceea spirtul poate fi folosit eventual, doar pentru dezinfectia tegumentului intact din jurul plagii. Cea mai buna substanta dezinfectanta, ce poate fi folosita direct pe orice rana (si nu ustura!), este betadina. Se gaseste n farmacii sub forma de gel sau solutie. O alta substanta ce se poate folosi pentru dezinfectia ranii este cloramina, care se gaseste la farmacie sub forma de pastile. Solutia dezinfectanta se prepara la fata locului din pastile de cloramina si apa.

Desi cloramina pare a fi mai usor de transportat n trusa medicala. Prin comparatie cu betadina este mai putin eficienta. Apa oxigenata este un foarte bun dezinfectant dar este ceva mai greu de transportat. Daca tot obisnuiti sa luati o sticluta de spirt la munte, mai bine renuntati la continut si puneti n loc apa oxigenata. Dupa oprirea sngerarii, spalare si dezinfectie se va trece la pansarea ranii. Pansamentul trebuie sa fie steril, pe ct se poate aerisit (nu se acopera complet cu leucoplast) si nu foarte gros. Leucoplastul va fi aplicat pe pielea sanatoasa si nu trebuie n nici un caz sa atinga rana. Dupa aproximativ 24 de ore de la ranire este cel mai bine ca o plaga superficiala sa fie lasata la aer, fara pansament. Explicatia este ca cei mai periculosi microbi ce se pot dezvolta ntr-o rana sunt cei anaerobi (microbi carora aerul le este fatal). n plus, un pansament mentine o oarecare umezeala care nu e favorabila vindecarii. Totusi, exista situatii n care pansarea ranii ramne necesara pe o perioada de timp mai ndelungata (pentru a evita contactul cu mbracamintea sau cu pamnt, crengi, etc.; alteori chiar aerul nu permite lasarea descoperita a ranii: de exemplu, pe o vreme cu vnt puternic, chiar n conditiile aerului curat de la munte, nu e bine ca rana sa stea descoperita). Obligatoriu o data pe zi pansamentul se va scoate, se va spala rana si apoi se va pune un pansament nou (de preferat pe rana se va pune, nainte, putina betadina). La nevoie, schimbarea pansamentului se va face mai des de exemplu dupa o ploaie pe traseu nu se va lasa pansamentul ud. Chiar n conditiile unui tratament corect aplicat este foarte importanta supravegherea ranii. Daca pielea din jur se nroseste la mai mult de 1-2 cm de la marginea plagii si devine lucioasa, daca zona afectata se umfla, daca durerea se accentueaza simtitor, daca din plaga se scurge puroi, nseamna ca rana s-a infectat. Destinatia imediata trebuie sa fie cel mai apropiat spital.

REGULILE DE BAZA ALE SECURITATII N SPORTURILE ACVATICE Cltoria pe o ap curgtoare este permanent supusa riscului si hazardului, totusi nu chiar att de mult pe ct ar prea unor neinitiati. Cu bune cunostiinte, antrenament si chibzuinta riscurile snt depite relativ uor. Mai jos prezentam cateva principii si masuri de siguranta care trebuie sa ne calauzeasca intr-o tura de rafting: Pregtirea nainte de expediie. Alegei un ru pe care se poate descurca fiecare membru al echipajului. Punctul de referin snt cei mai slabi membri.Exist o mulime de ghiduri (cri), hri i alte surse care s v ajute s gsii rul ideal. Atenie la planificarea timpului, la accesul la ci rutiere i informaii despre legturile ntre mijloacele de transport, pentru c se pierde mult timp i lumina zilei. Crile snt doar informaii generale, rurile se schimb tot timpul. Cerei prerea altor rafteri, mai experimentai. In final informai-v despre cotele apelor i prognoza meteo local. Timpul petrecut pe ru. Rurile curg dup propriile lor planuri, dar totui rafterii experimentai pot ghici-estima durata unei excursii comparnd viteza media a curentului cu distana ntre punctul de intrare i cel de ieire. nceptorii se pot lua dup ghiduri. Pe ap vslaii pot ncerca s bat viteza rului prin vslit mai rapid dar aceasta cost mult energie i diminueaz experiena raftingului. Oricum pot fi ntrzieri din cauza unei pene la un tub sau parcursul poate deveni mai dificil din cauza nivelului mai ridicat al apei. Pentru a fi siguri c avei timp suficient, planificai neprevzutul. Pornii destul de devreme pentru a termina pe lumina zilei.

Discuii nainte de excursie.Alegei un conductor de grup experimentat. Discutai itinerariul, problemele probabile, ordinea n care se va cltori i semnalele folosite pentru comunicare

Cteva semnale uzuale pe ru. Orice semnale ai folosi, dicutai-le nainte de excursie, astfel nct fiecare s le neleag. Echipamentul de salvare Echipementul de salvare trebuie sa fie de calitate dar nu nseamn c trebuie s fie cel mai scump. Nu trebiue s lipseasc: coarda, carabinere, cuite, fluiere, scripeti, sacul cu cordelina de prim ajutor, trusa de prim ajutor, ceai fierbinte si sac de dormit daca se face rafting in ape reci de primavara. Carabinere din aliaj de aluminiu snt unelte multifuncionale, care pot fi folosite ntr-o multitudine de situaii pentru a prinde i a fixa obiecte. Cel mai bine se poart prinse de vesta de siguran. Cuitul este o unealt de baz i poate fi folosit ntr-o multitudine de situaii. Trebuie purtat n teci uor accesibile. Fluierele sunt bune pentru atragerea ateniei si semnalizare. Ganditi-va ca sunt sectoare unde vocea dvs ne se poate auzi datorita vuietului apei. Corzi scurte pentru fixarea plutei sau ca frne n fixarea/frnarea n sistemul Z. Se poate purta nfurat n jurul taliei. Pentru dimensionare msurai talia mbrcai n echipament + 30 cm. Capetele snt legate cu un nod

perscresc. Scripetii sunt foarte utili cnd barca e blocata de o stnc. Reduc friciunea n cazul sitemului de eliberare al tragerii Z i cresc eficiena sistemului de eliberare cu frnghii. Se folosesc dispozitive din aliaj de aluminiu de 11 mm. Sacul cu cordelina de prim ajutor, cunoscute i ca sacul cu frnghia de aruncare, snt menite s fie aruncate catre cel aflat in apa.. Simplific aruncarea frnghiei i prin coloratur o fac mai bine vizibil pentru nottor. Corzii statice sunt corzi puternice cu rezisten foarte mare i alungire mic. Este nevoie de cel puin 30 m. Trus de prim ajutor nu trebuie s lipseasc. Auto-salvarea not: Evitai s v prindei de un obstacol. Lsai rul s v decid aciunile. Dac este cazul ghemuii-v pentru a nu fi rnii. Nu exist o reet standard despre care este cel mai bun stil de not n astfel de cazuri. Nu ascultai ce povestesc unii i alii. Salvai-v!!

Cnd se noat pe o cataract putei folosi picioarele ca nite absorbatoare gigantice de oc pentru a evita coliziuni dureroase cu obstacolele. inei picioarele lng suprafa dar ghemuii-v cnd trecei un punct abrupt. De ndat ce avei posibilitatea, notai activ spre siguran.

Poziionai oameni pentru salvare unde pot fi cel mai eficieni. Aici salvamarul A poate arunca o coarda la 45 grade n amonte unui nottot dup o rsturnare (1) i poate pregti o a doua aruncare (2) nainte ca nottorul sa ajunga la curentul n aval. Salvamarul A l poate trage pe nottor ntr-un vrtej sigur (linia punctat). Salvamarul B este ntr-o poziie proast. Nu exist un vrtej n apropiere iar salvarea cu coarda risc s -l trag pe nottor ntr-o zon de stnci periculoas.. Tragerea nottorilor napoi in barc: acionai rapid cel mai bine este ca nottorul s fie n aval de barc, dar nu conteaz: scoatei-l din ap doar 1-2 persoane se ocup de nottor, ceilali i vd de vslit salvatorul trebuie s stea n picioare cu genunchii sprijinii de tubul principal si il prinde pe cel din ap de umeri i l trage in barca continuai s vslii nu periclitai restul echipajului Aruncarea corzilor de slavare. Foarte important: contactul vizual ntre persoane si poziionarea ajutorului pe mal pentru a avea o bun stabilitate. nottorul trebuie s tie s se ajute si singur, nu s lase totul pe seama salvatorului.

Arunc punga cu coarda de salvare cum este mai la ncemn:

cel mai bine este de obicei pe sub mn sau peste mn, dar putei arunca i lateral.

nottorul trebuie s in coarda de salvare peste umr i s stea pe spate. Astfel va putea pluti spre suprafa i s pstreze o pung de aer deasupra feei. Nu rasucii niciodat coarda pe langa ncheietrua minii, bra sau corp! Asigurari

Salvamarii pot folosi puncte de ancorare statice (stnga) sau dinamice (dreapta) pentru a-l ajuta pe nottor. Dac apare necesitatea unui punct de ancorare dinamic dup ce el a fost static, niciodat s nu nvrtii frnghia mai mult de o dat n jurul ancorei.

Trecerea rului Uneori este nevoie de o traversare a unor ape puin adnci fr frnghie. Sa aveti ytot timpul 3 puncte de contact.

Cnd facei o traversare de unul singur, folosii o padel, vsl sau o bar lung, sau o ramur rezistent pentru a v sprijini. Bara i picioarele dumneavoastr fac un contact n 3 puncte cu patul rului. Aplecndu-v n fa i micnd doar un punct de contact o

dat vei fi mult mai stabili dect fr proptea. Trei moduri de a traversa un ru n grup mic: grupul A st ntr -o formaiune de linie la pup, grupul B folosete o formaiune pan iar grupul C o foramaiunie triunghiular. Fiecare tehnic se bazeaz pe presiunea n jos exercitat de fiecare individ pentru a stabiliza grupul ntreg. Salvri cu ajutorul corzii

O linie fixat orizontal l ajut pe cel ce traverseaz dar permite s treac sub sau deasupra frnghiei n caz de nevoie. Nu ancorai ambele captel ale liniei. S-ar putea s trebuiasc s dai drumul la un capt, dac cel de traverseaz se prinde n frnghie. Sistemul Telfer Combin mai multe trucuri dar are n plus o platform de salvare. Pluata este controlat de salvamari poziionai pe mal. Sistemul este folosit destul de rar.Este nevoie de cel puin: 1. 1 linie de ancorare 2. 3 carabinere 3. 2 linii de tragere

4. 1 linie de asigurare

n acest exemplu a unui sistem Telfer, barca poate fi micat nainte i napoi de-a curmeziul rului de ctre membri de echipaj de pe mal, care trag de corzile legate de carabina principala. n acelai timp salvamarul din barca d drumul puin corzii prin partea de jos a carabiniei pentru a se mica n aval.

Scoaterea barcii din infasurari in jurul unei stnci

Cele 3 modaliti de baz de a elibera o plut prin tragere (de la cel mai slab la cel mai tare) include tragerea de ambele capete (A), tragere vectorial (B) i sistemul 2:1 (C). Tragerea la ambele

capete nu aduce nici un avantaj mecanic. Tragerea vectorial poate genera un anume avantaj mecanic n funcie de unghiul de tragere. Sistemul 2:1, n care frnghia merge de la o ancor de pe mal spre plut i napoi pe mal dubleaz fora de tragere. Coarda poate fi folosit singur sau cu un alt sistem de a scoate apa dintr-o plut imobilizat.

Trageri n Z Sistemul Z de baz

Putei mri avantajul mecanic a unei trageri laterale Z la 6:1 prin adugarea unei a doua linii (A) sau la 9:1 prin construirea unei a doua linii Z (B)

REGULILE DE BAZA ALE SECURITATII N N ACTIVITILE MONTANE HIBERNALE Avalanele, mod de formare, cauze, prevenire Avalanele sunt fenomene care au loc aproape cu regularitate n toi munii. La mare altitudine din cauza temperaturilor sczute i a precipitaiilor care fac ca stratul de zpad s creasc, se acumuleaz o cantitate mare de zpad. Pericolul avalanelor i urmrile acestora pot fi i sunt de multe ori fatale, dac nu se ine seama de sfaturile celor cu experiena acumulat n timp, n legtur cu producerea lor. Producerea avalanelor depinde doar ntr-o msur mai mic de teren, n schimb de cea mai mare importan sunt condiiile meteorologice i stratificaia zpezii. Aceast strat de zpad, din diferite cauze, este supus diferitelor fore care-l fac s cad brusc sau s alunece lent n vi. Din aceast cauz nu exist pante care s nu fie periculoase n tot timpul ierni, i pe de alt parte foarte puine care sunt permanent sigure. n schimb exist timp favorabil avalanelor: nclzirea puternic a vremii, combinat cu un vnt cald sau ploaie, poate nmuia ptura de zpad fcnd-o apoas i alunecoas ninsorile abundente i persistente. plcile de zpad reprezint cauza cea mai perfid i periculoas a avalanelor cci ele sunt greu de identificat. Avalanele de plci de zpad sunt, mai ntotdeauna declanate de schiori. Unde nu se produc avalane pe platouri sau pante cu o nclinaie mai mic de 25 grade pe locuri rpoase cu o nclinaie mai mare de 45 grade, unde zpada nu se poate acumula n cantitate mare deoarece alunec n vale n timpul nopii pe pantele mpdurite pn sus pe culme

Unde se produc avalane pe patele ierboase sau cu grohotiuri cu nclinaie cuprins intre 25-35 grade pe pantele abrupte, cu nclinaie mare, dar care au trepte sau platforme de depozitare a zpezii pe pereii aproape verticali, opui direciei dominante a vntului i care formeaz cornie sau balcoane de zpad n creast pe pantele care au un culoar pe pantele lipsite de pduri sau jneapn Cauzele care produc avalanele -nclinaia pantei cantitatea mare de zpad temperatura solului, care topind baza stratului de zpad o desprinde de pmnt, fcnd-o s alunece pe un strat de ap presiunea vntului,care distruge echilibrul stratului de zpad lipsa de coeziune dintre cristalele ce formeaz stratul de zpad lipsa de sudur dintre straturile de zpad cu vechimi diferite cutremurele de pmnt micrile strine ca: strigte, trecerea unui turist, etc.

Tab.2. Extinderea avalanei, n funcie de lungimea curgerii, volum i potenialul distructiv. Denumire Depozitul Potenialul distructiv Mrimea

deplasarea zpezii cu risc foarte mic de a acoperi(ngropa) relativ inofensiv lungimea<50m, sau tip 1 "curgere" oameni pentru oameni volumul<100m3 obiecte mai mari, dar putndu-le dezechilibra avalan tip 2 mic poate ngropa, se oprete pe 50m<lungimea<100m, rni sau omor pantele nclinate volumul<1000m3 oameni poate ngropa i distruge ajunge pn la autoturisme,afecta 100m<lungimea<1000m, baza pantelor camioane, volumul<10000m3 nclinate distruge imobile mici sau rupe civa copaci se poate deplasa pe un teren plat (cu nclinaie mai mic de 30) cu mai mult de 50 m; poate ajunge pn n fundul vilor poate ngropa i distruge camioane mari, vagoane de lungimea>1000m, cale ferat, volumul>10000m3 imobile mari i ntinse regiuni mpdurite

tip 3

avalan medie

tip 4

avalan mare

Pentru a prentmpina accidentele este necesar efectuarea studiului zpezii. Acest studiu relev grosimea stratului de zpad, structura acestuia, coeziunea dintre straturi. Zpad nou czut este puin compactat i metamorfozat. n buletinul de avalan se face de obicei referire la nlimea (grosimea) zpezii proaspt czute. Metamorfoza zpezii Reprezint odificarea formei i dimensiunilor cristalelor de zpad, ca i a legturilor dintre acestea. Metamorfoza de gradient mediu sau puternic, metamorfoza constructiv Dac gradientul de temperatur este suficient de mare, cristalele de zpad se transform n cristale cu fee plane, apoi tip cup. Cristalele mari i vor mri dimensiunile, iar cele mici vor disprea treptat. Acest tip de metamorfoz duce la scderea rezistenei stratului de zpad. Acest tip de metamorfoz are loc mai ales n prima parte a iernii, n zonele umbrite, acolo unde nlimea stratului de zpad este mai mic i vegetaia de tip arbustiv; perioadele lungi cu cer senin constituie de asemenea un factor favorabil. Metamorfoza de gradient slab, metamorfoza distructiv Prin acest tip de metamorfoz, cristalele de zpad proaspt i simplific forma pentru a ajunge la forme mai mult sau mai puin rotunjite (zpad uscat), ducnd la tasarea i consolidarea zpezii proaspete. Metamorfoza de topire Transformarea zpezii prin aport de cldur la temper aturi n jur de 0C, sau prin apa lichid. Prin aceast transformare se formeaz un amestec de cristale de ghea i ap, rezultnd o scdere a rezistenei. Dac ns acest amestec va nghea, se vor forma cruste dure

PRIMUL AJUTOR N CAZ DE ACCIDENTE Noiunile de prim-ajutor sunt un bagaj indispensabil n pregtirea viitorilor specialiti ai agrementului activ. Avnd n vedere c schiul alpin este un sport al munilor, practicat departe de centre medicale de specialitate, de cele mai multe ori, primul ajutor rmne n sarcina celor ce practic acest sport. n cazul luxaiilor i fracturilor Luxaiile nu pot fi reduse dect de medic; Fracturile vor fi imobilizate n poziia cea mai bun, adic n axul membrului respectiv, eventual cu o uoar traciune; Nu se dau buturi alcoolice unui rcnit sau unui ocat; n lupta contra frigului se pot utiliza buturi calde (supe, ceaiuri, compoturi), doar n cazul unui rnit n stare de contien, fr oc i fr traumatisme abdominale; Netransportabil sunt: cei cu stop respirator (se ncearc mai nti respiraie artificial); cei n stare de oc (se ncearc aducerea ntr-o stare satisfctore); cei cu rni, facturi, hemoragii (se vor lua msuri nainte de transport). Entorsa, care reprezint elongarea sau ruptura unor ligamente, n deosebi ale genunchiului sau ale gleznei, poate fi uoar sau grav. O entors uoar, cu umflarea slab i care mai permite o micare satisfctoare a articulaie, se trateaz cu un bandaj simplu. Dac umfltura este important (mare) i apare imediat nsoit de dureri mari, entorsa trebuie tratat ca o fractur, cu imobilizare i transport. Luxaia, reprezint deplasarea unei articulaii n afara poziiei sale normale. Se impune imobilizarea membrului luxat ntr-o poziie ct mai puin dureroas, i transportarea pentru a fi redus de medic. Imobilizarea membrelor se face cu atele. La nevoie, acestea pot fi improvizate, cu ajutorul unor bee de schi, schiuri, scnduri. Cel mai simplu este a lega piciorul fracturat de cel sntos.

Alte indicaii de care trebuie s se in seama in caz de accidentare: Transportul, accidentailor se face dup gravitatea leziunilor. Rnitul trebuie ferit de frig i de dureri; Se controleaz respiraia, pentru a se evita asfixia prin nghiirea limbii sau vom; n caz de hemoragie, se va folosi i verifica pansamentul sau garoul; n caz de rnire la piept, poziia va fi semi-aezat; n caz de rnire la abdomen, poziia va fi culcat, cu genunchii uor ridicai; n caz de rnire la coloana vertebral, rnitul va fi culcat pe un plan dur (schiuri, scndur); n caz de rnire la craniu, poziia de securitate este culcat pe spate n poziie joas i bine imobilizat cu un picior ndoit din genunchi. n caz de rnire la picioare, ntins cu capul spre vale. n cazul degerturilor nu se recomand: Frecarea energic cu zpad care ar agrava degertura. Nu se aplic lovituri i bti. Nu se accept congelarea local prin aplicarea de ghea, pentru a opri cangrenele, metoda este ineficient i periculoas. Nu se aplic comprese care ar agrava circulaia arterial. Nu se admite nclzirea brutal, brusc. Nu se permite consumarea de alcool. Nu se face o amputare precoce. Se intervine cu: Acoperirea degerturii cu mbrcminte sau pansament uscat; Se suprim tot ce jeneaz circulaia sngelui (curele, ireturi); n degertura la picioare, se interzice mersul; n momentul apariiei cangrenei, trebuie evitat orice cauz de infecie. n toate cazurile, zona degerat trebuie nclzit imediat, dar cu mari precauii. Cel mai bun mijloc este o baie cu ap cald, de maximum

40C. Se oprete nclzirea din momentul cnd zona degerat recapt culoare i devine sensibil. Cnd nu se dispune de ap cald (cum e cazul la munte), se ncearc nclzirea minii sau a piciorului la subsuoara braului partenerului, nsoitorului. Se evit riscul unei noi expuneri la ger, se coboar de urgen la un centru medical i degeratului i se va da s mnnce i mai ales s bea lichide calde. n cazul unei rciri generalizate, omul nu-i d seama de starea lui, i pierde progresiv contiina, rmne indiferent fa de pericol, are o stare de somnolen, apoi simte nevoia de adormi. Tratamentul const n nclzirea organismului. Aceasta se face ntr-o ncpere nclzit moderat departe de foc sau sob. Comportarea n avalan presupune: ncercarea de a iei din avalan printr-o coborre lateral ctre un loc sigur. Eliberarea de bee, schiuri, rucsac. Rmnerea la suprafa, prin micri de not, ctre marginea avalanei. nainte de oprirea avalanei, se va lua poziia ghemuit, iar braele se vor ine n poziia de aprare a boxerului, pentru a putea proteja faa i a obine un spaiu de respiraie. Dac eliberarea prin efort propriu nu este posibil, fora i aerul de respiraie trebuie economisite. Salvarea i primul ajutor se face pe baza unor reguli: Stabilirea poziiei accidentatului. Sparea rapid dar cu atenie cu cozile schiurilor i cu minile. Se elibereaz imediat nasul i gura de zpad. Accidentatul se aeaz culcat cu faa n jos, pentru scurgerea apei din cile respiratorii, corpul se nvelete cu lucruri ct mai clduroase. n caz de pierderea a cunotinei se face imediat respiraia gur la gur.

Transportul se face n poziie culcat lateral i ncepe abia dup reuita reanimrii i dup ce respiraia i pulsul au revenit la normal.

Salvarea de la nec notul principalul mijloc de prevenire a accidentelor prin nec Gravitatea unui accident petrecut in ap este, de regul, mare, iar aciunile legate de salvarea si acordarea primului ajutor sunt complexe i deosebit de importante pentru cei implicai direct. necul este un accident grav, o stare care poate duce la moarte, din cauza invadrii cilor respiratorii cu ap. Acest fapt determin asfixierea, prin ntreruperea aportului de oxigen si creterea concentraiei de dioxid de carbon n snge. necul se poate produce din diferite cauze: -Epuizarea moral din cauza spaimei caracteristic celor care nu tiu s noate sau nu-i pot aprecia forele i se avnt prea mult n largul apei; -Epuizarea fizic datorit efortului depus n timpul notului; -Starea sincopal - oprirea brusc, reflex a funciilor inimii si respiraiei cauzate de : criza de epilepsie, angina pectorala, infarctmiocardic, traumatisme in diferite regiuni ale corpului ( epigastru,temporala ), crampe musculare; -Ptrunderea apei in fosele nazale si in urechi; -Hidrosuctie prin simplul contact cu apa, datorita unei sensibilitati crescute a organismului fa de ap( asemntor electrocutrii) n naufragii, accidente, n sporturile nautice / srituri, necul poat surveni asociat cu traumatisme grave : fracturi craniene / coloanei vertebrale,lovituri n abdomen, luxaii ale diferitelor articulaii, spargerea timpanului etc. necul ca accident, poate fi ntlnit att la cei care nu tiu s noate,ct i la notatori. Valurile, curenii, vrtejurile de ap, , apele reci, cu plante acvatice,fund stncos, mlos, maluri abrupte, nerespectarea semnelor de restricie (geamanduri ), i a regulamentelor

publice, diferitele accidente ( rsturnarea brcilor, accidentri n cursul sriturilor etc.), naufragii, constituie condiii care pot favoriza / declana necul. Dintre procedeele de inot considerm ca brasul (cu variantele bras pe spate /bras sub apa), craulul( cu variantele over si trudgeon) i inotul pe spate sunt recomandate pentru interventii n cazurile de salvare. Totalitatea acestor procedee i forme de not sunt reunite sub termenul de not utilitar. Pentru prevenirea acestor accidente sunt necesare o serie de aciuni/ msuri, precum i respectarea unor reguli importante: -Preocuparea permanent pentru perfecionarea deprinderilor din not- nvare la un nivel ct mai nalt al notului. -Cercetare / informare asupra locului unde intenionm s notm; - Reperarea refugiilor/ locurilor unde putem s ne odihnim, n cazul n care apar situaii neobinuite(oboseal, crcel..etc) -Luarea n considerare a temperaturii apei si a condiiilor de mediu; - Evitarea notului cu stomacul ncrcat sau cnd simim c suntem obosii, bolnavi, avem frisoane sau suntem prea nclzii i transpirai; -Nimeni nu trebuie forat s noate dac nu dorete, -Dac simim un pericol care afecteaz direct securitatea plutirii / naintrii trebuie s evitm panica; -n situaia unei scufundri nu trebuie s ridicm braele din ap, deoarece se reduce posibilitatea de a nota, iar braele scoase deasupra apei accentueaz scufundarea. -n cazul scufundrii trebuie s blocm respiraia, iar aerul din plmni va contribui la ascensionarea corpului; n aceast situaie micrile de picioare sunt mai importante dect cele de brae. Poziia cea mai indicat in care trebuie s ajungem este culcat pe spate; -n cazul crceilor ( crampelor musculare ) care se manifest dureros este recomandat pstrarea calmului i intervenia rapid pentru obinerea strii de relaxare. Dac necatul trebuie scos din ap, se impune ca salvatorul s fie un bun notator, s aib curaj, hotrre, s aprecieze bine situaia i

posibilitile de salvare, s cunoasc procedeele de asigurare,imobilizare/ transport la mal. Dac victima tie s noate (se menine la suprafa si e contient ), salvatorul se apropie ncet,menajndu-i forele. Salvatorul trebuie s fie contient c ajutorul dat victimei, remorcarea / transportul impun respectarea unor cerine. Daca victima este calm i tie s noate , salvatorul poate sa-i ofere umerii pentru sprijin. Daca e agitat, acesta trebuie s foloseasc prizele de salvare. Apropirea de victima se efectueaz ntotdeauna pe la spate, pentru a nu fi observat. Cnd este mbrcat , se poate tine la suprafaa, apucndu-l de haina sau de guler braele salvatorului fiind ntinse pentru a fi departe de victim. Salvarea de la nec constituie o aciune care urmareste scoaterea victimei din pericolul prin care trece, acordarea primului ajutor si aplicarea unor msuri terapeutice eficiente. Toate aciunile care au drept scop salvarea unui om care se neac avnd in vedere gravitate situaiei victimei, trebuie s se fac rapid, cu mult calm i pricepere. n cazul in care cel care se neac este contient si tie sa noate el poate fi ajutat de pe mal cu anumite indicaii, cu o prjina,frnghie, colaci de salvare. n cazul n care victima nu tie s noate sau i-a pierdut cunotina,este absolut necesar o intervenie rapid fie prin deplasarea cu o ambarcaiune, fie notnd. Salvatorul trebuie s fie notator foarte bun care s cunoasc pericolele legate de nec, manevrele de salvare. nainte de a intra in apa, salvatorul trebuie s se dezbrace de hain si incltaminte si s-si descheie gulerul. Este foarte important sa anune pe cei aflai, eventual in apropiere, pentru a obine ajutoare. Cnd victima se afla la suprafaa, salvatorul se apropie de acesta cutnd sa o sustin si s o aduc la mal; daca victima nu mai iese la suprafaa atunci prima aciune va fi plonjarea in adncime si cutarea ei. Daca necul se produce la o distanta mare de mal, se indic folosirea unei ambarcaiuni, aflate, eventual la ndemna. In toate situaiile este

nevoie de mult calm, hotrre, snge rece, tenacitate. Niciodat nu se va aciona in pripa, in panic si disperare. Procesul salvrii unui om care se neac poate fi impartit in 3 etape: 1. apropierea de cel care se neac; 2. prinderea victimei si transportarea sa pentru a fi scoas 3. primul ajutor/ reanimarea. Apucarea accidentatului : cnd victima este cu spatele la salvator : apropierea la cca 1m, prin spate, apucarea brbiei, culcarea victimei pe spate i pornirea spre mal, cu miscari de picioare, trecerea victimei in sprijin pe piept si sold, mutnd palma sub axila; -cnd victima se afl cu faa la salvator : apucarea inchieturii,rsucirea victimei n culcat pe spate, apucarea brbiei i trecerea ei in sprijin pe spate si pe sold; -cnd victima se afla deasupra salvatorului : ridicarea capului peste nivelul apei, mobilizarea corpului in culcat pe spate,apucarea brbiei, trecerea victimei in sprijin la piept si la sold. Apropirea de cel care se neac se poate face cu o barca sau notnd. Salvatorul trebuie s se deplaseze ct se poate mai repede dar cu mult calm. Cel care se neac poate fi la suprafaa sau la adncime. In cazul in care se afl la suprafa, victima poate fi mai repede reperat iar salvatorul mai uor s se deplaseze pentru a o ajuta. Apropierea de cel care se neac este bine sa se fac pe la spatele, deoarece atunci cnd victima simte in apropiere un punct de sprijin,caut s se agate de el cu toat forta. In cazul in care apropierea nu se poate face pe la spate, salvatorul trebuie sa-l apuce pe necat de talie, sa-l ntoarc cu spatele si s-l scoat la suprafa cu fata deasupra apei. Dac accidentatul este mbrcat, poate fi meninut la suprafaa prin apucarea de hain, de preferin de guler. Un inotator obosit, care isi pstreaz calmul, poate fi susinut d e un inotator care noat craul sau bras, si-I ofer sprijin umerii si. Cnd victima este scufundat, dup ce salvatorul ajunge la locul dispariiei ( care poate fi reperat dup bulele de aer care ies la suprafa) se va scufunda. Dac victima nu este gsit imediat , salvatorul va reveni la suprafaa unde va face o inspiraie profund, apoi se scufund din nou.

n ap curat corpul victimei se poate observa de la 4 -5 m ca o pat galben. Cnd vizibilitatea e redus, fundul apei trebuie cercetat cu minile. Dac fundul apei este mlos, salvatorul va cauta s nu tulbure apa,. Dac necatul este gsit cu fata in jos, aproprierea se face dinspre picioare, care trebuiesc deprtate, se apuca corpul pe sub brae i este ridicat in poziie vertical printr-o micare brusc scotndu-l la suprafaa apei. Dac necatul este gsit cu faa n sus, apropierea se face dinspre cap, ridicndu-l de umeri i aducndu-l n poziie vertical. Cnd necul se produce intr-o apa curgtoare, salvatorul trebuie sa alerge pe mal in sensul curgerii si s in seama de fora curentului. n apa pe care nu o cunoate salvatorul va sari cu picioarele nainte. Strangularea din fata Strangularea din spate. Imbratisarea peste umeri Imbratisarea peste brae Transportul accidentatului contient : salvatorul culcat pe spate,nainteaz cu miscari de picioare, victima fiind apucata de brbie pentru a-I menine gura la suprafaa apei; Transportul accidentatului agitat : din aceeai poziie salvatorul imobilizeaz braele victimei, ducandu-I-le la spate; Transportul in doi : victima este sprijinita la umeri si cap de unul din salvatori iar al doilea ofer sprijin pentru plutire; miscarile celor doisalvatori nu trebuie sa provoace valuri sau dezechilibrare. Ieirea din apa mica : victima este atrnata pe umeri; Ieirea din apa adnca : Primul ajutor si reanimarea Dac cel salvat nu si-a pierdut cunostinta trebuie dezbrcat, ters de ap, mbrcat cu haine clduroase si s i se administreze calmante sau un ceai un ceai cald. Cnd victima si-a pierdut cunotina se cheam un medic, dar pan la venirea acestuia se vor lua toate msurile pentru readucerea la viat. Msurile care se iau pentru reanimare trebuie s fie simple, eficace i efectuate ct se poate de repede. Aceasta urgent este reclamat de

faptul c marile funciuni vitale ( respiraia si circulaia ) sunt tulburate, tulburri , ce pot duce la apariia mori. Aciunea respectiva poate fi ndeplinit de un salvator de profesie medic sau orice inotator, sau persoan care cunoate toate as pectele importante ale reanimrii. Dup scoaterea necatului din ap acesta va fi dezbrcat si se vor curaa gura si cile respiratorii superioare de secreie, vrsaturi, alge etc. aceasta se realizeaz cu ajutorul degetelor nvelite intr-o batist curat sau cu un aspirator special. Pentru a se menine caile respiratorii in timpul curatirii gurii si a cailor respiratori superioare necatul va fi aezat cu faa n jos i capul n hiperextensie, folosind un suport special sau cu mijloace improvizate. Mandibula va fi tras n jos , iar limba scoas si legat cu o batist; ntre dini se va pune o bucaic de lemn pentru a menine gura deschis. Apoi se va scoate apa din plmni si din stomac. Aceasta se poate face folosind unul din procedeele : -Salvatorul st pe un genunchi tinnd pe necat pe coapsa culcat nainte cu faa n jos. In aceast poziie l scutur si l aeaz uor pe torace; -Se prind picioarele necatului pe umerii salvatorului, in aa fel nct capul si corpul s atrne sprijinite pe spatele salvatorului. In acest mod salvatorul merge ncet cu 60-80 pai pe minut. Dup curirea cilor respiratorii i scoaterea apei din plmni se trece la efectuarea manevrelor de respiraie artificial. Aceasta se poate realiza prin mijloace improvizate ct mai aproape de locul accidentului sau cu aparatur adecvat n instituiile specializate. Metodele de respiraie artificiala se mpart in doua categorii. -Prin aciune extern folosind micri care lrgesc si care micsoreaz cutia toracic pentru a favoriza ptrunderea aerului n plmni si evacuarea lui. -Prin aciunea invers - insuflarea direct a aerului n plmni, eventual, cu ajutorul unor aparate speciale. Procedeele de respiraie artificiala prin aciune extern se pot efectua folosind urmtoarele metode : 1. Metoda Silvester necatul este culcat pe spate cu un sul fcut din mbracaminte sub vrful omoplailor. Cel care efectueaz manevrele de respiraie artificial se aseaz pe genunchi la capul necatului.

Apucandu-i braele de articulaia pumnului, salvatorul execut o micare circular de extensie, pn cnd braele ajung n prelungirea corpului necatului i lateral de salvator. Prin aceasta micare se dilata cutia toracica permitand ptrunderea aerului in plmni , apoi se duc braele ndoite pe torace si salvatorul apas cu corpul su pe toracele necatului. Prin aceast micare cutia toracic se comprim, permitand evacuarea aerului din plmni. Ritmul optim este de 8-10 micri / minut. n nici un caz nu este permis efectuarea acestei micri innd necatul n poziie seznd sau ridicndu-i trunchiul n timpul flectarii braelor pe torace. 2. Metoda Schaffer necatul este culcat cu fata in jos, cu capul rsucit spre stnga siminile in dreptul fetei. Cel care executa manevrele de respiraie st deasupra necatului suprizandu-l intre genunchii acestuia. Din aceast poziie se execut o compresie asupra toracelui cu minile aplicate pe partea posterioar a toracelui in aa fel nct vrful omoplatului s fie cuprins intre degetul mare si artator. Executnd aceast manevr,salvatorul apas cu toata greutatea sa toracele necatului, avnd n acelai timp braele ntinse , trunchiul aplecat nainte i genunchii pe sol. Cu ajutorul acestei presiuni se realizeaz expiraia. Inspiraia se `prinrevenirea salvatorului cu capul in poziie verticala si desprinznd uor,relaxat minile de pe toracele victimei in acest fel , toracele spontan revine in poziie iniiala datorita elasticitatii sale. Ritmul este de 12-13miscari pe minut. Se recomanda ca expiraia sa fie mai lunga,numrndu-se 1,2,3, pentru expiraie si 4,5 pentru inspiraie. 3.Tehnica respiraiei gur la gur.Dup o inspiraie profund, salvatorul sufl victimei pan la destinderea toracelui acestuia, strangandu-i n acelai timp nasul cu degetele sau cu o penset special. Expiraia se face pasiv. In gura necatului si a salvatorului se poate pune o batista sau un tifon. Ritmul manevrei este foarte rapid la nceput, ajungnd apoi la 20 insuflri / minut. Ca durata manevra se efectueaz pan la reabilitarea funciilor respiratorii ( uneori dup o ora si jumtate si mai mult ), sau pana la apariia semnelor certe de moarte definitiv.Se poate folosi si un tub cu o capacitate de pn la 500cm, intre guravictimei si a salvatorului.Succesul interveniilor pentru salvarea de la nec depinde de urmtorii factori :

Salvatorul trebuie sa tie sa noate bine, sa fie agil si puternic; Organizarea rapid a operaiunilor de salvare exclud aventurarea in ap a unor oameni care pot deveni la rndul lor victime; sunt necesari 23salvatori; Echipamentul de salvare trebuie folosit cu promptitudine ( colac,frnghie, barca etc) Observarea cu precizie a locului unde se produce accidentul, evaluarea rapid a situaiei, a gradului de pericol, a numrului celor aflai n pericol; La deplasarea prin not, se disting urmtoarele momente : - intrare in apa prin sritura, plonjon;- deplasarea; - apropierea de accidentat; - transportul; - acordarea primului ajutor.

Salvarea de la nec-continuare n fiecare an o mulime de indivizi curajoi, dar nepricepui i pierd viaa prin nec, ncercnd s salveze pe altcineva.Pentru a salva pe cineva de la nec ai nevoie de o gndire rapid, mult ndemnare / pricepere la not precum i cunotine temeinice de tehnica salvrii. Iar dac nu te pricepi s salvezi pe cineva de la nec - e mai bine s nu acionezi, pentru c n loc de o sigur victim aproape sigur vei fi dou. Frica/teama este cea mai mare problem a oamenilor aflai n pericol. Ea le sporete mult fora, pe care o folosesc incontient ca s se agae de orice - i astfel devin o ameninare serioas pentru salvator. Scenarii posibile: 1. Salvarea de pe mal, salvatorul se aeaz cu faa n jos i ntinde mna pentru a realiza o priz eficient i a scoate victima din ap. 2. Victima este la o lungime mai mare dect cea de bra, salvatorul acioneaz aruncndu-i un obiect plutitor(creang, scndur, minge) cu care victima s se autosalveze. Nu prsi victima prea mult timp pentru c va reaciona violent creznd c ai prsit-o dau va demobila renunnd la lupta pentru via.

3. Apropie-te prin ap ct mai mult pe ct posibil fr a interaciona fizic cu victima(arunc-i o frnghie, b, etc..). victima nu trebuie s poat apuca salvatorul. Stai departe ncurajeaz-l i arunc-i obiecte care s-l susin, apoi trage-l, remorcheaz-l pn n ap mic fr a-l lsa s te ating sau s te apuce cu mna. 4. Apropie-te mergnd pe fundul apei meninnd contactul plantar apoi arunc-i obiectul cu care-l vei remorca 5. Apropie-te vslind ntr-o ambarcaiune(plut, anvelop..etc). nu te apropia cu latul ambarcaiunii de accidentat pentru c poate reaciona violent agndu-se de bord i putnd-o rsturna. Apropie-te cu unul din capete, spune-i s se agae de el apoi trage-l spre mal. 6. Dac nelegi riscurile la care te poi expune, eti un bun nottor i stpneti tehnicile specifice salvrii din ap, intr n ap, conteaz iueala cu care vei interveni. Scoate-i hainele strmte sau cele care incomodeaz. Plonjeaz n ap cu picioarele nainte dac nu cunoti adncimea. noat economicos i ine seama de cureni/valuri. Fii foarte atent cnd te apropii de victim i ia toate msurile pentru a nu te putea atinge /aga, Stai la oarecare distan i caut o ocazie bun s -o apuci, dar elibereaz-te scurt i hotrtdac te apuc. Numai un salvator experimentat, bine antrenat poate s se descurce la mic : distan, n ap, cu o victim nnebunit de frica morii. Nu e nevoie s-i ridici faa deasupra apei cnd l remorchezi. Un nottor experimentat tie sau -i d seama ce tehnic de remorcare a victimei este mai convenabil. n general, brasul este suficient de rapid i economicos pe distane mari, iar tehnica e simpl: poi schimba nclinarea sau braele, poi respira n apa agitat, faa e protejat. Alt stil recomandabil este pe spate, cu un bra care trage i altul care vslete. Dac victima are nevoie de respiraie artificial, poi s i-o faci imediat ce-l scoi din zona apei adnci. Bibliografie : C.Ciucurel Curs not M.Olaru not, Ed. Sport Turism. 1982