Sunteți pe pagina 1din 8

POLIGRAFUL – INSTRUMENT „CLASIC” ÎN ANCHETĂ SAU DOVADĂ DE TEHNIC Ă ULTRA-MODERN Ă?

Prof. Univ. Dr. TUDOREL BUTOI Masterand Psihologie Judiciară – Victimologie: ALINA TĂ NASE

Rezumat. Scopul acestui articol este acela de a familiariza publicul cu utilizarea poligrafului, sau cum i se mai spune, detectorului de minciuni, în cadrul investiga ţiilor. În principiu, testarea poligraf foloseşte instrumente mecanice şi electronice pentru a înregistra grafic modific ările fiziologice care apar la persoana interogată , în condiţii controlate. Modific ările la nivelul activităţii cardio-vasculare, respiratorii sau a reflexului galvanic al pielii sunt înregistrate pe un grafic ce se mişc ă pe m ăsur ă ce examinatorul îi pune subiectului anumite întreb ări. Aceste grafice sunt apoi examinate pentru a determina dacă ră spunsurile persoanei au fost sau nu însoţite de modific ă rile provocate în trasee de factorul emoţional vis-a-vis de stimulii critici, neutri sau de control. Cuvinte cheie: poligraf, detector de minciuni, înregistrare grafic ă, modific ă ri fiziologice, activitate cardio-vasculară, activitate respiratorie, reflex galvanic al pielii, modifică ri, parametru.

Poligraful – de unde? De-a lungul timpului progresele ştiin ţei şi tehnicii au fost privite cu scepticism iar inventatorii, pentru a-şi impune ideile au trebuit s ă depăşeasc ă obstacolele menite s ă-i opreasc ă din drum. Descoperirea minciunii a pasionat oamenii înc ă din cele mai vechi timpuri şi i-a motivat în cercetă rile lor pentru elaborarea unui aparat care să ajute la depistarea comportamentului simulat. În 1895 Caesare Lambroso experimenta “HidrosfigmografulEroare! Marcaj în document nedefinit.”, un aparat primitiv ce m ăsura varia ţiile de puls cu ajutorul unui cilindruEroare! Marcaj în document nedefinit. pe care era aplicat negru de fum, acesta fiind învârtit de un mecanism de ceasornic. W. M. Marston în 1917 încerca s ă depisteze minciuna înregistrând tensiunea sistolic ă Eroare! Marcaj în document nedefinit., iar Vittorio Benussi înregistrând modific ările respiratorii. Unul din marii precursori ai actualelor tehnici a fost psihologul germano-american Hugo Münsterberg, care s-a preocupat mult de problema martorilor şi a declara ţiilor lor veridice sau false. În acelaşi an 1908, James MacKenzie, celebrul cardiolog britanic, şi-a denumit aparatul “The Ink Polygraph” (poligrafEroare! Marcaj în document nedefinit.ul cu inscriptor în cerneală), slujind drept model pentru J. A. Larson (devenit psihiatru din ofiţer de poliţ ie), care a construit apoi (1922) cardio-pneumo- psihografEroare! Marcaj în document nedefinit.ul reprezentând prima genera ţie a poligrafului perfec ţionat utilizat în zilele noastre.

Poligraful în România În România, primul studiu despre oportunitatea şi eficien ţa introducerii poligrafului în activitatea poliţ iei a fost făcut în anul 1976. Aceasta s-a fă cut lucrând timp de un an de zile, folosindu-se în paralel metodele clasice ale muncii de poliţie cu metoda poligraf. La sfârşitul

1

perioadei, rezultatele au înclinat în favoarea metodei poligraf, demonstrând totodat ă caracterul ştiinţific al metodei şi necesitatea introducerii „biodetec ţiei judiciare” în cercetarea infracţiuniEroare! Marcaj în document nedefinit.lor din competen ţa poliţiei. Ca orice noutate, metoda a fost primit ă cu rezerve de lucr ătorii de poli ţie, hot ărându-se iniţial s ă se lucreze în cauze penale cu o vechime mare, în care practic posibilit ăţile de identificare a autorilor erau minime. Tocmai aceast ă hot ărâre, a creat un mare avantaj tehnicii poligraf şi anume acela de a-şi demonstra calităţile care nu erau influenţate de factorul timp. "Ca şi astă zi, politicul şi manipularea prin imagine erau chestiuni curente. Se dorea introducerea psihologiei în mecanismele tactice ale anchetelor. Generalii Jean Moldoveanu şi Ion Anghelescu, b ăie ţi inteligen ţi, puseseră de mult ochii pe tehnica poligraf, dar pe care americanii o ţineau sub embargo. Pe de alt ă parte, sub presiunile Vestului, regimurile totalitare erau silite s ă facă relative concesii, compartimentele ştiinţ ifico- tehnice se perfecţionau încet, încet, în defavoarea practicilor torţ ionare". 1

Scurt ă prezentare a poligrafului 2 Deşi în general rezultatele testului poligraf nu sunt admise în instan ţe decât dac ă se ajunge la o conven ţie şi se ob ţine acordul avocatului, testul poate fi foarte util pentru anchetatori pe perioada investigă rii crimei. De exemplu, în primele faze ale anchetei, când numă rul suspec ţilor este mare, poligraful poate fi folosit pentru a elimina anumiţi suspec ţi şi astfel să se folosească într-un mod mai util resursele. Folosirea adecvată şi inteligentă a poligrafului, combinat ă cu abilitatea şi profesionalismul examinatorului poligraf, poate face ceea ce victima nu poate: „s ă îndrume ancheta pe direc ţia cea bun ă”.

Ce este examinarea poligraf? Poligraful completeaz ă întotdeauna o bun ă anchet ă de teren, dar niciodat ă nu o poate înlocui. De multe ori rezultatele testului poligraf vor fi la fel de bune ca o prob ă de teren. Referitor la partea sa practic ă, poligraful ar trebui consultat în fazele de început ale anchetei; niciodată ca o ultim ă solu ţie. Testul poligraf se desf ăşoară numai având la baz ă voin ţa. Subiectul nu poate fi obligat să fie supus test ării, iar aceasta nu trebuie s ă fie f ăcut ă în grabă. Un test poligraf desf ăşurat cum trebuie dureaz ă aproximativ 2 ore sau chiar mai mult, în funcţie de împrejură rile în care a avut loc fapta. Un test poligraf are patru faze:

- Prima faz ă – interviul anterior testului. Cei care lucreaz ă cu poligraful află date despre trecutul medical al subiectului, despre starea psihic ă şi despre trecutul psihologic. Interviul anterior testului determin ă dac ă subiectul este capabil s ă fie supus examină rii.

- Faza a doua – explica ţii privind func ţionarea poligrafului. Pe parcursul acestei faze examinatorul discută cu subiectul despre crima, că ruia îi explic ă ce ştie despre crim ă, în cazul în care ştie ceva. Acesta caut ă s ă observe orice schimbare a declara ţiei iniţiale date anchetatorilor.

1 Tudorel Butoi – Timpolis, nr. 887/2002

2 Secţiunea următoare este traducerea integrală a unui subcapitol din Geberth, Vernon J. - Practical Homicide Investigation: tactics, procedures and forensic tehniques, pag 711-712

2

- Faza a treia – pregătirea întrebărilor testului. Subiectul este înştiin ţat despre întreb ările ce urmeaz ă s ă i se adreseze şi nu exist ă întreb ări surpriz ă. Dac ă subiectul obiecteaz ă la vreuna din întreb ări, atunci aceasta este schimbată ori eliminată .

- Faza a patra – testarea propriu-zis ă . După ce are loc testarea, examinatorul analizeaz ă tabelele şi dă una din urm ătoarele trei interpret ă ri: adev ă rat, neadev ă rat sau neconcludent. Trebuie re ţinut c ă în unele cazuri sunt necesare reexamină ri. Deşi metodologia poligraf a proliferat, dând naştere la modalit ăţi care de care mai pretenţioase în structura testului, ea nu depăşeşte îns ă algoritmul de lucru vizând analiza discriminatorie a efectelor psiho- emoţionale provocate de stimulul neutru, de control şi relevant (critic), regăsit în testul clasic John Ried – Fred Inbau:

Exemplu de test 1. Te numeşti A.G.? 2. Ai permis de port-arm ă? NU 3.
Exemplu de test
1.
Te numeşti A.G.?
2.
Ai permis de port-arm ă?
NU
3.
Ştii în ce împrejură ri a luat foc soţia ta?
NU
4.
Porţi ochelari de vedere la citit?
DA
5.
Tu ai aruncat benzină pe soţia ta?
NU
6.
Te-ai gândit vreodată să omori pe cineva?
NU
7.
Eşti n ă scut în Bucureşti?
DA
8.
Tu ai aprins focul pe soţia ta?
NU

DA

9. Tu ai aruncat pe soţia ta benzin ă existentă într-un bidon (canistră)? NU

10. Ai spus adev ă rul la toate întrebă rile? DA

*** Nu o dat ă experţii poligraf trag cartea norocoas ă a m ărturisirilor complete în etapa post-test. Exemplificativ, Tudorel Butoi, arhiva personală:

"Prin 1985, în Parcul Tineretului din Bucureşti avuseseră loc dou ă omoruri în scop de jaf. Cauze dificile: parc, z ă pada spre dezghe ţ, victimele lovite din spate cu o bară

3

de fier. Luate ceasuri, c ăciuli, cojoace, portofele şi

În 1996, testam la detector un suspect

pentru o tentativ ă de omor. Îl întreb dacă a mai comis vreo crim ă . Ră spunde c ă nu, moment în care surprind la poligraf simularea. Nu îi spun nimic, îl deconectez, mânc ă m împreun ă , vorbim de via ţă , de moarte, de remuşcare. Îl întreb brusc: «Ai omoruri pe suflet, b ăiete, te-am citit». Dintr-o dată începe s ă plângă : «Domnule doctor, într-o iarn ă spre prim ăvară, vagabondam prin Bucureşti. Era frig, îmi era foame. Am omorât doi oameni, în acelaşi loc. I-am lovit în cap, din spate, cu o bară de fier»"

Trec 11 ani

tira.

1

Cine poate fi testat? 2 Majoritatea celor supuşi testului sunt suspec ţii. Subiec ţilor trebuie să

li se aduc ă la cunoştin ţa drepturile înainte de testare. Dac ă suspectul are

un avocat, atunci acesta trebuie s ă fie martor la renun ţarea suspectului la dreptul s ău (la t ăcere). Informatorii pot fi de asemenea testa ţi pentru ca

investigatorii să fie siguri că informa ţiile furnizate sunt corecte. De asemenea, pentru acelaşi motiv, pot fi testa ţi şi martorii, dar şi pentru a se vedea dacă nu cumva aceştia ascund alte detalii utile despre crimă .

Cine nu poate fi testat? Persoanele cu disabilităţ i psihice, precum şi cei cu grave probleme

cardiace (verificate de c ătre un medic) nu trebuie supuşi testului, la fel ca

şi femeile îns ă rcinate şi minorii.

Sarcinile anchetatorilor înainte de examinare

Anchetatorul trebuie s ă-i furnizeze examinatorului informa ţii corecte

şi adecvate despre caz şi s ă nu îi ascund ă nimic. Nu trebuie uitat c ă investigarea unei crime presupune o munc ă în echipă . Pentru a putea ajunge la rezultate bune, examinatorul şi anchetatorul trebuie s ă conlucreze într-o manieră armonioas ă. Examinatorul trebuie s ă fie la curent cu trecutul subiectului. Anchetatorul trebuie s ă îi furnizeze urm ătoarele informa ţii:

a) dac ă subiectul are cazier, mai ales dacă a fost arestat sau anchetat în cazuri similare de crim ă ;

b) eventualul mobil al comiterii crimei;

c) religia şi cât de credincios este acesta;

d) situa ţia financiară ;

e) orice altă informa ţie pe care anchetatorul o consider ă valoroas ă pentru ca examinatorul s ă -şi dea seama de esenţa subiectului.

Subiectul trebuie s ă fie bine preg ătit pentru examinare. La fel ca orice alt ă prob ă fizic ă, acesta trebuie să fie tratat cu grijă pentru ca astfel testarea să aibă loc în condiţiile corespunz ătoare. Anchetatorul trebuie în

1 Tudorel Butoi – Timpolis, nr 887/2002 2 Secţiunea următoare e traducerea integrală a unui subcapitol din Geberth, Vernon J. - Practical Homicide Investigation: tactics, procedures and forensic tehniques, pag 711-712

4

primul rând să afle de ce a vrut de fapt aceast ă persoan ă s ă facă testul şi atitudinea sa fa ţă de acesta. Niciodată nu trebuie să se presupun ă c ă subiectul spune adev ărul doar pornind de la faptul c ă a acceptat s ă se supun ă testului. Orice examinator ce lucreaz ă în cadrul poliţiei poate da exemple de persoane supuse de bun ă voie testului despre care s-a confirmat ulterior c ă au min ţit.

Nici nu mai trebuie amintit faptul c ă înaintea testului, anumite informa ţii trebuie ţinute ascunse fa ţă de terţi, inclusiv fa ţă de mass-media. Anchetatorul trebuie s ă aibă încredere în examinator şi să -i spună date pe care doar persoana ce a comis crima le ştie sau cea care a fost de fa ţa la comiterea crimei – de exemplu, cum a fost omorâtă victima, unde este rana de intrare, ce tip de armă s-a folosit, ce obiecte au fost furate sau mutate de la locul crimei sau date deosebite legate de crim ă , cum ar fi mutilarea sexuală sau legarea victimei. Aceste date vor fi secretizate, deoarece, într-o eventuală recunoaştere post-test, trebuie s ă se facă dovada credibilit ăţii şi validit ăţii m ărturisirilor.

Procedura de testare Dac ă este posibil, testul poligraf este bine s ă se desf ăşoare dis-de- diminea ţă, dup ă ce subiectul a avut parte de o noapte întreag ă de somn. Anchetatorul nu trebuie s ă interogheze subiectul în ziua examină rii. Din momentul în care o persoana consimte la testarea poligraf, anchetatorii trebuie să înceteze orice interogatoriu până la data efectuă rii testului. De obicei examinatorul este cel ce are ultimul cuvânt în luarea deciziei privitoare la cine poate fi supus testului, când va începe examinarea şi dac ă aceasta va continua. Poligraful nu trebuie folosit niciodat ă doar ca o amenin ţare. Subiectul trebuie întrebat dac ă este de acord s ă fac ă testul numai atunci când anchetatorul chiar inten ţioneaz ă să îl testeze. Examinatorul este responsabil pentru chestiunile ce urmeaz ă a fi acoperite pe parcursul test ării. Frazarea exact ă a tuturor întreb ărilor trebuie decis ă în urma consult ărilor dintre examinator şi anchetator în ceea ce priveşte datele despre caz. O testare va acoperi doar o singură crim ă. Dac ă subiectul e suspect de mai multe crime, atunci trebuie fă cute alte testă ri la date ulterioare.

Ultima tehnologie în materie de poligraf

Ultima tehnologie în materie de poligraf

Acesta este un detector de minciuni portabil. Este suficient de mic încât poate să încapă în buzunarul unui soldat. Numele dat de Pentagon este PCASS. Armata Statelor Unite va trimite trupelor primele 90 astfel de dispozitive foarte curând, mai întâi celor din Afganistan şi apoi în Irak. Vor fi folosite pentru a restrânge cercul de suspec ţi în cazul atacurilor cu bombe artizanale sau pentru a ajuta la luarea deciziilor

a restrânge cercul de suspec ţ i în cazul atacurilor cu bombe artizanale sau pentru a

5

privind

americane.

cine

poate

lucra

ca

interpret

în

cadrul

unei

baze

militare

cine poate lucra ca interpret în cadrul unei baze militare James Weller , instructor în cadrul

James Weller, instructor în cadrul Academiei de

Credibilit ăţii

Apărare

(Comportament Simulat):

pentru

Stabilirea

„Vrem s ă ne asigură m c ă o persoană nu are legă turi cu membri talibani. Aşa c ă putem întreba: eşti membru taliban? I-ai ajutat în vreun fel pe talibani? Pentru a te supune testului va trebui să te conectez la nişte componente. O s ă pun acest mic instrument pe vârful degetului, ceea ce ne va permite să îţ i înregistrăm activitatea ta cardio-vasculară . Apoi o s ă pun aceste dou ă plă cu ţe metalice care ne vor permite practic să monitoriz ăm activitatea glandelor tale suroripare. În momentul în care receptez un semnal suficient de puternic în urma întrebării, acesta îmi va spune dacă eşti sincer sau nu.”

ă rii, acesta îmi va spune dac ă eşti sincer sau nu.” Un interpret pune întreb

Un interpret pune întreb ările cu răspuns închis, în limba arab ă, şi puncteaz ă apoi răspunsul pe un PDA. Computerul analizeaz ă datele pentru câteva momente, urmând a ară ta verde când concluzia este c ă persoana spune adev ărul, roşu dac ă persoana minte şi galben în caz de incertitudine.

Oare este acest lucru este sprijinit de ştiin ţă ? Coordonatorul studiilor în domeniul poligraf, efectuate de Academia Na ţional ă de Ştiin ţe spune c ă NU şi avertizeaz ă c ă există riscul ca solda ţii s ă se bazeze prea mult doar pe computer, acordând prea mult ă aten ţie celor care primesc culoarea roşu şi neacordând suficient ă aten ţie în cazul luminii verzi.

suficient ă aten ţ ie în cazul luminii verzi. Stephen Fienberg , profesor la Universitatea Carnegie

Stephen Fienberg, profesor la Universitatea Carnegie – Mellon:

„Există suficiente dovezi în sprijinul faptului c ă rezultatul nu va fi unul valoros.”

Dar cât de exact este acest instrument? Conform statisticilor armatei, ră spunsurile date de PCASS sunt adev ărate în propor ţie de 80- 92%. Acest procent este inferior celui al unui poligraf care înregistreaz ă mai multe informa ţii şi este utilizat de examinatori cu o pregătire extensivă , îns ă este clar că este mult mai bine decât să dai cu banul. Dar Pentagonul poate sus ţine acel nivel de acurate ţe numai dac ă nu include cazurile când instrumentul nu a putut furniza un răspuns – acele

6

semnale galbene. Dacă sunt incluse şi acestea, acurateţ ea este mult mai mic ă .

Donald Krapohl, Academia de Apărare pentru Stabilirea Credibilit ăţ ii (Comportament Simulat):

„Nu promitem perfec ţiune. Suntem foarte atenţi când facem afirma ţii. Ceea ce promitem este că dac ă aparatul este utilizat corespunz ă tor, acesta va duce la o îmbun ăt ăţire a situa ţiei actuale.”

duce la o îmbun ă t ăţ ire a situa ţ iei actuale.” Pentagonul studiaz ă

Pentagonul studiaz ă şi alte metode de încercare a determina cine minte şi cine spune adevă rul.

a determina cine minte şi cine spune adev ă rul.  Analiza termo-facial ă – pentru

Analiza termo-facială – pentru a m ăsura punctele fierbin ţi de pe fa ţă, care se pare c ă sunt provocate de stres.

Laser

detecta

la

observa pe gâtul subiectului indicat cu degetul)

carotidei,

pentru

a

şi

chiar

de

indicat cu degetul) carotidei, pentru a şi chiar de mişc ă rile distan ţă . (pute

mişc ă rile distan ţă.

(pute ţi

un

punct

roşu,

rile distan ţă . (pute ţ i un punct roşu,  Acestea reprezint ă m ă

Acestea reprezint ă m ăsurători externe. Poate c ă într-o zi Departamentul de Apă rare va folosi MRI (imagini cu rezonan ţă magnetic ă ) pentru a descoperi modific ările ce apar la nivelul creierului. Dar pentru moment are detectorul de buzunar.

Krapohl,

(Comportament Simulat):

Donald

Academia

de

Apă rare

pentru

Stabilirea

Credibilit ăţii

„În cele din urm ă speră m s ă ajungem s ă dispunem de detectorul perfect, dar ceea ce avem acum este PCASS. Este cel mai bun lucru în acest moment. Dar dac ă reveniţi anul viitor sau peste cinci ani, probabil că vă vom putea da un alt ră spuns.”

Concluzii

7

Poligraful reprezint ă un ajutor în investiga ţie şi vine în completarea unei bune anchete de teren. Anchetatorul unei crime trebuie încurajat să se foloseasc ă de acest instrument şi să îi pună în discuţie examinatorului ce va face ca testarea să aib ă şanse de reuşit ă. Testul poligraf nu este admis ca prob ă în instan ţă; totuşi, declara ţiile f ăcute unui examinator pot fi admise. Poligraful reprezint ă o tehnic ă foarte valoroas ă pentru investigarea unei crime, atunci când este folosit de c ătre un tehnician competent ce lucreaz ă în cadrul echipei de investiga ţ ii.

Opinie personală T.B.:

„Era să fac infarct când, la o prim ă traducere, am aflat că soarta (libertatea, via ţa, s ă nă tatea, etc.) unui om – fie el şi taliban (vezi recentele

incrimin ă ri ale administra ţiei Bush vis-a-vis de utilizarea torturii şi a relelor tratamente fa ţă de prizonierii talibani încarcera ţi la Guantanamo Bay) – ar

Pe parcurs, beneficiind de

traducerea excelentei mele colaboratoare, nu pot decât să salut rezervele manifestate în plan ştiinţific de că tre distinşii specialişti americani.

Pledez aşadar pentru menţinerea tehnicii poligraf în afara probatoriului, în zona opiniilor de specialitate având credibilitate rezonabilă şi care nu pot depăşi valoarea indicilor orientativi. Câtă vreme utilizarea tehnicii poligraf înseamn ă interpret ările prin

„ricoşeu” ale factorului emoţional în direc ţia dovedirii unei simptomatici semnificative (în absenţ a unor modific ă ri specifice prin excelenţă şi exclusiv ale minciunii), păşim prudent pe nisipurile mişc ătoare ale

duplicit ăţ ii psihismului uman

regretatul general – criminalist Ion Anghelescu: „expertul nu poate mai mult decât îi oferă tehnica şi nici mai mult decât îi permite metoda”. Ori deocamdată , în actualul stadiu ştiinţific, în materie de poligraf, nu poate mai mult nici tehnica, nici metoda ”

Sau, cu alte cuvinte, ca să -l citez pe

putea s ă depindă de culoarea unor becule ţe

Bibliografie selectiv ă :

1. Butoi, Tudorel - Interogatoriul - psihologia confrunt ării în procesul judiciar, ed. Phobos, Bucureşti, 2004;

2. Butoi, Tudorel şi colaboratorii – Victimologie şi psihologie victimală, ed. Pinguin Book, Bucureşti, 2008 ;

3. Butoi, Tudorel – Psihologie Judiciară. Tratat universitar - teorie şi practic ă , ed. Pinguin Book, Bucureşti, 2008;

4. Eysenck, H. J. – Sense and nonsense in Psyhology – ed. Pelican, Londra,

1996;

5. Geberth, Vernon J. - Practical Homicide Investigation: tactics, procedures and forensic techniques, ediţia a IV a, ed. Taylor & Francis, New York, 2006;

6. Timpolis, nr. 887/2002;

7. Arhiva personală a prof. univ. dr. Tudorel Butoi.

8