Sunteți pe pagina 1din 3

Divortul, o realitate mai cruda pentru copii decat pentru parinti?

Oricat de comun incepe sa fie divortul in societatea noastra mai sunt din fericire si copii care nu trebuie sa faca fata acestei realitati. Totusi problemele maritale nu sunt singurele cauze ale conflictului in familie. Asa cum exista discrepante intre soti, asa pot exista si intre parinti si copii.

Divortul un fenomen "la moda" Oricat de mult ar fi dorit divortul, el induce o serie de consecinte psihologice, morale, materiale asupra partenerilor si asupra familiei implicate in divort. Cauzele cele mai frecvente ale aparitiei divortului sunt: emanciparea economica a femeii, industrializarea, modernizarea, schimbarea mentalitatii despre divort, infidelitatea, consumul exagerat de alcool, nepotrivirile de caracter etc. Cuplurile care se casatoresc astazi asteapta sa obtina prin casatorie fericire personala; tocmai de aceea sperantele ridicate se transforma mult mai repede in reprosuri si deziluzii pentru ca realitatea nu se potriveste asteptarilor. O alta cauza pare a fi boala, infirmitatea sau somajul. ajoritatea barbatilor se casatoresc mai repede decat femeile, in special dupa divort. !emeile par a fi dominate mai mult de procese de constiinta si de tulburari psiho" fiziologice, care fac mai probabila o perioada de pauza decat intrarea intr"o noua relatie. #tat barbatii, cat si femeile care intra intr"un nou mariaj intampina mari dificultati si daca nu gasesc persoana potrivita ajung la un nou divort, traind acut sentimental insingurarii. $xista insa si persoane care nu se implica mult in casatorie si din aceasta cauza despartirea se produce mai usor. %ocietatea actuala promoveaza acest tip de individ si face din divort o realitate "la moda" ceea ce duce atat la scaderea numarului de casatorii cat si la cresterea numarului de divorturi. &n cazul in care exista si copii, situatia se complica. &ntrebarea care se naste este "cine are mai mult de suferit parintii sau copiii'" Copiii si divortul parintilor

Copiii fac fata divortului mult mai greu decat parintii. (a inceput copiii nu vor ca parintii sa divorteze; conflictul este mai mult al parintilor decat al copiilor. &n timp ce parintii au motive reale pentru separare, copiii )in special cei mici* inteleg arareori aceste motive, insa nu detin nici un control asupra divortului. Decizii ca acelea referitoare la persoana cu care vor locui sau cat de des isi pot vedea celalalt parinte nu sunt in mainile lor. &n sfarsit, copiii, in special cei mici, nu au suficienta maturitate emotionala pentru a putea trece printr"o asemenea experienta care s"ar putea dovedi coplesitoare. Copilul incepe sa"si puna o serie de intrebari carora nu le poate da un raspuns si nici nu este ajutat sa o faca. +oate cea mai tuburatoare intrebare pe care si"o poate pune un copil aflat in aceasta situatie este: "$u cui apartin'". $l se vede nevoit sa ramana cu un parinte chiar daca il doreste pe celalalt. Daca ramane cu parintele dorit, copilul il poate culpabiliza pe celalalt, dar se si poate autoculpabiliza, simtindu"se neiubit, respins, vinovat, fapt care"l poate face complexat, revoltat sau chiar antisocial. O alta problema fecventa este cea a identificarii in privinta rolului sexual " pot aparea probleme de asumare corecta a identitatii, pot aparea orientarile de tip homosexual. #dolescentii au parte de o serie de probleme speciale ca rezultat al divortului. #tunci cand separarea are loc inainte ca adolescentul sa fi trecut prin perioada de criza, experienta poate fi terifianta. ,otusi, ca si parintii, cei mai multi copii ajung sa accepte pana la urma divortul. &nvata sa puna o distanta intre ei si conflictul parintilor, sa fie realisti in legatura cu aceasta situatie si sa o accepte. &nsa trebuie sa ne intrebam: "Cu ce sacrificii'". #daptarea se produce mai usor atunci cand parintii se ocupa special sa le explice copiilor divortul, sa le raspunda la intrebari si sa"i lase sa"si exprime deschis atitudinile si sentimentele. ,rebuie specificat insa ca divortul si familiile dezbinate sunt cauze ale multor probleme ale copiilor. Cei mai multi copii cu tulburari de comportament provin din familii dezbinate sau destramate, iar acest lucru va trebui sa ridice un mare semn de intrebare si sa"i determine pe parinti sa acorde mai multa atentie acestui subiect. +e de alta parte nici continuarea unei relatii insuportabile in cuplu nu este recomandata pentru copii, o atmosfera incarcata de teroare, violenta psihologica sau-si fizica este de cele mai multe ori mult mai daunatoare pentru echilibrul afectiv, emotional al copilului decat un divort. !amiliile cu un potential confictogen ridicat si puternic carentate psihoafectiv si psihomoral, afecteaza in cea mai mare masura procesul de maturizare psihosociala a copiilor. Copiii, din cauza crescutei lor sensibilitati, recepteaza si"si traiesc deosebit orice conflict dintre parinti. $fectul imediat si principal al relatiilor interpersonale conflictuale din cadrul familiei asupra personalitatii copiilor il constituie devalorizarea modelului parental si, totodata, pierderea identificarii cu acest model. odelul parental in aceste situatii poate fi respins in mod "activ" de copii, devenind model "negativ" care, treptat,

poate conduce la stimularea si dezvoltarea agresivitatii si a comportamentului antisocial. &deal ar fi cand se ia decizia divortului, situatia sa fie foarte bine cantarita si sa se tina cont de impactul si de consecintele psihologice asupra copilului, de etapa de dezvoltare psihologica in care se afla, si sa se ia masuri in acest sens. #sa cum in urma unui divort multe persoane apeleaza la psiholog pentru a depasi acesta problema mult mai usor, cu atat mai mult recomand acest lucru si in cazul copiilor care trec printr"o situatie familiala dificila.

S-ar putea să vă placă și