Argument

Lucrând cu femeile gravide care traversează o perioadă de criză am putut observa un

anumit profil psihologic ce le caracterizează: disperare, teamă, imposibilitatea concentrării
gândurilor pe găsirea unei soluţii, griji pentru perioada maternităţii.
În momentul prezentării la şedinţele de consilere psihologică, atât tabloul congnitiv,
cât şi cel afectiv este dominat de depresie şi anxietate. Nu greşesc dacă afirm că, în general,
femeile din mediile defavorizate – dar nu numai, au mari carenţe informaţionale despre
perioada gravidităţii şi despre naştere. Din acest motiv ele îşi construiesc o imagine negativă,
chiar catastrofică, despre perioada ce va urma.
După depăşirea perioadei de criză, în mod concret după naştere, femeile au o nouă
perspectivă asupra vieţii, constatându-se o îmbunătăţire considerabilă a tonusului afectiv şi
cognitiv.
Discund cu aceste femei în diferite momente ale perioadelor de graviditate şi
maternitate am dorit o confirmare bazată pe metode ştiinţifice a unor fapte constatate empiric:
cantitatea mare de amintiri din perioada travaliului, chiar şi atunci când declarau că nu au o
memorie prea bună, precum şi dinamica cogniţiilor şi a stărilor afective.
Pentru a evalua aceste lucruri am realizat o cercetare în care participantele erau
lehuze ce se aflau în maternitate.

Portretul psihologic al gravidităţii şi al perioadei post-partum

Perioada gravidităţii şi procesul naşterii este o perioadă de schimbări intense, atât în sfera
psihicului femeii, cât şi în cea fizică. Încă din momentul concepţiei apar schimbări hormonale, se
instaurează o stare psihică specifică, modificări ce vor avea influenţă asupra evoluţiei sarcinii, a
naşterii şi asupra perioadei post-natale.
Perioada gravidităţii este marcată de nenumărate zbuciumuri sufleteşti ce alternează cu
perioade de mulţumire şi sentimente de împlinire. Fiecare părinte alcătuieşte un ”portret rebot”
al viitorului copil în funcţie de care îşi formează aşteptările. De multe ori acest “portret rebot”
 dăunează echilibrului psihologic al viitoarei mame, echilibru mult pus la încercare de o serie de
temeri.
Temerile prezente în perioada gravidităţii
În perioada gravidităţii, o femeie este frământată de o serie de întrebări referitoare la copilul
care îl va naşte, la perioada imediat următoare naşterii, precum şi în legătură cu relaţiile ce le va
stabili cu nou-născutul sau cu familia. Cele mai frecvente temeri sunt:
• Teama gravidei de a nu fi în stare să ofere suficientă dragoste copilului
Femeia gravidă,.deşi încântată şi mândră că va avea un copil, începe să gândească şi să se
întrebe dacă nu îi va fi greu să dezvolte un sentiment de dragoste pentru o fiinţă pe care nu a
văzut-o şi nu a simţit-o încă. Când încep să fie percepute mişcările fetale, viitoarea mamă începe
să înţeleagă că de fapt este vorba de o persoană reală şi atunci afecţiunea sa faţă de viitorul copil
creste, în alte cazuri, afecţiunea mamei faţă de viitorul copil apare în momentul în care femeia
gravidă vede primele imagini ecografice ale fătului şi-i vede inima bătând. Există şi cazuri în
care dragostea faţă de copil ia naştere abia în momentul în care mama este angrenată în
îngrijirea copilului, dar de cele mai multe ori în aceste cazuri mama trăieşte un sentiment acut
de anxietate învinovăţindu-se pentru lipsa sentimentelor sale.
• Îndoiala femeii gravide pentru propria sa “maturitate”
Din momentul în care li se confirmă faptul că sunt însărcinate, tot mai multe femei se
întreabă dacă sunt destul de "mature" pentru a avea un copil, îngrijorările, lor nu se raportează
doar la perioada de graviditate, ci merg mai departe spre perioada post-partum. Chiar şi în
momentele ulterioare luării contactului cu nou-născutul multe mame au aceste îndoieli.
• Teama pentru copil
În perioada de graviditate multe femei se gândesc dacă ele vor da naştere unui copil
sănătos, fără malformaţii. Inevitabil, gravidele intră în contact cu informaţii despre riscurile
apariţiei unor malformaţii congenitale sau despre posibilitatea transmiterii unor boli de la mamă
la copil, boli ce pot pune copilul în pericol. Se poate întâmpla ca mama să trăiască o periodă de
puternice frământări sufleteşti în timpul gravidităţii, anxietate care poate persista şi după naştere.
• Teama pentru evoluţia relaţiei cu partenerul
Pe de o parte, armonia cuplului este afectată de neliniştile şi nemulţumirile trăite de
viitoarea mamă:
-se simte mai vulnerabilă decât oricând şi solicită mai multă îngrijire şi afecţiune; chiar dacă
primeşte această atenţie deosebită de la partener, dar simte că ar putea să i se ofere şi mai
mult, atunci are sentimentul că este părăsită şi neglijată;
-pe zi ce trece simte că depinde tot mai mult de partener şi-i este greu să accepte că nu mai

2
poate fi la fel de independentă ca înainte de sarcină;
-simte ca fiind incompatibile statutul de mamă cu cel de iubită.
Există cazuri în care femeia gravidă este îngrijorată şi de faptul că nu va primi sprijin şi
înţelegere din partea familiei lărgite. Ea simte că va avea nevoie de această înţelegere şi
totodată va necesita sprijin pentru creşterea, îngrijirea şi educarea copilului. Dacă, însă,
părinţii sau rudele apropiate ale femeii gravide sunt caracterizate ca persoane hiperprotectoare,
viitoarea mamă va trăi (iarăşi) sentimente de nelinişte. Şi acest lucru se va întâmpla dată fiind
temerea viitoarei mame că "altcineva" va avea grijă de copilul său; cineva care îi va submina
autoritatea şi statutul de "cea mai importantă persoană din viaţa copilului".
• Teama de momentul naşterii
Cu cât momentul naşterii se apropie mai mult, frica femeii gravide este mai mare. Pe
parcursul celor 9 luni ea s-a obişnuit cu schimbările inerente perioadei de sarcină, dar acum se
află în faţa necunoscutului: "Cum va decurge travaliul?", "Va face faţă durerilor naşterii?", "Dacă
ceva nu va merge bine şi viaţa ei sau a copilului va fi pusă în pericol...?" Acum este momentul în
care nu mai poate "da înapoi". Pe de o parte se bucură (îşi va vedea propriul copil, va finaliza
perioada de sarcină), dar pe de altă parte îşi face griji. Aceste trăiri sunt normale, iar femeia
aflată în pragul naşterii trebuie să gândească pozitiv: pentru ea şi pentru copilul său.
Temerile prezente în perioada gravidităţii vor influenţa perioada puerperală. Aceste
îngrijorări trebuiesc diminuate, iar viitoarea mamă trebuie să fie pregătită pentru orice situaţie ce
va urma naşterii.

Perioada purperală şi post-partum

Evenimentele din această perioadă îşi vor pune amprenta asupra stării psihice purperale şi
post-partum a mamei. Zilele şi săptămânile care urmează după naştere sunt pline de suişuri şi
coborâşuri emoţionale; proaspăta mamă experimentează o serie de sentimente noi şi
contradictorii, mare parte din ele foarte diferite faţă de ceea ce spera ea că va simţi.
Procesul naşterii este un fenomen bio-psiho-fiziologic. Au loc importante modificări
hormonale care vor exercita influenţe semnificative şi de durată asupra femeii. Pe fondul
temerilor pe care le avea gravida se suprapun aceste modificări care pot conduce la apariţia unor
stări psihice cu impact negativ asupra psihicului tinerei mame şi a relaţiilor sale conjugale sau
părinteşti.
2.1. Efecte ale procesului naşterii asupra psihicului unei femei
Adesea precedată de o stare euforică, în a patra zi de la naştere apare melancolia post-
natală. Este o tulburare frecventă, întâlnită la aproape 50% dintre mame. Ea prezintă un real

3
pericol, doar dacă persistă mai multe de 2 săptămâni după naştere.
O altă tulburare depresivă care apare în primele 2 săptămâni după naştere este depresia
post-partum. Ea se manifestă prin: tulburări de somn, lipsa dispoziţiei, sentimentul de
inutilitate, anxietate nejustificată faţă de starea copilului, nelinişte şi agitaţie.
Psihoza puerperală, debutează în primele 2 săptămâni de la naştere, uneori chiar după 48 de
ore post-partum. Manifestările sale cuprind tulburări de somn, nelinişte şi iritabilitate, dar cel
mai grav aspect este reprezentat de apariţia halucinaţiilor auditive şi vizuale. Această tulburare
este o urgenţă psihiatrică.
Experienţa prin care trece fiecare mamă în momentul naşterii provoacă uneori la acestea
unele comportamente ciudate, cum ar fi: crize de plâns, irascibilitate, anxietate, insomnie,
dureri de cap. Toate acestea sunt semnele caracteristice sindromului postnatal.
Sindromul postnatal se manifestă prin trei stări diferite pe care femeile le pot experimenta
după naştere, intensitatea şi durata lor variind. Deosebim astfel tristeţea postnatală, depresia
postnatală şi psihoza postnatală.
Tristeţea postnatală
Tristeţea postnatală este forma cea mai uşoară şi frecventă a sindromului postnatal şi se
caracterizează prin iritabilitate, plâns şi stări schimbătoare care apar la mai puţin de o săptămână
după naşterea copilului şi pot dura până la câteva săptămâni.
Conform specialiştilor, se pot identifica unii factori declanşatori: un prim motiv al
apariţiei tristeţii postnatale îl constituie scăderea bruscă a producerii progesteronului
imediat după naştere. De asemenea, aceste stări pot fi induse şi de aportul insuficient de calciu
din timpul sarcinii.
Alt factor important în dereglarea echilibrului afectiv este stresul legat de adaptarea la
noua viaţă, împreună cu bebeluşul, responsabilităţile pe care le implică noul rol. O mamă care
experimentează tristeţea postnatală poate să se simtă foarte sensibilă şi supărată, să plângă
foarte mult, să se simtă tensionată, să aibă o stare generală proastă, să se simtă obosită, să nu
aibă poftă de mâncare etc.
Există mame care experimentează trăiri mult mai profunde şi care nu pot depăşi foarte
uşor perioada tristeţii postnatale; la acestea se instalează depresia postnatală. Acesta este un
sindrom mai sever, mai puţin obişnuit, caracterizat prin schimbări ale apetitului, incapacitate
de concentrare, pierderea respectului de sine, insomnie, sentimente de neajutorare şi nelinişte,
sentimente de disperare, indiferenţă şi respingere faţă de partener.
Depresia postnatală poate dura până la un an şi poate afecta capacitatea de a îngriji şi creşte
copilul nou-născut.
Psihoza de după naştere este o afecţiune extrem de rară (după unele estimări doar una la
4
 zece mii de mame este afectată) şi apare, cel mai probabil, la mamele care aveau anterior naşterii
predispoziţii spre boli psihice.
Când o mamă suferă de psihoză postpartum ea pierde contactul cu realitatea, fiind
incapabilă să distingă între realitate şi imaginaţie, este foarte deprimată şi prezintă halucinaţii,
manifestă stări confuzionale sau delirante. Femeile care suferă de această psihoză riscă să-şi
vatăme copilul şi trebuie să primească imediat tratament psihiatric.
2.2. Ce este normal să simtă tânăra mamă
Descrierea sentimentelor comune tuturor femeilor care au devenit mame le poate ajuta pe
acestea să depăşească anumite momente critice; nu este obligatoriu ca aceste gânduri, trăiri sau
emoţii să apară cu aceeaşi intensitate la toate femeile.
• Sentimentul de uşurare pe care mama îl simte după naştere deoarece nu trebuie să îşi mai
facă griji din cauza travaliului, nu se mai întreabă despre sănătatea copilului.
• Sentimentul de împlinire pe care mamele îl simt mai ales când îşi dau seama că au depăşit
stresul travaliului şi al naşterii; ele se pot simţi grozav de mândre de copilul pe care tocmai
l-au născut.
• Nevoia de a se "spovedi", respectiv tendinţa mamelor de a povesti mereu, în detaliu, scenariul
naşterii.
• Sentimentul de gol sufletesc care poate să apară - deoarece femeile nu mai au un copil care să
mişte în pântec.
• Emotivitate exacerbată manifestată prin: vulnerabilitate crescută, sensibilitate în faţa unor
lucruri care altădată nu le-ar fi mişcat.
• Sentimentul de vină că a născut prin cezariană poate afecta respectul faţă de propria persoană la
mamele care nu au fost pregătite în prealabil pentru această intervenţie.
• Dezamăgirea pe care o simt proaspetele mame atunci când şi-au format anumite expectanţe
referitor la travaliul şi la naştere iar realitatea a fost cu totul alta.
• Îngrijorări pentru viitor, uneori exagerate.
• Sentimentul că nu va face faţă rolului de mamă apare mai ales când copilul are un comportament
mai dificil;
• Regretele trecătoare pe care o mamă le simte mai ales atunci când este foarte obosită şi
nu reuşeşte să-şi găsească echilibru.

5
 PARTEA a II-a

Perioada gravidităţii, momentul naşterii, perioada ce urmează imediat naşterii sunt

evenimente cu un puternic caracter autobiografic. Încărcătura afectivă din această perioadă are drept
efect o fixare cu o mare acurateţe a faptelor, impresiilor şi chiar a aşteptărilor.
Studiul pe care ne-am propus să-l realizăm a avut drept temă consistenţa amintirilor din
perioadele de travaliu, de naştere şi de post-travaliu. Un aspect important a ceeea ce ne-am propus
să realizăm a fost şi o analiză calitativă a stării psihice de dinaintea şi de după momentul naşterii,
încercând să surprindem tabloul trăirilor afective şi pe cel al cogniţiilor.
Nu am putut identifica în literatura de specialitate nici un studiu referitor la dinamica
amintirilor din perioada gravidităţii sau a perioadei post-partum. La un prim contact cu femeile care
au trecut prin experienţa gravidităţii s-ar părea că este vorba de o dinamică a intensităţii şi tipurilor
de amintiri, acestea asemănându-se cu cele legate de evenimentele traumatizante: în perioada de
dinaintea naşterii predomină trăirile cu un conţinut negativ, chiar înaintea naşterii se poate observa o
îmbunătăţire a conţinutului ideatic. Imediat după naştere femeile îşi amintesc foarte bine cum a
decurs travaliul şi ce a urmat în perioada imediat următoare. Din experienţa practică pe care o avem,
totuşi s-a constatat că, pe măsură ce trece timpul, amintirile cu un conţiut negativ se estompează mai
repede decât cele cu un conţinut pozitiv, iar pe măsură ce trece timpul îşi amintesc din ce în ce mai
puţine detalii, în general amintirile concentrându-se în jurul unei singure idei care capătă valoare de
temă.

Obiectivele cercetării
Cercetarea de faţă şi-a propus să urmărească:
1.verificarea ipotezei conform căreia în perioada post-partum (după naştere) femeile îşi amintesc în
detaliu experienţele legate de naştere
2.identificarea dinamicii afective şi cognitive din perioada gravidităţii şi maternităţii
3.identificarea variaţiilor calitative şi cantitative între primipare şi multipare, precum şi între
femeile care au născut normal şi cele care au născut prin operaţie de cezariană

Ipotezele cercetării
Plecând de obiectivele enumerate, stabilim următoarele ipoteze de cercetare:
Ipoteza I: În perioada de lehuzie există variaţii cantitative în ceea ce priveşte consistenţa
informaţiilor reactualizate.

6
1. Există diferenţe între cantitatea de informaţii reactualizată de către primipare şi de către
multipare.
1.1 Vor exista diferenţe cantitative privind consistenţa amintirilor din timpul naşterilor.
1.2. Vor exista diferenţe cantitative privind consistenţa amintirilor din momentele imediat
următoare naşterii.
1.3 Femeile aflate la prima naştere îşi vor reaminti mai puţine informaţii comparativ cu
multiparele.
Ipoteza II: Există diferenţe calitative între tonalităţile afective şi cognitive la tinerele mame.
2.1 Se poate constata o dinamică afectivă şi una cognitivă în perioada gravidităţii, precum şi
din cea a travaliului.
2.2. Există diferenţe calitative între reacţiile femeilor avute la primul contact cu copilul.

Ipoteza III: Există aprecieri diferite faţă de impactul noului-născut în viaţa noii familii.
3.1 Există diferenţe calitative în aprecierea măsurii în care acest copil este considerat a
schimba viaţa tinerei mame în funcţie de tipul naşterii.
3.2 Există diferenţe calitative în ceea ce priveşte schimbarea stării de fapt prezente.

Lotul experimental
Cercetarea a fost efectuată în oraşul Iaşi în perioada noiembrie 2002 –ianuarie 2003 în
Maternitatea „Elena Doamna” din Iaşi. La cercetare au participat 47 de femei aflate în perioada
de lehuzie, dintre care 29 de naşteri au fost normale, iar 18 au fost prin operaţie de cezariană.

Metodologie
Chestionarul a fost aplicat în saloanele şi rezervele Maternităţii “Elena Doamna” în
decurs de mai multe săptămâni. Psihologul se prezenta spunându-şi numele şi funcţia pe care o
deţinea. Apoi preciza scopul vizitei sale: “Eu sunt masterand şi realizez o cercetare privind
informaţiile pe care femeiile şi le amintesc din perioada ce a precedat naşterea, din timpul
travaliului, precum şi din perioada imediat ulterioară. Vă rog să aveţi amabilitatea de a
răspunde la un chestionar cu 13 întrebări. Veţi identifica atât întrebări la care aveţi libertatea de
a răspunde cum doriţi, precum şi întrebări la care va trebui să alegeţi dintr-o serie de răspunsuri
posibile. Mulţumesc.” Se revenea după aproximativ o oră pentru a se lua chestionarele.

7
 Instrument
Pentru a realiza această cercetare s-a utilizat un chestionar cu 13 itemi, ce conţinea 8
întrebări deschise, cu răspunsuri la alegere şi 5 întrebări închise.
- prima întrebare cerea indicarea a trei experienţe considerate a fi semnificative în viaţa
participantei.
- urmează apoi o întrebare prin care se evaluează reacţia avută în momentul aflării
sarcinii.
- sunt trei întrebări deschise care explorează credinţele din perioada gravidităţii.
- o întrebare ce vizează un răspuns calitativ referitor la perioada pretravaliului, apoi una
din perioada desfăşurării travaliului.
- următoarele două întrebări vizează aprecieri cantitative ce fac referire la informaţiile
din timpul travaliului sau din perioada imediat următoare.
- următoarea întrebare solicită un răspuns liber şi vizează acceptarea statutului de
mamă.
- ultima întrebare este una de tip închis şi cere participantelor să aprecieze măsura în
care acest copil le va schimba viaţa.
După cele 13 întrebări se cer câteva informaţii de natură factuală, cum ar fi: vârsta,
tipul naşterii, paritatea (a câta naştere).

Variabilele folosite în cercetare

Variabilele dependente :
Diferenţele calitative şi cantitative dintre amintirile din perioada pretravaliului, a
naşterii propriu-zise, precum şi din perioada ce a urmat travaliului au fost evaluate astfel:
● cantitatea amintirilor – operaţionalizată prin aprecieri, pe o scală cu 6 trepte, a cantităţii
amintirilor din timpul naşterii şi de după naştere
● natura informaţiilor din perioada gravidităţii au fost evaluate cu ajutorul itemilor deschişi:
- principala temere legată de naştere
- cea mai mare temere legată de copilul ce urmează a fi născut
- anticiparea desfăşurării naşterii
- tipurile de amintiri din timpul naşterii
● aprecierea impactului nou-născutului în viaţa noii familii se face cu ajutorul unui item inchis:
măsura în care se va schimba viaţa, iar schimbarea stării de fapt prezente printr-un item
deschis: posibilitatea schimbării trecutului.

8
 Variabilele independente :
● tipul naşterii (normal/ cezariană)
● paritatea (primipară/ multipară)
● perioadele de referinţă (a gravidităţii, înaintea naşterii, din timpul naşterii, momentul vederii
copilului)

Design-ul experimental
S-a utilizat un design experimental de tip 2x2 pentru verificarea ipotezei conform
căreia există diferenţe între cantitatea de informaţii reactualizată de către primipare şi de către
multipare

Tipul de naştere
normal cezariană
primipare
multipare
Paritate

Pentru verificarea ipotezelor conform cărora există diferenţe calitative între tonalităţile
afective şi cognitive la tinerele mame şi existenţa diferenţelor calitative în ceea ce priveşte
schimbarea stării de fapt prezente s-a realizat prin calcul de frecvenţe şi analiza polarităţii
itemilor.

INTERPRETĂRI STATISTICE ŞI PSIHOLOGICE

ALE DATELOR OBŢINUTE

Ipoteza I: În perioada de lehuzie există variaţii cantitative în ceea ce priveşte

consistenţa informaţiilor reactualizate.

1. Există diferenţe între cantitatea de informaţii reactualizată de către primipare şi de

către multipare.
1.1 Vor exista diferenţe cantitative privind consistenţa amintirilor din timpul
naşterilor.

Tipul de naştere
normal cezariană

9
 primipare 5,4 2,0
multipare 5,5 2,38
Paritate

Din prelucrarea statistică a datelor s-a obţinut o diferenţă statistică seminficativă (p<0,01)
între consistenţa amintirilor reactualizate de către femeile care au născut normal faţă de cele care
au născut prin operaţie de cezariană, indiferent de paritate.

3 primipare
multipare
2

0
normal cezariana

Femeile care au născut normal îşi reamintesc semnificativ mai multe informaţii
din timpul naşterii comparativ cu cele care au născut prin operaţie de cezariană. Acest efect se
datorează anesteziei generale din timpul operaţiilor.

1.2. Vor exista diferenţe cantitative privind consistenţa amintirilor din momentele
imediat următoare naşterii.

Tipul de naştere
normal cezariană
primipare 5,53 3,0
multipare 5,64 3,0
Paritate

10
 6

3 primipara
multipara
2

0
normal cezariana

Din prelucrarea statistică a datelor s-a obţinut o diferenţă statistică seminficativă

(p<0,01) între consistenţa amintirilor reactualizate de către femeile care au născut normal faţă
de cele care au născut prin operaţie de cezariană, indiferent de paritate.
Femeile care au născut normal îşi reamintesc semnificativ mai multe informaţii din
momentele ce au urmat imediat naşterii comparativ cu cele care au născut prin operaţie de
cezariană. Acest efect se datorează anesteziei generale din timpul operaţiilor.

1.3. Femeile aflate la prima naştere îşi vor reaminti mai puţine informaţii comparativ cu
multiparele.
Analizând datele obţinute se poate constata o consistenţă mai crescută a amintirilor la
multipare, comparativ cu primiparele, însă această diferenţă nu este statistic semnificativă.
Acest efect s-ar putea datora repetării experienţei ce a contribuit la acumularea de cât
mai multe detalii.

Ipoteza II. Există diferenţe calitative între tonalităţile afective şi cognitive la

tinerele mame.
2.1. Se poate constata o dinamică afectivă şi una cognitivă în perioada gravidităţii,
precum şi din cea a travaliului.
Analiza calitativă s-a realizat cu ajutorul calcului frecvenţelor şi a stabilirii polarităţilor.
După realizarea analizelor calitative s-au obţinut următoarele date:
Principala temere legată de naştere o reprezintă durerile sau intervenţiile chirurgicale
suplimentare.
Durerea ce apare la naştere este un lucru frecvent şi cunoscut de marea majoritate a
femeilor. Cu puţin timp înaintea naşterii starea afectivă este dominată de trăiri negative, iar
gândurile se concentrează adesea pe experienţe triste. Pe acest fond sunt supraevaluate
11
posibilele dureri ale naşterii care o pot face pe gravidă să “paralizeze de frică” în timpul
travaliului.
În proporţie de 86% dintre femeile însărcinate au ca principală temere, în ceea ce
priveşte viitorul copil, teama de malformaţii congenitale sau boli.
În ultimii ani a crescut incidenţa malformaţiilor congenitale la nou-nascuţi. Sunt medici
care afirmă că acum se nasc într-o lună un număr de copii cu diferite malformaţii cât se
numărau înainte în ani întregi. Pe acest fond este normal ca gravida să-şi facă griji faţă de
posibilitatea apariţiei unor malformaţii sau maladii cromozomiale.
Multe femei anticipează naşterea ca fiind un proces ce decurge mai uşor decât s-a
întâmplat ulterior. Aceste aşteptări se datorează şi carenţelor informative, motiv pentru care
femeile anticipează un travaliu mult mai scurt şi mai puţin dureros.
Deşi există temeri foarte mari în ceea ce priveşte atitudinea gravidei faţă de naştere, s-a
constatat că după internarea în spital starea lor se îmbunătăţeşte. Acest lucru este posibil a se
datora încurjărilor celorlalte femei care au trecut prin experienţa naşterii. O contribuţie
importantă o are şi dorinţa femeii de a trece cu bine peste aceste momente, acum ea fiind mult
mai susceptibilă de a interioriza informaţii cu un conţinut pozitiv, ce vizează încurajările.
Starea afectivă de dinaintea naşterii este una predominant negativă, de teamă sau
frică. În ceea ce priveşte partea somatică şi fiziologică a procesului naşterii, pretravaliul este
marcat de contracţiile puternice, a căror intensitate creşte, fiind femei care simt că îşi vor
“pierde minţile de durere”. Acest lucru este valabil în cazul naşterilor normale. În cazul
femeilor care vor naşte prin operaţie de cezariană, ele îşi amintesc de pregătirile pentru
operaţie. În acest caz sunt mai frecvente referirile la sprijinul familiei şi a personalului medical.
Femeile care au născut normal îşi amintesc foarte bine cum a decurs naşterea. Cea
mai pregnantă amintire este durerea şi, în special, intensitatea crescândă a contracţiilor. De
asemenea, un impact puternic îl are momentul expulziei fătului şi auzirea plânsului acestuia.
Pe lângă aceste senzaţii sunt rememorate frecvent trăirile afective, fie ele pozitive sau
negative. Trăirile negative sunt cele dominate de disperare, neputinţă, spaimă. După momentul
expulziei apar trăirile pozitive şi anume acelea de bucurie şi împlinire.
Femeile care urmează a naşte prin cezariană manifestă în principal nerăbdare, dorind
să-şi întâlnească cât mai repede viitorul copil.

2.2. Există diferenţe calitative între reacţiile femeilor avute la primul contact cu copilul.
Momentul primului contact al mamei cu copilul este marcat de trăiri afective puternice.
Cele mai multe femei verifică dacă au un copil sănătos şi observă trăsăturile fizice ale acestuia.
Reacţiile lor variază de la “E cel mai frumos copil din lume.” La “E urât.” Sau de la “Oare cum
12
am reuşit să fac un copil perfect?” la “Doamne, ce mic este!”
Trăirile afective sunt pozitive, trecând de la bucurie la mândrie şi apărând instinctul de
protejare. În cele mai multe cazuri apare sentimentul de împlinire şi dispar toate trăirile
negative, femeia rămânând cu sentimentul că “s-a meritat”.

Ipoteza III: Există aprecieri diferite faţă de impactul noului-născut în viaţa noii familii.
3.1. Există diferenţe cantitative în aprecierea măsurii în care acest copil este considerat a
schimba viaţa tinerei mame în funcţie de tipul naşterii.

Tipul de naştere
normal cezariană
primipare 5,27 5,25
multipare 4,93 4,00
Paritate

Există diferenţe statistic semnificative (p=0,03) între aprecierea schimbărilor în cazul

femeilor ce au născut prin operaţie de cezariană, primiparele anticipând schimbări mai
importante decât multiparele.

3 primiara
multipara
2

0
notmal cezariana

O posibilă explicaţie pentru acest lucru ar putea fi statutul socio-economic mai ridicat
în cazul femeilor care au născut prin operaţie de cezariană. Acestea, fie fac operaţia la cerere
(şi atunci îşi permit costurile operaţiei), fie au o vârstă mai avansată, iar aceasta presupune, de
obicei, o poziţie socio-economică mai stabilă. De asemenea, aceste femei iau hotărârea de a fi
mame după o matură chibzuinţă şi, drept urmare, acest copil va avea un impact mult mai mare

13
asupra vieţii lor.

3.2. Există diferenţe calitative în ceea ce priveşte schimbarea stării de fapt prezente.
Marea proporţie a femeilor declară că nu ar schimba nimic dacă ar putea da timpul
înapoi. Acele femei care declară că ar schimba ceva, în general, ele ar modifica ambianţa fizică
a desfăşurării sarcinii, declarând că s-ar îngriji mai bine (alimentaţie, stare de sănătate).
Majoritatea femeilor declară că n-ar schimba nimic şi ca modalitate de autoprotejare a
propriei conştiinţe. Presiunea socialului este foarte mare, iar ele interiorizează aceste cerinţe
care devin propriile lor gânduri. Aceasta este doar o faţetă a unei posibile explicaţii. Pe de altă
parte, aceasta este o reacţie normală după încheierea travaliului. Femeia, fericită că s-a încheiat
o perioadă dificilă din viaţa sa şi că a născut un copil sănătos, nu ar mai vrea să schimbe ceva.

Concluzii

Încă din momentul aflării faptului că o femeie este însărcinată ea resimte schimbările
bio-psiho-fiziologice. Marea majoritate a participantelor la cercetare au declarat că ele au trăit
o stare de mulţumire în momentul aflării faptului că sunt însărcinate. Pe parcursul celor nouă
luni de sarcină starea afectivă a femeilor trece printr-un adevărat “carusel”, de la stări de
fericire şi împlinire, la cele de disperare şi teamă.
Cu cât sarcina avansează şi se apropie de termen, starea afectivă capătă tonalităţi
negative. Femeile îşi fac griji pentru sănătatea viitorului copil, iar în ceea ce le priveşte sunt
speriate de naşterea care va urma. Marea majoritate a femeilor se tem de intensitatea şi durata
contracţiilor sau de accidentele ce pot apare şi care pot pune în pericol integritatea copilului
sau pe a mamei.
Multe gravide, după internarea în spital pentru a naşte, intră în contact cu alte femei
care au mai năascut şi care le încurajează că totul va fi bine. Acesta este motivul pentru care
acum se constată o îmbunătăţire a tonusului afectiv, femeile aşteptându-se ca naşterea să
decurgă uşor, fără probleme.
Sprijinul oferit de către persoanele din salon sau de către personalul medical este foarte
important, femeile care nu beneficiază de acesta având şanse mult mai mari de a intra în panică
atunci când încep contracţiile şi, în consecinţă, ele nu vor mai urma indicaţiile personalului
medical specializat, naşterea decurgând mult mai greu şi astfel apărând “autoîmplinirea
profeţiei”.

14
 Odată cu declanşarea contracţiilor începe travaliul. Din această perioadă femeile îşi
amintesc cel mai adesea intensitatea crescândă a contracţiilor şi a durerilor, iar starea afectivă
alternează între speranţă, invocarea sprijinului divin şi teamă. Femeile care nasc prin operaţie
de cezariană îşi amintesc, cel mai adesea, pregătirile pentru naştere şi despărţirea de travaliu. În
aceste cazuri se evită lăsarea gravidei să intre în travaliu.
În cazul femeilor care nasc normal amintirile din timpul naşterii sunt foarte variate: de
la cele negative – centrate pe contracţii şi dureri, la sentimentele de teamă, la momentul
expulziei fetale, a auzirii plânsetului copilului şi la sentimentele de bucurie ce copleşesc
femeia.
Primul contact dintre mamă şi copil este marcat în special de reacţiile afective ale
mamei: aceste trăiri pozitive au darul de a reface psihicul femeii care astfel se simte fericită şi
împlinită. Trăirile afective sunt strâns împletite cu cogniţiile referitoare la sănătatea copilului
sau la calităţile sale fizice: asemănarea cu unul din membrii familiei sau aprecierea gradului de
frumuseţe. Tocmai pentru că natura a avut grijă să înzestreze nou-născutul cu elemente care ne
stârnesc inconştient instinctul de protecţie (ex: capul mare în raport cu restul corpului, ochii
mari, fruntea rotundă) tinerele mame sunt copleşite de dorinţa de a lua copilul în braţe, de a-l
pune la sân şi de a-l proteja.
După naştere, marea majoritate a femeilor sunt împăcate cu noua situaţie, ele nedorind
să schimbe nimic. Doar în puţine cazuri ele ar dori unele modificări, dar care ar avea drept
rezultat îmbunătăţirea evoluţiei sarcinii.
În concluzie, ca psiholog, consider ca binevenită ideea organizării de “ şcoli a
viitoarelor mame”, în care femeile gravide să beneficieze de informare şi de sprijin, atât din
partea unor specialişti, cât şi din partea reţelei de femei gravide care ar putea oferi un
extraordinar suport moral.
Cele nouă luni de sarcină, precum şi desfăşurarea procesului naşterii sunt perioade de
puternice frământări sufleteşti, iar aceste evenimente sunt incluse în experienţele semnificative
din viaţa unei femei.

ANEXA
CHESTIONAR

15
1.Enumeraţi 3 evenimente pe care le-aţi trăit sau care au provocat schimbări importante în
viaţa dumneavoastră.
a)..................................................................................................................................................
b)..................................................................................................................................................
c)..................................................................................................................................................

2.Cum v-aţi simţit în momentul aflării faptului că sunteţi însărcinată? (marcaţi cu un „X”)
distrusă
tristă indiferentă mulţumită fericită
O..................O........................O...............................O

3.Ce informaţii deţineaţi despre graviditate şi naştere?

a)sumare
b)de la diferiţi membri ai familiei
c)am citit mult
d)am mai născut
e)am participat la „cursuri” pentru femei gravide

4.Care a fost principala dumneavoastră temere legată de această naştere?

5.Care a fost cea mai mare teamă a dumneavoastră legată de copilul pe care îl veţi naşte?

6.Cum credeaţi (înainte de naştere) că se va desfăşura naşterea acestui copil?

7.Care este ultimul lucru pe care vi-l amintiţi înainte de a intra în sala de naşteri?

8.Ce anume vă amintiţi din timpul naşterii?

9.Cât de clar vă amintiţi cum a decurs naşterea? (marcaţi cu un „X”)

16
Îmi amintesc foarte puţine puţine cu destule cu multe
detalii detalii detalii detalii
foarte vag O......................O.................O...............O...............O...............O foarte clar

10.Cât de clar vă amintiţi ce a urmat după naştere?

Îmi amintesc foarte puţine puţine cu destule cu multe

detalii detalii detalii detalii
foarte vag O......................O.................O...............O...............O...............O foarte clar

11.Care a fost primul dumneavoastră gând după ce aţi văzut copilul?

12.Dacă ar fi să daţi timpul înapoi, până înaintea momentului când aţi rămas însărcinată, ce aţi
schimba? De ce?

13.În ce măsură credeţi că acest copil vă va schimba viaţa?

Viaţa mea foarte puţine puţine cu destule cu multe

schimbări schimbări schimbări schimbări
Va rămâne la fel O...............O...................O.................O................O.............O Nimic nu va
mai fi la fel

Vă rugăm să aveţi amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări necesare desfăşurării

acestui studiu.
Vârsta:
Tip naştere: normal‫ٱ‬
operaţie de cezariană‫ٱ‬
A câta naştere a fost aceasta:

17