4.

Interrelatia organism-efort fizic

4.1. Efortul fizic Definitie. Semnificatie. Cuvantul efort (francezi effort" = sfortare) semnifici o ncordare voluntari accentuati a unui organ sau a ntreaului organism pentru realizarea unui randament mai mare decat obisnuit; el se referi ia mobilizarea fortelor fizice sau intelectuale. eoretic sensul cuvantului efort semnifici o stare opusi repausului. n fiz iologta efortului! sensul cuvantului efort este considerat sinonim cu termenul de travaliu" pentru a denumi lucrul mecanic prestat de subiect (munca) "orma metodici (te#nici) de aplicare a efortului fizic este e$ercitiul fizic care urmireste fie cresterea fortei musculare! fie mobilitatea articulari! fie coordonarea neuromotorie! fie rezistenta locali musculari sau generali a organismului. 4.1.1. Efortul fizic - factor stresant %fortul fizic reprezinti stimulul (e$citantul) care actioneazi asupra organismului n vederea cresterii capacitatii de adaptare a acestuia la solicitiri din ce n ce mai mari &entru ca efortul fizic si poati declansa reactii adaptative in organism sunt necesare unele conditii! deoarece nu orice efort le initiazi. Conditia esentiali este ca acest stimul biologic (efortul) si intre n grupa factorilor stresanti. %fortul fizic sportiv poate fi considerat un astfel de factor deoarece dispune de doui posibilititi stresante' a) b) ca rezultat una este fizici! ca rezultat al activitatii musculare intense! neobisnuite cea de a doua, nu mai putin importanta este cea psihici, emotionali ! al conditiilor n care se desfisoari activitatea sportivi (competitii cu componenta somatici a stresului()

mare ncircituri emotionali) st denumiti componenta psi#ici a stresului". )ricum! organismul fiind o unitate psi#ofiziologici. care n conditii obisnuite! nu poate prezenta viata mentali firi viata organici! n conditii e$treme (in cazul nostru efortul fizic sportiv)! ntregul sistem psi#osomatic reactioneazi (Sel*e) +om prezenta n continuare parametrii efortului fizic! stimulul biologic de adaptare 4.1.2. Parametrii efortului fizic &arametrii esentiali ai efortului de care depinde influenta acestuia asupra diferitelor organe si sisteme ale corpului omenesc si prin aceasta asupra celor doua tipuri ale capacitatii de efort (anaeroba si aerobi) sunt; volumul! intensitatea! durata! densitatea si comple$itatea , +olumul efortului reprezinti cantitatea totali de lucru mecanic efectuat! fiind sinonim cu termenul de travaliu total din fizici. %l poate fi masurat prin unititi de lucru mecanic! dupi formula' -m , "$d! n care -m , lucru mecanic; " = forta (.g) deplasati; d = distanta (m). Se e$prima n .g/m. +olumul efortului se poate determina si indirect prin nregistrarea continui a consumului de 01=231 .gm). 4mbele metode sunt pretentioase recurgandu,se in practica la aprecierea

volumului prin metode medico,pedagoice suma distantelor parcurse suma repetirilor! suma e$ecutiilor te#nico,tactice etc 4precierea volumului prin numirul de ore efectuate este eronat (n cadrul orei sunt cuprinse si e$puneri teoretice! analize etc.) Consideratii teoretice si rezultatele cercetarilor e$perimentale au aratat ca volumul efortului constituie un parametru important pentru cresterea capacitatii de adaptare la efort aerob si anaerob. Cotele volumului efortului trebuie nsi ridicate doar pani ia nivelul care permite lucrul cu intensitati adecvate gradului de perfectiune impusa de efortul competitional. Sub aceste cote! ca si depisirea lor are influente negative asupra performantei , formula' &utere = -ucru mecanic/timp si se e$prima n unitatile' 6att! .gm/m! .gm/sec. 7n orice forma de activitate fizica nivelul performantei va depinde n special de putere si nu de travaliu. n practica, pentru aprecierea ei, se recurge la di erse metode! , viteza de deplasare,spatiu/timp (alergiri! ciclism! not! patina8 etc.); , , tempoul de lucru! adica numarul de actiuni pe unitatea de timp (bo$! 8udo! scrima! lupte etc); numarul de e$ecutii te#nice n unitatea de timp (8ocuri sportive). rebuie precizat ca intensitatea efortului (puterea) este o caracteristica a efortului si trebuie diferentiata de solicitarea organismului care reprezinti o caracteristici a organismului solicitarea organismului se apreciaza prin nivelul functional atins n timpul efortului si e$prima pretul biologic platit de organism pentru a face fata cerintelor impuse de efort. Solicitarea are caracter individual! fiind dependenta de nivelul adaptarii (capacitatii de efort); pentru aceeasi intensitate (treapta de efort)! nivelul solicitarii este diferit). , "urata efortului reprezinta perioada de timp n care organismul presteaza un anumit efort. De cele mai multe ori! durata efortului nu corespunde cu durata unei lectii de antrenament sau competitii (de e$emplu' la fotbal! din 90 minute! timpul efectiv de 8oc poate fi de :0 minute) ;umeroase cercetari si observatii au aratat ca durata efortului si pune amprenta asupra gradului de solicitare a organismului n efortul aerob. Dupa 4strand si <od#al! durata optima a efortului ce trebuie repetat n antrenamentul cu intervale pentru a solicita la ma$imul sistemul de transport la 01 (deci stress metabolic) este de = minute. Durata efortului are o mare importanta si n antrenamentul izometric. >ettinger si ?uller au studiat acest aspect! aducand contributii valoroase la fundamentarea fiziologici a antrenamentului izometric. Studiile lor au aratat ca durata optima a contractiei izometrice n vederea dezvoltarii fortei musculare este de :,@0 secunde cu conditia ca intensitatea contractiei sa fie de :C,30A din cea ma$ima. Durate mai lungi nu sunt necesare! deoarece nu aduc 5ntensitatea efortului reprezinta cantitatea de efort (lucrul mecanic! travaliul) efectuat ntr,o unitate de timp! fiind sinonimi cu termenul de putere din fizica. %a poate fi apreciata dupa

cresteri n plus ale fortei musculare! putand introduce n sc#imb perturbari cardio,circulatorii generale. Durata optima a contractiei izometrice a fost denumita de unii (B. . -iberson) timpul de utilizare al musc#iului"! reprezentand durata mentinerii unei tensiuni ma$ime (posibile) a fibrelor musculare. %$isti deci un prag" al reactiilor metabolice atins numai la o anumita intensitate a contractiei :0,30 A din valoarea ma$imi) si durata (numiti optimi)! pentru ca sa se declanseze acel factor intrinsec" ce duce la #ipertrofie musculari si consecutiv! cresterea fortei. ;umai n aceste conditii de stress" se obtine adaptarea de care avem nevoie. , @/@). Densitatea efortului constituie un parametru al gradului de solicitare a organismului. Daci densitatea este mica (pauze mari) eforturile nu sunt solicitante! organismul se poate reface complet! firi a,l obliga" si,si mobilizeze rezervele pentru adaptare. Daci densitatea este mare! refacerea este incompleta! oboseala se acumuleaza si se intensifica pe masura reluarii eforturilor! ceea ce influenteaza negativ starea functionala a organismului. +aloarea practica a acestui parametru o constituie antrenamentul cu intervale (fractionat) la care solicitarea organismului o diri8am prin sc#imbarea raportului dintre durata efortului si durata pauzei. Cnul din factorii de progres l constituie reducerea duratei pauzei (interval de odi#na) pe masura ce creste adaptarea la efort. Densitatea efortului constituie o posibilitate de a mobiliza rezervele functionale ale organismului! astfel ncat! dozata cu pricepere poate contribui la cresterea capacitatii de adaptare. , "recventa antrenamentelor reprezinta raportul dintre lectiile de antrenament si timpul scurs pana la reluarea lor. ?etodica actuali de antrenament prevede! pe baza studiilor efectuate! fractionarea volumului de efort; se considera ca nerationala metodica care impune lectii unice cu volum mare! separate pe perioade lungi de tinnp si se recomanda fractionarea volumului de efort n mai multe lectii (B. ?eller si >. ?ellero6icz). 4ceeasi conceptie ar trebui si stea si la baza lectiilor de educatie fizica (decat o sedinta de 1,= ore pe saptamana e mai util si se fractioneze n lectii de o ori! efectuate n 1,= zile diferite). Si n contractiile izometrice e$ista o frecventa optima a antrenamentelor pentru cresterea fortei musculare. Dupa >ettinger! efectul contractiilor este cu atat mai slab cu cat antrenamentele sunt separate pnn intervale mai mari de timp. %i recomanda efectuarea zilnica a =,D contractii un intensitate ma$ima si cu durata de 1,= secunde 4ceasta solicitare trebuie impusa fiecarei grupe musculare. "recvente mai mari ale contractiilor zilnice nu aduc cresteri mari ale fortei. "ensitatea efortului reprezinta raportul dintre durata efortului si durata! pauzei ce urmeaza dupa acesta; rezultatul raportului se e$primi n cifre! procente sau fractii (@; @00 A;

-a noi n tara metodica optima recomandata este de a se efectua un grupa8 de = contractii a : secunde! cu o pauza de 10,=0 secunde. 7ntre contractii ce se poate repeta de 1,= ori pe zi. 7n concluzie! frecventa eforturilor poate constitui un factor ca si atingi pragul" declansator de reactii metabolice necesare #ipertrofiei si cresterii tortei musculare (B. -iberson) , Comple$itatea efortului reprezinta numirul de acte motrice efectuate simultan n timpul unei activitati fizice la care participi diverse structuri bio,mecanice. ) lovitura directa la bo$ este o activitate motrica simpla (e$tensia antebratului pe brat)! dar lucrul simultan cu bratele! picioarele si trunc#iul , la canota8 , este un efort comple$. &atina8ul artistic! gimnastica! inotul sincron! sunt e$emple de activitati motrice comple$e 4ctivitatile motrice comple$e sunt coordonate de sistemul nervos central. De aceea! cu cat este mai mare comple$itatea activitatii motrice! cu atat creste si solicitarea sistemului nervos si determina aparitia mai rapida a oboselii generale (mai ales n lectiile cu nsusirea unor noi elemente de te#nici). 7n sc#imb! comple$itatea nu are repercusiuni prea mari asupra pretului energetic" platit de organism pentru efectuarea lui. 5nfluenta ei asupra capacitatii de efort aerobe si anaerobe este nesemnificativa n comparatie cu ceilalti parametri (volum! intensitate! durata! densitate) 4.1.#. $lasificarea eforturilor fizice Criterii de clasificare' @. Dupa preocupare avem efort profesional si sportiv. ;ivelul consumului de energie si locul desfasurarii le departa8eaza. 1. Dupa caracterul dominant al contractiilor musculare! deosebim' eforturi statice (izometrice) cand efortul fizic nu creeaza miscare! dinamice (izotonice) cand efortul fizic creeaza miscare n mod obisnuit nsa! n toate sporturile! cel mai des ntalnite sunt eforturile mi$te! eforturi cu contractii atat statice! cat si dinamice (sau au$otonice). Din punct de vedere fiziologic! efortul static este cel mai static este cel mai solicitant pentru organism. Dupa caracterul repetarii miscarii! deosebim eforturi ciclice! in care miscarile se repeta identic n unitate de timp (e$. ciclism! atletism! canota8 etc ) si aciclice (e$ 8ocurile sportive) Dupa pauzele ce pot apare deosebim' efort continuu si efort discontinuu Discontinuitatea efortului prin aparitia pauzelor! va da posibilitatea organismului si te refaci partial. %$emplu' repriza unui meci de fotbal este efort continuu! meciul ntreg este discontinuu! prin aparitia pauzei. Dupa numarul de ncalziri! deosebim efort unic (e$' etapa unei curse cicliste) si efort repetat (e$' probele decatlonismului ntr,o zi de concurs) Dupa prezenta sau nu a competitiei! deosebim anumit obiectiv s. grad de solicitate psi#ico,fizica) supramobilizarea posibilititilor psi#o,fiziceE. Dupa "specificul efortului competitional. deosebim eforturi specifice (similare celor cerute de competitie) s. eforturi nespecifice.(cienerale! de consolidare sau pregatire fizica generala). eforturi , de antrenament (cu un si eforturi competitionale (cu

Dupa locul testarii! n vederea diri8arii! stiintifice a procesului de antrenament! deosebim eforturi de laborator (au avanta8ul ca sunt standardizate dar masurabile! dar si dezavanta8ul nespecificitatii efortului! din teren) si eforturi de teren (au particularitati inverse celor anterioare). Dupa sistemele biologice predominant solicitate! deosebit efort neuro,muscular! efort cardio,respirator si efort endocr.no,metabol.c (dupa Demeter si Feorgescu. @9:9) avanta8ul orientari! cercetam spre cel mat implicat sistem biologic n eforturi aerobice Dupi modul de furnizare a energiei! deosebim efortun anaerobe (slactac.de)! eforturi aerobe si eforturi mi$te (vezi metabolismul muscular Dupi intensitatea efortului! deosebim' efortun ma$imale 0,@D secunde)! subma$imale (0, :0 secunde)! mari (0,: minute)! moderate (0,:0 minute) si mici (peste :0 minute) ?entionam ca efortul fizic n sport se poate ncadra simultan in mai multe clasificari! putand astfel a f. caracterizat cat mai! comple$.De asemenea filologic si bioc#imic ele se pot indica (e$ efortul anaerob va fi concomitent si de tip neuro,muscular). 4.2. %daptarea la efort - componenti a sindromului general de adaptare ?ulti cercetatori consideri efortul fizic sportiv ca un agent stresant punand organismului! ca si alti agenti stresanti! problema de adaptare! iata de ce conceptia stressului! merita n fiziologica efortului fizic o atentie speciala pentru ca e$punerea prelungita a indivizilor n conditii de activitate musculara imensa. -a #ipo$e si emotie! poate provoca! conform conceptiei 5ui Sel*e! dezvoltarea asa numitului sindrom general de adaptare. Se poate afirma ca n efortul fizic intens organismul este pus! atat pe plan fizic! cat si pe plan psi#ic! in conditii de tensiune functionala activa! element inclus in notiune! de stress in acceptiunea data de Sel*e otusi! utilizarea dogmatica a datelor lui Sel*e n fiziologia efortului! nu poate fi considerata ca regula! caci desfasurarea tn az!ci a s.nd(omulu! general de adaptare este determinata de caracterul agentului stressant. n speti caracterul efortului fizic ca si caracteristicile terenului! adici a organismuiu. supus la efort si mediul amoniu. 4.2.1. $onceptul de antrenament &entru a produce adaptare efortul fizic trebuie si ndeplineasci si conditia de frecventi (repetitia). 4pare astfel conceptul de antrenare (antrenament) care este un sistem de lucru individual sau colectiv si reprezinti o repetitie sistematica a unor e$ercitii variate! totdeauna de nivel supraliminar! nsotite de modificiri functionale si morfologice de adaptare si o ameliorare progresivi a performantei (>ollmann! @93G). Din punct de vedere fiziologic deosebim 1 tipuri de antrenament (dupi Sandrino! citat de 4vramoff)! general (care se adreseazi mai multor calititi motrice) si specific (care se adreseazi unei anumite calititi motrice. n ambele cazuri va creste capacitatea de adaptare ca rezultat al stirilor succesive de alarmi si de rezistenti cu stimularea organismului de a pune n 8oc sistemele de reglare si adaptare Ca si n cazul SF4! reactiile organismului! n succesiunea lor! sunt coordonate neuro,endocrin ?isura adaptirii organismului o reprezinti gradul de antrenament are! n procesul activitatii! creste n asa fel ncat n timpul unei perioade planificate si se atingi nivele superioare! precum' gradul de randament superior si gradul de formi sportivi! conditii indispensabile pentru realizarea uncie performante! sportive superioare. ?entionam ca si 4u

recuperarea medicala apelim la antrenament pentru recuperarea unor functii afectate de boali -a acestia nu urmirim nsi performante fizice si reantrenarea unor functii rimase (restant functional"). 4ntrenamentul! prin repetarea e$ercitiilor! ceeazi stiri succesive de acumulare (supracompensare) ceea ce duce la aparitia asa numitelor rezerve functionale ceea ce permite o mai mare amplitudine adaptativa (adaptabilitatea)! ce rezulti din diferenta dintre functionalitatea ma$imi (vita ma$ima") si functionalitate minimi (vita minimi"). Dim un singur e$emplu! in repaus sportivul antrenat are frecventa cardiaca de 2G bitii/minut iar in efortul fizic ma$im poate atinge 100 bitii/minut! deci o diferenti de @D1 bitii/minut! ca rezervi functionali; un subiect neantrenat are n repaus G2 bitii/minut si n" efort ma$im atinge @:0,@30 bitii/minut! deci o diferenti de3=/G: bitii/minut! ca rezervi functionali. Se observi clar diferenta de posibilititi adaptative. %$emplele pot continua. 4.2.2. &ipuri de adaptare Clasificarea tipurilor de adaptare are mat mult un caracter didactic! pentru ci! dupi cum vom vedea! ele se implici. Deosebim' a) %daptarea imediati (acuta)! este reprezentati de ansarrblul reactiilor de adaptare! care apar nainte ss n timpul efortului fizic (reactie de alarmi") si are 1 efecte principale' pistrarea ec#ilibrului functional general al organisrrului (#omeostazia)! firi de care nu este posibili supravietuirea si pe care activitatea musc#ilor tinde si o deregleze; , asigurarea conditiilor optime de functionare a musc#ilor efectori Ca e$emplu! putem cita' cresterea frecventei si amplitudinii miscirilor respiratorii! cresterea frecventei cardiace si a debitului sistolic! vasodilatatia niusc#iior care lucreazi asociati cu vasoconstrictia teritoriilor inactive (viscere) oate aceste modificiri cresc aportul de )1 la nivelul celulelor (n special fibrelor musculare). b) %daptarea tardi a sau de antrenament, este reprezentata de ansamblul perfectionarilor functionale! structurale si dimensionale ce apar n musc#i si celelalte organe (ficat) supuse activitatii musculare repetate. %fectele adaptarii tardive sunt' , locale (#ipertrofia musc#ilor) cardiomegaia (marirea volumului inimii)! marimea volumului , la distanta (ca efect al activitatii musculare) si anume' cresterea economiei functionale a inimii n repaus si efort! ficatului etc. ?entionam ci adaptarile imediate apar atat la sportivi cat si la nesportivi supusi unui efort! n timp ce adaptarile tardive se observa numai la sportivi. De asemenea! trebuie precizat ca modificarile tardive nu sunt un bun castigat pentru totdeauna! ci ele sunt reversibile! datorita tocmai capacitatii organismului da a se adapta mereu la orice situatie' daca eforul nceteaza organismul se adapteaza le noua situatie! modificarile aparute n urma antrenamentelor repetate regreseaza.

?entionam ca tipurile de adaptare se indica! adaptarea tardiva ce apare in decursul antrenamentului de lunga durata! nu e$clude necesitatea unei adaptari imediate! solicitata de fiecare efort singular. 7n cursul nostru preferam discutarea adaptarii organismului pe organe si sisteme! ponderea lor ntr,un efort fizic sau altul fiind de,acum bine stabilita. ) alta clasificare a tipurilor de adaptare apartine lui S 5srael (@9GG) si pleaca de la conceptul interventiei factorului genetic n adaptare (e$ista variatii individuale adaptative legate de mostenirea genetica (ereditara). Deosebim' @. %daptarea genetica (fiecare individ are un program genetic codificat! verificat n timpul eoria evolutiei s8ecnlor a lui Dar6in are la baza evolutiei filogenetice! care este stabil). 1.

transmiterea caracterelor ereditare (adaptare genetica). %daptarea e'tragenetica (reversibila) care se refera la reactiile imediate si tardive aparute n urma actiunii stimulului (efortului fizic) asupra organismului. 4daptarea e$tragenetica modeleaza fondul genetic numai n li rutele sale programate 4f rmatia lui >eraclid (D00 e.n.) ci omul nu intri de doui ori n aceeasi api" caracterizeazi bine efectul adaptirii e$trageneice. Dupa S. a rispunsul numirului transformiri b structurali! musculari c) psi#ici adaptarea a a etc.) nespecifice 5srael! adaptarea la de o n cadrul metabolici constrangere crestere etc.) ce Sunt care creeazi de adaptirii (functionali moment consumului deci este rezerve de la efortul e$tragenetice sau de de imediati) )1! (cresterea frecventei termoreglarea acute! necesare (e$' adaptarea se fiind Hd cordului! disting' fapt a

respiratii!

modificati! imediate. tardivi! cresterii #ipertrofia #epatice) generale to$ine! mai este

#ormonale relativ

modificiri

functionale fapt functionale performanti

-adaptarea

epigenetici, stabili! baza striati! organismului subiectilor cresterii

randamentului!

capacitatii se referi la la

miocardici! (la bine infectii! adaptati

cresterea cresterea frig! fizic. Si cildura!

masei rezistentei #ipo$le! radiatii! mortalitatea

(ncrucisati

scizuti n randul celor bine antrenati fizic.