Baltagul

de Mihail Sadoveanu
-roman traditional-interbelic 1) 2) 3) 4) 5) 6) 7) Contextul literar Constructia epica Subiectul Semnificatiile romanului Constructia personajelor Raportul incipit-final Concluzii

1)Cea mai cunoscuta opera sadoveniana, Baltagul, a fost publicata in 1930, avand ca punct de plecare, asa cum sugereaza autorul chiar din motto, balada Miorita: Stapane, stapane/ Iti cheama s-un cane. Pe schema epica a baladei, Baltagul dezvolta o filosofie profunda asupra vietii si a mortii, a iubirii si a datoriei, a devotamentului si a onoarei. 2)Constructia epica adopta formula traditional a romanului care se bazeaza pe naratiunea obiectiva la persoana a III-a, facuta de un narrator omniscient, putandu-se delimita trei parti: de la inceput pana la plecarea in cautarea lui Lipan (expozitiunea si intriga), din acest moment pana la gasirea mortului (desfasurarea actiunii si punctul culminant), de la identificarea lui Nechifor pana la sfarsit (deznodamantul). Baltagul este un roman al lumii arhaice, al pastorilor care lupta pentru a-si apara normele etice si care se confrunta cu noile forme de viata sociale. Romanul incepe cu o cosmogonie popupara, care este pusa in relatie cu destinul lui Nechifor Lipan: Domnul Dumnezeu, dupa ce a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam. Prin disparitia lui Nechifor Lipan, randuiala, adica ordinea cosmic, a fost distrusa. Prin urmare, conflictul, daca intr-un registru este social, pe plan mitic tine de existenta. Social, se creioneaza monografia satului de munte, unde traditia nu permite abateri de la legine nescrise. Muntenii traiesc intr-un univers inchis, cu legi proprii, intr-un spatiu sufficient siesi, plasat la o distanta considerabila de lumea civilizata a orasului. Barbatii sunt plecati cu oile, cea mai mare parte din an, iar grija gospodariei si a copiilor o are sotia, care trebuie sa fie priceputa, curajoasa si autoritara, astfel incat sa faca fata singura greutatilor. Muntenii sunt iuti si nestatornici, rabdatori in suferinta, firi deschise si prietenoase, avand insa radacini ca si brazii. Existenta lor este guvernata de datina si de natura, nimic nu depaseste traditia.

Pe acest fundal spatio-temporal este proiectata drama familiei lui Nechifor Lipan, distingandu-se doua planuri ale naratiunii: unul amplu, care infatiseaza o lume, cea a muntenilor, altul mai restrains, care surprinde o familie a acestei lumi. 3)Subiectul este organizat riguros pe 16 capitole, avand ca personaj principal pe Vitoria Lipan. Expozitiunea prezinta satul cu activitatile domestice ale oamenilor. Vitoria isi vede de treburi prin casa si se gandeste la vorbele lui Nechifor, plecat la Dorna sa cumpere oi. Primeste o scrisoare prin care este anuntata ca Nechifor nu a ajuns la destinatie si sfera ca se afla acasa. La scurt timp vine si a doua, in care I se spune ca sotul ei nu a trimis nici banii cu care trebuiau platiti ciobanii si bacii. Avand un vis infricosator, femeie se duce la parintele Danila sa ceara sfat, hotaraste sa plateasca slujbe si sa tina post negru 12 vineri, iar daca Lipan nu se intoarce, sa porneasca in cautarea lui. Se sfatuieste si cu baba Maranda, ghicitoarea satului, care ii spune ca sotul ei si-a gasit pe alta, una cu ochii verzi. Intriga este momentul in care Vitoria porneste la drum impreuna cu Gheorghita, in cautarea sotului disparut, dup ace anunta autoritatile, isi duce fata la manastire si se ingrijeste de gospodarie. Calatoria celor doi constituie desfasurarea actiunii. Ei reconstituie traseul lui Lipan si opresc la carciumile pe la care avea obiceiul sa poposeasca. Astfel, la crasma lui Macovei, afla ca pe acolo au trecut in toamna trei ciobani cu 300 de oi si un caine. La crasma lui Iorgu Vasiliu ajung doar doi, care sunt recunoscuti de acesta: Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Punctul culminant este reprezentat de gasirea lui Lipan intr-o rapa, intre Suha si Sabasa, unde sunt condusi de cainele lui Nechifor, gasit intr-o curte a unei gospodarii din Sabasa. Vitoria il lasa pe Gheorghita acolo si se duce sa cheme autoritatile. Deznodamantul cuprinde praznicul de inmormantare si demascarea vinovatilor, care are loc in mijlocul colectivitatii, ca un act de reparatie morala. 4)Semnificatiile romanului pot fi urmarite la mai multe niveluri social, moral, afectiv, initiatic, traditional. Axa simbolica a romanului o reprezinta calatoria Vitoriei Lipan, ale carei resorturi motivationale sunt iubirea si datoria. Baltagul poate fi interpretat ca un roman al unei iubiri impresionante, prin discretia si daruirea cu care este traita in imprejurari dramatice. Datoria vizeaza atat ordinea morala a existentei, cat si pe cea mitica. Autoritatea mitului suspenda orice alta lege sociala, este modalitatea prin care omul simplu isi leaga existent de marile mituri cosmic, este relatia sacra cu spatiul divin. Desi nu are nici o dovada, eroina stie ca sotul ei a murit si ca ii va gasi trupul. Este credinta care ii da forta sa mearga mai departe. Indeplinind ritualul funerar, Vitoria ii salveaza sufletul si ii reda linistea pe care altfel nu o poate dobandi. Este o experienta existential care nu apartine acestui spatiu, ci omenescului prin excelenta.

5)a) Rolul Vitoriei, ca protagonista, este unul complex: ea este simbolul dreptatii, joaca rolul initiatorului, care modeleaza personalotatea unui neinitiat (Gheorghita), este vocea unei gandiri milenare si este femeia ce cauta sa-si intregeasca unitatea pierduta a iubirii. Portretul fizic este schitat chiar la inceputul naratiunii, prin intermediul caracterizarii directe. Astfel, frumusetea Vitoriei este reliefata de narator: Are ochii caprui, in care parca se rasfrange lumina castanie a parului. Trasaturile de caracter ale protagonistei sunt reliefate prin intermediul caracterizarii indirect, prin faptele si gesturile sale, prin gandire, prin limbaj, prin relatia cu celelalte personaje si chiar prin nume. Femeie aspra, Vitoria este o priceputa gospodina, care se tocmeste cu hanogiul David, dovedind iscusinta de negustor. Intreprinzatoare, dar si precauta, Vitoria duce peste noapte banii la preot pentru a nu fi pradata si ii face lui Gheorghita un baltag pe care sa-l foloseasca in caz de nevoie. In mod indirect, prin fapte si limbaj, este urmarita atitudinea Vitoriei in raport cu cei doi copii ai sai. Autoritatea ei in fata acestora are caracter de lege, fiindca amandoi i se supun fara ezitare. Mult mai apriga fata de Minodora, Vitoria isi educa fiica in spiritul traditiei, certand-o atunci cand aceasta adopta influentele vietii de la oras. Dintre cei doi copii ai sai, Vitoria il prefera pe Gheorghita, care ii seamana fizic si pe care il pregateste nu numai pentru drumul pana la Dorna, ci si pentru viata. Ea isi asuma, asadar, in lipsa lui Nechifor, rolul initiatorului. Indirect, prin faptele si gandurile sale, sunt illustrate dragostea si credinta ei fata de sot, pe care il asteapta nerabdatoare sa se intoarca din lungile calatorii. Iubirea ei statornica o face sa se ingrijoreze pentru intarzierea mare a lui Lipan. Semnele sale interioare ii aduc, tot mai clar, banuiala unei intamplari fatale. Vitoria are viziunea sotului trecand calare peste o apa neagra, cu fata intoarsa de la ea. Se pare ca Vitoria comunica dincolo de moarte cu Nechifor, ca dovada a iubirii care supravietuieste timpului si legilor firii. Femeie bisericoasa si cu credinta in Dumnezeu, Vitoria invoca de multe ori divinitatea, crezandu-se emisara unei porunci dumnezeiesti. Ritualul indeplinit inainte plecarii (posteste, se spovedeste) demonstreaza aceasta credinta a ei, ducand cu sine cultul mortilor. In acelasi timp, Vitoria este o femeie superstitioasa, stiind sa descifreze si sa interpreteze semne de pe chipul omului si din natura, semne ale unei civilizatii milenare. Ea se bazeaza si pe cunoasterea intuitive a oamenilor, ceea ce o ajuta sa stabileasca o tactica adecvata fiecaruia. Pe tot parcursul drumului, Vitoria dovedeste o inteligenta deosebita si un curaj admirabil. Descoperind osemintele sotului in rapa, Vitoria sufera, dar, cu multa prezenta de spirit, ea nu intarzie sa indeplineasca randuielile sacre. Adevarata masura a inteligentei, a abilitatii si a tactului Vitoriei se manifesta la praznicul de pomenire. Creand o atmosfera tensionata, ea ii determina pe cei doi criminali sa se autodemaste. Tolerant, il iarta pe Calistrat Bogza inainte de a muri si astfel redevine omul unei colectivitati arhaice, simtind ca prin respectarea cultului mortii salveaza o umanitate de la degradare. Munteanca ii uimeste pe cei din jurul sau prin insusirile deosebite, Calistrat Bogza ramanand

uluit de exactitatea cu care Vitoria a reconstituit totul. Caracterizata indirect si prin nume, Vitoria hotaraste sa nu se intoarca acasa pana ce nu va fi gasit osemintele sotului ei. Prin urmare, eroina se autoconstruieste permanent, este un personaj rotund si imprevizibil, drumul sau fiind acela al construirii unui mit. b) Un aspect care pune in evident talentul sadovenian este constructia personajului absent. In momentul intrarii in timpul discursului, moartea lui Nechifor se consumase. Absenta lui din timpul real, dar prezenta constanta in gandul, sufletul si actiunile Vitoriei il proiecteaza in ipostaza de suprapersonaj. In structura de adancime a textului, personajul absent a fost transformat in erou cu atribute exceptionale. In primul rand, demintatea de a rosti povesti cu un pronuntat caracter mitic la nunti si cumetrii il situeaza pe o pozitie privilegiata in raport cu semenii. In al doilea rand, pe drumul cautarii lui, portretul lui Nechifor se distinge asemeni unui erou cu atribute legendare: vessel, generos si, mai ales, netemator de a umbla singur in miez de noapte. In al treilea rand, Nechifor dobandeste statutul unui erou cu atribute divine. Semnificatia numelui e importanta pentru configurarea sensurilor profunde ale romanului. Marele disparut poarta un supranume, atribuit in mitologia greaca lui Zeus si unor divinitati Nikephoros: purtator de biruinta. Este triumfator asupra mortii pentru ca supravietuieste prin iubire si prin integrarea in Marele Tot. Gheorghita, nume diminutivat al Sfantului care a ucis balaurul, mosteneste numele adevarat al tatalui sau, acel nume de taina pe care il rostea uneori Vitoria si pe care il striga cu disperare in momentul coborarii in rapa mortii. 6)Romanul este alcatuit din 16 capitole, deschise de un prolog, cu un rol essential in conturarea viziunii despre lume si a perspectivei narative. Incipitul deschide romanul pe un ton religios, preluand misiunea de a continua textul biblic al genezei si de a dezvalui intamplarile care au urmat pe plaiurile dimprejurul nostrum: Domnul Dumnezeu, duo ace a alcatuit lumea, a pus randuiala si semn fiecarui neam. In ceea ce priveste randuiala si semnul, cuvintele cheie ale interpretarii romanului, se contureaza de la inceput o viziune clara asupra lumii: existenta este ordine si semnificatie; nimic nu se petrece la intamplare, nici la nivel colectiv, nici la nivel individual. Finalul romanului prezinta iesirea personajului principal din imparatia mortii si reluarea ritmurilro firesti ale existentei. Mandatul justitiar al Vitoriei se implineste, ritualul integrarii cosmic al celui disparut se finalizeaza, in timp ce viata isi urmeaza cursul in familia Lipan, condusa acum de Gheorghita. Astfel, finalul intra in raport de simetrie cu incipitul, prin destinul exponentului oamenilor de la munte, Vitoria. 7)Scriitorul recupereaza prin respectul cuvenit cuvantului si forta evocarii, un tip de umanitate propriu acesteia. Romanul Baltagul este unul traditional, pentru ca recompune imaginea unei societati arhaice, pastratoare a unor traditii care au supravietuit in varful muntelui. Prin complexitate si prin semnificatii, scrierea depaseste granitele traditionalului si intra in categoria romanului mitic.