Andre Gide-Falsificatorii de Bani Porumbelul

falsificatorii de bani_Gide_OK.
qxd
9/3/04
12:55 AM
Page 1
biblioteca rao
falsificatorii de bani_Gide_OK.qxd
9/3/04
12:55 AM
Page 2
Andr Gide FALSIFICATORII DE BANI PORUMBELUL

Traducere din limba francez\ MIHAI MURGU ILEANA CANTUNIARI
rao international publishing company
9/3/04
12:55 AM
Page 4
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a Romniei ANDR GIDE Falsificatorii de bani / Andr Gide; trad.: Mihai Murgu. Porumbelul / Andr Gide; trad.: Ileana Cantuniari. Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2004 ISBN 973-576-546-2 I. Cantuniari, Ileana (trad.) II. Mihai, Murgu (trad.) 821.133.1-31=135.I
Tabel cronologic
1869, 22 noiembrie: Se na[te la Paris (`n Strada Mdicis, nr. 19), dintr-o familie de strict\ tradi]ie protestant\, at`t pe linie matern\ c`t [i pe linie patern\, Andr Gide. Tat\l este profesor universitar, specialist `n Drept, mama apar]ine marii burghezii. Locul de ba[tin\ al familiei tat\lui este Languedocul, iar al familiei mamei, Normandia. Unul dintre unchii lui Andr Gide este celebrul economist Charles Gide. ~nc\ din copil\rie, Gide manifest\ o sensibilitate cu totul neobi[nuit\, exacerbat\ de severa educa]ie protestant\. Fragil, nervos p`n\ la limita patologicului, are `nc\ de acum sentimentul c\ el nu-i a[a cum s`nt ceilal]i. 1877: Este `nscris la cole Alsacienne [i apoi la liceul din Montpellier. Absenteaz\ mult de la [coal\, starea s\n\t\]ii lui fiind precar\. ~[i petrece vacan]ele la Uzs, la bunica din partea tat\lui. 1887-1890: Urmeaz\ cursuri de retoric\ [i de filosofie la Paris, dar starea s\n\t\]ii sale nu-i permite o frecven]\ regulat\ [i nici s\ le duc\ la bun sf`r[it. E perioada `n care ì cite[te cu pasiune pe Goethe, pe Schopenhauer, pe Barrs. ~i cunoa[te pe Pierre Lous [i pe Paul Valry, cu care devine prieten. 1891: ~l cunoa[te pe Mallarm. Intr\ `n cercurile simboliste, fiind atras de estetica simbolist\. ~i cunoa[te, de asemenea, pe Barrs [i pe Wilde. Public\ Les Cahiers dAndr Walter (Paris, LArt indpendent), oper\ ce r\spunde `n bun\ m\sur\ prin ermetismul ei esteticii simboliste [i cu al c\rei personaj pare a se identifica. Apare [i Trait du Narcisse (idem). 1892: Chemat pentru serviciul militar, este reformat din cauza unei tuberculoze. Apare Les Posies dAndr Walter.
RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMNIA
Andr Gide Les Faux-Monnayeurs Copyright ditions Gallimard, 1925 Tous droits rservs. Le Ramier Avan-propos de Catherine Gide Copyright ditions Gallimard, 2002, pour la prsente dition. Tabel cronologic IRINA MAVRODIN Coperta colec]iei CORNELIU ALEXANDRESCU Ilustra]ia copertei FRANCIS BACON, Personage ecrivant rflete dans un miroir RAO International Publishing Company, 2004 pentru versiunea `n limba romn\ Tiparul executat de R.A. Monitorul Oficial Bucure[ti, Romnia 2004 ISBN 973-576-546-2
9/3/04
12:55 AM
Page 6
IRINA MAVRODIN
1893: Apar Le Voyage dUrien [i La Tentative amoureuse. 1893-1894: ~n luna octombrie, Andr Gide porne[te `ntr-o c\l\torie pe mare, spre Tunisia. ~nso]it de prietenul s\u, pictorul P.A. Laurens, ajunge la destina]ie bolnav [i cu sentimentul c\ via]a `ns\[i ì este amenin]at\. E cast [i obsedat de ideea p\catului, fidel iubirii pe care i-o consacr\ `nc\ de la v`rsta de cincisprezece ani uneia dintre veri[oarele sale, Madeleine Rondeaux, [i c\reia aceasta ì r\spunde `n acela[i spirit cornelian, nuan]at de elanuri mistice, sim]ind `n iubita lui nu numai o logodnic\, dar [i o sor\. Dup\ doi ani, `n 1895, se `ntoarce `n Fran]a eliberat `n urma unei experien]e esen]iale pentru sine: iubirea homosexual\ de vechile interdic]ii fizice [i morale, [i cu o mare sete de via]\. ~l st\p`ne[te acum certitudinea c\ nici o dorin]\ nu-i este str\in\ [i c\ exist\ o parte din fiin]a lui pe care cunosc`nd-o `n sf`r[it nu o va mai putea niciodat\ nega. Perioada aceasta ì va marca `ntreaga oper\. 1895: Moare mama lui Andr Gide. 8 octombrie Andr Gide se c\s\tore[te cu veri[oara sa Madeleine Rondeaux, dintr-o imens\ dorin]\ de comuniune spiritual\. Aceasta accept\ s\ fac\ o c\s\torie alb\. T`n\ra pereche face o c\l\torie de nunt\ `n Elve]ia, Italia, Africa de Nord. ~nc\ `n cursul acestei c\l\torii, f\cute [i `n locurile unde Gide tr\ise marea revela]ie african\, izbucne[te conflictul dintre cele dou\ exigen]e contrarii, care se vor manifesta chinuitor de-a lungul `ntregii existen]e a scriitorului. E o criz\ ce nu-[i va g\si niciodat\ rezolvarea altminteri dec`t prin oper\. Apare Paludes. 1897: Apare Les Nourritures terrestres, carte capital\, greu de `ncadrat `ntr-un gen (ca, de altfel, toate operele lui Gide), marc`nd o dat\ dintre cele mai importante `n g`ndirea gidian\ (le gidisme). 1899: Apar Philoctte, Billets Ang le, Le Promthe mal encha`n. 1901: Apare piesa de teatru Le Roi Candaule. 1902: Apare importantul roman LImmoraliste. 1903: Apare Prtextes. 1904: Apare piesa de teatru Sal. 1906: Apare Amyntas (text urmat de Mopsus, Feuille de route etc.). 1907: Apare Le Retour de lenfant prodigue.
TABEL CRONOLOGIC
1909: Andr Gide fondeaz\ publica]ia [i editura N.R.F., `mpreun\ cu Copeau, Schlumberger, Ghon. Apare La Porte troite. 1910: Apare Oscar Wilde. 1911: Apar Isabelle, Nouveaux prtextes, Dostoewsky daprs sa correspondance. 1912: Ca redactor [i mentor al revistei [i editurii La Nouvelle Revue franaise (devenit\, ulterior, editura Gallimard), Gide respinge manuscrisul ce-i fusese adus de c\tre Proust (Du cot de chez Swann), eroare adeseori citat\ de critica literar\ [i pe care Gide `nsu[i nu [i-a putut-o niciodat\ ierta. 1913: Este deschis teatrul Le Vieux-Colombier, condus de Copeau, care devine un fel de anex\ teatral\ a editurii N.R.F. Andr Gide `l cunoa[te pe Roger Martin du Gard, cu care va purta o important\ coresponden]\. 1914: Public\ Les Caves du Vatican. Are loc ruptura cu Claudel (pe motive de moral\ religioas\). Face o c\l\torie `n Turcia. 1915-1916: Tr\ie[te o mare criz\ religioas\. 1917-1918: C\l\tore[te `n Elve]ia, apoi `n Anglia, cu prietenul s\u Marc Allgret. Profund afectat\, Madeleine, so]ia scriitorului, arde toate scrisorile pe care le primise de la Gide, `nc\ din prima tinere]e. 1919: Apare La Symphonie pastorale. 1921: Este violent atacat de Henri Massis, reprezentant al catolicilor de dreapta. 1922: Apar Charles-Louis Philippe, Numquid et Tu? 1923: Se na[te Catherine, fiica lui Andr Gide [i a Elisabethei Van Ryssenberghe. Apare Dostoewsky. 1924: Apar Corydon, adev\rat tratat asupra homosexualit\]ii, [i Incidences. 1925: Apare singurul text intitulat de Gide roman: Les Faux-Monnayeurs. 1925-1926: Face o c\l\torie `n Africa. 1926: Apare Si le grain ne meurt. 1927: Public\ Voyage au Congo. 1928: Apare Le Retour du Tchad. Se mut\ `n strada Vaneau din Paris, unde va locui p`n\ la moarte. 1929: Apar Lcole des femmes, Montaigne.
9/3/04
12:55 AM
Page 8
IRINA MAVRODIN
1930: Apar Robert [i piesa de teatru Oedipe. 1932-1933: Gide `[i afirm\ public simpatia pentru comunism [i pentru Uniunea Sovietic\, duc`nd [i o activitate politic\. 1934: Apare piesa Persphone. 1935: Prezideaz\, `mpreun\ cu Malraux, primul congres `ntru ap\rarea culturii. Apare Les Nouvelles Nourritures terrestres. 1936: Apare Genevi ve. 1936-1937: Gide face o c\l\torie `n U.R.S.S. Public\, `n 1936, Retour de lU.R.S.S., apoi, `n iunie 1937, Retouches mon retour de lU.R.S.S. Rupe cu partidul comunist. 1938: Moare so]ia scriitorului. Andr Gide scrie Et nunc manet in Te, analiz\ lucid\ [i de mare cruzime a raporturilor sale cu Madeleine Rondeaux Gide. 1939: La ini]iativa lui Gide, apare Tableau de la littrature franaise de Corneille Chnier, cu o prefa]\ de Gide [i av`ndu-i drept colaboratori pe Valry, Benda, Giraudoux, Malraux, Thibaudet etc. 1939-1940: Este publicat Jurnalul (1889-1939) lui Gide. Scriitorul condamn\ regimul de la Vichy. Se retrage de la N.R.F., devenit\, prin Drieu de La Rochelle, colabora]ionist\. 1942-1945: St\ la Tunis, apoi la Alger. 1943: Apare Interviews imaginaires. 1946: Apare partea a doua a Jurnalului (1939-1942). La Symphonie pastorale este ecranizat\. Apare Thse. 1947: Lui Andr Gide i se acord\ Premiul Nobel pentru literatur\. 1948: Apare Correspondance avec Francis Jammes. 1949-1950: Andr Gide apare `n dou\ filme: Via]a `ncepe mìne, de Nicole Vedrs, [i Cu A. Gide, de Marc Allgret. La 13 decembrie are loc premiera piesei Les Caves du Vatican (adaptare dup\ romanul lui Gide cu acela[i nume). 1949: Apare Feuillets dautomne. 1950: Apar Littrature engage, ultima parte a Jurnalului (1942-1949), Correspondance avec Paul Claudel. 1951: Luni, 19 februarie, moare la Paris Andr Gide. Ultimele sale cuvinte au fost: Lupta se d\ `ntotdeauna `ntre ra]iune [i opusul ei. Este `nmorm`ntat cu slujb\ religioas\ la Cuverville, spre marea indignare a multor scriitori.
TABEL CRONOLOGIC
1952: Apare postum Ainsi soit-il. 1955: Correspondance avec Paul Valry. 1968: Correspondance avec Roger Martin du Gard [i Correspondance avec Franois Mauriac.
Irina Mavrodin
9/3/04
12:55 AM
Page 10
FALSIFICATORII DE BANI
Traducere din limba francez\ MIHAI MURGU
Lui Roger Martin du Gard ì dedic primul meu roman, `n semn de ad`nc\ prietenie. A.G.
9/3/04
12:55 AM
Page 12
PARTEA ~NT~I
9/3/04
12:55 AM
Page 14
Paris
I
Parc\ se aud pa[i pe coridor, `[i spuse Bernard. ~n\l]\ capul [i `[i `ncord\ auzul. Dar nu: tat\l [i fratele s\u aveau treab\ la Palatul de Justi]ie; mama era `ntr-o vizit\; sora, la un concert; iar mezinul, micu]ul Caloub, `n fiecare zi, dup\ ce termina [coala, se ducea `ntr-un pension. Bernard Profitendieu r\m\sese acas\, ca s\ toceasc\ pentru bacalaureat; nu mai avea `naintea lui dec`t trei s\pt\m`ni. Familia ì respecta singur\tatea; diavolul, nu. De[i Bernard `[i scosese vesta, se sufoca de c\ldur\. Fruntea-i era transpirat\. O pic\tur\ de sudoare i se prelinse de-a lungul nasului [i c\zu pe scrisoarea ce-o ]inea `n m`n\: Seam\n\ cu o lacrim\, g`ndi el. Dar mai bine s\ asuzi dec`t s\ pl`ngi. Da, data vorbea de la sine. Nu `nc\pea nici o `ndoial\: `ntr-adev\r, despre el, Bernard, era vorba. Scrisoarea ì era adresat\ mamei sale; o scrisoare de dragoste, veche de [aptesprezece ani; nesemnat\. Ce `nseamn\ aceast\ ini]ial\? Un V care poate s\ fie la fel de bine un N... S-ar c\dea oare s-o `ntreb pe mama?... S\ avem `ncredere `n bunul ei gust. Am toat\ libertatea s\-mi `nchipui c\ a fost un prin]. {i ce-a[ c`[tiga afl`nd c\ s`nt fiul unui m`rlan oarecare? Ne[tiind cine ]i-e tat\, nici nu-]i mai e team\ c\ ai putea s\-i semeni. Orice investiga]ie oblig\. Din descoperirea noastr\ s\ nu re]inem dec`t c\ ne-am u[urat de-o povar\. S\ nu mai insist\m. Pentru ast\zi ajunge. Bernard `mp\turi scrisoarea. Avea acela[i format, ca [i celelalte dou\sprezece din pachet. Erau legate cu o panglic\ roz, pe care el
9/3/04
12:55 AM
Page 16
16
ANDR GIDE
17
nu-[i d\du osteneala s-o dezlege; o f\cu s\ alunece la loc a[a cum fusese `nainte, ca o banderol\ `n jurul teancului. Puse pachetul `n caseta din care `l scosese, [i caseta `n sertarul consolei. Sertarul nu era deschis; `[i dezv\luise secretul pe sus. Bernard fix\ la locul lor lamelele desf\cute ale capacului de lemn, pe care avea s\-l acopere cu o plac\ grea de onix. ~ncet [i cu precau]ie o l\s\ `n jos, puse deasupra dou\ candelabre de cristal [i greoaia pendul\ pe care, din simplu amuzament, tocmai o reparase. Pendula sun\ de patru ori. O potrivise exact. Domnul judec\tor de instruc]ie [i domnul avocat, fiul lui, nu se vor `ntoarce `nainte de [ase. Am tot timpul. {i e necesar ca domnul judec\tor, c`nd va veni acas\, s\ g\seasc\ pe birou frumoasa scrisoare, `n care ì voi notifica plecarea mea. Dar `nainte de a o scrie, simt o teribil\ nevoie de a-mi limpezi pu]in g`ndurile; [i s\-l caut pe scumpul meu Olivier, ca s\ m\ asigur, fie [i provizoriu, de un cote]. Oh, prietene, pentru mine a sosit timpul s\-]i pun bun\voin]a la `ncercare, iar pentru tine s\-mi ar\]i c`t valorezi. Frumos `n prietenia noastr\ a fost faptul c\, p`n\ acum, nu ne-am servit niciodat\ unul de cel\lalt. Ei! dar un serviciu care te amuz\ c`nd `l oferi nu poate fi s`cìtor c`nd `l ceri. Problema e doar c\ Olivier nu va fi singur. At`ta pagub\, dar o s\ reu[esc eu s\-l iau la o parte. Vreau s\-l `nsp\im`nt cu calmul meu. C\ci mai ales `n situa]iile extraordinare m\ simt cel mai `n largul meu. Strada T..., unde Bernard Profitendieu locuise p`n\ `n ziua aceea, se afl\ `n imediata apropiere a parcului Luxembourg. Acolo, pe vasta alee de l`ng\ f`nt`na Mdicis, obi[nuiau s\ se `nt`lneasc\ `n fiecare miercuri, `ntre patru [i [ase, c`]iva colegi de-ai lui. Se discuta art\, filozofie, sport, politic\ [i literatur\. Bernard mergea foarte repede; dar, trec`nd de poarta parcului, `l z\ri pe Olivier [i `ncetini pasul. Adunarea din ziua aceea era mai numeroas\ ca de obicei; datorit\ timpului frumos, f\r\ `ndoial\. Veniser\ [i unii pe care Bernard `nc\ nu-i cuno[tea. Fiecare dintre ace[ti tineri, de `ndat\ ce ajungea `n fa]a celorlal]i, intra `n pielea unui personaj ticluit [i `[i pierdea aproape cu des\v`r[ire naturale]ea. Olivier ro[i v\z`ndu-l pe Bernard c\ se apropie [i, p\r\sind-o destul de brusc pe o t`n\r\ cu care st\tea de vorb\, plec\ `ntr-alt\
parte. Bernard era prietenul lui cel mai intim [i de aceea Olivier avea grij\ s\ nu lase impresia c\ l-ar c\uta cu tot dinadinsul; uneori, se pref\cea chiar c\ nu-l vede. ~nainte de a ajunge l`ng\ el, Bernard trebui s\ `nfrunte mai multe grupuri [i, cum el `nsu[i se pref\cea c\ nu-l caut\ pe Olivier, z\bovea din loc `n loc. Patru colegi de-ai s\i `l `nconjurau pe un b\rbos cu ochelari, mult mai `n v`rst\ dec`t ei [i care ]inea `n m`n\ o carte. Era Dhurmer. Ce vrei, spunea el adres`ndu-se `n special unuia, dar v\dit `nc`ntat c\ e ascultat de to]i. Am ajuns p`n\ la pagina treizeci, f\r\ s\ g\sesc o singur\ culoare, un singur cuv`nt care s\ picteze. Vorbe[te de o femeie [i nu [tiu nici m\car dac\ rochia ei era ro[ie sau albastr\. Or, c`nd nu exist\ culori, eu pur [i simplu nu v\d nimic. {i din nevoia de a exagera, cu at`t mai mult cu c`t se sim]ea mai pu]in luat `n serios, insista: Absolut nimic. Bernard nu-l mai asculta pe cel care vorbea; socotea c\ e necuviincios s\ plece de l`ng\ ei prea repede, dar tr\gea cu urechea la al]ii care se certau `n spatele lui [i c\rora li se al\turase Olivier, dup\ ce o p\r\sise pe t`n\ra cu care discuta; unul dintre ace[tia, a[ezat pe o banc\, citea LAction Franaise. C`t de grav pare Olivier Molinier `n compara]ie cu ceilal]i! De[i e unul dintre cei mai tineri. Figura sa aproape copil\reasc\ [i privirea ì dezv\luie precocitatea g`ndirii. Ro[e[te foarte u[or. E delicat. {i zadarnic se arat\ afabil cu to]i, c\ci nu [tiu ce reticen]\ secret\, ce sfial\ ì ]ine pe camarazii s\i la distan]\. Sufer\ din cauza asta. Dac\ n-ar fi Bernard, ar suferi [i mai mult. Molinier se oprise c`te o clip\, a[a cum face Bernard acum, `n fiecare grup; din complezen]\, dar nimic din ce aude nu-l intereseaz\. Se aplec\ peste um\rul celui care citea. Bernard, f\r\ s\ se `ntoarc\, `l auzi spun`nd: Nu e bine pentru tine s\ cite[ti ziarele; v\d c\ ]i se urc\ s`ngele la cap. {i cel\lalt replic\ acru: {i tu, de `ndat\ ce se vorbe[te de Maurras, te `nverze[ti. Apoi un al treilea, pe un ton zeflemitor, `ntreb\: Articolele lui Maurras te amuz\? {i primul r\spunse:
9/3/04
12:55 AM
Page 18
18
ANDR GIDE
19
M\ adorm; dar consider c\ are dreptate. Apoi un al patrulea, a c\rui voce Bernard n-o recunoscu: Tu crezi c\ tot ce nu-i plictisitor e lipsit de profunzime. Primul riposteaz\: Iar tu crezi c\ e destul s\ fii dobitoc pentru a fi [i amuzant! Vino, spuse `ncet Bernard, apuc`ndu-l brusc pe Olivier de bra]. ~l trase c`]iva pa[i mai `ncolo: R\spunde-mi repede; s`nt gr\bit. E adev\rat ce mi-ai spus, c\ nu dormi la acela[i etaj cu p\rin]ii t\i? }i-am ar\tat u[a camerei mele; d\ direct pe scar\, cu c`teva trepte mai jos de apartamentul nostru. ~mi spuneai c\ [i fratele t\u doarme cu tine, nu? Da, Georges. Numai voi doi, singuri? Da. {i micu]ul [tie s\-[i ]in\ gura? Da, dac\ e nevoie. Dar de ce? Ascult\, eu am plecat de-acas\; sau, `n orice caz, voi pleca `n seara asta. Nu [tiu `nc\ unde o s\ m\ duc. M\ po]i primi la tine pentru o noapte? Olivier deveni foarte palid. Era at`t de emo]ionat, `nc`t nici nu se putea uita la Bernard: Da, spuse, dar s\ nu vii `nainte de unsprezece. Mama coboar\ `n fiecare sear\, ca s\ ne spun\ noapte bun\ [i s\ ne `ncuie u[a cu cheia. {i-atunci, cum facem? Olivier z`mbi: Am [i eu o cheie. O s\ ba]i `ncet, ca s\ nu-l treze[ti pe Georges dac\ doarme. {i portarul m\ las\ s\ trec? O s\-l anun]. Oho, s`nt `n rela]ii foarte bune cu el! De altminteri, chiar el mi-a dat cealalt\ cheie. Pe cur`nd! Se desp\r]ir\ f\r\ s\-[i dea m`na. {i `n timp ce Bernard pleca g`ndindu-se la scrisoarea pe care voia s-o scrie, iar magistratul urma s-o g\seasc\ pe birou, c`nd se va fi `ntors acas\, Olivier, care nu dorea s\ fie v\zut c\ st\ de vorb\ numai cu Bernard, se duse la Lucien Bercail, pe care ceilal]i nu prea `l b\gau `n seam\. Lui Olivier i-ar pl\cea mult, dac\ nu l-ar prefera pe Bernard. Pe c`t este Bernard de `ntreprinz\tor, pe at`t e Lucien de timid. Se simte
c\ e slab; pare c\ nici nu exist\ dec`t prin inim\ [i prin inteligen]\. Rar `ndr\zne[te s\ fac\ el primul pas, dar nu mai poate de bucurie de `ndat\ ce-l vede pe Olivier apropiindu-se. Toat\ lumea b\nuie[te c\ Lucien scrie versuri; totu[i, dup\ c`te `mi dau seama, numai lui Olivier i-a dezv\luit Lucien proiectele sale. Se retraser\ am`ndoi spre cap\tul terasei. A[ vrea, spunea Lucien, s\ povestesc nu istoria unui personaj, ci a unui loc uite, de exemplu, istoria unei alei dintr-un parc, a[a cum e asta, s\ povestesc ce se petrece aici de diminea]a p`n\ seara. Sosesc, `n primul r`nd, bonele cu copiii, doicile `nzorzonate cu panglici... Nu, nu... mai `ntì, oamenii aceia cenu[ii, f\r\ sex [i f\r\ v`rst\, care m\tur\ aleea, ud\ iarba, r\s\desc florile, `n sf`r[it, preg\tesc scena [i decorul `nainte de a se deschide por]ile, `n]elegi? Apoi, intrarea doicilor. Copiii se joac\ `n nisip, se ciond\nesc; bonele le ard c`te o palm\. Pe urm\ vin [colarii din clasele mici apoi muncitoarele. Mai s`nt [i oameni s\raci care vin s\ m\n`nce pe c`te-o banc\. Mai t`rziu, tineri care [i-au dat `nt`lnire; al]ii care se evit\ sau cei care se izoleaz\, vis\torii. Apoi mul]imea, `n momentul c`nd `ncepe muzica [i se `nchid magazinele. Elevi, ca `n clipa asta. Seara, `ndr\gosti]i care se s\rut\ sau al]ii care se despart pl`ng`nd. ~n sf`r[it, c`nd se las\ noaptea, un cuplu de b\tr`ni... {i, dintr-o dat\, un r\p\it de tob\: ora `nchiderii. Toat\ lumea iese. Piesa s-a terminat. ~n]elegi: ceva ce ]i-ar da impresia c\ totul [i toate s-au sf`r[it, impresia mor]ii... dar f\r\ s\ se vorbeasc\ de moarte, bine`n]eles. Da, v\d foarte bine scena, spuse Olivier, care se g`ndea la Bernard [i nu ascultase un cuv`nt. {i asta `nc\ nu e totul, nu e totul! relu\ Lucien, cu ardoare. A[ vrea, `ntr-un fel de epilog, s\ ar\t aceea[i alee, noaptea, dup\ ce toat\ lumea a plecat, pustie, mult mai frumoas\ dec`t ziua; iar marea t\cere amplific\ toate zgomotele naturii: zgomotul f`nt`nii, al v`ntului prin frunze [i c`ntecul unei p\s\ri de noapte. M-am g`ndit la `nceput c\ ar putea s\ se plimbe [i ni[te umbre, poate statui... dar cred c\ ar fi cam banal; ce p\rere ai?
9/3/04
12:55 AM
Page 20
20
ANDR GIDE
21
Nu, f\r\ statui, f\r\ statui, protest\ distrat Olivier; apoi, remarc`nd privirea trist\ a celuilalt: Ei, afl\, b\tr`ne, c\, dac\ reu[e[ti, va fi ceva uluitor! strig\ el, cu entuziasm.
II
Nu exist\ nici o urm\, `n scrisorile lui Poussin, de vreo obliga]ie pe care el [i-ar fi asumat-o fa]\ de p\rin]ii s\i. Mai pe urm\, n-a l\sat niciodat\ s\ se vad\ regretul c\ s-a `ndep\rtat de ei. Transplantat de bun\voie la Roma, a pierdut orice dorin]\ de a se `ntoarce, ba chiar, parc\, orice amintire.
PAUL DESJARDINS (POUSSIN)
Domnul Profitendieu era gr\bit s\ ajung\ acas\ [i g\sea c\ domnul Molinier, colegul s\u care-l `nso]ea de-a lungul bulevardului Saint-Germain, mergea foarte `ncet. Albric Profitendieu avusese, la Palatul de Justi]ie, o zi deosebit de `nc\rcat\: era `ngrijorat fiindc\ sim]ea o anume greutate `n partea dreapt\; la el, oboseala se r\sfr`ngea asupra ficatului, care era cam sensibil. Se g`ndea la baia ce avea s-o fac\; nimic nu-l odihnea mai bine, dup\ o zi de munc\, dec`t o baie bun\, `n vederea c\reia nu m`ncase nimic, socotind c\ este mai prudent s\ intre `n cad\, chiar dac\ apa e doar c\ldu]\, cu stomacul gol. La urma urmelor, poate c\ nu era vorba dec`t de-o prejudecat\, dar prejudec\]ile s`nt pilonii civiliza]iei. Oscar Molinier lungea pasul c`t putea [i f\cea eforturi, ca s\ se ]in\ dup\ Profitendieu, dar era mult mai scund dec`t cel\lalt [i avea picioarele mai scurte; `n plus, av`nd inima c\ptu[it\ cu gr\sime, `[i pierdea repede suflul. Profitendieu, verde `nc\ la cei cinzeci [i cinci de ani ai s\i, f\r\ burt\ [i sprinten la mers, l-ar fi p\r\sit cu drag\ inim\, dar ]inea foarte mult la convenien]e; colegul s\u era mai `n v`rst\ [i pe o treapt\ ierarhic\ mai `nalt\: ì datora respect. ~n plus, mai avea s\ se fac\ iertat [i pentru averea sa, care, de la moartea socrilor, devenise considerabil\, `n timp ce domnul Molinier n-avea
alt venit dec`t salariul s\u de pre[edinte de Camer\, salariu derizoriu [i dispropor]ionat de mic, `n compara]ie cu `nalta situa]ie pe care o de]inea cu o mare demnitate, destinat\ s\-i mascheze mediocritatea. Profitendieu `[i ascundea ner\bdarea; se `ntorcea spre Molinier [i-l vedea [terg`ndu-se de transpira]ie; de fapt, ceea ce-i spunea Molinier `l interesa foarte mult; numai c\ punctele lor de vedere fiind diferite, discu]ia `ncepea s\ devin\ aprins\. Pune]i casa sub supraveghere, spunea Molinier. Cere]i rapoarte de la portar [i de la falsa servitoare, va fi foarte bine. Dar ave]i grij\ ca nu cumva, `naint`nd prea mult cu aceast\ anchet\, s\ nu sc\pa]i din mìni afacerea... Vreau s\ spun c\ ea risc\ s\ v\ duc\ mult mai departe dec`t a]i fi putut crede la `nceput. Asemenea preocup\ri nu au nimic de-a face cu justi]ia. Ei, haide! Haide, prietene; [tim noi ce ar trebui s\ fie justi]ia [i ce este. Facem tot ce putem, se `n]elege; dar orice am face, nu ajungem dec`t la o aproxima]ie. Cazul care v\ preocup\ acum este extrem de delicat: din cincisprezece inculpa]i sau care, mai bine zis, la un singur cuv`nt de-al dumneavoastr\, ar putea s\ fie mìne inculpa]i, nou\ s`nt minori. {i c`]iva dintre copiii ace[tia, [ti]i foarte bine, s`nt din familii c`t se poate de onorabile. Iat\ de ce consider c\ `n aceast\ `mprejurare chiar [i un singur mandat de arestare ar fi o nemaipomenit\ st`ng\cie. Ziarele partidelor vor scrie f\r\ `ndoial\ despre aceast\ afacere [i ve]i da ap\ la moar\ tuturor [antaji[tilor [i calomniatorilor. Zadarnic: `n ciuda pruden]ei dumneavoastr\, anumite nume proprii tot vor fi rostite... Nu am c\derea s\ v\ dau sfaturi [i [ti]i c\ mai degrab\ s`nt bucuros s\ ascult p\rerea dumneavoastr\, deoarece totdeauna v-am recunoscut [i apreciat vederile elevate, luciditatea [i spiritul de dreptate... Dar, `n locul dumneavoastr\, iat\ cum a[ ac]iona eu: a[ c\uta un mijloc de a pune cap\t acestui scandal, re]in`nd numai patru sau cinci instigatori... Da, [tiu, s`nt greu de dibuit; dar ce naiba! asta ne e meseria. A[ lua m\suri s\ fie `nchis apartamentul, teatrul acelor orgii, [i a[ proceda `n a[a fel `nc`t s\-i previn pe p\rin]ii acestor tineri neru[ina]i, dar f\r\ zarv\, `n secret, [i numai pentru a `mpiedica recidivele. Da, desigur, s\ fie `nchise femeile; cu asta s`nt `ntru totul de acord cu dumneavoastr\; am impresia c\ avem de-a face `n acest caz cu c`teva creaturi de o mare perversitate [i de care e foarte bine s\ cur\]\m societatea. Dar, `nc\ o dat\, nu-i aresta]i pe copii;
9/3/04
12:55 AM
Page 22
22
ANDR GIDE
23
mul]umi]i-v\ s\-i speria]i, apoi lipi]i peste `ntreaga afacere eticheta au ac]ionat f\r\ discern\m`nt, iar ei s\ r\m`n\ mult\ vreme `nc\ mira]i c\ au sc\pat numai cu spaima... G`ndi]i-v\ c\ trei dintre ei nu au `nc\ paisprezece ani [i c\ p\rin]ii lor ì consider\, f\r\ discu]ie, ni[te `ngera[i puri [i inocen]i. Dar, la drept vorbind, drag\ prietene, ia s\ vedem, a[a `ntre noi, oare la v`rsta lor, nu ne st\tea [i nou\ g`ndul la femei? Se opri, mai sufocat de propria elocin]\ dec`t de mers, [i `l for]\ pe Profitendieu, pe care-l ]inea de m`nec\, s\ se opreasc\ [i el: Sau, dac\ ne g`ndeam la femei, relu\ el, era la modul ideal, mistic, religios, ca s\ zic a[a. Vede]i, copiii \[tia de ast\zi nu mai au nici un ideal... Apropo, ce mai fac ai dumneavoastr\? Bine`n]eles c\ tot ce am spus nu se refer\ la ei. {tiu c\ sub supravegherea dumneavoastr\ [i cu educa]ia ce le-o da]i, n-ave]i a v\ teme din partea lor de asemenea r\t\ciri. ~ntr-adev\r, Profitendieu n-avusese p`n\ acum dec`t motive s\ se laude cu fiii s\i, dar nu-[i f\cea iluzii: cea mai bun\ educa]ie din lume nu putea face nimic `n fa]a unor instincte rele; slav\ Domnului, copiii lui n-aveau instincte rele, a[a cum f\r\ `ndoial\ nu aveau nici copiii lui Molinier; se p\zeau deci ei singuri de rela]iile periculoase [i de lecturile proaste. C\ci la ce ajut\ s\ interzici ceea ce nu po]i `mpiedica? C\r]ile pe care nu-i dai voie s\ le citeasc\, oricum copilul le cite[te pe ascuns. ~n ceea ce-l privea, sistemul lui era mult mai simplu: nu le interzicea cititul c\r]ilor proaste, dar proceda `n a[a fel `nc`t copiii lui s\ nu aib\ poft\ s\ le citeasc\. ~n leg\tur\ cu afacerea despre care discutau, avea s\ se mai g`ndeasc\ [i promitea ca, `n orice caz, s\ nu fac\ nimic f\r\ s\-l `ncuno[tiin]eze pe Molinier. Pur [i simplu, va fi exercitat\ `n continuare o supraveghere discret\ [i, pentru c\ r\ul dura de trei luni `ntregi, putea foarte bine s\ mai continue c`teva zile sau c`teva s\pt\m`ni. ~n plus, vacan]a [colar\ avea s\-i `mpr\[tie pe delincven]i. La revedere. Profitendieu putea, `n sf`r[it, s\ gr\beasc\ pasul. De `ndat\ ce ajunse acas\, alerg\ spre baie [i deschise robinetele de la cad\. Antoine, care p`ndea `ntoarcerea st\p`nului, f\cu `n a[a fel `nc`t drumurile s\ li se `ncruci[eze pe coridor. Acest servitor credincios slujea `n cas\ de cincisprezece ani; ì v\zuse pe copii cresc`nd. Avusese prilejul s\ afle multe lucruri [i b\nuia [i mai multe, dar se f\cea c\ nu remarc\ nimic din ceea ce i se ascundea. Antoine ì era drag lui Bernard. Nu voise s\ plece
f\r\ a-[i lua r\mas-bun de la el. {i poate c\ din pricina m`niei ce-o `ncerca fa]\ de familie se bucura pun`ndu-l la curent pe un simplu servitor de aceast\ plecare, pe care cei apropia]i o ignorau; dar mai trebuie spus, pentru a-l justifica pe Bernard, c\ nici unul dintre ai s\i nu era atunci acas\. ~n plus, Bernard n-ar fi putut s\-[i ia r\mas-bun de la ei f\r\ ca ace[tia s\ `ncerce s\-l re]in\. Se temea de explica]ii. Lui Antoine putea s\-i spun\ pur [i simplu: Plec. Numai c\, f\c`nd acest lucru, ì `ntinse m`na `ntr-un mod at`t de solemn, `nc`t b\tr`nul servitor se mir\: Domnul Bernard nu se `ntoarce la cin\? Nici la culcare, Antoine! {i cum cel\lalt st\tea nedumerit, ne[tiind prea bine ce trebuie s\ `n]eleag\, nici dac\ trebuie s\-l `ntrebe mai multe, Bernard repet\ [i mai ap\sat: Plec, apoi ad\ug\: Am l\sat o scrisoare pe biroul lui... Nu se putu hot\r` s\ spun\: tata [i relu\: ... pe masa din birou. Adio! Str`ng`ndu-i m`na lui Antoine, era emo]ionat de parc\ `n aceea[i clip\ [i-ar fi luat r\mas-bun de la propriul trecut. Repet\ `n fug\: adio, apoi plec\, st\p`nindu-[i cu greu hohotul de pl`ns, pe care-l sim]ea `n g`t. Antoine b\nuia c\ `[i asum\ o grea r\spundere, l\s`ndu-l s\ plece dar cum l-ar fi putut opri? De altminteri, Antoine `[i d\dea seama c\ plecarea lui Bernard este pentru `ntreaga familie un eveniment nea[teptat, monstruos, dar rolul s\u de servitor perfect ì cerea s\ nu se arate mirat de nimic. N-avea voie s\ [tie ceea ce domnul Profitendieu nu [tia. F\r\ `ndoial\ c\ ar fi putut s\-i spun\ pur [i simplu: Domnul [tie c\ domnul Bernard a plecat? dar `n acest fel pierdea orice avantaj, ceea ce era foarte nepl\cut. {i `[i a[tepta st\p`nul cu mult\ ner\bdare, numai pentru a-i strecura, pe un ton neutru, deferent, [i ca o simpl\ informa]ie pe care Bernard l-ar fi `ns\rcinat s-o transmit\, aceast\ fraz\ preg\tit\ de mult\ vreme: ~nainte de a pleca, domnul Bernard a l\sat o scrisoare pentru domnul, `n birou. Fraz\ at`t de simpl\, `nc`t risca s\ treac\ neobservat\; `n zadar c\utase ceva mai izbitor, nu g\sise nimic care s\ sune totodat\ [i firesc. ~ns\ cum lui Bernard nu i se `nt`mpla niciodat\ s\ lipseasc\, domnul Profitendieu, pe care Antoine `l observa cu coada ochiului, nu-[i putu st\p`ni o tres\rire:
9/3/04
12:55 AM
Page 24
24
ANDR GIDE
Domnule, Am `n]eles `n urma unei anumite descoperiri, pe care am f\cut-o `n aceast\ dup\-amiaz\, c\ trebuie s\ `ncetez de a v\ mai considera tat\, ceea ce pentru mine e o imens\ u[urare. Sim]ind at`t de pu]in\ dragoste pentru dumneavoastr\, am crezut mult\ vreme c\ s`nt un fiu denaturat; prefer s\ [tiu c\ nu v\ s`nt fiu deloc. Socoti]i poate c\ v\ datorez recuno[tin]\ pentru c\ m-a]i tratat la fel ca pe copiii dumneavoastr\; numai c\, `n primul r`nd, am sim]it `ntotdeauna c\ v\ purta]i altfel fa]\ de ei dec`t fa]\ de mine; [i apoi v\ cunosc destul de bine pentru a [ti c\ tot ce a]i f\cut pentru mine se datora ororii dumneavoastr\ de scandal [i dorin]ei de a ascunde o situa]ie care nu v\ onoreaz\ prea mult `n sf`r[it, pentru c\ nu putea]i face altfel. Am preferat s\ plec f\r\ s-o rev\d pe mama, deoarece m\ temeam c\, lu`ndu-mi definitiv r\mas-bun de la ea, m-a[ fi putut `nduio[a [i, de asemenea, pentru c\ s-ar fi putut sim]i, fa]\ de mine, `ntr-o situa]ie jenant\ ceea ce mi-ar fi fost dezagreabil. M\ `ndoiesc c\ nutre[te pentru mine o prea mare afec]iune; cum am stat mai mult la pension, n-a avut c`nd s\ m\ cunoasc\, [i, pentru c\ vederea mea ì amintea de un lucru din via]a ei pe care ar fi voit s\-l uite, cred c\ m\ va vedea plec`nd cu u[urare [i cu pl\cere. Spune]i-i, dac\ ave]i curajul, c\ nu-i port pic\ pentru c\ m-a n\scut bastard; c\, dimpotriv\, prefer s\ [tiu c\ nu s`nt al dumneavoastr\. (Ierta]i-m\ c\ vorbesc `n acest fel; nu am inten]ia s\ v\ insult, dar ceea ce spun v\ va permite s\ m\ dispre]ui]i [i s\ v\ sim]i]i astfel mai u[urat.) Dac\ dori]i s\ p\strez t\cerea asupra motivelor secrete care m-au f\cut s\ p\r\sesc c\minul dumneavoastr\, v\ rog s\ nu `ncerca]i s\ m\ sili]i s\ m\ `ntorc. Hot\r`rea mea de a v\ p\r\si este irevocabil\. Nu [tiu c`t v-a costat `ntre]inerea mea p`n\ la aceast\ dat\; puteam accepta s\ tr\iesc pe cheltuiala dumneavoastr\ at`ta vreme c`t nu [tiam nimic, dar e de la sine `n]eles c\ de acum `nainte prefer s\ nu mai primesc nimic de la dumneavoastr\. Ideea c\ v\ s`nt dator cu ceva `mi este insuportabil\ [i cred c\, dac\ ar fi s-o iau de la cap\t, a[ prefera mai degrab\ s\ mor de foame dec`t s\ m\ a[ez la masa dumneavoastr\. Din fericire, parc\-mi amintesc din c`te am auzit spun`ndu-se c\ mama, c`nd v-a]i c\s\torit, era mai bogat\ dec`t dumneavoastr\. S`nt deci liber s\ cred c\ n-am tr\it dec`t pe spezele ei. ~i mul]umesc [i, socotind c\ pentru rest s`ntem chit, ì cer s\ m\ uite. Ve]i g\si cum s\ explica]i gestul meu celor care se vor mira de
25
Cum adic\! ~nainte de... ~[i reg\si imediat st\p`nirea de sine; nu voia s\ par\ mirat `n fa]a unui om inferior; sentimentul superiorit\]ii sale nu-l p\r\sea niciodat\. Termin\ pe un ton foarte calm, `ntr-adev\r magistral: Foarte bine! {i intr`nd `n cabinetul s\u: Unde spuneai c\ e scrisoarea aceea? Pe biroul dumneavoastr\. Intr`nd `n `nc\pere, Profitendieu v\zu, `ntr-adev\r, un plic pus foarte la vedere `n fa]a fotoliului unde obi[nuia el s\ se a[eze ca s\ scrie; numai c\ Antoine nu voia s\-l lase `n pace chiar at`t de repede, [i domnul Profitendieu nu citise `nc\ dou\ r`nduri din scrisoare, c\ `l [i auzi cioc\nind la u[\: Am uitat s\ v\ spun c\ v\ a[teapt\ dou\ persoane `n salonul cel mic. Ce persoane? Nu [tiu. S`nt `mpreun\? Nu s-ar p\rea. {i ce mai vor de la mine? Nu [tiu. Ziceau c\ vor s\ v\ vad\. Profitendieu sim]ea c\ `[i pierde r\bdarea: Am mai spus-o [i o repet c\ nu vreau ca lumea s\ vin\ s\ m\ deranjeze aici [i mai ales la aceast\ or\; am zilele [i orele mele de primire la Tribunal... De ce i-ai l\sat s\ intre? Spuneau c\ au s\ v\ spun\ ceva urgent. S`nt de mult\ vreme aici? De aproape o or\. Profitendieu f\cu vreo c`]iva pa[i prin camer\ [i `[i [terse fruntea cu palma; `n cealalt\ m`n\ ]inea scrisoarea lui Bernard. Antoine st\tea `n fa]a u[ii, demn, impasibil. ~n sf`r[it, avu bucuria s\-l vad\ pe judec\tor pierz`ndu-[i calmul [i s\-l aud\, pentru prima oar\ `n via]a lui, b\t`nd din picior [i strig`nd: S\ fiu l\sat `n pace! S\ fiu l\sat `n pace! Spune-le c\ s`nt ocupat. S\ vin\ alt\ dat\. Abia ie[i Antoine [i Profitendieu alerg\ la u[\: Antoine! Antoine!... {i pe urm\ du-te [i `nchide robinetele de la cad\! Parc\ de baie ì mai ardea lui! Se apropie de fereastr\ [i citi:
9/3/04
12:55 AM
Page 26
26
ANDR GIDE
plecarea mea. V\ `ng\dui s\ arunca]i toat\ vina asupra mea (de[i [tiu bine c\ nu-mi ve]i a[tepta permisiunea pentru a face acest lucru). Semnez cu ridicolul dumneavoastr\ nume, pe care a[ vrea s\ vi-l pot restitui [i s`nt ner\bd\tor s\-l dezonorez. Bernard Profitendieu P.S.: Las toate lucrurile mele lui Caloub, care, sper pentru dumneavoastr\, le va folosi mai legitim dec`t mine.
27
Domnul Profitendieu se `ndrept\, cl\tin`ndu-se, spre un fotoliu [i se a[ez\. Ar fi vrut s\-[i clarifice g`ndurile, dar ideile i se `nv`rteau confuz prin cap. Mai mult, sim]ea o mic\ `n]ep\tur\ `n partea dreapt\, sub coaste; nici o `ndoial\: `ncepuse criza de ficat. Se g\se[te, oare, `n cas\ ap\ de Vichy? {i m\car dac\ s-ar fi `ntors [i so]ia sa acas\! Cum avea s-o `n[tiin]eze de fuga lui Bernard? Trebuia s\-i arate scrisoarea? E nedreapt\ aceast\ scrisoare, oribil de nedreapt\. Iar el ar trebui s\ fie mai ales indignat din pricina ei. Ar vrea s\ ia triste]ea drept indignare. Respir\ profund [i la fiecare expira]ie exclam\ un ah! Dumnezeule! scurt [i slab ca un suspin. Durerea de sub coast\ i se confund\ cu triste]ea, i-o dovede[te [i i-o localizeaz\. I se pare c\ simte sup\rarea la ficat. Se arunc\ `ntr-un fotoliu [i recite[te scrisoarea lui Bernard. Ridic\ trist din umeri. ~n mod cert, aceast\ scrisoare e plin\ de cruzime fa]\ de el; dar simte `n ea mai ales dispre], sfidare, arogan]\. Niciodat\ vreunul dintre copiii lui, copiii lui adev\ra]i, n-ar fi fost capabil s\ scrie astfel, a[a cum nici el `nsu[i n-ar fi fost `n stare; o [tie prea bine, fiindc\ `n ei nu exist\ nimic din ceea ce n-ar fi putut reg\si [i `n el. Desigur, a socotit `ntotdeauna c\ trebuie s\ condamne acel altceva, aspru, ne`mbl`nzit, pe care `l sim]ea `n firea lui Bernard, [i zadarnic mai crede a[a [i acum, pentru c\ `[i d\ bine seama c\ tocmai de aceea l-a iubit, a[a cum nu-i iubise niciodat\ pe ceilal]i. De c`teva clipe se auzea `n camera de al\turi Ccile, care, `ntorc`ndu-se de la concert, se a[ezase la pian [i repeta cu obstina]ie aceea[i fraz\ dintr-o barcarol\. ~n cele din urm\, Albric Profitendieu nu mai rezist\. ~ntredeschise u[a salonului [i, cu o voce pl`ng\rea]\, aproape implor`nd, c\ci colicele hepatice `l f\ceau acum s\ sufere groaznic ([i, de altminteri, a fost totdeauna oarecum timid cu ea):
Micu]a mea Ccile, n-ai vrea s\ vezi dac\ nu e cumva `n cas\ ni[te ap\ de Vichy? Iar dac\ nu e, trimite s\ cumpere. {i dac-ai fi dr\gu]\ s\ nu mai c`n]i la pian. E[ti bolnav? O, nu, nu. Dar pur [i simplu trebuie s\ reflectez pu]in p`n\ la cin\, [i muzica ta m\ deranjeaz\. {i, din gentile]e, pentru c\ suferin]a `l face cumsecade, adaug\: Era foarte dr\gu] ce c`ntai mai nainte. Ce era? Dar iese `nainte de a auzi r\spunsul. De altfel, fiic\-sa, care [tie c\ el nu se pricepe deloc la muzic\ [i confund\ Vino, Poupoule cu mar[ul din Tannhuser (cel pu]in, a[a pretinde ea), nici nu are inten]ia s\-i r\spund\. Dar iat\-l c\ iar\[i deschide u[a: Mama nu s-a `ntors? Nu, `nc\ nu. E absurd. Se va `ntoarce at`t de t`rziu, `nc`t el nu va mai avea timp s\-i vorbeasc\ `nainte de cin\. Ce ar putea inventa pentru a explica, provizoriu, absen]a lui Bernard? Nu putea totu[i s\ le spun\ adev\rul, s\ dezv\luie copiilor secretul u[ur\t\]ii trec\toare a mamei lor. Ah! totul era at`t de definitiv iertat, uitat, reparat. Na[terea unui ultim copil pecetluise `mp\carea dintre ei. {i dintr-o dat\ acest spectru r\zbun\tor, care apare din trecut, acest cadavru pe care valurile `l aduc... Ei! dar asta ce mai e? U[a biroului se deschide f\r\ zgomot; repede v`r\ scrisoarea `n buzunarul interior al vestonului; draperia se ridic\ u[urel. E Caloub: T\ticule, spune-mi... Ce vrea s\ zic\ fraza asta latineasc\. Nu `n]eleg nimic din ea... }i-am mai spus s\ nu intri f\r\ s\ ba]i la u[\. {i-apoi nu vreau s\ vii s\ m\ deranjezi a[a, hodoronc-tronc. V\d c\ te-ai obi[nuit s\ ceri mereu ajutor [i s\ te bizui pe al]ii, `n loc s\ faci un efort personal. Ieri ai venit cu o problem\ de geometrie, ast\zi e o... din cine-i fraza aia `n latin\? Caloub `ntinde caietul: Nu ne-a spus, dar uit\-te pu]in: tu o s-o recuno[ti. Ne-a dictat-o, dar s-ar putea s-o fi scris gre[it. A[ vrea s\ [tiu m\car dac\ e corect... Domnul Profitendieu ia caietul, dar suferin]a ì e prea mare. ~l `mpinge u[urel pe copil:
9/3/04
12:55 AM
Page 28
28
ANDR GIDE
29
Mai t`rziu. ~ndat\ o s\ cin\m. Charles s-a `ntors acas\? A cobor`t la el `n cabinet. (Avocatul `[i prime[te clien]ii la parter.) Spune-i s\ vin\ p`n\ la mine. Du-te repede. Se aude soneria. ~n sf`r[it, sose[te doamna Profitendieu; se scuz\ c\ a `nt`rziat; a trebuit s\ fac\ multe vizite. Se `ntristeaz\ v\z`nd c\ so]ul ei e suferind. Ce-ar putea face pentru el? ~ntr-adev\r, arat\ foarte r\u. N-o s\ poat\ m`nca. Vor lua masa f\r\ el. Dar dup\ cin\ ea [i copiii o s\ vin\ la el. Bernard? Ah! era s\ uit; prietenul lui... `l [tii, cel cu care repeta la matematic\, a venit s\-l invite la cin\. Profitendieu se sim]ea mai bine. La `nceput, se temuse c\ e prea suferind ca s\ poat\ vorbi. Totu[i, important era s\ explice dispari]ia lui Bernard. De-acum [tia ce avea de spus, oric`t de dureros ar fi fost. Se sim]ea ferm [i hot\r`t. Singura lui team\ era c\ so]ia sa l-ar putea `ntrerupe cu pl`nsete sau cu un ]ip\t, sau c\ i s-ar putea face r\u... Dup\ o or\, ea intr\ `mpreun\ cu cei trei copii se apropie de el. O invit\ s\ se a[eze al\turi, l`ng\ fotoliul lui: ~ncearc\ s\ te st\p`ne[ti, ì spune `n [oapt\, dar pe un ton hot\r`t, [i s\ nu sco]i un cuv`nt, m\ `n]elegi? Vom discuta dup\ aceea `ntre noi. {i `n timp ce vorbe[te, ì ]ine o m`n\ `ntre mìnile sale: Hai, [ede]i, copii! M\ simt st`njenit c`nd v\ v\d st`nd `n picioare, `n fa]a mea, ca la un examen. O s\ v\ spun un lucru foarte trist... Bernard ne-a p\r\sit [i n-o s\-l mai vedem... O vreme. Trebuie s\ v\ aduc la cuno[tin]\ ast\zi ceea ce v-am ascuns la `nceput, din dorin]a ca voi s\-l iubi]i pe Bernard ca pe un frate; c\ci eu [i mama voastr\ `l iubim ca pe propriul copil. Dar nu e copilul nostru... [i un unchi de-al lui, un frate de-al mamei lui adev\rate, care ni l-a `ncredin]at `nainte de a muri... a venit `n seara asta [i l-a luat. Cuvintele ì s`nt urmate de o t\cere penibil\ [i se aude doar smiorc\itul lui Caloub. Fiecare a[teapt\, g`ndind c\ va mai urma ceva. Dar el face un gest cu m`na: Acum pleca]i, dragii mei! Trebuie s\ vorbesc cu mama. Dup\ ce ei pleac\, domnul Profitendieu nu spune nimic, mult\ vreme. M`na pe care doamna Profitendieu o l\sase `ntre mìnile lui e ca moart\. Cu cealalt\, `[i duce batista la ochi. St\ cu cotul
proptit de masa cea mare [i `[i `ntoarce fa]a ca s\ pl`ng\. Printre hohote, Profitendieu o aude [u[otind: Oh! c`t e[ti de crud... Oh! l-ai alungat... Mai adineauri hot\r`se s\ nu-i arate scrisoarea lui Bernard, dar `n fa]a acestei acuza]ii at`t de nedrepte, i-o `ntinde: Uite: cite[te! Nu pot. Trebuie s-o cite[ti. Nu se mai g`nde[te la suferin]a lui. O urm\re[te din ochi, p`n\ c`nd termin\ de citit toat\ scrisoarea, r`nd dup\ r`nd. ~nainte, `n timp ce vorbea, abia `[i st\p`nise lacrimile; acum nu mai e nici m\car emo]ionat; `[i prive[te so]ia. Cu aceea[i voce t`nguitoare, printre hohote de pl`ns, ea [opte[te iar: Oh! de ce i-ai vorbit despre asta... N-ar fi trebuit s\-i spui... Dar vezi bine c\ nu i-am spus nimic... Cite[te mai bine! Am citit bine... Dar atunci cum a descoperit? Cine i-a spus?... Cum? La asta se g`nde[te ea? Aceast\ `ntrebare `l `ntristeaz\ [i mai mult. Vai! Profitendieu simte `n mod nedeslu[it c\ g`ndurile lor o iau pe c\i diferite. {i `n timp ce ea se vait\, acuz\, revendic\, el `ncearc\ s\ `ndrepte acest spirit `nd\r\tnic spre sentimente mai cucernice: Iat\ isp\[irea, spune el. S-a ridicat din nevoia instinctiv\ de a domina; st\ acum drept, uit`nd [i nep\s`ndu-i de durerea sa fizic\, [i pune m`na cu gravitate, cu duio[ie, cu autoritate pe um\rul lui Marguerite. {tie foarte bine c\ ea nu s-a c\it dec`t superficial de ceea ce el voise totdeauna s\ considere a fi fost o sl\biciune trec\toare; ar vrea s\-i spun\ c\ aceast\ durere, aceast\ `ncercare i-ar putea sluji ca r\scump\rare, dar caut\ `n van o formul\ care s\-l satisfac\ [i pe care ea s-o poat\ `n]elege. Um\rul lui Marguerite rezist\ la u[oara ap\sare a mìnii lui. Marguerite [tie prea bine c\ `ntotdeauna [i insuportabil pentru ea, el extrage din cele mai m\runte evenimente ale vie]ii o `nv\]\tur\ moral\, n\scut\ de fapt `n mintea lui; interpreteaz\ [i traduce totul dup\ dogma lui. Se apleac\ spre ea. Iat\ ce-ar vrea s\-i spun\: S\rmana mea prieten\, vezi tu: dintr-un p\cat nu se poate na[te nimic bun. N-a ajutat la nimic c\ am ascuns gre[eala ta. Vai, am f\cut ce am putut pentru acest copil; l-am tratat ca pe propriul fiu. Dumnezeu ne arat\ acum c\ a fost o eroare s\ pretinzi...
9/3/04
12:55 AM
Page 30
30
ANDR GIDE
31
Dar se opre[te chiar de la prima fraz\. {i f\r\ `ndoial\ c\ ea `n]elege aceste c`teva cuvinte at`t de pline de sub`n]eles; f\r\ `ndoial\ c\ i-au p\truns `n inim\, deoarece iar izbucne[te `n hohote de pl`ns, mai violente dec`t la `nceput, ea, care de c`teva clipe nu mai pl`ngea; apoi se apleac\, de parc\ e gata s\ `ngenuncheze `n fa]a lui, iar el se `ncovoaie peste ea [i o sprijin\. Ce spune printre lacrimi? Se las\ `n jos p`n\ la buzele ei. Aude: Vezi... Vezi... Ah! de ce m-ai iertat...? Ah! n-ar fi trebuit s\ m\ `ntorc la tine! Aproape c\-i obligat s\-i ghiceasc\ vorbele. Apoi ea tace. Nici nu poate spune mai mult. Cum s\-i fi spus c\ se sim]ea `ntemni]at\ `n virtutea pe care el i-o pretindea; c\ se sufoca; [i c\ acum nu at`t gre[eala o regret\, ci mai cu seam\ c\in]a ei? Profitendieu se ridic\: S\rmana mea prieten\, spune pe un ton demn [i sever, mi se pare c\ `n seara asta e[ti pu]in cam `nd\r\tnic\. E t`rziu. Ar fi mai bine s\ mergem la culcare. O ajut\ s\ se ridice, apoi o conduce p`n\ la camera ei, o s\rut\ pe frunte, apoi se `ntoarce `n birou [i se pr\bu[e[te `ntr-un fotoliu. Lucru ciudat, criza de ficat i s-a potolit; dar se simte fr`nt. St\ cu fruntea proptit\ `n palme, prea trist ca s\ pl`ng\. Nu aude c\, de fapt, cineva bate la u[\, dar la zgomotul u[ii care se deschide, ridic\ privirea: e fiul s\u, Charles: Am venit s\-]i spun noapte bun\. Charles se apropie. El s-a l\murit cum stau lucrurile. Vrea s\-i dea de `n]eles acest lucru. {i ar vrea s\-i dovedeasc\ mila sa, dragostea, devotamentul, dar cine-l mai crede pe un avocat: se exprim\ c`t se poate de st`ngaci sau poate devine st`ngaci tocmai pentru c\ sentimentele lui s`nt sincere. ~[i `mbr\]i[eaz\ tat\l. Felul lui insistent de a-[i pune, de a-[i sprijini capul pe um\rul tat\lui s\u `l convinge pe acesta c\ fiul s\u a `n]eles. A `n]eles at`t de bine, `nc`t iat\-l c\, ridic`ndu-[i pu]in capul, `ntreab\, cu aceea[i st`ng\cie cu care le face pe toate, dar inima-i este at`t de chinuit\, `nc`t nu se poate ab]ine s\ nu `ntrebe: {i Caloub? ~ntrebarea e absurd\, c\ci pe c`t se deosebea Bernard de ceilal]i copii, pe at`t era de evident c\ micul Caloub era din familie. Profitendieu `l bate pe um\r: Nu; nu, lini[te[te-te; numai Bernard.
Atunci Charles, senten]ios: Dumnezeu `l alung\ pe intrus pentru c\... Dar Profitendieu `l opre[te; de ce s\-i vorbeasc\ `n felul acesta? Taci! Tat\l [i fiul nu mai au nimic s\-[i spun\. S\-i p\r\sim, deci. ~n cur`nd, va fi ora unsprezece. S-o l\s\m pe doamna Profitendieu `n camera ei, a[ezat\ pe un scaun care nu e deloc confortabil. Nu mai pl`nge; nu se mai g`nde[te la nimic. Ar vrea [i ea s\ fug\; dar n-o va face. C`nd era cu amantul ei, tat\l lui Bernard, pe care noi n-o s\-l cunoa[tem, `[i spunea: Las\, totul e zadarnic; niciodat\ n-o s\ fii altceva dec`t o femeie cinstit\. ~i era fric\ de libertate, de crim\, de dezm\]; drept care, dup\ zece zile, s-a `ntors poc\it\ acas\. Pe bun\ dreptate p\rin]ii ei ì spuneau cu ani [i ani `n urm\: Tu nu [tii niciodat\ ce vrei. S\ ne oprim aici. Ccile a [i adormit. Caloub se uit\ cu dezn\dejde la lum`nare; nu va dura destul ca s\ poat\ termina romanul de aventuri cu care `[i omoar\ vremea de la plecarea lui Bernard. A[ fi fost curios s\ aflu ce i-o fi povestit Antoine prietenei lui, buc\t\reasa; dar nu po]i trage cu urechea peste tot. Iat\ c\ a sosit [i ora la care Bernard se duce s\-l `nt`lneasc\ pe Olivier. Nu prea [tiu unde a cinat `n seara asta [i nici m\car dac\ o fi cinat. A trecut f\r\ necazuri pe l`ng\ loja portarului; urc\ sc\rile pe furi[...
III
Plenty and peace breed cowards; hardness ever Of hardiness is mother.1
SHAKESPEARE
Olivier se v`r`se `n pat, ca s\ primeasc\ s\rutul mamei sale, care, `n fiecare sear\, venea s\-i `mbr\]i[eze, `n pat, pe cei doi copii mai mici. Ar fi putut s\ se `mbrace din nou, ca s\-l `nt`mpine pe
1 Bel[ugul [i pacea z\mislesc la[i; vitregia e-ntotdeauna / A curajului mum\. (engl.).
9/3/04
12:55 AM
Page 32
32
ANDR GIDE
33
Bernard, dar nu era sigur c\ ea nu se va `ntoarce [i se mai temea [i s\ nu-[i trezeasc\ fratele mai mic. De obicei, Georges adormea repede [i se trezea t`rziu; s-ar putea nici s\ nu observe c\ s-a petrecut ceva insolit. Auzind un fel de r`cìt discret la u[\, Olivier s\ri din pat, `[i v`r`, gr\bit, picioarele `n papuci [i alerg\ s\ deschid\. Nu era nevoie s\ aprind\ lum`narea; razele lunii luminau destul de bine camera. Olivier `l str`nse pe Bernard `n bra]e: C`t te-am mai a[teptat! Nu-mi venea s\ cred c\ o s\ vii. P\rin]ii t\i [tiu c\ nu dormi acas\ `n seara asta? Bernard prive[te drept `naintea lui, `n `ntuneric. D\ din umeri: Crezi c-ar fi trebuit s\ le cer voie, ce p\rere ai? Tonul vocii lui e de o ironie at`t de rece, `nc`t Olivier simte imediat c`t de absurd\ e `ntrebarea. ~nc\ nu a `n]eles c\ Bernard a plecat pentru totdeauna; crede c\ inten]ioneaz\ s\ se culce `n alt\ parte doar `n seara asta [i nu-[i explic\ prea bine motivul acestei tr\sn\i. ~l `ntreab\: C`nd socote[te Bernard c\ se va `ntoarce acas\? Niciodat\! ~n mintea lui Olivier se face lumin\. ~[i d\ mare silin]\ s\ se arate la `n\l]imea situa]iei [i s\ nu se lase surprins de nimic; totu[i: E colosal ce faci, ì scap\. Lui Bernard nu-i displace s\-[i uluiasc\ pu]in prietenul; [i mai ales e sensibil la admira]ia care r\zbate din aceast\ exclama]ie; dar ridic\ iar\[i din umeri. Olivier ì ia m`na; e foarte grav; `l `ntreab\ `ngrijorat: Dar... de ce pleci? Ei, b\tr`ne, e vorba de probleme de familie. Mai mult nu-]i pot spune. {i ca s\ nu par\ prea serios, se distreaz\ f\c`nd, cu v`rful pantofului, s\ cad\ papucul pe care Olivier `l leg\na pe v`rful degetelor de la picioare, c\ci am`ndoi se a[ezaser\ pe pat. {i unde o s\ locuie[ti? Nu [tiu. {i din ce-o s\ tr\ie[ti? O s\ v\d eu. Ai bani? Pentru micul dejun de mìne. {i dup\ aceea?
Dup\ aceea va trebui s\ caut. Las c-o s\ g\sesc eu ceva. Vei vedea. O s\-]i povestesc. Olivier are pentru prietenul s\u o admira]ie imens\. {tie c\ e hot\r`t din fire; totu[i, `nc\ se mai `ndoie[te; c`nd va ajunge la cap\tul posibilit\]ilor [i c`nd, `n cur`nd, va fi `ncol]it de nevoi, nu va c\uta s\ se `ntoarc\ acas\? Bernard `l lini[te[te: va `ncerca orice mai degrab\ dec`t s\ se `ntoarc\ la ai s\i. {i cum repet\ de mai multe ori [i tot mai s\lbatic: orice pe Olivier `l cuprinde spaima. Ar vrea s\ vorbeasc\, dar nu `ndr\zne[te. ~n cele din urm\, `ncepe, plec`ndu-[i capul [i cu o voce nesigur\: Bernard... oricum, cred c\ n-ai inten]ia s\... Dar se opre[te. Prietenul lui `[i ridic\ privirea [i, f\r\ s\-l vad\ prea bine pe Olivier, `[i d\ seama de stinghereala lui. S\ ce? `ntreab\ el. Ce vrei s\ spui? Vorbe[te! S\ fur? Olivier cl\tin\ din cap. Nu, nu despre asta e vorba. Deodat\ izbucne[te `n hohote de pl`ns; `l str`nge pe Bernard `n bra]e cu mi[c\ri convulsive: Promite-mi c\ tu n-o s\ te apuci de... Bernard `l `mbr\]i[eaz\, apoi `l `mpinge r`z`nd. A `n]eles: Asta ]i-o promit. Nu, n-o s\ fac pe pe[tele. {i adaug\: Recunoa[te totu[i c\ ar fi treaba cea mai simpl\. Dar Olivier se simte lini[tit; [tie foarte bine c\ ultimele cuvinte s`nt spuse numai din afectare [i din cinism. {i cu examenul, ce faci? Da, povestea asta m\ cam plictise[te. N-a[ vrea totu[i s\-l ratez. Cred c\ s`nt preg\tit, problema e mai degrab\ s\ nu fiu obosit `n ziua aceea. Trebuie s\ rezolv treaba repede. E pu]in riscant; dar... o s-o scot eu la cap\t; vei vedea. O clip\ nu-[i mai vorbir\. C\zu [i al doilea papuc. Bernard: O s\ r\ce[ti. V`r\-te `n pat! Nu, tu te culci `n pat. Glume[ti! Hai, repede, `l for]eaz\ pe Olivier s\ intre `n a[ternutul r\v\[it. {i tu? Unde-o s\ dormi? N-are importan]\ unde. Pe jos. ~ntr-un col]. Trebuie s\ m\ obi[nuiesc. Nu, ascult\! Vreau s\-]i spun ceva, dar nu pot dac\ nu te simt l`ng\ mine. Vino [i tu `n pat! {i dup\ ce Bernard, care s-a dezbr\cat
9/3/04
12:55 AM
Page 34
34
ANDR GIDE
35
`ntr-o clip\, veni l`ng\ el: {tii ce ]i-am spus data trecut\... S-a f\cut. Am fost [i eu acolo. Bernard `n]elege despre ce e vorba. ~l str`nge l`ng\ el pe prietenul care continu\: Ei, afl\, b\tr`ne, c\ e dezgust\tor. E oribil... Dup-aceea `mi venea s\ scuip, s\ vomit, s\-mi smulg pielea de pe mine, s\ m\ omor. Exagerezi. Sau s-o omor pe ea... Ea cine era? Sper m\car c\ n-ai fost imprudent. Nu, e o dam\ pe care Dhurmer o cunoa[te bine; el mi-a prezentat-o. Dar mai ales m\ `ngre]o[a conversa]ia ei. M\ tutuia `ntruna. {i era groaznic de t`mpit\! Nu `n]eleg de ce nu se tace `n momentul acela. A[ fi vrut s\-i pun un c\lu[, s-o g`tui... S\rmanul meu prieten! Dar trebuia, oricum, s\ te g`nde[ti c\ Dhurmer nu-]i putea oferi dec`t o idioat\... M\car era frumoas\? Da ce, `]i `nchipui c\ m-am uitat la ea? Idiotul e[ti tu. E[ti o bomboan\ de b\iat. Hai s\ dormim! Dar m\car ai sim]it [i tu... Fir-ar s\ fie! P\i, tocmai asta m\ dezgust\ cel mai mult: cum de totu[i am putut... `n]elegi, de parc\ a[ fi dorit-o. Ei bine, b\tr`ne, afl\ c\ e extraordinar! Mai bine taci. Dac\ asta-i dragostea, eu m-am lecuit pentru mult\ vreme. E[ti un copil. A[ fi vrut s\ te v\d `n locul meu. Eh, eu, [tii [i tu c\ nu prea alerg dup\ ele. }i-am mai spus: a[tept aventura. A[a, la rece, asta nu-mi spune nimic. Ceea ce `nseamn\ c\, dac\ eu... C\ dac\ tu?... C\ dac\ ea... Adic\ nimic. S\ dormim. {i brusc ì `ntoarse spatele, `ndep\rt`ndu-se pu]in de corpul a c\rui c\ldur\ `l st`njenea. Dar Olivier, dup\ o clip\: Spune-mi... crezi c\ Barrs va fi ales? Ei, fir-ar s\ fie!... Asta te doare pe tine? Pu]in `mi pas\! Auzi... Stai s\-]i spun... Se propte[te de um\rul lui Bernard, care se `ntoarce: Frate-meu are o amant\. Georges?
Cel mic, care se face c\ doarme, dar ascult\ totul, cu urechile ciulite `n `ntuneric, auzindu-[i numele, `[i ]ine r\suflarea. E[ti nebun! M\ refeream la Vincent. (Mai mare dec`t Olivier, Vincent a terminat primii ani de medicin\.) }i-a spus el? Nu. Am aflat f\r\ ca el s\ b\nuiasc\. P\rin]ii mei nu [tiu nimic. {i ce-ar spune dac\ ar afla? Nu [tiu. Mama ar fi disperat\. Tata i-ar cere s-o rup\ cu ea sau s-o ia de nevast\. Ei, fir-ar s\ fie! Burghezii cinsti]i nu `n]eleg c\ po]i fi cinstit [i altfel dec`t ei. {i cum de-ai aflat? Iat\ cum: de c`tva timp Vincent iese noaptea, dup\ ce p\rin]ii mei se culc\. Nu face zgomot c`nd coboar\, dar eu ì recunosc pa[ii `n strad\. S\pt\m`na trecut\, cred c\ mar]i, noaptea era at`t de cald\, c\ nu puteam s\ stau `n pat. M-am a[ezat deci la fereastr\ ca s\ mai respir [i eu. {i-am auzit u[a de jos deschiz`ndu-se [i `nchiz`ndu-se. M-am aplecat [i, c`nd a trecut pe sub felinar, l-am recunoscut pe Vincent. Era dup\ dou\sprezece noaptea. Asta a fost prima oar\. Vreau s\ spun: prima oar\ c`nd `l observam. Dar de atunci, afl`nd eu cum stau lucrurile, st\team la p`nd\ dar numai a[a, f\r\ s\ vreau [i aproape `n fiecare noapte `l auzeam ie[ind. El are cheia lui [i tata [i mama i-au aranjat `n fosta noastr\ camer\, a lui Georges [i a mea, un cabinet de consulta]ii, pentru c`nd va avea clientel\. Camera lui e al\turea, `n st`nga vestibulului, `n timp ce restul apartamentului e la dreapta. A[a c\ poate ie[i [i intra c`nd vrea, f\r\ s\ se [tie. De obicei, eu nu-l aud c`nd se `ntoarce, dar alalt\ieri, luni sear\, nu [tiu ce aveam; m\ g`ndeam la proiectul de revist\ al lui Dhurmer... Nu puteam s\ dorm. {i am auzit voci pe scar\; m\ g`ndeam c\ e Vincent. {i ce or\ era? `ntreb\ Bernard, nu at`t din dorin]a de a afla ora, c`t pentru a ar\ta c\ e interesat. Cam trei diminea]a, mi se pare. M-am ridicat [i mi-am lipit urechea de u[\. Vincent discuta cu o femeie. Sau, mai degrab\, vorbea numai ea. {i-atunci de unde [tii c\ era chiar el? C\ to]i locatarii trec prin fa]a u[ii tale. E-adev\rat [i uneori m\ deranjeaz\ groaznic fiindc\ mai ales la orele t`rzii fac mare t\mb\l\u c`nd urc\; ì doare undeva de
9/3/04
12:55 AM
Page 36
36
ANDR GIDE
37
oamenii care dorm!... Numai c\ de data asta nu putea fi dec`t el; o auzeam pe femeie repet`ndu-i numele. Spunea... `h! mi-e [i sc`rb\ s\ spun... Hai, d\-i drumul! ~i spunea: Vincent, iubitul meu, dragostea mea, ah! nu m\ p\r\si]i! ~i vorbea cu dumneavoastr\? Da. Nu-i a[a c\-i foarte curios? Zi mai departe! Acum nu mai ave]i dreptul s\ m\ p\r\si]i. Ce-a]i vrea s\ ajung? Unde a]i vrea s\ m\ duc? Spune]i-mi ceva! Vorbi]i-mi! {i ì spunea din nou pe nume [i repeta: Iubitul meu, iubitul meu, cu o voce din ce `n ce mai trist\ [i din ce `n ce mai sc\zut\. Apoi am auzit un zgomot (probabil c\ ea s-a aruncat `n genunchi). {i el nu r\spundea nimic? Probabil c\ el urcase ultimele trepte; am auzit u[a apartamentului `nchiz`ndu-se. Dup\ aceea ea a r\mas mult\ vreme acolo, cam pe l`ng\ u[a mea. O auzeam pl`ng`nd. Ar fi trebuit s\-i deschizi. N-am `ndr\znit. Vincent ar fi fost furios dac\ ar fi [tiut c\ s`nt la curent cu toate pove[tile lui. {i nici n-a[ fi [tiut ce s\-i spun. Bernard se `ntoarse spre Olivier: ~n locul t\u, eu i-a[ fi deschis. Da, fir-ar s\ fie, tu e[ti `ntotdeauna `ndr\zne]. Faci tot ce-]i trece prin cap. E un repro[? Nu, te invidiez. {i [tii cine era femeia aceea? De unde s\ [tiu? Noapte bun\! Ia spune... e[ti sigur c\ Georges nu ne-a auzit? [opte[te Bernard la urechea lui Olivier. Stau am`ndoi un moment la p`nd\. Nu. Doarme, reia Olivier cu tonul lui obi[nuit; de altminteri, nici n-ar fi `n]eles. {tii ce l-a `ntrebat zilele trecute pe tata?... De ce... De data asta Georges nu mai rezist\; se ridic\ pe jum\tate din pat [i, t\indu-i vorba fratelui s\u: T`mpitule, strig\, n-ai v\zut c\ am f\cut-o dinadins?... P\i, ce dracu, am auzit tot ce-a]i spus mai adineauri; [i nici nu v\d de ce trebuie s\ r\m`ne]i cu gura c\scat\. ~n ceea ce-l prive[te pe Vincent, le
[tiam pe toate de mult\ vreme. Da acum, pui[orilor, vorbi]i mai `ncet c\ mi-e somn. Sau t\ce]i. Olivier se `ntoarce cu fa]a spre perete. Bernard, care nu doarme, se uit\ prin odaia ce `n lumina lunii parc\-i mai mare. La drept vorbind, abia o cunoa[te. Olivier nu st\ niciodat\ aici `n timpul zilei. {i `n pu]inele ocazii c`nd Bernard a venit la el, s-au `nt`lnit `n apartamentul de sus. Razele lunii atingeau acum picioarele patului `n care, `n sf`r[it, Georges adormise; a auzit aproape tot ce povestise fratele s\u; are la ce s\ viseze. Deasupra patului lui Georges deslu[e[te o mic\ etajer\, cu dou\ rafturi, pe care s`nt a[ezate c\r]ile de [coal\. Pe o mas\, l`ng\ patul lui Olivier, Bernard z\re[te o carte de format mare. ~ntinde m`na [i o ia ca s\-i vad\ titlul: Tocqueville; dar c`nd s-o pun\ la loc, cartea cade [i zgomotul `l treze[te pe Olivier. Ce, te-ai apucat acum s\-l cite[ti pe Tocqueville? Mi-a `mprumutat-o Dubac. {i-]i place? E cam plicticos. Dar are [i lucruri foarte bune. Ascult\! Ce faci tu mìne? A doua zi fiind joi, liceenii au liber. Bernard se g`nde[te c\, eventual, s-ar putea `nt`lni cu prietenul s\u. Inten]ioneaz\ s\ nu mai mearg\ la liceu; [i pretinde c\ s-ar putea lipsi de ultimele lec]ii [i c\ va reu[i s\ `nve]e singur pentru examen. Mìne, spune Olivier, la unsprezece, m\ duc la gara Saint-Lazare, la trenul de Dieppe, s\-l a[tept pe unchiul meu douard, care se `ntoarce din Anglia. Dup\-amiaz\, pe la trei, m\ `nt`lnesc cu Dhurmer la Luvru. ~n restul timpului trebuie s\ `nv\]. Cine-i unchiul douard? E un frate vitreg de-al mamei. E plecat de vreo [ase luni [i eu abia `l cunosc; dar `mi place foarte mult. Nu [tie c\ vin s\-l `nt`mpin [i mi-e team\ c\ n-o s\-l recunosc. Nu seam\n\ deloc cu ceilal]i din familie; e un om deosebit. {i ce face? Scrie. I-am citit aproape toate c\r]ile; dar de mult n-a mai publicat nimic. Scrie romane? Da; un fel de romane. {i de ce nu mi-ai vorbit niciodat\ de el?
9/3/04
12:55 AM
Page 38
38
ANDR GIDE
39
Pentru c\ ai fi vrut s\-i cite[ti c\r]ile; [i dac\ nu ]i-ar fi pl\cut... Ei hai, spune p`n\ la cap\t! Ei bine, m-ar fi sup\rat. Asta-i. {i de ce spui c\-i un om deosebit? Nu prea [tiu. }i-am spus c\ abia `l cunosc. E mai mult un presentiment. ~mi dau seama c\ se intereseaz\ de multe lucruri care nu-i intereseaz\ pe p\rin]ii mei [i c\ po]i vorbi cu el despre orice. S-a `nt`mplat odat\, cu pu]in timp `nainte de plecarea lui; luase masa la noi; [i `n timp ce vorbea cu tata, l-am sim]it c\ mereu se uita la mine, [i asta m\ cam st`njenea; tocmai voiam s\ ies din camer\ eram `n sufragerie [i to]i st\teau de vorb\ la cafea; iar el a `nceput s\-l `ntrebe pe tata `n leg\tur\ cu mine, ceea ce m-a st`njenit [i mai mult; [i deodat\ tata se ridic\ s-aduc\ versurile pe care tocmai le scrisesem [i pe care fusesem at`t de idiot s\ i le ar\t. Versuri de-ale tale? Bine`n]eles; doar le [tii; s`nt versurile despre care spuneai c\ seam\n\ cu Balconul. {tiam c\ nu fac dou\ parale sau, `n orice caz nu mare lucru, [i eram foarte nec\jit de ideea tatei. O clip\, `n timp ce tata c\uta versurile acelea, am r\mas numai noi doi `n sufragerie, unchiul douard [i cu mine, [i sim]eam cum m\ fac ro[u ca focul; nu [tiam ce s\-i spun; a[a c\ m\ uitam pe pere]i ca [i el de altfel; a `nceput s\-[i r\suceasc\ o ]igar\, apoi, a[a, ca s\ m\ scoat\ din `ncurc\tur\, pentru c\ a v\zut c\ ro[esc, s-a ridicat [i s-a dus s\ priveasc\ pe fereastr\. Fluiera. {i deodat\ `mi zice: Eu s`nt [i mai st`njenit dec`t tine. Dar cred c\ o spunea numai din amabilitate. ~n sf`r[it intr\ tata; ì d\ versurile mele unchiului douard, care `ncepe s\ le citeasc\. Eram at`t de enervat, `nc`t, dac\ mi-ar fi f\cut complimente cred c\ l-a[ fi `njurat. Evident c\ tata tocmai asta a[tepta complimente; [i cum unchiul nu spunea nimic, a `ntrebat: Ei, ce p\rere ai? Iar unchiul ì spune r`z`nd: Mi-e jen\ s\ vorbesc fa]\ de tine. Atunci tata a ie[it, r`z`nd [i el. {i c`nd am r\mas din nou singuri, mi-a spus c\ socotea versurile mele foarte proaste; numai c\ mie asta mi-a f\cut pl\cere; [i m-a bucurat mai mult c`nd mi-a ar\tat cu degetul dou\ versuri, singurele care `mi pl\ceau din tot poemul, m-a privit z`mbind [i mi-a spus: Astea s`nt bune. Nu-i a[a c\ e nemaipomenit? {i dac-ai [ti pe ce ton mi-a vorbit! L-a[ fi s\rutat. Pe urm\, mi-a spus c\ eroarea mea consta `n faptul c\
porneam de la o idee, [i nu m\ l\sam `ndeajuns condus de cuvinte. La `nceput, nu l-am `n]eles prea bine; dar acum cred c\ [tiu ce voia s\ spun\ [i c\ are dreptate. O s\-]i explic asta alt\ dat\. Acum `n]eleg de ce vrei s\-l `nt`mpini. Ei, ce ]i-am povestit acum e nimic [i nici nu [tiu de ce ]i-am povestit. Ne-am mai spus atunci `nc\ multe alte lucruri. La unsprezece [i jum\tate ai spus? Dar de unde [tii c\ va sosi cu trenul acela? Pentru c\ i-a scris mamei o carte po[tal\; [i am verificat `n Mersul trenurilor. O s\ iei masa cu el? O, nu, la pr`nz trebuie s\ fiu acas\. Abia o s\ am timp s\-i str`ng m`na. Dar asta mi-ajunge... Ei, dar ia spune, `nainte s-adorm: c`nd te mai v\d? Abia dup\ c`teva zile. Dup\ ce-mi rezolv problemele. Oricum... dac-a[ putea s\ te ajut cu ceva... S\ m\ aju]i? Nu. C\ci nu-i vorba de-o joac\. {i mi s-ar p\rea c\ tri[ez. Somn u[or!
IV
Tat\l meu era un prost, dar mama avea mult\ minte, era quietist\; era o femeie firav\ [i bl`nd\, care adesea `mi spunea: B\iete, tu o s\ ajungi `n iad. Dar nu se am\ra deloc din pricina asta.
FONTENELLE
Nu, nu la amanta lui se ducea Vincent Molinier c`nd ie[ea pe furi[ `n fiecare sear\. De[i merge repede, s\-l urm\rim. Din cap\tul de sus al str\zii Notre-Dame-des-Champs, unde locuie[te, Vincent coboar\ p`n\ `n strada Saint-Placide, care-i `n prelungirea celei dintì; apoi `n strada du Bac, pe care se mai v\d c`]iva burghezi `nt`rzia]i. Se opre[te `n strada Babylone, `n fa]a unei u[i care se
9/3/04
12:55 AM
Page 40
40
ANDR GIDE
41
deschide. Iat\-l la contele de Passavant. Dac\ n-ar veni des pe-aici, n-ar intra cu at`ta `ndr\zneal\ `n aceast\ cas\ fastuoas\. Lacheul care ì deschide [tie foarte bine c`t\ timiditate se ascunde sub aplombul lui pref\cut. Vincent nu-i d\ p\l\ria, [i, cu un gest afectat, o arunc\, de departe, pe un fotoliu. Totu[i, Vincent nu vine aici de mult\ vreme. Robert de Passavant, care se declar\ acum prietenul lui, este prietenul multora. Nu prea [tiu cum s-a cunoscut Vincent cu el. F\r\ `ndoial\ c\ la liceu, de[i Robert de Passavant este evident mai `n v`rst\ dec`t Vincent; nu s-au mai v\zut vreo c`]iva ani, apoi, de cur`nd, s-au `nt`lnit iar, `ntr-o sear\ c`nd, `n mod cu totul excep]ional, Olivier `[i `nso]ea fratele la teatru; `n antract, le-a oferit am`ndurora `nghe]at\; aflase `n seara aceea c\ Vincent tocmai `[i terminase externatul, c\ era nehot\r`t, ne[tiind dac\ va profesa ca intern; sincer vorbind, [tiin]ele naturale `l atr\geau mai mult dec`t medicina; dar fiind obligat s\-[i c`[tige existen]a... Pe scurt, Vincent a acceptat cu drag\ inim\ oferta remuneratorie pe care i-o f\cu pu]in dup\ aceea Robert de Passavant de a veni `n fiecare sear\ s\ aib\ grij\ de tat\l s\u, care, dup\ o opera]ie destul de grea, r\m\sese foarte sl\bit; trebuia s\ i se schimbe pansamentele, s\ i se fac\ sondaje complicate, injec]ii, `n sf`r[it, nu mai [tiu ce alte lucruri care pretindeau mìni de expert. Dar, `n afar\ de acestea, vicontele avea motivele lui secrete s\ [i-l apropie pe Vincent; iar acesta avea motivele lui s\ accepte. Motivul secret al lui Robert vom `ncerca s\-l descoperim mai pe urm\; al lui Vincent, iat\-l: avea mare [i urgent\ nevoie de bani. Dac\ e[ti un om de caracter [i dac\ o educa]ie s\n\toas\ ]i-a inculcat din timp sim]ul responsabilit\]ii, nu-i faci un copil unei femei f\r\ s\ te sim]i c`t de c`t angajat fa]\ de ea, mai cu seam\ dac\ femeia aceea [i-a p\r\sit so]ul, ca s\ te urmeze. Vincent dusese p`n\ atunci o via]\ destul de virtuoas\. Aventura lui cu Laura i se p\rea, dup\ cum b\tea v`ntul, sau monstruoas\, sau foarte fireasc\. E adesea suficient s\ faci adunarea unei anume cantit\]i de fapte, foarte simple [i fire[ti dac\ s`nt luate fiecare `n parte, pentru a ob]ine un total monstruos. ~[i spunea de nenum\rate ori acest lucru, `n timp ce se plimba de unul singur, dar cu asta nu rezolva nimic. F\r\ discu]ie c\ nu s-a g`ndit niciodat\ c\ o va `ntre]ine definitiv pe aceast\ femeie, c\s\torindu-se cu ea dup\ divor] sau tr\ind cu ea f\r\ s\ se c\s\toreasc\; era silit s\ recunoasc\ cinstit c\ nu sim]ea pentru ea o mare dragoste; dar
[tia c\ st\ la Paris f\r\ s\ aib\ din ce tr\i; [i c\ lui ì datora situa]ia ei disperat\: era obligat deci s\-i dea acest prim ajutor precar, pe care cu mare greutate putea s\ i-l asigure ast\zi mai pu]in dec`t ieri, [i cu mult mai pu]in dec`t `n zilele precedente. Pentru c\ s\pt\m`na trecut\ mai avea cei cinci mii de franci pe care cu greu [i cu multe sacrificii maic\-sa ì pusese deoparte pentru a-i facilita `nceputul carierei; cei cinci mii de franci ar fi fost de ajuns, c`nd amanta lui avea s\ nasc\, pentru `ntre]inerea ei `ntr-o clinic\ [i primele nevoi ale copilului. Dar de sfatul c\rui demon ascultase el atunci? ~n g`nd, suma ì [i fusese `nm`nat\ acelei femei, c\reia ì era destinat\, [i, dac\ ar fi sustras ceva, s-ar fi sim]it vinovat ce demon i-a [optit `ns\, `ntr-o anume sear\, c\, probabil, ar fi insuficient\? Nu, n-a fost Robert de Passavant. Robert nu spusese nimic `n aceast\ privin]\; numai c\ propunerea lui de a-l duce pe Vincent `ntr-un tripou a fost f\cut\ chiar `n seara aceea. Iar Vincent acceptase. Perfidia acelui tripou consta `n aceea c\ acolo totul se petrecea `ntre oameni de lume, `ntre amici. Robert `l prezent\ pe prietenul s\u Vincent unora [i altora. Luat pe nea[teptate, Vincent nu se putu av`nta `n joc, `n seara aceea. Avea la el o sum\ foarte mic\ [i refuz\ cele c`teva bancnote pe care vicontele se oferise s\ i le dea cu `mprumut. Dar, cum c`[tiga, regret\ c\ nu riscase mai mult [i `[i promise s\ revin\ a doua zi. De-acum toat\ lumea de aici te cunoa[te; nu mai e nevoie s\ te `nso]esc, ì spuse Robert. Erau la Pierre de Brouville, c\ruia `n mod obi[nuit i se spunea Pedro. ~ncep`nd din acea sear\, Robert de Passavant `[i puse ma[ina la dispozi]ia noului s\u prieten. Vincent sosea pe la orele unsprezece, st\tea de vorb\ un sfert de ceas cu Robert, fum`nd o ]igar\, urca la primul etaj, unde r\m`nea cu contele c`teodat\ mai mult, alt\ dat\ mai pu]in, dup\ toanele acestuia [i dup\ cum se sim]ea mai bine sau mai prost; apoi automobilul `l ducea la Pedro `n strada Saint-Florentin, de unde `l lua dup\ o or\ [i `l conducea, nu chiar p`n\ acas\, c\ci se temea s\ nu atrag\ aten]ia alor s\i, ci p`n\ la cea mai apropiat\ r\sp`ntie. Alalt\ieri noapte, Laura Douviers, a[ezat\ pe treptele sc\rii care duce spre apartamentul familiei Molinier, `l a[teptase pe Vincent p`n\ la orele trei; abia atunci se `ntorsese acas\. De fapt, `n noaptea aceea Vincent nu fusese la Pedro. Nu mai avea ce s\ piard\. De
9/3/04
12:55 AM
Page 42
42
ANDR GIDE
43
dou\ zile, din cei cinci mii de franci nu-i mai r\m\sese nici o centim\. O [i avertizase pe Laura; ì scrisese c\ nu mai putea face nimic pentru ea; c\ o sf\tuia s\ se `ntoarc\ la so]ul sau la tat\l ei; s\ m\rturiseasc\ tot. Numai c\ Laurei m\rturisirea i se p\rea imposibil\ [i nici nu se putea g`ndi la o asemenea eventualitate cu s`nge rece. Mustr\rile amantului nu trezeau `n ea dec`t indignare, iar aceast\ indignare n-o p\r\sea dec`t pentru a face loc disper\rii. ~n aceast\ stare o g\sise Vincent. Ea voise s\-l re]in\; el se smulsese din bra]ele ei. Desigur, trebuise s\ fac\ un efort de voin]\, pentru c\ era un om sensibil; dar fiind mai mult `nclinat spre voluptate dec`t `ndr\gostit, `[i f\cuse cu u[urin]\ din duritate o datorie. N-a r\spuns rug\min]ilor [i lacrimilor ei; [i, a[a cum Olivier, care ì auzise, i-a povestit ulterior lui Bernard, Laura a r\mas, dup\ ce Vincent a `nchis u[a `n urma lui, pr\bu[it\ pe trepte, hohotind mult\ vreme `n bezn\. De atunci, din noaptea aceea, au trecut mai bine de patruzeci [i opt de ore. Cu o sear\ `n urm\, Vincent nu s-a mai dus la Robert de Passavant, al c\rui tat\ p\rea c\ s-a `ns\n\to[it. ~n aceast\ sear\ `ns\, o telegram\ `l chemase din nou. Robert voia s\-l vad\. C`nd Vincent intr\ `n camera aceea `n care Robert st\tea de obicei, servindu-i drept birou [i fumoar, [i pe care [i-o amenajase [i `mpodobise dup\ propriul gust, Robert ì `ntinse neglijent m`na, peste um\r, f\r\ s\ se ridice. Robert scrie. E a[ezat `n fa]a unui birou acoperit cu c\r]i. ~n fa]a lui, u[a cu geamuri care d\ `n gr\din\ e deschis\ spre clarul de lun\. Vorbe[te f\r\ s\ se `ntoarc\: {tii la ce scriu acum?... Dar n-o s\ spui nim\nui... da? ~mi promi]i?... Un manifest pentru primul num\r al revistei lui Dhurmer. Fire[te c\ n-o s\-l semnez... cu at`t mai mult cu c`t `mi fac propriul elogiu... {i apoi, fiindc\ oricum se va descoperi c\ eu s`nt cel care o comanditeaz\, prefer s\ nu se [tie prea repede c\-i s`nt [i colaborator. A[a c\ nici un cuv`nt! Dar parc\ mi-ai spus c\ t`n\rul dumitale frate scrie, nu-i a[a? Cum ziceai c\-l cheam\? Olivier, spune Vincent. Olivier, da, uitasem... Dar nu sta `n picioare! Ia loc `n fotoliu! Nu ]i-e frig? S\ `nchid u[a?... Mi se pare c\ face versuri, nu-i a[a? Ar trebui s\-mi aduc\ vreo c`teva. Fire[te c\ nu promit nimic... dar, oricum, m-ar mira s\ fie proaste. Fratele dumitale pare foarte
inteligent. {i apoi se simte c\ e foarte la curent. A[ vrea s\ stau de vorb\ cu el. Spune-i s\ vin\ pe la mine. Ce zici? Pot conta pe dumneata? Vrei o ]igar\? ì `ntinde cutia lui de argint. Cu pl\cere. {i-acum ascult\-m\, Vincent; trebuie s\-]i vorbesc foarte serios. Te-ai purtat ca un copil, seara trecut\... [i eu, de altfel. Nu spun c-am gre[it duc`ndu-te la Pedro; dar m\ simt oarecum r\spunz\tor de banii pe care i-ai pierdut. ~mi spun c\ eu te-am f\cut s\-i pierzi. Nu [tiu dac\ asta se poate numi remu[care, dar `ncepe s\-mi tulbure somnul [i digestia, pe cuv`ntul meu! {i-apoi m\ g`ndesc la biata femeie de care mi-ai vorbit... Dar asta-i o alt\ poveste; nu m\ amestec; e ceva sf`nt. Ceea ce vreau s\-]i spun e c\ doresc, vreau, da, indiscutabil, s\-]i pun la dispozi]ie o sum\ echivalent\ cu aceea pe care ai pierdut-o. Cinci mii de franci, nu-i a[a? {i pe care s-o joci din nou. Aceast\ sum\, repet, consider c\ eu te-am f\cut s-o pierzi; c\ deci ]i-o datorez; a[a c\ n-ai de ce s\-mi mul]ume[ti. Mi-o restitui, dac\ vei c`[tiga. Dac\ nu, at`ta pagub\ pentru mine! Dar vom fi chit. Du-te la Pedro `n seara asta, ca [i cum nimic nu s-ar fi `nt`mplat. Vei merge cu ma[ina, care dup\ aceea se va `ntoarce aici, ca s\ m\ duc\ la Lady Griffith, unde o s\ te rog s\ vii [i dumneata. Ne-am `n]eles, nu-i a[a? Ma[ina se va `ntoarce s\ te ia de la Pedro. Deschide un sertar, din care scoate cinci mii de franci [i-i d\ lui Vincent: Hai, repede... {i tat\l dumitale... Ah! am uitat s\-]i spun: a murit acum... Scoate ceasul din buzunar [i exclam\: Ei dr\cie, ce t`rziu s-a f\cut! ~n cur`nd e miezul nop]ii! La revedere... Pleac\ repede: Da, cam acum patru ore. Toate acestea s`nt spuse f\r\ nici o precipitare, ci, dimpotriv\, oarecum nep\s\tor. {i nu r\mì s\... S\-l priveghez? `l `ntrerupe Robert. Nu, asta e treaba fratelui meu mai mic; e sus, `mpreun\ cu b\tr`na lui bon\, care se `n]elegea cu defunctul mai bine dec`t mine. {i cum Vincent continu\ s\ stea nemi[cat, reia: Ascult\, dragul meu prieten, n-a[ vrea s\-]i par cinic, dar am oroare de sentimente de comand\. Mi-am confec]ionat [i eu, `n
9/3/04
12:55 AM
Page 44
44
ANDR GIDE
45
inim\, pentru tat\l meu, o dragoste filial\ pe m\sur\, dar care chiar de la `nceput mi-a devenit cam larg\, a[a c\ a trebuit s-o str`mtez. Toat\ via]a lui, b\tr`nul nu mi-a oferit dec`t necazuri, constr`ngeri [i nepl\ceri. {i dac\ i-a mai r\mas un dram de dragoste `n inim\, e c`t se poate de sigur c\ nu-mi era rezervat\ mie. Primele mele elanuri fa]\ de el, de pe vremea c`nd nu [tiam ce este re]inerea, nu mi-au atras dec`t bruftuluieli care m-au `nv\]at minte. Ai v\zut [i singur, c`nd `l `ngrijeai... }i-a mul]umit vreodat\? S-a uitat m\car `n treac\t la dumneata sau ]i-a z`mbit m\car o dat\? Totdeauna a crezut c\ totul i se datoreaz\. Oh! era ceea ce se nume[te un caracter. Am impresia c\ pe mama a f\cut-o s\ sufere foarte mult, de[i a iubit-o, dac\ a iubit cu adev\rat vreodat\. Cred c\ i-a f\cut pe to]i din jurul lui s\ sufere, pe oamenii din preajm\-i, cìnii, caii [i amantele; pe prieteni nu, c\ nu a avut nici unul. Era, cred, un om de mare valoare `n patria sa, cum se spune; dar n-am reu[it niciodat\ s\ aflu `n ce consta aceast\ valoare. Era foarte inteligent, e cert. La drept vorbind, aveam [i mai am `nc\ pentru el o anume admira]ie. Ceea ce nu `nseamn\ `ns\ c\ acum o s\-mi scot batista... c\ o s\-mi storc ni[te lacrimi... nu, nu mai s`nt copil. Hai! Pleac\ repede [i peste o or\ ne vedem la Lilian. Cum? te sim]i jenat c\ nu e[ti `n smoching? Ce prostie! Dar de ce? Doar vom fi singuri. Iat\, `]i promit c\ voi r\m`ne [i eu `n veston. Aprinde-]i o ]igar\ `nainte de plecare [i trimite-mi ma[ina c`t mai repede; dup\ aceea va veni s\ te ia. ~l privi pe Vincent plec`nd, ridic\ din umeri, apoi se duse `n camera lui, pentru a-[i `mbr\ca haina de sear\, care-l a[tepta `ntins\ pe o sofa. ~ntr-o camer\ de la primul etaj, b\tr`nul conte z\cea pe patul mortuar. I s-a pus un crucifix pe piept, dar s-a omis s\ i se a[eze mìnile cruci[. O barb\ de c`teva zile `ndulcea contururile b\rbiei lui voluntare. Ridurile transversale care-i br\zdau fruntea, sub p\rul cenu[iu ridicat ca o perie, p\reau mai ad`nci [i parc\ mai destinse. Ochii-i s`nt `nfunda]i sub arcadele spr`ncenelor, n\p\dite de dou\ smocuri de p\r. Tocmai pentru c\ n-o s\-l mai vedem, `l contemplu acum mai `ndelung. La c\p\tìul patului e un fotoliu pe care [edea Sraphine, b\tr`na bon\. Iat-o c\ s-a ridicat. Se apropie de o mas\ pe care o lamp\ cu ulei, de mod\ veche, lumineaz\ foarte slab
`nc\perea. Un abajur concentreaz\ lumina asupra c\r]ii pe care o cite[te t`n\rul Gontran... S`nte]i obosit, domnule Gontran! A]i face mai bine s\ merge]i la culcare. Gontran ridic\ o privire foarte bl`nd\ spre Sraphine. P\rul lui blond, pe care [i-l `ndep\rteaz\ de pe frunte, ì at`rn\ `n [uvi]e peste t`mple. Are cincisprezece ani [i fa]a lui, aproape feminin\, nu exprim\ `ns\ dec`t duio[ie [i dragoste. Da, [i tu ce faci? C\ci tu ar trebui s\ dormi, draga mea Fine! ~nc\ din noaptea trecut\ ai stat mereu treaz\. Oh! eu m-am obi[nuit s\ stau de veghe; [i-apoi am dormit `n timpul zilei, pe c`nd dumneavoastr\... Nu, las\! Nu m\ simt obosit. {i `mi face bine s\ stau aici, ca s\ meditez [i s\ citesc. L-am cunoscut at`t de pu]in pe tata; cred c\ l-a[ uita cu des\v`r[ire dac\ acum nu l-a[ privi bine. O s\-l veghez p`n\ se va face ziu\. Spune-mi, Fine, de c`t\ vreme e[ti la noi? S`nt aici din anul de dinaintea na[terii dumneavoastr\; [i dumneavoastr\ ve]i avea `n cur`nd [aisprezece ani. O ]ii bine minte pe mama? Dac-o ]in minte pe mama dumneavoatr\? Auzi vorb\! Asta-i ca [i cum m-a]i `ntreba dac\ [tiu cum m\ cheam\. De bun\ seam\ c\-mi aduc aminte de mama dumneavoastr\. {i eu mi-o amintesc pu]in, dar nu prea bine... n-aveam dec`t cinci ani c`nd a murit. Spune-mi... tata st\tea de vorb\ cu ea? Depindea de zile. C\ci n-a fost niciodat\ prea vorb\re] tat\l dumneavoastr\; [i nu-i pl\cea ca altul s\-i adreseze primul cuv`ntul. Dar oricum, vorbea ceva mai mult dec`t `n anii ace[tia din urm\. {i-apoi, [ti]i ce, eu cred c\ e mai bine s\ nu r\scolim amintirile [i s\-l l\s\m pe bunul Dumnezeu s\ le judece pe toate. Crezi, `ntr-adev\r, c\ bunul Dumnezeu se va ocupa de toate astea, draga mea Fine? P\i, cine altul, dac\ nu bunul Dumnezeu? Gontran `[i lipe[te buzele de m`na aspr\ a lui Sraphine: {tii ce trebuie s\ faci acum? S\ mergi s\ te culci. ~]i promit c\ te trezesc de `ndat\ ce se va lumina de ziu\; [i-atunci o s\ m\ duc eu la culcare. Te rog. De `ndat\ ce Sraphine `l l\s\ singur, Gontran se arunc\ `n genunchi la picioarele patului; `[i cufund\ fruntea `n a[ternut, dar
9/3/04
12:55 AM
Page 46
46
ANDR GIDE
47
nu reu[e[te s\ pl`ng\; nici un imbold nu-i r\scole[te inima. Ochii-i r\m`n cu disperare usca]i. Atunci se ridic\. Se uit\ la fa]a aceea impasibil\. E o clip\ solemn\ [i el ar vrea s\ `ncerce un sim]\m`nt sublim [i rar, s\ aud\ o comunicare de pe cel\lalt t\r`m, s\-[i av`nte g`ndirea `n zone eterice, suprasensibile dar g`ndirea lui r\m`ne ag\]at\ de p\m`nt. Prive[te mìnile livide de mort [i se `ntreab\ c`t\ vreme `nc\ unghiile vor mai continua s\ creasc\. E surprins v\z`nd c\ mìnile nu s`nt `ncruci[ate. Ar vrea s\ se apropie, ca s\ le `mpreune [i s\ a[eze `ntre ele crucifixul. Da, e o idee bun\. Se g`nde[te c\ Sraphine va fi foarte mirat\ c`nd va vedea mortul cu mìnile `mpreunate [i se amuz\ chiar de pe acum de uimirea ei; apoi imediat se dispre]uie[te pentru c\ acest g`nd l-a amuzat. Totu[i, se apleac\ asupra patului. Apuc\ bra]ul mortului, bra]ul cel mai `ndep\rtat de el; care e ]eap\n [i refuz\ s\ se `ndoaie. Gontran vrea s\-l for]eze, dar se mi[c\ tot corpul. Apuc\ cel\lalt bra]; \sta pare a fi mai suplu. Gontran aproape c\ reu[e[te s\ a[eze m`na la locul cuvenit; ia crucifixul [i `ncearc\ s\-l strecoare [i s\-l men]in\ `ntre degetul mare [i celelalte degete; dar contactul cu aceast\ carne rece ì provoac\ o stare de sf`r[eal\. Are impresia c\ i se va face r\u. Ar vrea s-o cheme pe Sraphine. Se `ndep\rteaz\ de pat, l\s`nd crucifixul s\ alunece pe cear[aful [ifonat, iar bra]ul s\ recad\ inert la locul de unde-l ridicase; [i `n marea lini[te funebr\, aude deodat\ un brutal Dumnezeii Dumnezeilor, care `l umple de spaim\, ca [i cum un altul... Se `ntoarce; dar nu: e singur. {i chiar din gura lui a ]`[nit aceast\ `njur\tur\ sonor\. Apoi se a[az\ din nou [i se cufund\ `n lectur\.
V
Era un suflet [i un trup `n care nu intr\ nici un ghimpe.
SAINTE-BEUVE
Lilian se ridic\ pe jum\tate [i atinse cu v`rful degetelor p\rul castaniu al lui Robert:
~ncepi s\ chele[ti, dragul meu. Fii atent: abia ai `mplinit treizeci de ani. Calvi]ia o s\-]i vin\ foarte prost. Prea iei via]a `n serios. Robert `[i ridic\ fa]a spre ea [i o prive[te z`mbind: Nu c`nd s`nt l`ng\ dumneata, te asigur. I-ai spus lui Molinier s\ vin\ [i el aici? Da; din moment ce mi-ai cerut. {i... i-ai `mprumutat bani? Cinci mii de franci, ]i-am spus pe care iar o s\-i piard\ la Pedro. Dar de ce crezi c-o s\-i piard\? S`nt sigur. L-am v\zut din prima sear\. Joac\ anapoda. A avut timp s\ `nve]e... Pariem c\ `n seara asta va c`[tiga? Dac\ vrei. Oh! dar te rog s\ nu accep]i pariul ca o peniten]\. ~mi place ca tot ce se face s\ fie f\cut f\r\ constr`ngere. Nu te sup\ra. Ne-am `n]eles. ~n cazul `n care c`[tig\, dumitale `]i va restitui banii. Dac\ pierde, mi-i `napoiezi dumneata. ~]i convine? Ea ap\s\ pe butonul unei sonerii: Adu-ne Tokay [i trei pahare. {i dac\ se `ntoarce numai cu cei cinci mii de franci, ì l\s\m lui, nu-i a[a? Adic\ dac\ nici nu pierde, nici nu c`[tig\... Asta nu se `nt`mpl\ niciodat\. E curios `ns\ c`t de mult te interesezi de el. E curios c\ nu-l g\se[ti interesant. Pentru dumneata e interesant, fiindc\ e[ti `ndr\gostit\ de el. E adev\rat, dragul meu. Dumitale `]i pot m\rturisi acest lucru. Dar nu din pricina asta m\ intereseaz\. C`nd m\ `ndr\gostesc de cineva, de obicei `ncepe s\ m\ lase rece. Reap\ru servitorul aduc`nd, pe o tav\, vinul [i paharele. Vom bea `n primul r`nd pentru pariu; apoi vom bea din nou `mpreun\ cu c`[tig\torul. Valetul le turn\ vin [i ei ciocnir\. Mie, Vincent \sta al dumitale mi se pare cam plicticos. Eh! Vincent al meu!... Ca [i cum nu pentru dumneata l-ai fi adus aici. {i-apoi te sf\tuiesc s\ nu mai spui peste tot c\ te plictise[te. S-ar `n]elege prea u[or de ce-l frecventezi. Robert, `ntorc`ndu-se pu]in, `[i lipi buzele de piciorul gol al lui Lilian, care [i-l retrase imediat, ascunz`ndu-[i-l sub evantaiul de l`ng\ ea.
9/3/04
12:55 AM
Page 48
48
ANDR GIDE
49
Ar trebui s\ ro[esc? spune el. C`nd e[ti cu mine, nu trebuie s\ te str\duie[ti. Fiindc\ oricum n-ai reu[i. ~[i goli paharul, apoi: M\ obligi s\-]i spun, dragul meu, c\ ai toate calit\]ile unui om de litere: e[ti vanitos, ipocrit, ambi]ios, versatil, egoist... M\ cople[e[ti. Da, toate astea s`nt fermec\toare. Dar n-o s\ fii niciodat\ un bun romancier. Pentru c\?... Pentru c\ nu [tii s\ ascul]i. Mi se pare c\ ascult tot ce spui dumneata. Ei, las\; el, care nu e un literat, [tie mult mai bine s\ m\ asculte. Iar c`nd s`ntem `mpreun\, mai degrab\ eu s`nt aceea care ascult\. Dar el aproape nici nu [tie s\ vorbeasc\. Asta pentru c\ dumneata vorbe[ti tot timpul. Te cunosc: nu-l la[i s\ scoat\ o vorb\. {tiu dinainte ce mi-ar putea spune. Crezi? Cuno[ti povestea lui cu femeia aceea? Ah! pentru mine afacerile sentimentale s`nt cele mai plicticoase. Mie `mi place chiar [i-atunci c`nd vorbe[te despre [tiin]ele naturii. {tiin]ele naturii s`nt [i mai plicticoase dec`t afacerile sentimentale. Am impresia c\ ]i-a ]inut o prelegere. M\car de-a[ putea s\-]i redau ce mi-a spus... E pasionant, dragul meu. Mi-a povestit o gr\mad\ de lucruri despre animalele marine. Iar pe mine m-au interesat `ntotdeauna vie]uitoarele m\rii. {tiai c\ `n America se construiesc acum vapoare cu ferestre pe laturi, ca s\ po]i vedea de jur `mprejur, `n fundul oceanului? Se pare c\ e ceva minunat. Se pot vedea corali vii [i... [i... cum le zice? madreporari, spongieri, alge, bancuri de pe[ti. Vincent spune c\ exist\ soiuri de pe[ti care mor c`nd apa devine prea s\rat\ sau mai pu]in s\rat\, `n timp ce al]ii, dimpotriv\, suport\ varia]iile de salinitate [i stau pe marginea curen]ilor, acolo unde apa devine mai pu]in s\rat\, [i-i m\n`nc\ pe primii c`nd ì las\ puterile. Ar trebui s\-l rogi s\-]i vorbeasc\... Te asigur c\ e foarte interesant. C`nd vorbe[te devine extraordinar. Nu-l
mai cuno[ti... Dar dumneata nu [tii s\-l faci s\ vorbeasc\... E ca atunci c`nd vorbe[te despre povestea lui cu Laura Douviers... Da, a[a o cheam\ pe femeia aceea... {tii cum a cunoscut-o? }i-a spus? Mi-a spus totul. {tii foarte bine, fiorosule! {i ì m`ngìe fa]a cu penele evantaiului `nchis. }i-ai putut `nchipui c\, din seara c`nd l-ai adus prima oar\ aici, a venit `n fiecare zi s\ m\ vad\? ~n fiecare zi! Nu, `ntr-adev\r, n-a[ fi b\nuit. ~ntr-a patra, n-a mai rezistat; mi-a povestit totul. {i dup\ aceea, `n fiecare zi mai ad\uga c`te un am\nunt. {i nu te plictisea? E[ti fenomenal\. }i-am spus c\-l iubesc. {i `l apuc\ de bra] cu emfaz\. Iar el... el o iube[te pe femeia aceea? Lilian `ncepu s\ r`d\: O iubea. Oh! la `nceput a trebuit s\ las impresia c\ ea m\ intereseaz\ foarte mult. A trebuit chiar s\ pl`ng `mpreun\ cu el. {i totu[i eram groaznic de geloas\. Acum nu mai s`nt. S\ vezi cum a `nceput povestea; erau am`ndoi la Pau, `ntr-o cas\ de s\n\tate, un sanatoriu, unde au fost trimi[i [i unul, [i cel\lalt, fiindc\ medicii sus]ineau c\ s`nt tuberculo[i. De fapt, bolnav nu era nici unul. Am`ndoi credeau `ns\ c\ s`nt `ntr-o stare foarte grav\. ~nc\ nu se cuno[teau. S-au v\zut pentru prima oar\ odat\, c`nd s-a `nt`mplat s\ stea `ntin[i, unul l`ng\ altul, pe terasa unei gr\dini, fiecare `ntr-un [ezlong, printre al]i bolnavi care st\teau la aer, c`t era ziua de lung\, ca s\ se vindece. Cum se credeau condamna]i, [i-au b\gat `n cap c\ orice ar face, pentru ei nu poate avea nici o consecin]\. El ì repeta mereu c\ nici unul, nici cel\lalt nu mai are de tr\it dec`t o lun\; [i era prim\var\. Ea venise acolo singur\. So]ul ei e un profesora[ de francez\ `n Anglia. Ea l-a p\r\sit ca s\ vin\ la Pau. Era m\ritat\ de trei luni. El a trebuit s\ fac\ sacrificii uria[e ca s-o trimit\ acolo. ~i scria zilnic. Ea era dintr-o familie foarte onorabil\; foarte bine crescut\, foarte rezervat\, foarte timid\. Iar acolo... Nu prea [tiu ce a putut Vincent s\-i spun\, dar `ntr-a treia zi i-a m\rturisit c\, de[i s-a culcat cu so]ul ei, nu [tia `nc\ ce-i pl\cerea. {i el ce i-a spus? El i-a luat m`na, care at`rna al\turi de [ezlongul ei, [i [i-a lipit-o `ndelung de buze. {i dumneata ce-ai spus c`nd ]i-a povestit toate astea?
9/3/04
12:55 AM
Page 50
50
ANDR GIDE
51
Eu! A fost `ngrozitor... Imagineaz\-]i c\ m-a cuprins un r`s nebun. N-am putut s\ m\ ab]in [i nici nu puteam s\ m\ mai opresc... {i-mi venise s\ r`d nu at`t de ceea ce-mi spunea, c`t de mimica interesat\ [i consternat\ pe care o compusesem anume pentru a-l convinge s\ continue. M\ temeam s\ nu par prea amuzat\. {i, la urma urmelor, totul era foarte frumos [i foarte trist. Iar el era at`t de emo]ionat `n timp ce vorbea! P`n\ atunci n-a povestit nim\nui despre aceast\ `nt`mplare. Fire[te c\ p\rin]ii lui nu [tiu nimic. Dumneata ar trebui s\ scrii romane. Ei da! M\car dac\ a[ [ti `n ce limb\!... Fiindc\ n-a[ reu[i s\ m\ decid `ntre rus\, englez\ [i francez\. ~n sf`r[it, `n noaptea urm\toare, s-a dus la noua sa prieten\ `n camer\ [i acolo i-a ar\tat tot ceea ce so]ul ei nu reu[ise s-o `nve]e, [i am impresia c\ a `nv\]at-o foarte bine. Numai c\ ei fiind convin[i c\ nu mai au dec`t foarte pu]in de tr\it, fire[te c\ n-au luat nici o precau]ie [i fire[te c\, dup\ pu]in timp, dragostea av`nd [i ea un cuv`nt de spus, au `nceput s\ se simt\ mult mai bine [i unul, [i cel\lalt. C`nd ea [i-a dat seama c\ e `ns\rcinat\, au r\mas am`ndoi `ncremeni]i. Asta s-a `nt`mplat luna trecut\. ~ncepuser\ c\ldurile. La Pau, vara e insuportabil\. S-au `ntors am`ndoi la Paris. So]ul ei crede c\ ea e la p\rin]ii ei, care conduc un pension pe l`ng\ Gr\dina Luxembourg; dar ea n-a avut curajul s\ dea ochii cu ei, iar ace[tia o cred la Pau; p`n\ la urm\ `ns\, se vor descoperi toate. La `nceput, Vincent a jurat c\ n-o va p\r\si: i-a propus s\ plece `mpreun\ undeva, departe, `n America sau `n Oceania. Dar aveau nevoie de bani. Tocmai atunci te-a `nt`lnit [i a `nceput s\ joace. Mie nu mi-a povestit nimic din toate astea. Iar eu te rog ca nu cumva s\-i spui c\ ]i-am vorbit de el!... Se opri, tr\g`nd cu urechea: Credeam c\ e el... Mi-a spus c\ pe drum, de la Pau la Paris, avea impresia c\ ea o s\ `nnebuneasc\. Abia de cur`nd `n]elesese c\ e `ns\rcinat\. St\tea `n fa]a lui, `n compartiment; erau numai ei doi. De diminea]\ ea nu scosese un cuv`nt; a trebuit s\ se ocupe el singur de toate, pentru plecare; ea n-a mi[cat un deget; p\rea c\ nu mai e con[tient\ de nimic. El i-a luat mìnile `ntr-ale lui; dar ea avea o privire fix\, r\t\cit\, se uita drept `nainte, parc\ f\r\ s\-l vad\, [i buzele i se mi[cau `ntruna. S-a aplecat spre ea. Zicea: Un
amant! Un amant. Am un amant. Repeta asta pe acela[i ton; [i mereu revenea acela[i cuv`nt, de parc\ n-ar mai fi cunoscut altele... Te asigur, dragul meu, c\ atunci c`nd mi-a spus povestea asta, n-am mai avut deloc poft\ de r`s. ~n via]a mea n-am auzit ceva mai patetic. Oricum `ns\, mi-am dat seama c\, pe m\sur\ ce vorbea, se deta[a de toate acestea. S-ar fi zis c\ sentimentele-i zboar\ o dat\ cu vorbele. S-ar fi zis c\ mi-e recunosc\tor fiindc\ emo]ia mea o `nlocuie[te oarecum pe a sa. Nu [tiu cum ai spune asta `n rus\ sau `n englez\, dar te asigur c\ `n francez\ e foarte bine. Mul]umesc. {tiam. Abia dup\ aceea a `nceput s\-mi vorbeasc\ despre [tiin]ele naturale; iar eu am `ncercat s\-l conving c\ ar fi monstruos s\-[i sacrifice cariera pentru dragoste. Cu alte cuvinte, l-ai sf\tuit s\-[i sacrifice dragostea. {i te-ai oferit s\-i `nlocuie[ti aceast\ dragoste? Lilian nu r\spunse. De data asta cred c\ e el, relu\ Robert, ridic`ndu-se... Repede, `nc\ un cuv`nt `nainte de a intra. Tat\l meu a murit acum c`teva ore. Ah! f\cu ea cu simplitate. Cum ]i s-ar p\rea dac\ ai deveni contes\ de Passavant? Lilian se l\s\ brusc pe spate, r`z`nd `n hohote: Dar, dragul meu... `mi amintesc foarte bine c\ am uitat un so] `n Anglia. Cum! Nu ]i-am spus `nc\? Poate c\ nu. Exist\ pe undeva un Lord Griffith. Contele de Passavant, care nu crezuse niciodat\ `n autenticitatea titlului prietenei sale, z`mbi. Aceasta relu\: Spune-mi, te rog, nu-i a[a c\-mi propui s\ ne c\s\torim pentru a-]i masca felul dumitale de via]\? Ei bine, nu, dragul meu! S\ r\m`nem a[a cum s`ntem. Prieteni, vrei? [i-i `ntinse m`na, pe care el o s\rut\. Eram sigur, fir-ar s\ fie, strig\ Vincent intr`nd. Tr\d\torul s-a `mbr\cat `n hain\ de sear\. Da, ]i-am promis c\ voi r\m`ne `n veston, ca s\ nu te sim]i dumneata prost, spune Robert. Iart\-m\ te rog, drag\ prietene, dar mi-am adus aminte subit c\ s`nt `n doliu.
9/3/04
12:55 AM
Page 52
52
ANDR GIDE
53
Vincent era m`ndru; totul `n el tr\da triumful, bucuria. La intrarea lui, Lilian s\ri de la locul ei. ~l privi o clip\ `n ochi, apoi se av`nt\ voioas\ spre Robert [i `ncepu s\-l loveasc\ `n spinare cu pumnii, s\lt`nd, dans`nd [i strig`nd (Lilian m\ cam agaseaz\ c`nd face pe copila): A pierdut pariul! A pierdut pariul! Ce pariu? `ntreb\ Vincent. A pariat c\ ve]i pierde din nou. Haide, repede, spune]i c`t a]i c`[tigat? Am avut curajul extraordinar, virtutea de a m\ opri la cincizeci de mii [i de a nu mai juca. Lilian scoase un z`mbet de pl\cere: Bravo! Bravo! Bravo! strig\ ea. Apoi s\ri de g`tul lui Vincent, care sim]i de-a lungul trupului s\u suple]ea acelui corp arz\tor cu un ciudat miros de santal, iar Lilian `l s\rut\ pe frunte, pe obraji, pe buze. Cl\tin`ndu-se, Vincent se desprinse din str`nsoare. Scoase din buzunar un teanc de bancnote. Iat\, `]i restitui banii pe care mi i-ai avansat, spune el, `ntinz`ndu-i lui Robert cinci bancnote. Acum i le datorezi lui Lady Lilian. Robert ì d\du bancnotele, pe care ea le arunc\ pe divan. G`fìa. Se duse la teras\, ca s\ respire pu]in aer. Era ceasul `n[el\tor, `ndoielnic, atunci c`nd se sf`r[e[te noaptea [i diavolul `[i face socotelile. Afar\ nu se auzea nici un zgomot. Vincent se a[ezase pe divan. Lilian se `ntoarse spre el [i, pentru prima oar\, `l tutui: Te-ai g`ndit ce-o s\ faci cu banii? El `[i lu\ capul `n mìni [i spuse `ntr-un fel de hohot: Nu mai [tiu. ~n timp ce Lilian se apropie de el, Vincent `[i `n\l]\ capul, iar ea ì puse m`na pe frunte; ochii lui erau usca]i [i arz\tori. P`n\ te hot\r\[ti, o s\ bem `mpreun\, spuse ea, [i umplu trei pahare cu Tokay. Dup\ ce b\ur\: Acum l\sa]i-m\! E t`rziu [i s`nt fr`nt\. ~i conduse p`n\ `n anticamer\, apoi, cum Robert trecuse `nainte, ea strecur\ `n m`na lui Vincent un mic obiect de metal [i-i [opti: Ie[i `mpreun\ cu el [i `ntoarce-te dup\ un sfert de or\.
~n anticamer\ mo]\ia un valet, pe care ea-l scutur\ de bra]: F\-le lumin\ domnilor p`n\ jos. Scara era `ntunecoas\, dar ar fi fost simplu s\ aprind\ becul electric; numai c\ Lilian ]inea ca `ntotdeauna un servitor s\-i vad\ oaspe]ii plec`nd. Lacheul aprinse lum`n\rile dintr-un candelabru mare pe care-l ]inea ridicat `n fa]a sa, preced`ndu-i pe Robert [i pe Vincent pe scar\. Automobilul lui Robert a[tepta `n fa]a u[ii, pe care lacheul o `nchisese `n urma lor. Eu cred c-o s\ merg pe jos. Simt nevoia s\ umblu ca s\-mi reg\sesc echilibrul, spuse Vincent, c`nd cel\lalt deschise portiera ma[inii [i-i f\cu semn s\ urce. Chiar nu vrei s\ te conduc? Brusc, Robert apuc\ m`na st`ng\ a lui Vincent, pe care acesta o ]inea str`ns\. Deschide palma! Hai! arat\ ce ai acolo! Vincent avea naivitatea s\ se team\ de gelozia lui Robert. Ro[i, descle[t`ndu-[i degetele. O chei]\ c\zu pe trotuar. Robert o ridic\ `n aceea[i clip\ [i o privi; r`z`nd, i-o restitui lui Vincent: Ei, dr\cie! f\cu el; [i ridic\ din umeri. Apoi, intr`nd `n ma[in\, se plec\ spre spate c\tre Vincent, care st\tea locului `ncurcat: Azi e joi. Spune-i fratelui dumitale c\ `l a[tept ast\zi dup\-amiaz\ la patru [i `nchise repede portiera, f\r\ s\-i mai lase lui Vincent timp s\-i r\spund\. Automobilul plec\. Vincent f\cu vreo c`]iva pa[i pe chei, travers\ Sena; intr\ `n acea parte a parcului Tuileries care se afl\ `n afara grilajului, se apropie de un mic bazin, muie batista `n ap\ [i [i-o aplic\ pe frunte [i pe t`mple. Apoi, `ncet, se `ntoarse la locuin]a lui Lilian. S\-l p\r\sim acolo, `n timp ce diavolul se uit\ amuzat la el cum introduce f\r\ zgomot chei]a `n broasc\. E ceasul la care, `ntr-o trist\ camer\ de hotel, Laura, amanta lui de ieri, dup\ ce a pl`ns mult\ vreme [i a gemut mult\ vreme, o s\ adoarm\. Pe puntea vasului care-l aduce `n Fran]a, douard, la primele luciri ale aurorei, recite[te scrisoarea primit\ de la ea, scrisoare t`nguitoare, `n care ea `l cheam\ `n ajutor. ~n zare s-a [i ivit dulcele ]\rm al ]\rii sale, dar prin cea]a deas\ nu-l poate z\ri dec`t un ochi exersat. Chipul lui Dumnezeu va z`mbi `n cur`nd pe cerul f\r\ de nori. Pleoapa ro[ie a orizontului s-a [i
9/3/04
12:55 AM
Page 54
54
ANDR GIDE
55
ridicat. Pesemne c\ la Paris e foarte cald. A sosit vremea s\ ne `nt`lnim din nou cu Bernard, care iat\ c\ s-a [i trezit `n patul lui Olivier.
VI
We are all bastards; And that most venerable man which I Did call my father, was I know not where When I was stampd.1
SHAKESPEARE
Bernard avusese un vis absurd. Nu-[i aminte[te ce a visat. Nici nu `ncearc\ s\-[i aminteasc\ de vis, ci s\ ias\ din el. Se re`ntoarce `n lumea real\, pentru a sim]i cum corpul lui Olivier se sprijin\ de el cu toat\ greutatea. Prietenul lui, `n timpul somnului lor sau, `n orice caz, `n timpul somnului lui Bernard, se apropiase de el [i, de altminteri, patul str`mt nici nu le `ng\duia s\ stea la distan]\; se r\sucise; acum doarme pe o parte [i Bernard ì simte r\suflarea cald\ g`dil`ndu-i g`tul. Bernard nu are dec`t o scurt\ c\ma[\ de zi; de-a curmezi[ul trupului s\u, un bra] al lui Olivier ì strive[te indiscret carnea. Pentru o clip\, Bernard se `ndoie[te c\ prietenul s\u doarme cu adev\rat. Se desprinde u[urel. F\r\ s\-l trezeasc\ pe Olivier, se ridic\, se `mbrac\, apoi vine [i se `ntinde iar\[i pe pat. E `nc\ prea devreme ca s\ plece. E patru. Noaptea abia a `nceput s\ p\leasc\. ~nc\ un ceas de odihn\, de elan pentru a `ncepe cu `ndr\zneal\ ziua. De[i, de dormit, nici vorb\ nu mai poate fi. Bernard se uit\ cum se alb\stre[te geamul, prive[te pere]ii cenu[ii ai micii camere, patul de fier `n care Georges se agit\ `n somn.
1 To]i s`ntem bastarzi / {i acest venerabil b\rbat pe care-l / Numesc tat\ se g\sea nu [tiu pe unde / C`nd am venit pe lume. (engl.).
Peste o clip\, `[i spune el, voi pleca spre destinul meu. Ce cuv`nt frumos: aventura. Adic\ ceea ce trebuie s\ se `nt`mple. Neprev\zutul care m\ a[teapt\. Nu [tiu dac\ [i al]ii s`nt ca mine, dar de `ndat\ ce m\ trezesc, `mi place s\-i dispre]uiesc pe cei care dorm. Olivier, prietene, voi pleca f\r\ s\-mi iau r\mas-bun. Hopa! sus, bravule Bernard! A sosit timpul. ~[i freac\ fa]a cu un col] de prosop muiat `n ap\; se piapt\n\. Deschide u[a f\r\ zgomot. Afar\! Ah! c`t de salubru ì pare oric\rei fiin]e aerul care `nc\ n-a fost respirat! Bernard merge paralel cu grilajul Luxembourgului; coboar\ pe strada Bonaparte, ajunge pe chei, traverseaz\ Sena. Se g`nde[te la noua sa regul\ de via]\, a c\rei formul\ a g\sit-o de cur`nd: Dac\ nu faci asta, cine o va face? Dac\ n-o faci imediat, c`nd atunci? G`nde[te: S\ faci fapte mari!; i se pare c\ spre ele se `ndreapt\. Fapte mari! `[i spune el, merg`nd. Dac\ m\car ar [ti ce fapte anume!... P`n\ c`nd s-o l\muri, simte c\ i s-a f\cut foame; iat\-l aproape de hale. Are paisprezece centime `n buzunar, nici o para `n plus. Intr\ `ntr-un birt; ia un corn [i o cafea cu lapte. Pre]ul: zece centime. ~i mai r\m`n patru; trufa[, las\ dou\ pe tejghea [i pe celelalte dou\ le d\ unui cer[etor care scormone[te `ntr-o lad\ de gunoi. Caritate? Sfidare? N-are importan]\. Acum se simte fericit ca un rege. Nu mai are nimic: totul e al lui, totul ì apar]ine! A[tept totul de la Providen]\, g`nde[te el. Dac\ ar consim]i s\-mi serveasc\ la amiaz\ o friptur\ frumoas\, `n s`nge, nu i-a[ mai zice nimic (c\ci asear\ nu cinase). Soarele s-a ridicat de mult\ vreme. Bernard se `ntoarce pe chei. Se simte u[or; dac\ alearg\, i se pare c\ zboar\. ~n creier, g`ndurile ì salt\ cu voluptate. G`nde[te: Cel mai greu `n via]\ este s\ iei mult\ vreme `n serios acela[i [i acela[i lucru. A[a, de pild\, iubirea mamei mele pentru cel c\ruia ì spuneam tat\ aceast\ iubire `n care am crezut cincisprezece ani; [i `n care ieri `nc\ mai credeam. Ei, dr\cie, dar nici ea n-a putut s\-[i ia prea mult\ vreme `n serios iubirea. Tare a[ vrea s\ [tiu dac\ o dispre]uiesc sau o stimez mai mult pentru c\ m-a f\cut bastard?... {i, de fapt, nici nu ]in prea mult s\ [tiu. Sentimentele fa]\ de p\rin]i [i str\mo[i fac parte dintre lucrurile pe care e preferabil s\ le la[i mai nel\murite. ~n ceea ce-l prive[te pe `ncornorat, treaba-i simpl\:
9/3/04
12:55 AM
Page 56
56
ANDR GIDE
57
de c`nd m\ [tiu, l-am ur`t; acum trebuie s\ m\rturisesc fa]\ de mine `nsumi c\ din acest punct de vedere nu am prea mari merite [i `n povestea asta e singurul lucru pe care-l regret. M\ g`ndesc numai c\, dac\ n-a[ fi for]at sertarul acela, a[ fi putut crede toat\ via]a c\ nutresc fa]\ de tat\l meu sentimente denaturate! C`t de u[urat m\ simt acum!... Oricum, n-am for]at sertarul cu o anume inten]ie; nici nu m\ g`ndisem s\-l deschid... {i apoi mai am [i circumstan]e atenuante; `n primul r`nd, m\ plictiseam `ngrozitor `n ziua aceea. {i apoi acea fatal\ curiozitate, cum spune Fnelon, pe care `n mod precis am mo[tenit-o de la adev\ratul meu tat\, fiindc\ `n familia Profitendieu nu e nici urm\ de a[a ceva. N-am v\zut niciodat\ om mai pu]in curios dec`t so]ul mamei mele; `n afar\, poate, de copiii pe care i i-a f\cut. Dup\ ce voi fi cinat, va trebui s\ m\ mai g`ndesc la ei... Dac\ ridici placa de marmur\ a unui gheridon [i observi c\ sertarul e c\scat, asta nu `nseamn\, orice s-ar zice, c\ ai for]at broasca. Nu s`nt un sp\rg\tor. Oricui i se poate `nt`mpla s\ ridice marmura de pe un gheridon. Tezeu avea cam v`rsta mea c`nd a ridicat st`nca. Pentru gheridon, piedica de totdeauna era pendula. {i nici nu m-a[ fi g`ndit s\ ridic placa de marmur\ a gheridonului, dac\ n-a[ fi vrut s\ repar pendula... Drept e c\ nu oricui i se `nt`mpl\ s\ g\seasc\ sub ea arme sau scrisori de dragoste vinovate! Eh! important e c\ am aflat. Nu toat\ lumea `[i poate pl\ti, ca Hamlet, luxul unui spectru denun]\tor. Hamlet! E curios c`t de diferite pot fi punctele de vedere, deosebindu-se dup\ cum e[ti fructul unei crime sau fiu legitim. Voi mai reveni asupra acestei probleme dup\ ce voi fi cinat... Oare am f\cut r\u citind acele scrisori? Dac\ a[ fi f\cut r\u... nu, a[ fi avut remu[c\ri. {i, dac\ nu le-a[ fi citit, a[ fi continuat s\ tr\iesc `n necuno[tin]\ de cauz\, `n minciun\ [i `n supu[enie. S\ respir\m aer curat. S\ plec\m `n larg! Bernard! Bernard, aceast\ verde tinere]e..., cum spune Bossuet; a[az\-te pe banca asta, Bernard! Ce diminea]\ frumoas\
e ast\zi! S`nt, `ntr-adev\r, zile c`nd ]i se pare c\ soarele m`ngìe p\m`ntul. Dac\ a[ putea s\ m\ deta[ez pu]in de mine `nsumi, `n mod sigur a[ face versuri. ~ntins pe banc\, se deta[\ at`t de bine de sine, `nc`t adormi.
VII
Soarele p\trundea prin fereastra deschis\ [i m`ngìa piciorul gol al lui Vincent, care st\tea `ntins `n patul larg, odihnindu-se al\turi de Lilian. Aceasta, ne[tiind c\ el s-a trezit, se ridic\, `l prive[te [i se mir\ c\ `l vede `ngrijorat. Lady Griffith poate c\ `l iubea pe Vincent; dar iubea `n el succesul. Vincent era `nalt, frumos, zvelt, dar nu [tia cum s\ se comporte c`nd st\tea `n picioare, nici cum s\ se a[eze, nici cum s\ se ridice de pe scaun. Fa]a lui era expresiv\, dar se tundea anapoda. Ea ì admira mai ales `ndr\zneala, robuste]ea g`ndirii; era, f\r\ `ndoial\, foarte instruit, dar ei ì p\rea incult. Se ocupa cu un instinct de amant\ [i de mam\ de acest copil mare, pe care `[i luase sarcina s\-l formeze. F\cea din el opera, statuia pe care avea s-o modeleze. ~l `nv\]a s\-[i `ngrijeasc\ unghiile, s\-[i pieptene cu c\rare p\rul pe care `nainte vreme `l purta aruncat pe spate, [i fruntea, pe care noua piept\n\tur\ o ascundea acum pe jum\tate, p\rea mai palid\ [i mai `nalt\. ~n sf`r[it, `nlocui cu cravate b\t\toare la ochi modestele noduri, cump\rate de gata, pe care le purtase p`n\ acum. Hot\r`t, Lady Griffith `l iubea pe Vincent; `ns\ nu suporta s\-l vad\ taciturn sau botos, cum spunea ea. ~[i plimb\ u[urel degetul pe fruntea lui Vincent, de parc\ ar vrea s\ netezeasc\ un rid, o cut\ dubl\ care, pornind de la spr`ncene, taie dou\ linii verticale [i pare aproape dureroas\. Dac\ vrei s\-mi aduci aici regrete, griji [i remu[c\ri, mai bine s\ nu mai vii, [opte[te ea, aplec`ndu-se peste el.
9/3/04
12:55 AM
Page 58
58
ANDR GIDE
59
Vincent `nchide ochii, orbit parc\ de o lumin\ prea puternic\. Privirea lui Lilian jubileaz\, lu`ndu-i vederea: Aici e ca `ntr-o moschee; te descal]i c`nd intri, ca s\ nu aduci noroiul de-afar\. S\ nu crezi c\ nu [tiu la ce te g`nde[ti! Apoi, cum Vincent vrea s\-i pun\ m`na la gur\, ea se zbate cu `nc\p\]`nare: Nu, las\-m\ s\-]i vorbesc serios! M-am g`ndit mult la ce mi-ai spus deun\zi. Se crede `ndeob[te c\ femeile nu [tiu s\ g`ndeasc\, vei vedea `ns\ c\ depinde de care femeie e vorba... Ceea ce-mi spuneai despre rezultatele `ncruci[\rilor... [i c\ nu se ob]in lucruri prea str\lucite prin amestec, ci mai degrab\ prin selec]ie... Ce zici? Am re]inut bine lec]ia?... Ei bine! ~n diminea]a asta am impresia c\ nutre[ti un monstru, ceva cu totul [i cu totul ridicol, [i pe care nu vei putea niciodat\ s\-l `n]arci: un hibrid rezultat dintr-o bacant\ [i Sf`ntul Duh. N-am dreptate?... }i-e sc`rb\ de tine pentru c\ ai p\r\sit-o pe Laura: citesc asta `n cuta de pe fruntea ta. Dac\ vrei s\ te `ntorci la ea, spune-mi-o acum pe loc, [i pleac\; ar `nsemna c\ m-am `n[elat `n privin]a ta [i te-a[ l\sa s\ pleci f\r\ nici un regret. Dar dac\ vrei s\ r\mì cu mine, renun]\ la mutra asta de `nmorm`ntare! ~mi aminte[ti de un anume gen de englezi, care, pe m\sur\ ce g`ndirea li se emancipeaz\, se aga]\ cu [i mai mult\ ardoare de moral\; ajung`ndu-se la situa]ia c\ nu exist\ oameni mai puritani dec`t anumi]i liber-cuget\tori... Crezi despre mine c\ s`nt f\r\ inim\? Te `n[eli: `n]eleg foarte bine c\ ]i-e mil\ de Laura. Dar atunci, ce cau]i aici? Apoi, cum Vincent `[i `ntoarse fa]a: Ascult\: du-te `n baie [i `ncearc\ s\-]i la[i regretele sub du[. Iar eu sun s\ ne aduc\ ceaiul, ce spui? {i `nainte de plecare, o s\-]i explic un lucru pe care am impresia c\ nu l-ai `n]eles prea bine. El se ridic\. Ea sare `n urma lui: Nu te `mbr\ca imediat! ~n dulapul din dreapta cazanului de baie g\se[ti burnusuri, haikuri, pijamale... alegi ce vrei. Vincent reapare dup\ dou\zeci de minute, `nf\[urat `ntr-o djellaba de m\tase verde-fistic. Oh! stai pu]in! Stai pu]in s\ te aranjez eu, strig\ Lilian. Scoase dintr-un sipet oriental dou\ e[arfe late, violete; pe cea mai
`nchis\ la culoare i-o leg\ lui Vincent `n chip de cing\toare, iar din cealalt\ ì f\cu un turban: G`ndurile mele s`nt totdeauna de culoarea `mbr\c\mintei (`mbr\case o pijama purpurie cu fire argintii `n ]es\tur\). ~mi aduc aminte c\ odat\, c`nd eram foarte mic\, la San Francisco, ai mei au vrut s\ m\ `mbrace `n negru, pretext`nd c\ o sor\ de-a mamei tocmai murise: o m\tu[\ b\tr`n\, pe care eu n-o v\zusem niciodat\. Am pl`ns toat\ ziua; [i eram trist\, trist\; `mi `nchipuiam c\ suf\r foarte mult, c\ o regret imens pe m\tu[a... numai din pricina negrului. Dac\ b\rba]ii s`nt acum mai serio[i dec`t femeile, asta e numai datorit\ faptului c\ s`nt mai sobru `mbr\ca]i. Pariez c\ `n clipa asta nu mai ai acelea[i idei ca mai adineauri. A[az\-te aici, pe marginea patului; [i dup\ ce-o s\ bei un p\h\rel de votc\, o cea[c\ de ceai, [i dup\ ce-o s\ m\n`nci un sandvi[, `]i voi spune o poveste. ~mi dai tu de veste c`nd pot `ncepe... Se a[ez\ pe covora[ul din fa]a patului, `ntre picioarele lui Vincent, ghemuit\ ca o stel\ egiptean\, cu b\rbia pe genunchi. Dup\ ce ea `ns\[i b\u [i m`nc\, `ncepu: Eram pe La Bourgogne, ai auzit de vasul \sta, `n ziua `n care a naufragiat. Aveam [aptesprezece ani. Asta `nseamn\ c\ `]i spun v`rsta mea de acum. Eram o `not\toare excelent\; [i ca s\-]i dovedesc c\ n-am o inim\ de piatr\, o s\-]i spun c\, dac\ primul meu g`nd a fost s\ m\ salvez eu, al doilea a fost s\ salvez pe cineva. {i nici nu s`nt prea sigur\ dac\ nu cumva a fost chiar primul. Sau, mai degrab\, cred c\ nu m-am g`ndit la nimic; dar nimic nu m\ dezgust\ mai mult dec`t cei care, `n asemenea clipe, nu se g`ndesc dec`t la ei; ba da: femeile care ]ip\. O prim\ barc\ de salvare a fost umplut\ mai ales cu femei [i copii; [i c`teva femei scoteau asemenea urlete, c\ `]i venea s\ `nnebune[ti. Manevra a fost at`t de prost f\cut\, `nc`t [alupa, `n loc s\ se a[eze cu burta pe ap\, s-a l\sat cu v`rful `n jos [i s-a golit de to]i care erau `n\untru, `nainte chiar de a lua ap\. Totul se petrecea la lumina tor]elor, a farurilor [i a proiectoarelor. Nici nu-]i po]i imagina c`t era de lugubru. Valurile erau destul
9/3/04
12:55 AM
Page 60
60
ANDR GIDE
61
de mari [i zona care nu era luminat\ disp\rea dincolo de muntele de ap\, `n noapte. N-am tr\it niciodat\ via]a mai intens ca atunci; dar presupun c\ eram la fel de incapabil\ s\ judec precum un c\]el care se arunc\ `n ap\. Nici nu-mi dau prea bine seama cum s-au petrecut lucrurile; [tiu numai c\ remarcasem, `n [alup\, o feti]\ de cinci sau [ase ani, o bomboan\ de copil; [i imediat, c`nd am v\zut c\ barca se scufund\, pe ea m-am hot\r`t s-o salvez. La `nceput, era cu maic\-sa; dar femeia abia [tia s\ `noate; [i `n afar\ de asta, a[a cum se `nt`mpl\ `n asemenea cazuri, era st`njenit\ de fust\. Eu probabil c\ m-am dezbr\cat ma[inal; m\ chemau s\ urc `n barca urm\toare; desigur c\ am [i urcat; [i apoi am s\rit `n mare chiar din barc\; `mi amintesc doar c\ am `notat destul de mult\ vreme cu feti]a ag\]at\ de g`tul meu. Era `nsp\im`ntat\ [i m\ str`ngea at`t de tare, c\ nu mai puteam respira. Din fericire, cei din barc\ ne-au v\zut [i au reu[it s\ ne a[tepte sau s\ vin\ spre noi. Dar din alt motiv `]i spun aceast\ poveste. Pentru amintirea care a r\mas cea mai vie [i niciodat\ n-o voi putea [terge din minte [i din inim\: `n barca aceea eram `ngr\m\di]i vreo patruzeci de oameni, dup\ ce au mai fost pescui]i mai mul]i `not\tori r\zle]i, a[a cum m-au pescuit [i pe mine. Eram `n partea din spate [i ]ineam lipit\ de mine feti]a pe care o salvasem, ca s-o `nc\lzesc; [i pentru a o `mpiedica s\ vad\ ceea ce eu nu puteam s\ nu v\d: doi marinari `narma]i, unul cu o secure, cel\lalt cu un cu]it de buc\t\rie, care [tii ce f\ceau?... Retezau degetele sau `ncheietura mìnii `not\torilor care, ag\]`ndu-se de corzi, `ncercau s\ se urce `n barc\. Unul din marinari (cel\lalt era negru) s-a `ntors spre mine v\z`ndu-m\ cum cl\n]\neam din din]i de frig, de spaim\ [i de oroare: Dac\ unul singur se mai urc\, s-a zis cu noi. Barca e plin\. A mai ad\ugat c\ `n toate naufragiile se procedeaz\ la fel; numai c\, fire[te, despre asemenea lucruri nu se mai vorbe[te. Atunci cred c\ am le[inat; `n orice caz, nu-mi mai amintesc de nimic, a[a cum r\mì surd mult\ vreme dup\ ce auzi un zgomot prea puternic. {i c`nd, la bordul vasului care ne-a salvat, mi-am venit `n fire, am `n]eles c\ nu mai eram, c\ nu voi mai
putea niciodat\ fi aceea[i, adolescenta sentimental\ de mai `nainte; am `n]eles c\ l\sasem o parte din mine s\ se scufunde `mpreun\ cu La Bourgogne, c\ de acum `nainte multor sentimente delicate le voi t\ia degetele [i `ncheieturile, pentru a le `mpiedica s\ se urce [i s\-mi scufunde inima. ~l privi pe Vincent cu coada ochiului [i, cambr`ndu-[i torsul, se l\s\ pe spate: E o obi[nuin]\ care prinde bine. Apoi, cum p\rul i se desf\cuse [i ì c\dea pe umeri, se ridic\, se apropie de o oglind\ [i, `n timp ce vorbea, `[i aranj\ coafura: C`nd am p\r\sit America, la pu]in timp dup\ aceea, mi se p\rea c\ s`nt l`na de aur [i c\ plecam `n c\utarea unui cuceritor. Poate c\ uneori m-am `n[elat; poate c\ am comis erori; a[a cum e posibil c\ [i acum gre[esc vorbindu-]i cum `]i vorbesc. Tu `ns\ n-ai s\-]i `nchipui c\, dac\ am fost a ta, m-ai [i cucerit. Str\duie[te-te s\ te convingi c\ ì detest pe mediocri [i nu pot iubi dec`t un `nving\tor. Dac\ m\ vrei pe mine, s\ m\ vrei ca s\ te ajut s\ `nvingi. Dac\ `ns\ crezi c\ a[ vrea s\ te fac s\ pl`ngi sau c\ te-a[ putea m`ngìa sau alinta... e mai bine s\-]i spun acum, imediat: nu, b\tr`nul meu Vincent, nu de mine ai nevoie, ci de Laura. Vorbise f\r\ s\ se `ntoarc\ spre el, continu`nd s\-[i aranjeze p\rul rebel; dar Vincent ì `nt`lni privirea `n oglind\: O s\-mi `ng\dui s\ nu-]i r\spund dec`t disear\, spuse el ridic`ndu-se [i dezbr\c`nd ve[mintele orientale, spre a le `mbr\ca pe cele de ora[. Acum trebuie s\ ajung repede acas\, `nainte ca fratele meu Olivier s\ plece; am s\-i comunic ceva urgent. Spuse toate acestea `n chip de scuz\ [i pentru a colora plecarea; dar c`nd se apropie de Lilian, aceasta se `ntoarse spre el at`t de sur`z\toare [i de frumoas\, `nc`t ezit\: Doar dac\ eventual ì las un bilet pe care s\-l g\seasc\ la dejun, relu\ el. Sta]i mult de vorb\, voi doi? Aproape deloc. Acum `ns\ am s\-i transmit o invita]ie pentru disear\.
9/3/04
12:55 AM
Page 62
62
ANDR GIDE
63
Din partea lui Robert... Oh! I see1 spuse ea cu un z`mbet ciudat. Despre el va trebui s\ mai vorbim... A[adar, pleac\ repede! Dar `ntoarce-te la [ase, c\ci la [apte ne va lua cu ma[ina s\ cin\m la un restaurant din Bois. Merg`nd, Vincent mediteaz\; simte c\ sa]ietatea dorin]elor poate na[te, `nso]ind bucuria [i ad\postindu-se parc\ `n spatele ei, un anume fel de disperare.
VIII
Trebuie s\ alegi: sau s\ iube[ti femeile, sau s\ le cuno[ti; nu exist\ cale de mijloc.
CHAMFORT
pretinde c\ vrea s\ l\mureasc\ opinia public\; de fapt, o atrage cu abilitate de partea lui. Despre nici o carte de-a lui douard nu s-au scris at`tea articole; e adev\rat c\ nici douard nu a f\cut nimic pentru a-[i atrage bun\voin]a criticilor. Pu]in ì pas\ de indiferen]a lor! Dar citind articolele despre cartea rivalului s\u, simte nevoia s\-[i spun\ din nou acest lucru. Nu pentru c\ l-ar detesta pe Passavant. L-a `nt`lnit uneori [i l-a g\sit fermec\tor. De altfel, [i Passavant s-a ar\tat fa]\ de el c`t se poate de amabil. Numai c\ ì displ\ceau c\r]ile lui Passavant, pe care `l considera mai mult un me[te[ugar dec`t un artist. Ajunge, s-a g`ndit la el destul... douard scoate din buzunarul vestonului scrisoarea Laurei, scrisoarea pe care o recitea pe puntea vasului; o cite[te iar:
Drag\ prietene, Ultima oar\ c`nd te-am v\zut era, `]i aminte[ti, `n St. Jamess Park, la dou\ aprilie, `n ajunul plec\rii mele spre Sud m-ai f\cut s\-]i promit c\ `]i voi scrie dac\ m\ voi afla `n vreo `ncurc\tur\. ~mi ]in promisiunea. La cine altul dec`t la dumneata a[ putea apela? C\ci tocmai celor `n care a[ vrea s\ g\sesc un sprijin, lor mai ales trebuie s\ le ascund adresa mea. Prietene, s`nt `ntr-o situa]ie disperat\. Despre ce a fost via]a mea dup\ ce l-am p\r\sit pe Flix, o s\-]i povestesc poate c`ndva. M-a `nso]it p`n\ la Pau, apoi s-a `ntors singur la Cambridge, la `ndatoririle lui profesionale. Ce s-a petrecut acolo cu mine, p\r\sit\ [i singur\ numai cu mine `ns\mi, prim\vara, `n convalescen]\... Voi `ndr\zni oare s\-]i m\rturisesc dumitale ceea ce nu-i pot spune lui Flix? A sosit clipa `n care ar trebui s\ fim din nou `mpreun\. Dar, vai, nu mai s`nt demn\ s\ dau ochii cu el. Scrisorile pe care i le scriu de c`t\va vreme s`nt pline de minciuni, iar cele pe care le primesc de la el nu vorbesc dec`t de bucuria lui de a m\ [ti `ns\n\to[it\. De ce nu s`nt [i-acum bolnav\! De ce n-am murit acolo!... Prietene, trebuie s\ m\ plec `n fa]a eviden]ei: s`nt `ns\rcinat\; [i copilul pe care-l a[tept nu e al lui. L-am p\r\sit pe Flix de mai bine de trei luni, pe el, cel pu]in, n-a[ putea s\-l `n[el. Nu `ndr\znesc s\ m\ `ntorc la el. Nu pot. Nu vreau. E prea bun. F\r\ `ndoial\ c\ m-ar ierta, iar eu nu merit, nu vreau s\ m\ ierte. Nu `ndr\znesc s\ m\ `ntorc la p\rin]ii
~n rapidul de Paris, douard cite[te cartea lui Passavant: Bara fix\ proasp\t ap\rut\, [i pe care tocmai o cump\rase `n gar\ la Dieppe. F\r\ `ndoial\ c\ aceast\ carte `l a[teapt\ la Paris; dar douard e ner\bd\tor s-o citeasc\. Se vorbe[te despre ea peste tot. Nici o carte de-a lui n-a avut vreodat\ onoarea de a fi expus\ `n chio[curile din g\ri. I s-a ar\tat de nenum\rate ori ce demersuri ar fi de ajuns s\ fac\ pentru a ob]ine acela[i rezultat, dar n-a `ntreprins nimic. ~[i spunea c\ `l intereseaz\ foarte pu]in dac\ se v`nd [i c\r]ile lui `n chio[curile din g\ri, dar acum simte nevoia s\-[i repete acest lucru, v\z`nd cartea lui Passavant. ~l indispune tot ce face Passavant, ca [i zarva ce se st`rne[te `n jurul lui: articolele, de pild\, `n care cartea ì este ridicat\ `n sl\vi. Da, parc-ar fi un f\cut: fiecare dintre cele trei ziare cump\rate con]ine un elogiu la adresa Barei fixe. Un al patrulea public\ o scrisoare a lui Passavant, protest la un articol mai pu]in laudativ dec`t celelalte, ap\rut `ntr-un num\r anterior al aceluia[i ziar: Passavant `[i ap\r\ cartea [i o explic\. Scrisoarea `l irit\ pe douard mai mult dec`t articolele. Passavant
1 Da, `n]eleg! (engl.).
9/3/04
12:55 AM
Page 64
64
ANDR GIDE
mei, care m\ cred tot la Pau. Tata, dac\ ar afla, dac\ [i-ar da seama, ar fi `n stare s\ m\ blesteme. M-ar renega. Cum a[ putea s\ `nfrunt virtutea lui, oroarea lui fa]\ de r\u, fa]\ de minciun\ [i de tot ce e imoral? Mi-e team\, de asemenea, c\ o s\ le `ntristez pe mama [i pe sora mea. ~n ceea ce-l prive[te pe cel care... dar nu vreau s\-l acuz; c`nd mi-a promis c\ m\ va ajuta, era `n stare s-o fac\. Dar, din nenorocire, tocmai pentru a m\ putea ajuta [i mai mult, a `nceput s\ joace. A pierdut suma care era destinat\ `ntre]inerii mele [i cheltuielilor c\rora trebuia s\ le fac fa]\ c`nd aveam s\ nasc. A pierdut totul. La `nceput m\ g`ndisem s\ plec cu el, indiferent unde, s\ tr\iesc cu el, m\car o bucat\ de vreme, c\ci nu voiam s\-l st`njenesc [i nici s\-i fiu o povar\; p`n\ la urm\, a[ fi reu[it s\-mi c`[tig existen]a; momentan `ns\ nu pot. ~mi dau seama c\ sufer\ fiindc\ m-a p\r\sit, [i pentru c\ nu poate face altfel, de aceea nu-l acuz, dar, oricum, m-a p\r\sit. S`nt aici f\r\ un ban. Tr\iesc pe credit `ntr-un mic hotel. Dar situa]ia asta nu poate dura. Nu [tiu ce se va `nt`mpla cu mine. Vai! drumuri at`t de `nc`nt\toare nu puteau duce dec`t spre pr\pastie. ~]i scriu la adresa din Londra pe care mi-ai dat-o chiar dumneata, dar c`nd `]i va parveni, oare, aceast\ scrisoare? {i eu care-mi doream at`t de mult s\ fiu mam\! Nu fac dec`t s\ pl`ng tot timpul. D\-mi un sfat, dumneata e[ti singura mea speran]\. Ajut\-m\ dac\ e cu putin]\, [i dac\ nu... Vai, `n alt\ situa]ie a[ fi avut mai mult curaj, dar acum n-a[ muri doar eu. Dac\ nu po]i s\ vii, dac\-mi vei scrie: Nu pot face nimic, n-a[ avea ce s\-]i repro[ez. Spun`ndu-]i adio, m\ voi str\dui s\ nu regret prea mult via]a, dar cred c\ nu-]i dai prea bine seama c\ prietenia pe care mi-ai ar\tat-o r\m`ne pentru mine lucrul cel mai frumos n-ai `n]eles prea bine c\ ceea ce numeam eu prietenia mea pentru dumneata, `n inima mea avea un alt nume. Laura Flix Douviers P.S. ~nainte de a pune scrisoarea la cutie, o s\ m\ duc s\-l v\d pentru ultima dat\. O s\-l a[tept disear\ acas\ la el. Dac\ vei primi aceste r`nduri `nseamn\ c\ `ntr-adev\r... adio, adio, nu mai [tiu ce scriu.
65
deloc s\ insinuez c\ n-ar fi fost capabil s\ se `ntoarc\ la Paris numai pentru a o ajuta pe Laura; spun c\ era fericit c\ se `ntoarce. ~n ultimul timp, `n Anglia a dus o via]\ cu totul lipsit\ de pl\ceri; la Paris, primul lucru pe care o s\-l fac\ va fi s\ se duc\ la un bordel; [i cum acolo nu vrea s\ aib\ asupra lui h`rtii personale, ia valiza din plasa de deasupra banchetei, o deschide [i strecoar\ `n ea scrisoarea Laurei. Locul acestei scrisori nu e printre haine [i c\m\[i; scoate de sub ve[minte un caiet cartonat, pe jum\tate acoperit de scrisul lui; caut\, chiar la `nceputul caietului, anumite pagini scrise anul trecut, pe care le recite[te, [i printre care `[i va g\si loc scrisoarea Laurei.
Jurnalul lui douard

18 octombrie Laura nu pare s\-[i dea seama de puterea ei; eu, fiind `n stare s\ p\trund `n secretele inimii mele, [tiu prea bine c\ p`n\ acum n-am scris un singur r`nd care s\ nu fi fost indirect inspirat de ea. C`nd e cu mine, o simt copil\roas\ `nc\ [i toat\ elocven]a mea o datorez dorin]ei de a o instrui, de a o convinge, de a o cuceri. Nu v\d nimic, nu aud nimic f\r\ a m\ g`ndi imediat: oare ea ce-ar spune despre asta? Renun] la emo]iile mele [i nu le mai cunosc dec`t pe ale ei. Mi se pare chiar c\, dac\ ea n-ar fi l`ng\ mine ca s\ m\ pot preciza, personalitatea mea s-ar destr\ma `n contururi foarte vagi; nu m\ adun [i nu m\ definesc dec`t al\turi de ea. Prin ce iluzie am putut crede p`n\ acum c\ a[ putea-o modela dup\ asem\narea mea? Fiindc\, dimpotriv\, eu s`nt cel care se muleaz\ dup\ ea; [i nu remarcam acest lucru. Sau mai degrab\: printr-o stranie `ncruci[are a influen]elor iubirii, fiin]ele noastre se deformau reciproc. Involuntar, incon[tient, dou\ fiin]e care se iubesc se modeleaz\ reciproc, fiecare se str\duie[te s\ semene cu acel idol pe care-l contempl\ `n inima celuilalt... Oricine iube[te cu adev\rat renun]\ la sinceritate. ~n acest fel a reu[it s\ m\ `n[ele. G`ndul ei era peste tot al\turi de al meu. ~i admiram gustul, curiozitatea, cultura [i nu [tiam c\
douard primi aceast\ scrisoare chiar `n diminea]a plec\rii sale. Adic\ se hot\r` s\ plece de `ndat\ ce o primi. ~n orice caz, nu avea inten]ia s\-[i prelungeasc\ prea mult [ederea `n Anglia. Nu vreau
9/3/04
12:55 AM
Page 66
66
ANDR GIDE
67
numai din dragoste pentru mine se interesa cu at`ta pasiune de tot ce m\ `nc`nta pe mine. C\ci singur\ nu [tia s\ descopere nimic. Ast\zi `n]eleg c\, pentru ea, admira]ia nu era dec`t un pat unde g`ndirea ei se culca al\turi de g`ndirea mea; or, printr-asta, nu r\spundea exigen]ei profunde a naturii sale. Nu m\ g\tesc [i nu m\ fac frumoas\ dec`t pentru tine, avea ea s\ spun\. ~n vreme ce eu a[ fi vrut s\ fac\ totul pentru ea `ns\[i, r\spunz`nd astfel unui profund imbold personal. Dar din tot ce-[i ad\uga ei pentru a-mi fi pe plac, nu va r\m`ne nimic, nici m\car un regret, nici m\car sentimentul c\ ì lipse[te ceva. Vine odat\ [i ziua c`nd iese din nou la iveal\ fiin]a cea adev\rat\, cea pe care timpul o dezbrac\ `ncet de toate ve[mintele-i de `mprumut; [i, dac\ cel\lalt e `ndr\gostit de zorzoane, nu mai str`nge la piept dec`t ni[te g\teli f\r\ trup, dec`t o amintire... dec`t nefericire [i disperare. Ah, cu c`te virtu]i, cu c`te perfec]iuni am `mpodobit-o! C`t de iritant\ e problema aceasta a sincerit\]ii! Sinceritate! C`nd vorbesc despre ea, m\ g`ndesc la sinceritatea ei. Dac\ m\ privesc pe mine, nu mai `n]eleg ce `nseamn\ acest cuv`nt. Eu nu s`nt niciodat\ ceea ce cred c\ s`nt [i m\ schimb ne`ncetat, `n a[a fel `nc`t de multe ori, dac\ n-a[ fi de fa]\ pentru a face leg\tura `ntre ele, fiin]a mea de diminea]\ n-ar mai recunoa[te-o pe cea de sear\. Nimic nu poate fi mai deosebit de mine dec`t eu `nsumi. Numai `n solitudine `mi apare uneori substratul [i realizez o anume continuitate fundamental\; dar atunci mi se pare c\ via]a `[i `ncetine[te cursul, c\ se opre[te, iar eu pur [i simplu `ncetez s\ mai fiu. Inima nu-mi bate dec`t din simpatie; nu tr\iesc dec`t prin altul; prin procur\, a[ putea spune, prin logodn\, [i nicic`nd nu m\ simt tr\ind mai intens dec`t atunci c`nd scap de mine `nsumi spre a deveni indiferent cine. Aceast\ for]\ antiegoist\ este at`t de puternic\, `nc`t volatilizeaz\ `n mine sim]ul propriet\]ii [i, prin urmare, al responsabilit\]ii. Cu o asemenea fiin]\ nu te c\s\tore[ti. Cum s-o fac pe Laura s\ `n]eleag\ acest lucru? 26 octombrie Pentru mine nimic nu exist\ dec`t poetic ([i eu dau acestui cuv`nt sensul lui deplin) `ncep`nd cu mine `nsumi. Uneori, mi se
pare c\ nici nu exist `ntr-adev\r, ci c\-mi imaginez pur [i simplu c\ s`nt. Cel mai greu lucru pentru mine este s\ cred `n propria realitate. Mereu s`nt nedumerit de mine `nsumi [i nu `n]eleg prea bine, c`nd m\ privesc ac]ion`nd, cum cel pe care-l v\d ac]ion`nd este [i cel care prive[te, [i cel care se mir\, [i se `ndoie[te c\ ar putea fi actor [i spectator `n acela[i timp. Analiza psihologic\ a pierdut pentru mine orice interes din momentul c`nd mi-am dat seama c\ omul `ncearc\ tr\irile pe care crede s\ le `ncearc\. De aici s-ar putea g`ndi c\ `[i `nchipuie c\ `ncearc\ tr\irile pe care le `ncearc\... E o situa]ie pe care o v\d clar [i `n iubirea mea: `ntre a o iubi pe Laura [i a-mi imagina c\ o iubesc `ntre a-mi imagina c\ o iubesc mai pu]in [i a o iubi mai pu]in, ce zeu ar putea vedea vreo diferen]\? ~n domeniul sentimentelor, realul nu se distinge de imaginar. {i, dac\ e de ajuns s\-]i `nchipui c\ iube[ti, pentru a iubi, ajunge la fel de bine s\-]i spui c\ `]i `nchipui c\ iube[ti, c`nd iube[ti, pentru ca imediat s\ iube[ti mai pu]in, ba chiar s\ te deta[ezi pu]in de ceea ce iube[ti sau s\ desprinzi din ceea ce iube[ti c`teva cristale. Dar pentru a-]i spune toate acestea, n-ar trebui oare s\ fi [i `nceput `ntr-adev\r s\ iube[ti mai pu]in? Tocmai printr-un astfel de ra]ionament, X, `n cartea mea, se va for]a s\ se deta[eze de Z [i mai ales se va for]a s-o deta[eze pe ea de el. 28 octombrie Se vorbe[te ne`ncetat de cristalizarea brusc\ a iubirii. Lenta decristalizare, despre care nu aud niciodat\ vorbindu-se, este un fenomen psihologic ce m\ intereseaz\ `n mod deosebit. Cred c\ poate fi observat, dup\ un timp mai mult sau mai pu]in lung, `n toate c\s\toriile din dragoste. ~n mod sigur, pentru Laura nu e nimic de temut `n aceast\ privin]\ ([i e cu at`t mai bine), dac\ se c\s\tore[te cu Flix Douviers, a[a cum o sf\tuiesc ra]iunea, familia ei [i eu `nsumi. Douviers este un foarte onorabil profesor, plin de merite [i foarte capabil `n specialitatea lui (`mi amintesc acum c\ e foarte apreciat de elevii s\i) [i c\ruia, cu timpul, Laura ì va g\si cu at`t mai multe virtu]i, cu c`t se va fi iluzionat mai pu]in la `nceput; c`nd vorbe[te despre el, chiar mi se pare c\ `n privin]a
9/3/04
12:55 AM
Page 68
68
ANDR GIDE
69
laudelor ì mai r\m`ne datoare. Douviers merit\ mai mult dec`t crede ea. Ce admirabil subiect de roman: dup\ cincisprezece sau dou\zeci de ani de via]\ conjugal\, decristalizarea progresiv\ [i reciproc\ a so]ilor. At`ta vreme c`t iube[te [i vrea s\ fie iubit, `ndr\gostitul nu se poate ar\ta a[a cum este `n realitate [i, mai mult, nu-l vede pe cel\lalt dimpotriv\, `n locul lui ì apare un idol pe care `l `mpodobe[te, `l divinizeaz\ [i pe care `l creeaz\. Am pus-o deci pe Laura `n gard\, [i `n ceea ce o prive[te, [i `n ce m\ prive[te. M\ str\duiesc s-o conving c\ iubirea noastr\ nu ar putea asigura nici unuia, nici celuilalt o fericire durabil\. Cred c\ aproape am convins-o. douard d\ din umeri, `nchide jurnalul peste scrisoare [i `l pune `n valiz\. Tot acolo pune [i portofelul, dup\ ce a scos din el o bancnot\ de o sut\ de franci cu g`ndul c\, desigur, ì va ajunge p`n\ va reintra `n posesia valizei pe care, la sosire, inten]ioneaz\ s-o lase la casa de bagaje. Necazul e c\ valiza nu se `nchide cu cheia; sau `n orice caz el nu are o cheie cu care s-o `ncuie. Totdeauna pierde cheile de la valize. Eh! func]ionarii de la bagaje s`nt prea prin[i cu treaba `n timpul serviciului [i nu s`nt niciodat\ singuri. O s\-[i scoat\ valiza, pe la orele patru dup\-amiaz\; o va duce acas\; apoi va merge s-o lini[teasc\ [i s-o ajute pe Laura; va `ncerca s-o ia la un restaurant s\ cineze `mpreun\. douard mo]\ie; pe nesim]ite, g`ndurile lui iau alt curs. Se `ntreab\ dac\ ar fi ghicit, numai citind scrisoarea Laurei, c\ ea are p\rul negru. ~[i spune c\ romancierii, prin descrierea prea exact\ a personajelor lor, mai degrab\ st`njenesc imagina]ia dec`t o ajut\ [i c\ ar trebui s\-l lase pe fiecare cititor s\ [i le `nchipuie dup\ cum ì place. Se g`nde[te la romanul la care lucreaz\ [i care nu va trebui s\ semene cu nimic din ce a scris p`n\ acum. Nu-i sigur c\ Falsificatorii de bani e un titlu bun. A f\cut o gre[eal\ anun]`ndu-l. E absurd acest obicei de a anun]a ce carte preg\te[ti pentru a-i ademeni pe cititori. Numai c\ nu ademene[ti pe nimeni; `n schimb, te oblig\... Nu e sigur nici c\ subiectul e prea bun. Se g`nde[te mereu la el [i `nc\ de mult\ vreme; dar n-a scris un r`nd. At`ta doar c\ [i-a transcris `ntr-un carnet notele [i reflec]iile.
Scoate din valiz\ carnetul. Din buzunar scoate un stilou. Scrie: S\ despoi romanul de toate elementele care nu s`nt specifice romanului. A[a cum, odinioar\, fotografia a debarasat pictura de grija unei anume exactit\]i, fonograful va cur\]i ca mìne romanul de dialogurile relatate, din care, de prea multe ori, reali[tii `[i fac o adev\rat\ glorie. Evenimentele exterioare, accidentele, traumatismele apar]in cinematografului; se cuvine deci ca romanul s\ i le lase lui. Chiar [i descrierea personajelor nu mi se pare defel c\ ar apar]ine exclusiv acestui gen. Da, `ntr-adev\r, nu mi se pare c\ romanul pur (`n art\, ca `n orice domeniu, pentru mine doar puritatea conteaz\) ar trebui s\ se ocupe de descrierea personajelor. A[a cum nu se ocup\ nici drama. {i s\ nu mi se spun\ c\ dramaturgul nu-[i descrie personajele pentru c\ spectatorul le vede pe scen\; c\ci de c`te ori, la teatru, n-am fost st`njeni]i de actor [i am suferit pentru c\ sem\na at`t de pu]in cu cel care, f\r\ el, noi ni-l reprezentam at`t de bine. De obicei, romancierul nu se `ncrede `ndeajuns `n imagina]ia cititorului. Ce gar\ a trecut ca v`ntul? Asnires. Pune carnetul la loc, `n valiz\. E clar `ns\ c\ amintirea lui Passavant `l fr\m`nt\. Scoate din nou carnetul. Scrie iar: Pentru Passavant, opera de art\ nu e at`t un scop, c`t un mijloc. Convingerile artistice de care face el caz nu se afirm\ at`t de vehement dec`t pentru c\ nu s`nt profunde; nu s`nt dictate de nici una dintre secretele exigente ale temperamentului; ele r\spund unui comandament al momentului; lozinca lor este oportunitate. Bara fix\. Ceea ce `n cur`nd va ap\rea ca foarte vetust, la `nceput ar putea s\ par\ ca foarte modern. Fiecare complezen]\, fiecare afectare este promisiunea unui rid. Dar tocmai printr-asta place Passavant tinerilor. Pu]in ì pas\ lui de viitor. El se adreseaz\ genera]iei de azi ([i e f\r\ discu]ie mai bine dec`t dac\ s-ar adresa celei de ieri) dar cum nu se adreseaz\ dec`t ei, ceea ce scrie el risc\ s\ se treac\ o dat\ cu ea. {tie acest lucru [i nu-[i propune s\ supravie]uiasc\; [i a[a se face c\ se ap\r\ at`t de aprig nu numai
9/3/04
12:55 AM
Page 70
70
ANDR GIDE
71
c`nd e atacat, ci protesteaz\ de fiecare dat\ chiar [i atunci c`nd tonul criticii e mai rezervat. Dac\ ar sim]i c\ opera lui e durabil\, ar l\sa-o s\ se apere singur\ [i n-ar c\uta mereu s\ se justifice. Dar ce spun? S-ar felicita c\ e ne`n]eles [i c\ i se fac nedrept\]i care ar da b\taie de cap criticilor de mìne. Se uit\ la ceas. Unsprezece treizeci [i cinci. Ar fi trebuit s\ soseasc\. E curios s\ [tie dac\, prin absurd, Olivier `l a[teapt\ la gar\. Nu, e imposibil. Nici m\car nu s-ar putea presupune c\ Olivier a luat cuno[tin]\ de cartea po[tal\ prin care le anun]a p\rin]ilor acestuia `ntoarcerea sa [i unde incidental, f\r\ inten]ie, ca [i cum pur [i simplu nu [i-ar fi dat seama ce scrie, preciza ziua [i ora parc\ pentru a `ntinde o curs\ sor]ii, [i de dragul surprizei. Trenul se opre[te. Repede, un hamal! Nu, valiza nu e chiar at`t de grea, iar casa de bagaje nu-i prea departe. Presupun`nd c\ ar fi aici, vor reu[i oare s\ se recunoasc\ `n mul]imea aceea? S-au v\zut at`t de pu]in. Dac\ nu s-ar fi schimbat prea mult!... Ia te uit\, el s\ fie oare?
IX
N-am avea nimic de regretat din cele ce s-au petrecut mai pe urm\, dac\ m\car douard [i Olivier [i-ar fi ar\tat mai f\]i[ bucuria pe care au resim]it-o rev\z`ndu-se; dar o ciudat\ incapacitate de a-[i evalua pre]uirea de care se bucura fiecare `n inima [i `n mintea celuilalt le era comun\ [i ì paraliza pe am`ndoi; din care cauz\, fiecare crez`nd c\ numai el e emo]ionat, preocupat doar de propria bucurie [i parc\ st`njenit c\ o resimte at`t de intens, am`ndoi se str\duiau s\ [i-o ascund\. A[a se face c\ Olivier, departe de a-l ajuta pe douard s\-[i arate bucuria, spun`ndu-i cu c`t\ `nfrigurare venise `n `nt`mpinarea lui, crezu de cuviin]\ s\ vorbeasc\ de un drum oarecare pe care-l avusese de f\cut prin cartierul g\rii, chiar `n diminea]a aceea, de parc\ s-ar fi scuzat c\ a venit. Scrupulos p`n\ la exces, se str\duia s\ se conving\ `n sinea lui c\ poate douard ì socotea prezen]a inoportun\. Mai adineauri, c`nd spusese minciuna aceea, ro[ise.
douard remarc\ acest lucru [i cum, la `nceput, `l luase pe Olivier de bra] [i-l str`nsese cu nespus\ c\ldur\, crezu, tot din scrupul, c\ acest gest `l f\cuse s\ ro[easc\. La `nceput spusese: Am `ncercat s\ m\ conving c\ n-o s\ fii aici; dar de fapt eram sigur c\ vei veni. Putea crede c\ Olivier vede `n aceast\ fraz\ o dovad\ de `ng`mfare. {i auzindu-l cum ì r\spunde pe un ton nep\s\tor: Tocmai aveam de f\cut un drum prin cartierul g\rii, d\du drumul bra]ului lui Olivier, iar exaltarea lui se risipi imediat. Ar fi vrut s\-l `ntrebe pe Olivier dac\ a `n]eles c\ acea carte po[tal\ adresat\ p\rin]ilor lui era scris\ de fapt pentru el; dar c`nd s\-i pun\ `ntrebarea, nu mai avu curajul. Olivier, tem`ndu-se c\ `l plictise[te pe douard sau c\ va fi judecat gre[it dac\ va vorbi despre sine, t\cea. Se uit\ la douard [i se mir\ v\z`nd c\ buzele parc\ ì tremurau, apoi imediat plec\ privirea. douard dorea acea privire, dar `n acela[i timp se temea c\ Olivier l-ar putea socoti prea b\tr`n. R\sucea nervos `ntre degete o bucat\ de h`rtie. Era biletul pe care tocmai `l primise de la casa de bagaje, dar nu-i d\du nici o importan]\. Dac\ h`rtia aceea ar fi biletul de la casa de bagaje `[i spunea Olivier, v\z`ndu-l cum o mototole[te, apoi o azv`rle distrat n-ar arunca-o. {i nu se `ntoarse dec`t o clip\, at`t c`t s\ vad\ cum v`ntul ia peticul de h`rtie [i-l duce departe `n urma lor pe trotuar. Dac\ s-ar fi uitat mai st\ruitor, ar fi putut vedea cum un t`n\r ia biletul de pe jos. Era Bernard, care, de c`nd ie[iser\ din gar\, ì urm\rea... ~n timpul acesta, Olivier se sim]ea foarte m`hnit c\ nu g\se[te ce s\-i spun\ lui douard [i t\cerea dintre ei deveni insuportabil\. C`nd vom ajunge vizavi de Condorcet, `[i tot zicea `n sinea lui, o s\-i spun: Acum trebuie s\ m\ `ntorc acas\; la revedere. Apoi, ajung`nd `n fa]a liceului, `[i mai d\du r\gaz p`n\ la col]ul str\zii Provence. Dar douard, pe care t\cerea `l ap\sa, de asemenea, nu putea accepta s\ se despart\ chiar a[a. ~l invit\ pe Olivier `ntr-o cafenea. Poate c\ vinul care le fusese servit ì va ajuta s\-[i `nfr`ng\ st`njeneala. Ciocnir\. Succes, spuse douard, ridic`nd paharul. C`nd e examenul? Peste zece zile. {i te sim]i preg\tit?
9/3/04
12:55 AM
Page 72
72
ANDR GIDE
73
Olivier ridic\ din umeri: Parc\ po]i s\ [tii? E de-ajuns s\ fii prost dispus `n ziua aceea. Nu `ndr\znea s\ r\spund\: Da, de team\ s\ nu par\ prea sigur de sine. Mai era totodat\ st`njenit de dorin]a [i, `n acela[i timp, de teama de a-l tutui pe douard; se mul]umea s\ dea fiec\rei fraze o turnur\ indirect\ din care, cel pu]in, dumneavoastr\ era exclus, astfel `nc`t, ì r\pea lui douard posibilitatea de a-i propune, a[a cum de altfel dorea, s\-l tutuiasc\; de fapt, `[i amintea foarte bine c\ `n aceast\ privin]\ lucrurile se [i l\muriser\, cu c`teva zile `nainte de plecarea lui. Ai `nv\]at serios? Destul de serios. Dar nu chiar c`t a[ fi putut. Cei care muncesc bine au totdeauna sentimentul c\ ar putea lucra [i mai mult, spuse douard senten]ios. Rostise aceast\ fraz\ f\r\ voia lui; apoi imediat g\si c\ e ridicol\: Mai scrii versuri? Din c`nd `n c`nd... A[ avea mare nevoie de sfaturi. Ridic\ ochii spre douard; de sfaturile dumneavoastr\, ar fi vrut s\ spun\: de sfaturile tale. {i privirea, `n lipsa vocii, vorbea at`t de bine, `nc`t douard crezu c\ spune acest lucru din deferen]\ sau din gentile]e. Dar de ce a fost nevoie s\-i r\spund\, [i cu at`ta asprime: Oh! sfaturile trebuie s\ ]i le dai singur sau s\ le ceri camarazilor t\i! Cele ale v`rstnicilor nu fac doi bani! Olivier g`ndi: Totu[i, nu i-am cerut nici un sfat; de ce se sup\r\? Le era ciud\ am`ndurora c\ nu pot scoate din ei dec`t vorbe uscate, for]ate; [i fiecare, sim]ind jena [i agasarea celuilalt, se credea obiectul [i cauza lor. Asemenea conversa]ii nu duc la nimic bun, dac\ nu le vine ceva `n ajutor. Nu veni nimic. Pentru Olivier ziua `ncepuse prost `nc\ de diminea]\. Triste]ea pe care o sim]ise la de[teptare, c`nd v\zuse c\ Bernard nu mai e l`ng\ el [i c\ plecase f\r\ s\-[i ia r\mas-bun, triste]ea aceea, dominat\ c`teva clipe de bucuria `nt`lnirii cu douard, urca `n el ca un val mohor`t, `nv\luindu-i toate g`ndurile. Ar fi vrut s\ vorbeasc\ despre Bernard, s\-i povesteasc\ lui douard c`te [i mai c`te, s\-i trezeasc\ interesul fa]\ de prietenul s\u. Dar chiar [i cel mai u[or z`mbet al lui douard l-ar fi r\nit, [i cuvintele i-ar fi tr\dat sentimentele pasionate [i tumultuoase care-l st\p`neau, dac\ n-ar fi riscat s\ par\ exagerate. T\cea; sim]ea cum
tr\s\turile i se `n\spresc; ar fi vrut s\ se arunce `n bra]ele lui douard [i s\ pl`ng\. douard judeca gre[it aceast\ t\cere, expresia acestei fe]e contractate; iubea mult prea mult ca s\ nu-[i piard\ complet dezinvoltura. Abia `ndr\znea s\-l priveasc\ pe Olivier, pe care ar fi vrut s\-l str`ng\ `n bra]e [i s\-l alinte ca pe un copil; [i c`nd ì `nt`lni privirea mohor`t\: Asta-i, g`ndi el. ~l plictisesc... ~l obosesc, `l exasperez. Bietul b\iat! N-a[teapt\ dec`t s\ spun eu un cuv`nt ca s\ plece. {i douard nu mai rezist\, spuse acest cuv`nt, din mil\ fa]\ de cel\lalt: Acum trebuie s\ m\ p\r\se[ti. S`nt sigur c\ p\rin]ii te a[teapt\ cu pr`nzul. Olivier, care g`ndea `n acela[i fel, se `n[el\ [i el. Se ridic\ precipitat, `ntinse m`na. Ar fi vrut s\-i spun\ lui douard m\car: C`nd te voi revedea? C`nd v\ voi revedea? C`nd ne vom revedea? douard a[tepta aceste vorbe. Nu urm\ dec`t un banal: La revedere.
X
Soarele `l trezise pe Bernard. Se ridic\ de pe banc\, av`nd o puternic\ durere de cap. ~ndr\zneala de diminea]\ `l p\r\sise. Se sim]ea `ngrozitor de singur [i cu inima plin\ de un fel de am\r\ciune pe care refuza s-o numeasc\ triste]e, dar care-i umplea ochii de lacrimi. Ce s\ fac\? {i unde s\ se duc\?... {i dac\ se `ndrept\ spre gara Saint-Lazare, la ora la care [tia c\ trebuie s\ se duc\ [i Olivier, o f\cu f\r\ o inten]ie precis\ [i f\r\ alt\ dorin]\ dec`t aceea de a-[i revedea prietenul. ~[i repro[a c\ de diminea]\ plecase a[a, pe nepus\ mas\. S-ar putea ca Olivier s\ se fi sup\rat din pricina asta. Dar nu era el fiin]a la care Bernard ]inea cum nu mai ]inea la nimeni?... C`nd `l v\zu la bra] cu douard, un sentiment bizar `l `ndemn\ s\-i urm\reasc\ pe cei doi [i, `n acela[i timp, `l `mpiedic\ s\ li se arate, s\ le ias\ `n cale. ~n modul cel mai penibil se sim]ea de prisos, [i totu[i ar fi vrut s\ se strecoare `ntre ei. douard i se p\rea fermec\tor; nu era cu mult mai `nalt dec`t Olivier [i ar\ta doar pu]in mai `n v`rst\. Bernard se decise s\-l abordeze
9/3/04
12:55 AM
Page 74
74
ANDR GIDE
75
tocmai pe el; pentru asta a[tept\ s\ se despart\ de Olivier. Dar sub ce pretext s\ intre `n vorb\? S\-l acosteze? Exact `n clipa aceea v\zu bucata de h`rtie mototolit\ c\z`nd din m`na distrat\ a lui douard. O ridic\ [i v\zu c\ e un bilet de la casa de bagaje... asta-i, iat\ pretextul c\utat! ~i v\zu pe cei doi prieteni intr`nd `n cafenea; r\mase o clip\ perplex; apoi relu`nd monologul: Un tip normal n-ar g\si altceva mai bun de f\cut dec`t s\-i duc\ `n grab\ h`rtia asta, `[i spuse.
How weary, flat and unprofitable Seems to me all uses of this world!1
l-am auzit pe Hamlet spun`nd. Bernard, Bernard, ce g`nduri `]i trec prin minte? Nu mai departe de ieri cotrob\iai printr-un sertar. Pe care cale o apuci? Fii foarte atent, b\iete... Fii atent c\ la amiaz\ func]ionarul cu care a avut de-a face douard se va duce la mas\ [i va fi `nlocuit de un altul. {i n-ai promis tu oare prietenului t\u c\ vei `ndr\zni s\ faci orice? Se g`ndi totu[i c\ pripeala risc\ s\ compromit\ totul. Func]ionarul ar fi putut s\ fie surprins [i s\ i se par\ suspect\ aceast\ grab\; consult`nd registrul de depuneri ar fi putut s\ g\seasc\ prea pu]in normal c\ un bagaj, predat cu c`teva minute `nainte de ora dou\sprezece, e ridicat la c`teva minute dup\ aceea[i or\. ~n sf`r[it, dac\ un trec\tor oarecare, un pis\log oarecare l-a v\zut ridic`nd h`rtia... Bernard hot\r` s\ coboare p`n\ la Concorde, f\r\ grab\; exact timpul `n care un altul ar fi luat masa. C\ci se procedeaz\ destul de des `n felul acesta, nu-i a[a, adic\ depui valiza la bagaje p`n\ iei masa [i pe urm\ te duci s-o ridici? Migrena ì trecuse. Trec`nd pe l`ng\ terasa unui restaurant, lu\ f\r\ fasoane o scobitoare (erau a[ezate pe mese, `n mici fascicole), pe care avea s-o ]in\ `ntre din]i `n fa]a casei de bagaje, ca s\ aib\ aerul de om s\tul. Fericit c\ are de partea lui o `nf\]i[are pl\cut\, elegan]a costumului, distinc]ia ]inutei, franche]ea z`mbetului [i a privirii, `n sf`r[it, acel nu-[tiu-ce `n felul de a merge caracteristic celor care, tr\ind `n
1 C`t de ostenitoare, serbede [i de[arte `mi par deprinderile acestei lumi! (engl.).
bun\stare, n-au nevoie de nimic, deoarece au totul. Numai c\ toate astea se cam ponosesc dac\ dormi pe b\nci. ~l trecur\ sudorile c`nd func]ionarul ì ceru zece centime, taxa pentru valiz\. N-avea o para. Ce s\ fac\? Valiza era acolo, pe tejghea. Cel mai ne`nsemnat semn de st`njeneal\ avea s\ dea de b\nuit; ca [i lipsa de bani. Dar diavolul nu va `ng\dui ca el s\-[i piard\ st\p`nirea de sine; strecoar\ `ntre degetele `nfrico[ate ale lui Bernard, care scotocesc prin buzunare, ca [i cum ar fi c\utat cu disperare, o minuscul\ moned\ uitat\ nu se [tie c`nd `ntr-un buzunar al vestei. Bernard i-o d\ func]ionarului. N-a l\sat deloc s\ i se vad\ tulburarea. Ia valiza [i, cu un gest simplu [i cinstit, v`r\ `n buzunar m\run]i[ul ce i se d\ ca rest. Uf! ~l trec toate c\ldurile. Unde s\ mearg\ acum? I se taie picioarele [i valiza ì pare grea. Ce-o s\ fac\ acum cu ea?... ~i trece dintr-o dat\ prin minte c\ n-are cheia. Nu, nu [i iar\[i nu; nu va for]a broasca; doar nu e ho], ce naiba!... M\car dac\ ar [ti ce-i `n ea. At`rn\ greu. Bernard e leoarc\ de sudoare. Se opre[te o clip\; las\ bagajul pe trotuar. F\r\ discu]ie, va restitui valiza; dar mai `ntì ar vrea s\ afle ce-i `n\untru. Apas\ la `nt`mplare pe `nchiz\toare. Oh! miracol! Valvele i se `ntredeschid l\s`nd s\ se z\reasc\ o perl\: un portofel `n care se v\d bancnote. Bernard scoate perla [i `nchide la loc stridia. {i acum, fiindc\ are cu ce, repede! Un hotel. {tie unul foarte aproape, pe strada Amsterdam. E mort de foame. Dar `nainte de a se a[eza la mas\, vrea s\-[i pun\ valiza la ad\post. Un b\iat care-i car\ bagajul `l conduce pe scar\. Trei etaje; un culoar... o u[\, pe care o `ncuie cu cheia, `n dosul ei fiind comoara lui... Coboar\. A[ezat `n fa]a unui biftec, Bernard nu `ndr\znea s\ scoat\ portofelul din buzunar (po]i [ti cine te observ\?), dar, `n fundul buzunarului interior, m`na lui st`ng\ pip\ie dr\g\stos. Problema e cum s\-l fac pe douard s\-[i dea seama c\ nu s`nt un ho]. Ce fel de tip o fi douard? Poate c\ valiza ne va l\muri. E fermec\tor, asta e sigur. Dar exist\ o gr\mad\ de tipi fermec\tori care nu prea [tiu de glum\. Dac\ socote[te c\ valiza i-a fost furat\, va fi f\r\ `ndoial\ mul]umit c\ [i-o recap\t\. ~mi va fi recunosc\tor c\ i-o aduc sau dac\ nu `nseamn\ c\-i un m`rlan. Voi [ti eu cum s\ procedez ca s\-i par interesant. S\ lu\m repede desertul [i s\ urc\m `n camer\ ca s\ examin\m situa]ia. Plata [i s\-i l\s\m chelnerului un bac[i[ impresionant. Peste c`teva clipe, era din nou `n camer\.
9/3/04
12:55 AM
Page 76
76
ANDR GIDE
77
{i-acum, valiz\ drag\, `ntre noi doi!... Un costum de schimb; pu]in prea mare pentru mine, f\r\ `ndoial\. Stofa e frumoas\ [i de bun-gust. Lenjerie; obiecte de toalet\. Nu s`nt prea sigur c\ i le voi restitui vreodat\ pe toate. {i, dovad\ c\ nu s`nt ho], iat\ h`rtiile acestea m\ vor interesa mult mai mult. S\ citim `n primul r`nd ce scrie aici. Era caietul `n care douard strecurase trista scrisoare a Laurei. Primele pagini le cunoa[tem; iat\ ce urma dup\ ele:
XI
Jurnalul lui douard
1 noiembrie Acum cincisprezece zile... am gre[it c\ n-am notat atunci, imediat. Nu pentru c\ n-a[ fi avut timp, dar inima `mi era `nc\ plin\ de Laura sau, mai exact, nu voiam s\ m\ g`ndesc dec`t la ea; [i apoi nu-mi place s\ notez aici nimic din ce ar fi episodic, `nt`mpl\tor, [i `nc\ nu mi se p\rea c\ tot ceea ce aveam s\ povestesc putea avea o urmare, nici, cum se spune, c\ avea vreo importan]\; eu, cel pu]in, refuzam fa]\ de mine `nsumi s\ admit acest lucru [i, `ntr-un anume fel, tocmai pentru a-mi dovedi c\ e a[a, m-am ab]inut s\ vorbesc de faptul acela `n jurnalul meu; dar `mi dau bine seama [i zadarnic m\ ap\r c\ figura lui Olivier `mi magnetizeaz\ ast\zi g`ndurile, c\ ea le `ndrum\ cursul [i c\, f\r\ s\ ]in cont de el, n-a[ putea nici s\ m\ explic foarte bine, nici s\ m\ `n]eleg pe deplin. M\ `ntorceam de diminea]\ de la Perrin, unde fusesem s\ v\d dac\ vechea mea carte va fi reeditat\. Cum vremea era frumoas\, hoin\ream de-a lungul cheiurilor a[tept`nd s\ se fac\ ora pr`nzului. Cu pu]in `nainte de a ajunge `n dreptul lui Vanier, m-am oprit l`ng\ o tarab\ cu c\r]i de ocazie. Nu c\r]ile m\ interesau at`t, c`t un t`n\r licean, de vreo treisprezece ani, care r\scolea de zor prin
rafturi, sub privirea placid\ a unui supraveghetor a[ezat pe un scaun de nuiele `n fa]a dughenei. M\ pref\ceam c\ m\ uit pe stelaje, dar, cu coada ochiului, `l observam [i eu pe pu[tiul acela. Era `mbr\cat cu un pardesiu tocit p`n\ la urzeal\ [i ale c\rui m`neci prea scurte l\sau s\ se vad\ m`necile vestonului. Unul din buzunarele laterale era c\scat, de[i se vedea c\ e gol; `ntr-un col] stofa se rupsese. M\ g`ndeam c\ pardesiul acela mai fusese purtat [i de al]i fra]i [i c\ fra]ii lui [i el aveau obiceiul s\ v`re prea multe lucruri `n buzunare. M\ g`ndeam, de asemenea, c\ mama lor era foarte neglijent\ sau foarte ocupat\, din moment ce n-a cusut ruptura. Dar, `n clipa aceea, pu[tiul `ntorc`ndu-se pu]in, am v\zut c\ cel\lalt buzunar era c`rpit grosolan, cu un fir de a]\ neagr\, solid [i gros. Imediat am auzit [i admonestarea matern\: Nu mai pune dou\ c\r]i deodat\ `n buzunar; o s\-]i nenoroce[ti pardesiul. Iar ]i s-a descusut buzunarul. Te previn c\ data viitoare n-o s\ ]i-l mai cos. Uit\-te [i tu `n ce hal e[ti!... Toate lucrurile pe care mi le spunea [i s\rmana maic\-mea [i de care nici eu nu ]ineam seama. Pardesiul descheiat l\sa s\ se vad\ haina, [i privirea mi-a fost atras\ de o mic\ decora]ie, o bucat\ de panglic\ sau mai degrab\ o rozet\ galben\ pe care el o purta la butonier\. Notez toate acestea din disciplin\ [i tocmai pentru c\ m\ plictise[te s\ le notez. La un moment dat, supraveghetorul fu chemat `n\untru; nu r\mase acolo dec`t o clip\ [i, revenind, se a[ez\ iar pe scaun; dar copilului i-a fost de-ajuns clipa aceea ca s\ strecoare `n buzunarul pardesiului cartea pe care o ]inea `n m`n\; apoi, imediat, `ncepu din nou s\ r\scoleasc\ prin rafturi, ca [i cum nimic nu s-ar fi `nt`mplat. Totu[i, era lini[tit; `[i ridic\ ochii, `mi remarc\ privirea [i `n]elese c\ `l v\zusem. Sau, `n orice caz, `[i spuse c\ poate l-am v\zut; f\r\ discu]ie c\ nu era sigur de nimic; iar `ndoiala `l f\cuse s\-[i piard\ st\p`nirea de sine, ro[i [i `ncepu s\ joace o comedioar\ prin care `ncerca s\ se arate foarte `n largul lui, dar care dovedea c\ e extrem de st`njenit. Nu-l sc\pam din ochi. Scoase din buzunar cartea furat\; o v`r` la loc; se `ndep\rt\ c`]iva pa[i; scoase din interiorul hainei un pr\p\dit de portofel foarte uzat, pref\c`ndu-se c\ scotoce[te dup\ ni[te bani despre care [tia foarte bine c\ nu exist\; f\cu o grimas\ semnificativ\, o str`mb\tur\ teatral\, adresat\ mie, evident, [i care voia s\ spun\: Hait! n-am cu ce, av`nd, `n plus, aceast\ mic\ nuan]\: Ce curios, credeam
9/3/04
12:55 AM
Page 78
78
ANDR GIDE
79
c\ am cu ce, totul exprimat cu destul\ exagerare, pu]in prea subliniat, a[a cum ar face-o un actor care se teme c\ nu va fi `n]eles. Apoi, `n cele din urm\, pot aproape s\ spun: sub imboldul privirii mele, se apropie din nou de tarab\, scoase, `n sf`r[it, cartea din buzunar [i brusc o puse la locul ei. Totul fusese f\cut at`t de firesc, `nc`t supraveghetorul nu observ\ nimic. Apoi copilul ridic\ iar\[i capul, sper`nd c\ de data asta eram chit. Dar nu; `l priveam `n continuare; ca ochiul lui Cain; cu deosebirea c\ ochii mei z`mbeau. Voiam s\ stau de vorb\ cu el. A[teptam s\ plece de l`ng\ tarab\ ca s\-l abordez; dar nu se mi[ca [i st\tea ]eap\n `n fa]a c\r]ilor, [i am `n]eles c\ nu se va mi[ca at`ta vreme c`t voi continua s\-l fixez. Atunci, a[a cum se face c`nd vrei ca v`natul fictiv s\-[i schimbe locul, m-am `ndep\rtat c`]iva pa[i, ca [i cum mi-era de-ajuns c`t am v\zut. Plec\ [i el; dar nu apuc\ s\ se `ndep\rteze prea mult, c\ `l [i ajunsesem din urm\. Ce carte era aia? l-am `ntrebat pe nea[teptate, pun`nd totu[i `n tonul vocii mele, ca [i `n expresia fe]ei, c`t mai mult\ bl`nde]e cu putin]\. M\ privi drept `n ochi [i sim]ii cum ne`ncrederea i se risipe[te. Nu era prea frumu[el, dar ce privire dr\g\la[\ avea! Vedeam `n ea tot soiul de sentimente mi[c`ndu-se ca ierburile pe fundul unui rù. Era un ghid al Algeriei. Dar cost\ prea mult. {i eu nu s`nt destul de bogat. C`t? Doi franci jumate. Ceea ce nu te-ar fi `mpiedicat, dac\ n-ai fi v\zut c\ te observ, s-o [tergi cu cartea `n buzunar. Micu]ul f\cu un gest de revolt\ [i protest\ pe un ton foarte vulgar: Asta-i bun\, pesemne... c\ m\ lua]i drept ho]... cu o convingere `n stare s\ m\ fac\ s\ m\ `ndoiesc de ceea ce v\zusem. Sim]eam c\-mi scap\ dac\ insistam. Am scos trei monede din buzunar: Hai! du-te [i cump\r-o! Te a[tept. Dup\ dou\ minute ie[ea din dughean\ r\sfoind cartea at`t de mult r`vnit\. I-am luat-o din m`n\. Era un vechi ghid Joanne, din 71. {i ce vrei s\ faci cu el? i-am spus, restituindu-i-l. E prea vechi. Nu mai e bun de nimic. El protest\ zic`nd c\ da; c\, de altminteri, ghidurile mai noi cost\ mult mai mult, [i c\ pentru ce-i trebuie lui h\r]ile dintr-\sta
erau foarte bune. Nu caut s\-i transcriu cuvintele, fiindc\ [i-ar pierde relieful, despuiate fiind de extraordinarul lor accent de mahala, care m\ amuza cu at`t mai mult cu c`t frazele nu erau lipsite de elegan]\. ........................................................................................................ E necesar s\ scurtez mult acest episod. Precizia nu trebuie s\ fie ob]inut\ prin detaliul relat\rii, ci prin imagina]ia cititorului, prin dou\ sau trei tr\s\turi, puse exact la locul potrivit. Cred, de altfel, c\ toate acestea ar fi mai interesante dac\ l-a[ pune pe copil s\ le povesteasc\; punctul lui de vedere e mai semnificativ dec`t al meu. Pu[tiul e `n acela[i timp jenat [i flatat de aten]ia pe care i-o ar\t. Dar povara privirii mele ì falsific\ oarecum comportarea. O personalitate prea fragil\ [i incon[tient\ `nc\ se ap\r\ [i se ascunde dup\ paravanul unei atitudini. Nimic nu e mai greu de observat dec`t fiin]ele `n formare. Ar trebui s\ le po]i privi numai dintr-o parte, din profil. Pu[tiul declar\ pe nea[teptate c\ lui cel mai mult ì place geografia. B\nuiam c\ sub aceast\ dragoste se disimula un instinct de vagabondaj. Ai vrea s\ mergi acolo? l-am `ntrebat. Ei, asta-i bun\! f\cu el ridic`nd din umeri. ~mi trecu prin g`nd ideea c\ nu e fericit l`ng\ ai s\i. L-am `ntrebat dac\ locuie[te `mpreun\ cu p\rin]ii. Da. {i dac\ nu se prea `n]elege cu ei? Protest\ f\r\ convingere. P\rea pu]in cam `ngrijorat c\ fusese prea deschis mai adineauri. Ad\ug\: Da de ce m\ `ntreba]i chestiile astea? Numai a[a, i-am r\spuns imediat; apoi, ating`nd cu degetul panglica galben\ de la butonier\: Ce-i asta? P\i, e o panglic\; doar se vede. Era evident c\ `ntrebarea `l punea `n `ncurc\tur\. Se `ntoarse brusc spre mine, ostil parc\, [i pe un ton zeflemitor [i insolent, de care nu l-a[ fi crezut niciodat\ capabil [i care pur [i simplu m\ n\uci: Ia zice]i... vi se `nt`mpl\ des s\ ag\]a]i liceeni? Apoi, `n timp ce eu bìguiam confuz un simulacru de r\spuns, el `[i deschise servieta de [colar, pe care o ]inea sub bra], ca s\ v`re
9/3/04
12:55 AM
Page 80
80
ANDR GIDE
81
ghidul `n\untru. ~n interiorul ei se vedeau c\r]ile de [coal\ [i c`teva caiete, `mbr\cate toate la fel, `n h`rtie albastr\. Am luat unul dintre ele; era un caiet de istorie. Pu[tiul `[i scrisese, pe copert\, numele cu litere mari. Inima-mi tres\ri recunosc`nd numele nepotului meu:
GEORGES MOLINIER
(Inima lui Bernard tres\ri, de asemenea, citind aceste r`nduri, [i `ntreaga poveste `ncepu s\-l intereseze extraordinar de mult.) Va fi dificil, `n Falsificatorii de bani, s\ se admit\ c\ personajul care va juca rolul meu ar fi putut, r\m`n`nd `n bune rela]ii cu sora sa, s\ nu-i cunoasc\ deloc copiii. Mi-a fost totdeauna foarte greu s\ fardez adev\rul. Chiar s\ schimb culoarea p\rului mi se pare o `n[el\torie care face adev\rul mai pu]in verosimil. Toate se leag\ [i simt, `ntre toate faptele pe care mi le ofer\ via]a, dependen]e at`t de subtile, `nc`t totdeauna mi s-a p\rut c\ n-a[ reu[i s\ schimb un singur fapt f\r\ a modifica tot ansamblul. N-a[ putea totu[i s\ povestesc c\ mama acestui copil nu mi-e dec`t sor\ vitreg\, n\scut\ dintr-o prim\ c\s\torie a tat\lui meu; c\ n-am v\zut-o deloc c`t au tr\it p\rin]ii mei; c\ probleme legate de mo[tenire ne-au for]at s\ relu\m rela]iile... Toate acestea s`nt `ns\ indispensabile [i nu v\d ce-a[ putea inventa pentru a eluda indiscre]ia. {tiam c\ sora mea avea trei b\ie]i; eu nu-l cuno[team dec`t pe cel mare, student la medicin\; dar [i pe acesta l-am v\zut doar `n treac\t, deoarece, `mboln\vindu-se de tuberculoz\, a trebuit s\-[i `ntrerup\ studiile [i s\ se `ngrijeasc\ undeva `n Sud. Ceilal]i doi nu erau niciodat\ acas\ la orele la care veneam eu la Pauline; cel pe care-l aveam `n fa]a mea era f\r\ `ndoial\ ultimul. N-am l\sat deloc s\ mi se vad\ uimirea, dar, p\r\sindu-l brusc pe micul Georges, dup\ ce am aflat c\ se duce acas\ pentru masa de pr`nz, am s\rit `ntr-un taxi ca s\ ajung `naintea lui pe strada Notre-Dame-des-Champs. M\ g`ndeam c\, sosind la aceast\ or\, Pauline m\ va re]ine la mas\, a[a cum s-a [i `nt`mplat; cartea mea, din care luasem un exemplar de la Perrin, [i pe care puteam s\ i-o ofer, servea drept pretext pentru aceast\ vizit\ intempestiv\. Era pentru prima oar\ c\ m`ncam la Pauline. Gre[isem trat`ndu-l cu ne`ncredere pe cumnatul meu. Nu cred c\ e un jurist remarcabil, dar [tie s\ nu vorbeasc\ de meseria lui a[a cum nici eu nu vorbesc de a mea c`nd s`ntem `mpreun\, a[a c\ ne `n]elegem foarte bine.
Fire[te, c`nd am sosit `n diminea]a aceea, n-am scos un cuv`nt despre `nt`lnirea mea nea[teptat\: Sper c\ acum voi avea prilejul s\-mi cunosc nepo]ii, i-am spus lui Pauline c`nd m-a rugat s\ r\m`n la mas\. C\ci mai s`nt doi pe care nu-i cunosc `nc\. Olivier, mi-a r\spuns ea, va veni ceva mai t`rziu, c\ci are o repeti]ie. Dar parc\ tocmai `l aud sosind pe Georges. M\ duc s\-l chem. {i, alerg`nd la u[a camerei vecine: Georges! Vino s\-i dai bun\ ziua unchiului. Pu[tiul se apropie, `mi `ntinse m`na; eu l-am s\rutat... Admir puterea de disimulare a copiilor: n-a l\sat s\ se vad\ nici o surpriz\; de parc\ nu m\ recuno[tea. At`t c\ a ro[it foarte tare; dar maic\-sa putea crede c\ din timiditate. G`ndeam c\ poate e jenat fiindc\ `l revede pe detectivul de mai adineauri, c\ci ne p\r\si aproape imediat [i se duse `n odaia de al\turi; era sufrageria, care, dup\ c`te mi-am dat seama, slujea, de asemenea, drept camer\ de studiu copiilor, `ntre mese. Ap\ru totu[i, foarte cur`nd, tocmai c`nd intra tat\l s\u `n salon [i profit\ de clipa `n care treceam cu to]ii `n sufragerie, pentru a se apropia de mine [i a-mi str`nge m`na f\r\ s\ fie v\zut de p\rin]i. Crezui la `nceput c\ e vorba de o dovad\ de camaraderie, care m\ amuz\; dar nu: `mi deschise m`na care se `nchisese peste a lui, strecur\ `n ea un bilet pe care desigur tocmai `l scrisese, apoi `mi `ndoi degetele peste h`rtie, str`ng`ndu-le foarte tare. Bine`n]eles c\ m-am pretat la acest joc; am ascuns bile]elul `ntr-un buzunar, din care n-am putut s\-l scot dec`t dup\ pr`nz. Iat\ ce am citit:
Dac\ poveste[ti p\rin]ilor chestia cu cartea (t\iase cu o linie: te voi ur`), voi spune c\ mi-ai f\cut propuneri.
{i ceva mai jos:

Eu ies zilnic de la liceu la orele 10.
M-a `ntrerupt ieri vizita lui X. Convorbirea cu el mi-a pricinuit o stare de proast\ dispozi]ie. Am reflectat mult la cele spuse de X. Nu cunoa[te nimic din via]a mea, dar i-am expus planul Falsificatorilor de bani. Sfatul lui mi-e totdeauna de folos; c\ci se situeaz\ `ntr-un punct de vedere
9/3/04
12:55 AM
Page 82
82
ANDR GIDE
83
diferit de al meu. Se teme c\ a[ putea deveni factice [i c\ a[ putea sc\pa din m`n\ adev\ratul subiect de dragul umbrei acestui subiect care e `n capul meu. Pe mine m\ nelini[te[te faptul c\ simt cum via]a (via]a mea) se separ\ aici de opera mea, c\ opera mea se `ndep\rteaz\ de via]a mea. Numai c\ asta n-am putut s\ i-o spun lui. P`n\ acum, a[a cum se cuvine, gusturile, sentimentele, experien]ele mele personale `mi alimentau toate scrierile; `n frazele cele mai bine construite sim]eam cum bate propria inim\. De acum, `ntre ceea ce g`ndesc [i ceea ce simt, leg\tura e rupt\. {i `ncep s\ cred c\ tocmai neputin]a mea de azi de a-mi l\sa inima s\ vorbeasc\ `mi proiecteaz\ opera `n abstrac]iune [i artificialitate. G`ndindu-m\ la aceast\ chestiune, am `n]eles dintr-o dat\ semnifica]ia fabulei lui Apollo [i Dafne: fericit, am g`ndit, cel care poate cuprinde `ntr-o singur\ `mbr\]i[are [i laurul, [i obiectul iubirii sale. Am povestit at`t de mult despre `nt`lnirea mea cu Georges, `nc`t a trebuit s\ m\ opresc la momentul `n care Olivier intra `n scen\. N-am `nceput aceast\ relatare dec`t pentru a vorbi de el [i n-am reu[it s\ vorbesc dec`t de Georges. Dar, c`nd s\ vorbesc de Olivier, `mi dau seama c\ dorin]a de a am`na acest moment este cauza `ncetinelii mele. De `ndat\ ce l-am v\zut, `n aceast\ prim\ zi, de `ndat\ ce s-a a[ezat la masa familial\, de la prima mea privire, sau, mai exact, de la prima sa privire, am sim]it c\ aceast\ privire pune st\p`nire pe mine [i c\ nu mai dispun de via]a mea. Pauline insist\ s\ vin s\-i v\d mai des. M\ roag\ st\ruitor s\ m\ ocup pu]in de copiii ei. ~mi d\ de `n]eles c\ tat\l lor ì cunoa[te prea pu]in. Cu c`t discut mai mult cu ea, cu at`t mi se pare mai fermec\toare. Nu-mi dau seama cum de am putut s\ n-o v\d at`ta vreme. Copiii s`nt crescu]i `n religia catolic\, dar ea `[i aminte[te de educa]ia protestant\ pe care a primit-o `n copil\rie [i, cu toate c\ a plecat din casa tat\lui nostru de `ndat\ ce el s-a c\s\torit cu mama mea, descop\r `ntre ea [i mine nenum\rate tr\s\turi comune. {i-a dat copiii la pensionul p\rin]ilor Laurei, unde eu `nsumi am tr\it mult\ vreme. De altminteri, pensionul Azas se m`ndre[te c\ nu are o culoare confesional\ special\ (pe vremea mea se g\seau acolo chiar [i turci), de[i b\tr`nul Azas, fostul prieten al tat\lui meu, care l-a `nfiin]at [i care-l conduce [i acum, a fost la `nceput pastor. Pauline prime[te ve[ti destul de bune din sanatoriul unde Vincent este pe cale de vindecare. Mi-a spus c\ ì vorbe[te de mine `n
scrisorile ei [i c\ ar vrea s\-l cunosc mai bine, c\ci nu l-am v\zut dec`t `n treac\t. ~[i pune mari speran]e `n fiul ei cel mare; familia face economii s`ngeroase pentru a-i permite c`t mai cur`nd s\ se instaleze cu alte cuvinte: s\ aib\ o locuin]\ proprie pentru a-[i primi clientela. P`n\ atunci, a reu[it s\-i rezerve o parte din micul lor apartament, `ntr-o camer\ izolat\, care era liber\. Marea `ntrebare este dac\ nu cumva, din motive de s\n\tate, Vincent va trebui s\ renun]e la stagiul de intern. La drept vorbind, Vincent nu m\ intereseaz\ deloc [i, dac\ totu[i vorbesc mult despre el cu maic\-sa, o fac numai din complezen]\ [i pentru a putea imediat dup\ aceea s\ ne ocup\m mai mult de Olivier. C`t despre Georges, m\ las\ rece, abia `mi r\spunde dac\ ì vorbesc [i, c`nd m\ `nt`lne[te, `mi arunc\ priviri vag b\nuitoare. Mi se pare c\-mi poart\ pic\ fiindc\ nu m-am dus s\-l a[tept la ie[irea de la liceu sau c\ se g`nde[te numai la vacan]\. Pe Olivier nu-l v\d mai des. C`nd m\ duc `n vizit\ la maic\-sa, nu `ndr\znesc s\ intru `n camera `n care [tiu c\ `nva]\; dac\-l `nt`lnesc `nt`mpl\tor, s`nt at`t de st`ngaci [i de `ncurcat, `nc`t nu g\sesc nimic s\-i spun, [i din pricina asta s`nt at`t de nefericit, `nc`t prefer s-o vizitez pe maic\-sa la orele c`nd [tiu c\ el nu-i acas\.
XII
Jurnalul lui douard
(Urmare) 2 noiembrie Lung\ conversa]ie cu Douviers, care m-a `nso]it c`nd am plecat de la p\rin]ii Laurei p`n\ la Odon, trec`nd prin Luxembourg. Preg\te[te o tez\ de doctorat despre Wordsworth, dar din ce-mi spune `mi dau seama c\ ì scap\ calit\]ile cele mai specifice ale poeziei lui
9/3/04
12:55 AM
Page 84
84
ANDR GIDE
85
Wordsworth. Ar fi fost mai bine dac\ l-ar fi ales pe Tennyson. Simt `n Douviers o nedeslu[it\ inaptitudine, o `nclina]ie spre abstract, o anume naivitate. Totdeauna ia lucrurile [i oamenii a[a cum pretind c\ s`nt; poate [i pentru c\ el se arat\ totdeauna a[a cum este. {tiu, mi-a spus el, c\ e[ti cel mai bun prieten al Laurei. F\r\ `ndoial\ c\ ar trebui s\ fiu pu]in gelos pe dumneata. Dar nu pot. Dimpotriv\, tot ce mi-a spus ea despre dumneata m-a f\cut s\ `n]eleg mai bine [i, `n acela[i timp, s\ doresc a deveni prietenul dumitale. Am `ntrebat-o mai zilele trecute dac\ nu-mi por]i pic\ fiindc\ o iau de so]ie. Mi-a r\spuns c\, dimpotriv\, dumneata ai sf\tuit-o s\ se c\s\toreasc\ (cred c\ mi-a spus toate astea la fel de f\r\ `nconjur) fapt pentru care a[ vrea s\-]i mul]umesc [i s\ nu m\ socote[ti ridicol, fiindc\ o fac foarte sincer a ad\ugat el, for]`ndu-se s\ z`mbeasc\, dar cu o voce tremur\toare [i cu lacrimi `n ochi. Nu [tiam ce s\-i spun, pentru c\ m\ sim]eam mult mai pu]in emo]ionat dec`t ar fi trebuit s\ fiu [i total incapabil de o efuziune reciproc\. Probabil c\ i-am p\rut pu]in cam ]eap\n; dar m\ agasa. I-am str`ns totu[i m`na ce mi-o `ntinsese, c`t mai c\lduros cu putin]\. Asemenea scene, `n care ]i se ofer\ mai mult suflet dec`t ceri, s`nt totdeauna penibile. Se g`ndea, f\r\ `ndoial\, s\-mi c`[tige simpatia. Dac\ ar fi fost mai perspicace, s-ar fi sim]it furat; dar el se [i sim]ea recunosc\tor fa]\ de propriul gest, al c\rui reflex i se p\rea c\ `l surprinde `n inima mea. Cum eu nu spuneam nimic [i jenat poate de t\cerea mea: Cred, ad\ug\ el imediat, c\ la Cambridge se va sim]i prea dezr\d\cinat\, ca s\ mai fac\ anumite compara]ii care ar fi `n dezavantajul meu. Ce voia s\ `n]eleag\ prin asta? M\ str\duiam s\ nu caut nici un r\spuns. A[tepta poate s\ protestez; ceea ce ar fi `nsemnat s\ ne am\gim [i mai mult. Face parte din categoria oamenilor a c\ror timiditate nu suport\ t\cerile [i cred c\ e de datoria lor s\ le mobileze cu avansuri exagerate; e din categoria celor care la urm\ `]i spun: Am fost totdeauna deschis fa]\ de dumneata. Nu, z\u, dar important nu e s\ fii deschis, ci s\-i permi]i celuilalt s\ fie. Ar fi trebuit s\-[i dea seama c\ tocmai franche]ea lui o `mpiedica pe a mea. M\car dac\ eu nu-i pot fi prieten, sper c\ va fi un so] excelent pentru Laura; c\ci, la urma urmelor, acum ì repro[ez mai cu seam\ calit\]ile sale. Pe urm\, am discutat despre Cambridge, iar eu i-am promis c-o s\ vin s\-i v\d acolo.
Ce nevoie absurd\ a `ndemnat-o pe Laura s\-i vorbeasc\ de mine? Admirabil\ `nclina]ia femeilor spre devotament. De cele mai multe ori, omul iubit nu e pentru ele dec`t un cuier de care `[i at`rn\ dragostea. Cu ce sincer\ u[urin]\ a operat Laura substituirea! ~n]eleg s\ se m\rite cu Douviers; eu am fost printre primii care au sf\tuit-o acest lucru. Dar aveam dreptul s\ sper la un dram de suferin]\. C\s\toria va avea loc peste trei zile. C`teva articole despre cartea mea. Calit\]ile ce mi se recunosc cel mai frecvent s`nt tocmai cele care pe mine m\ sc`rbesc... Oare am f\cut bine l\s`nd s\ se reediteze vechiturile alea? C\ci nu mai corespund cu ceea ce `mi place acum. Dar abia acum `mi dau seama. Nu mi se pare c\, `n sensul propriu al cuv`ntului, m-a[ fi schimbat; ci c\ doar `n acest moment devin con[tient de mine `nsumi; p`n\ acum nu [tiam cine s`nt. S-ar putea s\ fi avut totdeauna nevoie de un altul, care pentru mine s\ aib\ rolul de revelator! Aceast\ carte s-a cristalizat prin Laura, [i de aceea nu mai vreau s\ m\ recunosc `n ea. Ne este interzis\ acea perspicacitate, n\scut\ din simpatie, care ne-ar permite s\ devans\m vremurile? Ce probleme ì vor fr\m`nta pe cei care vor veni dup\ noi? C\ci pentru ei vreau s\ scriu. S\ hr\nesc curiozit\]i `nc\ nedefinite, s\ r\spund unor exigen]e `nc\ imprecise, `n a[a fel `nc`t cel care ast\zi nu e dec`t un copil s\ se mire mìne c\ m\ `nt`lne[te `n drumul s\u. ~mi place foarte mult s\ simt la Olivier at`ta curiozitate, at`ta ner\bd\toare insatisfac]ie fa]\ de trecut... Uneori mi se pare c\ poezia e singurul lucru care `l intereseaz\. {i simt, recitind poeziile cu ochii lui, c`t de rari s`nt acei poe]i ai no[tri care s-au l\sat condu[i mai mult de sentimentul artei dec`t de inim\ sau de ra]iune. Ciud\]enia este c\, atunci c`nd Oscar Molinier mi-a ar\tat versurile lui Olivier, l-am sf\tuit pe acesta s\ nu se mai lase condus de cuvinte, ci s\ caute s\ [i le supun\. {i acum, tocmai dimpotriv\, mi se pare c\ el e cel care m\ `nva]\ pe mine acest lucru. C`t de trist, plicticos [i ridicol de rezonabil mi se pare ast\zi tot ce am scris p`n\ acum!
9/3/04
12:55 AM
Page 86
86
ANDR GIDE
87
5 noiembrie A avut loc ceremonia. ~n capela de pe strada Madame, `n care n-am mai intrat de foarte mult\ vreme. Toat\ familia Vedel-Azas era de fa]\: bunicul, tat\l [i mama Laurei, cele dou\ surori [i t`n\rul ei frate, plus nenum\ra]i unchi, m\tu[i [i veri. Familia Douviers reprezentat\ de trei m\tu[i `n doliu, din care catolicismul a f\cut trei c\lug\ri]e; dup\ c`te mi s-a spus, locuiau `mpreun\, [i tot cu ele a locuit [i Douviers dup\ moartea p\rin]ilor lui. La galerie, elevii pensionului. Al]i prieteni ai familiei umpleau sala; eu st\team `n fundul capelei; nu departe de mine am v\zut-o pe sora mea cu Olivier; Georges era pesemne la galerie, cu colegii s\i. La armoniu, b\tr`nul La Prouse; fa]a lui `mb\tr`nit\, mai frumoas\, mai nobil\ ca oric`nd; dar `n ochi f\r\ acea flac\r\ admirabil\ care-mi comunica o mare fervoare pe vremea c`nd luam lec]ii de pian. Privirile ni s-au `ncruci[at [i am sim]it `n z`mbetul ce mi l-a adresat at`ta triste]e, `nc`t mi-am promis s\-l a[tept la ie[ire. ~ntre timp, oamenii s-au mai mi[cat [i l`ng\ Pauline s-a f\cut un loc liber; Olivier mi-a f\cut imediat semn, a `mpins-o pu]in pe maic\-sa, ca s\ m\ pot a[eza l`ng\ el; apoi mi-a luat m`na [i a ]inut-o mult\ vreme `ntr-ale sale. Era pentru prima oar\ c\ se purta at`t de familiar cu mine. A ]inut ochii `nchi[i aproape tot timpul c`t a durat interminabila predic\ a pastorului, ceea ce mi-a permis s\-l contemplu `ndelung; seam\n\ cu ciobanul acela adormit dintr-un basorelief aflat la muzeul din Napoli, a c\rui fotografie o am pe biroul meu. A[ fi putut crede c\ doarme [i el, dac\ degetele nu i-ar fi frem\tat; m`na ì palpita ca o pas\re `ntre palmele mele. B\tr`nul pastor a crezut c\ e de datoria lui s\ expun\ istoria `ntregii familii, `ncep`nd cu bunicul Azas, c\ruia ì fusese coleg de clas\, la Strasbourg, `nainte de r\zboi, apoi codiscipol la Facultatea de Teologie. Am avut impresia c\ se va `mpotmoli `ntr-o fraz\ complicat\ `n care `ncerca s\ arate c\, prelu`nd conducerea unui pension [i dedic`ndu-se educa]iei copiilor, prietenul s\u de fapt nu p\r\sise preo]ia. Apoi a venit r`ndul celeilalte genera]ii. A vorbit, de asemenea, d`nd pilde moralizatoare, de familia Douviers, despre care se p\rea c\ nu [tie prea mare lucru. Noble]ea sentimentelor umbrea deficien]ele oratorice [i, `n r`ndurile asisten]ei, se auzeau
numeroase persoane care `[i suflau nasul. A[ fi vrut s\ [tiu ce g`nde[te Olivier; `mi `nchipuiam c\, fiind crescut `n religia catolic\, pentru el cultul protestant era desigur ceva nou [i c\, f\r\ `ndoial\, acum intra pentru prima oar\ `n acest templu. Neobi[nuita mea facultate de a m\ depersonaliza, care `mi permite s\ resimt emo]iile altuia de parc\ ar fi ale mele, m-a silit aproape s\ adopt senza]iile lui Olivier, cele pe care `mi imaginam c\ le tr\ie[te; [i cu toate c\ ]inea ochii `nchi[i sau poate tocmai din aceast\ pricin\ mi se p\rea c\ v\d `n locul lui [i pentru prima oar\ zidurile goale, auditoriul sc\ldat `n lumina abstract\ [i palid\, conturul crud al amvonului pe peretele alb din fund, rectitudinea liniilor, rigiditatea coloanelor ce sus]ineau galeriile, spiritul `nsu[i al acestei arhitecturi col]uroase [i decolorate a c\rei lips\ resping\toare de gra]ie, intransigen]\ [i parcimonie i le vedeam pentru prima oar\. Probabil c\ nu le-am remarcat mai devreme, pentru c\ fusesem obi[nuit cu ele din copil\rie... M-am g`ndit imediat la primele mele tres\riri religioase, la primele exalt\ri; la Laura [i la [coala de duminic\, unde ne `nt`lneam, monitori am`ndoi, plini de zel [i deslu[ind cu greu, `n `nfl\c\rarea aceea care ardea `n noi, orice sim]\m`nt impur, ce anume apar]inea celuilalt [i ce-I revenea lui Dumnezeu. {i, `n aceea[i clip\, l-am depl`ns pe Olivier c\ nu a cunoscut aceast\ prim\ despuiere de senzual, care ridic\ sufletul `ntr-un mod at`t de periculos deasupra apartenen]elor, [i c\ nu are amintiri asem\n\toare cu ale mele; dar faptul c\ `l sim]eam str\in de toate acestea m-a ajutat s\ evadez din mine `nsumi. Am str`ns cu pasiune m`na pe care el [i-o l\sase `ntr-ale mele, dar `n clipa aceea el [i-o retrase brusc. Deschise ochii pentru a m\ privi, apoi, cu un z`mbet [\galnic de copil, care-i tempera extraordinara gravitate a frun]ii, [opti, aplec`ndu-se spre mine tocmai `n timp ce pastorul, reamintind `ndatoririle fiec\rui cre[tin, `mp\r]ea cu d\rnicie proaspe]ilor c\s\tori]i sfaturi, precepte [i pioase dojeni: Mie pu]in `mi pas\: s`nt catolic. Totul m\ atrage la el [i m\ face s\ nu mai `n]eleg. La u[a sacristiei, l-am `nt`lnit pe b\tr`nul La Prouse. Mi-a spus pe un ton oarecum trist, dar `n care nu se sim]ea nici urm\ de repro[: Mi se pare c\ m-ai cam uitat. Am pretextat nu [tiu ce treburi, ca s\ m\ scuz c\ nu l-am v\zut at`ta vreme; i-am promis s\-i fac o vizit\ poimìne. Am `ncercat s\-l
9/3/04
12:55 AM
Page 88
88
ANDR GIDE
89
aduc la familia Azas, unde eram [i eu invitat la ceaiul pe care-l d\deau dup\ ceremonie; dar mi-a spus c\ nu e deloc `n apele lui [i se teme c\ va `nt`lni prea mul]i oameni cu care ar fi trebuit, dar nu ar fi fost `n stare, s\ stea la taifas. Pauline a plecat cu Georges; m-a l\sat cu Olivier: }i-l `ncredin]ez, mi-a spus ea r`z`nd; ceea ce p\ru c\ `l cam agaseaz\ pe Olivier, care se `ntunec\ la fa]\. M\ trase `n strad\: Nu [tiam c\ ai cunoscut at`t de bine familia Azas. A fost foarte surprins c`nd i-am spus c\ am locuit la ei doi ani. Dar cum ai putut prefera o astfel de situa]ie c`nd ai fi putut duce o via]\ independent\? Mi se ofereau destule comodit\]i, i-am r\spuns eu vag, neput`nd s\-i spun c\ `n vremea aceea Laura pusese st\p`nire pe toate g`ndurile mele [i c\ a[ fi acceptat p`n\ [i cel mai prost regim pentru pl\cerea de a-l suporta al\turi de ea. {i nu te-ai sufocat `n atmosfera `mb`csit\ din magherni]a aceea? Apoi, cum nu i-am r\spuns nimic: De altminteri, nici eu nu prea `mi dau seama cum de o suport, nici cum se face c\ mai s`nt acolo... Dar s`nt intern numai pe jum\tate. {i a[a [i e `nc\ prea mult. A trebuit s\-i povestesc despre prietenia dintre directorul magherni]ei aceleia [i bunicul s\u, prietenie care, mai t`rziu, a fost hot\r`toare pentru alegerea f\cut\ de mama sa. De altfel, ad\ug\ el, `mi lipsesc termenii de compara]ie; [i f\r\ `ndoial\ c\ toate azilurile astea seam\n\ `ntre ele; s`nt gata s\ cred c\, a[a dup\ cum mi s-a spus, majoritatea celorlalte s`nt mai rele. Ceea ce nu `nseamn\ c\ n-a[ fi mul]umit s\ scap de acolo. Nu m-a[ fi dus niciodat\ dac\ n-a[ fi avut de recuperat timpul c`t am fost bolnav. {i de mult\ vreme nu mai merg la pension dec`t din prietenie pentru Armand. Aflu atunci c\ acest mai t`n\r frate al Laurei ì este coleg. ~i spun lui Olivier c\ nu-l cunosc aproape deloc. De[i e cel mai inteligent [i cel mai interesant din toat\ familia. Adic\ e cel care te intereseaz\ mai mult dec`t al]ii. Nu, nu; te asigur c\ e foarte ciudat. Dac\ vrei, putem merge s\ discut\m pu]in cu el `n camera lui. Sper c\ va `ndr\zni s\ vorbeasc\ de fa]\ cu dumneata. Am ajuns `n fa]a pensionului.
Familia Vedel-Azas `nlocuise tradi]ionala mas\ de nunt\ cu un ceai mai pu]in costisitor. Vorbitorul [i biroul pastorului Vedel erau deschise pentru mul]imea de invita]i. Numai c`]iva rari intimi aveau acces `n micul salon particular al pastorului Vedel; [i pentru a evita o invazie, u[a dintre vorbitor [i salon fusese blocat\, iar din aceast\ pricin\, celor care `l `ntrebau pe unde ar putea ajunge la maic\-sa, Armand le r\spundea: Pe co[. Era o gr\mad\ de lume. C\ldura era sufocant\. ~n afar\ de c`]iva membri ai corpului didactic colegi de-ai lui Douviers, societate aproape exclusiv protestant\. Miros puritan foarte specific. Duhoarea e la fel de puternic\ sau poate chiar mai asfixiant\ la `ntrunirile catolice sau evreie[ti, de `ndat\ ce ei `ntre ei `ncep s\ se simt\ `n largul lor; numai c\ de cele mai multe ori la catolici se simte o supraapreciere, iar la evrei o subapreciere de sine, de care protestan]ii nu mi se par dec`t foarte rar capabili. Dac\ evreii au nasul prea lung, protestan]ii `l au turtit; e lucru [tiut. {i nici eu `nsumi n-am remarcat calitatea deosebit\ a acestei atmosfere, c`t\ vreme eram cufundat `n ea. Un nu [tiu ce inefabil alpestru, paradiziac [i neghiob. ~n fundul s\lii, bufetul aranjat pe o mas\; Rachel, sora mai mare a Laurei, [i Sarah, sora ei mai mic\, ajutate de c`teva fete candidate la m\riti[, prietenele lor, ofereau ceai... Laura, de `ndat\ ce m-a v\zut, m-a dus `n biroul tat\lui ei, unde era `ntrunit un `ntreg sinod. Refugiindu-ne `n dreptul ferestrei, am putut discuta f\r\ s\ fim auzi]i. Cu mult `nainte, ne scrijeliser\m numele pe pervaz. Vino s\ vezi! S`nt tot acolo, mi-a spus ea. Cred c\ nimeni nu le-a b\gat `n seam\. C`]i ani aveai atunci? Deasupra numelor scrisesem data. Am calculat: Dou\zeci [i opt. Iar eu, [aisprezece. S`nt zece ani de atunci. Momentul nu era prea bine ales pentru a dep\na astfel de amintiri; m\ for]am s\ schimb subiectul; `n timp ce ea m\ ducea la punctul de plecare cu o nelini[tit\ insisten]\; apoi deodat\, parc\ tem`ndu-se c\ s-ar putea `nduio[a, m\ `ntreb\ dac\-mi aminteam de Strouvilhou. Strouvilhou avea un regim special [i pe vremea aceea ì chinuia mult pe p\rin]ii Laurei. ~n principiu, urma cursurile, dar c`nd era
9/3/04
12:55 AM
Page 90
90
ANDR GIDE
91
`ntrebat: care? sau pentru ce examen se preg\te[te, r\spundea cu indiferen]\: Depinde. La `nceput, to]i l\sau impresia c\ ì consider\ insolen]ele drept glume, anume parc\ pentru a le toci ascu]i[ul, [i el `nsu[i le `nso]ea cu hohote de r`s; numai c\, `n cur`nd, r`sul lui deveni mai sarcastic, `n timp ce ie[irile ì deveneau mai agresive, [i eu nu `n]elegeam prea bine cum [i de ce pastorul `l mai tolera `n internat; `mi ziceam c\ poate numai din ra]iuni financiare [i pentru c\ nutrea pentru Strouvilhou un fel de afec]iune, amestecat\ cu mil\, sau c\ probabil avea o vag\ speran]\ c\ va reu[i s\-l conving\, adic\ s\-l converteasc\. {i la fel de pu]in `n]eleg de ce Strouvilhou continua s\ locuiasc\ la internat, c`nd ar fi putut foarte bine s\ se duc\ `n alt\ parte; fiindc\ nu mi se p\rea c\ este re]inut din motive sentimentale, ca mine; sau poate c\ tocmai pentru pl\cerea ce i-o ofereau aceste turniruri cu s\rmanul pastor, care se ap\ra prost [i totdeauna ì l\sa lui rolul cel frumos. ~]i aminte[ti c`nd l-a `ntrebat pe tata dac\ poart\ vestonul pe sub rob\, atunci c`nd predic\? Cum s\ nu! ~ntreba at`t de bl`nd, c\ bietul dumitale tat\ n-a remarcat nici urm\ de r\utate. Eram la mas\; rev\d scena foarte bine... {i tata, care i-a r\spuns candid c\ roba nu era prea groas\ [i c\ se temea s\ nu r\ceasc\ f\r\ veston. {i ce mutr\ dezolat\ a f\cut Strouvilhou! {i cum a trebuit s\ insist\m ca `n cele din urm\ s\ declare c\ povestea n-are prea mare importan]\, numai c\ atunci c`nd tat\l dumitale face gesturi mai largi, m`necile vestonului i se v\d de sub rob\, [i asta are un efect sup\r\tor asupra unor anumi]i credincio[i. Dup\ care s\rmanul tata a rostit o predic\ `ntreag\, ]in`ndu-[i bra]ele lipite de corp [i rat`nd toate efectele oratorice. {i, `n duminica urm\toare, s-a `ntors acas\ cu guturai, pentru c\ `[i dezbr\case vestonul. Oh! [i discu]iile despre smochinul sterp din Evanghelie [i despre pomii care nu fac fructe... Eu nu s`nt un pom fructifer. Eu fac doar umbr\, domnule pastor: v\ acop\r cu umbra mea. {i asta tot la mas\ a spus-o. Fire[te, c\ci nu-l vedeai dec`t la mas\.
{i o spusese pe un ton plin de ar]ag. Atunci l-a dat bunicul pe u[\ afar\. ~]i aminte[ti cum s-a ridicat deodat\, el, care de obicei st\tea cu nasul `n farfurie; [i, cu bra]ul `ntins, a spus: Ie[i! P\rea enorm, `nsp\im`nt\tor; era indignat. Cred c\ `ntr-adev\r lui Strouvilhou i s-a f\cut fric\. {i-a aruncat [ervetul pe mas\ [i a disp\rut. A plecat f\r\ s\ pl\teasc\; [i de atunci nu l-a mai v\zut nimeni. A[ fi curios s\ [tiu ce s-a `nt`mplat cu el. S\rmanul bunic, relu\ Laura cu o oarecare triste]e, c`t mi s-a p\rut de frumos `n ziua aceea! {tii c\ te iube[te foarte mult. Ar trebui s\ urci m\car pentru o clip\ la el `n birou. S`nt sigur\ c\ i-ar face mult\ pl\cere. Retranscriu toate acestea imediat, fiindc\ [tiu c`t e de dificil pe urm\ s\ reg\se[ti tonul just al unui dialog. Numai c\ din acest moment am `nceput s-o ascult pe Laura mai distrat. Tocmai `l z\risem, la o oarecare dep\rtare, pe Olivier, pe care `l pierdusem din vedere de c`nd Laura m\ adusese `n biroul tat\lui ei. Avea ochii str\lucitori [i tr\s\turile extraordinar de `nsufle]ite. Am aflat mai t`rziu c\ Sarah, ca s\ se amuze, ì d\duse s\ bea una dup\ alta [ase cupe de [ampanie. Armand era `mpreun\ cu el [i am`ndoi, strecur`ndu-se printre grupuri, le urm\reau pe Sarah [i pe o t`n\r\ englezoaic\ de aceea[i v`rst\ cu Sarah, care era intern\ la Azas de mai bine de un an. Sarah [i prietena ei au p\r\sit, `n sf`r[it, camera [i, prin u[a deschis\, i-am v\zut pe cei doi b\ie]i pornind `n fug\ dup\ ele pe sc\ri. M\ preg\team s\ ies [i eu, ced`nd rug\min]ilor Laurei, c`nd ea f\cu un pas spre mine: Ascult\, douard, a[ vrea s\-]i spun... [i brusc vocea ì deveni foarte grav\, poate va trece mult\ vreme p`n\ ne vom revedea. A[ vrea s\-mi spui din nou... A[ vrea s\ [tiu dac\ a[ mai putea conta pe dumneata... ca pe un prieten. Niciodat\ n-am avut at`ta poft\ s-o s\rut ca `n clipa aceea; m-am mul]umit `ns\ s\-i s\rut m`na cu dragoste [i cu `nfl\c\rare, [optind: Orice s-ar `nt`mpla. {i, pentru a-mi ascunde lacrimile pe care le sim]eam c\-mi umplu ochii, am alergat repede s\-l caut pe Olivier. El `mi p`ndea ie[irea, a[ezat al\turi de Armand pe o treapt\ a sc\rii. F\r\ discu]ie c\ era pu]in beat. Se ridic\, m\ trase de bra]:
9/3/04
12:55 AM
Page 92
92
ANDR GIDE
93
Vino, `mi spuse. O s\ fum\m o ]igar\ `n camer\ la Sarah. Fata ne a[teapt\. Imediat. Dar mai `ntì trebuie s\ m\ duc s\-l v\d pe Azas. Numai c\ n-a[ mai reu[i dup\ aceea s\ g\sesc camera. Las\ c\ o cuno[ti foarte bine; e fosta camer\ a Laurei, strig\ Armand. Fiindc\ era una dintre cele mai bune camere, i-o d\duser\ englezoaicei; dar cum nu pl\tea destul, `mp\r]ea camera cu Sarah. Li s-au pus dou\ paturi a[a, de form\; o treab\ destul de inutil\... Nu-l asculta, spuse Olivier r`z`nd [i `mbr`ncindu-l; e beat. Te sf\tuiesc s\ vorbe[ti, relu\ Armand. A[adar, vii, nu-i a[a? Te a[tept\m. Am promis c\ voi veni. De c`nd `[i tunde p\rul ca peria, b\tr`nul Azas nu mai seam\n\ deloc cu Whitman. A l\sat familiei ginerelui primul [i al doilea etaj al imobilului. De la fereastra biroului s\u (acaju, rips [i moleschin\), domin\ curtea [i supravegheaz\ plecarea [i sosirea elevilor. Vezi cum m\ r\sfa]\, `mi spuse, ar\t`ndu-mi pe mas\ un enorm buchet de crizanteme, pus acolo de mama unuia dintre elevi, veche prieten\ a familiei. Atmosfera od\ii era at`t de auster\, `nc`t aveai impresia c\ florile o s\ se ve[tejeasc\ `ntr-o clip\. M-am retras pentru un moment din mijlocul societ\]ii. S`nt b\tr`n [i zgomotul conversa]iei m\ obose[te. Dar florile astea o s\-mi ]in\ tov\r\[ie. Vorbesc `n felul lor [i [tiu s\ povesteasc\ despre slava Domnului mai bine dec`t oamenii (sau ceva asem\n\tor). Demnul b\rbat nu-[i poate imagina c`t de mult `[i plictise[te elevii cu pove[ti de acest fel; at`t de sincere `n gura lui, `nc`t reteaz\ orice ironie. Pentru mine, sufletele simple, cum e [i sufletul lui Azas, s`nt cel mai greu de `n]eles. Dac\ e[ti mai pu]in simplu tu `nsu]i, e[ti constr`ns s\ joci `n fa]a lor un fel de comedie; nu prea cinstit\; dar ce s\ faci? Nu po]i discuta, nu po]i pune lucrurile la punct; e[ti constr`ns s\ fii de acord. Azas impune `n jurul lui ipocrizia, dac\ nu-i `mp\rt\[e[ti `ntru totul credin]a. Pe vremea c`nd abia `ncepusem s\-l vizitez, eram indignat v\z`nd cum nepo]ii `l mint. A trebuit [i eu s\ fac la fel. Pastorul Prosper Vedel e prea ocupat; doamna Vedel, nu prea inteligent\, st\ cufundat\ `ntr-o reverie poetico-religioas\ `n care-[i pierde total sim]ul realit\]ii; a[a c\ bunicul se ocup\ de educa]ia [i de
instruirea tinerilor. O dat\ pe lun\, pe vremea c`nd locuiam la ei, asistam la o explica]ie furtunoas\, care se termina cu efuziuni patetice: De acum ne vom spune totul. Intr\m `ntr-o er\ nou\ de franche]e [i sinceritate. (~i place s\ foloseasc\ mai multe cuvinte pentru a spune acela[i lucru veche obi[nuin]\, r\mas\ de pe vremea c`nd era pastor.) S\ nu mai avem g`nduri ascunse, g`nduri din acelea ur`te. Vom putea s\ ne privim drept `n fa]\, ochi `n ochi. Nu-i a[a? Ne-am `n]eles. Dup\ care se cufundau [i mai mult, el `n neghiobiile lui, copiii `n minciunile lor. Aceste cuvinte i se adresau `n special unui frate al Laurei, cu un an mai mic dec`t ea, cam n\b\d\ios, [i care avusese [i aventuri amoroase. (S-a apucat s\ fac\ nego] `n colonii [i l-am pierdut din vedere.) ~ntr-o sear\, c`nd b\tr`nul a rostit din nou aceast\ fraz\, m-am dus s\-l caut la el `n birou; am `ncercat s\-l fac s\ priceap\ c\ intransigen]a lui f\cea cu neputin]\ sinceritatea pe care i-o pretindea nepotului. Azas aproape c\ s-a sup\rat: N-are dec`t s\ fac\ numai lucruri de care s\ nu se ru[ineze c`nd le m\rturise[te, a strigat el pe un ton ce nu admitea replic\. Altminteri era un om minunat; mai mult dec`t at`t: un prototip de virtute [i ceea ce se nume[te: o inim\ de aur; numai c\ judec\]ile lui erau copil\re[ti. Marea stim\ ce mi-o purta se datora faptului c\, dup\ [tiin]a lui, n-am avut amante. Nu mi-a ascuns c\ sperase s\ m\ c\s\toresc cu Laura; se `ndoie[te c\ Douviers ar fi so]ul care i se potrive[te [i mi-a repetat de mai multe ori: Alegerea ei m\ uime[te, apoi a ad\ugat: M\ rog, cred c\ e un b\iat cumsecade... Cum ]i se pare?... La care am spus: Desigur. Pe m\sur\ ce un suflet se cufund\ `n devo]iune, `[i pierde sim]ul realului, gustul, nevoia [i dragostea de realitate. Am observat acest lucru [i la Vedel, chiar dac\ n-am stat de vorb\ cu el dec`t foarte pu]in. Pe astfel de oameni str\lucirea credin]ei lor ì orbe[te, f\c`ndu-i s\ nu mai vad\ lumea ce-i `nconjoar\ [i s\ nu se mai vad\ nici pe ei `n[i[i. Pentru mine, cel mai important e s\ v\d totul limpede [i de aceea m\ uluie[te mul]imea de minciuni `n care se poate complace un habotnic. Am vrut s\-l fac pe Azas s\-mi vorbeasc\ despre Olivier, dar pe el `l intereseaz\ mai cu seam\ micu]ul Georges.
9/3/04
12:55 AM
Page 94
94
ANDR GIDE
95
Nu-l l\sa s\ vad\ c\ [tii ceea ce-]i voi spune eu acum, a `nceput el; de[i nu-i face dec`t cinste... ~nchipuie-]i c\ t`n\rul dumitale nepot [i c`]iva camarazi de-ai s\i au `ntemeiat un fel de mic\ asocia]ie, o lig\ de emula]ie reciproc\; nu-s admi[i `n ea dec`t cei pe care ì consider\ demni [i care au dat dovezi de virtute; un fel de Legiune de Onoare infantil\. Nu g\se[ti c\ e `nc`nt\tor? Fiecare poart\ la butonier\ o mic\ panglic\ destul de pu]in b\t\toare la ochi, e adev\rat, dar pe care eu am remarcat-o, totu[i. L-am chemat pe copil `n biroul meu [i, c`nd i-am cerut s\-mi explice ce e cu insigna aceea, la `nceput s-a tulburat. Scumpul de el se a[tepta la o mustrare. Apoi, ro[ind p`n\ `n v`rful urechilor [i vorbind foarte `nc`lcit, mi-a povestit cum a luat fiin]\ micul lor club. Astea-s lucruri, vezi dumneata, de care n-ai voie s\ r`zi; c\ci ri[ti s\ jigne[ti sentimente foarte delicate... L-am `ntrebat de ce el [i colegii lui nu f\ceau treaba asta deschis, la lumina zilei. I-am spus ce admirabil\ for]\ de propagand\, de prozelitism ar putea avea, ce rol frumos ar putea ei juca... Dar la v`rsta asta iube[ti misterul... Pentru a-i c`[tiga `ncrederea, i-am spus, la r`ndul meu, c\ pe vremea mea, adic\ atunci c`nd aveam v`rsta lui, m-am `nrolat `ntr-o asocia]ie de acest fel, ai c\rei membri purtau frumosul nume de cavaleri ai datoriei; fiecare dintre noi primea de la pre[edintele ligii un carnet `n care-[i scria cu toat\ sinceritatea sl\biciunile [i lipsurile. A `nceput s\ z`mbeasc\ [i mi-am dat seama c\ povestea aceea cu carnetele i-a dat o idee; n-am insistat, dar nu m-ar mira dac\ ar introduce acest sistem de carnete printre emulii s\i. Vezi dumneata, pe copiii \[tia trebuie s\ [tii cum s\-i iei; [i `n primul r`nd s\ le ar\]i c\ ì `n]elegi. I-am promis c\ nu voi sufla o vorb\ p\rin]ilor lui; cer`ndu-i `ns\ s\-mi promit\ c\ ì va spune totul mamei sale, care va fi foarte fericit\ afl`nd aceast\ poveste. Se pare totu[i c\ el [i colegii lui [i-au dat cuv`ntul de onoare s\ nu scoat\ o vorb\. Ar fi fost o st`ng\cie s\ mai insist. Dar, `nainte de a ne desp\r]i, ne-am rugat `mpreun\ ca Dumnezeu s\ le binecuv`nteze liga. S\rmane [i scumpule b\tr`n Azas! S`nt convins c\ pu[tiul te-a dus de nas [i c\ tot ce-a spus era minciun\. Dar cum ar fi putut Georges s\ r\spund\ altfel?... Vom `ncerca s\ l\murim acest lucru. La `nceput, n-am recunoscut camera Laurei. Tapetul od\ii fusese schimbat; atmosfera era cu totul alta. Sarah, de asemenea, mi
se p\rea de nerecunoscut. Credeam totu[i c\ o cunosc bine. Mi-a ar\tat `ntotdeauna foarte mult\ `ncredere. De c`nd o [tiu, eu am fost pentru ea omul c\ruia ì po]i spune totul. Numai c\ de prea mult\ vreme n-am mai fost pe la familia Vedel. Rochia ì dezvelea bra]ele [i g`tul. P\rea mai mare, mai `ndr\znea]\. {edea pe unul din cele dou\ paturi, al\turi de Olivier, lipit\ de b\iatul care se `ntinsese f\r\ fasoane [i p\rea c\ doarme. Era beat, f\r\ discu]ie; [i `n mod cert sufeream c\ `l v\d `n starea asta; dar mi se p\rea mai frumos ca oric`nd. Be]i, mai mult sau mai pu]in, erau to]i patru. Micu]a englezoaic\ izbucnea `n hohote de r`s, `ntr-un r`s ascu]it, de care m\ dureau urechile, la cele mai absurde vorbe ale lui Armand. Acesta spunea verzi [i uscate, flatat de r`sul ei [i rivaliz`nd cu el `n prostie [i `n vulgaritate; simul`nd c\-[i aprinde ]igara de la ro[ea]a din obrajii surorii sale sau de la obrajii lui Olivier, care erau, de asemenea, `mbujora]i, sau c\ [i-a ars degetele c`nd, pe nea[teptate, cu un gest neru[inat, ì apropie unul de altul silindu-i s\-[i lipeasc\ frun]ile. Olivier [i Sarah se pretau la acest joc, ceea ce mi se p\rea extrem de penibil. Dar anticipez... Olivier `nc\ se mai pref\cea c\ doarme c`nd Armand m\ `ntreb\ deodat\, pe nepus\ mas\, ce p\rere am despre Douviers. M\ a[ezasem `ntr-un fotoliu scund [i eram `n acela[i timp amuzat, st`rnit [i jenat de be]ia lor, de comportarea lor dezinvolt\; la urma urmelor, eram flatat c\ m-au invitat s\ vin, tocmai `ntr-un moment c`nd, dup\ toate aparen]ele, nu aveam ce c\uta printre ei. Domni[oarele aici de fa]\... continu\ el v\z`nd c\ nu r\spund [i m\ mul]umesc s\ z`mbesc din complezen]\ pentru a fi `n ton cu ei. ~n clipa aceea, englezoaica vru s\-l `mpiedice s\ vorbeasc\ [i alerg\ dup\ el ca s\-i pun\ m`na la gur\; el se zb\tu [i strig\: Aceste domni[oare s`nt indignate de ideea c\ Laura va trebui s\ se culce cu el. Englezoaica ì d\du drumul [i, cu o m`nie pref\cut\: Oh! S\ nu crede]i ce spune. E un mincinos. M-am str\duit s\ le explic, relu\ Armand mai potolit, c\ Laura, cu zestrea ei de dou\zeci de mii de franci, n-ar fi putut spera niciodat\ la ceva mai bun, [i c\, bun\ cre[tin\ cum este, va trebui s\ ]in\ cont mai ales de calit\]ile suflete[ti, a[a cum spune tat\l nostru, pastorul. Da, copiii mei. {i-apoi cum s-ar mai repopula p\m`ntul
9/3/04
12:55 AM
Page 96
96
ANDR GIDE
97
dac\ l-am condamna la celibat pe fiecare b\rbat care nu-i un Adonis... sau un Olivier, pentru a ne referi la o epoc\ mai recent\. Ce idiot! [opti Sarah. Nu-l asculta; nu mai [tie ce vorbe[te. Am spus adev\rul. Nu l-am auzit niciodat\ pe Armand vorbind `n felul acesta; `l credeam [i `l mai cred `nc\ delicat [i sensibil din fire; vulgaritatea lui mi se p\rea afectat\, datorat\ `n parte be]iei, dar mai cu seam\ dorin]ei de a o amuza pe englezoaic\. Aceasta, `ntr-adev\r foarte dr\gu]\, era pesemne foarte proast\ din moment ce nu-i displ\ceau asemenea necuviin]e; dar pe Olivier de ce-l interesau toate astea?... Mi-am promis ca, de `ndat\ ce vom fi numai noi doi, s\ nu-i ascund dezgustul meu. Dar dumneata, relu\ Armand, `ntorc`ndu-se brusc spre mine, dumneata care nu ]ii la bani [i ai destui ca s\-]i pl\te[ti sentimente nobile, ai consim]i s\ ne spui de ce nu te-ai c\s\torit cu Laura? De[i se p\rea c\ o iubeai, iar ea, toat\ lumea [tia c\ era moart\ dup\ dumneata. Olivier, care p`n\ `n clipa aceea se pref\cuse c\ doarme, deschise ochii; privirile ni se `nt`lnir\ [i f\r\ `ndoial\ c\ n-am ro[it, pentru c\ nici unul din cei de fa]\ nu era `n stare s\ m\ observe. Armand, e[ti insuportabil, spuse Sarah, ca pentru a m\ scoate din `ncurc\tur\, pentru c\ nu g\seam ce s\-i r\spund. Apoi, pe patul pe care la `nceput [ezuse, se `ntinse al\turi de Olivier `n a[a fel `nc`t li se atingeau capetele. Armand f\cu un salt, lu\ un paravan care st\tea pliat la capul patului, proptit de perete [i, cu gesturi de paia]\, `l desf\cu [i acoperi cu el cuplul, apoi, f\c`nd `n continuare pe bufonul, se aplec\ spre mine spun`nd `ns\ cu voce tare: Dumneata poate nici nu [tii c\ sor\-mea e o curv\? Era prea mult. M-am ridicat; am r\sturnat paravanul din dosul c\ruia Olivier [i Sarah se ridicar\ `n aceea[i clip\. Ea avea p\rul r\v\[it. Olivier se scul\. Se duse la toalet\ [i se sp\l\ pe fa]\ cu ap\ rece: Vino pe-aici! Vreau s\-]i ar\t ceva, `mi spuse Sarah lu`ndu-m\ de bra]. Deschise u[a camerei [i m\ conduse pe palier: Cred c\ asta l-ar putea interesa pe un romancier. E un carnet pe care l-am g\sit `nt`mpl\tor; un jurnal intim al tatei; nu `n]eleg cum de l-a putut l\sa s\ se r\t\ceasc\. Putea s\-l citeasc\ oricine. L-am luat eu, ca s\ nu dea Armand peste el. S\ nu-i spui nimic.
Carnetul nu e prea gros. ~l po]i citi `n zece minute [i mi-l restitui `nainte de plecare. Dar, Sarah, i-am spus, privind-o fix, ai s\v`r[it o indiscre]ie groaznic\. Ea ridic\ din umeri: Oh! dac\ `]i `nchipui asta, vei fi foarte decep]ionat. Numai `ntr-un singur loc devine mai interesant... [i nu prea. Stai c\-]i ar\t eu! Scoase din s`n o agend\ foarte mic\, veche de patru ani, pe care o r\sfoi o clip\, apoi mi-o `ntinse deschis\, indic`ndu-mi un pasaj: Cite[te repede! Mai `ntì am v\zut, dedesubtul unei date [i `ntre ghilimele, acest citat din Evanghelie: Cel ce este credincios `n lucrurile m\runte va fi [i `n cele mari, apoi: De ce s\ am`n mereu pe mìne hot\r`rea pe care vreau s\ o iau de a nu mai fuma? Chiar dac\ n-a[ lua-o dec`t pentru a nu o `ntrista pe Mlanie (p\storeasa), d\-mi, Doamne, puterea de a scutura jugul acestei ru[inoase sclavii. (Cred c\ citez exact.) Erau notate `n continuare luptele, rug\min]ile, rug\ciunile, eforturile, desigur, zadarnice, c\ci se repetau zi de zi. ~ntorc o alt\ pagin\ [i, dintr-o dat\ e vorba despre altceva. E destul de emo]ionant, nu-i a[a? f\cu Sarah cu o imperceptibil\ grimas\ de ironie, dup\ ce am terminat de citit. E mai ciudat chiar dec`t ]i-ai putea `nchipui, nu m-am putut re]ine s\-i spun, repro[`ndu-mi totodat\ c\ i-am vorbit. Imagineaz\-]i c\ nu s`nt nici zece zile de c`nd l-am `ntrebat pe tat\l dumitale dac\ a `ncercat vreodat\ s\ se lase de fumat. G\seam c\ [i eu fumez prea mult [i... Pe scurt, [tii ce mi-a r\spuns? La `nceput mi-a spus c\, dup\ p\rerea lui, se exagereaz\ mult efectele pernicioase ale tutunului, c\, `n ceea ce-l prive[te, nu le-a resim]it niciodat\ asupra propriei persoane; [i cum eu insistam: Da, mi-a spus `n cele din urm\; m-am hot\r`t [i eu de dou\ sau de trei ori s\-l `ntrerup pentru un timp. {i a]i reu[it? Fire[te, mi-a spus el ca [i cum ar fi fost ceva de la sine `n]eles, din moment ce am luat hot\r`rea. E ceva nemaipomenit! Poate c\ la urma urmelor nu-[i mai aduce aminte, am ad\ugat, nevoind s-o las pe Sarah s\-[i dea seama c`t\ ipocrizie b\nuiam c\ se ascunde `n toat\ povestea. Sau poate, relu\ Sarah, asta dovede[te c\ a fuma e pus `n locul altui cuv`nt.
9/3/04
12:55 AM
Page 98
98
ANDR GIDE
99
Sarah vorbea? Eram uluit. M\ uitam la ea abia `ndr\znind s\ `n]eleg ce anume vrea s\ spun\... ~n clipa aceea, Olivier ie[i din camer\. Se piept\nase, `[i pusese `n ordine `mbr\c\mintea [i p\rea mai calm. Ce-ar fi s\ plec\m? spuse el f\r\ s\-i pese de Sarah. E t`rziu. Am cobor`t [i, de `ndat\ ce am ajuns `n strad\: Mi-e team\ c\ o s\ m\ judeci gre[it, `mi spuse. Ai putea crede c\ o iubesc pe Sarah. Dar nu... Oh! nici n-o detest... Dar n-o iubesc. L-am luat de bra], str`ng`ndu-i-l f\r\ s\ spun nimic. Nici pe Armand nu trebuie s\-l judeci dup\ cele ce ]i-a spus ast\zi, relu\ el. Joac\ un fel de rol... f\r\ voia lui. ~n fond, e cu totul altfel... Nu pot s\-]i explic. Simte un fel de nevoie de a distruge lucrurile la care ]ine cel mai mult. Dar nu-i de mult\ vreme a[a. Cred c\ e foarte nefericit [i, ca s\-[i ascund\ starea asta, ia totul `n der`dere. E foarte m`ndru. P\rin]ii lui nu-l `n]eleg deloc. Ar vrea s\-l fac\ pastor. Epigraf pentru un capitol din Falsificatorii de bani:
Familia... aceast\ celul\ social\. Paul BOURGET (passim)
~n trenul local `n care m\ `ntorceam de la Auteuil, alalt\ieri, am auzit o mam\ [optind la urechea unei feti]e de zece ani, pe care o dezmierda: Tu [i cu mine; eu [i cu tine; de al]ii nu ne pas\. ({tiu, desigur, c\ erau oameni simpli; dar [i oamenii simpli au drept la indignarea noastr\. So]ul, `ntr-un col] al vagonului, citea ziarul, lini[tit, resemnat, poate chiar `ncornorat.) Se poate imagina o otrav\ mai perfid\? Viitorul apar]ine bastarzilor. Ce `n]eles ad`nc e `n aceste cuvinte: Un copil din flori! Numai bastardul are dreptul de-a fi f\cut din flori. Egoismul familial... numai cu pu]in mai hidos dec`t egoismul individual. 6 noiembrie Niciodat\ n-am fost `n stare s\ inventez. Dar stau `n fa]a realit\]ii ca pictorul `n fa]a modelului, c\reia ì spune: f\ cutare gest, ia cutare atitudine. Dac\ le cunosc bine resorturile, pot face ca modelele pe care societatea mi le furnizeaz\ s\ ac]ioneze dup\ cum doresc eu sau, cel pu]in, pot s\ aduc `n fa]a nehot\r`rii lor anumite probleme pe care ele le vor rezolva, fiecare `n felul s\u, astfel `nc`t eu s\ aflu rezultatele din reac]iile lor. Numai ca romancier m\ chinuie nevoia de a interveni, de a ac]iona asupra destinelor lor. Dac\ a[ avea mai mult\ imagina]ie, a[ construi intrigi; eu `ns\ le provoc, observ actorii, apoi scriu ce-mi dicteaz\ ei. 7 noiembrie Din tot ce-am scris ieri, nimic nu e adev\rat. R\m`ne at`t: realitatea m\ intereseaz\ ca un material plastic [i s`nt mult mai atent la ceea ce ar putea s\ fie dec`t la ceea ce a fost. M\ aplec vertiginos asupra posibilit\]ilor fiec\rei fiin]e [i depl`ng tot ceea ce carapacea moravurilor atrofiaz\. Bernard fu silit s\ `ntrerup\ o clip\ cititul. Privirea i se `nce]o[a. ~[i pierduse suflul, de parc\ ar fi uitat s\ respire pe c`nd
Titlul capitolului: REGIMUL CELULAR E cert c\ nu exist\ `nchisoare (intelectual\) din care un spirit viguros s\ nu scape; [i nimic din ceea ce te `ndeamn\ la revolt\ nu este periculos `n mod definitiv de[i revolta poate deforma caracterul (`l contorsioneaz\, `l tulbur\, `l `n\spre[te, `l `ndeamn\ la o [iretenie nelegiuit\); [i copilul care nu cedeaz\ la influen]ele familiale o folose[te pentru a desc\tu[a din ea primele izbucniri ale energiei sale. Dar chiar [i educa]ia care `l contrariaz\ pe copil, impun`ndu-i opreli[ti, `l fortific\. Cele mai jalnice victime s`nt victimele adul\rii. Pentru a-i detesta pe cei care te flateaz\, e nevoie de o mare for]\ de caracter. C`]i p\rin]i n-am v\zut (mame, `n special) bucuro[i s\ descopere [i s\ `ncurajeze `n copiii lor cele mai proste[ti aversiuni, ranchiunele cele mai injuste, lipsa de `n]elegere, fobii... La mas\: Las-o pe aia; nu vezi c\-i prea gras\? Scoate-i pieli]a! Asta nu-i destul de pr\jit\... Seara, afar\: Vai! un liliac... acoper\-]i capul, o s\-]i intre `n p\r! Etc... Dup\ ei, c\r\bu[ii mu[c\, l\custele `n]eap\, r`mele `]i fac negi. Absurdit\]i echivalente `n toate domeniile, intelectual, moral etc.
9/3/04
12:55 AM
Page 100
100
ANDR GIDE
101
citea, at`t ì era de concentrat\ aten]ia. Deschise fereastra [i `[i umplu pl\m`nii cu aer, `nainte de a se cufunda iar `n lectur\. Evident c\ prietenia lui pentru Olivier era c`t se poate de `nfl\c\rat\; n-avea prieten mai bun [i pe nimeni nu iubea mai mult pe lumea asta, fiindc\ nu-[i putea iubi p\rin]ii; deocamdat\, era chiar exagerat de legat de aceast\ prietenie; numai c\ el [i Olivier nu `n]elegeau prietenia absolut `n acela[i mod. Bernard, pe m\sur\ ce citea, se mira tot mai mult, admira tot mai mult, dar [i cu o oarecare durere, diversitatea de care se ar\ta capabil acest prieten al lui; de[i credea c\ `l cunoa[te foarte bine. Olivier nu-i spusese nimic despre cele povestite `n jurnal. Despre Armand [i Sarah b\nuia doar c\ ar exista. {i c`t\ deosebire `n felul lui Olivier de a se purta cu ei [i cu el... Oare Bernard [i-ar fi recunoscut prietenul `n camera aceea, `ntins pe pat? ~n imensa curiozitate care-l `ndemna s\ citeasc\ pe ner\suflate, se amesteca [i o nedeslu[it\ tulburare: dezgust sau ciud\. Pu]in din ciuda pe care o resim]ise mai adineauri, v\z`ndu-l pe Olivier la bra]ul lui douard: ciuda de a nu fi el `n locul lui. Ciuda asta poate duce departe [i te poate `mpinge la multe prostii; ca, de altminteri, oricare alt fel de ciud\. Dar s\ trecem peste acestea. Tot ce am spus mai sus are doar rostul de a mai aerisi paginile acestui jurnal. Acum, pentru c\ Bernard [i-a rec\p\tat suflul, s\ ne `ntoarcem la el. Iat\-l deci c\ se cufund\ `n lectur\.
XIII
B\tr`nii aduc pu]ine servicii.
VAUVENARGUES
Jurnalul lui douard

(Urmare) 8 noiembrie B\tr`na [i b\tr`nul La Prouse s-au mutat din nou. Noul lor apartament, pe care `nc\ nu-l cunosc, e la mezanin, `n micul intr`nd
pe care-l formeaz\ foburgul Saint-Honor `nainte de a se `ntret\ia cu Bulevardul Haussmann. Am sunat. A venit s\-mi deschid\ La Prouse. Era f\r\ hain\, numai `n c\ma[\ [i avea pe cap un fel de bonet\ alb-g\lbuie, `n care am recunoscut `n cele din urm\ un ciorap vechi (de-al doamnei La Prouse, f\r\ `ndoial\), a c\rui talp\ `nnodat\ se b\l\b\nea pe l`ng\ obraz, precum canaful unei tichii. ~n m`n\ avea un v\trai curbat. Era evident c\-l surprindeam tocmai c`nd f\cea pe fochistul; [i cum p\rea pu]in cam st`njenit: Vre]i s\ revin ceva mai t`rziu? i-am spus. Nu, nu... Intr\ aici. {i m-a `mpins `ntr-o camer\ mic\ [i lunguia]\, cu dou\ ferestre ce d\deau spre strad\, chiar la `n\l]imea felinarelor. A[teptam o elev\ tocmai la ora asta (era [ase); dar mi-a telegrafiat c\ nu vine. S`nt at`t de fericit c\ te v\d! A pus v\traiul pe un gheridon [i, scuz`ndu-se parc\ pentru ]inuta sa: Servitoarea doamnei La Prouse a l\sat focul s\ se sting\, nu vine dec`t diminea]a; a[a c\ a trebuit s\ golesc soba... Vre]i s\ v\ ajut s\ aprinde]i focul? Nu, nu... Te-ai putea murd\ri... ~ng\duie-mi doar s\ m\ duc s\-mi iau o hain\. Ie[i trop\ind cu pa[i m\run]i, apoi reveni aproape imediat, `mbr\cat `ntr-o hain\ sub]ire de alpaca, av`nd nasturii lips\, cu m`necile rupte, at`t de tocit\, c\ nici unui cer[etor n-ai fi `ndr\znit s\ i-o dai. Ne-am a[ezat. M\ g\se[ti schimbat, nu-i a[a? A[ fi vrut s\ protestez, dar fiind foarte afectat de expresia istovit\ a acestei fe]e pe care o cunoscusem at`t de frumoas\, n-am [tiut ce s\ spun. El continu\: Da, am `mb\tr`nit mult `n ultima vreme. ~ncepe s\ m\ cam lase [i memoria. C`nd vreau s\ repet o fug\ de Bach, trebuie s\ recurg la partitur\... C`]i tineri nu s-ar mul]umi cu ceea ce mai ave]i dumneavoastr\! Relu\ cl\tin`nd din cap: Ei! nu numai memoria mi-a sl\bit. Uite: c`nd merg, mi se pare c\ umblu `nc\ destul de repede; dar acum, pe strad\, to]i oamenii m\ dep\[esc. Asta `nseamn\, i-am spus, c\ ast\zi lumea merge mult mai repede.
9/3/04
12:55 AM
Page 102
102
ANDR GIDE
103
Eh! ce s\ spun?... E ca [i cu lec]iile pe care le dau eu: elevele s`nt de p\rere c\ metoda mea le ]ine pe loc; vor s\ mearg\ mai repede dec`t mine. M\ p\r\sesc... Ast\zi toat\ lumea e gr\bit\. Complet\ cu o voce at`t de sc\zut\, `nc`t abia l-am auzit: Aproape c\ nu mai am nici una. Sim]eam `n el at`ta disperare, `nc`t nu `ndr\zneam s\-l mai `ntreb nimic. Relu\: Doamna La Prouse nu vrea s\ `n]eleag\ asta. Zice c\ nu [tiu eu s\ le iau cum trebuie; c\ nu fac nimic, nici ca s\ le p\strez, nici ca s\ am [i alte eleve noi. Eleva aceea pe care o a[tepta]i... am `ntrebat cu st`ng\cie. Oh! pe aceea o preg\tesc pentru conservator. Vine zilnic aici s\ lucreze. Asta `nseamn\ c\ nu v\ pl\te[te nimic. Doamna La Prouse `mi face mereu repro[uri din cauza asta. Nu `n]elege c\ numai lec]iile astea m\ intereseaz\; da, cele care `ntr-adev\r `mi fac pl\cere s\... le dau. De la o vreme stau [i m\ tot g`ndesc. Iat\... a[ vrea s\ te `ntreb ceva: de ce `n c\r]i se vorbe[te at`t de rar de b\tr`ni?... Explica]ia e, cred eu, c\ b\tr`nii nu mai s`nt capabili s\ scrie, iar atunci c`nd e[ti t`n\r, nu te ocupi de ei. Pe cine poate interesa un b\tr`n?... De[i ar fi lucruri destul de curioase de spus despre ei. Iat\: exist\ anumite fapte din via]a mea trecut\, pe care abia acum `ncep s\ le `n]eleg. Da, abia acum `ncep s\ `n]eleg c\ nu au deloc semnifica]ia pe care o credeam eu odinioar\, s\v`r[indu-le... Abia acum `n]eleg c\ toat\ via]a am fost `n[elat. Doamna La Prouse m-a tras pe sfoar\; fiul meu m-a tras pe sfoar\; bunul Dumnezeu m-a tras pe sfoar\... Se `nsera. Aproape c\ nu mai deslu[eam tr\s\turile b\tr`nului meu profesor; dar dintr-o dat\ a ]`[nit lumina felinarului din strad\, care mi-a ar\tat obrajii lui sc\lda]i `n lacrimi. ~n primele clipe am fost intrigat de o pat\ ciudat\ pe care o avea la t`mpl\, ceva ca o scobitur\, ca o gaur\; dar, f\c`nd o mi[care u[oar\, pata s-a deplasat [i am `n]eles c\ nu era dec`t umbra proiectat\ de un ornament al balustradei. Mi-am pus m`na pe bra]ul lui desc\rnat; tremura. O s\ r\ci]i, i-am spus. Chiar nu vre]i s\ aprindem focul?... Haidem! Nu... Trebuie s\ te o]ele[ti. Cum? S`nte]i un stoic?
Oarecum. Tocmai pentru c\ aveam g`tul sensibil, n-am vrut niciodat\ s\ port fular. Totdeauna m-am luptat cu mine `nsumi. Totul e bine at`ta timp c`t ie[i `nving\tor; dac\ `ns\ trupul nu mai rezist\... Mi-a luat m`na [i, pe un ton grav, ca [i cum mi-ar fi spus un secret: Atunci `nvingi cu adev\rat. ~mi l\s\ m`na; continu\: Mi-era team\ c-o s\ pleci f\r\ s\ vii s\ m\ vezi. Unde s\ plec? l-am `ntrebat. Nu [tiu. Dumneata c\l\tore[ti foarte mult. A[ fi vrut s\-]i spun ceva... Sper ca `n cur`nd s\ plec [i eu. Cum? Ave]i inten]ia s\ c\l\tori]i? am spus eu cu st`ng\cie, pref\c`ndu-m\ c\ nu-l `n]eleg, `n ciuda gravit\]ii misterioase [i solemne a vocii sale. Cl\tin\ din cap: Ai `n]eles foarte bine ce voiam s\ spun. Da, da, [tiu c\ `n cur`nd va sosi timpul. ~ncep s\ c`[tig mai pu]in dec`t se cheltuie[te cu mine; [i asta n-o pot suporta. Exist\ un anume punct pe care mi-am promis s\ nu-l dep\[esc. Vorbea pe un ton oarecum exaltat, care m\ nelini[tea: G\se[ti [i dumneata c\ ar fi ceva r\u? N-am reu[it niciodat\ s\ `n]eleg de ce religia ne interzice acest lucru. M-am g`ndit mult `n ultima vreme. C`nd eram t`n\r, duceam o via]\ foarte auster\; m\ felicitam pentru for]a mea de caracter de fiecare dat\ c`nd respingeam o solicitare. Nu `n]elegeam c\ `n acest fel, `n loc s\ m\ eliberez, deveneam tot mai mult sclavul orgoliului meu. Fiecare victorie asupra mea `nsumi era un nou z\vor pus la u[a `nchisorii mele. Tocmai asta voiam s\ spun mai adineauri, c`nd ziceam c\ Dumnezeu m-a tras pe sfoar\. M-a f\cut s\ cred c\ orgoliul e virtute. Dumnezeu {i-a b\tut joc de mine. Cred c\ se joac\ cu noi ca m`]a cu [oarecele. Ne trimite ispite la care [tie c\ nu ne vom putea `mpotrivi; [i c`nd totu[i rezist\m, se r\zbun\ pe noi mai amarnic. De ce ne poart\ pic\? {i de ce... Dar te plictisesc cu `ntreb\rile astea de om b\tr`n. ~[i lu\ capul `n mìni, cum fac copiii c`nd s`nt bosumfla]i, [i r\mase t\cut mult\ vreme, `nc`t `ncepeam s\ cred c\ a uitat de prezen]a mea. St\team nemi[cat `n fa]a lui, tem`ndu-m\ s\ nu-i tulbur medita]ia. ~n ciuda zgomotului str\zii, lini[tea acestei od\i mi se
9/3/04
12:55 AM
Page 104
104
ANDR GIDE
105
p\rea extraordinar\, [i `n ciuda luminii felinarului care ne lumina fantastic, de jos `n sus, ca rampa unei scene de teatru, zonele de umbr\, de o parte [i de alta a ferestrei, p\reau c\ se `ntunec\ `n jurul nostru, `ncremenind a[a cum `nghea]\ o ap\ lini[tit\ c`nd e ger; `ncremenind p`n\ `n str\fundul inimii mele. Vr`nd `n cele din urm\ s\ scap de spaima mea, am `nceput s\ respir zgomotos [i, g`ndindu-m\ s\ plec, gata s\-mi iau r\mas-bun, am `ntrebat din polite]e [i pentru a rupe vraja aceea: Doamna La Prouse e s\n\toas\? B\tr`nul p\ru c\ se treze[te. Mai `ntì repet\: Doamna La Prouse?... interogativ; de parc\ aceste silabe nu mai aveau pentru el nici o semnifica]ie; apoi, deodat\, aplec`ndu-se spre mine: Doamna La Prouse trece printr-o criz\ teribil\... care m\ face s\ suf\r foarte mult. O criz\ de ce?... am `ntrebat. Oh! de nimic, spuse el d`nd din umeri, ca [i cum ar fi fost ceva de la sine `n]eles. A `nnebunit complet. Nu mai [tie ce s\ n\scoceasc\. B\nuiam de mult\ vreme c`t de ad`nc\ e dezbinarea acestei vechi c\snicii, dar dorind s\ aflu lucruri mai precise: S\rmanul meu prieten, f\cui comp\timitor. {i... de c`nd? St\tu pe g`nduri o clip\, de parc\ n-ar fi `n]eles `ntrebarea: Oh! de foarte mult\ vreme... de c`nd o [tiu. Dar aproape imediat se corect\: Nu; la drept vorbind, a luat-o razna numai de c`nd a `nceput s\ se ocupe de educa]ia fiului meu. Am f\cut un gest de uimire, fiindc\ nu [tiam c\ aveau copii. ~[i ridic\ fruntea, pe care o ]inuse sprijinit\ `n palme, [i, pe un ton mai lini[tit: Nu ]i-am vorbit niciodat\ de fiul meu?... Ascult\, vreau s\-]i spun totul! Acum trebuie s\ afli totul. Ceea ce-]i voi povesti n-a[ putea spune altcuiva... Da, de c`nd cu educa]ia fiului meu; `]i dai seama c\ e mult\ vreme de atunci. La `nceput, c\snicia noastr\ a fost `nc`nt\toare. Eram foarte pur c`nd m-am c\s\torit cu doamna La Prouse. O iubeam cu inocen]\... da, e cuv`ntul cel mai potrivit, [i nu acceptam s\-i recunosc vreun defect. Dar ideile noastre nu erau acelea[i `n privin]a educa]iei copiilor. De c`te ori voiam s\-l dojenesc, doamna La Prouse ì lua partea `mpotriva mea; dup\ ea, ar fi trebuit s\-i trec cu vederea orice. S-au aliat `mpotriva mea. Ea l-a `nv\]at s\ mint\... Abia a `mplinit dou\zeci de ani c\ [i-a g\sit o
amant\. Era una dintre elevele mele, o t`n\r\ rusoaic\, foarte bun\ muzician\, de care m\ sim]eam foarte ata[at. Doamna La Prouse era la curent; mie `ns\ mi-au ascuns totul, ca de obicei. {i fire[te c\ n-am b\gat de seam\ c\ e `ns\rcinat\. Nimic, a[a cum `]i spun; nu b\nuiam nimic. ~ntr-o bun\ zi, mi se spune c\ eleva mea e bolnav\; c\ nu va mai veni o bucat\ de vreme. C`nd spun c\ m\ duc eu s-o v\d, mi se zice c\ [i-a schimbat adresa, c\ e plecat\ `ntr-o c\l\torie... Abia mult mai t`rziu am aflat c\ a plecat `n Polonia ca s\ nasc\. Fiul meu s-a dus dup\ ea... Au tr\it c`]iva ani `mpreun\; dar el a murit `nainte de a se fi c\s\torit cu ea. {i pe ea... a]i mai v\zut-o? S-ar fi zis c\ se love[te cu fruntea de un zid: N-am putut s-o iert pentru c\ m-a `n[elat. Doamna La Prouse corespondeaz\ cu ea. C`nd am aflat c\ tr\ie[te `n mare mizerie, i-am trimis bani... din cauza micu]ului. Dar despre asta doamna La Prouse nu [tie nimic. Nici m\car cealalt\ n-a [tiut c\ banii s`nt de la mine. {i nepotul dumneavoastr\?... Un z`mbet ciudat ì lumin\ fa]a; se ridic\: A[teapt\ o clip\; o s\-]i ar\t poza lui. {i din nou ie[i alerg`nd cu pa[i m\run]i, cu capul `ntins `nainte. C`nd reveni, degetele ì tremurau `n timp ce c\uta fotografia `ntr-un portofel uria[. Se aplec\ spre mine, `ntinz`ndu-mi-o, [i `n [oapt\: Am luat-o de la doamna La Prouse f\r\ ca ea s\ [tie. Crede c\ a pierdut-o. Ce v`rst\ are? am `ntrebat. Treisprezece ani. Pare mai mare, nu-i a[a? E foarte firav. Ochii i se umpluser\ iar\[i de lacrimi; `ntinse m`na spre fotografie de parc-ar fi vrut s-o recapete c`t mai repede. M-am aplecat spre ea sub lumina slab\ a felinarului; copilul mi se p\rea c\ ì seam\n\; recuno[team fruntea mare, bombat\, ochii vis\tori ai b\tr`nului La Prouse. Am crezut c\ ì fac pl\cere spun`ndu-i acest lucru, dar protest\: Nu, nu, seam\n\ cu fratele meu; cu un frate pe care l-am pierdut... Copilul era bizar `mbr\cat, `ntr-o bluz\ ruseasc\ brodat\. Unde locuie[te? Dar de unde s\ [tiu? strig\ La Prouse, cu un fel de disperare. }i-am spus doar c\ mi se ascunde totul. ~mi lu\ fotografia [i, dup\ ce o mai privi o clip\, o puse `n portofelul pe care-l v`r` `n buzunar:
9/3/04
12:55 AM
Page 106
106
ANDR GIDE
107
C`nd maic\-sa vine la Paris, nu se vede dec`t cu doamna La Prouse care, dac-o `ntreb, `mi r\spunde: N-ai dec`t s-o `ntrebi. Zice a[a, dar, `n fond, ar fi dezolat\ dac\ a[ vedea-o. Totdeauna a vrut s\-mi r\peasc\ orice fiin]\ care se ata[a de mine... Micu]ul Boris a fost crescut `n Polonia; `ntr-un colegiu din Var[ovia, cred. Dar c\l\tore[te `mpreun\ cu maic\-sa. Apoi, foarte emo]ionat: Spune [i dumneata dac\-i de crezut c\ po]i iubi un copil pe care nu l-ai v\zut niciodat\... Ei bine, micu]ul acesta e tot ce am eu acum mai scump pe lume... {i el nu [tie nimic! Frazele-i erau `ntrerupte de hohote de pl`ns. Se ridic\ de pe scaun [i se arunc\, aproape c\zu, `n bra]ele mele. A[ fi f\cut orice ca s\-i alin suferin]a; dar ce puteam face? M\ ridicai, fiindc\ sim]eam cum trupul lui firav alunec\ `n jos [i aveam impresia c\ vrea s\ `ngenuncheze. L-am sprijinit, l-am str`ns `n bra]e, l-am leg\nat ca pe un copil. S-a mai potolit. Doamna La Prouse `l chema din camera al\turat\. Acu[i vine [i ea... Dar dumneata nu ]ii s-o vezi, nu-i a[a?... De altminteri, e complet surd\. Pleac\ repede! {i `nso]indu-m\ pe palier: Nu l\sa s\ treac\ iar at`ta vreme p`n\ s\ vii la mine (vocea lui implora). La revedere, la revedere! 9 noiembrie Mi se pare c\ literatura aproape nu s-a ocupat p`n\ acum de un anume gen de tragism. Romanul s-a preocupat de ciud\]eniile unor destine, de soarta bun\ sau rea, de raporturile sociale, de conflictul dintre pasiuni, de caractere, dar deloc de esen]a fiin]ei umane. Cre[tinismul a f\cut efortul de a transpune drama pe plan moral. Dar nu exist\ romane cre[tine propriu-zise. S`nt unele care `[i propun s\ fac\ educa]ie moral\; ceea ce n-are nimic de-a face cu ce vreau eu s\ spun. Tragicul moral care, de pild\, d\ o for]\ extraordinar\ acestor cuvinte din Evanghelie: Dac\ sarea `[i pierde gustul, cum o s\ [i-l mai recapete? Acest tragic m\ intereseaz\ pe mine. 10 noiembrie Olivier se va prezenta la bacalaureat. Pauline ar vrea ca dup\ aceea s\ se `nscrie la Normal\. Cariera lui e gata hot\r`t\... De ce nu-i orfan, f\r\ sprijin; l-a[ fi f\cut secretarul meu. Dar lui pu]in ì pas\ de mine, nici m\car interesul ce i-l port nu-l observ\; [i cred c\ s-ar sim]i jenat dac\ l-a[ face s\-l remarce. Tocmai pentru
a nu-l st`njeni, afectez fa]\ de el un fel de indiferen]\, o deta[are ironic\. Numai c`nd nu m\ vede `ndr\znesc s\-l contemplu `n voie. Uneori `l urm\resc pe strad\ f\r\ ca el s\ [tie. Ieri, mergeam `n urma lui; s-a `ntors brusc [i n-am mai avut timp s\ m\ ascund: Unde te gr\be[ti? l-am `ntrebat. Oh! nic\ieri. Nu par at`t de gr\bit dec`t atunci c`nd n-am ce face. Am f\cut c`]iva pa[i `mpreun\, dar n-am avut ce s\ ne spunem. Era, f\r\ discu]ie, plictisit de aceast\ `nt`lnire. 12 noiembrie Are p\rin]i, un frate mai mare, prieteni... ~mi repet acest lucru c`t e ziua de lung\ [i c\ n-am ce face aici. F\r\ `ndoial\ c\ a[ putea `nlocui orice ar sim]i el c\ ì lipse[te; dar nu-i lipse[te nimic. N-are nevoie de nimic. {i dac\ gentile]ea lui m\ `nc`nt\, nu-mi `ng\duie totu[i s\ m\ `n[el `n privin]a ei... Ah! fraz\ absurd\, pe care o scriu f\r\ voia mea [i `n care se dezv\luie inima mea duplicitar\... Mìne plec la Londra. M-am hot\r`t subit. A sosit vremea. S\ pleci pentru c\ ai prea mare poft\ s\ r\mì... Dificultatea de a m\ lep\da de o anume `nclinare spre lucrul anevoios [i oroarea fa]\ de complezen]\ (m\ g`ndesc la cea fa]\ de sine) se datoreaz\, poate, educa]iei mele puritane, din copil\rie. Am cump\rat ieri, de la Smith, un caiet englezesc, pentru a-l continua pe acesta `n care nu mai vreau s\ scriu nimic. Un caiet nou... Ah! dac\ a[ putea s\ nu mai plec!
XIV
~n via]\ se `nt`mpl\ uneori accidente din care trebuie s\ fii pu]in nebun ca s\ scapi cu bine.
LA ROCHEFOUCAULD
Bernard termin\ lectura cu scrisoarea Laurei, inserat\ `n jurnalul lui douard. Era uluit: nici vorb\ c\ aceea care `[i striga aici
9/3/04
12:55 AM
Page 108
108
ANDR GIDE
109
disperarea era amanta `nl\crimat\ de care Olivier ì vorbea asear\, ibovnica abandonat\ de Vincent Molinier. Bernard `n]elese c\ deocamdat\ este singurul care, datorit\ dublei confiden]e a prietenului s\u [i a jurnalului lui douard, cuno[tea cele dou\ fe]e ale intrigii. Era un avantaj pe care n-avea s\-l p\streze mult\ vreme; trebuia s\ joace rapid [i str`ns. Hot\r`rea fu luat\ pe loc: f\r\ s\ uite nimic din cele citite la `nceput, toat\ aten]ia i se `ndrept\ spre Laura. De diminea]\ `nc\ nu eram sigur ce trebuie s\ fac; acum nu mai am nici un dubiu, `[i spuse el ie[ind `n grab\ din camer\. Imperativul, cum zice filozoful, este categoric: trebuie salvat\ Laura. Poate c\ datoria mea nu era s\ pun m`na pe valiz\, dar, lu`nd-o, e cert c\ datorit\ ei `ncerc acum un acut sentiment al datoriei. Important e s-o g\sesc pe Laura `nainte de a se `nt`lni cu douard, s\ m\ prezint [i s\-i ofer serviciile `ntr-o manier\ care s\ n-o fac\ s\ cread\ c\ a[ fi un [napan. Restul va merge de la sine. Am acum `n portofel cu ce s\ u[urez nenorocirea la fel de m\rinimos [i de generos ca [i cel mai comp\timitor dintre Edouarzi. Singura `ncurc\tur\ e procedeul. C\ci, de[i e din familia Vedel [i cu toate c\ e `ns\rcinat\ contrar legilor morale, trebuie s\ fie o fiin]\ delicat\. Mi-e u[or s\-mi `nchipui cum e o femeie de acest fel, care se `nver[uneaz\, `]i scuip\ `n obraz dispre]ul ei [i rupe `n buc\]ele bancnotele pe care i le oferi cu bun\voin]\, dar `ntr-un `nveli[ nesatisf\c\tor. Cum s\-i dau bancnotele? {i cum s\ m\ prezint eu `nsumi? Aici e aici. De `ndat\ ce treci dincolo de ce e legal [i mergi pe c\i neb\t\torite, nimere[ti `n h\]i[! S`nt, f\r\ `ndoial\, prea t`n\r pentru a m\ v`r` `ntr-o intrig\ at`t de `nc`lcit\. Dar la naiba! Tocmai asta m\ va ajuta. S\ invent\m o m\rturisire candid\; o poveste lacrimogen\ care s\-i trezeasc\ interesul fa]\ de mine. Jenant e c\ va trebui s\-i servesc [i lui douard aceea[i poveste; aceea[i [i f\r\ s\ m\ dau de gol. Fie! Ne vom descurca. S\ cont\m pe inspira]ia de moment... Ajunse `n strada Beaune, la adresa dat\ de Laura. Hotelul era foarte modest, dar curat [i cu o `nf\]i[are decent\. Dup\ indica]iile portarului, urc\ trei etaje. ~n fa]a u[ii cu num\rul 16 se opri, voi s\-[i preg\teasc\ intrarea, `[i c\uta cuvintele, dar f\r\ rezultat; atunci, lu`ndu-[i inima `n din]i, cioc\ni. O voce, dulce ca a unei surori, [i oarecum tem\toare, i se p\ru lui, spuse: Intr\!
Laura era `mbr\cat\ foarte simplu, numai `n negru; de parc\ ar fi fost `n doliu. De c`teva zile de c`nd era la Paris, nu-[i d\dea prea limpede seama dac\ a[tepta ceva sau pe cineva care s\ vin\ s-o scoat\ din impas. F\cuse un pas gre[it, f\r\ discu]ie; se sim]ea vinovat\. Avea tristul obicei de a conta mai mult pe `nt`mplare dec`t pe ea `ns\[i. Nu era lipsit\ de calit\]i, dar se sim]ea f\r\ putere, abandonat\. La intrarea lui Bernard, `[i ridic\ o m`n\ spre fa]\, asemenea cuiva care ar vrea s\-[i `n\bu[e un ]ip\t sau s\-[i apere ochii de o lumin\ prea puternic\. St\tea `n picioare, f\cu un pas `napoi [i, fiind foarte aproape de fereastr\, cu m`na cealalt\ apuc\ draperia. Bernard a[tepta s\-l `ntrebe ceva; dar ea t\cea, a[tept`nd s\ vorbeasc\ el. El o privea; inima ì b\tea cu putere [i zadarnic `ncerc\ s\ z`mbeasc\. Ierta]i-m\, doamn\, c\ v\ deranjez, spuse `n cele din urm\. douard X, pe care [tiu c\-l cunoa[te]i, a sosit la Paris chiar `n diminea]a asta. Am ceva urgent s\-i comunic; m-am g`ndit c\ dumneavoastr\ a]i putea s\-mi da]i adresa, [i... ierta]i-m\ c\ am venit a[a, pe nepus\ mas\, s\ v-o cer. Dac\ Bernard n-ar fi fost at`t de t`n\r, f\r\ `ndoial\ c\ Laura ar fi fost foarte speriat\. Dar era `nc\ un copil; cu privirea deschis\, cu fruntea senin\, cu gesturi re]inute, cu vocea at`t de nesigur\, `nc`t, v\z`ndu-l, teama l\s\ locul curiozit\]ii, interesului [i acelei irezistibile simpatii pe care o treze[te orice fiin]\ naiv\ [i foarte frumoas\. Pe m\sur\ ce vorbea, vocea lui Bernard `[i rec`[tig\ siguran]a. Dar nu-i [tiu adresa, spuse Laura. Dac\ e la Paris, va veni s\ m\ vad\ f\r\ `nt`rziere, sper. Spune]i-mi cine s`nte]i. ~i voi comunica eu. A sosit momentul s\ risc totul, g`ndi Bernard. Un fel de nebunie i se aprinse `n ochi. O privi drept `n fa]\: Cine s`nt?... prietenul lui Olivier Molinier... Ezit\, `ndoindu-se `nc\; dar v\z`nd-o c\ p\le[te la auzul acestui nume, `ndr\zni: Prietenul lui Olivier, fratele lui Vincent, care v-a p\r\sit `ntr-un mod at`t de la[... Fu silit s\ se opreasc\: Laura se cl\tina. Cu mìnile `ntinse `napoi c\uta `nsp\im`ntat\ un sprijin. Dar Bernard fu mai cu seam\ tulburat de geam\tul ei; un fel de vaiet prea pu]in omenesc, asem\n\tor mai degrab\ cu al unui animal r\nit ([i dintr-o dat\ v`n\torul se ru[ineaz\ sim]indu-se c\l\u), un ]ip\t at`t de bizar, at`t de deosebit de ceea ce
9/3/04
12:55 AM
Page 110
110
ANDR GIDE
111
Bernard s-ar fi a[teptat s\ aud\, `nc`t se cutremur\. ~n]elese `n aceea[i clip\ c\ acum era vorba de via]a real\, de o durere adev\rat\ [i tot ceea ce sim]ise el p`n\ atunci i se p\ru c\ nu e dec`t fandoseal\ [i joac\. Era cuprins de o emo]ie at`t de nou\, `nc`t nu [i-o putea st\p`ni; sim]ea cum i se pune un nod `n g`t... Ei, dar cum? Iat\-l hohotind! E cu putin]\? El, Bernard?... Se repede s-o sprijine [i `ngenuncheaz\ `n fa]a ei, [optind `n timp ce pl`nge cu hohote: Ah! ierta]i-m\... Ierta]i-m\; v-am jignit... {tiam c\ n-ave]i din ce tr\i [i... a[ fi vrut s\ v\ ajut. Dar Laura, g`fìnd, simte c\ e c`t pe ce s\ le[ine. Caut\ din priviri un loc unde s\ se a[eze. Bernard, care era cu ochii ridica]i spre ea, ì `n]elege privirea. Face un salt spre un mic fotoliu de la capul patului; cu un gest brusc, `l aduce l`ng\ femeia care se pr\vale `n el cu toat\ greutatea. Aici a intervenit un incident grotesc, pe care ezit s\-l relatez; dar el a hot\r`t rela]iile dintre Bernard [i Laura, sco]`ndu-i pe nea[teptate din `ncurc\tur\. Nu `ncerc deci s\ `nnobilez `n mod artificial aceast\ scen\: La pre]ul pe care Laura `l pl\tea pentru pensiune (vreau s\ spun: pentru pre]ul pe care hotelierul i-l pretindea), nu te puteai a[tepta ca mobilele s\ fie prea elegante; aveai `ns\ dreptul s\ n\d\jduie[ti c\ s`nt solide. Or, micul fotoliu scund pe care Bernard i-l adusese Laurei cam [chiop\ta; adic\ avea o pronun]at\ tendin]\ de a-[i `ndoi sub el un picior, a[a cum `[i v`r\ p\s\rile capul sub arip\, ceea ce e firesc la p\s\ri, dar insolit [i regretabil la un fotoliu; iar acesta `[i ascundea, de bine, de r\u, infirmitatea sub ni[te franjuri groase. Laura cuno[tea fotoliul [i [tia c\ nu trebuie folosit dec`t cu extrem\ pruden]\; dar, tulburat\ cum era, nu se mai g`ndea la asta [i nu-[i aminti c\ trebuie s\ fie precaut\ dec`t atunci c`nd `l sim]i pr\v\lindu-se sub ea. Scoase un mic ]ip\t, cu totul diferit de lungul vaiet de mai adineauri, alunec\ `ntr-o parte [i, o clip\ mai t`rziu, se pomeni lungit\ pe covor, `n bra]ele lui Bernard, care se ar\ta plin de zel. ~ncurcat, dar amuzat totu[i, se l\sase `ntr-un genunchi. A[adar, fa]a Laurei se afla foarte aproape de a lui; o privi [i ro[i. Ea f\cu un efort ca s\ se ridice. El o ajut\: V-a]i lovit cumva? Nu, mul]umesc; datorit\ dumneavoastr\. Fotoliul \sta e ridicol; a mai fost reparat o dat\... Cred c\ dac\ i se pune piciorul mai drept, o s\ ]in\.
O s\ `ncerc s\-l aranjez, spuse Bernard. Gata!... Vre]i s\ [ede]i? Apoi, r\zg`ndindu-se: Nu, da]i-mi mie voie... E mai prudent s\-l `ncerc eu mai `ntì. Vede]i, acum se ]ine bine. Pot chiar s\-mi mi[c picioarele (ceea ce [i f\cu, r`z`nd). Apoi, ridic`ndu-se: {ede]i; [i dac\ `mi da]i voie s\ mai stau o clip\, o s\ iau un scaun. M\ voi a[eza l`ng\ dumneavoastr\ [i n-o s\ v\ mai las s\ c\de]i; nici o grij\... A[ vrea s\ fac altceva pentru dumneavoastr\. Era at`ta `nfl\c\rare `n vorbele lui, at`ta decen]\ `n comportare [i `n gesturi, at`ta gra]ie, `nc`t Laura nu se putu `mpiedica s\ z`mbeasc\: Nu mi-a]i spus cum v\ numi]i. Bernard. Da, dar numele de familie? N-am familie. ~n sf`r[it, numele p\rin]ilor. N-am p\rin]i. Adic\: s`nt ceea ce va fi copilul pe care-l a[tepta]i: un bastard. Z`mbetul disp\ru imediat de pe fa]a Laurei, jignit\ de insisten]a cu care el voia s\ intre `n intimitatea ei [i s\-i violeze secretele: Dar, m\ rog, cum de [ti]i?... Cine v-a spus?... Nu avea]i dreptul s\ [ti]i... Bernard era pornit; acum vorbea cu voce sigur\ [i `ndr\znea]\: {tiu ceea ce [tie prietenul meu Olivier [i, `n acela[i timp, tot ce [tie prietenul dumneavoastr\ douard. Dar fiecare din ei nu cunoa[te `nc\ dec`t jum\tate din secretul dumneavoastr\. Probabil c\ eu s`nt singurul care `l cunoa[te `n `ntregime... Vede]i, a[adar, c\ trebuie s\ devin prietenul dumneavoastr\, ad\ug\ el mai `ncet. C`t de indiscre]i s`nt b\rba]ii, murmur\ Laura trist\. Dar... din moment ce nu l-a]i v\zut pe douard, n-a avut cum s\ v\ vorbeasc\... V-a scris cumva?... El v-a trimis aici?... Bernard se d\duse de gol; fusese prea repezit, ced`nd pl\cerii de a fi pu]in fanfaron. F\cu din cap semn c\ nu. Fa]a Laurei se `ntuneca din ce `n ce mai mult. ~n clipa aceea cineva b\tu la u[\. C\ vor sau nu, o emo]ie comun\ stabile[te o anume leg\tur\ `ntre dou\ fiin]e. Bernard se sim]ea prins `n capcan\. Se privir\ am`ndoi, a[a cum se privesc doi complici. Se auzir\ din nou b\t\i `n u[\. R\spunser\ `n acela[i timp: Intr\!
9/3/04
12:55 AM
Page 112
112
ANDR GIDE
113
De c`teva clipe, douard asculta `n fa]a u[ii, mirat c\ aude voci `n camera Laurei. Ultimele fraze ale lui Bernard `l l\muriser\ `ns\ pe deplin. Nu se mai `ndoia de `n]elesul lor; nu se mai `ndoia c\ acela care vorbea astfel era ho]ul care-i furase valiza. Hot\r` pe loc ce are de f\cut. C\ci douard f\cea parte din r`ndul acelor oameni ale c\ror facult\]i amor]esc `n fa]a situa]iilor prea obi[nuite, dar se trezesc [i devin mai active c`nd e vorba de `mprejur\ri neprev\zute. Deschise deci u[a, dar r\mase `n prag z`mbind [i privind r`nd pe r`nd la Bernard [i la Laura, care se ridicaser\: ~ng\duie-mi, drag\ prieten\, ì spuse Laurei, cu un gest de parc\ ar fi am`nat efuziunile pentru mai t`rziu. ~n primul r`nd, a[ vrea s\-i spun c`teva cuvinte acestui domn, dac\ ar vrea s\ ias\ o clip\ pe culoar. Z`mbetul deveni mai ironic de `ndat\ ce Bernard `l ajunse din urm\: Eram aproape sigur c\ o s\ te `nt`lnesc aici. Bernard `n]elese c\ s-a dat de gol. Nu-i mai r\m`nea dec`t s\ scape prin `ndr\zneal\; a[a cum [i f\cu, sim]ind c\ `[i joac\ atuul: Iar eu speram s\ v\ g\sesc aici. ~nainte de orice, dac\ n-ai f\cut-o p`n\ acum (deoarece cred c\ pentru asta ai [i venit), vei cobor` [i vei achita nota doamnei Douviers, cu banii din valiza pe care ai g\sit-o [i care probabil c\ se afl\ la dumneata. {i s\ nu urci dec`t dup\ zece minute. Vorbise pe un ton grav, dar deloc amenin]\tor. ~ntre timp, Bernard `[i redob`ndise siguran]a de sine: Am venit anume pentru asta. Nu v-a]i `n[elat. {i `ncep s\ cred c\ nu m-am `n[elat nici eu. Nu [tiu ce vrei s\ spui. C\ s`nte]i exact cum speram s\ fi]i. douard se str\duia zadarnic s\ par\ c`t mai sever. Se amuza colosal. ~i adres\ un fel de salut batjocoritor: ~]i mul]umesc. R\m`ne de v\zut dac\ voi putea spune [i eu acela[i lucru. Cred c\, din moment ce e[ti aici, mi-ai citit `nsemn\rile. Bernard, care, f\r\ s\ clipeasc\, `l privea [i el drept `n ochi, z`mbi la r`ndul s\u cu `ndr\zneal\, amuzat [i impertinent, [i `nclin`ndu-se: Pute]i fi sigur. S`nt la dispozi]ia dumneavoastr\. Apoi, ca un elf, cobor` `n fug\ pe scar\.
C`nd douard intr\ din nou `n camer\, Laura pl`ngea. Se apropie de ea, iar ea `[i l\s\ fruntea pe um\rul lui. Pentru douard, efuziunile emo]ionale erau foarte jenante, aproape insuportabile. Se surprinse b\t`nd-o u[urel pe spinare, ca pe un copil care tu[e[te: S\rmana mea Laura, spuse; haide, haide, fii rezonabil\! Oh! Las\-m\ s\ pl`ng; pl`nsul `mi face bine. Oricum `ns\, acum ar trebui s\ [tii ce ai de f\cut. Dar ce-ai vrea s\ fac? Unde-ai vrea s\ m\ duc? Cu cine s\ stau de vorb\? P\rin]ii dumitale... Dar ì cuno[ti... Ar fi `n culmea disper\rii. Au f\cut tot ce-au putut pentru fericirea mea. Douviers?... N-a[ `ndr\zni s\ dau ochii cu el. E at`t de bun. S\ nu crezi c\ nu-l iubesc... Dac\ ai [ti... Dac\ ai [ti... Oh! spune-mi c\ nu m\ dispre]uie[ti prea mult. Dar dimpotriv\, micu]a mea Laura; dimpotriv\. Cum ai putea crede? {i `ncepu iar s-o bat\ u[urel pe spate. E adev\rat c\ atunci c`nd s`nt cu dumneata nu-mi mai e ru[ine. De c`te zile e[ti aici? Nu mai [tiu. Am tr\it numai ca s\ te a[tept. Uneori sim]eam c\ s`nt la cap\tul puterilor. Acum mi se pare c\ n-a[ mai putea sta aici nici m\car o zi. ~ncepu s\ pl`ng\ `n hohote, aproape ]ip`nd, dar cu o voce g`tuit\: Ia-m\ de-aici! Ia-m\ de-aici! douard era din ce `n ce mai st`njenit: Ascult\, Laura... Potole[te-te... Ce... cel\lalt... nu [tiu cum `l cheam\... Bernard, [opti Laura. Bernard are s\ urce peste o clip\. Haide, ridic\-te! Nu trebuie s\ ne vad\ a[a. Curaj! O s\ n\scocim noi ceva, `]i promit. Haide! {terge-]i ochii! Pl`nsul n-ajut\ la nimic. Ia uit\-te `n oglind\! E[ti ro[ie toat\. Spal\-te pu]in pe fa]\. C`nd te v\d pl`ng`nd, nu m\ mai pot g`ndi la nimic... Poftim! Iat\-l; `l aud. Se duse la u[\ [i o deschise ca s\ intre Bernard; [i `n timp ce Laura, `ntoars\ cu spatele, se farda `n fa]a m\su]ei de toalet\:
9/3/04
12:55 AM
Page 114
114
ANDR GIDE
115
{i-acum, domnule, a[ putea s\ te `ntreb c`nd `mi va fi `ng\duit s\ intru `n posesia lucrurilor mele? Spusese aceste cuvinte privindu-l pe Bernard drept `n ochi, cu acela[i z`mbet ironic pe buze. C`nd dori]i, domnule: dar trebuie s\ v\ m\rturisesc c\ acele lucruri care v\ lipsesc v\ s`nt mult mai pu]in folositoare dec`t mi-ar fi mie. S`nt sigur c\ a]i `n]elege [i mai bine ce vreau s\ spun, dac\ mi-a]i cunoa[te povestea. A[ vrea s\ [ti]i doar at`t: de azi-diminea]\ n-am unde s\ stau, s`nt f\r\ c\min [i f\r\ familie, [i eram gata s\-mi fac felul dac\ nu v-a[ fi `nt`lnit. V-am urm\rit mult\ vreme azi-diminea]\, `n timp ce discuta]i cu Olivier, prietenul meu. Mi-a vorbit mult de dumneavoastr\. A[ fi vrut s\ v\ acostez. C\utam o cale, un mijloc... C`nd a]i aruncat biletul de la casa de bagaje, am binecuv`ntat soarta. Oh! s\ nu crede]i c\ s`nt un ho]. V-am ridicat valiza tocmai pentru a intra `n leg\tur\ cu dumneavoastr\. Bernard rostise aceste fraze aproape dintr-o singur\ r\suflare. O flac\r\ extraordinar\ ì `nsufle]ea vorbele [i chipul; un fel de bun\tate, s-ar fi zis. Dup\ cum z`mbea, se putea crede c\ douard `l g\se[te fermec\tor. {i-acum?... `ntreb\ el. Bernard `n]elese c\ a c`[tigat teren: N-ave]i nevoie de un secretar? Nu pot s\ cred c\ nu mi-a[ duce la cap\t sarcinile cu bine, din moment ce le-a[ `ndeplini cu pl\cere. De data asta douard `ncepu s\ r`d\. Laura ì privea amuzat\ pe am`ndoi. De... Asta r\m`ne de v\zut; o s\ m\ mai g`ndesc. Vino s\ m\ vezi mìne, tot la ora asta, [i chiar aici, dac\ doamna Douviers ne permite... c\ci [i cu ea am de l\murit multe treburi. Stai la un hotel, cred? Ah! nu ]in s\ [tiu unde. Pu]in `mi pas\. Pe mìne! ~i `ntinse m`na. Domnule, spuse Bernard, `nainte de a v\ p\r\si, permite]i-mi s\ v\ aduc aminte c\ `n foburgul Saint-Honor locuie[te un s\rman profesor de pian, cu numele de La Prouse, dac\ nu m\ `n[el, care s-ar bucura foarte mult dac\ i-a]i face o vizit\. Ia te uit\, pentru `nceput nu e deloc r\u; `]i `n]elegi viitoarea func]ie a[a cum trebuie. ~nseamn\ c\... `ntr-adev\r s`nte]i de acord?
Despre asta discut\m mìne. La revedere! Dup\ ce mai st\tu c`teva clipe cu Laura, douard se duse la familia Molinier. Spera s\-l vad\ pe Olivier, cu care ar fi vrut s\ discute despre Bernard. N-o v\zu `ns\ dec`t pe Pauline, de[i `[i prelungi exasperant de mult vizita. ~n seara aceea, ced`nd presantei invita]ii pe care i-o transmisese fratele s\u, Olivier se dusese la autorul Barei fixe, la contele Passavant.
XV
M\ temeam c\ fratele dumneavoastr\ nu v-a transmis invita]ia, spuse Robert de Passavant, v\z`ndu-l pe Olivier intr`nd. Am `nt`rziat? `ntreb\ acesta, `naint`nd cu timiditate [i aproape `n v`rful picioarelor. Intrase cu p\l\ria `n m`n\, iar Robert i-o lu\. S\-i g\sim un loc. A[eza]i-v\ c`t mai comod. Iat\: cred c\ `n fotoliul acesta n-o s\ v\ sim]i]i prea r\u! N-a]i `nt`rziat deloc, dac\ judec\m dup\ pendul\; dar dorin]a mea de a v\ vedea a luat-o cu mult `naintea ei. Fuma]i? Mul]umesc, spuse Olivier, refuz`nd cutia pe care contele de Passavant i-o `ntinsese. Refuza din timiditate, de[i era foarte dornic s\ guste din ]ig\rile acelea fine, ambrate, ruse[ti, f\r\ `ndoial\, pe care le vedea aliniate `n cutie. Da, s`nt fericit c\ a]i venit. M\ temeam c\ a]i putea fi prea ocupat cu preg\tirea examenului. C`nd `l da]i? Peste zece zile, scrisul. Dar acum nu muncesc prea mult. Cred c\ s`nt bine preg\tit [i mai ales mi-e team\ s\ nu m\ prezint prea obosit. A]i refuza totu[i s\ v\ ocupa]i acum [i de alte treburi? Nu... dac\ nu presupun prea multe obliga]ii. O s\ v\ spun acum de ce v-am cerut s\ veni]i. ~n primul r`nd, pentru pl\cerea de a v\ revedea. Deun\zi am avut o scurt\ conversa]ie, `n foaierul teatrului, `n antract. Ce mi-a]i spus atunci m-a interesat foarte mult. F\r\ `ndoial\ c\ nu v\ mai aminti]i despre ce a]i vorbit. Ba da, spuse Olivier, care credea c\ nu rostise dec`t prostii.
9/3/04
12:55 AM
Page 116
116
ANDR GIDE
117
Ast\zi `ns\ am s\ v\ spun lucruri mai precise... Cunoa[te]i, cred, un anume jidan, cu numele de Dhurmer. E coleg cu dumneavoastr\. Abia ne-am desp\r]it. Aha! deci s`nte]i `n rela]ii bune? Da, trebuia s\ ne `nt`lnim la Luvru ca s\ discut\m despre o revist\ al c\rei director urmeaz\ s\ fie el. Robert r`se zgomotos [i afectat: O-ho-ho! director... Ce exagerare!... Chiar a[a a spus? De mult\ vreme vorbe[te despre asta. Da, m-am g`ndit mai de mult la aceast\ revist\. Mai zilele trecute l-am `ntrebat `nt`mpl\tor dac\ ar accepta s\ citeasc\ manuscrisele `mpreun\ cu mine; iar el s-a intitulat imediat: redactor-[ef; l-am l\sat s\-[i spun\ cum vrea, dar imediat... ~l recunoa[te]i, nu-i a[a? Ce tip, domnule! Trebuie sc\rm\nat pu]in... Dar chiar nu fuma]i? Voi `ncerca totu[i, spuse Olivier, accept`nd de data asta. Mul]umesc. Permite-mi s\-]i spun Olivier... sper c\ `mi dai voie s\ te numesc Olivier? Nu pot s\-]i spun domnule; e[ti mult mai t`n\r dec`t mine, iar eu s`nt prea legat de fratele dumitale ca s\-]i pot spune Molinier. Ei bine, Olivier, permite-mi s\-]i spun c\ am infinit mai mult\ `ncredere `n gustul dumitale dec`t `n cel al lui Sidi Dhurmer. Ai accepta s\-]i asumi conducerea revistei? Fire[te c\ `ntru c`tva sub `ndrumarea mea; cel pu]in la `nceput. Dar prefer ca numele meu s\ nu figureze pe copert\. O s\-]i explic alt\ dat\ de ce... Nu vrei un pahar de porto? Am un porto excelent. Lu\ de pe un fel de bufet scund, a[ezat `n imediata-i apropiere, o sticl\ [i dou\ pahare, pe care le umplu: Ei, ce p\rere ai? E, `ntr-adev\r, excelent. Nu m\ refeream la porto, protest\ Robert r`z`nd; ci la ceea ce ]i-am spus mai `nainte. Olivier se pref\cea c\ nu `n]elege. ~i era team\ s\ accepte prea repede [i nu voia s\ se vad\ c`t e de bucuros. Ro[i pu]in, bìguind: Examenul nu-mi... Dar mi-ai spus c\ nu-]i ia prea mult timp, `l `ntrerupse Robert. {i-apoi revista nu va ap\rea imediat. M\ `ntreb chiar dac\ n-ar fi mai bine s\ am`n\m lansarea ei pentru la toamn\. Dar,
oricum, e important s\ fim prev\z\tori. Va trebui s\ avem mai multe numere gata preg\tite `nainte de octombrie [i va trebui s\ ne vedem des `n vara asta, ca s\ le discut\m. Ce ave]i de g`nd s\ face]i `n timpul vacan]ei? Oh! Nu prea [tiu. P\rin]ii mei se vor duce probabil `n Normandia, ca `n fiecare var\. {i va trebui s\-i `nso]e[ti? N-ai accepta un aranjament?... Mama nu va fi de acord. Disear\ voi lua cina cu fratele dumitale; mi-ai permite s\-i vorbesc despre asta? Oh! Vincent tot nu vine cu noi. Apoi, d`ndu-[i seama c\ aceast\ fraz\ nu are leg\tur\ cu problema `n discu]ie, ad\ug\: {i apoi tot nu ajut\ la nimic. Totu[i, dac\-i vom oferi mamei c`teva argumente serioase? Olivier nu r\spunse nimic. ~[i iubea foarte mult mama [i tonul batjocoritor cu care Robert vorbise despre ea ì displ\cu. Robert `n]elese c\ a mers prea departe. A[adar, `]i place vinul meu de Porto, spuse el ca s\ schimbe discu]ia. Mai vrei un pahar? Nu, mul]umesc... Dar e excelent. Da, am fost frapat, seara trecut\, de maturitatea [i de siguran]a judec\]ii dumitale. Nu inten]ionezi s\ faci critic\? Nu. Faci versuri?... {tiu c\ scrii versuri. Olivier ro[i iar. Da, fratele dumitale te-a tr\dat. {i cuno[ti, f\r\ `ndoial\, [i al]i tineri care ar fi gata s\ colaboreze... Va trebui ca revista s\ devin\ o platform\ de raliere a tineretului. Aceasta e ra]iunea ei de a fi. A[ vrea s\ m\ aju]i la redactarea unui prospect-manifest care ar indica, f\r\ s\ precizeze prea insistent, noile tendin]e. Vom mai discuta despre asta. Va trebui s\ alegem dou\ sau trei epitete; nu neologisme; ci cuvinte vechi, tocite, pe care le vom impregna cu un sens nou [i le vom impune publicului. Flaubert ne-a l\sat: Bogat [i stufos; Leconte de Lisle: Hieratic [i definitiv... Iat\, ce-ai zice de: Vital. Ei?... Incon[tient [i vital... Nu?... Elementar, robust [i vital? Cred c\ s-ar putea g\si [i altele mai bune, `ndr\zni s\ spun\ Olivier, care z`mbea f\r\ s\ par\ c\ aprob\ cu prea mult\ convingere. Hai, `nc\ un pahar de porto...
9/3/04
12:55 AM
Page 118
118
ANDR GIDE
119
Dar nu plin, v\ rog! Vezi, marea sl\biciune a [colii simboliste e c\ n-a adus dec`t o estetic\ nou\; toate marile [coli au adus, `mpreun\ cu un stil nou, o nou\ etic\, un nou caiet de sarcini, noi legi, un nou fel de a vedea, de a `n]elege iubirea [i un nou comportament. Simbolistul e mult prea simplu: nu are o atitudine fa]\ de via]\; nu caut\ s\ o `n]eleag\; o neag\; ì `ntoarce spatele. Ceea ce e absurd, nu g\se[ti? Erau oameni f\r\ apetit [i chiar f\r\ l\comie. Nu ca noi... Nu g\se[ti? Olivier `[i terminase cel de-al doilea pahar de porto [i cea de-a doua ]igar\. ~nchise ochii pe jum\tate, pe jum\tate culcat `n fotoliul confortabil [i, f\r\ s\ spun\ nimic, `[i exprim\ asentimentul prin u[oare mi[c\ri ale capului. ~n clipa aceea se auzi soneria de la intrare [i aproape imediat intr\ un servitor care-i `nm`n\ lui Robert o carte de vizit\. Robert o lu\, `[i arunc\ privirea peste ea [i o puse l`ng\ el, pe birou. E `n ordine. Roag\-l s\ a[tepte o clip\. Servitorul ie[i. Micu]ul meu Olivier, ]in foarte mult la dumneata [i cred c\ ne vom putea `n]elege perfect. Dar acum a sosit cineva pe care neap\rat trebuie s\-l primesc [i care ]ine s\ m\ vad\ singur. Olivier se ridic\. Cu `ng\duin]a dumitale, te-a[ ruga s\ ie[i prin gr\din\... Ah! era s\ uit: nu ]i-ar face pl\cere s\ ai noua mea carte? Tocmai am aici un exemplar tip\rit pe h`rtie de lux... Eu `ns\ n-am a[teptat s-o primesc de la dumneavoastr\ pentru a o citi, spuse Olivier, c\ruia nu-i prea pl\cea cartea lui Passavant [i care `ncerca s\ fie amabil, dar f\r\ s\-l lingu[easc\. Passavant surprinse oare `n tonul frazei o u[oar\ nuan]\ de dispre]? Relu\ gr\bit: Oh! nu `ncerca s\-mi vorbe[ti despre ea. Dac\ mi-ai spune c\ `]i place, a[ fi silit s\ m\ `ndoiesc fie de gustul, fie de sinceritatea dumitale. Nu; [tiu mai bine ca oricine ce-i lipse[te acestei c\r]i. Am scris-o mult prea `n grab\. La drept vorbind, tot timpul c`t o scriam m\ g`ndeam la cartea mea urm\toare. Ah! la aceea, de pild\, ]in. }in mult. O s-o vezi; o s-o vezi... S`nt dezolat, dar acum trebuie neap\rat s\ pleci... Doar dac\ nu cumva... Dar nu; nu; `nc\ nu ne cunoa[tem `ndeajuns [i desigur c\ p\rin]ii te a[teapt\ la cin\. La revedere. Pe cur`nd... O s\-]i scriu numele pe carte... permite-mi! Se ridicase; se apropie de birou. ~n timp ce se apleca pentru a scrie, Olivier f\cu un pas `nainte [i privi cu coada ochiului la cartea de vizit\ pe care servitorul tocmai o adusese:
VICTOR STROUVILHOU
Acest nume nu-i spunea nimic. Passavant ì `ntinse lui Olivier exemplarul din Bara fix\ [i, cum Olivier se preg\tea s\ citeasc\ dedica]ia: O s\ te ui]i la ea mai t`rziu, spuse Passavant, v`r`ndu-i cartea sub bra]. Abia `n strad\ Olivier lu\ cuno[tin]\ de epigraful manuscris al contelui de Passavant, extras chiar din cartea pe care o `mpodobea, `n chip de dedica]ie:
Te implor, Orlando, mai f\ c`]iva pa[i! Nu s`nt `nc\ prea sigur c\ a[ `ndr\zni s\ te `n]eleg foarte bine.
sub care ad\ugase:

Lui Olivier Molinier prietenul s\u prezumtiv, Contele Robert de Passavant.
Epigraf ambiguu, care lui Olivier ì d\du de g`ndit, dar pe care, la urma urmelor, era liber s\-l interpreteze dup\ cum poftea. Olivier ajunse acas\ tocmai dup\ ce, s\tul de at`ta a[teptare, douard plecase.
XVI
Cultura pozitiv\ a lui Vincent `l `mpiedica s\ cread\ `n supranatural; ceea ce-i d\dea demonului mari avantaje. Demonul nu-l ataca pe Vincent frontal, ci cu [iretenie [i pe furi[. Unul dintre trucurile lui const\ `n a ne l\sa s\ credem c\ ne `nfr`ngem sl\biciunile. A[a se face c\ Vincent a ajuns s\ cread\ c\ felul de a se purta cu Laura era o victorie a voin]ei sale asupra instinctelor, deoarece, fiind bun din fire, trebuise s\ se for]eze, s\ se `ncr`nceneze ca s\ se arate dur cu ea.
9/3/04
12:55 AM
Page 120
120
ANDR GIDE
121
Examin`nd evolu]ia lui Vincent `n aceast\ intrig\, disting diverse stadii, pe care a[ vrea s\ le ar\t, pentru edificarea cititorului:
1) Perioada bunelor mobiluri. Este con[tient c\ trebuie s\ repare gre[eala comis\. ~n spe]\: va sim]i obliga]ia moral\ de a consacra Laurei suma pe care p\rin]ii s\i au economisit-o cu at`ta greutate spre a asigura primele cheltuieli reclamate de `nceputurile carierei. Nu `nsemna c\ se sacrific\? Nu era deci vorba de un mobil decent, generos, caritabil? 2) Perioada de nelini[te. A scrupulelor. Se `ndoia c\ suma destinat\ ei era `ndestul\toare; ceea ce nu `nsemna oare c\ era gata s\ cedeze `n momentul `n care demonul avea s\-i fluture prin fa]a ochilor posibilitatea de a o m\ri? 3) Constan]\ [i t\rie sufleteasc\. Nevoia, dup\ pierderea acestei sume, de a se sim]i deasupra adversit\]ilor. Tocmai aceast\ t\rie sufleteasc\ ì permite s\-i m\rturiseasc\ Laurei c\ a pierdut la joc; [i ì `ng\duie, cu aceea[i ocazie, s-o rup\ cu ea. 4) Renun]are la bunele mobiluri, considerate ca o `n[el\ciune, `n lumina noii etici pe care se simte obligat s-o inventeze, ca s\-[i justifice conduita; c\ci r\m`ne o fiin]\ moral\, [i demonul nu va pune m`na pe el dec`t furniz`ndu-i motive care s\-i aprobe comportarea. Teoria imanen]ei, a totalit\]ii `n clip\; a bucuriei gratuite, imediate [i nemotivate. 5) Be]ia c`[tig\torului. Dispre] fa]\ de re]inere. Superioritate. De la care pornind, demonul a c`[tigat partida. De la care pornind, fiin]a care se credea cea mai liber\ nu mai e dec`t o unealt\ pus\ `n slujba lui. Demonul n-avea deci s\ se lase p`n\ ce Vincent nu-[i va fi dat fratele pe mìnile acelui complice blestemat, care e Passavant.
Totu[i, Vincent nu e r\u. ~ntreaga situa]ie, oricum ar judeca-o, ì produce o stare de insatisfac]ie, de jen\. S\ mai ad\ug\m c`teva cuvinte: Li se spune exotism acelor misterioase b\l]\turi maia[e pe care sufletul nostru le simte str\ine; care-l lipsesc de punctele de sprijin. Uneori, o virtute oarecare ar rezista dac\, `nainte de a ataca, diavolul nu ar dezr\d\cina-o. F\r\ `ndoial\ c\, dac\ el [i Laura nu s-ar fi sim]it `ntr-un loc str\in, departe de p\rin]ii lor, de amintirile trecutului lor, de ceea ce le men]inea consecven]a cu ei `n[i[i, nici Laura nu i-ar fi cedat
lui Vincent, nici Vincent n-ar fi `ncercat s-o seduc\. F\r\ `ndoial\, li se p\rea c\ iubirea lor [i pe locurile acelea nu intr\ `n vechile r`nduieli. L`ng\ Lilian se sim]ea, de asemenea, dezr\d\cinat. Nu mai r`de de mine, Lilian, ì spunea el `n aceea[i sear\. {tiu c\ n-o s\ m\ `n]elegi [i totu[i simt nevoia s\-]i vorbesc, de parc\ m-ai putea `n]elege, c\ci de-acum `nainte mi-e cu neputin]\ s\ mi te scot din g`nduri. Culcat pe jum\tate la picioarele lui Lilian, care, `ntins\ pe divanul scund, `l m`ngìa dr\g\stoas\, `[i propti dr\g\stos capul pe genunchii amantei sale. Ceea ce m\ `ngrijora `n diminea]a asta... da, poate era teama. Po]i s\ fii serioas\ un moment? Po]i uita o clip\, ca s\ m\ `n]elegi, nu ceea ce crezi, fiindc\ tu nu crezi `n nimic; ci s\ ui]i tocmai c\ nu crezi `n nimic? {tii c\ nici eu nu credeam `n nimic; credeam c\ nu mai cred `n nimic; `n nimic dec`t `n noi `n[ine, `n tine [i `n mine; [i c\ voi putea fi al\turi de tine; c\ datorit\ ]ie voi fi... Robert vine la [apte, `l `ntrerupse Lilian. Nu vreau s\ te gr\besc, dar dac\ nu termini mai repede, ne va `ntrerupe tocmai `n momentul `n care vei `ncepe s\ devii interesant. C\ci presupun c\ preferi s\ nu continuu fa]\ de el. Nu-mi explic de ce te crezi dator s\ iei at`tea precau]ii. Semeni cu un orb care cerceteaz\ mai `ntì cu bastonul fiecare loc[or unde vrea s\-[i pun\ piciorul. De[i vezi bine c\ s`nt serioas\. De ce n-ai `ncredere? De c`nd te-am cunoscut am o `ncredere extraordinar\, relu\ Vincent. S`nt `n stare de mult mai mult [i `mi dau seama de asta; [i vezi c\ toate `mi reu[esc din plin. Dar tocmai asta m\ sperie. Nu, taci... M-am g`ndit toat\ ziua la ce mi-ai povestit azi-diminea]\ `n leg\tur\ cu naufragiul vasului La Bourgogne [i la mìnile t\iate ale celor care voiau s\ se urce `n barc\. Mi se pare c\ cineva vrea s\ se urce [i `n barca mea m\ folosesc de imaginea ta, ca s\ m\ `n]elegi iar eu vreau s\-l `mpiedic s\ se urce... {i-ai vrea ca eu s\ te ajut s\-l `neci, la[ b\tr`n... El continu\ f\r\ s-o priveasc\: Cineva pe care eu `l resping, dar ì aud vocea... o voce pe care tu n-ai auzit-o niciodat\; dar eu o ascult `nc\ din vremea copil\riei... {i ce tot spune vocea asta? N-ai curajul s\ repe]i `n fa]a mea. Nu m\ mir\. Pariez c\ citeaz\ [i c`te ceva din catehism, nu?
9/3/04
12:55 AM
Page 122
122
ANDR GIDE
123
Dar, Lilian, `n]elege-m\: pentru mine, singurul mijloc de a sc\pa de aceste g`nduri e s\ ]i le spun. Dac\ r`zi de ele, le voi p\stra numai pentru mine; [i m\ otr\vesc. Atunci vorbe[te, spuse ea, resemnat\. Apoi, cum el t\cea [i `[i ascundea copil\ros capul `n poala lui Lilian: Haide! ce mai a[tep]i? ~l apuc\ de p\r [i-l sili s\-[i ridice capul: Dar v\d c\ se ia foarte `n serios, pe cuv`ntul meu! Ce palid e! Ascult\, micu]ule, n-ai dec`t s\ faci pe copilul, dar nu cu mine. Trebuie s\ vrei ceea ce vrei. {i-apoi [tii c\ mie nu-mi plac tri[orii. C`nd `ncerci cu ipocrizie s\ ridici `n barca ta pe cineva care n-are ce c\uta `n ea, tri[ezi. ~mi face pl\cere s\ joc cu tine; dar s\ joci loial; [i te mai previn c-o fac numai pentru ca tu s\ reu[e[ti. Cred c\ po]i deveni un om foarte important, remarcabil; simt `n tine o mare inteligen]\ [i o mare for]\. Vreau s\ te ajut. S`nt destule femei din pricina c\rora cei care s-au `ndr\gostit de ele [i-au ratat cariera; eu vreau s\ fiu contrariul lor. Mi-ai vorbit de dorin]a ta de a renun]a la medicin\ pentru a te consacra cercet\rilor din domeniul [tiin]elor naturii; regretai c\ pentru asta nu mai ai destui bani... ~n primul r`nd, ai c`[tigat la joc cincizeci de mii de franci, care `nseamn\ ceva. Dar promite-mi c\ nu mai joci. Eu `]i voi pune la dispozi]ie to]i banii de care vei mai avea nevoie, dar cu o condi]ie: dac\ se va zice c\ e[ti un `ntre]inut, s\ ai destul\ for]\ s\ nu-]i pese. Vincent se ridic\. Se apropie de fereastr\. Lilian relu\: Mai `ntì [i pentru a termina cu Laura, cred c\ ai putea foarte bine s\-i trimi]i cei cinci mii de franci pe care-i promisese[i. Acum, c`nd ai bani, de ce nu ]i-ai respecta cuv`ntul dat? Numai ca s\ te sim]i [i mai vinovat fa]\ de ea? Asta nu-mi place deloc. Am oroare de b\d\r\nii. Tu nu [tii s\ tai mìnile altora f\r\ s\ te murd\re[ti. {i cu asta, gata, ne vom duce s\ ne petrecem vara `n locul cel mai potrivit pentru lucr\rile tale. Mi-ai vorbit de Roscoff. Eu a[ prefera Monaco, fiindc\ `l cunosc pe prin], care ar putea s\ ne ia `n croazier\ [i s\-]i ofere de lucru `n institutul s\u. Vincent t\cea. ~i displ\ceau vorbele lui Lilian [i nu i-a spus dec`t mult mai t`rziu c\, `nainte de a veni la ea, trecuse pe la hotelul unde Laura `l a[teptase cu at`ta disperare. Dornic s\ [tie c\, `n sf`r[it, [i-a achitat datoria, v`r`se `ntr-un plic cele c`teva bancnote pe care ea nu mai conta. ~ncredin]ase plicul unui slujba[ al hotelului, apoi a[teptase `n vestibul pentru a se convinge c\ a fost `nm`nat
destinatarei. Dup\ c`teva clipe slujba[ul cobor`, aduc`ndu-i `napoi plicul pe care Laura scrisese: Prea t`rziu. Lilian sun\; ceru s\ i se aduc\ mantoul. Dup\ ce servitoarea ie[i: Ah! voiam s\-]i spun `nainte de a sosi Robert: dac\ `]i propune un plasament pentru cei cincizeci de mii de franci ai t\i, fii prudent! E foarte bogat, dar totdeauna are nevoie de bani. Ia te uit\: mi se pare c\ aud claxonul ma[inii lui. A venit cu o jum\tate de or\ mai devreme; dar cu at`t mai bine... C`t prive[te cele ce discutam... Am venit mai repede, spuse Robert intr`nd, pentru c\ m-am g`ndit c-ar fi amuzant s\ lu\m cina la Versailles. V\ convine? Nu, spuse Lady Griffith; la Rservoirs m\ plictisesc de moarte. S\ mergem mai bine la Rambouillet; avem tot timpul. Acolo n-o s\ m`nc\m la fel de bine, dar vom putea sta de vorb\ mai lini[ti]i. Vreau ca Vincent s\-]i spun\ pove[tile lui despre pe[ti. {tie c`teva de-a dreptul uluitoare. Nu [tiu dac\ s`nt [i adev\rate, dar s`nt mai amuzante dec`t cele mai frumoase romane. Poate c\ romancierul nu va fi de aceea[i p\rere, spuse Vincent. Robert de Passavant ]inea `n m`n\ un ziar de sear\: {tia]i c\ Brugnard a fost numit [ef de cabinet la Justi]ie? A sosit momentul ca tat\l dumitale s\ fie decorat, spuse el, `ntorc`ndu-se spre Vincent. Acesta ridic\ din umeri. Dragul meu Vincent, relu\ Passavant, permite-mi s\-]i spun c\ l-ai jigni foarte grav necer`ndu-i acest mic serviciu pe care el va fi foarte bucuros s\ ]i-l refuze. Ce-ar fi dac\ l-ai cere mai `ntì pentru dumneata, ripost\ Vincent. Robert f\cu o grimas\ afectat\: Nu; eu din cochet\rie ]in s\ nu ro[esc nici m\car la butonier\. Apoi, `ntorc`ndu-se spre Lilian: {tii c`t de rari s`nt `n zilele noastre cei care ajung la patruzeci de ani f\r\ un sifilis [i f\r\ decora]ii! Lilian z`mbi [i ridic\ din umeri: Pentru o glum\ e `n stare s\ se fac\ mai b\tr`n dec`t este!... Ia spune: e un citat din viitoarea dumitale carte? Va fi r\coare... Pute]i cobor`; eu doar `mi iau mantoul [i v\ ajung din urm\. Aveam impresia c\ nu vrei s\-l mai vezi, ì spuse Vincent lui Robert pe scar\.
9/3/04
12:55 AM
Page 124
124
ANDR GIDE
125
Pe cine? Pe Brugnard? Spuneai c\-i at`t de t`mpit... Scumpe prietene, r\spunse Passavant alene, oprindu-se pe o treapt\ [i re]in`ndu-l [i pe Molinier cu piciorul `n aer, c\ci o vedea pe Lady Griffith venind [i dorea s\-l aud\ [i ea, afl\ c\ to]i prietenii cu care am p\strat rela]ii vreme mai `ndelungat\ mi-au dovedit c\ s`nt imbecili. ~]i pot certifica `ns\ c\ Brugnard a rezistat la `ncercare mai mult timp dec`t al]ii. Dec`t mine, de pild\? relu\ Vincent. Ceea ce nu m\ `mpiedic\ s\-]i fiu cel mai bun prieten; dup\ cum se [i vede. Iat\ ce se nume[te la Paris o vorb\ de spirit, spuse Lilian, ajung`nd l`ng\ ei. Fii `ns\ atent, Robert: nimic nu se ve[teje[te mai repede. Lini[te[te-te, draga mea: cuvintele se ve[tejesc numai c`nd le tip\re[ti! Se urcar\ `n ma[in\, care porni. Deoarece conversa]ia lor continua s\ fie spiritual\, e inutil s-o mai reproduc aici. Se a[ezar\ la mas\, pe terasa unui hotel, `n fa]a unei gr\dini peste care `nserarea `[i a[ternea umbrele. ~n `ntunecimea nop]ii, conversa]ia deveni pe nesim]ite mai greoaie; `n cele din urm\, `ndemnat de Lilian [i de Robert, nu mai vorbi dec`t Vincent.
XVII
M-ar interesa mai mult animalele, dac\ m-ar interesa mai pu]in oamenii, spuse Robert. Iar Vincent r\spunse: Fiindc\ poate crezi c\ oamenii se deosebesc prea mult de ele. Nu exist\ nici o mare descoperire `n zootehnie, care s\ nu aib\ r\sunet [i `n cunoa[terea omului. C\ci aceste domenii se ating [i s`nt legate `ntre ele; [i cred c\, numai cu urm\ri dintre cele mai grave, un romancier, care se pretinde [i psiholog, `[i poate `ntoarce privirea de la spectacolul naturii [i ì poate ignora legile. ~n Jurnalul fra]ilor Goncourt, pe care mi l-ai dat s\-l citesc, am g\sit relatarea unei vizite prin galeriile de istorie natural\ de la Jardin des
Plantes, `n care `nc`nt\torii dumitale autori se pl`ng c\ Natura sau bunul Dumnezeu are prea pu]in\ imagina]ie. Prin aceast\ jalnic\ blasfemie, se exprim\ prostia sau lipsa de `n]elegere a unor spirite obtuze. C\ci dimpotriv\, c`t\ diversitate! S-ar p\rea c\ natura a `ncercat r`nd pe r`nd toate modurile de a fi vie, de a se mi[ca, a uzat de toate posibilit\]ile materiei [i de legile ei. Ce lec]ie se poate descifra `n abandonarea progresiv\ a anumitor alc\tuiri paleontologice, ira]ionale [i inelegante! ~n economia care a permis subzisten]a anumitor forme! Contempl`ndu-le pe acestea, `mi explic de ce altele au fost neglijate. Chiar [i botanica e instructiv\. C`nd examinez o ramur\, observ c\ axila fiec\rei frunze ad\poste[te un mugur capabil, la r`ndul s\u, s\ vegeteze `n anul urm\tor. C`nd observ c\ dintr-at`]ia muguri, doi cel mult se dezvolt\, condamn`ndu-i pe ceilal]i la atrofiere prin `ns\[i dezvoltarea lor, nu m\ pot `mpiedica s\ reflectez c\ la fel se `nt`mpl\ [i cu oamenii. Mugurii care se dezvolt\ normal s`nt totdeauna mugurii terminali de exemplu, cei mai `ndep\rta]i de trunchiul familial. Numai t\ierea sau arcuirea, `mping`nd seva `napoi, for]eaz\ creanga s\ dea via]\ germenilor de l`ng\ trunchi, care st\teau amor]i]i. {i `n felul acesta s`nt silite s\ dea rod speciile cele mai `nd\r\tnice, care, dac\ ar fi l\sate s\ creasc\ `n voia lor, f\r\ `ndoial\ c\ n-ar produce dec`t frunze. Ah! ce bun\ [coal\ e o livad\ sau o gr\din\! {i ce pedagog bun ar putea fi de multe ori un horticultor! Adesea `nve]i mult mai mult, dac\ [tii s\ observi, din curtea de p\s\ri, dintr-o cresc\torie de cìni, dintr-un acvariu, dintr-un cote] de iepuri sau dintr-un grajd dec`t din c\r]i [i, crede]i-m\, mult mai mult dec`t din societatea omeneasc\, unde totul e mai mult sau mai pu]in sofisticat. Apoi Vincent vorbi despre selec]ie. Expuse metodele obi[nuite prin care se pot ob]ine r\sadurile cele mai frumoase, speciile cele mai robuste, [i povesti despre fantezia experimental\ a unui horticultor `ndr\zne], care, din aversiune fa]\ de rutin\, s-ar putea spune aproape: ca o sfidare, s-a hot\r`t s\ aleag\, dimpotriv\, indivizii cei mai debili [i despre florile nemaipomenite pe care le-a ob]inut. Robert, care la `nceput ascultase distrat, de parc\ ar fi auzit numai lucruri plicticoase, nu mai c\uta acum s\-l `ntrerup\. Aten]ia lui o `nc`nta pe Lilian, o considera ca un omagiu adus amantului ei.
9/3/04
12:55 AM
Page 126
126
ANDR GIDE
127
Ar trebui s\ ne poveste[ti, ì spuse ea, despre ce mi-ai spus zilele trecute de pe[ti [i de capacitatea lor de acomodare la diversele grade de salinitate a m\rii... Despre asta era vorba, nu-i a[a? Cu excep]ia anumitor regiuni, relu\ Vincent, gradul de salinitate e aproximativ constant; [i fauna marin\ nu suport\ de regul\ dec`t varia]iile mici de densitate. Dar regiunile de care v\ spuneam nu s`nt totu[i nelocuite; s`nt regiunile supuse unei puternice evapor\ri, ce reduc cantitatea de ap\ `n raport cu propor]ia de sare, sau cele `n care, dimpotriv\, un aport constant de ap\ dulce dilueaz\ sarea [i, ca s\ zic a[a, des\reaz\ marea cele de l`ng\ gurile marilor fluvii sau din apropierea enormilor curen]i, cum e cel care se nume[te Gulf Stream. ~n aceste regiuni, animalele zise stenohaline l`ncezesc [i din aceast\ cauz\ pier; [i, cum atunci s`nt incapabile s\ se apere de animalele zise euryhaline, cele euryhaline tr\iesc cu prec\dere pe marginile marilor curen]i, unde densitatea apelor e schimb\toare [i unde agonizeaz\ cele stenohaline. A]i `n]eles, nu-i a[a, c\ steno s`nt cele care nu suport\ dec`t acela[i grad de salinitate. ~n timp ce eury... S`nt cele des\rate, `ntrerupse Robert, care raporta la el `nsu[i orice idee [i `n orice teorie nu aprecia dec`t elementele de care s-ar fi putut folosi. ~n majoritatea lor, s`nt animale de prad\, ad\ug\ Vincent grav. Nu-]i spuneam c\ e mai pasionant dec`t orice roman? strig\ Lilian entuziasmat\. Vincent, transfigurat parc\, r\m`nea insensibil la succes. Era extraordinar de grav [i relu\ pe un ton mai cobor`t, de parc\ ar fi vorbit numai pentru el: Cea mai uimitoare descoperire din ultima vreme sau `n orice caz, cea din care eu am avut cel mai mult de `nv\]at se refer\ la aparatele fotogene ale animalelor din ad`nc. Oh! poveste[te-ne despre ele, spuse Lilian, l\s`nd s\ i se sting\ ]igara [i s\ i se topeasc\ `nghe]ata ce tocmai le fusese adus\. {ti]i, f\r\ `ndoial\, c\ lumina zilei nu p\trunde prea ad`nc `n mare. Ad`ncimile ei s`nt `ntunecate... abisuri imense, despre care mult\ vreme s-a crezut c\ s`nt nelocuite: apoi, c`nd s-au f\cut dragaje, din acest infern au fost scoase tot felul de animale ciudate. Se credea c\ aceste animale s`nt oarbe. Ce nevoie ar fi avut de sim]ul vederii `n bezn\? Evident c\ nu aveau ochi; nu puteau [i nici nu
trebuiau s\ aib\. S`nt totu[i examinate [i se constat\ cu stupoare c\ unele au ochi; c\ aproape toate au, f\r\ a mai pune la socoteal\ c\, `n plus, unele mai dispun [i de antene de o extraordinar\ sensibilitate. Cercet\torii se mai `ndoiesc; se mir\: de ce ochi, dac\ n-au nimic de v\zut? Ochi sensibili, dar sensibili la ce?... {i iat\, se descoper\, `n sf`r[it, c\ fiecare animal, considerat la `nceput ca obscur, emite [i proiecteaz\ `naintea lui [i `mprejur propria lumin\. Fiecare str\luce[te, lumineaz\, iradiaz\. Noaptea, c`nd aceste animale au fost scoase din ad`ncul abisului [i au fost v\rsate pe puntea vasului, bezna a devenit orbitoare. Focuri mi[c\toare, vibrante, multicolore, faruri rotitoare, sc`nteieri de astre, de pietre pre]ioase, a c\ror splendoare, spun cei care le-au v\zut, nu ar putea fi asemuit\ cu nimic. Vincent t\cu. R\maser\ mult\ vreme f\r\ s\ vorbeasc\. S\ mergem acas\; mi-e frig, spuse deodat\ Lilian. Lady Lilian se a[ez\ al\turi de [ofer, ad\postit\ oarecum de parbrizul de cristal. Pe bancheta din spate a ma[inii deschise, cei doi b\rba]i continuar\ s\ discute. Aproape tot timpul cinei Robert t\cuse, ascult`ndu-l pe Vincent; acum era r`ndul lui. Pe[ti ca noi, b\tr`ne Vincent, agonizeaz\ `n apele lini[tite, spuse el la `nceput, b\t`ndu-[i prietenul pe um\r. ~[i permitea s\ se poarte uneori mai familiar cu Vincent, dar n-ar fi suportat [i reciproca; de altminteri, Vincent n-avea nici o `nclinare de acest fel. S\ [tii c\ ai fost uluitor! Ce conferin]\ ne-ai ]inut! Pe cuv`nt, ar trebui s\ te la[i de medicin\. Z\u c\ nu te v\d prescriind laxative [i f\c`nd vizite la bolnavi. O catedr\ de biologie comparat\ sau ceva `n genul \sta, iat\ ce ]i-ar trebui... A[a m-am g`ndit [i eu, spuse Vincent. Lilian ar putea s-o ob]in\ pentru dumneata, cointeres`ndu-l la cercet\rile dumitale pe prietenul ei, prin]ul de Monaco, care cred c\ se pricepe `n astfel de probleme... Ar trebui s\-i `mp\rt\[esc ideea asta. Mi-a [i vorbit de ea. Atunci e clar, nu pot s\ fac nimic pentru dumneata, spuse el f\c`nd pe jignitul; [i eu, care tocmai voiam s\-]i cer un serviciu. Ar fi r`ndul dumitale s\-mi fii obligat. S\ nu crezi c\ am o memorie at`t de scurt\. Cum? Te mai g`nde[ti la cei cinci mii de franci? Dar mi i-ai restituit, scumpule! Nu-mi mai datorezi nimic... dec`t pu]in\ prietenie,
9/3/04
12:55 AM
Page 128
128
ANDR GIDE
129
poate. Ad\ug\ aceste cuvinte pe un ton aproape dr\g\stos, cu o m`n\ a[ezat\ pe bra]ul lui Vincent. Nu fac apel dec`t la prietenia dumitale. Te ascult, spuse atunci Vincent. Dar imediat, Passavant se r\zg`ndi: pun`nd pe seama lui Vincent propria ner\bdare: Vai, ce gr\bit e[ti! Presupun `ns\ c\ p`n\ la Paris avem tot timpul. Passavant se pricepea de minune s\ atribuie altora propria stare de spirit [i tot ceea ce el prefera s\ renege. Apoi, p\r`nd c\ a renun]at la acest subiect, ca pescarii de p\str\vi, care, de team\ s\ nu-[i sperie prada, arunc\ momeala foarte departe, pentru a o apropia pe nesim]ite: Apropo, `]i mul]umesc pentru c\ mi l-ai trimis pe fratele dumitale. M\ temeam s\ nu fi uitat. Vincent schi]\ un gest. Robert relu\: L-ai mai v\zut dup\ aceea?... N-ai mai avut timp, nu-i a[a?... Cu at`t mai mult mi se pare ciudat c\ nu m-ai `ntrebat nimic de `ntrevederea noastr\. De fapt, pe dumneata te las\ indiferent. Fratele dumitale nu te intereseaz\ deloc. Nu te-ai `ntrebat niciodat\ ce g`nde[te Olivier, ce simte, ce este, ce ar vrea s\ fie... ~mi faci repro[uri? Sigur c\ da. Nu `n]eleg [i nu admit apatia dumitale. Pe vremea c`nd erai bolnav, la Pau, treac\-mearg\; erai obligat s\ te g`nde[ti numai la dumneata; egoismul f\cea parte din tratament. Acum `ns\... Cum se poate? Ai l`ng\ dumneata aceast\ t`n\r\ fiin]\ fermec\toare, aceast\ inteligen]\ care se dezvolt\, plin\ de promisiuni, ce a[teapt\ s\ fie sf\tuit\, sprijinit\... Uita, `n aceast\ clip\, c\ avea [i el un frate. Vincent nu era `ns\ deloc prost; izbucnirea aceea era exagerat\ [i `l avertiza c\ nu prea e sincer\, c\ indignarea avea rostul s\-i abat\ spre altceva. T\cea, a[tept`nd s\ vad\ unde voia s\ ajung\. Dar Robert se opri brusc; surprinsese, la lumina ]ig\rii pe care o fuma Vincent, o cut\ ciudat\ pe obrazul acestuia, `n care crezu c\ descifreaz\ ironia; or, de batjocur\ se temea mai mult dec`t de orice pe lumea asta. De aceea s\-[i fi schimbat oare tonul? M\ `ntreb dac\ nu cumva mai degrab\ fiindc\ a intuit subit o anume complicitate `ntre Vincent [i el... Relu\ deci, `ncerc`nd s\ par\ c`t mai firesc [i cu aerul c\ fa]\ de dumneata n-am nevoie de pref\c\torii: Ei bine, am avut cu t`n\rul Olivier o conversa]ie dintre cele mai agreabile. ~mi place foarte mult b\iatul \sta.
Passavant `ncerca s\ prind\ privirea lui Vincent (noaptea nu era prea `ntunecoas\); dar acesta privea drept `nainte. {i iat\, dragul meu Molinier, micul serviciu pe care vreau s\ ]i-l cer... Dar aici din nou sim]i nevoia s\-[i acorde un r\gaz [i, ca s\ zic a[a, s\-[i p\r\seasc\ o clip\ rolul, ca un actor care, foarte sigur c\ `[i domin\ publicul, e dornic s\-[i demonstreze c\ `l st\p`ne[te. Se aplec\ deci `nainte, spre Lilian, [i, foarte tare, ca pentru a sublinia caracterul confiden]ial al celor spuse mai `nainte, spre deosebire de ceea ce avea s\ zic\: Scumpa mea prieten\, e[ti sigur\ c\ n-o s\ r\ce[ti? E un pled aici, cu care n-avem ce face... Apoi, f\r\ s\ a[tepte r\spunsul, retr\g`ndu-se `n fundul ma[inii, al\turi de Vincent, din nou cu voce cobor`t\: Iat\: a[ vrea s\-l iau `n vara asta cu mine pe fratele dumitale. Da, ]i-o spun deschis; `ntre noi n-are rost s\ vorbim pe ocolite... N-am avut onoarea s\-]i cunosc p\rin]ii, care, fire[te, nu-l vor l\sa pe Olivier s\ plece cu mine f\r\ interven]ia dumitale activ\. Vei reu[i, f\r\ `ndoial\, s\-i convingi. Presupun c\ ì cuno[ti bine [i [tii, desigur, cum s\-i iei. Vrei s\ faci asta pentru mine? A[tept\ o clip\, apoi, cum Vincent t\cea, relu\: Ascult\, Vincent... ~n cur`nd voi pleca din Paris... `nc\ nu [tiu unde. Am absolut\ nevoie de un secretar... {tii c\ `nfiin]ez o revist\. I-am vorbit despre asta lui Olivier. Mi se pare c\ are toate calit\]ile necesare... Dar nu vreau s\ vorbesc numai din punctul meu de vedere egoist: s`nt convins c\ toate calit\]ile lui `[i vor g\si astfel locul unde s\ se afirme. I-am propus postul de redactor-[ef... Redactorul-[ef al unei reviste, la v`rsta lui...! Recunoa[te c\ nu e ceva prea obi[nuit. E chiar at`t de pu]in obi[nuit, `nc`t mi-e team\ s\ nu-i sperie pu]in pe p\rin]ii mei, spuse Vincent `ntorc`ndu-se `n sf`r[it spre el [i privindu-l fix. Da, probabil c\ ai dreptate. Poate ar fi mai bine s\ nu le spui nimic despre asta. Pur [i simplu s\ le ar\]i c`t de interesant\ [i de profitabil\ ar fi aceast\ c\l\torie, ce zici? P\rin]ii dumitale vor `n]elege c\ la v`rsta lui e nevoie s\ cunoasc\ ]ara. ~n sf`r[it, vei ajunge la o `n]elegere cu ei, nu? F\cu o mic\ pauz\, aprinse o nou\ ]igar\, apoi continu\ pe acela[i ton:
9/3/04
12:55 AM
Page 130
130
ANDR GIDE
131
{i pentru c\ e[ti at`t de gentil, voi `ncerca s\ fac [i eu ceva pentru dumneata. Cred c\ te-a[ putea ajuta s\ profi]i de c`teva avantaje ce mi s-au oferit `ntr-o afacere cu totul excep]ional\... pe care un prieten de-al meu, dintr-o mare societate bancar\, le-a rezervat c`torva privilegia]i. Te rog `ns\, r\m`ne `ntre noi; nici un cuv`nt lui Lilian. Oricum, nu dispun dec`t de un num\r restr`ns de p\r]i; a[a c\ nu v\ pot oferi [i ei, [i dumitale s\ subscrie]i... Ce zici de cei cincizeci de mii de franci de ieri-sear\? I-am [i plasat, r\spunse Vincent cu r\ceal\, c\ci `[i aminti de avertismentul lui Lilian. Foarte bine, foarte bine... continu\ imediat Robert, ca [i cum s-ar fi sim]it oarecum jignit. Nu insist. Apoi, de parc\ ar fi vrut s\ demonstreze c\ n-a[ putea s\-]i port pic\: Dac\ te r\zg`nde[ti, s\ m\ anun]i urgent... pentru c\ mìne dup\ cinci va fi prea t`rziu. Vincent `l admira mult mai mult pe contele de Passavant, de c`nd nu-l mai lua `n serios.
Nimic din ce mi se `nt`mpl\, nici un eveniment nu dob`nde[te pentru mine o existen]\ real\ p`n\ nu-l v\d reflect`ndu-se `n ea. Dar de c`nd m-am `ntors, mi se pare c\ m\ agit `ntr-un vis. C`t de penibil\ a fost convorbirea mea cu Olivier! {i promitea s\-mi aduc\ at`ta bucurie... M\car de l-ar fi l\sat [i pe el la fel de pu]in satisf\cut ca pe mine. N-am reu[it, vai, nici s\ vorbesc, nici s\-l fac s\ vorbeasc\. Ah! c`t de greu e s\ roste[ti chiar [i cel mai ne`nsemnat cuv`nt atunci c`nd el cere asentimentul deplin al `ntregii tale fiin]e! De `ndat\ ce se amestec\ [i inima, creierul e amor]it, paralizat. Ora 7 Mi-am reg\sit valiza sau, `n orice caz, pe cel care mi-a luat-o. Faptul c\ e un prieten al lui Olivier ]ese `ntre noi o re]ea ale c\rei ochiuri numai de mine depinde s\ fie mai str`nse. Pericolul const\ `n aceea c\ orice eveniment nea[teptat m\ amuz\ at`t de mult, `nc`t m\ face s\ pierd din vedere scopul ce trebuie atins. Am rev\zut-o pe Laura. Dorin]a mea de a fi `ndatoritor devine [i mai vie de `ndat\ ce `n calea ei apar anumite dificult\]i, de `ndat\ ce trebuie s\ se revolte `n fa]a conven]ionalului, a banalit\]ii, a obi[nuitului. Vizit\ la b\tr`nul La Prouse. A venit s\-mi deschid\ doamna La Prouse. S`nt mai bine de doi ani de c`nd n-am mai v\zut-o; m-a recunoscut totu[i imediat. (Nu cred c\ primesc multe vizite.) De altfel, [i ea e foarte pu]in schimbat\; dar (poate fiindc\ am fost prevenit `n privin]a ei) tr\s\turile-i p\reau mai dure, privirea mai acr\, z`mbetul mai fals ca niciodat\. Mi-e team\ c\ domnul La Prouse nu e `n stare s\ v\ primeasc\, mi-a spus ea din capul locului, v\dit dornic\ s\ m\ acapareze; apoi, folosindu-se de surditatea ei pentru a-mi r\spunde f\r\ ca eu s-o `ntreb: Dar nu, nu, nu m\ deranja]i deloc! Intra]i, v\ rog! M-a condus `n camera unde La Prouse obi[nuia s\ dea lec]iile de pian [i care are ferestrele spre curte. {i de `ndat\ ce am ajuns `n `nc\pere: S`nt nespus de fericit\ c\ putem vorbi o clip\ noi `ntre noi. Starea domnului La Prouse, c\ruia [tiu c\-i s`nte]i un vechi [i credincios prieten, m\ `ngrijoreaz\ foarte mult. Pe dumneavoastr\
XVIII
Jurnalul lui douard
Ora 2 Pierdut valiza. Din tot ce se afla `n ea, nu ]ineam dec`t la jurnalul meu. Dar ]ineam prea mult la el. ~n fond, s`nt foarte amuzat de aventur\. Deocamdat\, a[ vrea s\-mi recap\t h`rtiile. Cine le va citi?... Se prea poate ca, de c`nd le-am pierdut, s\ le exagerez importan]a. Acest jurnal se oprea la plecarea mea `n Anglia. Acolo am notat totul pe un alt carnet; `n care, acum c`nd m-am `ntors `n Fran]a, nu mai scriu. Cel nou, `n care notez aceste r`nduri, nu-mi va p\r\si prea repede buzunarul. E oglinda pe care o plimb cu mine.
9/3/04
12:55 AM
Page 132
132
ANDR GIDE
133
v\ ascult\. Nu l-a]i putea convinge s\ se `ngrijeasc\? C\ci eu, orice i-a[ spune, parc-a[ vorbi la pere]i. Dup\ care au urmat recrimin\ri interminabile: b\tr`nul refuz\ s\-[i `ngrijeasc\ s\n\tatea numai ca s-o chinuie pe ea. Iese pe-afar\ pe orice vreme [i nu accept\ s\-[i pun\ fular. Refuz\ s\ m\n`nce: Domnul n-are poft\, [i ea nu mai [tie ce s\ n\scoceasc\ pentru a-i stimula apetitul; `n schimb, noaptea se treze[te [i `ntoarce buc\t\ria cu dosu-n sus ca s\-[i g\teasc\ te miri ce. E cert c\ b\tr`na nu inventa nimic; `mi d\deam seama din relat\rile ei c\ numai interpretarea acestor m\runte gesturi inocente le conferea o semnifica]ie jignitoare [i c\ realitatea proiecta o umbr\ monstruoas\ pe creierul ei obtuz. B\tr`nul `ns\, la r`ndul s\u, nu interpreta [i el gre[it grija [i aten]iile b\tr`nei, care se credea o martir\, socotindu-l pe el c\l\ul ei? Renun] s\-i judec, s\-i `n]eleg sau, mai degrab\, cu c`t ì `n]eleg mai bine, cu at`t ì judec mai pu]in. Fapt e c\ dou\ fiin]e legate pe via]\ una de cealalt\ `[i pricinuiesc reciproc cele mai `ngrozitoare chinuri. Am remarcat adesea, `n multe c\snicii, ce intolerabil\ iritare `ntre]ine la unul din so]i cea mai mic\ protuberan]\ crescut\ pe caracterul celuilalt, pentru c\ via]a comun\ se freac\ totdeauna de aceea[i excrescen]\. {i dac\ frecu[ul e reciproc, via]a conjugal\ nu mai e dec`t un infern. Sub peruca legat\ cu benti]e negre, care-i `n\spre[te tr\s\turile fe]ei livide, cu mitenele ei lungi din care degetele-i mici ies ca ni[te gheare, doamna La Prouse avea o `nf\]i[are de harpie. ~mi repro[eaz\ c\-l spionez, continu\ ea. El a avut totdeauna nevoie s\ doarm\ mai mult; dar noaptea, se face c\ se culc\ [i, c`nd crede c\ am adormit, se scoal\; scotoce[te prin ni[te h`r]oage vechi [i uneori st\ p`n\ diminea]a ca s\ citeasc\, pl`ng`nd, scrisori de demult ale r\posatului s\u frate. Ar vrea s\ suport toate astea f\r\ s\ scot un cuv`nt. Apoi se pl`nse c\ mo[ul vrea s-o interneze `ntr-un azil de b\tr`ni; ceea ce pentru el ar fi c`t se poate de nepl\cut, ad\ug\ ea, deoarece e total incapabil s\ tr\iasc\ singur [i s\ se lipseasc\ de `ngrijirea ei. Vorbea pe un ton comp\timitor, care mirosea a ipocrizie. ~n timp ce continua s\ mi se pl`ng\, u[a salonului se deschise u[urel `n spatele ei [i La Prouse intr\ f\r\ ca ea s\-l aud\. La ultimele fraze ale so]iei sale, m\ privi z`mbind ironic [i `[i duse o m`n\ la frunte, f\c`nd semn c\ e nebun\. Apoi, nest\p`nit, ba chiar
cu o brutalitate de care nu l-a[ fi crezut capabil [i care p\rea s\ justifice acuza]iile b\tr`nei (dar [i fiindc\ trebuia s\ vorbeasc\ foarte tare, pentru ca ea s\-l aud\): Haide, cucoan\! Ar trebui s\-]i dai seama c\ `l obose[ti pe domnul cu palavrele dumitale! {i, oricum, prietenul meu nu a venit la dumneata. A[a c\ las\-ne `n pace! Atunci b\tr`na protest\ cum c\ fotoliul `n care [ade e al ei [i c\ n-o s\ se ridice din el. ~n acest caz, relu\ La Prouse r`njind, cu voia dumitale, vom pleca noi. Apoi, `ntorc`ndu-se spre mine, pe un ton mai bl`nd: Haide! S-o l\s\m `n plata Domnului! Am schi]at un salut jenat [i l-am urmat `n camera vecin\, aceea[i `n care m\ primise ultima dat\. S`nt bucuros c\ ai auzit-o [i dumneata, mi-a spus. Ei bine, a[a o ]ine c`t e ziua de lung\. ~nchise ferestrele: Cu vacarmul de pe strad\, n-auzi o vorb\. ~mi petrec tot timpul `nchiz`nd ferestrele pe care doamna La Prouse le deschide mereu. Zice c\ se sufoc\. Totdeauna exagereaz\. Nu vrea s\ priceap\ c\ afar\ e mai cald dec`t `n\untru. De[i am un termometru; dar c`nd i-l ar\t spune c\ cifrele nu dovedesc nimic. Vrea s\ aib\ dreptate chiar c`nd [tie c\ nu are. Principala ei preocupare e s\ m\ contrazic\. Mi s-a p\rut, `n timp ce vorbea, c\ nici el nu e perfect echilibrat; relu\, din ce `n ce mai exaltat: M\ `nvinuie[te pe mine de tot ce face ea anapoda. Judec\ totul pe dos. Uite, ca s\ m\ `n]elegi mai bine: [tii c\ imaginile din afar\ ajung r\sturnate `n creierul nostru, unde un aparat nervos le redreseaz\. Ei bine, doamna La Prouse nu are acest aparat rectificator. La ea, totul r\m`ne r\sturnat. ~]i `nchipui c`t de sup\r\toare e situa]ia! Era clar c\ se sim]ea mai u[urat explic`ndu-se, iar eu m-am ferit s\-l `ntrerup: Doamna La Prouse a m`ncat totdeauna mult. Ei bine, pretinde c\ eu m\n`nc prea mult. Mai adineauri, dac\ m-ar fi v\zut cu o bucat\ de ciocolat\ (asta e principala mea hran\), ar fi morm\it: Tot timpul trebuie s\ ron]\i ceva... M\ spioneaz\. {i m\ acuz\ c\ m\ scol noaptea ca s\ m\n`nc pe ascuns, numai pentru c\ o dat\ m-a surprins preg\tindu-mi o cea[c\ de cacao `n buc\t\rie... Ce s\-]i mai spun? C`nd o v\d la mas\, `n fa]a mea, arunc`ndu-se
9/3/04
12:55 AM
Page 134
134
ANDR GIDE
135
asupra m`nc\rii, `mi piere pofta. {i-atunci ea pretinde c\ fac nazuri numai a[a, ca s-o nec\jesc. A f\cut o pauz\ [i, cuprins de un soi de elan liric: S`nt de-a dreptul `n admira]ia repro[urilor pe care mi le face... A[a, bun\oar\, c`nd are o criz\ de sciatic\, o comp\timesc. Atunci ea m\ opre[te; ridic\ din umeri: Nu te mai preface c\ ai avea inim\. Ia nu mai face pe milostivul. {i tot ce fac sau zic e numai pentru ca ea s\ sufere. Ne a[ezaser\m; dar el mereu se ridica, apoi iar se a[eza, `n prada unui neast`mp\r boln\vicios: ~nchipuie-]i c\, `n toate camerele, mobilele s`nt `mp\r]ite, unele ale ei, altele ale mele. Ai v\zut ce s-a `nt`mplat mai adineauri cu fotoliul. C`nd vine femeia cu ziua ca s-o ajute la gospod\rie, ì spune: Nu, asta-i a lui domnu; nu te atinge de ea. {i cum mai zilele trecute, din neb\gare de seam\, pusesem o partitur\ legat\ pe un gheridon care era al ei, doamna a aruncat-o pe jos. Col]urile leg\turii s-au rupt... Oh! situa]ia asta nu mai poate dura mult... {tii `ns\... M-a apucat de bra] [i, cobor`nd vocea: Am luat anumite m\suri. Ea m\ amenin]\ mereu c\ dac\ mai continuu, o s\-[i caute refugiu `ntr-un azil de b\tr`ni. Am pus deoparte o sum\ oarecare; ar ajunge pentru `ntre]inerea ei la Sainte-Prine; se zice c\ e cel mai bun azil. Pu]inele lec]ii pe care `nc\ le mai dau nu-mi aduc aproape nici un venit. ~n scurt timp, resursele mele se vor termina; a[ fi silit s\ m\ ating de suma aceea. A[a c\ am luat o hot\r`re... Pe care o voi pune `n aplicare peste trei luni [i ceva. Da; am stabilit data. Dac\ ai [ti ce u[urare simt g`ndindu-m\ c\ de acum `nainte fiecare or\ m\ apropie de ea! Era aplecat spre mine; se aplec\ [i mai mult: Am mai pus deoparte un titlu de rent\. Oh! nu-i prea mare lucru; dar mai mult n-aveam cum. Doamna La Prouse nu [tie nimic. E `n biroul meu, `ntr-un plic ce-]i poart\ numele, `mpreun\ cu instruc]iunile de rigoare. Pot conta pe ajutorul dumitale? Nu m\ pricep deloc la afaceri, dar un notar pe care l-am `ntrebat mi-a spus c\ renta ar putea fi v\rsat\ direct nepotului meu, p`n\ la majoratul lui, [i c\ atunci ar putea intra `n posesia titlului. M-am g`ndit c\ poate nu pretind prea mult de la prietenia dumitale, rug`ndu-te s\ veghezi ca aceste dispozi]ii s\ fie executate. Nu am nici un pic de `ncredere `n
notari!... Ba chiar, ca s\ m\ simt lini[tit, n-ai accepta s\ iei acum cu dumneata plicul acela?... Da, nu-i a[a?... M\ duc s\-l aduc. Ie[i cu pa[i m\run]i, dup\ cum ì era obiceiul, [i se `ntoarse ]in`nd `n m`n\ un plic mare: M\ ier]i c\ l-am sigilat; e de form\. Ia-l! Mi-am aruncat ochii pe el [i am citit, sub numele meu, cu ni[te caractere caligrafiate: A SE DESCHIDE DUP| MOARTEA MEA. Bag\-l repede `n buzunar, ca s\-l [tiu `n siguran]\. Mul]umesc... Ah! cu c`t\ ner\bdare te a[teptam!... Am sim]it adesea c\ `ntr-o clip\ at`t de solemn\, orice emo]ie omeneasc\ poate, `n mine, face loc unei transe cvasimistice, unei anume exalt\ri, prin care fiin]a mea se simte ridicat\ `n cele mai `nalte sfere; sau mai exact: eliberat\ de leg\turile sale egoiste [i parc\ deposedat\ de ea `ns\[i [i depersonalizat\. Cel care n-a `ncercat o asemenea stare sufleteasc\ desigur c\ nu m\ va `n]elege. Dar `mi d\deam seama c\ La Prouse o `n]elegea. Orice protest din parte-mi ar fi fost de prisos, mi s-ar fi p\rut nelalocul lui [i m\ m\rgineam s\-i str`ng puternic m`na pe care el [i-o abandonase `ntr-a mea. ~n ochii lui sc`nteia o str\lucire ciudat\. ~n cealalt\ m`n\, cea `n care la `nceput ]inuse plicul, avea o alt\ h`rtie: Am scris aici adresa lui. C\ci acum [tiu unde e. Saas-Fe. Ai auzit de ea. E o localitate din Elve]ia. Am c\utat-o pe hart\, dar n-am reu[it s-o g\sesc. Da, am spus. E un mic sat l`ng\ Cervin. E foarte departe? Nu chiar at`t de departe `nc`t, la o adic\, s\ nu pot merge. Cum! Te-ai duce acolo?... C`t e[ti de bun! spuse. Eu s`nt prea b\tr`n; [i apoi n-a[ putea din pricina mamei... Totu[i, mi se pare c\... Ezit\, c\ut`nd cuv`ntul; relu\: C\ a[ pleca mai u[or, dac\ m\car a[ putea s\-l v\d. S\rmanul meu prieten... Voi face tot ce omene[te e posibil, ca s\ vi-l aduc. ~l ve]i vedea pe micu]ul Boris, v-o promit! Mul]umesc... Mul]umesc... M\ str`ngea convulsiv `n bra]e. Dar promite]i-mi c\ nu v\ mai g`ndi]i la... Oh! asta-i alt\ poveste, spuse el, `ntrerup`ndu-m\ repezit. Apoi imediat, ca pentru a m\ `mpiedica s\ mai insist, ab\t`ndu-mi aten]ia:
9/3/04
12:55 AM
Page 136
136
ANDR GIDE
137
~nchipuie-]i c\ acum c`tva timp, mama unei foste eleve a ]inut s\ m\ duc\ la teatru! Cam acum o lun\. Era un matineu al Comediei Franceze. De mai bine de dou\zeci de ani nu mai pusesem piciorul `ntr-o sal\ de teatru. Se juca Hernani de Victor Hugo. {tii, piesa p\rea foarte bine jucat\. Toat\ lumea se extazia. Eu `ns\ am suferit nespus de mult. Dac\ polite]ea nu m-ar fi re]inut, n-a[ mai fi stat pentru nimic `n lume... Eram `ntr-o loj\. Prietenii mei `ncercau s\ m\ potoleasc\. Eram gata s\ apostrofez publicul. Oh! dar cum e cu putin]\? Cum e cu putin]\?... La `nceput, n-am prea `n]eles despre ce era vorba [i l-am `ntrebat: Actorii vi s-au p\rut chiar at`t de detestabili? Evident! Dar de unde `ndr\zneala de a prezenta pe scen\ asemenea josnicii?... E monstruos. {i asta `ntr-un teatru subven]ionat de stat! Indignarea acestui admirabil om m\ amuza. Acum aproape c\ r`deam. Am protestat spun`nd c\ nu se poate face art\ dramatic\, f\r\ s\ prezin]i pasiuni. La r`ndul s\u, a protestat spun`nd c\ descrierea unor pasiuni era fatalmente un exemplu sup\r\tor. Discu]ia a continuat tot a[a o bucat\ de vreme; [i cum eu am comparat atunci acel eveniment patetic cu dezl\n]uirea al\murilor dintr-o orchestr\: De exemplu, intrarea aceea a trombonilor! pe care o admira]i `n cutare simfonie a lui Beethoven... Dar nu admir deloc acea intrare a trombonilor, strig\ el cu o extraordinar\ vehemen]\. De ce ai vrea s\ m\ faci s\ admir ceea ce m\ r\scole[te? Tremura din tot corpul. Accentul de indignare, aproape de ostilitate a vocii lui, m-a surprins [i p\rea c\ `l mir\ [i pe el, c\ci relu\ pe un ton mai potolit: Ai remarcat c\ muzica modern\ se str\duie[te `n primul r`nd s\ fac\ suportabile, dac\ nu chiar agreabile, anumite acorduri pe care noi le consideram, la `nceput, discordante? ~ntocmai, am ripostat; `n cele din urm\, totul trebuie s\ devin\ armonie [i s\ se reduc\ la armonie. Armonie! a repetat el ridic`nd din umeri. Eu nu v\d `ntr-asta dec`t o deprindere cu r\ul, cu p\catul. Sensibilitatea se toce[te; puritatea se p\teaz\; reac]iile devin mai pu]in vii; lumea tolereaz\, accept\... Dac\ ne-am lua dup\ dumneavoastr\, n-am mai avea curajul nici s\ mai `n]\rc\m copiii. Dar el continu\ f\r\ s\ m\ aud\:
Dac\ am putea redob`ndi intransigen]a tinere]ii, mai mult dec`t de orice ea s-ar indigna de ceea ce am devenit. Era prea t`rziu ca s\ ne mai lans\m `ntr-o disput\ teologic\; am `ncercat s\-l readuc pe propriul teren: Nu pretinde]i totu[i c\ muzica trebuie s\ se mul]umeasc\ numai cu exprimarea senin\t\]ii. C\ci, `n acest caz, un singur acord ar fi de ajuns: un perfect acord continuu. ~mi apuc\ mìnile [i, `n extaz parc\, cu privirea pierdut\ `ntr-un fel de adora]ie, repet\ de mai multe ori: Un perfect acord continuu; da, asta e: un perfect acord continuu... Dar `ntregul nostru univers e `n prada discordan]ei, ad\ug\ el cu triste]e. Mi-am luat r\mas-bun de la el. M-a `nso]it p`n\ la u[\ [i, `mbr\]i[`ndu-m\, a mai [optit: Ah! c`t trebuie s\ a[tep]i p`n\ te hot\r\[ti pentru acel acord!
9/3/04
12:55 AM
Page 138
PARTEA A DOUA
9/3/04
12:55 AM
Page 140
SAAS-FE
I
BERNARD C|TRE OLIVIER
Luni Drag\ prietene, S\-]i spun `n primul r`nd c\ am tras chiulul la bacalaureat. F\r\ `ndoial\ c\ ]i-ai dat [i tu seama, nev\z`ndu-m\ la examen. M\ voi prezenta `n octombrie. Mi s-a oferit o ocazie unic\ de a face o c\l\torie. Am `nh\]at-o din zbor [i nu-mi pare r\u. Trebuia s\ m\ decid pe loc; n-am mai avut r\gaz s\ m\ g`ndesc, nici m\car s\-mi iau r\mas-bun de la tine. C\ci [tii cine m-a luat cu el? Cred c\ ai `nceput s\ b\nuie[ti... douard, faimosul t\u unchi, pe care l-am `nt`lnit chiar `n seara sosirii lui la Paris, `n `mprejur\ri destul de neobi[nuite [i senza]ionale, pe care ]i le voi povesti alt\ dat\. Dar totul e extraordinar `n aceast\ aventur\ [i, c`nd m\ g`ndesc la ea, m\ apuc\ ame]eala. Nici acum `nc\ nu-mi vine s\ cred c\ e adev\rat, c\ aceste r`nduri ]i le scriu `ntr-adev\r eu, eu, care m\ aflu aici `n Elve]ia cu douard [i... Fie ce-o fi, trebuie s\-]i spun totul, dar rupe neap\rat scrisoarea asta [i p\streaz\ totul numai pentru tine. ~nchipuie-]i c\ biata femeie abandonat\ de fratele t\u, Vincent, aceea pe care ai auzit-o hohotind `ntr-o noapte l`ng\ u[a ta (iar tu, d\-mi voie s\-]i spun, ai fost at`t de idiot, `nc`t nu i-ai deschis) este
9/3/04
12:55 AM
Page 142
142
ANDR GIDE
din `nt`mplare o bun\ prieten\ a lui douard, fiica lui Vedel, sora prietenului t\u, Armand. N-ar trebui s\-]i spun toate astea, fiindc\ e `n joc onoarea unei femei, dar a[ cr\pa dac\ nu le-a[ povesti cuiva... ~nc\ o dat\: p\streaz\ tot ce-]i spun numai pentru tine! {tii c\ tocmai se m\ritase; [tii poate c\ la pu]in timp dup\ c\s\torie s-a `mboln\vit [i s-a dus s\ se trateze `n Sud. Acolo l-a cunoscut pe Vincent, la Pau. Poate [i asta o [tii. Ceea ce nu [tii `ns\ e c\ aceast\ `nt`lnire a avut [i urm\ri. Da, b\tr`ne! Afurisitul de frate-t\u i-a f\cut un copil. S-a `ntors `ns\rcinat\ la Paris, unde n-a avut curajul s\ dea ochi cu p\rin]ii ei; [i `ndr\zne[te [i mai pu]in s\ se re`ntoarc\ la c\minul conjugal. ~ntre timp, frate-t\u a p\r\sit-o `n condi]iile pe care le cuno[ti. Te scutesc de comentarii, dar `]i pot spune c\ Laura Douviers nu-i repro[eaz\ nimic [i nu are nici un fel de resentimente fa]\ de el. Dimpotriv\, inventeaz\ fel [i fel de explica]ii ca s\-i scuze purtarea. Pe scurt, e o femeie cu totul deosebit\, un caracter foarte frumos. Cert e c\ la fel de deosebit e [i douard. Fiindc\ ea nu [tia ce s\ se mai fac\ [i unde s\ se duc\, i-a propus s\ o ia cu el `n Elve]ia [i, totodat\, mi-a propus s\-i `nso]esc, deoarece i se p\rea jenant s\ c\l\toreasc\ numai `n doi, dat fiind faptul c\ el nu are fa]\ de ea dec`t sentimente prietene[ti. Iat\-ne deci plec`nd to]i trei. Totul s-a hot\r`t `ntr-o secund\; ne-a mai r\mas exact timpul c`t el s\-[i fac\ valizele [i pe mine s\ m\ `n]oleasc\ ([tii c\ am plecat de-acas\ f\r\ nimic). Nu-]i po]i face idee ce dr\gu] a fost douard `n aceast\ situa]ie; [i, mai mult, `mi spunea tot timpul c\ de fapt eu ì fac lui un serviciu. Da, b\tr`ne, nu m-ai min]it: unchiul t\u e un tip epatant. C\l\toria a fost destul de grea fiindc\ Laura era foarte obosit\ [i, `n starea ei (a intrat `ntr-a treia lun\ de sarcin\), are nevoie de multe menajamente; [i locul `n care ne-am hot\r`t s\ mergem (din motive care mi-ar lua prea mult timp dac\ ]i le-a[ relata) e destul de greu accesibil. De altfel, Laura complica deseori situa]ia refuz`nd orice precau]ii; trebuia s-o silim s\ fie prudent\; repeta mereu c\ pentru ea cea mai fericit\ `nt`mplare ar fi un accident. ~]i dai seama c\ eram tot timpul cu ochii pe ea. Ah, prietene, ce femeie admirabil\ e Laura! M\ simt alt om de c`nd am cunoscut-o [i prin minte `mi trec g`nduri pe care nu mai `ndr\znesc s\ le formulez, `ncerc emo]ii pe care mi le st\p`nesc, fiindc\ mi-ar fi ru[ine s\ nu fiu demn de ea. Da, `ntr-adev\r, al\turi de ea parc\ e[ti silit s\-]i
`nnobilezi g`ndirea. Ceea ce nu `nseamn\ c\ `ntre noi trei nu discut\m foarte liber, pentru c\ Laura nu face deloc pe mironosi]a [i vorbim despre orice; te asigur `ns\ c\ exist\ o gr\mad\ de lucruri de care nu mai am deloc poft\ s\ glumesc `n fa]a ei [i care mi se par acum foarte serioase. O s\ crezi c\ m-am `ndr\gostit de ea. Ei bine, b\tr`ne, afl\ c\ nu te `n[eli. E o nebunie, nu-i a[a? M\ vezi tu `ndr\gostit de o femeie gravid\, pe care, fire[te, o respect [i n-a[ `ndr\zni s-o ating nici cu v`rful degetului? ~]i dai seama c\ nu vreau s\ fac pe grozavul... C`nd am ajuns la Saas-Fe, dup\ nenum\rate dificult\]i (pentru Laura a trebuit s\ lu\m o lectic\, fiindc\ ma[inile nu r\zbesc p`n\ aici), la hotel n-am g\sit dec`t dou\ camere, una mare cu dou\ paturi [i una mic\, pe care hotelierului i-am spus c\ o iau eu fiindc\, pentru a-[i ascunde identitatea, Laura trece drept so]ia lui douard; dar `n fiecare noapte ea doarme `n camera cea mic\, iar eu m\ mut la douard. Diminea]a `ncepem trambalarea, pentru a arunca praf `n ochii servitorilor. Noroc c\ cele dou\ camere comunic\ `ntre ele, ceea ce ne u[ureaz\ situa]ia. S-au `mplinit [ase zile de c`nd s`ntem aici; nu ]i-am scris mai repede fiindc\, `n primul r`nd, eram prea dezorientat [i trebuia s\ m\ pun de acord cu mine `nsumi. Abia `ncep s\-mi vin `n fire. P`n\ acum, douard [i cu mine am f\cut c`teva mici excursii prin mun]i, foarte amuzante; dar, la drept vorbind, nu m\ prea omor dup\ ]ara asta; [i nici douard. El g\se[te peisajul prea emfatic. Chiar a[a [i e. Cel mai bun lucru de aici e aerul; un aer virgin, care `]i purific\ pl\m`nii. {i-apoi nici nu vrem s-o l\s\m pe Laura prea mult timp singur\, c\ci e de la sine `n]eles c\ ea nu ne poate `nso]i. Societatea de la hotel e destul de amuzant\. S`nt pe-aici oameni de toate na]ionalit\]ile. Ne vedem mai des `n special cu o doctori]\ polonez\, care-[i petrece aici vacan]a cu fiica ei [i cu un b\ie]a[ care i-a fost dat `n grij\. De fapt, am venit p`n\ aici anume, pentru a-l g\si pe acest copil. Sufer\ de un fel de boal\ nervoas\ pe care doctori]a o trateaz\ dup\ o metod\ absolut nou\. Dar micu]ului, care-i foarte simpatic, pe legea mea, ì ajut\ mai cu seam\ faptul c\ e `ndr\gostit lulea de fiica doctori]ei, cu c`]iva ani mai mare dec`t el, [i e pe departe cea mai dr\gu]\ creatur\ pe care am v\zut-o vreodat\. Nu se despart unul de altul c`t e ziua de lung\. {i am`ndoi s`nt at`t de
143
9/3/04
12:55 AM
Page 144
144
ANDR GIDE
dr\g\la[i c`nd ì vezi `mpreun\, c\ nim\nui nu-i trece prin cap s\ fac\ glume pe socoteala lor. N-am lucrat prea mult [i n-am mai deschis o carte de c`nd am plecat; `n schimb, am meditat mult. Conversa]ia cu douard e extraordinar de interesant\. Nu vorbe[te prea mult cu mine, de[i vrea s\ lase impresia c\ m\ consider\ secretarul s\u; dar `l ascult c`nd discut\ cu al]ii; mai ales cu Laura, c\reia ì vorbe[te cu mult\ pl\cere de proiectele sale. Nici nu-]i po]i da seama ce folositor e pentru mine acest lucru! Uneori `mi spun c\ ar trebui s\ iau note; dar am impresia c\ re]in totul. C`teodat\ mi-e nespus de dor de tine [i `mi spun c\ tu ar fi trebuit s\ fii aici; dar nu pot regreta cele `nt`mplate [i nici nu doresc s\ se schimbe situa]ia. ~n orice caz, nu uit, po]i s\ fii sigur de asta, c\ datorit\ ]ie l-am cunoscut pe douard [i c\ ]ie `]i datorez fericirea mea. C`nd ne vom vedea, cred c\ m\ vei g\si schimbat; `]i r\m`n `ns\ acela[i prieten, mai sincer ca oric`nd.
145
presim]it ce-ar putea `n]elege Olivier din ea: ~n aceea[i camer\, repeta el [i abominabilul [arpe al geloziei se desf\cea [i se `ncol\cea `n inima lui. Dorm `n aceea[i camer\!... {i c`te nu-[i `nchipuia numaidec`t? Creierul i se umplea de viziuni impure, pe care nici m\car nu `ncerca s\ le alunge. Nu era gelos `n mod deosebit nici pe douard, nici pe Bernard; ci pe am`ndoi. {i-i `nchipuia r`nd pe r`nd, pe unul [i pe cel\lalt, sau pe am`ndoi `n acela[i timp, [i-i invidia. Primise scrisoarea la amiaz\. Aha! a[a stau lucrurile... `[i spuse el tot restul zilei. Noaptea `l b`ntuir\ to]i diavolii din iad. A doua zi diminea]\, se duse `n fug\ la Robert. Contele de Passavant `l a[tepta.
II
Jurnalul lui douard
Miercuri P.S. Chiar acum ne-am `ntors dintr-o excursie colosal\. Ascensiune pe Hallalin `nso]i]i de ghizi cu corzi, ghe]ari, pr\p\stii, avalan[e etc. Am dormit `ntr-un refugiu `n mijlocul z\pezilor, claie peste gr\mad\ cu al]i turi[ti; inutil s\-]i spun c\ n-am `nchis ochii toat\ noaptea. A doua zi, plecarea `n zori... Ei bine, b\tr`ne, n-o s\ mai vorbesc de r\u Elve]ia: c`nd e[ti acolo sus, c`nd nu mai vezi nici urm\ de culturi, de vegeta]ie, nici urm\ de tot ce-]i aminte[te de avari]ia [i de prostia omeneasc\, `]i vine s\ c`n]i, s\ r`zi, s\ pl`ngi, s\ zbori, s\ te av`n]i cu capul p`n\ `n cer sau s\ cazi `n genunchi. Te `mbr\]i[ez. Bernard
Bernard era mult prea spontan, prea firesc, prea pur, `l cuno[tea prea pu]in pe Olivier pentru a b\nui ce val de sentimente hidoase avea s\-i st`rneasc\ acestuia scrisoarea; un fel de maree `n care se amestecau ciuda, disperarea [i furia. Se sim]ea `nl\turat `n acela[i timp [i din inima lui Bernard, [i din inima lui douard. Amici]ia celor doi prieteni ai s\i o alunga pe a sa. ~n special, `l chinuia o fraz\ din scrisoarea lui Bernard, pe care Bernard n-ar fi scris-o niciodat\ dac\ ar fi
Nu mi-a fost greu s\-l g\sesc pe micul Boris. A doua zi dup\ sosirea noastr\, a ap\rut pe terasa hotelului, de unde a `nceput s\ se uite la mun]i printr-o lunet\ montat\ pe un pivot, pus\ la dispozi]ia turi[tilor. L-am recunoscut imediat. Foarte cur`nd a venit l`ng\ el o feti]\ cu pu]in mai mare dec`t Boris. M\ instalasem foarte aproape, `n salonul ale c\rui u[i erau deschise, [i nu pierdeam un cuv`nt din conversa]ia lor. Aveam mare poft\ s\ stau de vorb\ cu el, dar am socotit c\ e mai prudent s-o cunosc mai `ntì pe mama feti]ei, o doctori]\ polonez\ c\reia i-a fost `ncredin]at Boris [i pe care ea `l supravegheaz\ `ndeaproape. Micu]a Bronja e delicioas\; are, probabil, vreo cincisprezece ani. Poart\ p\rul `mpletit `n dou\ cozi groase, care-i coboar\ p`n\ la talie; privirea ei [i timbrul vocii par mai degrab\ `ngere[ti dec`t omene[ti. Transcriu vorbele celor doi copii: Boris, mama ar prefera s\ nu te atingi de lunet\. N-ai vrea s\ mergem la plimbare? Da, foarte bine. Nu, nu vreau. Cele dou\ fraze contradictorii erau spuse dintr-o singur\ r\suflare. Bronja n-o re]inu dec`t pe ultima [i relu\: De ce? E prea cald, e prea frig. (Renun]ase la lunet\.)
9/3/04
12:55 AM
Page 146
146
ANDR GIDE
147
Haide, Boris, fii dr\gu]! {tii bine c\ mamei i-ar face pl\cere s\ ne plimb\m `mpreun\. Unde ]i-ai pus p\l\ria? Vibroskomenopatof. Blaf, blaf. Ce `nseamn\ asta? Nimic. {i-atunci de ce spui vorbe care nu `nseamn\ nimic? Ca s\ nu `n]elegi tu. Dar dac\ nu `nseamn\ nimic, nici nu-mi pas\ dac\ `n]eleg sau nu. Dar dac\ ar `nsemna ceva, n-ai putea `n]elege. C`nd vorbe[ti, vorbe[ti ca s\ fii `n]eles. Vrei s\ ne juc\m f\c`nd cuvinte pe care s\ le `n]elegem numai noi doi? ~n primul r`nd, `ncearc\ s\ vorbe[ti bine fran]uze[te. Mama mea vorbe[te franceza, engleza, romana, rusa, turca, poloneza, italoscopa, spaniola, perucheza [i xixitu. Totul fiind spus foarte repede, cu un fel de frenezie liric\. Bronja `ncepu s\ r`d\: Boris, de ce spui tot timpul lucruri neadev\rate? De ce nu crezi niciodat\ ce spun eu? Cred ce-mi spui, c`nd e adev\rat. Cum [tii c`nd e adev\rat? Eu te-am crezut zilele trecute c`nd mi-ai vorbit de `ngeri. Ia zi, Bronja, crezi c\, dac\ m-a[ ruga foarte tare, i-a[ putea vedea [i eu? I-ai vedea, poate, dac\ te-ai l\sa de obiceiul t\u de a min]i [i dac\ Dumnezeu vrea s\ ]i-i arate. Dar Dumnezeu nu ]i-i arat\ dac\ te rogi numai ca s\-i vezi. S`nt multe lucruri foarte frumoase pe care le-am vedea dac\ am fi mai pu]in r\i. Bronja, tu nu e[ti rea [i de aceea po]i vedea `ngerii. Eu voi fi totdeauna un r\u. De ce nu `ncerci s\ nu mai fii? Vrei s\ mergem am`ndoi p`n\ la (aici a spus numele unui loc pe care nu-l cunosc) [i acolo s\ ne rug\m `mpreun\ lui Dumnezeu [i Sfintei Fecioare, ca s\ te ajute s\ nu mai fii r\u? Da. Nu; ascult\: s\ lu\m un b\]; tu `l ]ii de un cap [i eu de cel\lalt. Eu o s\ `nchid ochii [i `]i promit c\ ì deschid numai c`nd ajungem acolo. S-au `ndep\rtat pu]in; [i, `n timp ce coborau sc\rile terasei, l-am auzit iar pe Boris: Da, nu, nu de cap\tul acela! A[teapt\ s\-l [terg!
De ce? Pentru c\ l-am atins eu. Doamna Sophroniska se apropie de mine, `n timp ce `mi terminam singur micul dejun [i tocmai m\ g`ndeam cum s-o abordez. Am fost surprins v\z`nd-o c\ ]ine `n m`n\ ultima mea carte; m-a `ntrebat, z`mbind foarte afabil, dac\ `ntr-adev\r are pl\cerea s\ se adreseze chiar autorului; dup\ care s-a lansat `n lungi considera]ii asupra c\r]ii. Judecata, laudele [i criticile ei mi s-au p\rut mai inteligente dec`t cele pe care le aud de obicei, de[i punctul ei de vedere era foarte pu]in literar. Mi-a spus c\ se intereseaz\ aproape exclusiv de probleme psihologice [i de cele care ar putea arunca o lumin\ nou\ asupra sufletului omenesc. Dar c`t de rari, a ad\ugat ea, s`nt poe]ii, dramaturgii sau romancierii care [tiu s\ nu se mul]umeasc\ numai cu cli[eele psihologice (singurele, i-am spus eu, care s`nt `n m\sur\ s\-i satisfac\ pe cititori). Micu]ul Boris i-a fost `ncredin]at de maic\-sa pe timpul vacan]ei. N-am l\sat s\ se vad\ motivele pentru care m\ interesam de el. E foarte delicat, mi-a spus doamna Sophroniska. Tov\r\[ia mamei sale nu-i ajut\ la nimic. Voia s\ vin\ [i ea la Saas-Fe cu noi; dar n-am acceptat s\ m\ ocup de copil dec`t cu condi]ia ca numai eu s\ am grij\ de el; altfel n-a[ putea r\spunde de rezultatele curei. Fiindc\, judeca]i [i dumneavoastr\, domnule, a continuat ea, mama lui ì `ntre]ine o stare de exaltare continu\, care favorizeaz\ apari]ia celor mai rele tulbur\ri nervoase. De la moartea tat\lui, aceast\ femeie trebuie s\-[i c`[tige singur\ existen]a. Era pianist\ [i, trebuie s\ spun, o executant\ incomparabil\; dar fiind o interpret\ prea subtil\, n-a pl\cut marelui public. S-a hot\r`t s\ c`nte `n concerte, prin cazinouri, `n diverse spectacole. ~l lua pe micul Boris `n loja ei; cred c\ atmosfera factice a teatrului a contribuit mult la dezechilibrul acestui copil. Mama `l iube[te mult; dar, sincer vorbind, ar fi de dorit ca el s\ nu mai tr\iasc\ `mpreun\ cu ea. De fapt, ce are? am `ntrebat. Ea `ncepu s\ r`d\: Vre]i s\ afla]i numele bolii? Ei, [i multe o s\ [ti]i dac\ v\ voi spune un frumos nume savant. Spune]i-mi simplu de ce anume sufer\.
9/3/04
12:55 AM
Page 148
148
ANDR GIDE
149
Sufer\ de numeroase mici tulbur\ri, ticuri, manii, care te fac s\ spui: e un copil nervos [i care `n general se trateaz\ cu odihn\ `n aer liber [i prin igien\. Cert este c\ un organism robust n-ar permite acestor tulbur\ri s\ se produc\. Debilitatea le favorizeaz\, dar nu ea le provoac\. Dup\ p\rerea mea, totdeauna g\se[ti la originea lor un prim [oc, datorat unui eveniment pe care e foarte important s\-l descoperi. De `ndat\ ce bolnavul devine con[tient de aceast\ cauz\, e pe jum\tate vindecat. Dar de cele mai multe ori ea scap\ din cercul memoriei; s-ar zice c\ se ascunde `n umbra bolii; [i `n dosul acestui ad\post o caut eu, pentru a o aduce la lumin\, vreau s\ spun `n c`mpul vizual. Cred c\ o privire limpede cur\]\ con[tiin]a, a[a cum o raz\ de lumin\ purific\ apa infectat\. I-am povestit doamnei Sophroniska discu]ia pe care o prinsesem cu o zi `n urm\ [i judec`nd dup\ care mi se p\rea c\ Boris e departe de a fi vindecat. A[a cum [i eu s`nt departe de a cunoa[te din trecutul lui Boris tot ce a[ avea nevoie s\ [tiu. Abia de cur`nd mi-am `nceput tratamentul. {i `n ce const\? Oh! e simplu: `l las s\ vorbeasc\. ~mi petrec zilnic cu el o or\ sau dou\. ~i pun `ntreb\ri, dar foarte pu]ine. Important e s\-i c`[tig `ncrederea. Am `nceput s\ [tiu multe lucruri. {i presimt c\ voi mai afla multe altele. Dar copilul `nc\ se mai ap\r\, se ru[ineaz\; dac\ a[ insista prea devreme sau prea mult, dac\ a[ vrea s\-i for]ez `ncrederea, a[ merge `mpotriva scopului dorit: un abandon total. S-ar `nc\p\]`na. At`ta vreme c`t nu reu[esc s\-i `nving rezerva, pudoarea... Examinarea de care-mi vorbea mi se p\rea un atentat at`t de grav, `nc`t abia m-am ab]inut s\ protestez; curiozitatea era mai puternic\: Cu alte cuvinte, a[tepta]i de la acest micu] unele revela]ii impudice? Acum protesta ea: Impudice? Dar nu e mai mult\ impudoare dec`t la bolnavul care se las\ ascultat. Am nevoie s\ [tiu tot [i, `n special, ceea ce mi se ascunde cu cea mai mare grij\. Trebuie s\-l duc pe Boris p`n\ la o m\rturisire complet\; f\r\ de care nu-l pot vindeca. B\nui]i, a[adar, c\ ar avea de f\cut unele m\rturisiri? S`nte]i sigur\ `ns\, v\ rog s\ m\ ierta]i, c\ nu-i sugera]i chiar dumneavoastr\ ceea ce a]i vrea s\ v\ m\rturiseasc\? Aceast\ preocupare nu m\ p\r\se[te o clip\ [i ea m\ `nva]\ s\ merg at`t de `ncet. Am v\zut judec\tori de instruc]ie nepricepu]i,
care ì suflau unui copil m\rturii inventate de la cap la coad\, [i copilul, sub presiunea interogatoriului, min]ea cu o perfect\ bun\-credin]\ [i acredita `nvinuiri imaginare. Rolul meu e s\ las m\rturisirea s\ vin\ de la sine [i mai ales s\ nu sugerez nimic. Trebuie s\ ai o r\bdare extraordinar\. Am impresia c\ `n asemenea cazuri metoda are tot at`ta importan]\ ca [i cel care o aplic\. Nu `ndr\zneam s-o spun. V\ asigur `ns\ c\, dup\ un anume timp de practic\, ajungi la o abilitate extraordinar\, la un fel de divina]ie, de intui]ie, dac\ prefera]i. De altfel, uneori te po]i angaja pe o pist\ fals\; important e s\ nu te `nc\p\]`nezi. Iat\: [ti]i cum `ncep toate convorbirile noastre? Boris `mi poveste[te `n primul r`nd ce a visat noaptea. {i cine v\ spune c\ nu inventeaz\? {i dac\ ar inventa?... Orice inven]ie a unei imagina]ii boln\vicioase e revelatoare. A t\cut c`teva clipe, apoi: Inven]ie, imagina]ie boln\vicioas\... Nu! Nu despre asta e vorba. Cuvintele ne tr\deaz\. ~n fa]a mea, Boris viseaz\ cu voce tare. Accept\ `n fiecare diminea]\, vreme de o or\, s\ r\m`n\ `n stare de semitrezie, c`nd imaginile care ne trec prin minte scap\ de sub controlul con[tiin]ei. Ele se grupeaz\, se asociaz\, nu dup\ logica obi[nuit\, ci dup\ afinit\]i neprev\zute; [i mai cu seam\ r\spund unei misterioase exigen]e interioare, tocmai cea care m\ intereseaz\ s-o descop\r; [i aceste divaga]ii ale unui copil mie-mi spun mai mult dec`t cea mai inteligent\ analiz\ a celui mai con[tiincios pacient. Multe lucruri scap\ ra]iunii, [i cel care, pentru a `n]elege via]a, s-ar conduce numai dup\ ra]iune se aseam\n\ cu unul care ar vrea s\ prind\ flac\ra cu cle[tele. N-ar mai avea `n fa]a lui dec`t o bucat\ de lemn carbonizat, care ar `nceta imediat s\ mai ard\. S-a oprit din nou [i a `nceput s\ r\sfoiasc\ paginile c\r]ii mele: C`t de pu]in p\trunde]i `n sufletul omenesc! strig\ ea; apoi ad\ug\ brusc, z`mbind: Oh! nu vorbesc `n mod special de dumneavoastr\: m\ g`ndesc la romancieri, `n general. Majoritatea personajelor dumneavoastr\ par construite pe piloni; n-au nici fundament, nici subsol. Cred c\ `ntr-adev\r g\se[ti mai mult adev\r la poe]i; c\ci tot ce e creat numai prin inteligen]\ e fals. Dar v\d c\ vorbesc de lucruri care nu m\ privesc... {ti]i ce m\ dezorienteaz\ la Boris? Faptul c\ `l cred de o foarte mare puritate.
9/3/04
12:55 AM
Page 150
150
ANDR GIDE
151
De ce spune]i c\ asta v\ dezorienteaz\? Pentru c\ nu mai [tiu unde s\ caut sursa r\ului. ~n nou\ din zece cazuri, la originea unei deregl\ri asem\n\toare g\se[ti un mare secret ru[inos. Se g\se[te poate `n fiecare din noi; dar, slav\ Domnului, nu to]i s`ntem bolnavi din pricina asta! ~n clipa aceea doamna Sophroniska se ridic\; o v\zuse pe Bronja trec`nd prin dreptul ferestrei. Iat\-l pe adev\ratul medic al lui Boris, spuse ea, ar\t`ndu-mi-o. M\ caut\; trebuie s\ v\ p\r\sesc; dar ne vom mai vedea, nu-i a[a? ~n]eleg, de fapt, ce-i repro[eaz\ doamna Sophroniska romanului c`nd se refer\ la ceea ce el nu-i ofer\; dar ì scap\ anume ra]iuni artistice, anume ra]iuni superioare, ceea ce m\ face s\ cred c\ un bun naturalist nu poate deveni [i un bun romancier. I-am prezentat-o pe Laura doamnei Sophroniska. Par s\ se `n]eleag\ [i s`nt bucuros. ~mi fac mai pu]ine scrupule c`nd m\ izolez, [tiindu-le `mpreun\. Regret c\ Bernard nu-[i g\se[te nici un tovar\[ de v`rsta lui. Dar, oricum, preg\tirea examenelor ì d\ [i lui de lucru c`teva ore pe zi. Am reu[it s\-mi `ncep romanul.
III
~n ciuda primelor aparen]e [i cu toate c\ fiecare `[i d\dea obolul, cum se zice, rela]iile dintre unchiul douard [i Bernard nu erau dec`t pe jum\tate bune. Nici Laura nu era mul]umit\. {i cum ar fi putut fi? ~mprejur\rile o for]aser\ s\-[i asume un rol pentru care n-avea nici un fel de har [i se sim]ea st`njenit\ de cinstea [i de onestitatea ei. Ca acele fiin]e iubitoare [i docile care devin so]iile cele mai devotate, avea [i ea nevoie, pentru a-[i g\si un sprijin, de convenien]e [i, fiind lipsit\ de ele `n noua sa situa]ie, se sim]ea f\r\ nici o putere. Pozi]ia ei fa]\ de douard i se p\rea din zi `n zi mai echivoc\. Suferea mai cu seam\ din pricina faptului care, ori de c`te ori `[i amintea, i se p\rea insuportabil c\ tr\ia pe cheltuiala acestui protector sau, mai degrab\: c\ nu-i d\dea nimic `n schimb; sau [i mai exact: c\ douard nu-i cerea nimic `n schimb, de[i ea se
sim]ea gata s\-i ofere orice. Binefacerile, spune Tacit, prin pana lui Montaigne, s`nt pl\cute numai dac\ se pot r\spl\ti; e, f\r\ `ndoial\, un adev\r valabil numai pentru sufletele nobile, din r`ndul c\rora, `n mod cert, f\cea parte [i Laura. ~n timp ce ar fi vrut s\ dea, ea era cea care primea mereu, iar aceast\ `mprejurare o st`rnea `mpotriva lui douard. Ba mai mult, c`nd `[i reamintea trecutul, i se p\rea c\ douard o `n[elase trezind `n ea o iubire pe care o sim]ea `nc\ mereu vie, dezic`ndu-se apoi de ea [i l\s`nd-o `n voia `nt`mpl\rii. Nu acesta era, oare, motivul tainic al erorilor ei, al c\s\toriei cu Douviers, acceptat\ din resemnare, spre care douard o `mpinsese; [i-apoi, mai t`rziu, nu tot din aceea[i pricin\ se l\sase `n voia imboldurilor tinere]ii? C\ci trebuia s\ recunoasc\ deschis, `n bra]ele lui Vincent tot pe douard `l c\uta. {i, neexplic`ndu-[i r\ceala iubitului ei, se f\cuse r\spunz\toare de ea [i `[i spunea c\ ar fi putut-o `nvinge dac\ ar fi fost mai frumoas\ sau mai `ndr\znea]\; [i, nereu[ind s\-l urasc\, se acuza pe ea `ns\[i, se desconsidera, `[i nega orice valoare [i `[i suprima ra]iunea de a fi, nemairecunosc`ndu-[i nici o virtute. Mai trebuie ad\ugat c\ via]a aceea de provizorat, impus\ de felul cum erau situate camerele [i care tovar\[ilor ei putea s\ le par\ amuzant\, ì ofensa pudoarea. Nu vedea nici o ie[ire din aceast\ situa]ie, greu totu[i de prelungit. Laura g\sea o oarecare alinare [i bucurie numai n\scocind noi `ndatoriri de protectoare sau de sor\ mai mare fa]\ de Bernard. Era sensibil\ la cultul ce i-l consacra acest adolescent plin de gra]ie; adora]ia al c\rei obiect era ea o `mpiedica s\ alunece pe panta acelui dispre] de sine, a acelui dezgust care poate duce fiin]ele nehot\r`te la hot\r`ri extreme. ~n fiecare diminea]\, c`nd o excursie `n mun]i nu-l silea s\ plece `nainte de r\s\ritul soarelui (c\ci ì pl\cea s\ se scoale devreme), Bernard `[i petrecea dou\ ore bune `mpreun\ cu ea, f\c`nd lecturi `n engleze[te. Examenul la care urma s\ se prezinte `n octombrie era un pretext comod. Nu s-ar fi putut zice c\ obliga]iile sale de secretar ì luau prea mult timp. Erau imprecis definite. C`nd [i le asumase, Bernard se [i vedea a[ezat la o mas\ de lucru, scriind sub dictarea lui douard, trec`nd pe curat manuscrisele. douard nu dicta nimic; manuscrisele, dac-or fi existat, st\teau `ncuiate `n cuf\r. Bernard era liber toat\ ziua; dar cum nu depindea dec`t de douard ca s\ foloseasc\
9/3/04
12:55 AM
Page 152
152
ANDR GIDE
153
mai din plin un zel care nu cerea dec`t s\ fie utilizat, Bernard nu-[i f\cea prea multe griji nici `n leg\tur\ cu vacan]a [i nici pentru c\ `[i c`[tiga via]a de huzur pe care o ducea numai datorit\ m\rinimiei lui douard. Era c`t se poate de hot\r`t s\ nu se lase incomodat de scrupule. Credea, n-a[ `ndr\zni s\ spun `n providen]\, dar cel pu]in `n steaua lui bun\, [i c\ o anume fericire i se cuvenea, a[a cum pl\m`nii au dreptul la aerul pe care-l respir\; douard i-o d\ruia, a[a cum dintr-un motiv asem\n\tor, dup\ Bossuet, Sfin]ii P\rin]i d\ruiau `n]elepciunea divin\. ~n plus, Bernard considera actualul s\u regim ca provizoriu, g`ndind c\ `ntr-o bun\ zi `[i va putea achita datoriile, [i chiar de `ndat\ ce-[i va fi comercializat avu]iile a c\ror abunden]\ o c`nt\rise `n inima sa. ~l sup\ra mai degrab\ faptul c\ douard nu f\cea deloc apel la unele calit\]i pe care el sim]ea c\ le are [i nu le reg\sea `n douard. Nu [tie s\ m\ foloseasc\, g`ndea Bernard, care-[i reprima amorul propriu, ad\ug`nd cuminte, imediat: At`ta pagub\! Dar atunci de unde provenea jena dintre douard [i Bernard? Mi se pare c\ Bernard face parte din categoria de spirite care `[i reg\sesc siguran]a situ`ndu-se `n opozi]ie. Nu suporta ca douard s\ aib\ vreun ascendent asupra lui [i, `n loc s\ cedeze influen]ei acestuia, i se `mpotrivea. douard, care nu se g`ndea deloc s\ [i-l subordoneze, era r`nd pe r`nd iritat sau dezolat, sim]indu-l `nd\r\tnic, mereu gata s\ se apere sau cel pu]in s\ se protejeze. ~ncepea deci s\ cread\ c\ a gre[it aduc`nd cu el aceste dou\ fiin]e pe care le reunise parc\ anume, ca s\ se alieze `mpotriva lui. Incapabil de a deslu[i sentimentele secrete ale Laurei, lua drept r\ceal\ reticen]ele [i felul ei retras de a fi. Ar fi fost foarte st`njenit dac\ ar fi v\zut clar situa]ia, lucru pe care Laura `l `n]elegea; astfel c\ iubirea ei dispre]uit\ `[i folosea `ntreaga putere numai ca s\ se ascund\ [i s\ tac\. Ca de obicei, la ora ceaiului se str`ngeau to]i trei `n camera mare; adesea, la invita]ia lor, li se al\tura [i doamna Sophroniska; de obicei, `n zilele c`nd Boris [i Bronja erau la plimbare. De[i erau copii, le d\dea mult\ libertate; avea deplin\ `ncredere `n Bronja, pe care o [tia foarte prudent\, [i `n special cu Boris, care fa]\ de ea era deosebit de docil. Locurile din `mprejurimi nu erau primejdioase; c\ci, fire[te, nici vorb\ nu era s\ se aventureze pe munte, [i nici m\car s\ escaladeze st`ncile din apropierea hotelului. ~ntr-o zi, c`nd copiilor li se `ng\duise s\ mearg\ p`n\ la
poalele ghe]arului, cu condi]ia s\ nu se `ndep\rteze de drum, doamna Sophroniska, invitat\ la ceai [i `ncurajat\ de Bernard [i de Laura, mersese p`n\ acolo cu `ndr\zneala, `nc`t `l rug\ pe douard s\ le vorbeasc\ despre viitorul lui roman, dac\, bine`n]eles, subiectul nu-i displ\cea. Deloc, numai c\ nu vi-l pot povesti. P\ru totu[i aproape sup\rat c`nd Laura `l `ntreb\ (era, evident, o st`ng\cie) cu ce va sem\na cartea. Cu nimic, replic\ el; apoi imediat, ca [i cum n-ar fi auzit dec`t aceast\ provocare: De ce s\ fac ce au f\cut al]ii `naintea mea sau am mai f\cut eu `nsumi, sau ceea ce ar mai putea face [i al]ii? ~n clipa `n care rosti aceste cuvinte, douard `[i d\du seama c\ s`nt deplasate, jignitoare [i absurde sau, cel pu]in, i se p\rur\ deplasate [i absurde; sau se temea s\ nu fie judecate ca atare de c\tre Bernard. douard era foarte susceptibil. De `ndat\ ce i se vorbea despre munca lui [i, `n special, de `ndat\ ce era pus `n situa]ia s\ vorbeasc\ despre ea, `[i pierdea capul. Avea un mare dispre] fa]\ de obi[nuita fatuitate a scriitorilor; `[i strunea propria vanitate pe c`t ì st\tea `n putin]\; dar, `n considera]ia ar\tat\ altora, c\uta mai cu seam\ un suport pentru propria modestie. Stima lui Bernard avea pentru el o mare importan]\. {i oare ca s\ i-o c`[tige `[i l\sa douard Pegasul s\ trop\ie prin fa]a lui? Era mijlocul cel mai sigur de a o pierde, douard `[i d\dea bine seama; `[i spunea [i `[i repeta mereu acest lucru `n sinea lui; dar, `n ciuda tuturor hot\r`rilor luate, de `ndat\ ce se afla `n fa]a lui Bernard, ac]iona altfel dec`t ar fi voit [i vorbea `ntr-un fel pe care imediat `l socotea absurd ([i `ntr-adev\r era). Fapt din care s-ar fi putut deduce c\ `l iube[te?... Nu; eu nu cred. Ajunge pu]in\ vanitate pentru a ne face s\ str`mb\m din nas, la fel ca [i pentru a ne c`[tiga dragostea. Oare fiindc\, dintre toate genurile literare, perora douard, romanul e cel mai liber, lawless...1 [i poate din aceast\ cauz\, chiar de teama acestei libert\]i (c\ci arti[tii care t`njesc cel mai mult dup\ libertate s`nt adesea cei mai `nnebuni]i atunci c`nd o ob]in), romanul s-a cramponat cu at`ta fric\ de realitate? {i nu m\
1 Lipsit de legi (engl.).
9/3/04
12:55 AM
Page 154
154
ANDR GIDE
155
refer numai la romanul francez. La fel ca romanul englez, romanul rus, a[a eliberat de constr`ngeri cum este, se aserve[te asem\n\rii. Singurul progres pe care-l `ntrez\re[te const\ `ntr-o [i mai mare apropiere de firesc. Romanul n-a cunoscut niciodat\ acea formidabil\ eroziune a contururilor, de care vorbe[te Nietzsche, [i nici acea `ndep\rtare voit\ de via]\, care le-au permis operelor dramaturgilor greci, de pild\, sau tragediei franceze din secolul al XVII-lea s\ aib\ stil. Cunoa[te]i ceva mai perfect [i mai profund uman dec`t aceste opere? Tocmai c\ s`nt umane numai `n profunzime; de[i nu caut\ s\ apar\ astfel [i nici m\car s\ par\ reale. De aceea r\m`n opere de art\. douard se ridicase [i, din marea team\ de a nu l\sa impresia c\ ]ine o prelegere, `n timp ce vorbea turn\ ceaiul, apoi se plimb\ `ncoace [i-ncolo, apoi `[i stoarse o l\mìe `n cea[c\, dar continu\ totu[i: Fiindc\ Balzac a fost un geniu [i fiindc\ un geniu pare s\ aduc\ artei sale o solu]ie definitiv\ [i exclusiv\, s-a decretat c\ specific pentru roman este s\ concureze starea civil\. Balzac [i-a edificat opera, dar n-a pretins niciodat\ c\ ar fi codificat romanul; articolul lui despre Stendhal arat\ clar acest lucru. Auzi, s\ faci concuren]\ st\rii civile! De parc\ n-ar exista destui maimu]oi [i neispr\vi]i pe lumea asta! Ce am eu de-a face cu starea civil\? Starea s`nt eu, artistul! Civil\ sau nu, opera mea are preten]ia s\ nu concureze cu nimic. douard, care se `nc\lzea poate cam artificial, se a[ez\ din nou. Se f\cea c\ nu se uit\ la Bernard; dar pentru el vorbea. Dac\ ar fi fost singuri, numai ei doi, n-ar fi fost `n stare s\ spun\ nimic; le era recunosc\tor celor dou\ femei c\ `l stimulau. Uneori mi se pare c\ nu admir nimic mai mult `n literatur\ ca, de exemplu, `n Racine, discu]ia dintre Mitridate [i fiii s\i; discu]ie `n care de[i se [tie foarte bine c\ niciodat\ tat\l [i fiii nu vorbesc `n felul acesta totu[i (ar trebui s\ spun: cu at`t mai mult) se recunosc to]i ta]ii [i to]i fiii. Localiz`nd [i red`nd specificul, se procedeaz\ la o restr`ngere. E adev\rat c\ nu exist\ adev\r psihologic dec`t `n particular; dar art\ nu exist\ dec`t `n general. Tocmai `ntr-asta const\ toat\ problema; s\ exprimi generalul prin particular; s\ faci ca generalul s\ se exprime prin particular. ~mi da]i voie s\-mi aprind pipa?
Dar v\ rog, v\ rog, spuse doamna Sophroniska. Ei bine, a[ vrea un roman care s\ fie `n acela[i timp la fel de adev\rat [i la fel de `ndep\rtat de realitate, la fel de particular [i la fel de general totodat\, la fel de uman [i de fictiv ca Athalie, ca Tartuffe sau ca Cinna. {i... subiectul acestui roman? Nu are subiect, relu\ douard precipitat; [i poate c\ acesta este lucrul cel mai surprinz\tor. Romanul meu nu are subiect. Da, [tiu, pare stupid ce spun. S\ zicem `ns\, dac\ v\ convine mai mult, c\ nu va avea un subiect... O felie de via]\, spunea [coala naturalist\. Dar aceast\ [coal\ avea marele cusur de a t\ia felia totdeauna `n acela[i sens; `n sensul timpului, `n lungime. De ce nu `n l\]ime? Sau `n ad`ncime? ~n ce m\ prive[te, a[ vrea s\ nu tai deloc. V\ rog s\ m\ `n]elege]i: a[ vrea s\ fac astfel `nc`t `n acest roman s\ intre totul. Nici o t\ietur\ de foarfec\ pentru a-i `ntrerupe substan]a aici mai degrab\ dec`t dincolo. De mai bine de un an de c`nd lucrez la roman, introduc `n el tot ce mi se `nt`mpl\ [i nu vreau s\ las pe dinafar\ nimic din ce v\d, din ce simt, din ce m\ `nva]\ via]a altora [i a mea... {i totul stilizat? spuse Sophroniska, pref\c`ndu-se a fi foarte atent\, dar f\r\ `ndoial\ cu o nuan]\ de ironie. Laura z`mbi f\r\ voia ei. douard ridic\ u[or din umeri [i relu\: Nici m\car asta nu vreau s\ fac. Ce vreau eu este s\ prezint pe de o parte realitatea [i pe de alta efortul de a o stiliza, de care v-am vorbit mai adineauri. S\rmanul meu prieten, o s\-]i faci cititorii s\ moar\ de plictiseal\, spuse Laura; nemaiput`nd s\-[i ascund\ z`mbetul, se hot\r` s\ r`d\ de-a binelea. Dar deloc! Pentru a ob]ine acest efect, m\ `n]elegi, inventez un personaj care e romancier [i va fi figura central\; [i subiectul c\r]ii, dac\ vre]i, e tocmai lupta `ntre ceea ce ì ofer\ realitatea [i ceea ce el pretinde s\ fac\ din ea. Da, da, `ncep s\ `n]eleg, spuse politicoas\ Sophroniska, sim]ind c\ e gata s\ se molipseasc\ de r`sul Laurei. Ar putea s\ fie destul de interesant. {ti]i `ns\ c\ `n roman e totdeauna periculos s\ prezin]i intelectuali, fiindc\ plictisesc publicul; nu pot spune dec`t neghiobii [i tot ce-i prive[te `ncepe s\ par\ abstract.
9/3/04
12:55 AM
Page 156
156
ANDR GIDE
157
{i-apoi v\d foarte bine ce se va `nt`mpla, interveni Laura: `n acest romancier te vei descrie chiar pe dumneata, altfel nici nu se poate. De c`t\va vreme, vorbindu-i lui douard, luase un ton batjocoritor de care ea `ns\[i se mira, iar pe douard `l descump\nea, cu at`t mai mult cu c`t surprinsese un reflex al acestui ton `n privirea r\ut\cioas\ a lui Bernard. douard protest\: Ba nu; voi avea grij\ s\-l fac foarte dezagreabil. Laura era st`rnit\: Asta spuneam [i eu: toat\ lumea te va recunoa[te `n el, spuse ea izbucnind `ntr-un r`s at`t de nest\p`nit, `nc`t ì f\cu [i pe ceilal]i trei s\ r`d\. {i planul c\r]ii l-a]i terminat? `ntreb\ Sophroniska, `ncerc`nd s\ devin\ iar\[i serioas\. Fire[te c\ nu. Cum fire[te c\ nu? Trebuie s\ `n]elege]i c\ un plan, pentru o carte de acest fel, este esen]ialmente inadmisibil. Dac\ a[ decide ceva cu anticipa]ie, totul ar fi falsificat. A[tept s\ mi-l dicteze realitatea. Dar credeam c\ vre]i s\ v\ `ndep\rta]i de realitate. Romancierul meu va vrea s\ se `ndep\rteze de ea; dar eu `l voi readuce mereu la realitate. La drept vorbind, acesta va fi subiectul: lupta dintre faptele propuse de realitate [i realitatea ideal\. Lipsa de logic\ a spuselor lui era flagrant\ [i s\rea `n ochi `n modul cel mai penibil. Ap\rea acum clar c\, `n dosul frun]ii sale, douard ad\postea dou\ exigen]e ireconciliabile [i c\ se ostenea vr`nd s\ le pun\ de acord. {i a]i avansat cu lucrul? `ntreb\ politicoas\ Sophroniska. Depinde ce `n]elege]i prin aceasta. La drept vorbind, din cartea propriu-zis\, n-am scris `nc\ un r`nd. Dar am lucrat totu[i foarte mult. M\ g`ndesc la ea zi [i noapte, f\r\ `ncetare. Am o metod\ foarte ciudat\ de lucru, pe care nu v-o ascund: notez `ntr-un carnet zi de zi starea `n care se afl\ acest roman `n mintea mea; da, ]in un fel de jurnal, cum ai scrie despre un copil... Adic\ `n loc s\ m\ mul]umesc cu rezolvarea fiec\rei dificult\]i, pe m\sur\ ce se ive[te ([i orice oper\ de art\ nu e dec`t suma sau produsul solu]iilor ce le g\se[ti pentru numeroasele dificult\]i succesive), eu iau fiecare din aceste dificult\]i `n parte [i
o expun, o studiez. Dac\ vre]i, acest carnet con]ine critica ne`ntrerupt\ a romanului meu sau, mai bine spus: a romanului `n general. G`ndi]i-v\ ce interes ar fi prezentat pentru noi un asemenea carnet ]inut de Dickens sau de Balzac; dac\ am avea jurnalul Educa]iei sentimentale sau al Fra]ilor Karamazov! Istoria operei, a gesta]iei ei! Dar ar fi pasionant... mai interesant dec`t opera `n sine... douard avea speran]a confuz\ c\ i se va cere s\ citeasc\ aceste note. Dar nici unul dintre ei nu manifest\ nici cea mai vag\ curiozitate. ~n loc de care: S\rmanul meu prieten, spuse Laura cu o not\ de triste]e, dup\ c`te v\d, n-o s\-l scrii niciodat\. Ei bine, vreau s\ v\ spun ceva, replic\ impetuos douard: mi-e totuna. Dac\ nu reu[esc s\ scriu aceast\ carte `nseamn\ c\ istoria c\r]ii m-a interesat mai mult dec`t cartea; c\ i-a luat locul; [i va fi cu at`t mai bine. Nu v\ teme]i c\, p\r\sind realitatea, v\ ve]i r\t\ci `n regiuni extrem de abstracte [i ve]i face un roman nu cu fiin]e vii, ci cu idei? `ntreb\ `ngrijorat\ Sophroniska. {i dac\? strig\ douard, cu mai mult\ vigoare. Pentru c\ ni[te nepricepu]i au luat-o razna, trebuie oare s\ condamn\m romanul de idei? ~n chip de romane de idei, nu ni s-au servit p`n\ acum dec`t execrabile romane teziste. Dar nu despre a[a ceva e vorba, v\ da]i seama. Ideile... ideile, trebuie s\ v\ m\rturisesc c\ m\ intereseaz\ mai mult dec`t oamenii; m\ intereseaz\ mai mult dec`t orice. Ele tr\iesc, lupt\, agonizeaz\ ca oamenii. Fire[te, se poate spune c\ nu le cunoa[tem dec`t prin oameni, a[a cum n-avem cuno[tin]\ de v`nt dec`t prin trestia care se `ndoaie; dar, oricum, v`ntul e mai important dec`t trestia. V`ntul exist\ independent de trestie, se hazard\ Bernard. Interven]ia lui `l f\cu s\ continue mai `nfl\c\rat pe douard, care at`ta a[tepta de mult\ vreme: Da, [tiu: ideile nu exist\ dec`t prin oameni; dar, [i `ntr-asta const\ pateticul situa]iei: tr\iesc pe seama lor. Bernard ascultase toate acestea cu o aten]ie `ncordat\; era foarte sceptic [i pu]in mai lipsea ca douard s\-i par\ un om al himerelor; totu[i, `n ultimele clipe, elocven]a acestuia `l emo]ioanase; sub suflul acestei elocven]e, sim]ise cum g`ndirea i se `nclin\, dar, `[i
9/3/04
12:55 AM
Page 158
158
ANDR GIDE
159
spunea Bernard, ca o trestie care, dup\ v`ntul ce a trecut, se ridic\ imediat. ~[i reamintea ceea ce `nv\]ase la [coal\: pasiunile conduc omul, nu ideile. ~ntre timp, douard continu\: Ceea ce vreau eu s\ fac, v\ rog s\ m\ `n]elege]i, ar fi `ntr-un anume fel ceva ca Arta fugii. {i nu v\d de ce un lucru care a fost posibil `n muzic\ ar fi imposibil `n literatur\... La care Sophroniska ripost\ c\ muzica este o art\ matematic\ [i c\, `n plus, consider`nd-o numai `n mod excep]ional mai mult dec`t o cifr\, excluz`nd din ea patosul [i umanul, Bach a reu[it o capodoper\ abstract\ a plictisului, un fel de templu astronomic, `n care nu pot intra dec`t rarii ini]ia]i. douard protest\ imediat, spun`nd c\, dup\ p\rerea lui, acest templu e admirabil, c\ vedea `n el `mplinirea suprem\ [i culmea `ntregii crea]ii a lui Bach. Dup\ care, ad\ug\ Laura, e[ti vindecat de fug\ pentru mult\ vreme. Emo]ia uman\, nemaig\sindu-[i ad\post `n ea, [i-a c\utat alte s\la[e. Discu]ia se pierdea `n subtilit\]i. Bernard, care t\cuse p`n\ `n momentul acela, dar acum `[i pierduse r\bdarea, nu mai rezist\; cu o deferen]\ extrem\, exagerat\ chiar, ca de fiecare dat\ c`nd i se adresa lui douard, dar cu acea nuan]\ hazlie ce p\rea s\ fac\ din aceast\ deferen]\ un joc: Ierta]i-m\, domnule, spuse el, c\ am aflat titlul c\r]ii dumneavoastr\, c\ci l-am cunoscut printr-o indiscre]ie, pe care `ns\, mi se pare, a]i binevoit s-o [terge]i cu buretele. Acest titlu pare totu[i s\ anun]e o povestire... Oh! spune-ne titlul! zise Laura. Scumpa mea prieten\, dac\ vrei... Dar te avertizez c\ e posibil s\-l schimb. Mi-e team\ c\ e pu]in cam `n[el\tor... Haide, spune-le titlul, Bernard! ~mi da]i voie?... Falsificatorii de bani, spuse Bernard. Dar acum e r`ndul dumneavoastr\ s\ ne spune]i... cine s`nt falsificatorii \[tia de bani? Ei bine, habar n-am, spuse douard. Bernard [i Laura se privir\, apoi o privir\ pe Sophroniska; se auzi un lung suspin; mi se pare c\ Laura oftase. La drept vorbind, douard ì avea `n vedere, `n primul r`nd, pe anumi]i confra]i ai s\i, c`nd se g`ndea la falsificatorii de bani; [i `n mod deosebit pe contele de Passavant. Dar cur`nd sensul se l\rgise
considerabil; dup\ cum v`ntul spiritului sufla dinspre Roma sau din alt\ parte, eroii lui deveneau pe r`nd preo]i sau francmasoni. Mintea lui, dac\ o l\sa `n voia ei, ajungea repede la abstrac]iuni, printre care se l\f\ia fericit\. Conceptele de schimb, devalorizare, infla]ie invadau `ncetul cu `ncetul cartea, la fel cum `n Sartor Resartus de Carlyle teoriile asupra `mbr\c\mintei uzurpau locul personajelor. Neput`nd s\ vorbeasc\ despre acest lucru, douard t\cea `ntr-un mod c`t se poate de st`ngaci, iar mu]enia lui, prin care p\rea c\ se recunoa[te sec\tuit, `ncepea s\ devin\ st`njenitoare pentru ceilal]i trei. Vi s-a `nt`mplat vreodat\ s\ da]i peste o moned\ fals\? `ntreb\ el, `n cele din urm\. Da, spuse Bernard; dar nu -ul celor dou\ femei ì acoperi vocea. Ei bine, `nchipui]i-v\ o moned\ de aur de zece franci, care e fals\. ~n realitate, nu face dec`t dou\ centime. Va valora zece franci at`ta vreme c`t nu se [tie c\ e fals\. Dac\ pornesc de la aceast\ idee c\... Dar de ce trebuie s\ porni]i de la o idee? `l `ntrerupse Bernard, ner\bd\tor. Dac\ pleca]i de la un fapt bine expus, ideea se va infiltra `n el de la sine. Dac\ a[ scrie eu Falsificatorii de bani, a[ `ncepe prezent`nd moneda fals\ de care a]i vorbit mai `nainte [i care... iat-o! Spun`nd acestea, scoase din buzunarul vestei o mic\ moned\ de zece franci [i o arunc\ pe mas\: Asculta]i ce bine sun\! Aproape la fel ca toate celelalte. S\ juri c\ e de aur. M-am l\sat `n[elat azi-diminea]\, a[a cum [i b\canul care mi-a dat-o mi-a spus c\ s-a l\sat `n[elat. Probabil c\ e mai u[oar\; dar are str\lucirea [i aproape [i sunetul unei monede adev\rate; e `mbr\cat\ `n aur, a[a c\ totu[i face mai mult de dou\ centime; dar e din cristal. Cu timpul, devine transparent\. Nu, n-o freca]i, c\ se deterioreaz\! Chiar de pe acum aproape c\ se vede prin ea. douard o luase de pe mas\ [i o privea cu cea mai atent\ curiozitate: Dar b\canul de la cine o are? Nu mai [tie nici el. P\rerea lui e c\ o avea de mai multe zile `n sertar. Voia s\ se distreze [i mi-a dat-o ca s\ vad\ dac\ m\ las p\c\lit. {i am luat-o, pe cuv`ntul meu! Numai c\ el, fiind un tip cinstit, m-a l\murit; apoi mi-a dat-o pentru cinci franci. Voia s-o p\streze ca s\ le-o arate celor c\rora el le zicea amatori. M-am g`ndit c\ n-ar putea avea amator mai bun dec`t autorul Falsificatorilor de bani; [i
9/3/04
12:55 AM
Page 160
160
ANDR GIDE
161
am luat-o ca s\ v-o ar\t. Iar acum, dup\ ce a]i examinat-o, v\ rog s\ mi-o restitui]i! V\d c\, din p\cate, realitatea nu v\ intereseaz\. Ba da, spuse douard, dar m\ incomodeaz\. P\cat, relu\ Bernard.
Jurnalul lui douard

Chiar `n aceea[i sear\ Sophroniska, Bernard [i Laura m-au `ntrebat despre romanul meu. De ce m-am l\sat antrenat `n discu]ie? N-am spus dec`t prostii. ~ntrerupt, din fericire, de `ntoarcerea celor doi copii; `mbujora]i, cu sufletul la gur\, de parc\ ar fi alergat tot timpul. De cum a intrat, Bronja s-a repezit spre maic\-sa; am crezut c-o s\ izbucneasc\ `n pl`ns: Mam\, a strigat ea, ceart\-l pe Boris! A vrut s\ se culce `n pielea goal\ pe z\pad\. Sophroniska l-a privit pe Boris, care st\tea `n pragul u[ii, cu fruntea plecat\ [i cu o privire fix\, aproape du[m\noas\; p\rea c\ nu remarc\ expresia insolit\ a copilului [i, cu un admirabil calm: Ascult\, Boris, spuse ea, s\ [tii c\ asta nu se face seara. Dac\ vrei, ne ducem mìne diminea]\ `n acela[i loc; dar, mai `ntì, va trebui s\-ncerci s\ mergi p`n\ acolo descul]... M`ngìa u[or fruntea fiicei sale; dar aceasta c\zu brusc pe jos, zv`rcolindu-se convulsiv. Noi eram destul de nelini[ti]i; Sophroniska o ridicase [i o `ntinsese pe sofa. Boris, `ncremenit, privea scena cu ochi buimaci. Cred c\ metodele de educa]ie ale doamnei Sophroniska s`nt excelente `n teorie, dar poate c\ se `n[al\ cu rezisten]a acestor copii. Dumneavoastr\ ac]iona]i de parc\ todeauna binele ar trebui s\ `nving\ r\ul, i-am spus ceva mai t`rziu, c`nd s-a `nt`mplat s\ fiu singur cu ea. (Dup\ ce am m`ncat, m-am dus s-o `ntreb ce mai face Bronja, care nu a putut cobor` la cin\.)
~ntr-adev\r, mi-a r\spuns ea. Cred cu fermitate c\ binele trebuie s\ triumfe. Am `ncredere. Totu[i, datorit\ acestui exces de `ncredere v\ pute]i `n[ela... De fiecare dat\ m-am `n[elat numai c`nd `ncrederea mea n-a fost destul de puternic\. Ast\zi, l\s`ndu-i pe copii s\ plece la plimbare, m-am ar\tat oarecum nelini[tit\; ei au sim]it; [i toate celelalte s-au tras de aici. M-a apucat de m`n\: Nu prea p\re]i s\ crede]i `n virtutea convingerilor... vreau s\ spun, `n puterea lor de ac]iune. ~ntr-adev\r, am spus eu r`z`nd, nu s`nt mistic. Ei bine, eu izbucni ea `ntr-un admirabil elan eu cred din tot sufletul c\ `n lumea asta nimic mare, nimic frumos nu se poate face f\r\ misticism. Am descoperit `n registrul pasagerilor numele lui Victor Strouvilhou. Din informa]iile primite de la patronul hotelului, rezult\ c\ a plecat din Saas-Fe cu dou\ zile `naintea sosirii noastre, dup\ ce st\tuse aici aproape o lun\. F\r\ `ndoial\ c\ Sophroniska l-a cunoscut. Va trebui s-o `ntreb.
IV
A[ vrea s\ te `ntreb, Laura, spuse Bernard: crezi c\ exist\ pe lumea asta ceva care s\ nu poat\ fi pus la `ndoial\?... Eu `ncep s\ cred c\ `ndoiala `ns\[i ar putea fi luat\ drept un punct de sprijin; c\ci, cel pu]in, `ndoiala, socotesc eu, nu ne va lipsi niciodat\. Pot s\ m\ `ndoiesc de realitate, dar nu de realitatea `ndoielii mele. A[ vrea... Scuz\-m\ c\ m\ exprim at`t de pedant; nu s`nt pedant de felul meu, dar am studiat de cur`nd filosofia [i e greu de `nchipuit ce urme ad`nci las\ asupra spiritului; dar o s\ m\ corectez, ]i-o jur. {i de ce aceast\ parantez\? Ai vrea...? A[ vrea s\ scriu povestea unuia care la `nceput ì ascult\ pe to]i [i care procedeaz\, consult`ndu-l pe fiecare, `n felul lui Panurge, `nainte de a decide ceva; dup\ ce [i-a dat seama c\ p\rerile unora [i
9/3/04
12:55 AM
Page 162
162
ANDR GIDE
163
ale altora se contrazic punct cu punct, se hot\r\[te s\ nu mai asculte de nimeni dec`t de el, [i dintr-o dat\ devine foarte puternic. |sta-i un proiect de b\tr`n, spuse Laura. S`nt mai copt dec`t crezi. De c`teva zile ]in [i eu un carnet, ca douard! Pe pagina dreapt\ notez o opinie, de `ndat\ ce pe pagina st`ng\, vizavi, pot `nscrie opinia contrar\. Uite, de exemplu, mai serile trecute, Sophroniska ne-a spus c\ ì culc\ pe Boris [i pe Bronja cu ferestrele larg deschise. Tot ce ne-a spus `n sprijinul acestui regim ni s-a p\rut, nu-i a[a, perfect rezonabil [i conving\tor. Iat\ `ns\ c\ ieri, `n fumoarul hotelului, l-am auzit pe profesorul acela german, care tocmai sosise, sus]in`nd o teorie opus\, ce, `]i m\rturisesc, mi s-a p\rut mai rezonabil\ [i mai bine fundamentat\. Important este, spunea el, ca `n timpul somnului s\ fie restr`nse c`t mai mult posibil cheltuiala de energie [i acel trafic de schimburi care e via]a; mai bine zis, ceea ce el numea carbura]ie; c\ci numai atunci somnul devine `ntr-adev\r reparator. D\dea ca exemplu p\s\rile care-[i v`r\ capul sub arip\, toate animalele care se ghemuiesc c`nd dorm, `n a[a fel `nc`t abia mai respir\; la fel ca [i rasele mai apropiate de natur\, spunea el, ]\ranii cei mai `napoia]i care se cuib\resc `n firide; arabii, sili]i s\ doarm\ `n aer liber, `[i trag pe fa]\ gluga burnusului. Dar, revenind la Sophroniska [i la cei doi copii, tocmai m-am g`ndit c\ are [i ea dreptate, [i c\ ceea ce e bun pentru unii, acestor micu]i le-ar putea fi d\un\tor, fiindc\, dac\ am `n]eles bine, am`ndoi au germenii tuberculozei. Pe scurt, mi-am spus... Dar te plictisesc. ~n privin]a asta nu-]i face griji! A[adar, `]i spuneai... Nu mai [tiu ce. Ia uite cum s-a `mbufnat! Nu trebuie s\-]i fie ru[ine de g`ndurile dumitale. ~mi spuneam c\ nimic nu e bun pentru toat\ lumea, ci numai raportat la c`]iva in[i; c\ nimic nu e adev\rat pentru to]i, ci numai raportat la cel care crede astfel; c\ nu exist\ nici metod\, nici teorie care s\ fie aplicabile f\r\ deosebire oricui; c\, dac\, pentru a ac]iona, trebuie s\ alegem, avem cel pu]in libertatea de alegere; c\, dac\ n-avem libertatea de alegere, lucrurile s`nt chiar mai simple; dar pentru a-mi putea folosi c`t mai bine puterile [i pentru a-mi desf\[ura virtu]ile, acest ceva trebuie s\ devin\ pentru mine
adev\rat (nu `n sens absolut, desigur, ci raportat la mine). C\ci nu-mi pot st\p`ni `ndoiala [i, `n acela[i timp, nehot\r`rea m\ sc`rbe[te. Moalea [i dulcea pern\ a lui Montaigne nu-i f\cut\ pentru capul meu, fiindc\ nu mi-e somn `nc\ [i nu vreau s\ m\ odihnesc. Drumul care duce de la ceea ce cred eu a fi, spre ceea ce poate c\ s`nt, e lung. Uneori mi-e team\ c\ m-am trezit prea de diminea]\. Da, ]i-e team\? Nu, nu mi-e team\ de nimic. Dar s\ [tii c\ `ntre timp m-am schimbat mult sau, cel pu]in, peisajul meu interior nu mai e deloc acela[i, ca `n ziua c`nd am p\r\sit casa; de atunci te-am `nt`lnit pe dumneata. {i `ndat\ dup\ aceea am `ncetat s\ caut mai presus de orice libertatea. Poate `nc\ n-ai `n]eles destul de bine c\ s`nt servitorul dumitale. Ce-ar trebui s\ `n]eleg dintr-asta? Oh, [tii prea bine ce! Ai vrea s\ spun eu? A[tep]i s\-]i fac m\rturisiri?... Nu, nu, te rog, z`mbe[te ca [i p`n\ acum, c\ci altfel m\ `nghe]i. S\ fim serio[i, micu]ul meu Bernard, doar n-o s\ pretinzi c\ `ncepi s\ m\ iube[ti. Oh, nu `ncep, spuse Bernard. Poate dumneata `ncepi s\-]i dai seama de acest lucru; dar nu m\ po]i `mpiedica. Pentru mine era o `nc`ntare c\ puteam s\ m\ port cu dumneata f\r\ ocoli[uri. Dac\ de-acum `nainte trebuie s\ m\ port cu precau]ie, s\ m\ apropii de dumneata ca de o substan]\ inflamabil\... Dar de ce nu te g`nde[ti la creatura diform\ [i umflat\ care voi fi `n cur`nd. Va fi de ajuns s\ m\ vezi ca s\ te vindeci. Da, dac\ n-a[ iubi `n dumneata dec`t `nf\]i[area. {i, `n primul r`nd, nu s`nt bolnav; sau dac\ fiindc\ te iubesc `nseamn\ c\ s`nt bolnav, prefer s\ nu m\ vindec. Rostise aceste vorbe cu gravitate, aproape cu triste]e; [i o privea cu mai mult\ dragoste dec`t o priviser\ vreodat\ douard sau Douviers, dar cu at`t respect, `nc`t ea nu putea avea nici un motiv de ne`ncredere. }inea pe genunchi cartea de englez\ a c\rei lectur\ o `ntrerupseser\ [i pe care ea o frunz\rea distrat\; p\rea c\ nici nu-l ascult\, a[a c\ Bernard continu\, f\r\ s\ se simt\ prea st`njenit: ~mi `nchipuiam iubirea ca pe ceva vulcanic sau, `n orice caz, iubirea pentru care eram n\scut. Da, `ntr-adev\r, credeam c\ n-o s\ pot iubi dec`t cu s\lb\ticie, devastator, `n felul lui Byron. C`t de
9/3/04
12:55 AM
Page 164
164
ANDR GIDE
Multiubita mea Laura, ~n numele copilului care se va na[te [i pe care, `]i jur, `l voi iubi ca [i cum i-a[ fi tat\, te conjur s\ revii. S\ nu crezi cumva c\ re`ntoarcerea ta ar putea fi `nt`mpinat\ aici cu vreun repro[. Nu te `nvinui prea mult, c\ci mai cu seam\ din aceast\ pricin\ suf\r. Nu mai z\bovi! Te a[tept din tot sufletul meu care te ador\ [i se prosterneaz\ `n fa]a ta.
165
pu]in m\ cuno[team! Dumneata, Laura, m-ai ajutat s\ aflu cum s`nt; foarte deosebit de cel care credeam c\ a[ fi! Jucam rolul unui personaj `ngrozitor [i m\ str\duiam s\-i sem\n. C`nd m\ g`ndesc la scrisoarea pe care i-am scris-o falsului meu tat\ `nainte de a p\r\si casa, mi-e foarte ru[ine, te asigur. M\ consideram un revoltat, un outlaw1, care calc\ `n picioare tot ce s-ar `mpotrivi dorin]elor lui; [i iat\ c\, al\turi de dumneata, nici m\car nu mai am dorin]e. Aspiram la libertate ca la binele suprem, dar abia am devenit liber [i m-am [i supus... Ah! cum te apuc\ toate furiile dac\ ai `n cap o gr\mad\ de fraze din marii autori, care `]i vin irezistibil pe buze c`nd vrei s\ exprimi un sentiment sincer. Acest sentiment e at`t de nou pentru mine, `nc`t nu [i-a descoperit propriul limbaj. S\ presupunem c\ nu-i vorba de iubire, pentru c\ acest cuv`nt `]i displace; s\ fie deci devotament. S-ar p\rea c\ legile dumitale au ar\tat limitele acestei libert\]i, care mi se p\rea p`n\ atunci f\r\ margini. S-ar zice c\ tot ceea ce era r\zvr\tit [i inform `n mine danseaz\ acum armonios `n jurul dumitale. Dac\ vreunul dintre g`ndurile mele s-ar `ndep\rta de dumneata, l-a[ p\r\si... Laura, nu-]i cer s\ m\ iube[ti; nu s`nt dec`t un elev; nu merit aten]ia dumitale; `ns\ a[ vrea s\ fac ceva care s\ merite pu]in... (oh! cuv`ntul e hidos)... stima dumitale. Se l\s\ `n genunchi `n fa]a ei [i, cu toate c\ la `nceput ea `[i retr\sese pu]in scaunul, Bernard ì atinse pu]in rochia cu fruntea, st`nd cu bra]ele `ntinse `napoi, `n semn, parc\, de adora]ie; iar c`nd sim]i pe fruntea lui a[ez`ndu-se palma Laurei, ì apuc\ m`na [i `[i lipi buzele de ea. Ce copil e[ti, Bernard! S\ [tii `ns\ c\ nici eu nu mai s`nt liber\, spuse ea retr\g`ndu-[i m`na. Uite, cite[te asta! Scoase din corsaj o foaie de h`rtie [ifonat\, pe care i-o `ntinse lui Bernard. Bernard v\zu mai `ntì semn\tura. A[a cum se temea, era a lui Flix Douviers. O clip\ r\mase cu scrisoarea `n m`n\ f\r\ s-o citeasc\; ridic\ privirea spre Laura [i o v\zu c\ pl`nge. Bernard sim]i atunci cum i se rupe `n inim\ `nc\ o leg\tur\, una dintre acele verigi secrete care-l ]in pe fiecare dintre noi `nl\n]uit de sine `nsu[i, de trecutu-i egoist. Apoi citi:
1 Persoan\ `n afara legii (engl.).
Bernard [edea pe jos `n fa]a Laurei, dar o `ntreb\ f\r\ s-o priveasc\: C`nd ai primit scrisoarea? Azi-diminea]\. Credeam c\ el nu [tie nimic. I-ai scris? Da; i-am m\rturisit totul. douard [tie? Nu [tie nimic. Bernard t\cu o vreme, cu privirea `n p\m`nt; apoi `ntorc`ndu-se din nou spre ea: {i-acum... ce ai de g`nd s\ faci? Chiar vrei s\ [tii?... M\ voi `ntoarce la el. Locul meu e al\turi de el. Cu el trebuie s\ tr\iesc. {tii foarte bine. Da, spuse Bernard. Dup\ o lung\ t\cere, Bernard relu\: Crezi c\, `ntr-adev\r, `l po]i iubi pe copilul altuia, a[a cum ]i-ai iubi propriul copil? Nu [tiu ce s\ cred, dar sper. ~n ceea ce m\ prive[te, eu cred. {i, dimpotriv\, nu cred `n ceea ce se nume[te `n mod at`t de prostesc vocea s`ngelui. Da, cred c\ aceast\ faimoas\ voce nu e dec`t un mit. Am citit c\ anumite popula]ii din insulele Oceaniei obi[nuiesc s\-i adopte pe copiii altora [i c\ ace[ti copii adoptivi s`nt adesea prefera]i celorlal]i. ~n carte se spunea, `mi amintesc foarte bine, mai r\sf\]a]i. {tii la ce m\ g`ndesc acum?... M\ g`ndesc c\ cel care mi-a ]inut loc de tat\ n-a spus [i n-a f\cut niciodat\ nimic din care s-ar fi putut b\nui c\ n-a[ fi fiul lui adev\rat; [i scriindu-i, a[a cum i-am scris, c\ totdeauna am sim]it diferen]a, am min]it; pentru c\, dimpotriv\, mi-a ar\tat un fel de predilec]ie care m\ emo]iona; a[a c\ ingratitudinea pe care i-am ar\tat-o este [i mai oribil\,
9/3/04
12:55 AM
Page 166
166
ANDR GIDE
167
c\ci m-am purtat ur`t cu el. Laura, buna mea prieten\, a[ vrea s\ te `ntreb... Consideri c\ ar trebui s\-i cer iertare, s\ m\ `ntorc la el? Nu, spuse Laura. De ce? Dac\ dumneata te `ntorci la Douviers... ~mi spuneai mai adineauri: ceea ce e pentru unul adev\rat nu e [i pentru altul. Eu m\ simt slab\; dumneata e[ti puternic. Poate c\ domnul Profitendieu te iube[te; dar dac\ ar fi s\ cred ce mi-ai spus despre el, nu v\d cum v-a]i putea `n]elege... Sau m\car mai a[teapt\. Nu te `ntoarce `nfr`nt. Vrei s\-]i spun tot ce g`ndesc? Ei bine, ]i-ai propus acest lucru nu pentru el, ci pentru mine; pentru a ob]ine ceea ce tu nume[ti stima mea. Dar n-o s-o ai, Bernard, dec`t dac\ simt c\ n-o cau]i dinadins. Nu pot s\ te iubesc dec`t dac\ e[ti firesc. Las\-mi remu[carea mie; nu-i f\cut\ pentru dumneata. Aproape c\ `ncep s\-mi iubesc numele c`nd `l aud rostit de gura dumitale. {tii ce m\ sc`rbea cel mai mult acolo? Luxul. At`ta confort, at`tea facilit\]i... Sim]eam c\ devin anarhist. Acum, dimpotriv\, am impresia c\ voi ajunge conservator. Am `n]eles subit acest lucru mai zilele trecute din indignarea care m-a cuprins auzindu-l pe turistul de la frontier\ vorbind de pl\cerea de a-i `n[ela pe vame[i. C`nd furi statul, nu furi pe nimeni, spunea el. Din spirit de protest, am `n]eles dintr-o dat\ ce este statul. {i am `nceput s\-l pre]uiesc pentru simplul motiv c\ i se aduce un prejudiciu. Lucru la care nu m-am g`ndit niciodat\. Statul nu e dec`t o conven]ie, mai spunea el. {i ce frumoas\ ar fi o conven]ie care se bazeaz\ pe buna-credin]\ a fiec\ruia... dac\ n-ar exista dec`t oameni cinsti]i. Uite, dac\ a[ fi `ntrebat ast\zi care virtute mi se pare cea mai frumoas\, a[ r\spunde f\r\ [ov\ial\: cinstea. Oh! Laura! A[ vrea ca toat\ via]a mea, la cea mai mic\ atingere, s\ r\spund\ cu un sunet pur, cinstit, autentic. Aproape to]i oamenii pe care i-am cunoscut sunau fals. S\ valorezi exact at`t c`t pari; s\ nu cau]i s\ pari mai mult dec`t valorezi... Vrei s\ `n[eli [i e[ti at`t de preocupat s\ pari, `nc`t p`n\ la urm\ nu mai [tii cine e[ti... Iart\-m\ c\ `]i vorbesc astfel! ~]i `mp\rt\[esc g`ndurile mele de azi-noapte. Te g`ndeai la moneda pe care ne-ai ar\tat-o ieri. C`nd voi pleca...
Nu izbuti s\-[i termine fraza; ochii-i erau plini de lacrimi [i Bernard v\zu c\ buzele ì tremur\ de efortul pe care-l f\cea ca s\ [i le st\p`neasc\. A[adar, pleci, Laura... relu\ el trist. Mi-e team\ c\, atunci c`nd nu te voi mai sim]i l`ng\ mine, nu voi mai valora nimic sau foarte pu]in... A[ vrea s\ te `ntreb `ns\: ... ai fi plecat, ai fi f\cut acele m\rturisiri dac\ douard... nu [tiu cum s\ spun... ([i `n timp ce Laura ro[ea) dac\ douard ar fi valorat mai mult? Oh! nu protesta! {tiu foarte bine ce crezi despre el. Spui asta pentru c\ ieri m-ai surprins z`mbind, `n timp ce el vorbea; [i ai fost imediat convins c\ am`ndoi `l judec\m la fel. Dar nu; te `n[eli. La drept vorbind, nici nu [tiu ce cred despre el. Niciodat\ nu poate r\m`ne prea mult\ vreme acela[i; nu se ata[eaz\ de nimic; dar nimic nu e mai `nc`nt\tor dec`t schimbarea lui. ~l cuno[ti de prea pu]in\ vreme, ca s\-l po]i judeca. Fiin]a lui se desface [i se reface ne`ncetat. Ai impresia c\ l-ai apucat... e ca Proteu. Ia forma a ceea ce iube[te. {i, ca s\-l `n]elegi, trebuie s\-l iube[ti. ~l iube[ti. Oh! Laura, nu pe Douviers s`nt gelos [i nici pe Vincent; ci pe douard. De ce s\ fii gelos? ~l iubesc pe Douviers; `l iubesc pe douard; dar altfel. Dac\ ar fi s\ te iubesc, ar fi o alt fel de dragoste. Laura, Laura, dumneata nu-l iube[ti pe Douviers. Nutre[ti pentru el afec]iune, mil\, stim\, dar asta nu e dragoste. Cred c\ secretul triste]ii dumitale (c\ci e[ti trist\, Laura) const\ `n aceea c\ via]a te-a divizat; iubirea nu te-a vrut dec`t incomplet\; [i `mpar]i mai multora ceea ce ai fi dorit s\ dai unuia singur. C`t despre mine, eu m\ simt indivizibil; nu m\ pot d\rui dec`t `n `ntregime. E[ti prea t`n\r ca s\ vorbe[ti astfel. ~nc\ nu po]i [ti dac\ nu cumva [i pe dumneata via]a te va diviza, dup\ cum spuneai. Nu pot accepta din partea dumitale dec`t... devotamentul pe care mi-l oferi. Restul va avea exigen]ele sale, care vor trebui s\ se satisfac\ altundeva. S\ fie adev\rat? O s\ reu[e[ti s\ m\ dezgu[ti de pe acum [i de mine, [i de via]\. Nu cuno[ti deloc via]a. Po]i s\ a[tep]i totul din partea ei. {tii care a fost gre[eala mea? C\ nu mai a[teptam nimic. C\ci atunci c`nd, din p\cate, am crezut c\ nu mai am nimic de a[teptat, m-am l\sat `n voia sor]ii. Am tr\it prim\vara aceea la Pau, ca [i cum n-a[ mai fi avut de apucat [i altele; de parc\ nimic nu mai conta.
9/3/04
12:55 AM
Page 168
168
ANDR GIDE
169
Bernard, acum c`nd s`nt pedepsit\ pentru gre[eala mea, pot s\-]i spun: nu te l\sa niciodat\ prad\ disper\rii! La ce bun s\ vorbe[ti astfel unei fiin]e tinere, pline de `nfl\c\rare? Drept care, cele spuse de Laura nu se adresau c`tu[i de pu]in lui Bernard. ~ndemnat\ de simpatia lui, ea g`ndea de fa]\ cu Bernard, f\r\ voia ei, cu voce tare. Se pref\cea cu ne`ndem`nare, se st\p`nea cu ne`ndem`nare. Cum la `nceput cedase acelui elan care o cuprindea de `ndat\ ce se g`ndea la douard, [i care-i dezv\luia iubirea, se l\sase `mboldit\ [i de o anume nevoie de a predica, mo[tenit\, desigur, de la tat\l ei. Numai c\ Bernard avea oroare de recomand\ri, de sfaturi, chiar dac\ veneau de la Laura; z`mbetul lui fu un avertisment pentru Laura, care relu\ pe un ton mai potolit: Inten]ionezi s\ r\mì secretarul lui douard [i dup\ ce te `ntorci la Paris? Da, dac\ accept\ s\ m\ foloseasc\; deocamdat\, nu-mi d\ nimic de f\cut. {tii ce-ar fi pentru mine lucrul cel mai interesant? S\ scriu `mpreun\ cu el cartea aceea pe care singur n-o va scrie niciodat\; precum foarte bine i-ai spus-o ieri. Consider c\ e absurd\ metoda aceea de lucru pe care ne-a expus-o. Un roman bun se scrie mult mai simplu. {i, `n primul r`nd, trebuie s\ crezi `n ce poveste[ti, nu-i a[a? [i s\ poveste[ti pur [i simplu. La `nceput, am crezut c\ `l pot ajuta. Dac\ ar fi avut nevoie de un detectiv, poate c\ a[ fi reu[it s\ fac fa]\ exigen]elor unei asemenea slujbe. Ar fi lucrat pe baza faptelor descoperite de mine... Dar cu un om care ]ine numai la idei, n-o po]i scoate la cap\t. C`nd m\ compar cu el, simt c\ am un suflet de reporter. Dac\ se `nc\p\]`neaz\ `n gre[eala lui, voi c\uta altceva. Trebuie s\-mi c`[tig existen]a. O s\-mi ofer serviciile unei redac]ii. ~ntre timp voi scrie versuri. Fiindc\ `n compara]ie cu reporterii, sim]i, evident, c\ ai un suflet de poet. Oh! nu-]i bate joc de mine! ~mi dau seama c\ s`nt ridicol, nu e nevoie s\ mi se mai spun\.
Spune-mi, te rog: moneda aceea pe care ne-ai ar\tat-o ieri... `n amintirea dumitale, c`nd voi pleca se for]\ [i de data asta izbuti s\-[i termine fraza n-ai vrea s\ mi-o dai mie? Cum s\ nu? Ia-o! spuse Bernard.
V
Jurnalul lui douard
A[a se `nt`mpl\ cu toate maladiile spiritului omenesc, pe care ne l\ud\m c\ le-am vindecat. Nu reu[im dec`t s\ le repercut\m, cum se spune `n medicin\, [i s\ le `nlocuim cu alte boli.
SAINTE-BEUVE (LUNDIS, I, P. 19)
R\mì cu douard, ì vei fi de ajutor, [i las\-te ajutat de el! E un om bun.

~n clipa aceea se auzi clopotul care anun]a dejunul. Bernard se ridic\. Laura ì apuc\ m`na:
~ncep s\ `ntrev\d ceea ce a[ numi subiectul profund al c\r]ii mele. Acesta va fi, f\r\ `ndoial\, rivalitatea dintre lumea real\ [i reprezentarea ei. Modul `n care lumea aparen]elor ni se impune [i `n care noi `ncerc\m s\ impunem lumii exterioare interpretarea personal\ constituie drama vie]ii noastre. Rezisten]a faptelor ne invit\ s\ transpunem construc]ia noastr\ ideal\ `n vis, `n speran]e, `n via]a viitoare, `n care credin]a noastr\ se hr\ne[te din toate decep]iile existen]ei reale. Reali[tii pornesc de la fapte, pun de acord faptele cu ideile lor. Bernard este un realist. Mi-e team\ c\ n-o s\ m\ pot `n]elege cu el. Cum a[ putea s-o aprob pe Sophroniska, dup\ p\rerea c\reia eu n-a[ avea nimic comun cu un mistic? S`nt gata s\ recunosc `mpreun\ cu ea c\, f\r\ misticism, omul nu poate s\v`r[i nimic mare. Dar, oare, nu tocmai misticismul meu `l incrimineaz\ Laura, c`nd ì vorbesc de cartea mea?... Dar s\ l\s\m `n seama lor aceast\ dezbatere. Sophroniska mi-a vorbit iar\[i de Boris, care, crede ea, i-a f\cut dest\inuiri complete. S\rmanul copil, nu mai are `n el nici un
9/3/04
12:55 AM
Page 170
170
ANDR GIDE
171
loc[or unde s\ se ascund\ de privirile doctori]ei. A fost alungat din b`rlogul lui. Sophroniska scoate la lumin\, demontate pies\ cu pies\, mecanismele cele mai intime ale organismului lui mintal, precum un ceasornicar roti]ele pendulei pe care o cur\]\. Dac\, dup\ toate astea, micu]ul nu sun\ la ora fix\, `nseamn\ c\ se `nt`mpl\ ceva de ne`n]eles. Iat\ ce mi-a povestit Sophroniska: Pe la v`rsta de nou\ ani, Boris a fost dat la un colegiu din Var[ovia. S-a `mprietenit cu un coleg de clas\, un oarecare Baptisin Kraft, mai mare dec`t el cu un an sau doi, iar acesta l-a ini]iat `n anume practici clandestine, despre care am`ndoi copiii, cu naivitate uimi]i, credeau c\ ar fi magie. Acesta era numele ce-l d\deau viciului lor, fiindc\ auziser\ sau citiser\ c\ magia `]i `ng\duie s\ intri `n posesia a tot ce-]i dore[ti, `]i d\ puteri nem\rginite etc. Erau convin[i, cu bun\-credin]\, c\ au descoperit un secret care te consoleaz\ de absen]a real\ prin prezen]a iluzorie [i se halucinau `n van [i se extaziau de un gol pe care imagina]ia lor surmenat\ `l umplea cu minuni, prin voluptate. Se `n]elege de la sine c\ Sophroniska n-a folosit termenii ace[tia; a[ fi vrut s\-mi reproduc\ exact cuvintele lui Boris, dar ea pretinde c\ n-a reu[it s\-[i dea seama de cele de mai sus, a c\ror exactitate mi-a certificat-o totu[i doar desc`lcind un ghem de pref\c\torii, reticen]e [i imprecizii. A[a, bun\oar\, am g\sit explica]ia pe care o c\utam de mult\ vreme, a ad\ugat ea, datorit\ unei f`[ii de pergament. Boris o avea tot timpul asupra lui, `ntr-un s\cule] at`rnat de g`t, al\turi de diferite medalii religioase pe care maic\-sa `l obligase s\ le poarte [i pe care erau scrise, cu majuscule copil\re[ti [i `ngrijite, aceste c`teva cuvinte: GAZ, TELEFON, O SUT| DE MII DE RUBLE, despre a c\ror semnifica]ie zadarnic l-am tot `ntrebat. Dar nu `nseamn\ nimic. Asta e magie, `mi r\spundea ori de c`te ori insistam. Mai mult n-am putut scoate de la el. Acum [tiu c\ aceste cuvinte enigmatice au fost scrise de Baptisin, marele maestru [i profesor de magie, [i c\ pentru am`ndoi copiii cuvintele acelea erau un fel de formul\ magic\, un Sesam, deschide-te! al paradisului ru[inos `n care-i t`ra voluptatea. Boris ì spunea pergamentului: talismanul meu. Am `nt`mpinat destule greut\]i p`n\ l-am convins s\ mi-l arate, dar mi-a fost [i mai greu s\-l fac s\ renun]e la el (era pe
la `nceputul [ederii noastre aici), c\ci `nc\ mai demult s-a dezb\rat de relele lui obiceiuri. N\d\jduiam c\ `mpreun\ cu talismanul vor disp\rea [i ticurile, [i maniile de care sufer\. Dar se crampona de pergament, a[a cum [i boala se ag\]a de el ca de un ultim refugiu. Spune]i c\ totu[i s-a l\sat de obiceiurile lui... Boala nervoas\ n-a `nceput dec`t dup\ aceea. S-a n\scut, f\r\ `ndoial\, din constr`ngerea pe care Boris a trebuit s-o exercite asupra lui `nsu[i pentru a se l\sa de ele. De la el am aflat c\ mama sa l-a surprins odat\ tocmai c`nd f\cea magie, cum spune el. De ce nu mi-a vorbit niciodat\ despre asta?... Din pudoare?... {i, desigur, pentru c\ `l [tia vindecat. E absurd... [i tocmai din pricina asta am b`jbìt at`ta vreme. V-am spus c\ `l credeam pe Boris cu des\v`r[ire pur. Mi-a]i spus c\ tocmai asta v\ punea `n `ncurc\tur\. Dar spune]i [i dumneavoastr\ dac\ nu aveam dreptate!... Mama ar fi trebuit s\ m\ previn\. Boris ar fi fost acum vindecat dac\ a[ fi cunoscut mai din timp situa]ia. Spunea]i c\ aceste tulbur\ri n-au `nceput dec`t dup\ ce... Spun c\ s-au n\scut dintr-un protest. ~mi imaginez c\ maic\-sa l-a certat, l-a implorat, l-a dojenit. A survenit moartea tat\lui. Boris [i-a b\gat `n cap c\ practicile sale secrete, despre care i s-a spus c\ s`nt un mare p\cat, [i-au primit pedeapsa; s-a considerat r\spunz\tor de moartea tat\lui; s-a crezut un criminal os`ndit la muncile iadului. I s-a f\cut fric\; [i atunci, ca un animal h\ituit, organismul lui debil a inventat fel [i fel de subterfugii prin care se isp\[e[te os`nda lui intim\ [i care, `ntr-un anume fel, s`nt tot at`tea m\rturisiri. Dac\ v\ `n]eleg bine, dumneavoastr\ considera]i c\ pentru Boris ar fi fost mai bine s\ fi continuat `n lini[te practicarea magiei. Cred c\ pentru a-l vindeca nu trebuia speriat. Schimbarea felului de via]\, care s-a produs dup\ moartea tat\lui s\u, ar fi fost indiscutabil de ajuns ca s\-l distrag\ de la acel obicei, iar plecarea din Var[ovia l-ar fi sustras de sub influen]a prietenului s\u. Cu sperietura nu ob]ii nimic bun. C`nd am aflat despre ce e vorba [i am discutat cu el despre toate, revenind asupra faptelor din trecut, l-am f\cut s\ se simt\ ru[inat pentru c\ preferase ni[te bunuri imaginare `n locul bunurilor reale, care, i-am spus eu, s`nt recompensa unui efort. Departe de a c\uta s\-i ponegresc viciul, i l-am prezentat doar ca o form\ de lene; [i cred c\ `ntr-adev\r a[a este; forma cea mai subtil\, cea mai perfid\.
9/3/04
12:55 AM
Page 172
172
ANDR GIDE
173
La aceste cuvinte, mi-am amintit de c`teva r`nduri ale lui La Rochefoucauld, pe care m-am g`ndit s\ i le ar\t [i ei; cu toate c\ a[ fi putut s\ i le citez din memorie, m-am dus dup\ c\rticica de Maxime, f\r\ de care nu c\l\toresc niciodat\. I-am citit:
Dintre toate pasiunile, cea mai pu]in cunoscut\ nou\ `n[ine este lenea; e cea mai `nfocat\ [i cea mai d\un\toare dintre toate, de[i violen]a nu i se face sim]it\, iar relele ce le pricinuie[te s`nt foarte ascunse... Tihna leneviei este o `nc`ntare secret\ a sufletului care p\r\se[te dintr-o dat\ cele mai arz\toare st\ruin]e [i cele mai `nd\r\tnice hot\r`ri. Pentru a v\ putea face o p\rere real\ despre aceast\ pasiune, trebuie spus c\ lenea e un fel de beatitudine a sufletului, pe care `l consoleaz\ de tot ce acesta pierde [i c\ruia ì ]ine loc de orice alt bun.
mama sa: De ce nu l-a]i da la pensionul familiei Azas? am `ntrebat. Suger`nd acest lucru, m\ g`ndeam `n special la imensa bucurie a bunicului de a-l [ti pe Boris foarte aproape de el, `n seama unor prieteni [i `ntr-un loc `n care l-ar fi putut vedea c`nd ar fi voit; dar nu pot s\ cred nici c\ micu]ul, la r`ndul s\u, nu s-ar fi sim]it bine acolo. Sophroniska mi-a spus c\ va mai reflecta asupra propunerii mele; de fapt, e foarte interesat\ de cele aflate de la mine. Sophroniska repet\ c\ micul Boris e vindecat; aceast\ cur\ trebuie coroborat\ cu metoda ei. Nu vreau, fire[te, s-o contrazic; [i recunosc c\ ticurile, gesturile-remu[care, reticen]ele de limbaj aproape au disp\rut; mi se pare `ns\ c\ boala s-a refugiat, pur [i simplu, `ntr-o regiune mai profund\ a fiin]ei, parc\ pentru a sc\pa de privirea inchizitorial\ a medicului, [i c\ acum e atins chiar sufletul. La fel cum onanismului ì succedaser\ st\rile nervoase, acestea cedeaz\ acum `n fa]a nu [tiu c\rei transe invizibile. Este adev\rat c\ Sophroniska este nelini[tit\ v\z`ndu-l pe Boris cum se ]ine mereu de Bronja, cuprins de un fel de misticism pueril; e prea inteligent\ pentru a nu `n]elege c\ aceast\ nou\ beatitudine a sufletului pe care Boris o caut\ acum nu e prea deosebit\, `n ultim\ instan]\, de cealalt\, cea ini]ial\, provocat\ de el `nsu[i prin artificiu, [i c\ dac\ nu e mai rea, mai d\un\toare pentru organism, `l abate nu mai pu]in dec`t prima de la efort [i realizare. Dar c`nd ì vorbesc despre aceste lucruri ea `mi r\spunde c\ anumite construc]ii suflete[ti, cum s`nt cele ale lui Boris [i Bronja, nu se pot dispensa de un aliment himeric, iar dac\ acesta le-ar fi luat, Bronja s-ar pr\bu[i `n disperare, iar Boris `ntr-un materialism vulgar; `n plus, crede c\ nu are dreptul de a distruge convingerile acestor copii [i, cu toate c\ socote[te mincinoas\ credin]a lor, vede `n ea o sublimare a unor instincte primare, un postulat superior, un imbold, un mijloc de protec]ie sau mai [tiu eu ce... F\r\ s\ fie de acord cu dogmele biserice[ti, e convins\ de eficacitatea credin]ei. Poveste[te cu emo]ie de evlavia celor doi copii care citesc `mpreun\ Apocalipsa [i se exalteaz\, vorbesc cu `ngerii, `[i `nve[m`nteaz\ sufletele `n giulgiuri albe. Ca toate femeile, e plin\ de contradic]ii. Dar avea dreptate: e cert c\ nu s`nt mistic... nici lene[. Contez mult pe atmosfera pensionului Azas [i a Parisului pentru a face din Boris un copil muncitor; `n sf`r[it, pentru a-l vindeca de c\utarea bunurilor
Pretinde]i c\ La Rochefoucauld, scriind aceste r`nduri, ar fi vrut s\ insinueze ceea ce spuneam noi? m\ `ntreb\ atunci Sophroniska. S-ar putea; dar nu cred. Autorii no[tri clasici se `mbog\]esc cu toate interpret\rile pe care le `ng\duie. Precizia lor este cu at`t mai admirabil\, cu c`t ea nu se pretinde a fi exclusiv\. I-am cerut s\-mi arate faimosul talisman al lui Boris. Mi-a spus c\ nu-l mai are, c\ l-ar fi dat cuiva care se interesa de Boris [i i-l ceruse ca amintire. Un anume domn Strouvilhou, pe care l-am `nt`lnit aici cu pu]in timp `nainte de venirea dumneavoastr\. I-am spus c\ am v\zut acest nume `n registrul hotelului; c\, pe vremuri, am cunoscut [i eu un Strouvilhou [i c\ a[ fi curios s\ [tiu dac\ e acela[i. Dup\ ce mi l-a descris, nu mai `nc\pea nici o `ndoial\; numai c\ n-a reu[it s\-mi spun\ despre el nimic care mi-ar fi putut satisface curiozitatea. Am aflat doar c\ era foarte amabil, foarte `ndatoritor, c\ i s-a p\rut foarte inteligent, dar [i cam lene[, dac\ pot folosi acest cuv`nt, a ad\ugat ea, r`z`nd. La r`ndul meu, i-am povestit ce [tiam despre Strouvilhou [i astfel am ajuns s\-i vorbesc [i despre pensionul `n care ne `nt`lniser\m, despre p\rin]ii Laurei (care, de asemenea, i-a f\cut confiden]e), despre b\tr`nul La Prouse, `n sf`r[it, de leg\turile de rudenie dintre el [i micu]ul Boris [i de promisiunea ce i-o f\cusem c`nd ne-am desp\r]it de a-i aduce copilul. Cum Sophroniska `mi spusese mai `nainte c\, dup\ p\rerea ei, n-ar fi de dorit ca Boris s\ locuiasc\ `n continuare `mpreun\ cu
9/3/04
12:55 AM
Page 174
174
ANDR GIDE
al meu `n primul sumar. Passavant ar vrea ca `n primul num\r s\ apar\ numai lucruri foarte `ndr\zne]e [i descuiate, fiindc\ dup\ p\rerea lui cel mai ucig\tor repro[ ce amenin]\ o t`n\r\ revist\ este excesul de pudoare; s`nt `ntru totul de acord cu el. Discut\m mult pe aceast\ tem\. Mi-a cerut s\ scriu `n acest sens [i mi-a furnizat subiectul destul de `ndr\zne] al unei scurte nuvele; s`nt oarecum `n `ncurc\tur\ din cauza mamei, pe care nuvela ar risca s-o nec\jeasc\; at`ta pagub\! Fiindc\, a[a cum spune Passavant: cu c`t e[ti mai t`n\r, cu at`t scandalul e mai pu]in compromi]\tor. ~]i scriu din Vizzavone, care e un c\tun ag\]at pe coasta unuia dintre cei mai `nal]i mun]i ai Corsicii, `nfundat `ntr-o p\dure deas\. Hotelul `n care locuim e destul de departe de sat [i e folosit de turi[ti ca punct de plecare `n excursii. S`ntem aici numai de c`teva zile. La `nceput, ne-am instalat `ntr-un han, nu departe de admirabilul golf Porto, cu des\v`r[ire pustiu, unde coboram s\ ne sc\ld\m diminea]a [i unde po]i sta toat\ ziua `n pielea goal\. Era minunat, dar prea cald, [i ne-am dus `n mun]i. Passavant e un `nc`nt\tor partener de vacan]\; nu ]ine mor]i[ la titlul lui; vrea s\-i spun Robert; iar el `mi zice: Olive. Spune [i tu dac\ nu e fermec\tor. Face tot ce-i st\ `n putin]\ ca s\-i uit v`rsta, [i te asigur c\ reu[e[te. Mama era pu]in speriat\ c`nd se g`ndea c\ plec cu el, fiindc\ abia `l cunoa[te. Eu [ov\iam, de team\ s\ n-o sup\r. ~nainte de scrisoarea ta, aproape c\ renun]asem. Vincent a convins-o, iar scrisoarea ta mi-a dat brusc curaj. Ne-am petrecut ultimele zile `nainte de plecare alerg`nd prin magazine. Passavant e at`t de generos, `nc`t voia s\-mi ofere de toate, iar eu trebuia s\-l opresc. Dar el g\sea c\ bietele mele ]oale s`nt `ngrozitoare; c\m\[i, cravate, [osete, nimic din ce aveam nu-i pl\cea; repeta c\, dac\ urmeaz\ s\ tr\iesc o vreme cu el, ar suferi prea mult v\z`ndu-m\ c\ nu s`nt `mbr\cat cum trebuie adic\: a[a cum ì place lui. Fire[te c\ toate cump\r\turile le trimitea acas\ la el, de team\ s\ n-o `ngrijoreze pe mama. El `nsu[i e de o elegan]\ rafinat\, dar mai cu seam\ are foarte mult bun-gust, [i multe lucruri care `nainte mi se p\reau suportabile mi-au devenit ast\zi odioase. Nici nu-]i po]i `nchipui c`t de amuzant se poart\ cu furnizorii. E extraordinar de spiritual! A[ vrea s\-]i faci [i tu o idee `n privin]a asta: eram am`ndoi la Brentano, unde `[i d\duse stiloul la reparat. ~n spatele lui era un uria[ de englez, care voia s\ treac\ peste r`nd [i
175
imaginare. Acolo e salvarea lui. Sophroniska nu respinge, cred, ideea de a mi-l `ncredin]a. Dar `l va `nso]i, f\r\ `ndoial\, la Paris, dorind s\ vad\ ea `ns\[i condi]iile de la pension [i, `n felul acesta, o va lini[ti pe mama lui, al c\rei asentiment se va str\dui s\-l ob]in\.
VI
OLIVIER C|TRE BERNARD
Exist\ anumite defecte care, bine folosite, str\lucesc mai puternic dec`t virtutea `ns\[i.
LA ROCHEFOUCAULD
B\tr`ne, S\-]i spun, `n primul r`nd, c\ mi-am luat bacalaureatul. Dar asta n-are importan]\. Mi s-a oferit o ocazie unic\ de a c\l\tori. ~nc\ mai [ov\iam; dar, dup\ ce ]i-am citit scrisoarea, am t\b\r`t pe ea. La `nceput, din partea mamei, o u[oar\ rezisten]\, `nl\turat\ `ns\ foarte repede de Vincent, care s-a ar\tat de o amabilitate nesperat\ (din partea lui). Nu pot s\ cred c\ `n circumstan]ele la care face aluzie scrisoarea ta s-a purtat ca un b\d\ran. Noi, la v`rsta noastr\, avem o sup\r\toare tendin]\ de a-i judeca prea sever pe oameni [i de a-i condamna f\r\ drept de apel. Multe fapte ni se par reprobabile, odioase chiar, numai pentru c\ nu le cunoa[tem suficient motivele. Vincent nu a... Dar asta ar fi o poveste lung\, iar eu am prea multe lucruri s\-]i spun. Afl\ c\ acela care-]i scrie este redactorul-[ef al noii reviste Avangarda. Dup\ ce am stat o vreme [i am chibzuit, am acceptat s\-mi asum aceast\ func]ie, de care contele Robert de Passavant m\ consider\ demn. El e cel care comanditeaz\ revista, dar nu prea ]ine s\ se [tie acest lucru [i pe copert\ va figura numai numele meu. Vom `ncepe s\ ap\rem `n noiembrie; `ncearc\ s\-mi trimi]i ceva pentru primul num\r; a[ fi dezolat dac\ numele t\u n-ar str\luci al\turi de
9/3/04
12:55 AM
Page 176
176
ANDR GIDE
care, pentru c\ Robert l-a `mbr`ncit pu]in, a `nceput s\ bodog\neasc\ nu [tiu ce la adresa lui; Robert s-a `ntors spre el foarte calm: Nu v\ osteni]i! Nu `n]eleg engleza. Cel\lalt, furios, relu\ `n cea mai corect\ francez\: Ar trebui s\ o [ti]i, domnule! Atunci Robert, z`mbind foarte politicos: Vede]i [i dumneavoastr\ c\ nu merit\ oboseala. Englezul fierbea, dar n-a mai [tiut ce s\-i r\spund\. A fost o scen\ foarte haioas\. Sau alt\ dat\ eram la Olympia. ~n antract, ne plimbam `n holul prin care se f`]ìau o gr\mad\ de t`rfe. Dou\ dintre astea, de cel mai jalnic aspect, l-au ag\]at: Pl\te[ti o halb\, scumpule? Ne-am a[ezat cu ele la o mas\: B\iete! C`te o halb\ pentru doamne. {i pentru domnii? Noi?... Oh, noi o s\ bem [ampanie, a spus el cu indiferen]\. A comandat o butelie de Mot, pe care am lins-o `n doi. Dac\ ai fi v\zut mutrele bietelor fete!... Cred c\ ì repugn\ t`rfele. Mi-a m\rturisit c\ n-a intrat niciodat\ `ntr-un bordel [i mi-a dat de `n]eles c\ ar fi foarte sup\rat pe mine dac\ eu m-a[ duce `ntr-un asemenea loc. Vezi [i tu c\ e un om foarte curat, `n ciuda aerelor [i vorbelor lui cinice ca de pild\, c`nd zicea c\ `n timpul c\l\toriilor sale dac\ `ntr-o zi nu a `nt`lnit before lunch1 m\car cinci persoane cu care ar dori s\ se culce `nseamn\ c\ a avut o zi mohor`t\. Trebuie s\-]i spun, `n parantez\, c\ n-am re`nceput... `n]elegi tu. Are el un fel de a te moraliza care e c`t se poate de amuzant [i de original. Mai zilele trecute mi-a spus: Vezi tu, dragul meu, important `n via]\ este s\ nu te la[i t`r`t. Un lucru atrage dup\ sine un altul [i-apoi nu mai [tii unde ajungi. A[a, bun\oar\, am cunoscut un t`n\r foarte cumsecade, care urma s\ se `nsoare cu fiica buc\t\resei mele. ~ntr-o noapte, intr\ din `nt`mplare la un bijutier. L-a omor`t. Dup\ asta, a furat. Apoi, a `nceput s\ `n[ele. Vezi deci unde po]i ajunge dac\ te la[i t`r`t. Ultima oar\ c`nd l-am v\zut, devenise mincinos. Fii atent! {i e tot timpul a[a. Inutil s\-]i mai spun c\ nu m\ plictisesc deloc. Am plecat
am`ndoi cu inten]ia de a munci mult, dar p`n\ acum n-am f\cut altceva dec`t s\ ne sc\ld\m, s\ ne pr\jim la soare [i s\ p\l\vr\gim. ~n toate problemele are opinii [i idei extrem de originale. ~l `mboldesc pe c`t pot s\ scrie anumite teorii pe care mi le-a expus [i care s`nt cu des\v`r[ire noi, asupra animalelor marine din ad`ncuri [i despre ceea ce el nume[te luminile personale, care le permite s\ se lipseasc\ de lumina soarelui, iar el le asimileaz\ cu starea de gra]ie sau cu revela]ia. Expuse `n c`teva cuvinte, cum fac eu, nu spun prea mare lucru, dar te asigur c\ atunci c`nd vorbe[te el totul devine interesant ca un roman. ~n general, nu se [tie c\ e foarte preg\tit `n materie de istorie natural\; dar dintr-un anume fel de cochet\rie `[i ascunde cuno[tin]ele. {i le nume[te bijuteriile lui secrete. El spune c\ numai parveni]ilor le place s\-[i etaleze `n fa]a altora podoabele, [i mai cu seam\ atunci c`nd s`nt false. {tie extraordinar de bine s\ se serveasc\ de idei, de imagini, de oameni, de lucruri; adic\ [tie s\ profite de toate. Spune c\ marea art\ de a tr\i `nseamn\ nu at`t s\ te bucuri de via]\, c`t s\ `nve]i s\ tragi din ea toate foloasele. Am scris c`teva versuri, dar nu s`nt destul de mul]umit de ele, ca s\ ]i le trimit. La revedere, b\tr`ne! Ne vedem `n octombrie. M\ vei g\si [i pe mine schimbat. C`[tig zi de zi tot mai mult\ `ncredere `n mine. M\ bucur c\ te [tiu `n Elve]ia, dar, precum vezi, n-am de ce s\ te invidiez. Olivier
177
1 ~nainte de pr`nz (engl.).
Bernard ì d\du scrisoarea lui douard, care o citi f\r\ s\-[i tr\deze sentimentele st`rnite de aceast\ lectur\. Tot ceea ce Olivier povestea cu at`ta admira]ie despre Robert `l indigna [i, `n cele din urm\, `l f\cu s\-l urasc\. ~l afecta mai cu seam\ faptul c\ nu era nici m\car pomenit `n aceast\ scrisoare [i c\ Olivier p\rea s\-l fi uitat. F\cu zadarnice eforturi s\ descifreze cele trei r`nduri scrise `n post-scriptum, dar t\iate cu o linie groas\, [i care sunau astfel: Spune-i unchiului E. c\ m\ g`ndesc ne`ncetat la el; nu-l pot ierta pentru c\ mi-a `ntors spatele; fapt pentru care m\ simt r\nit de moarte `n ad`ncul inimii. Erau singurele r`nduri sincere din aceast\ scrisoare ostentativ l\ud\roas\, pe care de la un cap\t la altul i-o dictase m`nia. Olivier le [tersese.
9/3/04
12:55 AM
Page 178
178
ANDR GIDE
179
douard ì restitui lui Bernard `ngrozitoarea scrisoare, f\r\ s\ scoat\ un cuv`nt; f\r\ s\ scoat\ un cuv`nt, Bernard o lu\. Am mai spus c\ ei `ntre ei nu vorbeau prea mult; un fel de constr`ngere ciudat\, inexplicabil\ ì ap\sa de `ndat\ ce se g\seau singuri. (Nu-mi place cuv`ntul inexplicabil\ [i nu-l scriu aici dec`t din lipsa provizorie a altui termen.) Dar `n aceast\ sear\, retra[i `n camera lor, cu un mare efort [i cu vocea pu]in g`tuit\, Bernard `ntreb\: V-a ar\tat Laura scrisoarea pe care a primit-o de la Douviers? Nu m-am `ndoit o clip\ c\ Douviers va privi situa]ia a[a cum o prive[te, spuse douard v`r`ndu-se `n pat. E un om foarte cumsecade. Va adora acest copil, s`nt sigur. Iar micu]ul va fi, indiscutabil, mai bine cl\dit dec`t dac\ ar fi fost al lui. Pentru c\ nu pare un tip prea solid. Bernard o iubea prea mult pe Laura pentru a nu fi [ocat de indiferen]a lui douard. Totu[i, nu l\s\ s\ se vad\ nimic. Ce s\ mai vorbim, spuse douard sting`ndu-[i lum`narea, s`nt bucuros c\ v\d termin`ndu-se cu bine aceast\ poveste, care p\rea s\ nu mai aib\ alt\ ie[ire dec`t disperarea. I se poate `nt`mpla oricui s\ fac\ un pas gre[it. Important e s\ nu se `nc\p\]`neze... Evident, spuse Bernard, pentru a eluda discu]ia. Trebuie s\-]i m\rturisesc, Bernard, c\ mi-e team\ s\ nu fi f\cut [i eu unul, cu dumneata... Un pas gre[it? Chiar a[a. ~n ciuda afec]iunii ce ]i-o port, m-am convins de c`teva zile c\ noi doi nu ne putem `n]elege [i c\... (ezit\ o clip\, c\ut`ndu-[i cuvintele) st`nd prea mult timp `n preajma mea, ai putea ajunge `ntr-un impas. P`n\ ce douard nu apuc\ s\ vorbeasc\, Bernard g`ndise la fel, dar e cert c\ douard n-ar fi putut spune ceva mai potrivit pentru a-l face pe Bernard s\-[i schimbe p\rerea. Incitat de instinctul contrazicerii, acesta protest\: Nu m\ cunoa[te]i destul de bine [i nici eu nu m\ cunosc suficient. Nu m-a]i pus la `ncercare. Dac\ n-ave]i s\-mi repro[a]i nimic, v-a[ putea oare cere s\ mai a[tepta]i pu]in? Admit c\ nu sem\n\m deloc; dar consideram c\ e chiar mai bine pentru fiecare s\ nu ne asem\n\m prea mult. Cred c\, dac\ ar fi s\ v\ ajut cu ceva, a[ putea-o face tocmai prin ceea ce m\ deosebe[te de dumneavoastr\ [i prin ceva nou pe care vi l-a[ putea aduce. Dac\ m\
`n[el, m-a]i putea preveni din timp. Nu s`nt omul care s\ se pl`ng\ sau s\ fac\ repro[uri. A[a c\ iat\ ce v\ propun, de[i poate e stupid... Din c`te am `n]eles, micu]ul Boris urmeaz\ s\ fie dat la pensionul Vedel-Azas. Sophroniska mi-a `mp\rt\[it teama ei c\ b\iatul ar putea s\ se simt\ acolo cam stingher. Or, dac\ m-a[ prezenta la pension cu o recomandare din partea Laurei, nu crede]i c\ a[ putea primi o slujb\ de supraveghetor, de pedagog sau mai [tiu eu ce? Oricum, trebuie s\-mi c`[tig existen]a. Iar pentru ce-a[ face acolo n-a[ cere mare lucru; masa [i locuin]a mi-ar ajunge... Sophroniska a dovedit c\ are `ncredere `n mine, iar cu Boris m\ `n]eleg bine. L-a[ ocroti, l-a[ ajuta, m-a[ face preceptorul [i prietenul lui; r\m`n`nd totu[i la dispozi]ia dumneavoastr\, lucr`nd pentru dumneavoastr\, `n timpul ce-mi va r\m`ne liber, [i r\spunz`nd la orice chemare. Ce p\rere ave]i despre asta? {i pentru ca asta s\ aib\ mai mult\ greutate, ad\ug\: De dou\ zile m\ tot g`ndesc la o asemenea posibilitate. Ceea ce nu era adev\rat. Dac\ n-ar fi inventat pe loc acest frumos proiect, i-ar fi vorbit Laurei despre el. Adev\rat era `ns\, f\r\ ca el s\ spun\, c\ de c`nd l\sase discre]ia la o parte [i citise jurnalul lui douard [i de c`nd o `nt`lnise pe Laura, se g`ndea adesea la pensionul Vedel; voia s\-l cunoasc\ pe Armand, acest prieten al lui Olivier, despre care Olivier nu-i vorbise niciodat\; voia, mai ales, s-o cunoasc\ pe Sarah, sora cea mic\; curiozitatea lui r\m`nea `ns\ tainic\; [i nici lui `nsu[i nu [i-o m\rturisea, ca s-o menajeze pe Laura. douard nu-i r\spunse nimic; de[i proiectul nu-i displ\cea din moment ce-i asigura lui Bernard o locuin]\. Nu prea ]inea s\-l g\zduiasc\ la el. Bernard sufl\ `n lum`nare [i relu\: S\ nu crede]i c\ n-am `n]eles nimic din ce povesti]i `n cartea dumneavoastr\ `n privin]a conflictului care v\ `nchipui]i c\ exist\ `ntre realitatea brut\ [i... Nu-mi `nchipui, `l `ntrerupse douard; exist\. Cu at`t mai mult, n-ar fi util s\ v\ g\sesc c`teva fapte care v-ar permite s\ lupta]i `mpotriva lui? Le-a[ c\uta eu `n locul dumneavoastr\. douard nu era sigur c\ cel\lalt nu-[i bate pu]in joc de el. Adev\rul e c\ se sim]ea umilit de Bernard. Acesta se exprima prea bine... O s\ ne mai g`ndim la asta, spuse douard.
9/3/04
12:55 AM
Page 180
180
ANDR GIDE
181
Trecu o bun\ bucat\ de vreme. Bernard se str\duia zadarnic s\ doarm\. Era fr\m`ntat de scrisoarea lui Olivier. ~n cele din urm\ nu se mai putu st\p`ni [i, auzindu-l pe douard cum se tot r\suce[te `n pat, [opti: Dac\ tot nu dormi]i, a[ vrea s\ v\ mai `ntreb ce p\rere ave]i despre contele de Passavant? Ei dr\cie, doar `]i dai seama, spuse douard. {i dup\ o clip\: Dar dumneata? Eu, spuse Bernard cu `nver[unare... l-a[ ucide.
VII
C\l\torul ajuns `n v`rful dealului se a[az\ [i prive[te `n fa]a lui, `nainte de a-[i continua calea, care acum coboar\; caut\ s\ afle unde-l va duce acest drum `ntortocheat pe care a apucat-o, ce-i pare c\ se pierde `n `ntuneric [i, pentru c\ se las\ seara, `n noapte. La fel [i autorul neprev\z\tor se opre[te o clip\, ca s\-[i mai trag\ sufletul, [i se `ntreab\ cu `ngrijorare `ncotro `l va duce povestirea sa. Mi-e team\ c\ `ncredin]`ndu-l pe micu]ul Boris familiei Azas, douard comite o impruden]\. Cum `ns\ ar putea fi `mpiedicat? Fiecare fiin]\ ac]ioneaz\ dup\ propriile legi, iar cele ale lui douard `l oblig\ s\ experimenteze ne`ncetat. F\r\ `ndoial\ c\ are o inim\ bun\, dar adesea a[ prefera, pentru lini[tea aproapelui, s\-l v\d ac]ion`nd din interes; c\ci de cele mai multe ori generozitatea care-l anim\ nu-i dec`t tovar\[a unei curiozit\]i ce ar putea deveni crud\. Cunoa[te pensionul Azas; [tie c`t de infectat e aerul ce se respir\ acolo sub acoper\m`ntul sufocant al moralei [i religiei. ~l cunoa[te pe Boris, [tie c`t de delicat [i de fragil este. Ar trebui s\ prevad\ la ce `ncerc\ri `l expune. Dar nu accept\ s\ ia `n considerare dec`t protec]ia, t\ria moral\ [i sprijinul pe care precara puritate a copilului pot s\ le g\seasc\ `n austeritatea b\tr`nului Azas. La ce sofisme `[i pleac\ urechea? Desigur c\ diavolul i le [opte[te, fiindc\, dac-ar veni din partea altcuiva, nu le-ar asculta. douard m-a scos de mai multe ori din s\rite (c`nd a vorbit despre Douviers, de pild\), ba chiar m-a indignat; sper c\ n-am
l\sat s\ se vad\ prea deschis acest lucru; dar acum pot s-o spun pe [leau. Felul lui de a se purta cu Laura, at`t de generos uneori, mi s-a p\rut adesea revolt\tor. Ceea ce nu-mi place la douard s`nt motiva]iile ce le d\ actelor sale. De ce `ncearc\ s\ se conving\ de faptul c\ acum conspir\ pentru binele lui Boris? C\-i min]i pe al]ii, treac\-mearg\, dar s\ te min]i pe tine `nsu]i! Torentul care `neac\ un copil ì ast`mp\r\ oare setea?... Nu neg c\ ar exista pe lumea asta ac]iuni nobile, generoase [i chiar dezinteresate; spun doar c\ `nd\r\tul unui motiv frumos se ascunde adesea un diavol abil, care [tie s\ trag\ foloase tocmai din ceea ce noi credem c\ i-am smuls din gheare. S\ profit\m de vara care ne-a `mpr\[tiat personajele, pentru a le examina pe `ndelete. De aceea [i s`ntem `n acel punct median al povestirii noastre, `n care ritmul i se `ncetine[te [i pare s\ ia un nou av`nt, pentru ca `n cur`nd s\-[i precipite cursul. Bernard e f\r\ discu]ie prea t`n\r, ca s\ poat\ prelua conducerea unei intrigi. Face tot ce poate pentru a-l ap\ra pe Boris; va putea, cel mult, s\-l observe. Am v\zut cum s-a schimbat Bernard; anumite pasiuni `l vor putea modifica [i mai mult. Reg\sesc `ntr-un carnet c`teva fraze unde am notat ce g`ndeam despre el mai `nainte: Ar fi trebuit s\ fiu mai circumspect fa]\ de un gest at`t de excesiv cum e cel al lui Bernard la `nceputul povestirii. Mi se p\rea, judec`nd dup\ starea lui ulterioar\, c\ parc\ [i-a epuizat toate rezervele de anarhie, care desigur c\ ar fi fost `ntre]inute dac\ ar fi continuat s\ vegheze, a[a cum se cuvine, `n atmosfera opresiv\ a familiei sale. Fiindc\, ulterior, s-a comportat ca [i cum ar fi reac]ionat [i ar fi protestat `mpotriva acestui gest. Obi[nuin]a lui de a fi mereu revoltat [i mereu `n opozi]ie `l `mpinge acum s\ se revolte chiar contra revoltei sale. Desigur, nu-i un erou care s\ m\ fi dezam\git mai mult dec`t al]ii, c\ci poate nici nu face parte din cei `n care s\-mi fi pus prea mari speran]e. Poate c\ prea devreme a `nceput s\ ac]ioneze de capul lui. Aceste considera]ii `ns\, nu-mi mai par acum prea juste. Cred c\ `nc\ mai trebuie s\-i acord credit. E animat de mult\ generozitate. Simt `n el b\rb\]ie [i for]\; e capabil `nc\ s\ se mai revolte. ~ntru c`tva ì cam place s\ se asculte vorbind; asta [i pentru c\ vorbe[te bine. Eu `ns\ nu m\ prea `ncred `n sentimentele care s`nt exprimate cu prea mult\ u[urin]\. E un foarte bun elev, dar sentimentele
9/3/04
12:55 AM
Page 182
182
ANDR GIDE
noi nu se las\ de bun\voie turnate `n [abloane. Un dram de inventivitate l-ar obliga s\ se b`lbìe. A citit prea mult, prea mult a re]inut [i a `nv\]at mult mai mult din c\r]i dec`t din via]\. Nu m\ pot `mp\ca defel cu comportarea lui capricioas\ care l-a determinat s\ ia locul lui Olivier al\turi de douard. Evenimentele au luat o `ntors\tur\ nepl\cut\. De fapt, Olivier `l iubea pe douard. Iar acesta cu c`t\ grij\ l-ar fi ajutat s\ se maturizeze! Cu ce afectuos respect l-ar fi `ndrumat, sprijinit, condus `nspre el `nsu[i! Passavant o s\-l strice, e sigur. Nimic nu e mai periculos pentru el dec`t aceast\ abil\ `ncercuire f\r\ scrupule. Speram c\ Olivier va [ti s\ se apere mai bine de ea; dar e slab din fire [i sensibil la flaterie. ~[i pierde capul din nimic. ~n plus, am avut impresia, judec`nd dup\ unele accente din scrisoarea lui c\tre Bernard, c\ e [i pu]in vanitos. Senzualitatea, m`nia, vanitatea, ce influen]e pot exercita asupra lui! C`nd douard `l va re`nt`lni, mi-e team\ c\ va fi prea t`rziu. Dar e `nc\ t`n\r [i avem tot dreptul s\ n\d\jduim. Passavant... mai bine s\ nu vorbim de el, nu-i a[a? Nimic nu e mai nefast [i `n acela[i timp mai elogiat dec`t un b\rbat de felul lui, poate doar femei ce se aseam\n\ cu Lady Griffith. M\rturisesc c\, la `nceput, o priveam cu un oarecare respect. Dar mi-am recunoscut repede gre[eala. Astfel de personaje s`nt croite dintr-o stof\ inconsistent\. America export\ multe de teapa ei, dar nu e singura care le produce. Avere, inteligen]\, frumuse]e, s-ar p\rea c\ au totul, `n afar\ de suflet. F\r\ `ndoial\ c\ Vincent se va convinge `n cur`nd de acest lucru. C\ci ele nu simt st\ruind asupra lor nici un trecut, nici o constr`ngere; n-au lege, n-au st\p`n, n-au scrupule; libere [i spontane, `l duc la exasperare pe romancier, deoarece nu ob]ine de la ele dec`t reac]ii f\r\ valoare. Sper s\ n-o mai v\d pe Lady Griffith mult\ vreme de-aici `nainte. Regret c\ ni l-a acaparat pe Vincent, care m\ interesa mai mult, dar care se banalizeaz\ `n compania ei; ea-l duce de nas, [i caracterul lui nu va mai fi at`t de col]os. P\cat: c\ci asprimile-i erau destul de frumoase. Dac\ mi se va mai `nt`mpla vreodat\ s\ n\scocesc o povestire, n-o s-o mai populez dec`t cu caractere c\lite, pe care via]a `n loc s\ le toceasc\ le ascute... Laura, Douviers, La Prouse, Azas... ce s\ fac cu to]i oamenii ace[tia? Eu nu i-am c\utat; i-am g\sit `n drumul meu, urm\rindu-i pe Bernard [i pe Olivier. Cu at`t mai r\u pentru mine! De acum `nainte le s`nt `ndatorat.
PARTEA A TREIA
9/3/04
12:55 AM
Page 184
PARIS
C`nd vom mai avea `nc\ vreo c`teva noi [i bune monografii regionale atunci, dar numai atunci, grup`ndu-le datele, compar`ndu-le [i confrunt`ndu-le minu]ios, se va putea relua chestiunea de ansamblu, `ndrum`nd-o spre un pas nou [i decisiv. Proced`nd altfel ar `nsemna s\ plec\m, `narma]i cu dou\-trei idei simple [i grosolane, `ntr-un fel de excursie f\cut\ `n fug\. Ar `nsemna, `n cele mai multe cazuri, s\ l\s\m la o parte particularul, individualul, deosebitul adic\, `n definitiv, tot ce e mai interesant.
LUCIEN FEBVRE P\m`ntul [i evolu]ia uman\
I
~ntoarcerea la Paris nu i-a f\cut nici o pl\cere.
FLAUBERT Educa]ia sentimental\
Jurnalul lui douard

22 septembrie Canicul\. Plictis. ~ntors la Paris cu opt zile mai devreme. Graba m\ va face mereu s\ r\spund mai devreme la chemare. Mai mult curiozitate dec`t zel; dorin]\ de a anticipa. N-am reu[it niciodat\ s\ m\ `mpac cu setea asta a mea.
9/3/04
12:55 AM
Page 186
186
ANDR GIDE
187
L-am dus pe Boris la bunicu-s\u. Sophroniska a fost `n ajun s\-l previn\ [i m-a informat c\ doamna La Prouse s-a internat `ntr-un azil de b\tr`ni. Uf! Dup\ ce am sunat, am l\sat copilul singur pe palier, g\sind c\ ar fi mai discret s\ nu asist la prima lor `nt`lnire; m\ temeam c\ b\tr`nul m\ va cople[i cu mul]umirile lui. Ulterior, l-am `ntrebat pe copil, dar n-am putut ob]ine nimic. Sophroniska, pe care am rev\zut-o, mi-a spus c\ nici fa]\ de ea copilul n-a vrut s\ vorbeasc\. Dup\ o or\, c`nd s-a dus s\-l ia, a[a cum fusese `n]elegerea, i-a deschis o servitoare; Sophroniska l-a g\sit pe b\tr`n `n fa]a unei partide de dame; copilul, `ntr-un col], `n cealalt\ parte a camerei, st\tea bosumflat. E curios, a spus La Prouse descump\nit; p\rea c\ se distreaz\ [i deodat\ i s-a f\cut lehamite. Mi-e team\ c\ nu prea are r\bdare... Am f\cut o gre[eal\ l\s`ndu-i singuri prea mult\ vreme.
27 septembrie ~n cursul dimine]ii, l-am `nt`lnit pe Molinier l`ng\ Odon. Pauline [i Georges nu se `ntorc dec`t poimìne. Fiind singur la Paris de ieri, Molinier se plictisea probabil la fel ca mine, a[a c\ n-am fost surprins c\ a p\rut `nc`ntat s\ m\ vad\. Ne-am a[ezat pe o banc\ `n Luxembourg, a[tept`nd ora dejunului, pe care ne-am `n]eles s\-l lu\m `mpreun\. Molinier `mi vorbe[te pe un ton ce vrea s\ par\ glume] [i care din c`nd `n c`nd e chiar pu]in cam de[\n]at, socotind, f\r\ `ndoial\, c\ acesta e tonul care place unui artist. O anume preocupare de-a se ar\ta `nc\ verde. ~n fond, s`nt un tip pasional, mi-a declarat. Am `n]eles ce voia s\ zic\: un libidinos. Am z`mbit ca atunci c`nd auzi o femeie declar`nd c\ are picioare foarte frumoase; un z`mbet care `nsemna: Crede-m\ c\ nu m-am `ndoit niciodat\ de asta. P`n\ ast\zi n-am v\zut din el dec`t magistratul; omul, `n sf`r[it, lep\da toga. Am a[teptat p`n\ am g\sit o mas\ la Foyot ca s\-i vorbesc de Olivier; i-am spus c\ aflasem de cur`nd unele lucruri despre el printr-un coleg de-al lui [i [tiam c\ face o c\l\torie `n Corsica, `mpreun\ cu contele de Passavant. Da, e un prieten al lui Vincent care i-a propus s\ plece `mpreun\ cu el. {i cum Olivier [i-a luat bacalaureatul destul de str\lucit,
maic\-sa a considerat c\ nu trebuie s\-i refuze aceast\ pl\cere... E un literat, acest conte de Passavant. Nu se poate s\ nu-l cuno[ti. Nu i-am ascuns c\ nu-mi place nici omul, nici c\r]ile lui. ~ntre voi, confra]ii, v\ judeca]i uneori cam prea sever, a ripostat el. M-am str\duit s\ citesc ultimul lui roman de care anumi]i critici fac mare caz. Nu mi s-a p\rut ceva deosebit, dar [tii c\ eu nu s`nt specialist `n materie... Apoi, fiindc\ `mi exprimasem temerile `n leg\tur\ cu influen]a pe care Passavant ar putea-o avea asupra lui Olivier: La drept vorbind, a ad\ugat el cam st`njenit, eu, personal, n-am aprobat aceast\ c\l\torie. Numai c\ trebuie s\ ]ii seama c\, `ncep`nd de la o anumit\ v`rst\, copiii `[i iau zborul. E `n firea lucrurilor [i n-ai ce face. Pauline ar vrea s\-i aib\ tot timpul `n preajma ei. Uneori chiar ì zic: Prea ì ba]i la cap. Mai las\-i `n pace. C\ tocmai tu le v`ri `n cap fel [i fel de idei cu at`tea `ntreb\ri... Eu s`nt de p\rere c\ n-ajut\ la nimic s\-i supraveghezi prea mult\ vreme. Important e ca o prim\ educa]ie s\ le insufle c`teva principii s\n\toase. Important e, mai cu seam\, ca ele s\ g\seasc\ un teren bun. C\ci vezi, dragul meu, ereditatea `nvinge orice. Exist\ indivizi r\i din n\scare, pe care nimic nu-i poate `ndrepta; cei pe care ì numim: predestina]i. Pe ace[tia-i necesar s\-i ]ii foarte din scurt. C`nd `ns\ e vorba de caractere bune din na[tere, po]i l\sa frùl pu]in mai liber. Mi-ai spus totu[i, am continuat eu, c\ Olivier a plecat f\r\ asentimentul dumitale. Oh! asentimentul meu... asentimentul meu, a spus el cu nasul `n farfurie, uneori nu se ]ine cont de asentimentul meu. Trebuie s\ `n]elegi c\ `ntr-o c\snicie, [i m\ refer la cele mai unite, nu totdeauna so]ul hot\r\[te. Dumneata nu e[ti `nsurat [i asta nu te intereseaz\... Ba iart\-m\, am replicat eu r`z`nd: s`nt romancier. Atunci ai putut remarca, f\r\ `ndoial\, c\ b\rbatul nu se las\ totdeauna condus de so]ie numai din sl\biciune de caracter. Exist\, `ntr-adev\r, am recunoscut eu ca s\-l flatez, oameni foarte fermi [i chiar autoritari, despre care afli c\ `n c\snicie se poart\ ca ni[te mielu[ei. {i [tii dumneata de unde se trage asta? relu\ el... ~n nou\ din zece cazuri, so]ul cedeaz\ `n fa]a so]iei pentru c\ se [tie `ntr-un fel vinovat. O femeie virtuoas\, dragul meu, acapareaz\ toate avantajele. Dac\ numai o clip\ b\rbatul `[i `ncovoaie spinarea, ea i se [i urc\ `n spate. Ah, prietene, s\rmanii so]i s`nt uneori demni de mil\!
9/3/04
12:55 AM
Page 188
188
ANDR GIDE
189
C`nd s`ntem tineri, ne dorim so]ii caste, f\r\ s\ [tim c`t ne va costa virtutea lor. Cu coatele pe mas\ [i cu b\rbia sprijinit\ `n mìni, m\ uitam la Molinier. Bietul om nici nu b\nuia c`t de fireasc\ p\rea la el pozi]ia curbat\ a [irei spin\rii de care se pl`ngea; `[i [tergea foarte des fruntea de sudoare, m`nca mult, dar nu at`t ca unul care apreciaz\ rafinamentele artei culinare, c`t, mai degrab\, ca un nes\tul, [i p\rea s\ aprecieze `n mod deosebit vinul vechi de Burgundia, pe care `l comandaser\m. Fericit c\ se simte ascultat, `n]eles [i convins, desigur, c\ e [i aprobat, nu mai contenea cu m\rturisirile: ~n calitatea mea de magistrat, continu\ el, am cunoscut femei care `[i acceptau so]ii numai `n sil\, cu dezgust... [i totu[i s`nt indignate c`nd neferici]ii so]i, respin[i, `[i g\sesc o amant\. Magistratul `ncepuse fraza la trecut; so]ul o termin\ la prezent, cu o evident\ referin]\ la situa]ia personal\. Ad\ug\ senten]ios, `ntre dou\ `mbuc\turi: E foarte u[or ca poftele altuia s\ par\ excesive, de `ndat\ ce nu mai s`nt `mp\rt\[ite. B\u o `nghi]itur\ zdrav\n\ de vin, apoi: Asta, drag\ prietene, te l\mure[te cum anume se face c\ `ntr-o c\snicie ajunge s\ comande femeia. Sub`n]elegeam, de altminteri, [i descopeream `n incoeren]a vorbelor lui dorin]a de a arunca asupra virtu]ii so]iei sale responsabilitatea e[ecurilor lui. Fiin]e at`t de dezarticulate ca aceast\ paia]\, `mi spuneam, reu[esc numai printr-un exces de egoism s\ ]in\ legate elementele disparate din care s`nt alc\tuite. Ajunge o clip\ de uitare de sine [i se desfac `n buc\]ele. T\cea. Sim]eam nevoia s\ fac c`teva reflec]ii, a[a cum torni ulei `ntr-o ma[in\ care a parcurs o etap\ [i, pentru a-l `ndemna s\ continue, am spus la `nt`mplare: Din fericire, Pauline e inteligent\. El f\cu un: da... prelungit p`n\ la dubitativ, apoi: De[i s`nt lucruri pe care nu le `n]elege. Oric`t de inteligent\ ar fi o femeie, cum s\-]i spun... {i-apoi, recunosc c\ `n situa]ia mea nu am fost prea abil. Am `nceput s\-i vorbesc de o mic\ aventur\ `n momentul c`nd credeam, c`nd eram convins c\ povestea nu va ajunge prea departe. Povestea `ns\ s-a prelungit... [i b\nuielile Paulinei, de asemenea. Am gre[it c`nd i-am dat, cum se zice, de g`ndit. Ar fi trebuit s\ m\ prefac, s\ mint... Iat\ ce `nseamn\ s\ vorbe[ti prea mult. Dar cum s\-]i spun? Eu s`nt o fire `ncrez\toare...
Pauline, `n schimb, e de o gelozie `ngrozitoare, [i nici nu-]i po]i `nchipui la ce [iretlicuri a trebuit s\ recurg. E mult de-atunci? l-am `ntrebat. Ei! dureaz\ cam de cinci ani [i sper c\ am lini[tit-o definitiv. Dar oric`nd o poate lua de la `nceput. Imagineaz\-]i c\ alalt\ieri, c`nd m\ `ntorc acas\... Dar ce-ai zice dac\ am mai lua [i a doua sticl\ de Pomard? Te rog, dar nu [i pentru mine. Poate c\ au [i la jum\t\]i. Dup\ aia m\ duc acas\ s\ dorm un pic. M\ torope[te c\ldura asta... ~]i spuneam, a[adar, c\ alalt\ieri, ajung`nd acas\, `mi deschid biroul ca s\-mi aranjez ni[te documente. Trag sertarul `n care ascunsesem scrisorile de la... de la persoana `n cauz\. ~]i dai seama c\ am r\mas tr\snit: sertarul gol. Ei, fir-ar s\ fie, [i parc\ v\d cum s-au petrecut lucrurile: acum vreo cincisprezece zile Pauline venise cu Georges la Paris pentru c\s\toria fiicei unui coleg de-al meu, la care eu nu puteam s\ asist; [tii c\ eram `n Olanda... [i, de altfel, ceremoniile astea s`nt mai mult pentru cucoane. Zic`nd c\ n-are alt\ treab\ `n apartamentul acela pustiu, sub pretextul c\ face ordine, [tii doar cum s`nt femeile, c`t s`nt de curioase... o fi `nceput s\ cotrob\iasc\... Oh! f\r\ s\ se g`ndeasc\ la nimic r\u. N-o acuz. Numai c\ Pauline a sim]it totdeauna nevoia asta afurisit\ de a face ordine... {i ce-a[ putea s\-i mai spun acum, c`nd are `n m`n\ dovezile? Dac\ m\car mititica nu mi-ar fi spus pe nume! O c\snicie at`t de unit\! C`nd m\ g`ndesc la ce m\ a[teapt\... S\rmanul om se `mpotmolea `n confiden]e. ~[i [terse fruntea, `[i f\cu v`nt. Eu b\usem mult mai pu]in dec`t el. Inima nu-]i ofer\ comp\timiri la comand\; nu sim]eam fa]\ de el dec`t dezgust. ~l acceptam `n situa]ia de cap al familiei (de[i-mi era penibil s\-mi spun c\ era tat\l lui Olivier), de burghez la locul lui, cinstit, pensionar; ca `ndr\gostit `ns\ nu mi se p\rea dec`t ridicol. Eram mai cu seam\ jenat de st`ng\cia [i de trivialitatea vorbelor pe care le rostea, de mimica lui; nici fa]a [i nici vocea sa nu mi se p\reau f\cute pentru a reda sim]\mintele pe care le exprima; ai fi zis c\-i un contrabasist care `ncearc\ s\ scoat\ efecte de violin\; instrumentul lui nu reu[ea dec`t s\ or\c\ie. Spuneai c\ [i Georges era cu ea... Da; n-a vrut s\-l lase singur. Dar fire[te c\ la Paris nu s-a ]inut de fustele ei... Dac\ ]i-a[ spune, dragul meu, c\ `n dou\zeci [i [ase de ani de c\snicie n-am avut cu ea nici cea mai ne`nsemnat\ scen\, nici cea mai mic\ ceart\... C`nd m\ g`ndesc la ce-o s\ urmeze... c\ci
9/3/04
12:55 AM
Page 190
190
ANDR GIDE
191
Pauline se `ntoarce peste dou\ zile... Ei, dar las\! Hai s\ vorbim despre altceva! Ce zici despre Vincent? Prin]ul de Monaco... Cum naiba... Nu [tiai?... Da, domnule, a plecat s\ supravegheze ni[te sondaje [i s\ fac\ cercet\ri pe l`ng\ Azore. Ehe! `n privin]a lui nu-mi fac griji, te asigur! {tie s\-[i croiasc\ singur drumul `n via]\. Cum mai st\ cu s\n\tatea? E complet restabilit. {i inteligent cum e, `l [i v\d p\[ind spre glorie. Contele de Passavant nu mi-a ascuns c\-l consider\ drept unul dintre cei mai remarcabili oameni din c`]i a `nt`lnit. Ba chiar spunea: cel mai remarcabil... dar, m\ rog, poate era o exagerare... Pr`nzul se terminase; `[i aprinse o ]igar\ de foi: A[ putea s\ te `ntreb cine-i prietenul acela al lui Olivier care ]i-a dat ve[ti despre el? }in s\-]i spun c\ pentru mine este extrem de important s\ [tiu cu cine au rela]ii copiii mei. Consider c\ `n privin]a asta nu e[ti niciodat\ `ndeajuns de prev\z\tor. Ai mei, din fericire, au `nclinarea fireasc\ de a nu `ntre]ine leg\turi dec`t cu persoane de prim rang. Vezi Vincent cu prin]ul, Olivier cu contele de Passavant... iar Georges [i-a `nt`lnit la Houlgate un coleg de clas\, un anume Adamanti, cu care, de altminteri, va fi `mpreun\ la pensionul Vedel-Azas; un b\iat de toat\ `ncrederea; tat\l s\u e senator de Corsica. {i totu[i, nu po]i s\ ai destul\ `ncredere: Olivier avea un prieten ce p\rea de familie foarte bun\: un anume Bernard Profitendieu. Trebuie s\-]i spun c\ Profitendieu tat\l mi-e coleg; e un om cu totul remarcabil [i `l stimez `n mod deosebit. Numai c\... (dar asta r\m`ne `ntre noi)... tocmai aflu c\ nu e tat\l copilului care-i poart\ numele! Ce spui de asta? Tocmai acest t`n\r Bernard Profitendieu mi-a vorbit de Olivier, am spus eu. Molinier trase un fum din ]igar\, `[i ridic\ spr`ncenele [i fruntea i se acoperi de riduri: Prefer ca Olivier s\ nu prea aib\ de-a face cu acest b\iat. Am despre el ni[te informa]ii deplorabile; care, de altminteri, nici nu m-au mirat prea mult. Trebuie s\ recunoa[tem c\ nici nu te po]i a[tepta la ceva bun de la un copil n\scut `n asemenea condi]ii. Nu vreau s\ spun c\ un asemenea copil nu ar putea avea mari merite, ba chiar virtu]i, dar fructul dezordinii [i al nesupunerii poart\ `n mod necesar `n el germenii anarhiei... Da, dragul meu! Ceea ce trebuia s\ se `nt`mple s-a `nt`mplat. T`n\rul Bernard a p\r\sit pe nea[teptate c\minul familial `n care nici n-ar fi trebuit s\ intre. A plecat s\-[i tr\iasc\ via]a, cum spunea mile Augier; s\ tr\iasc\ nu se [tie cum [i nu se [tie unde.
Bietul Profitendieu, care m-a pus el `nsu[i la curent cu aceast\ tr\snaie, s-a ar\tat la `nceput extrem de afectat. L-am f\cut s\ priceap\ c\ n-are de ce s\ pun\ povestea asta la inim\. La urma urmelor, plecarea acestui b\iat nu face dec`t s\ aduc\ lucrurile pe f\ga[ul lor normal. Am replicat c\ `l cunosc destul de bine pe Bernard, ca s\ pot garanta de cinstea [i de buna lui cre[tere (p\zindu-m\, se `n]elege, s\-i vorbesc de povestea cu valiza mea). Dar Molinier a s\rit imediat ca ars: Da, a[a? V\d deci c\ trebuie s\-]i mai spun [i altele. Apoi, aplec`ndu-se spre mine [i mai mult `n [oapt\: Colegul meu Profitendieu a fost `ns\rcinat cu anchetarea unei afaceri extrem de scabroase [i de jenante, at`t luat\ `n sine c`t [i prin repercusiunile, [i urm\rile ce le-ar putea avea. E o poveste neverosimil\, c\reia a[ vrea din toat\ inima s\ nu i se dea crezare... Este vorba, dragul meu, de o adev\rat\ afacere de prostitu]ie, de nu... nu, n-a[ vrea s\ folosesc vorbe murdare; s\ zicem o cas\ de ceai, a c\rei particularitate scandaloas\ consta `n aceea c\ majoritatea clien]ilor care-i frecventau `n mod obi[nuit saloanele, ba chiar `n exclusivitate, erau liceeni `nc\ foarte tineri. ~]i spun c\ e ceva de necrezut. Copiii ace[tia nu-[i d\deau, desigur, seama de gravitatea faptelor lor, din moment ce nici nu prea `ncercau s\ le ascund\. Se duceau acolo dup\ ce terminau orele. M`ncau, discutau, se distrau cu damele acelea [i jocul continua apoi `n camerele vecine cu saloanele. Fire[te, nu intra oricine voia. Trebuia s\ fii prezentat, ini]iat. Dar cine pl\tea pentru aceste orgii? Cine pl\tea chiria apartamentului? Nu era greu de descoperit, dar nu puteai s\ faci investiga]ii dec`t cu o extrem\ pruden]\, de team\ s\ nu afli prea multe, de team\ s\ nu te la[i dus prea departe, s\ nu fii for]at s\ continui [i, `n cele din urm\, s\ compromi]i familii respectabile, ai c\ror copii erau b\nui]i c\ se num\r\ printre principalii clien]i. Am f\cut, prin urmare, tot ce-am putut pentru a tempera zelul lui Profitendieu, care s-a lansat `n aceast\ afacere ca un taur, f\r\ s\ b\nuiasc\ m\car c\ din prima sa lovitur\ de corn... (vai, iart\-m\; n-am spus dinadins; ha! ha! ha! ce nostim; mi-a sc\pat, a[a)... risca s\-[i `mpung\ fiul. Din fericire, vacan]a i-a `mpr\[tiat pe to]i liceenii [i sper ca `ntreaga afacere s\ se duc\ pe apa s`mbetei, s\ fie `n\bu[it\, dup\ ce, f\r\ nici o zarv\, se vor fi dat c`teva avertismente [i sanc]iuni. E[ti chiar sigur c\ Bernard Profitendieu e v`r`t `n povestea asta? Nu absolut, dar... Ce te face s\ crezi?
9/3/04
12:55 AM
Page 192
192
ANDR GIDE
193
~n primul r`nd, faptul c\ e un bastard. ~]i dai seama c\ unul de v`rsta lui n-o [terge de-acas\ dec`t dac\ [i-a pierdut cu des\v`r[ire orice ru[ine... {i-apoi cred c\ Profitendieu a `nceput s\ b\nuiasc\ ceva, pentru c\ zelul lui s-a potolit brusc; mai mult chiar, p\rea c\ vrea s\ dea `napoi, iar ultima oar\ c`nd l-am `ntrebat `n ce stadiu e afacerea, s-a ar\tat foarte st`njenit: Cred c\ p`n\ la urm\ n-o s\ ias\ nimic, mi-a spus el [i repede a schimbat vorba. Bietul Profitendieu! S\ [tii c\ nu merita s\ i se `nt`mple una ca asta. E un om foarte cumsecade [i, ceea ce g\se[ti mai rar, e un b\iat inimos. Ei! uite, domnule, nu ]i-am spus c\ fiica lui a f\cut o c\s\torie foarte reu[it\. N-am putut asista la ceremonie, pentru c\ eram plecat `n Olanda, dar Pauline [i Georges s-au `ntors la Paris anume pentru asta. Da? }i-am spus? ~nseamn\ c\ trebuie s\ m\ duc la culcare... Cum, vrei s\ pl\te[ti dumneata totul? Nu, nu se poate! ~ntre b\rba]i, `ntre camarazi se face juma-juma... Nici prin g`nd nu-]i trece? Ei bine, atunci la revedere! Nu uita c\ Pauline se `ntoarce peste dou\ zile. S\ vii pe la noi! {i nu-mi mai tot spune Molinier; zi-mi Oscar, pur [i simplu... De mult tot voiam s\ te rog. Am primit `n seara asta un bilet de la Rachel, sora Laurei: Am s\-]i spun lucruri grave. Ai putea, f\r\ s\ te deranjezi prea mult, s\ treci mìne dup\-amiaz\ pe la pension? Mi-ai face un mare serviciu. Dac\ ar fi vrut s\-mi vorbeasc\ de Laura, n-ar fi a[teptat at`ta. Acum e prima oar\ c`nd `mi scrie.
II
Jurnalul lui douard
(Urmare) 28 septembrie Am g\sit-o pe Rachel la intrarea `n sala cea mare de studiu de la parterul pensionului. Dou\ slujnice frecau podelele. Ea `ns\[i era `ncins\ cu un [or] de servitoare [i avea o c`rp\ `n m`n\. {tiam c\ pot conta pe dumneata, mi-a spus `ntinz`ndu-mi m`na cu o expresie de triste]e potolit\, resemnat\ [i totu[i
z`mbitoare, mai emo]ionat\ dec`t frumuse]ea. Dac\ nu e[ti prea gr\bit, ar fi bine s\ urci pu]in p`n\ la bunicul, apoi s-o vezi [i pe mama. Dac\ ar afla c\ ai fost pe-aici f\r\ s\ treci [i pe la ei ar fi foarte m`hni]i. Dar mai p\streaz\-]i pu]in timp [i pentru mine; trebuie s\-]i vorbesc neap\rat. M\ vei g\si tot aici; dup\ cum vezi, fac pe supraveghetoarea. Dintr-o anume pudoare, nu mi-a spus niciodat\: muncesc. Rachel a stat `n umbr\ de c`nd o [tiu [i nimic nu poate fi mai discret, mai modest dec`t virtutea ei. Abnega]ia-i este at`t de fireasc\, `nc`t ai s\i au uitat c\ trebuie s\-i fie recunosc\tori pentru sacrificiile pe care le face. N-am cunoscut un caracter de femeie mai frumos dec`t al ei. Am urcat la etajul doi, la Azas. B\tr`nul nu-[i mai p\r\se[te fotoliul. M-a a[ezat al\turi de el [i aproape imediat a `nceput s\-mi vorbeasc\ de La Prouse. S`nt cam nelini[tit fiindc\-l [tiu singur [i a[ vrea s\-l conving s\ locuiasc\ aici, la pension. {tii c\ s`ntem vechi prieteni. Am fost pe la el cu pu]in timp `n urm\. Tare mi-e team\ c\ plecarea scumpei sale so]ii la Sainte-Prine l-a afectat foarte mult. Servitoarea mi-a spus c\ aproape nu se mai hr\ne[te. Eu consider c\ de obicei m`nc\m prea mult; dar oricum, trebuie s\ respec]i o anume m\sur\, fiindc\ altfel po]i ajunge la excese `n ambele sensuri. Spune c\ e inutil s\ se g\teasc\ numai pentru el; dar dac-ar lua masa cu noi, i-ar mai veni [i lui pofta v\z`ndu-i pe ceilal]i cum m\n`nc\. Aici ar fi `n preajma `nc`nt\torului s\u nepot, pe care altminteri n-ar avea prilejul s\-l vad\; c\ci din strada Vavin p`n\ `n cartierul Saint-Honor trebuie s\ faci o adev\rat\ c\l\torie. Pe l`ng\ toate astea, nu-mi prea place s\ las copilul s\ ias\ singur `n ora[. ~l cunosc de mult\ vreme pe Anatole de La Prouse. A fost totdeauna un original. Nu-i fac un repro[; numai c\ e o fire prea m`ndr\ [i poate c\ n-ar accepta ospitalitatea ce i-o ofer, f\r\ s\ fac\ [i el ceva pentru mine. Prin urmare, m-am g`ndit c\ a[ putea s\-i propun s\ supravegheze s\lile de studiu, ceea ce nu-i deloc obositor [i, `n plus, ar avea bunul efect de a-l distrage, de a-l scoate dintr-ale lui. E un bun matematician [i, la nevoie, i-ar putea ajuta pe b\ie]i la geometrie [i la algebr\. ~n momentul de fa]\ nu mai are elevi, mobilierul [i pianul nu-i mai servesc la nimic; ar trebui s\ se descotoroseasc\ de ele; [i, cum venind aici ar economisi chiria, m-am g`ndit c\ `n plus am putea c\dea la `nvoial\ s\ pl\teasc\ o mic\ sum\ pentru pensiune, a[a, ca s\ nu se
9/3/04
12:55 AM
Page 194
194
ANDR GIDE
195
simt\ `ndatorat cu ceva [i s\ nu aib\ impresia c\-mi este prea obligat. Ar trebui s\ `ncerci s\-l convingi [i c`t mai degrab\, c\ci, cu regimul lui de acum, mi-e team\ c\ se va sf`r[i repede. ~n plus, peste dou\ zile `ncepe [coala; ar fi deci util s\ [tim care e situa]ia [i dac\ putem conta pe el... a[a cum el poate conta pe noi. I-am promis c\ m\ voi duce la La Prouse chiar a doua zi. {i imediat, u[urat parc\: Ei! afl\ c\ protejatul dumitale, Bernard, e un b\iat foarte bun. S-a oferit cu mult\ amabilitate s\ ne fac\ diverse servicii; spunea c\ ar putea s\ supravegheze clasele mai mici; mi-e team\ `ns\ c\ e `nc\ prea t`n\r [i nu va [ti s\ se fac\ respectat. Am stat mult de vorb\ cu el [i mi-e foarte simpatic. Din caractere ca al lui se f\uresc cei mai buni cre[tini. E regretabil, desigur, c\ educa]ia pe care a primit-o a `ndrumat acest suflet pe c\i gre[ite. Mi-a m\rturisit c\ [i-a pierdut credin]a `n Dumnezeu, dar mi-a spus asta pe un ton care mi-a dat multe speran]e. I-am r\spuns c\ n\d\jduiesc s\ g\sesc `n el toate calit\]ile necesare unui vajnic soldat al lui Hristos [i c\ ar trebui s\ se ocupe de fructificarea talan]ilor pe care Dumnezeu i i-a `ncredin]at. Am recitit `mpreun\ parabola cu talan]ii [i cred c\ s\m`n]a cea bun\ nu a c\zut pe un p\m`nt sterp. S-a ar\tat mi[cat de vorbele mele [i mi-a promis c\ se va mai g`ndi la ce i-am spus. Bernard mi-a [i vorbit de discu]ia pe care a avut-o cu b\tr`nul; [tiam ce g`ndea despre ea, a[a c\ toat\ conversa]ia aceasta devenea destul de penibil\. M\ ridicasem s\ plec, dar el, ]in`ndu-mi m`na pe care i-o `ntinsesem `ntre palmele sale: {tii, `mi spuse, am v\zut-o pe Laura noastr\! {tiam c\ scumpa copil\ a petrecut o lun\ `ntreag\ cu dumneata, la munte; se pare c\ s-a sim]it foarte bine. S`nt fericit c\ o [tiu acum al\turi de so]ul ei, care probabil c\, dup\ o absen]\ at`t de lung\, a `nceput s\-i duc\ dorul. E p\cat c\, re]inut fiind de munca lui, n-a putut veni [i el acolo, cu voi. ~ncercam s\ scap, fiind din ce `n ce mai st`njenit, deoarece nu [tiam ce i-o fi spus Laura, dar cu un gest repezit [i autoritar m-a tras l`ng\ el [i, plec`ndu-se spre urechea mea: Laura mi-a m\rturisit c\ are unele speran]e; dar nici o vorb\!... Prefer\ s\ nu [tie `nc\. ~]i spun numai dumitale, fiindc\ [tiu c\ e[ti la curent [i pentru c\ am`ndoi s`ntem oameni discre]i. Biata copil\ era at`t de tulburat\; [i c`nd mi-a povestit, s-a ro[it toat\; c\ci e foarte rezervat\. {i cum st\tea a[a, `n genunchi, dinaintea mea, am
mul]umit `mpreun\ bunului Dumnezeu pentru c\ a binecuv`ntat aceast\ c\s\torie. P\rerea mea e c\ Laura ar fi putut foarte bine s\ am`ne aceast\ confiden]\ la care starea ei `nc\ nu o obliga. Dac\ m-ar fi `ntrebat, a[ fi sf\tuit-o s\ discute `ntì cu Douviers `nainte de a spune o vorb\. Azas ia de bun tot ce i se spune; dar ceilal]i din familie nu s`nt chiar at`t de naivi. B\tr`nul a mai executat `nc\ vreo c`teva varia]iuni pe teme pastorale, apoi mi-a spus c\ fiic\-sa ar fi foarte bucuroas\ s\ m\ vad\, a[a c\ am cobor`t la etajul unde st\tea familia Vedel. Recitesc cele de mai sus. Vorbind despre Azas `n acest fel, m\ fac pe mine `nsumi odios: `mi dau bine seama; [i adaug aceste c`teva r`nduri pentru Bernard, dac\ fermec\toarea lui indiscre]ie l-ar `ndemna cumva s\-[i v`re nasul `n acest caiet. Oric`t de pu]in ar avea de-a face cu b\tr`nul, va `n]elege ce vreau s\ spun. ~l iubesc mult pe b\tr`n [i `n plus, cum spune el, `l respect; dar de `ndat\ ce m\ aflu `n fa]a lui, simt c\ devin insuportabil pentru mine `nsumi! Ceea ce face tov\r\[ia lui destul de penibil\. O iubesc mult pe fiic\-sa, pastoreasa. Doamna Vedel seam\n\ cu Elvira lui Lamartine; o Elvir\ `mb\tr`nit\. Conversa]ia ei nu e lipsit\ de farmec. I se `nt`mpl\ adesea s\ nu-[i termine frazele [i din aceast\ cauz\ g`ndurile ei se `nconjoar\ cu un fel de umbr\ poetic\. A[teapt\ ca via]a viitoare s\-i dea tot ce-i lipse[te pe acest p\m`nt; drept care speran]ele ei pot fi nem\rginite. ~[i ia elanul tocmai din `ngustimea lumii `n care tr\ie[te. Faptul c\ `l vede foarte rar pe Vedel ì `ng\duie s\-[i `nchipuie c\-l iube[te. Cucernicul om e tot timpul plecat, solicitat de mii de treburi, mii de griji, predici, congrese, vizite pe la s\raci sau pe la bolnavi. Nu-]i str`nge m`na dec`t `n trecere, dar cu at`t mai cordial. S`nt prea gr\bit, ca s\ mai putem sta ast\zi de vorb\. N-are importan]\, o s\ ne vedem `n ceruri, ì spun, dar n-are timp nici s\ m\ aud\. N-are o clip\ de r\gaz, ofteaz\ doamna Vedel. De-ai [ti c`te trebuie s\ duc\ pe umerii lui, de c`nd cu... Dup\ cum bine [tii, nu refuz\ niciodat\, [i toat\ lumea ì... C`nd se `ntoarce seara, e uneori at`t de obosit, c\ aproape nici nu `ndr\znesc s\-i vorbesc, de team\ s\ nu... Se d\ruie[te cu at`ta ardoare altora, `nc`t nu-i mai r\m`ne nimic pentru ai s\i.
9/3/04
12:55 AM
Page 196
196
ANDR GIDE
197
{i `n timp ce-mi vorbe[te, `mi amintesc de anumite momente c`nd Vedel se `ntorcea acas\, pe vremea c`nd locuiam la pension. ~l vedeam sprijinindu-[i capul `n palme [i, dup\ o clip\ de destindere, `ncepea s\ fredoneze nu [tiu ce. ~nc\ de pe atunci `ncepusem s\ am impresia c\ poate se temea de momentele acelea de destindere mai mult dec`t ar fi dorit [i c\ nimic nu era pentru el mai penibil dec`t pu]inul timp, `n care ar fi putut s\ g`ndeasc\ `n lini[te. Vre]i, desigur, o cea[c\ de ceai, m\ invit\ doamna Vedel, `n timp ce o servitoare aducea o tav\ `nc\rcat\. Doamn\, nu mai e zah\r. }i-am mai spus c\ domni[oarei Rachel trebuie s\-i ceri. Hai, repede... I-ai anun]at pe domnii? Domnul Bernard [i domnul Boris au plecat. Da, [i domnul Armand?... Gr\be[te-te! Apoi, f\r\ s\ mai a[tepte ca servitoarea s\ fi ie[it: Biata fat\ a venit din Strasbourg. N-are nici o... E[ti obligat s\-i spui tot... Ei bine, ce mai a[tep]i? Servitoarea se r\suce[te ca un [arpe c\lcat pe coad\: Jos e pedagogul, care ar vrea s\ vin\-ncoace. Spune c\ nu pleac\ p`n\ nu-i pl\tit. Tr\s\turile doamnei Vedel exprim\ o agasare tragic\: De c`te ori trebuie s\ repet c\ nu eu m\ ocup de asemenea afaceri? Spune-i s\ se adreseze domni[oarei. Du-te... N-am nici o clip\ de lini[te. Z\u c\ nu [tiu unde-i st\ capul lui Rachel. N-o a[tept\m la ceai? Nu, nu vine niciodat\ la ceai... Oh! `nceputul acesta de an [colar ne d\ mult\ b\taie de cap. Pedagogii care vor s\ se angajeze cer ni[te pre]uri exorbitante sau dac\ pre]urile s`nt acceptabile nu s`nt acceptabili ei. Tata a avut de ce s\ se pl`ng\ de ultimul, dar s-a ar\tat prea slab fa]\ de el; [i-acum iat\-l c\ vine cu amenin]\ri. Ai auzit ce spunea servitoarea. To]i oamenii \[tia nu se g`ndesc dec`t la bani... {i p`n\ una alta nu [tim cum s\-i `nlocuim. Prosper crede mereu c\ e de ajuns s\ te rogi lui Dumnezeu pentru ca totul s\ se aranjeze... Servitoarea se `ntoarce cu zah\rul. L-ai anun]at pe domnul Armand? Da, doamn\; vine imediat. {i Sarah? `ntreb. Nu se `ntoarce dec`t peste dou\ zile. E la ni[te prieteni, `n Anglia; la p\rin]ii fetei pe care ai cunoscut-o la noi. Au fost foarte
amabili [i `mi pare bine c\ Sarah poate s\ se... Ca [i Laura. Arat\ mult mai bine. Dup\ [ederea ei `n Sud, zilele petrecute `n Elve]ia i-au prins foarte bine, iar dumneata ai fost foarte amabil c\ ai convins-o. Numai s\rmanul Armand n-a plecat din Paris `n timpul vacan]ei. {i Rachel? Da, e adev\rat, nici ea. A fost invitat\ `n multe locuri, dar a preferat s\ r\m`n\ la Paris. {i-apoi bunicul avea nevoie de ea. De altfel, `n via]a asta nu faci totdeauna ce vrei. Lucru pe care, din c`nd `n c`nd, s`nt obligat\ s\-l mai reamintesc copiilor. Trebuie s\ te mai g`nde[ti [i la al]ii. Crezi c\ pe mine nu m-ar fi amuzat s\ fac o plimbare la Saas-Fe? Iar pentru Prosper, crezi c\-i o pl\cere s\ c\l\toreasc\? Armand, [tii foarte bine c\ nu-mi place s\ vii aici f\r\ guler tare, ad\ug\ ea v\z`ndu-[i fiul intr`nd. Scump\ mam\, dar chiar dumneata m-ai `nv\]at cu mult\ pio[enie s\ nu dau nici o importan]\ ]inutei mele, spuse el `ntinz`ndu-mi m`na; [i m-ai `nv\]at foarte bine, fiindc\ sp\l\toreasa nu vine dec`t mar]i, iar gulerele care le mai am s`nt rupte. ~mi aminteam de ce-mi spusese Olivier despre prietenul s\u [i mi s-a p\rut c\, `ntr-adev\r, o expresie de ad`nc\ `ngrijorare se ascundea `n spatele ironiei sale r\ut\cioase. Fa]a lui Armand se mai ascu]ise; avea nasul sub]ire [i coroiat, buze sub]iri [i f\r\ culoare. Continu\: L-ai `ncuno[tiin]at pe nobilul dumitale musafir c\ la trupa noastr\ obi[nuit\ am ad\ugat, pentru deschiderea sezonului de iarn\, c`teva vedete senza]ionale: fiul unui senator dreptcredincios [i t`n\rul viconte de Passavant, fratele unui autor ilustru? F\r\ s\ mai punem la socoteal\ doi recru]i pe care ì cuno[ti, dar care s`nt cu at`t mai mult demni de toate onorurile: prin]ul Boris [i marchizul de Profitendieu; plus al]i c`]iva ale c\ror titluri [i virtu]i urmeaz\ s\ fie descoperite de acum `ncolo. Ai v\zut c\ nu s-a schimbat deloc, spuse s\rmana mam\, care z`mbea la aceste glume. Mi-era at`t de team\ c\ va `ncepe s\ vorbeasc\ de Laura, `nc`t mi-am scurtat vizita [i am cobor`t c`t mai repede cu putin]\ la Rachel. ~[i suflecase m`necile bluzei, ca s\ ajute la aranjatul s\lii de studiu; dar [i le-a l\sat gr\bit\ `n jos c`nd a v\zut c\ m\ apropii: Mi-e nespus de penibil c\ am apelat la dumneata, `ncepu ea, duc`ndu-m\ `ntr-o sal\ al\turat\, care era folosit\ pentru lec]ii particulare. A[ fi vrut s\ m\ adresez lui Douviers, care chiar m-a
9/3/04
12:55 AM
Page 198
198
ANDR GIDE
199
rugat; dar de c`nd am v\zut-o pe Laura mi-am dat seama c\ nu pot... Era foarte palid\ [i, `n timp ce rostea aceste ultime cuvinte, b\rbia [i buzele i se mi[cau `ntr-un tremur convulsiv care o `mpiedic\ s\ mai vorbeasc\ vreo c`teva clipe. De team\ s\ nu se simt\ st`njenit\, mi-am `ntors privirile `n alt\ parte. St\tea sprijinit\ de u[a pe care o `nchisese. Am vrut s\-i iau m`na, dar [i-o smulse dintre palmele mele. Continu\ apoi, cu o voce g`tuit\ parc\ de un imens efort: Ai putea s\-mi `mprumu]i zece mii de franci? Noul an [colar se anun]\ bun, [i a[ putea s\ ]i-i restitui foarte cur`nd. C`nd ai nevoie de ei? Nu r\spunse. N-am la mine dec`t cu ceva mai mult de o mie de franci, am reluat eu. Mìne diminea]\ a[ completa suma... Dac\ e nevoie, chiar `n seara asta. Nu, e bine [i mìne. Dar dac\ ai putea, f\r\ s\ te lipse[ti dumneata, s\-mi la[i o mie de franci chiar acum... Am scos portofelul [i i-am dat bancnotele. N-ai vrea o mie patru sute de franci? ~[i l\s\ privirea `n jos [i f\cu un da at`t de slab, `nc`t abia l-am auzit, apoi se `ndrept\ cl\tin`ndu-se spre o banc\ de [colar, `n care se a[ez\ cu toat\ greutatea [i, cu coatele proptite de pupitru, r\mase c`teva clipe cu fa]a ascuns\ `n palme. Credeam c\ pl`nge, dar c`nd i-am pus m`na pe um\r, [i-a ridicat fruntea [i am v\zut c\ `n ochi nu avea nici urm\ de lacrimi. Rachel, i-am spus, s\ nu te sim]i ru[inat\ c\ mi-ai cerut! S`nt bucuros c\ te pot ajuta. M\ privi cu gravitate: Mi-e penibil numai c\ trebuie s\ te rog s\ nu spui nimic nici bunicului, nici mamei. De c`nd mi-au `ncredin]at contabilitatea pensionului, ì las s\ cread\ c\... `n sf`r[it, nu [tiu care e situa]ia. Te conjur s\ nu le spui nimic! Bunicul e b\tr`n, iar mama `[i d\ toat\ osteneala. Rachel, nu ea `[i d\ toat\ osteneala... Ci dumneata. {i-a dat [i ea mult\ osteneal\. Acum e obosit\. E r`ndul meu. Nici n-am altceva de f\cut. Rostea c`t se poate de firesc aceste cuvinte simple. Nu sim]eam `n resemnarea ei nici o umbr\ de am\r\ciune, ci dimpotriv\, un fel de senin\tate.
S\ [tii `ns\ c\ n-ai nici un motiv s\ crezi c\ lucrurile merg prost. E vorba pur [i simplu de un moment dificil, fiindc\ anumi]i creditori se arat\ ner\bd\tori. Am auzit adineauri c\ servitoarea vorbea de un pedagog care `[i cerea salariul. Da; i-a f\cut bunicului o scen\ foarte penibil\, pe care n-am reu[it s-o `mpiedic. E un om brutal [i vulgar. Trebuie s\ m\ duc s\-l pl\tesc. Ai vrea s\ m\ duc eu `n locul dumitale? {ov\i o clip\, for]`ndu-se zadarnic s\ z`mbeasc\: Mul]umesc, dar nu; mai bine m\ duc eu. Dar dac\ vrei, vino `mpreun\ cu mine! F\r\ `ndoial\ c\, dac\ te vede, nu va `ndr\zni s\ zic\ nimic. Curtea pensionului era cu c`teva trepte mai ridicat\ dec`t gr\dina situat\ `n prelungirea ei, iar de balustrada care le desp\r]ea pedagogul st\tea proptit cu spatele. Purta o enorm\ p\l\rie de fetru [i fuma pip\. ~n timp ce Rachel parlamenta cu el, Armand se apropie de mine. Rachel te-a tapat, spuse el cu cinism. Ai picat la ]anc ca s-o sco]i dintr-o belea foarte ur`t\. Porcu de frate-meu, Alexandre, iar s-a `ndatorat p`n\ `n g`t, acolo, `n colonii, unde e. {i ea nu vrea ca p\rin]ii s\ [tie. ~nc\ mai de mult [i-a dat jum\tate din dot\ ca s\ rotunjeasc\ zestrea Laurei; dar de data asta s-a dus [i ultima r\m\[i]\. Pun pariu c\ nu ]i-a spus nimic. Modestia ei m\ exaspereaz\. Asta e una dintre cele mai sinistre glume din lume: c\ de fiecare dat\ c`nd unul se sacrific\ pentru al]ii, po]i fi sigur c\ valoreaz\ mai mult dec`t ei... C`nd te g`nde[ti la tot ce-a f\cut pentru Laura! {i putoarea ce frumos a r\spl\tit-o!... Armand, am strigat indignat, n-ai dreptul s\-]i judeci sora! Dar el relu\ cu o voce sacadat\ [i [uier\toare: Ba tocmai, pentru c\ nu s`nt mai bun dec`t ea am voie s-o judec. S`nt expert `n materie. Biata Rachel nu ne judec\. Ea nu judec\ niciodat\, pe nimeni. ~n schimb, cealalt\, putoarea... Nici nu-i nevoie s\ spun ce cred despre ea... Dumneata ai acoperit [i ai protejat toat\ afacerea! {i dumneata [tiai... Bunicul nu vede dec`t partea frumoas\. Mama se str\duie[te s\ nu `n]eleag\ nimic. Iar tata se las\ `n seama Domnului; e mult mai comod. C`nd se ive[te vreo `ncurc\tur\, `ncepe s\ se roage [i-o las\ pe Rachel s\ se descurce cu toate. Singura lui dorin]\ este s\ nu se v`re `n nimic. Alearg\ peste tot, se zbate pentru al]ii [i rar d\ pe-acas\. Eu `n]eleg foarte bine c\ aici se sufoc\; pentru c\ [i eu simt c\-mi vine s\-mi iau c`mpii.
9/3/04
12:55 AM
Page 200
200
ANDR GIDE
201
Caut\ [i el s\ mai uite. ~n timp ce mama face versuri. Z\u c\ nu glumesc; pentru c\ versuri fac [i eu. Eu `ns\ [tiu c\ nu s`nt dec`t un netrebnic; [i nici n-am `ncercat s\ par altceva. Zi [i dumneata dac\ nu e dezgust\tor: bunicul face pe caritabilul cu La Prouse fiindc\ are nevoie de un pedagog... {i dintr-odat\: Ce-i tot spune \la sor\-mii? Dac\ n-o salut\ c`nd pleac\, o s\-i ard una peste bot... O porni spre fostul pedagog [i am avut impresia c\ o s\-l ia la b\taie. Dar cel\lalt, v\z`ndu-l c\ se apropie, `[i scoase p\l\ria, `ntr-un gest emfatic [i ironic, apoi se cufund\ sub bolta de verdea]\. ~n aceea[i clip\, poarta se deschise [i intr\ pastorul. Era `mbr\cat `n redingot\, pantaloni-burlan [i pe mìni avea m\nu[i negre, de parc\ venea de la un botez sau de la o `nmorm`ntare. Schimb\ cu fostul pedagog un salut ceremonios. Rachel [i Armand se apropiar\ de el. Iar c`nd ajunse l`ng\ mine: Totul s-a rezolvat, ì spuse Rachel tat\lui ei. Acesta `[i l\s\ capul `n jos: Vezi c\ e a[a precum ]i-am spus, copila mea; Dumnezeu nu-i p\r\se[te niciodat\ pe cei care se las\ `n seama lui. Apoi, `ntinz`ndu-mi m`na: V\d c\ e[ti pe picior de plecare... Oricum, o s\ ne mai vedem zilele astea, nu-i a[a?
III
Jurnalul lui douard
(Urmare) 29 septembrie Vizit\ la La Prouse. Servitoarea nu prea voia s\ m\ lase s\ intru. Domnul nu vrea s\ vad\ pe nimeni. Am tot insistat p`n\ c`nd m-a poftit `n salon. Obloanele erau `nchise; cu mare greutate am deslu[it `n penumbr\ silueta b\tr`nului meu profesor, care st\tea cufundat `ntr-un fotoliu. Nu s-a ridicat. F\r\ s\ m\ priveasc\, mi-a `ntins o m`n\ moale pe care o l\s\ s\ cad\ f\r\ vlag\ dup\ ce i-o str`nsesem. M-am a[ezat al\turi de el, `n a[a fel `nc`t nu-i vedeam dec`t profilul. Tr\s\turile-i erau aspre [i `ncremenite. Din c`nd `n c`nd buzele i se mi[cau, dar nu spunea nimic. ~ncepeam s\ cred c\ nici nu
m\ recunoa[te. Pendula sun\ de patru ori; atunci, pus parc\ `n mi[care de un mecanism de ceasornic, [i-a `ntors `ncet capul spre mine [i, cu o voce solemn\, puternic\, dar aton\ [i parc\ de dincolo de morm`nt: De ce ai intrat? I-am poruncit servitoarei s\-i spun\ oricui ar veni c\ domnul de La Prouse a murit. Eram nepl\cut impresionat nu at`t de aceste vorbe, c`t de tonul lor; un ton emfatic [i foarte artificial, neobi[nuit pentru mine, deoarece fostul meu profesor `mi vorbea foarte firesc [i deschis. Fata n-a vrut s\ mint\, i-am r\spuns eu, `n cele din urm\. S\ n-o mustra]i c\ mi-a deschis. S`nt foarte bucuros c\ v\ v\d. El repet\ proste[te: Domnul de La Prouse a murit. Apoi r\mase iar\[i mut. ~ntr-o clip\ de enervare m-am ridicat, gata s\ plec, g`ndindu-m\ c\ voi c\uta alt\dat\ s\ descop\r cauza acestei triste comedii. Dar `n clipa aceea intr\ servitoarea, aduc`nd o cea[c\ de cacao aburind\: Ar fi bine s\ se mai for]eze [i domnul, pentru c\ ast\zi n-a m`ncat nimic. La Prouse avu o tres\rire de ner\bdare, ca un actor c\ruia un coleg mai st`ngaci i-ar fi stricat un efect: Mai t`rziu, dup\ ce va pleca acest domn. Dar servitoarea nici nu `nchise bine u[a: Prietene, fii bun [i adu-mi un pahar cu ap\! Doar un pahar cu ap\. Mor de sete. ~n sufragerie am g\sit o caraf\ [i un pahar. {i-a umplut paharul, l-a golit dintr-o sorbitur\ [i [i-a [ters buzele cu m`neca vechiului s\u veston de alpaca. Ave]i cumva temperatur\? l-am `ntrebat. Cuvintele mele `l readuser\ `n pielea personajului de mai adineauri: Domnul de La Prouse nu are temperatur\. Nu mai are nimic. De miercuri sear\, domnul de La Prouse nu mai tr\ie[te. M\ `ntrebam dac\ n-ar fi mai bine s\ intru [i eu `n joc: Nu-i a[a c\ tocmai miercuri micu]ul Boris a fost aici? ~[i `ntoarse capul spre mine; la auzul numelui lui Boris, un z`mbet, umbra z`mbetului de alt\dat\, ì lumin\ fa]a [i accept\, `n sf`r[it, s\ renun]e la pref\c\torie: Prietene, dumitale pot s\-]i spun: miercurea aceea a fost ultima zi ce mi-a mai r\mas. Apoi relu\ cu o voce mai sc\zut\: Era tocmai ultima zi pe care mi-o mai d\dusem, `nainte... de a-mi sf`r[i via]a.
9/3/04
12:55 AM
Page 202
202
ANDR GIDE
203
Eram extrem de `ndurerat auzindu-l pe La Prouse rostind din nou acele vorbe sinistre. Mi-am dat seama c\ nu luasem prea `n serios ce-mi spusese el mai demult, deoarece chiar uitasem; [i din pricina asta `mi f\ceam nenum\rate repro[uri. Acum `mi aminteam de toate, dar eram surprins, fiindc\ el `mi vorbise de o scaden]\ mai `ndep\rtat\ [i, cum i-am adus aminte de acest lucru, mi-a m\rturisit pe un ton care devenise natural [i chiar cu o nuan]\ de ironie, c\ m-a informat gre[it `n leg\tur\ cu data hot\r`t\ [i c\ a mai apropiat sorocul, de team\ ca nu cumva s\ `ncerc eu s\-l opresc sau s\-mi gr\besc din pricina asta `ntoarcerea, dar c\ a `ngenuncheat mai multe seri la r`nd, rug`ndu-se lui Dumnezeu s\-l vad\ pe Boris `nainte de a muri. Ba chiar m-am `n]eles cu El, ad\ug\ La Prouse, c\ `n caz de nevoie `mi voi am`na cu c`teva zile plecarea... fiindc\ mi-ai promis s\ mi-l aduci; `]i mai aminte[ti? I-am luat m`na; era foarte `nghe]at\ [i i-am `nc\lzit-o `ntr-ale mele. El continu\ cu o voce monoton\: Ei, [i-atunci c`nd am v\zut c\ te `ntorci `nainte de-a se fi sf`r[it vacan]a [i c\ puteam s\-mi v\d nepotul f\r\ s\-mi am`n plecarea, am crezut... mi s-a p\rut c\ Dumnezeu ]ine seam\ de rug\ciunea mea. Am crezut c\-mi d\ `ncuviin]area. Da, a[a am crezut. N-am `n]eles imediat c\ `[i bate joc de mine, ca de obicei. ~[i retrase m`na dintre palmele mele [i, cu o voce mai `nsufle]it\: Am hot\r`t, a[adar, ca miercuri seara s-o termin; miercuri, c`nd mi l-ai adus aici pe Boris. Trebuie s\-]i spun c\ atunci c`nd l-am v\zut n-am sim]it `ntreaga bucurie la care m\ a[teptam. Fire[te, nu aveam dreptul s\ n\d\jduiesc c\ micu]ul acela va fi fericit s\ m\ vad\. Maic\-sa nu i-a vorbit niciodat\ de mine. Se opri; buzele ì tremurau [i am crezut c\ va `ncepe s\ pl`ng\. Boris nu vrea dec`t s\ [tie c\ `l iubi]i, dar l\sa]i-i [i lui timp s\ v\ cunoasc\, am riscat eu. Dup\ ce micu]ul a plecat, relu\ La Prouse f\r\ s\ m\ aud\, [i c`nd s-a f\cut sear\ [i am r\mas iar\[i singur (fiindc\ [tii c\ doamna La Prouse nu mai este aici), mi-am zis: Haide! A sosit momentul. Trebuie s\ [tii c\ fratele meu, cel pe care l-am pierdut, mi-a l\sat o pereche de pistoale ce le ]in tot timpul la `ndem`n\, `ntr-o cutie, la c\p\tìul patului. Am luat deci cutia. M-am a[ezat `ntr-un fotoliu; aici, a[a cum [ed `n clipa asta. Am `nc\rcat unul din pistoale...
S-a `ntors spre mine [i, repezit, brutal, repet\ de parc\ eu m-a[ fi `ndoit de spusele sale: Da, l-am `nc\rcat. Po]i s\-l vezi; mai e [i acum `nc\rcat. {i ce s-a petrecut? Nici acum nu pot `n]elege. Mi-am dus pistolul la frunte. L-am ]inut mult\ vreme ap\sat pe t`mpl\. {i n-am tras. N-am putut... ~n ultima clip\, e ru[inos ceea ce spun... N-am avut curajul s\ trag. ~ncepuse s\ se `nsufle]easc\ pe m\sur\ ce vorbea. Privirea ì devenise mai vioaie, iar s`ngele ì `mbujora pu]in obrajii. M\ privea plec`ndu-[i capul: Cum explici una ca asta? Un lucru pe care `l hot\r`sem [i la care de luni de zile m\ tot g`ndeam... Poate c\ tocmai din pricina asta. Poate c\ g`ndindu-m\ mi-am epuizat dinainte tot curajul... A[a cum `nainte de venirea lui Boris a]i epuizat toat\ bucuria de a-l vedea, am spus eu. Dar el continu\: Am r\mas mult\ vreme cu pistolul la t`mpl\. Eram cu degetul pe tr\gaci. Chiar ap\sam pu]in; dar nu destul de puternic. ~mi spuneam: Peste o clip\ voi ap\sa mai tare [i glon]ul va porni. Sim]eam r\ceala metalului [i `mi spuneam: Peste o clip\ n-o s\ mai simt nimic. Dar `nainte o s\ aud un zgomot `ngrozitor... D\-]i seama, at`t de aproape de ureche!... {i asta mai cu seam\ m-a re]inut: frica de zgomot... Ceea ce e absurd; c\ci din moment ce mori... Da! dar dup\ mine moartea e un fel de somn, iar o detun\tur\ nu te adoarme, dimpotriv\, te treze[te... Da, f\r\ `ndoial\ c\ de asta-mi era fric\. Mi-era team\ c\, `n loc s\ adorm, o s\ m\ trezesc brusc. Mi s-a p\rut c\ se mai potole[te sau c\ se reculege [i, vreme de c`teva clipe, buzele iar\[i i se mi[car\ `n gol. Toate astea nu mi le-am spus dec`t mai pe urm\, relu\ el. Adev\rul e c\ nu m-am omor`t fiindc\ nu eram liber. Acum spun: mi-a fost fric\; dar nu asta era cauza. Ceva total str\in de voin]a mea [i mai puternic dec`t voin]a m\ re]inea... Ca [i cum Dumnezeu nu voia s\ m\ lase s\ plec. ~nchipuie-]i o marionet\ care ar vrea s\ ias\ din scen\ `nainte de sf`r[itul piesei... Opre[te-te, mai am nevoie de tine pentru final. Ehe! crezi c\ po]i pleca oric`nd ]i se n\zare!... Am `n]eles c\ ceea ce numim noi voin]a noastr\ s`nt sforile care mi[c\ marioneta [i pe care le trage Dumnezeu. ~n]elegi ce vreau s\ spun? Stai s\-]i explic! De pild\: acum `mi zic: O s\ ridic bra]ul drept; [i `l ridic (ceea ce `ntradev\r [i f\cu). Numai c\ sfoara era deja tras\, ca s\ m\ fac\ s\ g`ndesc [i s\ spun: Vreau s\ ridic bra]ul drept... {i dovada c\ nu s`nt liber este c\, dac\ ar fi trebuit s\ ridic cel\lalt bra], a[ fi zis: O s\ ridic bra]ul
9/3/04
12:55 AM
Page 204
204
ANDR GIDE
205
st`ng... Nu, v\d c\ nu m\ `n]elegi. Nu e[ti liber s\ m\ `n]elegi... Oh! acum `mi dau foarte bine seama c\ Dumnezeu se distreaz\. Se distreaz\ l\s`ndu-ne s\ credem c\ ceea ce vrea El s\ facem noi facem din propria voin]\. |sta e jocul lui m`r[av... Crezi c\ am `nnebunit? Apropo: `nchipuie-]i c\ doamna La Prouse... {tii c\ acum e `ntr-un azil de b\tr`ni... Ei bine, e convins\, dac\ `]i po]i imagina una ca asta, c\ e `ntr-un azil de nebuni [i c\ eu am cerut s\ fie internat\ ca s\ scap de ea, l\s`nd s\ se cread\ c\ ar fi nebun\... Trebuie s\ recuno[ti c\ situa]ia e foarte ciudat\: oricare trec\tor cu care te `ncruci[ezi pe strad\ te `n]elege mai bine dec`t cea c\reia i-ai d\ruit `ntreaga ta via]\... La `nceput, m\ duceam zilnic s-o v\d. Dar de `ndat\ ce m\ z\rea: Ah! iat\-te! Iar ai venit s\ m\ spionezi... A trebuit s\ renun] la aceste vizite care nu f\ceau dec`t s-o irite. {i cum ai vrea s\ te mai legi de via]\, din moment ce nu mai po]i face bine nim\nui? Vocea ì fu g`tuit\ de hohote de pl`ns. ~[i l\s\ capul `n jos [i am avut impresia c\ o s\ recad\ `n starea de indiferen]\ de la `nceput. Dar, cu o subit\ `nfl\c\rare: {tii ce a f\cut `nainte de a pleca? Mi-a for]at sertarul [i a ars toate scrisorile pe care le aveam de la frate-meu. Totdeauna a fost geloas\ pe fratele meu; mai cu seam\ dup\ ce a murit. Ce scene `mi f\cea c`nd m\ surprindea noaptea citind scrisorile acelea. Striga: Ai face mai bine s\ te culci! ~]i obose[ti ochii. Ai fi zis c\ e plin\ de aten]ii fa]\ de mine; dar nu era vorba dec`t de gelozie. Nu voia s\ m\ lase singur cu el. Pentru c\ v\ iubea. Nu exist\ gelozie f\r\ dragoste. Ei bine, va trebui s\ fii de acord cu mine c\ e foarte trist lucru iubirea care, `n loc s\-]i fac\ via]a fericit\, devine o calamitate... F\r\ `ndoial\ c\ tot a[a ne iube[te [i Dumnezeu. Tot vorbind, `[i rec\p\tase vlaga [i, dintr-odat\: Mi-e foame, spuse. C`nd vreau [i eu s\ m\n`nc, servitoarea asta `mi aduce totdeauna o can\ de cacao. Probabil c\ doamna La Prouse i-o fi spus c\ nu m\n`nc altceva. Fii at`t de amabil [i du-te la buc\t\rie... din culoar a doua u[\ pe dreapta... s\ vezi dac\ nu exist\ cumva ni[te ou\. Parc\ mi-a spus c\ are. Vre]i s\ v\ fac\ un ochi? Cred c\ a[ putea m`nca dou\. Vrei s\-i spui dumneata? Pe mine nu m\ ascult\. Drag\ prietene, i-am spus revenind, ochiurile vor fi gata `ntr-o clip\. {i dac\ `mi `ng\dui]i, a[ r\m`ne cu dumneavoastr\ `n timp ce m`nca]i; `ntr-adev\r, mi-ar face mult\ pl\cere. Mai adineauri am fost foarte `ndurerat c`nd v-am auzit spun`nd c\ nu mai pute]i face bine
nim\nui. De parc\ a]i fi uitat de nepotul dumneavoastr\. Prietenul dumneavoastr\, domnul Azas, v\ propune s\ locui]i `mpreun\ cu el, la pension. M-a `ns\rcinat s\ v\ spun. Consider\ c\ acum, c`nd doamna La Perouse nu mai este aici, nimic nu v-ar mai putea re]ine. M\ a[teptam la o oarecare `mpotrivire, dar aproape c\ nici nu a `ntrebat de condi]iile noii sale existen]e. De[i nu m-am omor`t, s`nt totu[i un om mort. Aici sau acolo, nu mai conteaz\, spuse el. Po]i s\ m\ duci c`nd vrei. Am convenit c\ voi veni s\-l iau poimìne; c\ p`n\ atunci ì voi pune la dispozi]ie dou\ cufere pentru `mbr\c\mintea de care ar fi socotit c\ are nevoie [i pentru orice alte lucruri pe care ]inea neap\rat s\ le ia cu el. De altminteri, am ad\ugat eu, v\ ve]i p\stra `n continuare apartamentul, p`n\ la expirarea contractului, a[a c\ oric`nd pute]i veni s\ v\ lua]i [i alte lucruri de care a]i avea nevoie. ~]i dai prea mult\ osteneal\ pentru mine, repeta el; e[ti foarte bun. A[ fi vrut s\-mi dea pistoalele de care, ziceam eu, nu mai are nevoie; dar n-a acceptat s\ mi le `ncredin]eze: N-ai nici un motiv s\ te temi. {tiu c\ ce n-am f\cut `n ziua aceea n-o s\ mai pot face niciodat\. Dar ele s`nt singura amintire ce mi-a r\mas de la fratele meu, [i simt nevoia s\-mi aminteasc\, totodat\, c\ nu s`nt deloc o juc\rie `n mìnile lui Dumnezeu.
IV
Era foarte cald `n ziua aceea. Prin ferestrele deschise ale pensionului Vedel, se vedeau coroanele arborilor din gr\din\, peste care plutea o imens\ cantitate de var\ r\mas\ disponibil\. Aceast\ prim\ zi de [coal\ ì oferea b\tr`nului Azas prilejul unui discurs. St\tea `n picioare, l`ng\ catedr\, `n fa]a elevilor, a[a cum cerea regula. La catedr\ [edea b\tr`nul La Perouse. C`nd au intrat elevii, b\tr`nul s-a ridicat, dar cu un gest amical Azas l-a invitat s\ se a[eze. Privirea lui nelini[tit\ se opri la `nceput asupra lui Boris, [i aceast\ privire `l st`njenea pe Boris, cu at`t mai mult cu c`t Azas, `n discursul s\u, g\si de cuviin]\ s\ fac\ o aluzie la `nrudirea acestuia cu unul dintre ei. ~n acela[i timp, La Prouse c\uta cu ostenta]ie s\ evite privirea lui Boris; indiferen]\, r\ceal\, g`ndea el.
9/3/04
12:55 AM
Page 206
206
ANDR GIDE
207
Oh! g`ndea Boris, s\ m\ mai lase `n pace! Nu vreau s\ m\ fac remarcat! Camarazii lui `l `nsp\im`ntau. C`nd a plecat de la liceu, a trebuit s\ mearg\ al\turi de ei, iar pe drumul de la liceu p`n\ la cu[c\ ascultase sporov\iala lor; ar fi vrut s\ se amestece [i el `n discu]ie, dintr-o mare nevoie de simpatie, dar firea sa prea delicat\ `l `mpiedicase; cuvintele i se opreau pe buze; era furios pe st`njeneala sa, se for]a s\ [i-o ascund\, se for]a chiar s\ r`d\ ca s\ previn\ batjocurile, dar zadarnic; `n compara]ie cu to]i ceilal]i p\rea o feti]\, `[i d\dea seama de acest lucru [i de aceea era foarte am\r`t. Aproape imediat se [i formaser\ grupuri. S-a f\cut remarcat un anume Lon Ghridanisol, care se [i impusese `n ochii celorlal]i. Era mai mare dec`t ei [i, de altminteri, era `ntr-o clas\ superioar\; avea pielea m\slinie, p\rul [i ochii negri, nu era nici prea `nalt [i nici prea puternic, dar avea ceea ce se nume[te tupeu. Un tupeu nemaipomenit, `ntr-adev\r. Chiar [i micul Georges Molinier recuno[tea c\ Ghridanisol `l l\sase cu gura c\scat\; [i m\-n]elegi, ca s\ m\ lase pe mine cineva cu gura c\scat\, trebuie s\ fie dat dracului! Nu-l v\zuse el, cu propriii ochi, chiar `n diminea]a aceea, apropiindu-se de o t`n\r\ femeie cu un copil `n bra]e: Este al dumneavoastr\ copila[ul, doamn\? (cuvintele fiind `nso]ite de un salut reveren]ios). E al naibii de ur`t pruncu dumneavoastr\. Dar fi]i lini[tit\: nu mai are multe zile de tr\it. Georges [i-acum `nc\ se strica de r`s. Z\u, vorbe[ti serios? zicea Philippe Adamanti, prietenul lui, c\ruia Georges ì povestise `nt`mplarea. Vorbele acelea insolente erau o `nc`ntare pentru ei, nici nu-[i puteau imagina ceva mai spiritual. O plac\ veche `ns\, pe care Lon o auzise de la v\rul s\u, Strouvilhou; dar Georges nu avea de unde s\ [tie. La pension, Molinier [i Adamanti se aranjaser\ s\ se a[eze `n aceea[i banc\ cu Ghridanisol, a cincea, pentru a nu fi chiar sub nasul monitorului. Molinier `l avea la st`nga pe Adamanti; la dreapta pe Ghridanisol, zis Ghri; la cap\tul b\ncii se a[ezase Boris. ~n spatele acestuia, [edea Passavant. Gontran de Passavant a dus o via]\ trist\ dup\ moartea tat\lui s\u; [i nici `nainte nu tr\ise o existen]\ prea vesel\. A `n]eles de mult\ vreme c\ din partea fratelui s\u nu trebuia s\ se a[tepte nici m\car la o umbr\ de simpatie, la nici un sprijin. {i-a petrecut vacan]a `n Bretania, unde fusese luat de b\tr`na servitoare, credincioasa Sraphine, `n familia acesteia. ~[i pune la `ncercare toate
calit\]ile, munce[te. E `mboldit de dorin]a secret\ de a-i dovedi fratelui s\u c\ valoreaz\ mai mult dec`t el. A intrat la pension din propria voin]\ [i alegere; [i, de asemenea, din dorin]a de a nu locui la fratele s\u, `n fastuoasa cas\ din strada Babylone, care-i r\scolea cele mai triste amintiri. Sraphine, care nu vrea s\-l p\r\seasc\, [i-a g\sit o locuin]\ la Paris; `[i poate `ng\dui acest lucru datorit\ micii rente pe care cei doi fii ai defunctului conte i-o pl\tesc, `n virtutea unei clauze a testamentului. ~n locuin]a aceea are [i Gontran o camer\, de care se folose[te `n zilele c`nd poate ie[i din pension; [i-a `mpodobit-o dup\ gustul lui. Ia masa de dou\ ori pe s\pt\m`n\ cu Sraphine; aceasta `l `ngrije[te [i vegheaz\ s\ nu duc\ lips\ de nimic. C`nd e cu ea, Gontran p\l\vr\ge[te `n largul lui, de[i nu-i poate spune tot ce are pe inim\. La pension nu prea intr\ `n vorb\ cu ceilal]i; le ascult\ distrat glumele [i se joac\ foarte rar cu ei. De aceea jocurilor care nu se desf\[oar\ `n aer liber le prefer\ lectura. ~i place sportul; toate sporturile; dar de preferin]\ cele ce se pot practica de unul singur; mai este [i m`ndru [i nu `ntre]ine rela]ii cu toat\ lumea. Duminicile, dup\ anotimp, patineaz\, `noat\, face canotaj sau pleac\ `n lungi excursii la ]ar\. Are aversiuni pe care nu `ncearc\ s\ le `nving\; nu pentru c\ nu ar vrea s\-[i l\rgeasc\ spiritul, ci mai ales fiindc\ dore[te s\ [i-l c\leasc\. Poate c\ nu e chiar at`t de simplu cum se crede, cum caut\ s\ fie; l-am v\zut la c\p\tìul tat\lui s\u mort; dar nu-i plac misterele [i, de `ndat\ ce nu s`nt pe m\sura `nchipuirii lui, e dezgustat de el `nsu[i. E `n fruntea clasei nu pentru c\ `nva]\ cu u[urin]\, ci pentru c\ e s`rguincios. Boris ar g\si `n el un protector, dac\ ar [ti s\-l descopere; dar e atras de vecinul lui, Georges. ~n ceea ce-l prive[te pe Georges, n-are ochi dec`t pentru Ghri, care n-are ochi pentru nimeni. Georges avea s\-i comunice lui Philippe Adamanti nout\]i importante, dar socotea c\ e mai prudent s\ nu-i scrie. Ajung`nd `n fa]a por]ii liceului, `n aceast\ prim\ zi de [coal\, cu un sfert de ceas `nainte de `nceperea orelor, l-a a[teptat zadarnic. {i tocmai `n timp ce mergea `n sus [i-n jos prin fa]a por]ii, l-a auzit pe Lon Ghridanisol apostrof`nd-o at`t de spiritual pe t`n\ra femeie; dup\ care cei doi derbedei au intrat `n vorb\, ca s\ descopere, spre marea bucurie a lui Georges, c\ vor fi colegi de pension. La ie[irea din liceu, Georges [i Phiphi reu[iser\, `n sf`r[it, s\ se `nt`lneasc\. ~ndrept`ndu-se spre pensionul Azas, `mpreun\ cu to]i
9/3/04
12:55 AM
Page 208
208
ANDR GIDE
209
ceilal]i camarazi, dar ceva mai la distan]\ de ei, `n a[a fel `nc`t s\ poat\ vorbi nestingheri]i: Ai face bine s\ ascunzi asta, `ncepuse Georges, ar\t`nd cu degetul rozeta galben\ pe care Phiphi continua s-o poarte la butonier\. De ce? `ntrebase Philippe, care observ\ c\ Georges [i-o scosese pe a sa. Pentru c\ ri[ti s\ pun\ laba pe tine. Voiam s\-]i spun `nainte de ore, pui[orule; trebuia s\ vii [i tu mai devreme. Te-am a[teptat `n fa]a por]ii, ca s\ te avertizez. Dar nu [tiam, spusese Phiphi. Nu [tiam. Nu [tiam, reluase Georges imit`ndu-l. Trebuia s\ te g`nde[ti [i tu c\ poate am s\-]i spun ceva, din moment ce n-am putut veni s\ te `nt`lnesc la Houlgate. Permanenta grij\ a acestor doi copii era ca unul s\ par\ c\ e mai de[tept dec`t cel\lalt. Datorit\ averii [i situa]iei tat\lui s\u, Phiphi are anumite avantaje; dar Georges `l dep\[e[te cu mult prin `ndr\zneal\ [i cinism. Phiphi trebuie s\ fac\ eforturi, ca s\ nu r\m`n\ `n urm\. Nu e un b\iat r\u; dar e moale. Ei hai, d\-i drumul, spusese el. Lon Ghridanisol, care se apropiase de ei, ì asculta. Lui Georges nu-i displ\cea s\ fie auzi]i de el; e drept c\ [i cel\lalt `l epatase mai adineauri, dar Georges p\strase `n rezerv\ ceva prin care s\-l epateze la r`ndul s\u; ì spuse deci lui Phiphi pe un ton foarte natural: Au b\gat-o la zdup pe micu]a Praline. Praline! strigase Phiphi, pe care nep\sarea lui Georges `l `nsp\im`nta. {i cum Lon p\rea interesat de subiect, Phiphi `l `ntreb\ pe Georges: I se poate spune? D\-i drumul! f\cu Georges, ridic`nd din umeri. {i-atunci Phiphi, c\tre Ghri, ar\t`ndu-l pe Georges: E gagica lui. Apoi lui Georges: De unde [tii? Am `nt`lnit-o pe Germaine [i ea mi-a spus. {i i-a povestit lui Phiphi cum, trec`nd prin Paris cu dou\sprezece zile `n urm\, voind s\ viziteze un anume apartament pe care procurorul Molinier `l desemnase mai `nainte ca teatrul acelor orgii, a g\sit u[a `ncuiat\; c\ r\t\cind prin cartier o `nt`lnise, pu]in dup\
aceea, pe Germaine, gagica lui Phiphi, care l-a informat: la `nceputul vacan]ei, poli]ia a f\cut o descindere. Aceste femei [i ace[ti copii ignorau `ns\ faptul c\ Profitendieu avusese mare grij\ s\ a[tepte, pentru a `ntreprinde aceast\ opera]ie, o dat\ la care delincven]ii minori s\ fie pleca]i, ca s\ nu fie prin[i `n timpul descinderii [i pentru a-i scuti pe p\rin]ii lor de scandal. Ia auzi, b\tr`ne... repeta Phiphi f\r\ comentarii. Ia auzi, b\tr`ne!... socotind c\ Georges [i el au avut norocul s\ scape de bucluc. Te ia cu tremurici, ai? spunea Georges r`njind. C\ era [i el `nsp\im`ntat socotea c\ e total inutil s\ spun\, mai cu seam\ fa]\ de Ghridanisol. Dup\ acest dialog, pu[tii ar putea fi considera]i mai deprava]i dec`t s`nt `n realitate. Eu s`nt sigur c\ vorbeau astfel numai ca s\-[i dea aere. ~n cazul lor e vorba [i de fanfaronad\. Dar n-are importan]\: Ghridanisol ì ascult\; ì ascult\ [i ì trage de limb\. Vorbele lor `l vor amuza foarte mult pe v\rul s\u, Strouvilhou, c`nd i le va relata disear\. ~n aceea[i sear\ Bernard s-a `nt`lnit cu douard. Cum a fost deschiderea anului [colar? A mers destul de bine. {i cum dup\ aceea t\cu: Domnule Bernard, dac\ nu e[ti dispus s\ vorbe[ti din proprie ini]iativ\, nu conta pe `ndemnurile mele. Nu pot suferi interogatoriile. Dar permite-mi s\-]i aduc aminte c\ dumneata singur ]i-ai oferit serviciile, iar eu am dreptul s\ sper c\-mi vei povesti ceva... Ce a]i vrea s\ [ti]i? relu\ Bernard destul de plictisit. C\ mo[ Azas a rostit un discurs solemn `n care le propunea copiilor s\ se av`nte `ntr-un elan comun [i cu o juvenil\ ardoare...? Am re]inut aceste cuvinte pentru c\ au revenit de trei ori. Armand pretinde c\ b\tr`nul le strecoar\ `n fiecare predic\. {edeam am`ndoi, el [i cu mine, `n ultima banc\ din spatele clasei, contempl`nd intrarea elevilor, precum Noe urcarea animalelor `n arc\. Erau de toate felurile; rumeg\toare, pahiderme, molu[te [i alte nevertebrate. C`nd au `nceput s\ vorbeasc\ `ntre ei, patru din zece, `ncepeau cu: Pariez c\ tu nu... {i celelalte [ase? Cu: Ascult\-m\ pe mine... Mi-e team\ c\ observa]ia este exact\. {i altceva? Unii dintre ei mi s-a p\rut c\ au o personalitate fabricat\. Ce `n]elegi prin asta? `ntreb\ douard. M\ g`ndesc `n special la unul dintre ei, a[ezat al\turi de micul Passavant, care mi s-a p\rut c\ nu-i dec`t un b\iat cuminte, pur [i
9/3/04
12:55 AM
Page 210
210
ANDR GIDE
211
simplu. Vecinul lui, pe care l-am observat mai mult\ vreme, am avut impresia c\ [i-a luat drept regul\ de via]\ acel ne quid nimis1 al anticilor. Nu vi se pare c\ la o asemenea v`rst\ e o absurditate? Hainele-i erau str`mte, cravata foarte str`ns\; chiar [i [ireturile pantofilor erau at`t de scurte, c\ abia se puteau lega. De[i am discutat pu]in cu el, a g\sit timp s\-mi spun\ c\ vede peste tot o mare risip\ de energie [i s\ repete ca un refren: F\r\ eforturi inutile. Blestemat fie spiritul de economie, spuse douard. Din el se nasc `n art\ prolic[ii. Cum adic\? A[a, pentru c\ le e team\ s\ nu piard\ nimic. {i altceva? Nu mi-ai spus nimic de Armand. E un tip ciudat. La drept vorbind, nu-mi place deloc. Nu suport oamenii contraf\cu]i. Nu e prost, f\r\ `ndoial\; dar mintea lui n-are dec`t o singur\ preocupare: s\ distrug\; [i mai cu seam\ `mpotriva lui se arat\ a fi mai `nver[unat; ì este ru[ine de tot ce bun `n el, de generozitate, de noble]e, de duio[ie. Ar trebui s\ fac\ sport; s\ se aeriseasc\. Se acre[te st`nd `nchis `n cas\ c`t e ziua de lung\. Pare s\ caute tov\r\[ia mea; eu nu i-o refuz, dar nici nu pot s\ fiu ca el. Nu crezi cumva c\ sarcasmele [i ironia lui ascund o sensibilitate excesiv\ sau poate chiar o mare suferin]\? Olivier a[a crede. Se poate; mi-am spus [i eu acest lucru. Dar `nc\ nu-l cunosc destul de bine. Mai trebuie s\ reflectez; o s\ v\ spun ce cred; dar mai t`rziu. Acum ierta]i-m\ dac\ v\ p\r\sesc. Peste dou\ zile am un examen; [i, de ce nu v-a[ spune... s`nt cam trist `n seara asta.
V
Nu trebuie s\ lu\m `n seam\, dac\ nu gre[esc, dec`t floarea fiec\rui lucru.
FNELON
`mbr\cat, con[tient de for]a, de tinere]ea [i de frumuse]ea sa, `n timp ce Passavant mai dormea `nc\. Olivier se gr\be[te s\ ajung\ la Sorbona. ~n aceast\ diminea]\, Bernard trebuie s\ dea scrisul. Dar de unde [tie Olivier? Poate c\ nici nu [tie. Merge s\ se informeze. Se gr\be[te. Nu [i-a mai v\zut prietenul din noaptea aceea, c`nd Bernard a venit s\ g\seasc\ ad\post `n camera lui. {i ce schimb\ri s-au petrecut de atunci! Cine [tie dac\ nu cumva e mai pu]in gr\bit s\-l revad\ dec`t s\ i se `nf\]i[eze `n noua lui ]inut\? P\cat numai c\ Bernard e at`t de pu]in sensibil la elegan]\! Dar astfel de gusturi le dob`nde[ti uneori o dat\ cu bun\starea. Olivier a dovedit-o gra]ie contelui de Passavant. ~n diminea]a aceea Bernard d\ scrisul. Nu va ie[i dec`t pe la amiaz\. Olivier `l a[teapt\ `n curte. ~nt`lne[te c`]iva camarazi, le str`nge mìnile, apoi ì p\r\se[te. E pu]in st`njenit de ]inuta lui. {i e jenat c`nd Bernard, sc\p`nd de examen, iese `n curte [i strig\, `ntinz`ndu-i m`na: Ce frumos e[ti! Olivier, care credea c\ n-o s\ mai ro[easc\ niciodat\, ro[e[te. Cum s\ nu deslu[easc\ nota de ironie `n aceste cuvinte, de[i au fost spuse pe un ton foarte cordial? Bernard e `mbr\cat cu acela[i costum pe care-l purtase `n seara c`nd a fugit de-acas\. Nu se a[tepta s\-l g\seasc\ pe Olivier. ~l cople[e[te cu fel [i fel de `ntreb\ri [i pornesc `mpreun\. Bucuria de a-l revedea e spontan\. A z`mbit pu]in v\z`nd rafinamentul vestimentar al prietenului s\u, dar f\r\ nici un fel de r\utate; are inim\ bun\; nu-i invidios. Vrei s\ iei masa cu mine? Da, la unu [i jum\tate trebuie s\ m\ `ntorc pentru latin\. Acum, diminea]a, am avut franceza. E[ti mul]umit? Eu, da. Dar nu [tiu dac\ ceea ce am scris va fi pe gustul examinatorilor. Trebuia s\ ne d\m p\rerea despre aceste patru versuri ale lui La Fontaine:
Fluture din Parnas, asemenea albinelor Cu care bunul Platon compar\ minunile noastre, Eu s`nt un u[uratic [i zbor din loc `n loc, Trec`nd din floare-n floare [i de pe un lucru pe altul.
~ntors la Paris din ajun, Olivier se trezi foarte bine odihnit. Era cald [i cerul senin. Dup\ ce-[i f\cu du[ul, ie[i, proasp\t ras, elegant
1 Nimic `n plus, nici un efort `n plus (lat.).
Ia spune, tu ce-ai fi scris `n locul meu? Olivier, care nu rezist\ dorin]ei de a str\luci:
9/3/04
12:55 AM
Page 212
212
ANDR GIDE
213
A[ fi spus c\, descriindu-se pe el `nsu[i, La Fontaine a f\cut portretul artistului, al celui care consimte s\ nu vad\ dec`t partea exterioar\ a lumii, suprafa]a, floarea ei. Apoi a[ fi pus `n lumin\ portretul savantului, al cercet\torului, al celui care caut\ `n profunzime [i a[ fi ar\tat, `n sf`r[it, c\ `n timp ce savantul caut\, artistul g\se[te; c\ acela care sap\ `n ad`ncime se cufund\, [i cine se cufund\ se orbe[te pe sine; c\ adev\rul const\ `n aparen]\; c\ misterul const\ `n form\ [i c\ ceea ce e mai profund `n om e pielea sa. Aceast\ ultim\ fraz\, Olivier o auzise de la Passavant, care, la r`ndul s\u, o culesese de pe buzele lui Paul-Ambroise, `n timp ce perora `ntr-un salon. Tot ce nu era `nc\ tip\rit constituia pentru Passavant o prad\ bun\, pe care el o numea ideile ce plutesc `n aer; adic\: ideile altora. Un nu [tiu ce `n tonul lui Olivier `l avertiz\ pe Bernard c\ aceast\ fraz\ nu-i apar]ine. Vocea lui Olivier o rosti cu o oarecare jen\. Bernard fu pe punctul s\-l `ntrebe: A cui e?; dar, `n afar\ de faptul c\ nu voia s\ fie nepoliticos cu prietenul s\u, se temea ca nu cumva s\ aud\ numele lui Passavant, pe care cel\lalt se ferise p`n\ acum s\-l pronun]e. Bernard se mul]umi s\-[i priveasc\ prietenul cu o insisten]\ curioas\; iar Olivier, pentru a doua oar\, ro[i. Surpriza lui Bernard de a-[i auzi prietenul exprim`nd p\reri total diferite de cele pe care i le cuno[tea l\s\ aproape imediat locul unei indign\ri violente; era ceva subit [i surprinz\tor, irezistibil ca un ciclon. {i nu era indignat chiar de aceste idei, de[i i se p\reau absurde. De[i, la urma urmelor, puteau s\ nu fie total absurde. ~n caietul lui de opinii contradictorii ar fi putut eventual g\si absurdit\]i scrise de el `nsu[i. Dac\ `ns\ acestea ar fi fost `ntr-adev\r ideile lui Olivier nu l-ar fi revoltat nici ele, nici prietenul s\u; dar sim]ea c\ `n dosul lor se ascundea altcineva; [i era indignat c\ acel altcineva era Passavant. Cu astfel de idei poate fi otr\vit\ Fran]a, strig\ el cu o voce `n\bu[it\, dar vehement\. Vorbea dintr-un punct de vedere general, dorind s\ treac\ peste Passavant. {i ceea ce spusese `l surprindea chiar [i pe el, de parc\ aceste vorbe ì precedaser\ g`ndurile; cu toate c\ tocmai aceste g`nduri le dezvoltase `n diminea]a aceea `n lucrarea sa; dar, dintr-un fel de pudoare, ì displ\cea profund c`nd vorbea [i, `n special, c`nd discuta cu Olivier, s\ fac\ prea mare caz de ceea ce el numea marile sentimente. {i de `ndat\ ce erau exprimate, acestea i se p\reau mai pu]in sincere. Prin urmare, Olivier nu-[i auzise
niciodat\ prietenul vorbind de interesele Fran]ei; acum era r`ndul lui s\ fie surprins. Deschise ochii mari [i nici m\car nu-i trecu prin minte c\ ar putea s\ z`mbeasc\. Nu-l mai recuno[tea pe Bernard. Repet\ proste[te: Fran]a?... Apoi, degaj`ndu-se de orice responsabilitate, fiindc\ era limpede c\ Bernard nu glumea: Dar, b\tr`ne, nu eu g`ndesc `n felul acesta, ci La Fontaine. Bernard deveni aproape agresiv: Pe dracu, strig\ el, [tiu foarte bine c\ nu tu g`nde[ti a[a; dar nici La Fontaine. Dac\ virtutea lui n-ar fi fost dec`t aceast\ u[ur\tate, de care, la sf`r[itul vie]ii, se scuz\ [i `[i face repro[uri, n-ar fi ajuns niciodat\ artistul pe care `l admir\m. Tocmai aceast\ idee am sus]inut-o `n diserta]ia de azi-diminea]\, argument`nd-o cu numeroase citate, pentru c\ [tii c\ am o memorie bun\. Dar l\s`ndu-l la o parte pe La Fontaine [i re]in`nd numai ideile pe care mul]i cititori superficiali le-ar fi putut enun]a `n leg\tur\ cu versurile sale, mi-am `ng\duit o tirad\ `mpotriva spiritului de superficialitate, de nep\sare [i de ironie; `mpotriva aceea ce, `n ultim\ instan]\, se nume[te spiritul francez datorit\ c\ruia, `n str\in\tate, noi avem o reputa]ie destul de proast\. Am scris c\ `n aceste versuri trebuie s\ vedem nu z`mbetul Fran]ei, ci grimasa ei; c\ adev\ratul spirit al Fran]ei este un spirit critic, logic, de p\trundere r\bd\toare a adev\rului; [i c\, dac\ acest spirit nu l-ar fi animat pe La Fontaine, poate c\ [i-ar fi scris bine povestirile, dar nu [i fabulele, [i, `n orice caz, nu [i aceste admirabile epistole (am ar\tat c\ le cunosc) din care fuseser\ extrase versurile ce trebuia s\ le coment\m. Da, b\tr`ne, s-ar putea ca datorit\ celor scrise s\ nu iau examenul, dar sim]eam nevoia s\ le spun. Olivier nu ]inea `n mod deosebit la ideile exprimate mai `nainte. Cedase nevoii de a str\luci [i de a cita, mai mult ca din `nt`mplare, o fraz\ prin care credea c\ `[i va epata prietenul. Or, dac\ acesta ì r\spundea acum pe un asemenea ton, nu-i mai r\m`nea dec`t s\ bat\ `n retragere. Marea lui sl\biciune se datora faptului c\ avea mai mult\ nevoie de afec]iunea lui Bernard dec`t avea acesta de afec]iunea lui. Cele declarate de Bernard `l umileau, ì pricinuiau o durere profund\. Era m`niat pe el `nsu[i c\ vorbise prea repede. Acum era prea t`rziu ca s\ retracteze, s\ dea `napoi, cum f\r\ `ndoial\ ar fi f\cut dac\ l-ar fi l\sat pe Bernard s\ vorbeasc\ primul. Dar cum ar fi putut el s\ prevad\ c\ Bernard, pe care `l [tia at`t de neconformist, avea s\ se arate un
9/3/04
12:55 AM
Page 214
214
ANDR GIDE
215
ap\r\tor al sentimentelor [i ideilor pe care Passavant `l `nv\]ase s\ le considere cu un z`mbet dispre]uitor? Acum, `ntr-adev\r, numai de z`mbit nu avea poft\; ì era ru[ine. {i, neput`nd nici s\-[i retracteze spusele, nici s\-l contrazic\ pe Bernard, a c\rui emo]ie autentic\ `l impresionase, nu mai c\uta dec`t s\ se apere, s\ se eschiveze: ~n sf`r[it, cele scrise `n compunerea ta nu erau spuse `mpotriva mea... Asta-i important. Se exprima ca un om care fusese jignit, nu cu tonul pe care l-ar fi dorit. Dar acum ]i le spun ]ie, relu\ Bernard. Fraza `l atinse pe Olivier drept `n inim\. F\r\ discu]ie c\ Bernard nu vorbise cu ostilitate; dar cum altfel puteau fi interpretate spusele lui? Olivier t\cu. ~ntre el [i Bernard se deschidea o pr\pastie. C\uta s\ g\seasc\ un mijloc de a arunca peste pr\pastie o punte care s\ restabileasc\ leg\tura. C\uta f\r\ speran]e. A[adar, nu-mi `n]elege suferin]a? `[i spunea el; [i suferin]a i se agrava. Poate c\ nu era `n situa]ia de a-[i re]ine lacrimile, dar `[i spunea c\ are de ce s\ pl`ng\. {i tot din vina lui: revederea i s-ar fi p\rut mai pu]in trist\ dac\ nu s-ar fi a[teptat la prea mult\ bucurie. C`nd, cu dou\ luni `n urm\, pornise plin de `nfl\c\rare `n `nt`mpinarea lui douard, s-a `nt`mplat acela[i lucru. {i mereu va fi la fel, `[i spunea. Ar fi vrut s\-l p\r\seasc\ pe Bernard, s\ plece oriunde, la `nt`mplare, s\ uite de Passavant, de douard... O `nt`lnire nea[teptat\ `ntrerupse brusc [irul tristelor lui g`nduri. La c`]iva pa[i `naintea lor, pe bulevardul Saint-Michel, `n susul c\ruia mergeau, Olivier tocmai `l z\rise pe Georges, fratele lui mai mic. ~l apuc\ pe Bernard de bra] [i, f\c`nd st`nga-mprejur, `l trase gr\bit dup\ el: Crezi c\ ne-a v\zut?... P\rin]ii mei nu [tiu c\ m-am `ntors. Micul Georges nu era singur; Lon Ghridanisol [i Philippe Adamanti `l `nso]eau. Discu]ia lor era foarte `nsufle]it\; dar interesul cu care Georges participa la conversa]ie nu-l `mpiedica s\ fie cu ochii `n patru, cum zicea el. Pentru a-i putea asculta, s\-i p\r\sim o clip\ pe Olivier [i pe Bernard care, intr`nd `ntr-un restaurant, au luat masa f\r\ s\ vorbeasc\ prea mult, spre marea u[urare a lui Olivier. Ei bine, atunci du-te tu, ì spuse Phiphi lui Georges. Aha! }i-e fric\! }i-e fric\! ripost\ cel\lalt cu o voce plin\ de ironie [i dispre], ca s\-l `mboldeasc\ pe Philippe. Iar Ghridanisol spuse cu superioritate:
Mielu[eilor, dac\ nu vre]i, mai bine spune]i-mi imediat. G\sesc eu al]i tipi care au mai mult curaj dec`t voi. Hai, d\-mi-o! Se `ntoarce spre Georges care ]ine o moned\ `n m`n\. A[i! m\ duc eu! strig\ Georges, hot\r`ndu-se brusc. Veni]i cu mine! (S`nt `n fa]a unei tutungerii.) Nu, spune Lon; te a[tept\m `n col]ul str\zii. Hai, Phiphi! Dup\ o clip\, Georges iese din pr\v\lie; ]ine `n m`n\ un pachet de ]ig\ri, zise de lux, din care `[i serve[te prietenii. Ei? `ntreb\ `nfrico[at Phiphi. Ei ce? riposteaz\ Georges, cu un aer de indiferen]\ afectat\, ca [i cum ceea ce a f\cut devenise dintr-odat\ ceva at`t de firesc, `nc`t nici nu merita osteneala s\ mai pui vreo `ntrebare. Dar Philippe insist\: I-ai `mpins-o? Ba bine c\ nu! {i nu ]i-a spus nimic? Georges ridic\ din umeri: Da ce-ai fi vrut s\-mi spun\? Nu ]i-a dat moneda `napoi? De data asta Georges nici m\car nu g\si de cuviin]\ s\ r\spund\. Dar cum cel\lalt, pu]in sceptic `nc\ [i tem\tor insist\: Ia arat\, Georges scoate banii din buzunar. Philippe num\r\: [apte franci `n cap. Ar vrea s\ `ntrebe: E[ti sigur c\ \[tia, cel pu]in, s`nt buni? dar se ab]ine. Georges pl\tise cu un franc moneda fals\. Se `n]eleseser\ s\ `mpart\ banii `ntre ei. ~i d\ lui Ghridanisol trei franci. Phiphi nu va primi nici un sfan]; cel mult o ]igar\; asta-i va fi de `nv\]\tur\. ~ncurajat de aceast\ prim\ reu[it\, Phiphi ar vrea [i el acum. ~i cere lui Lon s\-i v`nd\ o a doua moned\. Dar Lon g\se[te c\ Phiphi e prea bleg [i, pentru a-l `ndemna s\ devin\ mai hot\r`t, afecteaz\ un anume dispre] fa]\ de la[itatea lui de mai adineauri [i se preface c\ nu-l ia `n seam\. De altminteri, Lon consider\ c\ e imprudent s\ repete experien]a prea aproape de aceea[i tutungerie. {i oricum, e prea t`rziu. V\rul s\u, Strouvilhou, `l a[teapt\ s\ ia masa `mpreun\ cu el. Ghridanisol nu e chiar at`t de tont, `nc`t s\ nu poat\ schimba [i singur monedele; dar, urm`nd instruc]iunile v\rului s\u mai mare, caut\ s\-[i fac\ rost de c`]iva complici. ~i va raporta c\ [i-a `ndeplinit cu bine misiunea. Avem nevoie de copii de familie bun\, `n]elegi, c\ci dac\ afacerea se descoper\, p\rin]ii lor se vor str\dui s\ o `n\bu[e. (V\rul Strouvilhou, corespondentul s\u interimar, vorbe[te `n acest fel, `n
9/3/04
12:55 AM
Page 216
216
ANDR GIDE
217
timp ce iau masa.) Numai c\ sistemul \sta de-a vinde monedele una c`te una ia prea mult timp. Am de plasat cincizeci [i dou\ de cutii cu c`te dou\zeci de monede fiecare. Trebuie s\ le vindem cu dou\zeci de franci bucata; dar nu oricui, `n]elegi? Cel mai bine ar fi s\ form\m o asocia]ie din care s\ nu po]i face parte dec`t aduc`nd o garan]ie. Trebuie ca ]`ncii \[tia s\ se compromit\ [i s\ ne ofere mijloace prin care s\-i avem la m`n\ pe p\rin]ii lor. ~nainte de a le mai da monede, te vei str\dui s\-i faci s\ `n]eleag\ asta; dar f\r\ s\-i sperii. Copiii nu trebuie speria]i niciodat\. Mi-ai spus c\ Molinier-tat\l e magistrat. E bine. Dar b\tr`nul Adamanti? Senator. E [i mai bine. E[ti de-acum destul de copt, ca s\ `n]elegi c\ nu exist\ familie care s\ nu aib\ un secret oarecare; c\ to]i cei interesa]i tremur\ s\ nu fie descoperi]i. Copiii trebuie s\ `nceap\ v`n\toarea; `n felul \sta se mai [i distreaz\. De obicei e mare plictiseal\ c`nd tr\ie[ti `n s`nul familiei. {i-apoi a[a `nva]\ [i ei s\ observe, s\ caute. Treaba e foarte simpl\: cine nu aduce nimic nu va avea nimic. C`nd vor `n]elege c\ ì avem la m`n\, anumi]i p\rin]i vor pl\ti t\cerea. Bine`n]eles c\ n-avem inten]ia s\-i [antaj\m; s`ntem oameni cinsti]i. Vrem pur [i simplu s\ afle c\ [tim. Dac\ nu fac g\l\gie, nu facem nici noi. S\ tac\ [i s\-i fac\ [i pe al]ii s\ tac\; [i-atunci vom t\cea [i noi. S\ bem `n s\n\tatea lor. Strouvilhou umplu dou\ pahare. Ciocnir\. E bine, relu\ el, ba chiar necesar s\ se creeze raporturi de reciprocitate `ntre cet\]eni; c\ci a[a se formeaz\ societ\]ile solide. Oamenii s\ se simt\ lega]i, ce mai! Noi s\ fim lega]i de copii, care-i au la m`n\ pe p\rin]i, care ne au la m`n\ pe noi. Ceea ce e perfect. ~n]elegi? Lon `n]elegea de minune. R`njea: Micu]ul Georges... `ncepu el. Ce anume? Zici c\ micu]ul Georges... Molinier; cred c\ e copt. A [terpelit de la taic\-s\u ni[te scrisori de-ale unei damicele de la Olympia. Le-ai v\zut? Mi le-a ar\tat. Am tras cu urechea `n timp ce discuta cu Adamanti. Cred c\ erau bucuro[i s\-i aud; `n orice caz, nu s-au ascuns de mine; `mi luasem m\surile de siguran]\; le-am servit un mizilic, dup\ cum m-ai `nv\]at, ca s\ le c`[tig `ncrederea. Georges ì zicea lui Phiphi (ca s\-l epateze): Tata are o amant\. La care Phiphi, ca s\ nu r\m`n\ mai prejos, a ripostat: Al meu are dou\. T`mpenii f\r\ importan]\; dar eu m-am apropiat [i l-am `ntrebat pe Georges: Da
ce [tii tu de chestia asta? Am v\zut scrisori, mi-a r\spuns el. M-am f\cut c\ nu cred [i-am zis: Las\-te de bancuri... Ce mai, l-am scos din ]`]`ni [i p`n\ la urm\ mi-a spus c\ are scrisorile alea la el; le-a scos dintr-un portofel c`t toate zilele [i mi le-a ar\tat. Le-ai citit? N-am mai avut timp. Am v\zut doar c\ toate erau scrise de aceea[i m`n\; una din ele era adresat\ Motanului meu scump. {i cum era semnat\? {oricu]a ta alb\. L-am `ntrebat pe Georges: Cum de-ai pus m`na pe ele? {i-atunci el, r`z`nd, a scos din buzunarul pantalonilor o enorm\ leg\tur\ de chei [i mi-a spus: Am aici pentru toate sertarele. {i domnul Phiphi ce spunea? Nimic. Cred c\ era gelos. Georges ]i-ar da scrisorile alea? Dac\ e nevoie, [tiu eu cum s\-l conving. N-a[ vrea s\ i le iau. Dar mi le d\ el dac\ mar[eaz\ [i Phiphi. |[tia se `mboldesc unul pe altul. E ceea ce se nume[te o `ntrecere. Crezi c\ mai s`nt [i al]ii dintr-\[tia la pension? Caut eu. A[ vrea s\-]i mai spun ceva... Trebuie s\ fie printre pensionari un copil, unul Boris. Pe \sta las\-l `n pace; apoi ad\ug\ `n [oapt\: deocamdat\. Olivier [i Bernard stau `mpreun\ la o mas\, `ntr-un restaurant de pe bulevard. Am\r\ciunea lui Olivier se tope[te ca ghea]a la soare `n fa]a z`mbetului cald al prietenului s\u. Bernard evit\ s\ pronun]e numele lui Passavant; Olivier `[i d\ seama; `l avertizeaz\ un instinct secret; dar lui, numele acesta ì st\ pe buze; trebuie s\ vorbeasc\, fie ce-o fi. Da, ne-am `ntors mai devreme dec`t [tia familia mea. ~n seara asta Argonau]ii dau un banchet. Passavant ]ine s\ asiste [i el. Vrea ca revista noastr\ s\ fie `n rela]ii bune cu sora ei mai mare [i s\ nu apar\ `ntr-o postur\ de rival\... Ar trebui s\ vii [i tu; [i, [tii... ar trebui s\-l aduci [i pe douard... Poate c\ nu chiar la banchet, fiindc\ pentru banchet trebuie invita]ie, dar imediat dup\. Reuniunea va avea loc `ntr-un salon de la primul etaj, la Taverna Panteonului. Vor fi acolo principalii redactori ai Argonau]ilor [i c`]iva dintre cei care vor colabora la Avangarda. Primul nostru num\r e aproape gata; dar ia spune... de ce nu mi-ai trimis nimic?
9/3/04
12:55 AM
Page 218
218
ANDR GIDE
219
Pentru c\ nu aveam nimic preg\tit, r\spunse Bernard, oarecum t\ios. Vocea lui Olivier devine aproape rug\toare: }i-am trecut numele al\turi de al meu, `n sumar... Mai a[tept\m pu]in, dac\ e nevoie... Indiferent ce; numai s\ fie ceva... ~ntr-un anume fel, mi-ai promis. Lui Bernard ì vine greu s\-l supere pe Olivier; dar se hot\r\[te: Ascult\, b\tr`ne, e mai bine s\-]i spun pe loc: mi-e team\ c\ n-o s\ m\ `n]eleg cu Passavant. Dar ]i-am spus c\ eu conduc revista! Mi-a dat m`n\ liber\. {i `n al doilea r`nd, tocmai asta `mi displace, s\-]i dau indiferent ce, numai s\ fie. Nu vreau s\ scriu indiferent ce. Spuneam indiferent tocmai pentru c\ [tiam c\ orice ai scrie tu va fi ceva bun... [i c\ nu va fi niciodat\ indiferent ce. Nu [tie ce s\ spun\. Se b`lbìe. Dac\ nu-[i mai simte prietenul al\turi de el, aceast\ revist\ `nceteaz\ s\-l mai intereseze. Era at`t de frumos visul de a debuta `mpreun\! {i-apoi, b\tr`ne, dac\ `ncep s\-mi dau foarte bine seama ce anume nu vreau s\ fac, `nc\ nu [tiu prea limpede ce voi face. Nici m\car nu [tiu dac\ voi scrie. Olivier e consternat de aceast\ declara]ie. Dar Bernard reia: Nimic din ceea ce a[ putea scrie cu u[urin]\ nu m\ ispite[te. {i pentru c\ frazele `mi ies bine, am oroare de frazele care ies bine. Nu fiindc\ `mi place dificultatea `n sine; dar consider c\, `ntr-adev\r, scriitorii de ast\zi nu se prea omoar\ cu firea. Ca s\ scriu un roman nu cunosc `nc\ destul via]a altora; [i chiar eu `nsumi n-am tr\it `nc\ destul. Versurile m\ plictisesc: alexandrinul e tocit p`n\ la urzeal\. Singurul poet care m\ satisface ast\zi este Rimbaud. E tocmai ce spuneam [i eu `n manifest. Atunci nu mai e nevoie s\ repet [i eu. Nu, b\tr`ne; nu, nu [tiu dac\ voi scrie. Uneori, mi se pare c\ scrisul te `mpiedic\ s\ tr\ie[ti [i c\ te po]i exprima mult mai bine prin fapte dec`t prin cuvinte. Operele de art\ s`nt fapte care dureaz\, se hazard\ cu team\ Olivier; dar Bernard nu-l asculta. De aceea `l admir cel mai mult pe Rimbaud; pentru c\ a preferat via]a. Pe a sa `ns\ [i-a ratat-o. Ce po]i [ti tu `n privin]a asta?
Ei! nu, b\tr`ne... Nu po]i s\ judeci via]a altora privind din afar\. Dar m\ rog, s\ admitem c\ [i-a ratat-o, a avut parte de ghinion, de mizerie, de boal\... Dar a[a cum a fost via]a lui, eu `l invidiez; da, i-o invidiez, chiar a[a, cu sf`r[itul ei sordid, mai mult dec`t pe cea... Bernard nu-[i termin\ fraza; voia s\-l numeasc\ pe un contemporan ilustru [i [ov\ia `ntre prea multe nume. Ridic\ din umeri [i continu\: Simt nedeslu[it `n mine aspira]ii extraordinare, un fel de valuri de ad`ncime, mi[c\ri, impulsuri de ne`n]eles [i pe care nici nu vreau s\ le `n]eleg, pe care nu vreau nici m\car s\ le observ, de team\ c\ astfel le-a[ putea `mpiedica s\ se mai produc\. Nu e mult\ vreme de c`nd m\ analizam ne`ncetat. Aveam obiceiul de a vorbi tot timpul despre mine. Acum, chiar dac\ a[ vrea, nu mai pot. Mania asta a `ncetat brusc, f\r\ ca m\car s\-mi fi dat seama cum [i c`nd. Cred c\ acest monolog, acest dialog interior, cum spunea profesorul nostru, comporta un fel de dedublare de care am `ncetat s\ mai fiu capabil, `n ziua c`nd am `nceput s\ iubesc pe altcineva dec`t propria persoan\ [i mai mult dec`t pe mine. Te referi la Laura, spuse Olivier. A[adar, o iube[ti [i acum la fel de mult? Nu, spuse Bernard; din ce `n ce mai mult. Cred c\ acesta e specificul iubirii: nu poate r\m`ne aceea[i; e for]at\ s\ creasc\, altfel risc\ s\ se sting\; [i printr-asta se deosebe[te de prietenie. Totu[i, [i dragostea poate s\ sl\beasc\, spuse Olivier cu triste]e. Cred c\ prietenia nu e nem\rginit\ ca iubirea. Spune-mi... te superi dac\ te `ntreb ceva? Vei vedea. Dar a[ vrea s\ nu te superi. M-a[ sup\ra mult mai mult dac\ ai ]ine `ntreb\rile numai pentru tine. A[ vrea s\ [tiu dac\ pe Laura... o dore[ti. Bernard deveni dintr-odat\ foarte grav: Numai pentru c\ e[ti tu... `ncepu el. Ei bine, b\tr`ne, `n mine se petrece un lucru ciudat, adic\ de c`nd am cunoscut-o, nu mai am deloc dorin]\. Eu, care `nainte vreme `]i aminte[ti cum m\ `nfl\c\ram deodat\ pentru dou\zeci de femei pe care le `nt`lneam pe strad\ ([i tocmai din aceast\ pricin\ nu m\ puteam hot\r` pentru nici una), acum cred c\ nu mai pot [i n-o s\ mai fiu niciodat\ sensibil la nici o alt\
9/3/04
12:55 AM
Page 220
220
ANDR GIDE
221
form\ de frumuse]e dec`t a ei; c\ nu voi mai putea iubi alt\ frunte, alte buze sau alte priviri dec`t pe ale ei. Dar nu am pentru ea dec`t venera]ie [i orice g`nd carnal mi se pare un sacrilegiu c`nd s`nt al\turi de ea. Cred c\ nu m\ cuno[team bine [i c\ s`nt, prin natura mea, foarte cast. Gra]ie Laurei, instinctele mele s-au sublimat. Simt `n mine o mare energie nefolosit\. A[ vrea s-o pun `n slujba ei. ~l invidiez pe c\lug\rul al c\rui orgoliu se `ncovoaie sub povara canoanelor; pe cel c\ruia i se spune: M\ bizui pe tine. ~l invidiez pe soldatul... Dar de fapt nu, nu invidiez pe nimeni, dar m\ chinuie r\zvr\tirile mele interioare, pe care n\zuiesc s\ le disciplinez. E ca [i cum a[ fi plin de vapori, care pot s\ ]`[neasc\ [uier`nd (asta e poezia), s\ ac]ioneze pistoane, s\ pun\ `n mi[care ro]i; sau chiar s\ provoace explozia ma[inii. {tii prin ce gest mi se pare uneori c\ m-a[ putea exprima mai bine? Prin... Oh! [tiu foarte bine c\ nu m\ voi sinucide; dar `l `n]eleg perfect pe Dimitri Karamazov, c`nd `l `ntreab\ pe fratele s\u dac\ `n]elege c\ te po]i omor` din entuziasm, dintr-un simplu exces de via]\... printr-o explozie. ~ntreaga sa fiin]\ emana o extraordinar\ str\lucire. C`t se exprima de bine! Olivier `l contempla cuprins de un fel de extaz: {i eu, [opti el tem\tor, `n]eleg c\ te po]i sinucide; dar numai dup\ ce ai gustat o bucurie at`t de mare, `nc`t toat\ via]a care-i urmeaz\ p\le[te; o asemenea bucurie `nc`t s\ po]i spune: Ajunge, s`nt mul]umit, niciodat\ eu nu... Dar Bernard nu-l asculta. T\cu. La ce bun s\ vorbe[ti `n gol. Cerul lui se `ntunec\ din nou. Bernard `[i scoase ceasul din buzunar: E timpul s\ plec. Ziceai deci c\ ast\-sear\... la ce or\? Oh! cred c\ pe la zece e foarte bine. Vii? Da; voi `ncerca s\-l aduc [i pe douard. Dar [tii c\ nu-l iube[te prea mult pe Passavant; iar reuniunile literare `l dau gata. Ar veni numai s\ te revad\. Ia spune: ne putem `nt`lni dup\ ce termin cu latina? Olivier nu r\spunse imediat. Se g`ndea cu disperare c\ ì promisese lui Passavant s\ fie [i el la orele patru la tipografia unde urma s\ se imprime Avangarda. A[ fi vrut, dar s`nt ocupat. ~[i ascunse disperarea; [i Bernard r\spunse: At`ta pagub\. {i cu acestea cei doi prieteni se desp\r]ir\. Olivier nu-i spusese nimic lui Bernard din toate c`te [i le promisese s\ i le spun\. Se temea c\ a fost dezagreabil. ~i era sil\ de el
`nsu[i. De diminea]\ era at`t de `nc`ntat de sine, [i acum mergea cu capul `n p\m`nt. Prietenia lui Passavant, de care la `nceput era at`t de m`ndru, `l st`njenea; c\ci sim]ea ap\s`nd asupra ei dezaprobarea lui Bernard. Disear\, la banchet, dac\ `[i va `nt`lni prietenul de fa]\ cu to]i, n-o s\ poat\ sta de vorb\. Banchetul acela nu putea fi pl\cut dec`t dac\, `n prealabil, ar fi redevenit prietenii de mai `nainte. {i ce idee nes\buit\ a avut, `mpins de vanitate, de a-l invita [i pe unchiul douard! Fiind al\turi de Passavant, `nconjurat de confra]i mai v`rstnici, de viitori colaboratori ai Avangardei, va trebui s\ fac\ parad\ de situa]ia lui. douard avea s\-l judece [i mai gre[it; s\-l judece definitiv gre[it, f\r\ `ndoial\... Dac\ m\car l-ar putea vedea `nainte de banchet; s-ar arunca de g`tul lui; ar pl`nge, poate; i-ar povesti totul despre el `nsu[i... P`n\ la patru mai e timp. Repede, un taxi. ~i d\ [oferului adresa. Ajunge `n fa]a u[ii, sim]ind c\ inima ì bate cu furie: sun\... douard a plecat. S\rmanul Olivier! ~n loc s\ se ascund\ de p\rin]i, de ce nu se duce pur [i simplu acas\? L-ar fi g\sit pe douard `mpreun\ cu mama sa.
VI
Jurnalul lui douard
Romancierii ne dezam\gesc atunci c`nd urm\resc dezvoltarea unui individ f\r\ s\ ]in\ seama de constr`ngerile mediului `nconjur\tor. P\durea modeleaz\ arborele! Fiec\ruia ì las\ doar o palm\ de loc! {i c`]i l\stari nu se atrofiaz\! Fiecare `[i `ntinde crengile pe unde poate. Ramura mistic\, de cele mai multe ori, `[i datoreaz\ existen]a sufoc\rii. Nu poate sc\pa dec`t cresc`nd `n sus. Nu `n]eleg cum face Pauline ca s\ nu-i creasc\ ramura mistic\, [i nici ce constr`ngeri mai a[teapt\. Am avut cu ea o discu]ie mult mai intim\ ca p`n\ acum. Nu b\nuiam, m\rturisesc, c\ sub o aparen]\ de fericire ascunde at`tea decep]ii [i at`ta resemnare. Recunosc `ns\ c\ ar fi trebuit s\ aib\ un suflet foarte vulgar, ca s\ nu fie dezam\git\ de Molinier. Convorbirea mea de alalt\ieri cu el mi-a `ng\duit s\-i m\sor limitele. Cum de s-a c\s\torit Pauline
9/3/04
12:55 AM
Page 222
222
ANDR GIDE
223
cu un asemenea om?... Vai, caren]a cea mai lamentabil\, aceea a caracterului, este ascuns\ [i nu apare dec`t cu timpul. Pauline `[i d\ toat\ silin]a s\ acopere toate defectele [i sl\biciunile lui Oscar, s\ le ascund\ fa]\ de to]i; [i mai cu seam\ fa]\ de copii. Se str\duie[te s\ le arate acestora c\ au toate motivele s\-[i stimeze p\rintele, ceea ce e destul de greu; dar reu[e[te at`t de bine, `nc`t chiar [i eu m-am l\sat p\c\lit. Vorbe[te de so]ul ei f\r\ dispre], doar cu un z`mbet de indulgen]\ care spune multe. ~l depl`nge c\ nu mai are autoritate asupra copiilor; [i cum mi-am exprimat regretul c\ Olivier e prieten cu Passavant, am `n]eles c\, dac\ ar fi depins numai de ea, c\l\toria `n Corsica n-ar fi avut loc. Eu n-am aprobat aceast\ plecare, mi-a spus ea, [i la drept vorbind, acest domn Passavant nu-mi place deloc. Dar, cum s\ spun? C`nd v\d c\ nu pot `mpiedica ceva, prefer s\ fiu de acord de bun\voie. El, Oscar, totdeauna cedeaz\; cedeaz\ [i fa]\ de mine. Dar c`nd cred c\ e de datoria mea s\ m\ opun anumitor proiecte ale copiilor, s\ m\ `mpotrivesc, s\ le ]in piept, n-am din partea lui nici un ajutor. S-a amestecat [i Vincent `n povestea asta. {i din clipa aceea cum m-a[ mai fi putut opune proiectelor lui Olivier, f\r\ riscul de a-l face s\-[i piard\ `ncrederea `n mine? Fiindc\ ]in `n primul r`nd la aceast\ `ncredere. C`rpea ni[te [osete vechi; din acelea, `mi spuneam, cu care Olivier nu se mai mul]ume[te. Se opri, pentru a b\ga a]a `n ac, apoi relu\ pe un ton mai cobor`t, parc\ mai sincer [i mai trist: ~ncrederea lui... M\car dac\ a[ fi sigur\ c\ mai are `ncredere `n mine! Dar nu, cred c\ [i-a pierdut-o... Am `ncercat s\ protestez, f\r\ convingere, iar ea a z`mbit. {i-a `ntrerupt lucrul [i a continuat: Uite, de pild\: [tiu c\ e la Paris. L-a `nt`lnit Georges `n diminea]a asta; a spus-o `nt`mpl\tor [i eu m-am f\cut c\ nu-l aud, fiindc\ nu-mi place s\-l v\d p`r`ndu-[i fratele. Dar, m\ rog, [tiu: Olivier se ascunde de mine. C`nd ne vom revedea se va sim]i obligat s\ m\ mint\, iar eu m\ voi preface c\-l cred, a[a cum m\ fac c\-l cred [i pe tat\-s\u de fiecare dat\ c`nd se ascunde de mine. O face pentru c\ nu vrea s\ te nec\jeasc\. ~n felul \sta m\ nec\je[te mult mai mult. Nu s`nt intolerant\. Exist\ nenum\rate mici gre[eli pe care le tolerez [i le trec cu vederea. De cine vorbe[ti acum? Oh! [i de tat\, [i de copii. Dar f\c`ndu-te c\ nu le vezi, ì min]i [i tu pe ei.
{i ce-ai vrea s\ fac? Ajunge c\ nu m\ pl`ng; `ns\ nu pot s\ [i aprob! Vezi, `mi spun c\ mai devreme sau mai t`rziu `]i pierzi influen]a [i c\ nici cea mai mare dragoste nu mai ajut\ la nimic. Ba dimpotriv\! Devine jenant\, st`njenitoare. Mi se `nt`mpl\ chiar s\-mi ascund aceast\ dragoste. Acum vorbe[ti de copii. Nu numai de ei. Adic\ vrei s\ spui c\ nu-l mai pot iubi pe Oscar? Uneori `mi vine [i mie s\ cred acest lucru; dar tot eu `mi spun c\ nu-l iubesc de team\ s\ nu suf\r prea mult. {i... da, probabil, ai dreptate: dac\ e vorba de Olivier, prefer s\ suf\r. {i Vincent? Acum c`]iva ani tot ceea ce spun despre Olivier a[ fi zis despre el. S\rmana mea prieten\... `n cur`nd vei spune acela[i lucru despre Georges. Dar `ncetul cu `ncetul te resemnezi. Nu ceri totu[i prea mult de la via]\. {i `nve]i s\ ceri [i mai pu]in... tot mai pu]in. Apoi ad\ug\ aproape [optind: {i de la tine, tot mai mult. Cu asemenea idei aproape c\ ai ajuns o cre[tin\, am reluat eu, z`mbind la r`ndul meu. A[a `mi spun [i eu uneori. Numai c\ nu ajunge s\ le ai pentru a fi cre[tin. La fel cum nu ajunge s\ fii cre[tin pentru a le avea. M-am g`ndit adeseori, `mi permit s\ ]i-o spun, c\ `n locul tat\lui lor ai fi putut s\ stai tu de vorb\ cu copiii. Vincent e departe. Pentru el e prea t`rziu. Dar m\ g`ndeam la Olivier. Cu tine a[ fi dorit eu s\ plece. La aceste cuvinte, care dintr-odat\ `mi `ng\duiau s\-mi imaginez ce-ar fi fost dac\ n-a[ fi acceptat cu at`ta nes\buin]\ `nt`mplarea, m-a cuprins o emo]ie `ngrozitoare [i la `nceput n-am [tiut ce s\ mai spun; apoi, fiindc\ sim]eam c\ am lacrimi `n ochi [i dorind s\-mi justific `ntru c`tva tulburarea: {i pentru el, am spus oft`nd, mi-e team\ c\ e prea t`rziu. Atunci Pauline `mi lu\ m`na: C`t de bun e[ti! strig\ ea. Jenat c\ o vedeam `n[el`ndu-se `n privin]a mea [i neput`nd s\-i spun c\ gre[e[te, am `ncercat s\ abat discu]ia de la un subiect care m\ punea `n prea mare `ncurc\tur\: Ce face Georges? am `ntrebat.
9/3/04
12:55 AM
Page 224
224
ANDR GIDE
225
M\ `ngrijoreaz\ mai mult dec`t m-au `ngrijorat vreodat\ ceilal]i doi, relu\ ea. Nu pot s\ spun c\ n-o scot la cap\t cu el, pentru c\ nu mi-a ar\tat niciodat\ `ncredere [i n-a fost deloc ascult\tor. {ov\i c`teva clipe. F\r\ `ndoial\ c\ i-a venit foarte greu s\ spun\ cele ce urmeaz\. ~n vara asta s-a petrecut un lucru grav, relu\ ea `n cele din urm\; un fapt care mi-e destul de penibil s\-l povestesc, `n privin]a c\ruia, de altminteri, am unele `ndoieli... A disp\rut o bancnot\ de o sut\ de franci din dulapul `n care obi[nuiam s\-mi p\strez banii. De team\ s\ nu b\nuiesc pe cineva pe nedrept, n-am vrut s\ acuz pe nimeni; camerista care ne servea la hotel era o foarte t`n\r\ fat\, care-mi p\rea cinstit\. Am spus fa]\ de Georges c\ am pierdut ace[ti bani; fiindc\ `]i m\rturisesc c\ pe el `l b\nuiam. N-a dat nici un semn de tulburare, n-a ro[it... Mi-a fost ru[ine de b\nuielile mele; am vrut s\ m\ conving c\ nu m\ `n[elasem; am ref\cut socotelile. Dar vai, nu exista nici un dubiu: lipseau o sut\ de franci. Am tot [ov\it s\-l `ntreb, [i p`n\ la urm\ am renun]at. M-a re]inut teama de a-l vedea ad\ug`nd la furt o minciun\. Am gre[it?... Da, acum `mi repro[ez c\ n-am fost mai st\ruitoare; poate-mi era totodat\ team\ c\ va trebui s\ fiu prea sever\; sau c\ nu voi putea fi destul de aspr\. {i din nou m-am f\cut c\ nu [tiu nimic, dar cu mult\ str`ngere de inim\, crede-m\! L\sasem timpul s\ treac\ [i `mi spuneam c\ de-acum ar putea fi prea t`rziu, iar pedeapsa ar fi prea `ndep\rtat\ de fapta s\v`r[it\. {i cum s\-l pedepsesc? N-am f\cut nimic; `mi fac repro[uri din pricina asta... dar ce-a[ fi putut face? M\ g`ndisem s\-l trimit `n Anglia; chiar voiam s\-]i cer un sfat `n privin]a asta, dar nu [tiam unde e[ti... ~n schimb, nu i-am ascuns suferin]a [i `ngrijorarea mea, [i cred c\ n-a r\mas nep\s\tor, fiindc\ [tii c\ are inim\ bun\. Contez mai mult pe repro[urile pe care [i le-ar fi putut face singur, admi]`nd c\ `ntr-adev\r el era f\pta[ul, dec`t pe mustr\rile mele. S`nt sigur\ c\ nu va mai repeta o asemenea fapt\. Acolo era `mpreun\ cu un coleg foarte bogat care, f\r\ `ndoial\, `l incita s\ cheltuiasc\ mult. Indiscutabil c\ am l\sat dulapul deschis... {i `nc\ o dat\ spun, nu s`nt sigur\ c\ a fost el. Prin hotel se v`ntur\ mult\ lume... O admiram cu c`t\ ingeniozitate scotea `n eviden]\ circumstan]ele care puteau s\-i disculpe copilul. Eu a[ fi dorit s\ fi pus banii la loc, de unde i-a luat, am spus.
Mi-am spus [i eu acela[i lucru. Dar cum n-a f\cut-o, am c\utat s\ v\d `ntr-asta o dovad\ a nevinov\]iei lui. Mi-am spus, de asemenea, c\ poate nu `ndr\znea s\-i mai pun\ la loc. Ai vorbit despre asta cu tat\-s\u? Ezit\ c`teva clipe: Nu, spuse `n cele din urm\. Prefer s\ nu [tie nimic. I s-a p\rut, desigur, c\ aude un zgomot `n camera vecin\; se duse s\ se asigure c\ nu e nimeni, apoi, a[ez`ndu-se iar\[i al\turi de mine: Oscar mi-a spus c\ zilele trecute a]i luat masa `mpreun\. }i-a adus at`tea elogii, `nc`t `mi vine s\ cred c\ mai tot timpul ai t\cut [i l-ai l\sat pe el s\ vorbeasc\. (Z`mbi cu triste]e spun`nd aceste cuvinte.) Dac\ ]i-a f\cut confiden]e, nu te `ntreb nimic... de[i despre via]a lui privat\ [tiu mai multe dec`t `[i `nchipuie el... Dar de c`nd m-am `ntors, nu `n]eleg ce are. Se poart\ at`t de bl`nd, a[ zice chiar at`t de umil... `nc`t m\ simt oarecum jenat\. De parc\ i-ar fi team\ de mine. Dar n-are dreptate. De mult\ vreme s`nt la curent cu rela]iile lui... [tiu [i cu cine. El crede c\ habar n-am [i ia precau]ii nemaipomenite ca s\ mi le ascund\; numai c\ aceste precau]ii s`nt at`t de evidente, `nc`t, `n loc s\-l acopere, `l dau de gol. De fiecare dat\ c`nd e pe picior de plecare [i afi[eaz\ un aer preocupat, contrariat, `ngrijorat, [tiu c\ se duce la amanta lui. ~mi vine s\-i spun: Dar, drag\ prietene, eu nu te opresc; ]i-e team\ c\ s`nt geloas\? Dac\ a[ fi `n stare, a[ [i r`de. Singura mea fric\ e s\ nu bage copiii ceva de seam\; pentru c\ el e foarte distrat [i foarte st`ngaci! Uneori, f\r\ ca el s\ b\nuiasc\, m\ v\d silit\ s\-l ajut, de parc\ m-a[ preta [i eu la jocul lui. Aproape am ajuns s\ m\ amuz, vorbesc serios; inventez pentru el diferite scuze; ì pun la loc `n buzunarul pardesiului scrisorile pe care el le pierde. Tocmai asta e, i-am spus; se teme c\ i-ai g\sit scrisorile. El ]i-a spus? Din pricina asta e at`t de speriat. Crezi c\ `ncerc s\ le citesc? O anume m`ndrie jignit\ o f\cu s\ se ridice `n picioare. A trebuit s\ adaug: Nu e vorba de cele care s-ar fi putut r\t\ci din neb\gare de seam\; ci de scrisorile puse de el `ntr-un sertar [i pe care zicea c\ nu le mai g\se[te. Crede c\ le-ai luat tu.
9/3/04
12:55 AM
Page 226
226
ANDR GIDE
227
La aceste vorbe o v\zui pe Pauline p\lind [i `ngrozitoarea ei b\nuial\ puse dintr-odat\ st\p`nire [i pe mine. Regretam c\ am vorbit, dar era prea t`rziu. Privi `n gol [i murmur\: Bine-ar fi fost dac\ le luam eu! P\rea zdrobit\: Ce s\ fac? repet\; ce s\ fac? Apoi, ridic`nd din nou privirea spre mine: N-ai putea s\-i vorbe[ti tu? De[i evitase ca [i mine s\ pronun]e numele lui Georges, era evident c\ la el se g`ndea. Voi `ncerca. M\ mai g`ndesc, i-am spus. {i, `n timp ce m\ `nso]ea `n anticamer\: Nu-i spune nimic lui Oscar, te rog! S\ m\ b\nuiasc\ `n continuare tot pe mine; [i s\ cread\ ce-o crede... E mai bine a[a. Mai vino pe la mine!
VII
~ntre timp, Olivier, dezolat c\ nu l-a g\sit pe unchiul douard [i neput`nd suporta singur\tatea, se g`ndi s\-[i `ndrepte spre Armand inima-i dornic\ de prietenie. Se duse la pensionul Vedel. Armand `l primi `n camera sa, la care se ajungea pe o scar\ de serviciu. Era o `nc\pere str`mt\, a c\rei fereastr\ se deschidea spre o curte interioar\, unde d\deau, de asemenea, ferestrele closetelor [i ale buc\t\riilor din imobilul vecin. Un reflector de tabl\ ondulat\ culegea lumina de sus [i o proiecta, palid\. Odaia era neaerisit\; st\ruia `n ea un miros greu. Dar te obi[nuie[ti, spunea Armand. ~]i dai seama c\ p\rin]ii mei au rezervat camerele cele mai bune pentru cei care pl\tesc. E normal. Pe cea `n care am stat anul trecut am cedat-o unui viconte: fratele ilustrului t\u prieten Passavant. Princiar\; dar poate fi supravegheat\ din odaia lui Rachel. Avem aici o gr\mad\ de camere; nici una `ns\ nu e independent\. A[a c\ s\rmana Sarah, care s-a `ntors azi-diminea]\ din Anglia, ca s\ se instaleze `n noul ei hogeac, e silit\ s\ treac\ prin camera p\rin]ilor (ceea ce n-o `nc`nt\) sau prin a mea care, ini]ial, la drept vorbind, a fost un cabinet de toalet\ sau o debara. Aici `ns\ am cel pu]in avantajul c\ pot intra [i ie[i c`nd vreau, f\r\ s\ fiu spionat de nimeni.
O prefer pe asta celor de la mansard\, unde stau servitorii. La drept vorbind, s`nt destul de mul]umit c\ stau prost; tata ar numi asta: gustul macera]iei [i ]i-ar explica doar c\ ceea ce este chinuitor pentru trup preg\te[te m`ntuirea sufletului. De altminteri, n-a fost niciodat\ pe-aici. ~]i dai seama c\ are treburi mult mai importante dec`t s\ se ocupe de apartamentul fiului s\u. E un tip uluitor, tat\l \sta al meu. {tie pe de rost o gr\mad\ de fraze consolatoare pentru principalele evenimente ale vie]ii. E foarte mi[to s\-l ascul]i. P\cat c\ n-are vreme s\ stea la taclale... Aaaa, te ui]i la galeria mea de tablouri; diminea]a se v\d mai bine. Asta-i o stamp\ de-a unui ucenic al lui Paolo Uccello; pentru uzul veteranilor. ~ntr-un admirabil efort de sintez\, artistul concentreaz\ `ntr-un singur cal toate relele prin care Providen]a purific\ sufletul cabalin; remarci, desigur, spiritualitatea privirii... |sta e un tablou simbolic al v`rstelor vie]ii, de la leag\n p`n\ la morm`nt. Ca desen, nu e prea grozav, dar intui]ia face toate paralele. Iar mai departe vei admira fotografia unei curtezane de Tizian, pe care am pus-o deasupra patului meu, ca s\-mi dea idei lubrice. U[a aceea d\ `n camera lui Sarah. Aspectul aproape sordid al `nc\perii `l impresiona pe Olivier `n mod dureros; patul era r\v\[it, iar pe masa de toalet\ ligheanul r\m\sese plin cu ap\ murdar\. Da, m\ gospod\resc singur, spuse Armand, ca r\spuns la privirea lui `ngrijorat\. Aici, vezi [i tu, e masa mea de lucru. Habar n-ai ce for]\ de inspira]ie are atmosfera acestei camere:
Atmosfera scumpei mele cocioabe...
Ei ì datorez ideea ultimului meu poem: Vasul nocturn. Olivier venise cu inten]ia de a vorbi cu Armand [i de a ob]ine de la el o colaborare; acum nu mai `ndr\znea. Dar Armand aduse el `nsu[i vorba despre asta: Vasul nocturn; ce zici? E un titlu foarte frumos... Cu acest epigraf din Baudelaire:
S\ fii un vas funebru ce-a[teapt\ ni[te lacrimi?
Reiau `n el compara]ia antic\ (dar totdeauna proasp\t\) a olarului creator, care modeleaz\ fiecare fiin]\ uman\ ca pe un vas destinat s\ con]in\ nu se [tie ce. Iar eu m\ compar pe mine `nsumi, `ntr-un elan liric, cu sus-numitul vas; idee care, precum `]i spuneam, mi-a venit c`t se poate de firesc, respir`nd mirosurile acestei camere. S`nt `nc`ntat mai cu seam\ de `nceputul poeziei:
9/3/04
12:55 AM
Page 228
228
ANDR GIDE
La patruzeci de ani ajuns, [i de n-ai `nc\ tr`nji...
229
Ini]ial, ca s\-i lini[tesc pe cititori, am scris: Cincizeci de ani de-ai `mplinit... numai c\ ratam alitera]ia. C`t despre tr`nji, e indiscutabil cel mai frumos cuv`nt din limba francez\... chiar abstrac]ie f\c`nd de semnifica]ia lui, ad\ug\ el cu un r`njet. Olivier t\cea cu inima str`ns\. Armand relu\: Inutil s\-]i mai spun c\ vasul de noapte este deosebit de flatat c`nd prime[te vizita unui vas plin cu mirodenii, cum e[ti tu. {i altceva dec`t asta n-ai mai scris? `ntreb\, `n cele din urm\, disperat, Olivier. Voiam s\ propun al meu Vas nocturn glorioasei tale reviste, dar dup\ tonul cu care ai spus: asta v\d c\ nu prea are mari [anse s\-]i plac\. ~ntr-un asemenea caz, poetul are totdeauna posibilitatea s\ argumenteze: Nu scriu ca s\ plac\ [i s\ se conving\ totu[i c\ a ouat o capodoper\. Eu `ns\ nu-]i ascund c\ aflu poemul meu execrabil. {i, de fapt, nici n-am scris dec`t primul vers. Iar c`nd spun scris, e doar un fel de a vorbi, deoarece l-am fabricat pe loc `n onoarea ta... Nu, da chiar te g`ndeai serios s\ publici ceva de mine? Doreai colaborarea mea? Vas\zic\, nu m\ socoteai incapabil de a scrie ceva ca lumea? Ai remarcat pe fruntea mea pal\ stigmatul revelator al geniului? {tiu c\ aici e prea `ntuneric, `nc`t s\ te po]i privi `n oglind\; dac\ m\ contemplu totu[i, precum Narcis, nu v\d dec`t o moac\ de ratat. La urma urmelor, s-ar putea ca asta s\ nu fie dec`t efectul luminii `n[el\toare... Nu, nu, dragul meu Olivier, `n vara asta n-am scris nimic [i, dac\ te bazai pe mine pentru revista ta, po]i s\-]i pui pofta-n cui. Dar destul am tot vorbit despre mine... Ia zi, cum a fost `n Corsica? }i-a pl\cut c\l\toria? }i-a priit? Te-ai odihnit bine [i tu dup\ at`ta trud\? Te-ai... Olivier nu mai rezist\: Mai taci odat\, b\tr`ne; termin\ cu glumele! Nu le g\sesc deloc amuzante... Nici eu! strig\ Armand. Nici g`nd, dragul meu! Nu s`nt chiar at`t de t`mpit. Am `nc\ destul\ inteligen]\ pentru a-mi da seama c\ nu spun dec`t idio]enii. A[adar, nu vrei s\ discut\m serios? Vom discuta serios, pentru c\ pe tine te prinde genul serios. Sora mea Rachel o s\ orbeasc\. ~n ultima vreme, a `nceput s\ vad\ din ce `n ce mai r\u. De doi ani nu mai poate citi dec`t cu ochelari. La `nceput, am crezut c\-i de ajuns s\ schimbe lentilele. Dar asta n-ajut\ la nimic. La rug\mintea mea, a fost s\ consulte un specialist.
~]i dai seama c\-i vorba de dou\ lucruri foarte deosebite: pe de o parte o defectuoas\ acomodare a cristalinului, care se remediaz\ cu lentile. Dar chiar dup\ ce ochelarii apropie sau `ndep\rteaz\ imaginea vizual\, ea impresioneaz\ insuficient retina, iar la creier nu se mai transmite dec`t aceast\ imagine confuz\. S`nt clar? Tu aproape c\ n-o cuno[ti pe Rachel; [i, prin urmare, n-ai s\ crezi c\ vreau s\ te `nduio[ez `n leg\tur\ cu soarta ei. {i-atunci, de ce-]i povestesc toate astea?... Deoarece, g`ndindu-m\ la cazul ei, mi-am dat seama c\ ideile, la fel ca [i imaginile, pot ajunge `n creier mai mult sau mai pu]in exacte. Un spirit obtuz nu prime[te dec`t apercep]ii confuze; dar, tocmai din aceast\ pricin\, nu `n]elege c\ e obtuz. Nu va `ncepe s\ sufere de prostia lui dec`t dac\ va avea con[tiin]a acestei prostii; dar, ca s\ aib\ aceast\ con[tiin]\, ar trebui s\ devin\ inteligent. Or, `nchipuie-]i o clip\ un asemenea monstru: un imbecil suficient de inteligent ca s\-[i dea seama c\ e prost. Bine, dar n-ar mai fi un imbecil! Ba da, dragul meu, crede-m\! {tiu foarte bine, pentru c\ acest imbecil s`nt chiar eu. Olivier ridic\ din umeri. Armand continu\: Un imbecil veritabil n-are con[tiin]a unei idei care ar putea fi deasupra ideii sale. Eu am con[tiin]a acestui deasupra. {i totu[i, s`nt un imbecil fiindc\ [tiu c\ nu voi putea ajunge niciodat\ la acel deasupra... Dar, drag\ prietene, spuse Olivier `ntr-un elan de simpatie, noi to]i s`ntem astfel alc\tui]i, `nc`t putem totdeauna fi mai buni, [i cred c\ inteligen]a cea mai str\lucit\ este tocmai aceea care sufer\ mai mult din pricina limitelor sale. Armand respinse m`na pe care Olivier i-o pusese afectuos pe bra]. Al]ii au sentimentul a ceea ce au, spuse el. Eu n-am dec`t sentimentul lipsurilor mele. Lips\ de bani, lips\ de putere, lips\ de inteligen]\. S`nt mereu `n deficit; [i a[a voi r\m`ne mereu. Se apropie de masa de toalet\, muie o perie de cap `n apa murdar\ din lighean [i-[i lipi cu ea p\rul de frunte. Era hidos. }i-am spus c\ n-am scris nimic; totu[i `n ultimele zile mi-a venit ideea unui tratat pe care l-a[ fi numit: tratatul neputin]ei. Dar fire[te c\ s`nt neputincios s\-l scriu. A[ fi spus... Dar te plictisesc. Nici vorb\, m\ plictiseai c`nd f\ceai glume; acum m\ interesezi mult mai mult.
9/3/04
12:55 AM
Page 230
230
ANDR GIDE
231
A[ fi c\utat, investig`nd natura, punctul limit\ sub care nu mai exist\ nimic. Un exemplu, ca s\ `n]elegi mai bine. Ziarele au scris despre muncitorul acela care s-a electrocutat. Lucra neatent cu ni[te fire electrice; voltajul nu era prea mare; se pare `ns\ c\ omul era transpirat. Se crede, a[adar, c\ moartea i se datora stratului de umezeal\, care a permis curentului s\ p\trund\ `n corp. Dac\ ar fi fost mai uscat, accidentul nu s-ar fi produs. Dar adun`nd sudoarea pic\tur\ cu pic\tur\... ~nc\ o pic\tur\, [i gata. Nu v\d leg\tura, spuse Olivier. Da, pentru c\ exemplul e prost ales. Totdeauna aleg prost exemplele. Iat\ un altul: [ase naufragia]i s`nt aduna]i de o barc\, dup\ ce au r\t\cit zece zile pe marea `nfuriat\. Trei mor, doi s`nt salva]i. Al [aselea era le[inat. Se mai spera c\ ar putea fi readus la via]\. Organismul lui atinsese punctul limit\. Da, `n]eleg, spuse Olivier; cu o or\ mai devreme ar fi putut sc\pa. O or\, vorbe[ti de o or\! Eu caut s\ g\sesc clipa, clipa extrem\: ~nc\ se mai poate... ~nc\ se mai poate... ~nc\ se mai poate. Nu se mai poate! Spiritul meu se plimb\ pe aceast\ muchie `ngust\. M\ str\duiesc s\ trasez `n fiecare situa]ie linia aceea de demarca]ie dintre fiin]\ [i nefiin]\. Limita de rezisten]\... S\ lu\m, de exemplu, ceea ce tat\l meu ar numi: ispita. ~nc\ rezi[ti; coarda e `ntins\ p`n\ la punctul de rupere [i diavolul trage de ea... Un fleac `n plus [i coarda plesne[te: e[ti damnat. Acum `n]elegi? Un fleac mai pu]in: nefiin]a. Dumnezeu n-ar fi creat lumea. N-ar fi fost nimic... Fa]a lumii s-ar fi schimbat, spune Pascal. Dar mie nu-mi ajunge s\ g`ndesc: Dac\ nasul Cleopatrei ar fi fost mai scurt. Eu insist. ~ntreb: mai scurt... cu c`t? C\ci, la urma urmelor, putea s\ fie cu o idee mai scurt, nu-i a[a?... Treptat, treptat, apoi un salt brusc... Natura non fecit saltus, auzi ce glum\! ~n ceea ce m\ prive[te, eu s`nt ca beduinul care str\bate de[ertul [i urmeaz\ s\ moar\ de sete. Ating exact punctul acela, `n]elegi tu, `n care o pic\tur\ de ap\ l-ar mai putea salva... sau o lacrim\... Vorbea cu o voce g`tuit\ care c\p\tase un accent patetic, ce-l surprindea [i-l tulbura pe Olivier. Relu\ mai `ncet, aproape cu duio[ie: ~]i aminte[ti: Am v\rsat lacrima aceea pentru tine... Desigur, Olivier `[i amintea fraza lui Pascal; chiar era jenat de faptul c\ prietenul s\u n-o citase exact. {i nu se putu ab]ine s\ nu rectifice: Am v\rsat pic\tura aceea de s`nge... Exaltarea lui Armand se potoli pe loc. Ridic\ din umeri:
Ce putem face? Unii vor fi privi]i `n chip necru]\tor... ~n]elegi acum ce `nseamn\ s\ te sim]i tot timpul la limit\? Totdeauna `mi va lipsi un punct. ~ncepu iar\[i s\ r`d\. Olivier g`ndea c\ r`de de team\ s\ nu pl`ng\. Ar fi vrut s\ vorbeasc\ [i el, s\-i spun\ lui Armand c`t `l tulburau cuvintele lui [i angoasa pe care o sim]ea sub ironia aceea exasperant\. Dar se apropia ora `nt`lnirii cu Passavant. ~[i scoase ceasul: Trebuie s\ te p\r\sesc, spuse. E[ti liber disear\? De ce? Ca s\ ne `nt`lnim la Taverna Panteonului. Argonau]ii dau un banchet. La urma urmelor, ai putea veni. Vor fi acolo o gr\mad\ de tipi mai mult sau mai pu]in celebri [i cam be]i. Bernard Profitendieu mi-a promis c\ va veni [i el. Ar putea s\ fie amuzant. Nu s`nt b\rbierit, spuse Armand moroc\nos. {i-apoi, ce s\ caut eu printre celebrit\]i? Dar [tii ce? ~ntreab-o pe Sarah, care s-a `ntors din Anglia chiar azi-diminea]\. S`nt sigur c\ ar amuza-o. Vrei s-o invit eu `n numele t\u? Bernard ar putea-o conduce. E `n ordine, b\tr`ne, spuse Olivier.
VIII
A[adar, Bernard [i douard conveniser\ c\, dup\ ce vor fi luat cina `mpreun\, vor merge s-o ia pe Sarah cu pu]in `nainte de orele zece. ~n[tiin]at\ de Armand, ea acceptase bucuroas\ propunerea. Spre nou\ [i jum\tate, se retr\sese `n camer\, `nso]it\ de mama sa. Pentru a ajunge `n odaie se trecea prin camera p\rin]ilor; dar o alt\ u[\, considerat\ blocat\, d\dea din camera lui Sarah `n cea a lui Armand, care, pe de alt\ parte, dup\ cum am mai spus, avea ie[ire pe o scar\ de serviciu. De fa]\ cu mama sa, Sarah simul\ c\ se preg\te[te de culcare [i o rug\ s-o lase s\ doarm\; dar, de `ndat\ ce a r\mas singur\, se a[ez\ `n fa]a m\su]ei de toalet\, ca s\-[i `mprosp\teze fardul de pe buze [i obraji. M\su]a de toalet\ masca u[a blocat\ [i nu era chiar at`t de grea, `nc`t Sarah s\ n-o poat\ muta din loc f\r\ zgomot. Deschise u[a secret\.
9/3/04
12:55 AM
Page 232
232
ANDR GIDE
233
Se temea c\ ar putea s\-[i `nt`lneasc\ fratele, de ale c\rui vorbe batjocoritoare ì era fric\. E adev\rat c\ Armand o ajuta `n escapadele ei cele mai `ndr\zne]e; s-ar fi zis c\-i f\cea pl\cere s-o ajute, dar numai dintr-un fel de indulgen]\ provizorie [i numai pentru ca pe urm\ s-o judece cu [i mai mare asprime; astfel `nc`t Sarah avea uneori impresia c\ gesturile lui de bun\voin]\ erau, de fapt, f\cute cu scopul de a-[i ar\ta severitatea. Camera lui Armand era goal\. Sarah se a[ez\ pe un taburet [i, a[tept`nd, se g`ndea. Dintr-un fel de protest preventiv, cultiva `n sinea ei un u[or dispre] fa]\ de virtu]ile domestice. Constr`ngerile familiei ì men]ineau energia `ntr-o stare de `ncordare, ì exacerbau instinctul de revolt\. ~n timpul [ederii sale `n Anglia, prinsese un curaj extraordinar. La fel ca t`n\ra englezoaic\, Miss Aberdeen, care st\tea `n pensionul lor, era [i ea hot\r`t\ s\-[i c`[tige libertatea, s\ treac\ peste toate opreli[tile, s\-[i `ng\duie orice `ndr\zneal\. Se sim]ea gata s\ `nfrunte dispre]ul [i dezaprobarea tuturor, s\ sfideze pe toat\ lumea. ~nc\ din timpul vacan]ei, atunci c`nd se `nt`lnise cu Olivier, reu[ise s\-[i `nving\ re]inerea-i fireasc\ [i multe din sfiiciunile `nn\scute. Exemplul celor dou\ surori o l\muriser\ pe deplin; considera c\ pioasa resemnare a lui Rachel nu e dec`t o `n[el\torie; `n c\s\toria Laurei vedea doar un lugubru t`rg, care `n cele din urm\ ducea la sclavie. Considera c\ bagajul de cuno[tin]e pe care-l c\p\tase la [coal\ [i tot ce mai `nv\]ase singur\ o predispuneau foarte pu]in la ceea ce ea numea: devo]iunea conjugal\. Nu vedea prin ce anume cel cu care s-ar c\s\tori i-ar putea fi superior. Nu-[i luase [i ea examenele, la fel ca un b\rbat? Nu avea [i ea, `n leg\tur\ cu orice subiect, p\rerile [i ideile proprii? Mai cu seam\ `n privin]a egalit\]ii dintre sexe; [i i se p\rea c\ `n felul de a se comporta `n via]\ [i, prin urmare, `n materie de afaceri sau, la nevoie, [i de politic\, femeia d\ adesea dovad\ de mai mult bun sim] dec`t numero[i b\rba]i... Pa[i pe scar\. Ascult\ cu aten]ie, apoi deschise `ncet u[a. Culoarul nu era luminat. Cu greu se putea distinge ceva `n `ntuneric. Domni[oara Sarah Vedel? [opti Bernard. Ea `l lu\ de bra] cu mult\ dezinvoltur\. douard ne a[teapt\ la col]ul str\zii, `ntr-o ma[in\. A preferat s\ nu coboare, ca nu cumva s\-i `nt`lneasc\ pe p\rin]ii dumitale. Dac\ m-ar fi v\zut pe mine, n-ar fi avut nici o importan]\, fiindc\ [tii, locuiesc aici. Bernard avusese grij\ s\ lase poarta de la intrare `ntredeschis\, ca s\ nu atrag\ aten]ia portarului. C`teva clipe mai t`rziu, automobilul ì
l\sa pe to]i trei `n fa]\ la Taverna Panteonului. ~n timp ce douard ì pl\tea [oferului, auzir\ b\t`nd de orele zece. Banchetul se terminase. Masa fusese str`ns\, dar mai r\m\seser\ ce[tile de cafea, sticle [i pahare. Toat\ lumea fuma; atmosfera devenise de nerespirat. Doamna Brousse, so]ia directorului Argonau]ilor, ceru s\ se aeriseasc\ sala. Vocea ei strident\ acoperi zgomotul conversa]iei. Se deschise o fereastr\. Dar la insisten]a lui Justinien, care voia s\ ]in\ un discurs, fu `nchis\ aproape imediat, pentru acustic\. Ridic`ndu-se `n picioare, lovea `n pahar cu o linguri]\, `ns\ f\r\ s\ reu[easc\ s\ re]in\ aten]ia celorlal]i. Directorul Argonau]ilor, c\ruia i se spunea Pre[edintele des Brousses, interveni, reu[i `n cele din urm\ s\ fac\ pu]in\ lini[te, [i vocea lui Justinien se r\sp`ndi `n valuri copioase de plictis. Banalitatea g`ndirii lui se ascundea sub un torent de imagini. Se exprima cu o emfaz\ care ]inea loc de spirit [i reu[ea s\-i serveasc\ fiec\ruia c`te un compliment confuz. La prima pauz\, `n timp ce douard, Bernard [i Sarah intrau, izbucnir\ aplauze de complezen]\; unii `[i prelungeau aplauzele, cu inten]ii ironice, f\r\ `ndoial\, [i poate cu speran]a c\ vor pune cap\t discursului; dar zadarnic: Justinien continu\; nimic nu-i putea descuraja elocven]a. ~n momentul acela `l acoperea cu florile retoricii sale pe contele de Passavant. Vorbi de Bara fix\ ca de o nou\ Iliad\. Se b\u `n s\n\tatea lui Passavant. douard nu avea pahar, cum de altfel nu avea nici Bernard, nici Sarah, a[a c\ nu fur\ obliga]i s\ ciocneasc\. Discursul lui Justinien se `ncheie cu ur\ri la adresa noii reviste [i cu vreo c`teva complimente pentru viitorul ei director, t`n\rul [i talentatul Molinier, `ndr\git de Muze, a c\rui frunte nobil\ [i pur\ nu va a[tepta mult\ vreme laurii. Olivier st\tuse aproape de u[a de la intrare pentru a-[i putea `nt`mpina prietenii la sosire. Complimentele exagerate ale lui Justinien `l st`njeneau `n modul cel mai v\dit; dar nu avea cum s\ evite ova]ia care urm\ discursului. Cei trei proasp\t sosi]i cinaser\ prea frugal pentru a se sim]i la unison cu ceilal]i. ~n acest fel de reuniuni `nt`rzia]ii `[i explic\ fie gre[it, fie prea bine starea de excitare a celorlal]i. Ei judec\, de[i nu e cazul s\ judece, [i exercit\, poate chiar involuntar, o critic\ necru]\toare. Cam `n aceast\ situa]ie erau douard [i Bernard. ~n ceea ce-o privea pe Sarah, c\uta s\ afle c`t mai multe despre acest mediu `n care, pentru ea, totul era nou, [i n-avea alt\ preocupare dec`t s\ ]in\ pasul cu to]i ceilal]i.
9/3/04
12:55 AM
Page 234
234
ANDR GIDE
235
Bernard nu cuno[tea pe nimeni. Olivier, care `l luase de bra], voi s\-l prezinte lui Passavant [i lui des Brousses. El refuz\, dar `ntre timp Passavant for]\ situa]ia [i, `naint`nd spre el, ì `ntinse m`na pe care, din decen]\, Bernard n-o putea refuza: Aud vorbindu-se despre dumneata de at`ta vreme, `nc`t am impresia c\ te [i cunosc. {i eu la fel, spuse Bernard pe un asemenea ton, `nc`t amabilitatea lui Passavant disp\ru cu des\v`r[ire. {i imediat se `ndrept\ spre douard. De[i c\l\torea foarte mult, [i chiar la Paris fiind tr\ia foarte retras, douard ì cuno[tea pe mul]i dintre cei de fa]\ [i nu se sim]ea deloc stingher. Nu era prea iubit, dar era stimat de confra]i [i accepta s\ fie socotit `nfumurat, de[i nu era dec`t distant. ~i pl\cea mai mult s\ asculte dec`t s\ vorbeasc\. Nepotul dumitale m-a f\cut s\ sper c\ vei veni, `ncepu Passavant cu o voce sc\zut\, aproape `n [oapt\. {i m\ bucuram, pentru c\ tocmai... Privirea ironic\ a lui douard t\ie restul frazei. Obi[nuit s\-[i subjuge interlocutorii [i s\ plac\, Passavant sim]ea nevoia, pentru a putea str\luci, s\ aib\ `n fa]a lui o oglind\ complezent\. ~[i redob`ndi totu[i siguran]a de sine, nef\c`nd parte dintre cei care-[i pierd pentru mult\ vreme prezen]a de spirit [i se las\ lua]i prin surprindere. {i dac\ douard nu intra de bun\voie `n acest joc, avea el cu ce s\-l `nfunde. Voiam s\ te intreb... relu\ el, continu`ndu-[i parc\ g`ndul: Mai ai ve[ti de la cel\lalt nepot al dumitale, prietenul meu Vincent? C\ci mai cu seam\ de el m\ sim]eam foarte legat. Nu, r\spunse sec douard. Acest nu `l descump\ni din nou pe Passavant, care nu prea [tia dac\ trebuie s\-l ia ca o dezmin]ire provocatoare sau pur [i simplu ca un r\spuns la `ntrebarea sa. Tulburarea lui nu dur\ dec`t o clip\; [i cu inocen]\, douard `l scoase din `ncurc\tur\, ad\ug`nd aproape imediat: Am aflat doar, de la tat\l s\u, c\ se afl\ `ntr-o c\l\torie cu prin]ul de Monaco. ~ntr-adev\r, am cerut unei prietene s\-l prezinte prin]ului. M-am bucurat c\ pot inventa aceast\ diversiune, pentru a-i abate g`ndurile de la nefericita lui aventur\ cu acea doamn\ Douviers... pe care o cuno[ti, din c`te mi-a spus Olivier. {i din pricina c\reia risca s\-[i strice via]a. Passavant [tia de minune s\ fie dispre]uitor, arogant, condescendent; dar acum se mul]umea cu primul pot c`[tigat [i era satisf\cut
c\ `l poate ]ine pe douard la respect. Acesta c\uta o replic\ ustur\toare. Ciudat, dar era total lipsit de prezen]\ de spirit. Din aceast\ cauz\, f\r\ `ndoial\, nu-i pl\cea s\ ias\ `n lume: nu reu[ea niciodat\ s\ fie sclipitor. {i acum spr`ncenele i se `ncruntar\. Passavant avea fler; sim]ea imediat c`nd cineva voia s\-i spun\ lucruri dezagreabile [i [tia s\ le pareze. A[a c\, `n aceea[i clip\, [i schimb`nd brusc tonul: Dar cine-i aceast\ delicioas\ copil\ care te `nso]e[te? `ntreb\ el z`mbind. Este, spuse douard, domni[oara Sarah Vedel; e chiar sora doamnei Douviers, prietena mea. ~n lips\ de altceva mai bun, `ncerca s\ dea acestor cuvinte: prietena mea un ascu]i[ de o intona]ie c`t mai t\ioas\; vorbele lui `ns\ nu-[i atinser\ ]inta, iar Passavant, f\r\ s\ le ia `n seam\, spuse: Ai fi at`t de amabil s\ m\ prezin]i? Spusese aceste ultime cuvinte, ca [i fraza precedent\, destul de tare, ca Sarah s\ le poat\ auzi; [i cum aceasta se `ntoarse spre ei, douard nu avu cum s\ se eschiveze: Sarah, contele de Passavant aspir\ la onoarea de a te cunoa[te, spuse el cu un z`mbet for]at. Passavant ceruse s\ li se aduc\ trei pahare curate `n care turn\ Kummel. To]i patru b\ur\ `n s\n\tatea lui Olivier. Sticla era aproape goal\ [i, cum Sarah era foarte mirat\ de cristalele care r\m\seser\ la fund, Passavant se str\dui s\ scoat\ c`teva, folosindu-se de un pai. O ar\tare ciudat\, cu fa]a t\v\lit\ parc\ prin f\in\, cu ochi de smoal\, cu p\rul lipit de cap, de parc\ ar fi fost o calot\ de mu[ama, se apropie, [i rumeg`nd cu un vizibil efort fiecare silab\: N-o s\ reu[e[ti. D\-mi mie sticla s-o sparg! {i lu`ndu-i-o din m`n\, o sf\r`m\ dintr-o lovitur\, izbind-o de pervazul ferestrei, apoi c\tre Sarah, oferindu-i fundul sticlei: Cu ace[ti mici poliedri ascu]i]i, dr\g\la[a domni[oar\ va reu[i f\r\ nici un efort s\-[i perforeze limba. Cine-i aceast\ paia]\? `l `ntreb\ ea pe Passavant, care o invitase s\ ia loc [i se a[ezase [i el l`ng\ ea. E Alfred Jarry, care a scris Ubu rege. Argonau]ii `l consider\ genial, pentru c\ publicul i-a fluierat piesa. Oricum `ns\, de mult nu s-a mai v\zut `n teatru ceva at`t de neobi[nuit. ~mi place mult Ubu rege, spuse Sarah, [i s`nt bucuroas\ c\ l-am `nt`lnit pe Jarry. Mi s-a spus c\ e tot timpul beat.
9/3/04
12:55 AM
Page 236
236
ANDR GIDE
237
~n seara asta e chiar obligatoriu s\ fie. L-am v\zut b`nd, la acest dineu, dou\ pahare mari de absint. Nu pare s\ fie prea st`njenit din pricina asta. Vrei o ]igar\? Trebuie s\ fumezi tu `nsu]i, ca s\ nu fii asfixiat de fumul celorlal]i. Se aplec\ spre ea, oferindu-i foc. Ea ron]\i c`teva cristale: Dar nu e dec`t zah\r candel, spuse, pu]in dezam\git\. Speram c\ va fi ceva foarte tare. ~n timp ce discuta cu Passavant, ì z`mbi lui Bernard, care r\m\sese l`ng\ ea. Ochii ei amuza]i erau neobi[nuit de str\lucitori. Bernard, care `n `ntuneric nu avusese cum s-o vad\, era acum frapat de asem\narea dintre ea [i Laura. Avea aceea[i frunte, acelea[i buze... ~n tr\s\turi i se deslu[ea, ce-i drept, o gra]ie mai pu]in angelic\, iar privirile ei st`rneau `n inima lui o tulburare confuz\. Pu]in st`njenit, se `ntoarse spre Olivier: Prezint\-m\, te rog, prietenului t\u Bercail. ~l mai `nt`lnise pe Bercail `n parcul Luxembourg, dar nu discutase niciodat\ cu el. Bercail, pu]in cam stingher `n acest mediu `n care Olivier abia `l introdusese [i unde timiditatea sa era pus\ la grea `ncercare, ro[ea de fiecare dat\ c`nd prietenul s\u `l prezenta drept unul dintre principalii redactori ai Avangardei. Fapt este c\ acel poem alegoric despre care i-a vorbit lui Olivier la `nceputul povestirii noastre urma s\ apar\ `n fruntea noii reviste, imediat dup\ manifest. ~n locul pe care ]i-l rezervasem ]ie, ì spunea Olivier lui Bernard. S`nt absolut sigur c\ `]i va pl\cea. E de departe cel mai bun lucru din acest num\r. {i foarte original! Lui Olivier ì pl\cea mai mult s\-[i laude prietenii dec`t s\ primeasc\ el `nsu[i laude. V\z`ndu-l pe Bernard c\ se apropie, Bercail se ridicase; ]inea cea[ca de cafea `n m`n\ cu at`ta st`ng\cie, `nc`t de emo]ie v\rs\ jum\tate din ea pe jiletc\. ~n clipa aceea se auzi foarte aproape de el vocea mecanic\ a lui Jarry: Micu]ul Bercail se va otr\vi, pentru c\ i-am turnat otrav\ `n cea[c\. Jarry f\cea haz de timiditatea lui Bercail [i se distra, c\ut`nd s\-l pun\ `n situa]ii nepl\cute. Dar Bercail nu se temea de Jarry. Ridic\ din umeri [i-[i termin\ lini[tit cafeaua. Dar \sta cine-i? `ntreb\ Bernard. Cum! Nu-l cuno[ti pe autorul lui Ubu rege? Imposibil! E Jarry? Credeam c\-i un chelner.
Oh! nici chiar a[a, spuse Olivier, vexat oarecum, c\ci se m`ndrea cu oamenii celebri pe care ì cuno[tea. Uit\-te mai bine la el! Nu g\se[ti c\ e un om extraordinar? Face tot ce-i st\ `n putin]\ ca s\ par\ extraordinar, spuse Bernard, care nu aprecia dec`t comportarea fireasc\, dar avea totu[i mult\ considera]ie pentru Ubu. ~mbr\cat cu un tradi]ional Gugusse de hipodrom, Jarry, prin `ntregul s\u fel de a fi, era excesiv de afectat; mai cu seam\ `n maniera lui de a vorbi, pe care mai mul]i Argonau]i se str\duiau cu mare zel s\ o imite, accentu`nd unele silabe, invent`nd cuvinte bizare sau st`lcind `n chip ciudat altele; dar numai Jarry reu[ea s\ aib\ acea voce f\r\ timbru, f\r\ c\ldur\, f\r\ inflexiuni, f\r\ relief. Dac\ l-ai cunoa[te, te asigur c\ l-ai g\si fermec\tor, relu\ Olivier. Prefer s\ nu-l cunosc. Are un aer feroce. A[a vrea el s\ par\. Passavant crede c\, `n fond, e o fire foarte bl`nd\. Numai c\ `n seara asta a b\ut enorm; [i nici o pic\tur\ de ap\, te rog s\ m\ crezi; nici m\car vin; nimic altceva dec`t absint [i b\uturi tari. Passavant se teme s\ nu `nceap\ iar cu excentricit\]ile lui. Numele lui Passavant mereu ì revenea, involuntar, pe buze [i cu c`t se str\duia s\-l evite, cu at`t revenea mai insistent. Exasperat c\ e at`t de pu]in st\p`n pe sine [i h\ituit parc\ de el `nsu[i, schimb\ subiectul: Ar trebui s\ discu]i pu]in cu Dhurmer. Team\ mi-e c\ m\ ur\[te de moarte pentru c\ i-am suflat postul de director al Avangardei; dar n-am nici o vin\; n-am avut ce face, a trebuit s\-l accept. ~ncearc\ s\-l faci s\ `n]eleag\ [i s\-l mai potole[ti. Pass... Mi s-a spus c\ e foarte pornit `mpotriva mea. Se poticnise iar, dar de data asta n-a mai c\zut. Sper c\ [i-a luat manuscrisul `napoi. Nu-mi place ce scrie, spuse Bercail; apoi, `ntorc`ndu-se spre Profitendieu: Dar dumneavoastr\, domnule, credeam c\... Oh! v\ rog nu-mi spune]i domnule... {tiu foarte bine c\ port un nume sup\r\tor [i ridicol... Dac\ voi scrie, `mi voi lua un pseudonim. Dar de ce nu ne-a]i dat nimic? Pentru c\ nu aveam nimic gata. Olivier, l\s`ndu-[i prietenii s\ discute, se `ndrept\ spre douard: Ai fost foarte dr\gu] c\ ai venit. Eram ner\bd\tor s\ te v\d. Numai c\ a[ fi preferat s\ te v\d oriunde altundeva dec`t aici...
9/3/04
12:55 AM
Page 238
238
ANDR GIDE
239
~n dup\-amiaza asta te-am c\utat. }i s-a spus? Am fost dezolat c\ nu te-am g\sit [i dac\ a[ fi [tiut unde te-a[ putea `nt`lni... Era bucuros c\ se poate exprima cu at`ta u[urin]\, amintindu-[i de vremurile c`nd, de fa]\ cu douard, tulburarea `l amu]ea. Dar, din p\cate, aceast\ u[urin]\ era datorat\ banalit\]ii vorbelor lui [i liba]iilor. Lucru de care douard `[i d\dea seama cu mult\ triste]e. I-am f\cut o vizit\ mamei dumitale. Am aflat c`nd m-am `ntors acas\, spuse Olivier consternat c\ douard ì vorbea cu dumneata. Se g`ndea chiar s\ i-o spun\. {i de-acum `nainte vei tr\i `n acest mediu? `l `ntreb\ douard privindu-l `n ochi. Oh! nici o grij\! N-am de g`nd s\ m\ schimb. E[ti chiar at`t de sigur? ~ntrebarea fusese pus\ pe un ton foarte grav, dr\g\stos, fr\]esc... Olivier sim]i c\ siguran]a i se clatin\. Socote[ti c\ rela]iile mele cu ace[ti oameni constituie o gre[eal\? Cu vreo c`]iva dintre ei poate c\ nu; dar `n privin]a altora nu `ncape discu]ie. Olivier lu\ acest plural drept un singular. Crezu c\ douard `l vizeaz\ `n mod deosebit pe Passavant [i, `n aceea[i clip\, cerul din sinea lui fu br\zdat de un fulger orbitor [i dureros, ce r\zb\tea prin norii care de diminea]\ se `ndesiser\ amenin]\tor `n inima lui. ~l iubea pe Bernard, `l iubea pe douard at`t de mult, `nc`t nu era `n stare s\ suporte g`ndul c\ ei nu-l pre]uiesc. C`nd era cu douard, ie[ea la iveal\ ceea ce era mai bun `n el. ~n preajma lui Passavant, ceea ce era mai r\u; acum recuno[tea acest lucru; dar nu l-a recunoscut oare totdeauna? Orbirea lui fa]\ de Passavant nu fusese voit\? Recuno[tin]a lui fa]\ de tot ceea ce contele f\cuse pentru el se transforma acum `n ranchiun\. ~l renega cu disperare. Iar ceea ce v\zu `n momentele acelea `l f\cu s\-l urasc\. Passavant, aplecat peste Sarah, ì prinsese mijlocul cu bra]ul [i se ar\ta din ce `n ce mai st\ruitor. Pus `n gard\ de zvonurile care se r\sp`ndiser\ `n privin]a rela]iilor lui cu Olivier, c\uta acum s\ arunce praf `n ochii lumii. {i ca s\ atrag\ [i mai mult aten]ia asupra lui, se hot\r` s-o ia pe Sarah pe genunchi. Sarah p`n\ atunci nu se prea ap\rase, dar privirea ei c\uta ochii lui Bernard [i, c`nd ì `nt`lni, sur`se de parc-ar fi vrut s\ spun\: Uit\-te [i tu c`t de departe se poate merge cu mine. Passavant `ns\ se temea c\ se cam gr\be[te. ~i lipsea experien]a.
Dac\ m\car a[ reu[i s\-i mai dau de b\ut, m-a[ hazarda mai mult, `[i spunea el, `ntinz`nd m`na care-i r\m\sese liber\ spre o sticl\ de curaao. Olivier, care `l observa, i-o lu\ `nainte [i apuc\ sticla numai pentru a nu i-o l\sa lui Passavant; dar imediat i se p\ru c\ va g\si `n b\utur\ un pic de curaj; curajul care sim]ea c\-l p\r\se[te tocmai c`nd avea nevoie de el pentru a-i spune lui douard, v\rs`ndu-[i toat\ durerea: N-ar fi depins dec`t de dumneata. Olivier `[i umplu paharul [i `l goli dintr-o `nghi]itur\. ~n aceea[i clip\ `l auzi pe Jarry, care trecea de la un grup la altul, morm\ind pe c`nd se strecura prin spatele lui Bercail: {i-acum o s\-l obor`m pe micu]ul Bercail. Acesta se `ntoarse brusc: Repet\ cu voce tare ce-ai spus! Jarry, `ntre timp, se [i `ndep\rtase de el. F\cu mai `ntì ocolul mesei, apoi repet\ cu o voce strident\: {i-acum o s\-l obor`m pe micu]ul Bercail; apoi scoase din buzunar un pistol cu care Argonau]ii `l v\zuser\ deseori juc`ndu-se, [i ochi. Jarry `[i f\cuse o reputa]ie de bun tr\g\tor. Se auzir\ proteste. Nu se [tia dac\ `n halul acela de be]ie s-ar fi mul]umit s\ se prefac\ doar c\ trage. Dar micu]ul Bercail voi s\ arate c\ nu se teme [i, urc`ndu-se pe un scaun, cu mìnile la spate, lu\ o atitudine napoleonian\. Era pu]in ridicol, [i chiar se auzir\ ni[te r`sete, acoperite imediat de aplauze. Passavant ì spuse lui Sarah `n mare grab\: S-ar putea s\ se termine ur`t. E beat mort. Ascunde]i-v\ sub mas\! Des Brousses `ncerc\ s\-l re]in\ pe Jarry, dar acesta se desprinse [i se urc\ la r`ndul lui pe un scaun (iar Bernard v\zu atunci c\ e `nc\l]at cu escarpeni de bal). Fa]\ `n fa]\ cu Bercail, `ntinse bra]ul ca s\ ocheasc\. Stinge]i lumina! Stinge]i lumina! strig\ des Brousses. douard, care r\m\sese mai l`ng\ u[\, r\suci comutatorul. Sarah se ridicase, urm`nd `ndemnul lui Passavant; [i, de `ndat\ ce se f\cu `ntuneric, se lipi de Bernard pentru a-l atrage [i pe el sub mas\, `mpreun\ cu ea. Jarry trase. Pistolul fusese `nc\rcat cu gloan]e oarbe. Se auzi totu[i un strig\t de durere; era Justinien, care primise toat\ fultuiala `n ochi. {i c`nd se aprinse lumina, Bercail st`rni admira]ia celorlal]i, st`nd tot pe scaun, `n aceea[i pozi]ie, nemi[cat, poate pu]in mai palid. ~ntre timp, prezidenta f\cu o criz\ de nervi. Toat\ lumea s\ri s-o ajute: E o idio]enie s\ le provoci oamenilor asemenea emo]ii!
9/3/04
12:55 AM
Page 240
240
ANDR GIDE
241
Fiindc\ pe mas\ nu se g\sea nici o caraf\ cu ap\, Jarry, cobor`t de pe piedestalul s\u, muie `n alcool o batist\, vr`nd s\-i fric]ioneze t`mplele, `n chip de scuz\. Bernard nu r\mase sub mas\ dec`t o clip\; exact at`t c`t s\ simt\ buzele arz\toare ale lui Sarah strivindu-se voluptos de ale sale. Olivier ì urmase; din prietenie, din gelozie... Be]ia st`rnea `n el acel sentiment `ngrozitor, pe care [i-l cuno[tea at`t de bine, c\ e l\sat la o parte. C`nd ie[i la r`ndul s\u de sub mas\, se sim]i pu]in ame]it. Atunci `l auzi pe Dhurmer strig`nd: Ia uita]i-v\ la Molinier! E poltron ca o femeie. Ceea ce `ntrecea m\sura. F\r\ s\-[i dea prea bine seama ce face, Olivier se av`nt\ cu m`na ridicat\ spre Dhurmer. Avea senza]ia c\ se mi[c\ `n vis. Dhurmer eschiv\ lovitura. {i tot ca `ntr-un vis, m`na lui Olivier nu `nt`lni dec`t golul. Se produsese mare zarv\ [i, `n timp ce unii se aflau `n treab\ prin preajma prezidentei, care continua s\ gesticuleze [i chel\l\ia ascu]it, al]ii `l `nconjurau pe Dhurmer care striga: Nu m-a atins! Nu m-a atins!... sau al]ii pe Olivier care, cu obrajii ca para focului, se preg\tea s\ se av`nte din nou [i era greu de potolit. Atins sau nu, Dhurmer trebuia s\ se considere p\lmuit; asta `ncerca Justinien s\-l fac\ s\ `n]eleag\, `n timp ce-[i oblojea ochiul. Era o chestiune de demnitate. Dar lui Dhurmer ì p\sa prea pu]in de lec]iile de demnitate ale lui Justinien. {i repeta cu `nc\p\]`nare: Nu m-a atins... Nu m-a atins... Mai las\-l `n pace! spuse des Brousses. Nu po]i for]a oamenii s\ se bat\ f\r\ voia lor. Olivier declara totu[i, sus [i tare, c\ dac\ Dhurmer nu era satisf\cut, era gata s\-l mai p\lmuiasc\; [i hot\r`t s\-l provoace pe cel\lalt la duel, le ceru lui Bernard [i lui Bercail s\ binevoiasc\ a-i fi martori. Nici unul din ei nu se pricepea la a[a-zisele afaceri de onoare; dar Olivier nu `ndr\znea s\ se adreseze lui douard. Cravata i se desf\cuse, p\rul ì c\dea `n la]e pe fruntea asudat\; un tremur convulsiv ì scutura mìnile. douard `l lu\ de bra]: Vino s\ te speli cu pu]in\ ap\ rece pe fa]\! Tu nu vezi c\ te por]i ca un nebun? ~l trase spre toalet\. De `ndat\ ce ie[i din sal\, Olivier `[i d\du seama c`t era de beat. C`nd sim]ise m`na lui douard pun`ndu-se pe bra]ul lui, avusese senza]ia c\ le[in\ [i se l\sase condus, f\r\ s\ opun\ nici o rezisten]\. Din ceea ce-i spusese douard nu re]inuse dec`t tutuiala. A[a cum un
mare nor de furtun\ se sparge `n ploaie, i se p\rea c\ inima lui se va rev\rsa pe dat\ `ntr-un potop de lacrimi. Un prosop ud, pe care douard i-l puse pe frunte, `l f\cu s\ se dezmeticeasc\. Ce se `nt`mplase? ~[i amintea vag c\ se purtase ca un copil, ca o brut\... Se sim]ea ridicol, abject... Atunci, cutremurat de disperare [i de dragoste, se `ndrept\ spre douard [i, lipindu-se de el, hohoti: Ia-m\ de aici! douard era [i el extrem de emo]ionat: Vrei s\ mergi acas\? `ntreb\ el. P\rin]ii mei nu [tiu c\ m-am `ntors. Pe c`nd traversau cafeneaua spre ie[ire, Olivier ì spuse c\ avea de scris o scrisoare. Dac\ o pun la cutie acum, va ajunge mìne la prima or\. A[ezat la o mas\ din cafenea, scrise:
Dragul meu Georges, Da, eu `]i scriu, pentru a-]i cere un mic serviciu. F\r\ `ndoial\ c\ nu afli nici o noutate c`nd `]i spun c\ s`nt la Paris, fiindc\ s`nt sigur c\ m-ai z\rit azi-diminea]\ l`ng\ Sorbona. Am stat la contele de Passavant (not\ aici adresa); lucrurile mele s`nt `nc\ la el. Din motive care mi-ar lua prea mult timp, ca s\ ]i le explic [i care pe tine nici nu te-ar interesa, prefer s\ nu m\ mai `ntorc la el. Numai pe tine te pot ruga s\-mi aduci sus-numitele lucruri. ~mi vei face, nu-i a[a, acest serviciu; pentru care m\ voi revan[a. ~n primul r`nd cuf\rul, care e `ncuiat. C`t despre lucrurile care se afl\ prin camer\, le vei pune tu `nsu]i `n valiza mea [i le vei aduce pe toate la unchiul douard. ~]i voi pl\ti taxiul. Din fericire, mìne e duminic\; a[a c\ vei putea s\ te apuci de treab\ de `ndat\ ce prime[ti biletul meu. Pot conta pe tine, nu-i a[a? Fratele t\u mai mare, Olivier P.S. Te [tiu descurc\re] [i nu m\ `ndoiesc c\ vei duce treaba la bun sf`r[it. At`t numai vreau s\-]i mai spun: dac\ vei avea de-a face direct cu Passavant, fii c`t se poate de rece cu el. Pe mìne diminea]\.
Cei care nu auziser\ vorbele injurioase ale lui Dhurmer nu-[i puteau prea bine explica nea[teptata agresiune a lui Olivier. Li se p\rea c\ [i-a pierdut capul. Dac\ ar fi [tiut s\-[i p\streze s`ngele rece, Bernard l-ar fi aprobat; Dhurmer nu-i pl\cea; dar recuno[tea c\
9/3/04
12:55 AM
Page 242
242
ANDR GIDE
243
Olivier a ac]ionat ca un nebun [i p\rea c\ numai el e vinovat de toate. Bernard suferea auzind c`t de sever e judecat. Se apropie de Bercail [i-[i d\dur\ `nt`lnire pentru a doua zi. Oric`t de absurd\ putea fi aceast\ afacere, pentru ei important era s\ fie am`ndoi corec]i. Convenir\ s\ mearg\ la clientul lor la orele nou\. De `ndat\ ce prietenii s\i plecar\, Bernard nu mai avu nici un motiv [i nici poft\ s\ mai r\m`n\. O c\ut\ din priviri pe Sarah [i `n inim\ sim]i un fel de turbare, v\z`nd-o a[ezat\ pe genunchii lui Passavant. Am`ndoi p\reau be]i; totu[i Sarah se ridic\, v\z`ndu-l pe Bernard c\ se apropie: S\ plec\m, ì zise ea lu`ndu-l de bra]. Pretinse c\ vrea s\ mearg\ acas\ pe jos. Distan]a nu era mare [i f\cur\ drumul f\r\ s\-[i spun\ un cuv`nt. La pension toate luminile erau stinse. Tem`ndu-se s\ nu atrag\ aten]ia, merser\ b`jbìnd p`n\ ajunser\ la scara de serviciu, apoi aprinser\ c`teva chibrituri. Armand veghea. C`nd ì auzi urc`nd, ie[i pe palier cu o lamp\ `n m`n\. Ia tu lampa asta, ì spuse lui Bernard (se tutuiau din ziua precedent\). Lumineaz\-i drumul lui Sarah; `n camera ei nu e lum`nare... {i d\-mi chibriturile tale ca s-o aprind pe a mea. Bernard o `nso]i pe Sarah `n cea de-a doua camer\. Dar abia intrar\ c\ Armand, aplec`ndu-se spre ei, din spate, sufl\ `n lamp\ [i le-o stinse, apoi, zeflemitor: Noapte bun\, le spuse. Dar fi]i aten]i s\ nu face]i g\l\gie. Al\turi dorm p\rin]ii. Apoi, d`ndu-se repede `napoi, ie[i, `nchise u[a [i trase z\vorul.
IX
Armand s-a `ntins pe pat `mbr\cat. {tie c\ nu va putea dormi. A[teapt\ s\ se fac\ ziu\. Mediteaz\. Ascult\. Casa se odihne[te; `n ora[, `n `ntreaga natur\, nici un zgomot. De `ndat\ ce o lumin\ slab\, r\zb\t`nd din cerul `ngust `n camera lui prin fereastra din acoperi[, ì permite s\ disting\ din nou hido[enia od\ii, se ridic\. Se duce la u[a pe care o z\vor`se `n ajun pe `ntuneric: o `ntredeschide u[urel... Draperiile din camera lui Sarah nu s`nt `nchise. Zorii `n\lbesc geamul. Armand `nainteaz\ spre patul `n care dorm sora sa [i Bernard. Un
cear[af le acoper\ pe jum\tate membrele `nl\n]uite. C`t s`nt de frumo[i! Armand ì contempl\ `ndelung. Ar vrea s\ fie somnul lor, s\rutul lor. La `nceput z`mbe[te, apoi, printre cuverturile aruncate vrai[te la picioarele patului, `ngenuncheaz\. La ce zei se roag\ astfel, cu mìnile `mpreunate? E cuprins de o nespus\ emo]ie. Buzele ì tremur\... Z\re[te sub pern\ o batist\ p\tat\ de s`nge; se ridic\, o ia str`ng`nd-o `n pumn [i, hohotind, `[i lipe[te buzele de mica pat\ de culoarea chihlimbarului. Dar `n prag se `ntoarce. Vrea s\-l trezeasc\ pe Bernard. Acesta ar trebui s\ se `ntoarc\ `n camera sa `nainte ca cineva din pension s\ se fi trezit. La zgomotul u[or pe care `l face Armand, Bernard deschide ochii. Armand o ia la fug\ l\s`nd u[a deschis\. Pleac\ deci din camer\, coboar\ pe scar\; se va ascunde unde va nimeri; prezen]a lui l-ar putea st`njeni pe Bernard; nu vrea s\ dea ochii cu el. De la o fereastr\ din sala de studiu, c`teva clipe mai t`rziu, `l va vedea trec`nd, furi[`ndu-se pe l`ng\ ziduri ca un ho]... Bernard n-a dormit prea mult. Dar a gustat `n noaptea aceasta o uitare mai odihnitoare dec`t somnul; exaltare [i nimicire `n acela[i timp a fiin]ei sale. Se strecoar\ `ntr-o zi nou\, necunoscut sie[i, r\zvr\tit, u[or, nou, lini[tit [i frem\t`nd ca un zeu. A l\sat-o pe Sarah dormind; s-a desprins pe furi[ din bra]ele ei. Dar cum? F\r\ `nc\ un s\rut, f\r\ o ultim\ privire, f\r\ o suprem\ `mbr\]i[are dr\g\stoas\? A p\r\sit-o astfel pentru c\ e un insensibil? Nu [tiu. Nici el nu [tie. ~[i d\ silin]a s\ nu se g`ndeasc\, jenat c\ trebuie s\ `ncorporeze aceast\ noapte f\r\ precedent `n antecedentele existen]ei sale. Nu; e vorba de un apendice, de o anex\ care nu-[i g\se[te loc `n corpul c\r]ii carte `n care povestea vie]ii lui va continua, nu-i a[a, va fi reluat\, ca [i cum nimic nu s-ar fi `nt`mplat. A urcat `n camera pe care o `mparte cu micu]ul Boris. Acesta doarme ad`nc. E un copil! Bernard `[i r\v\[e[te patul, bo]e[te a[ternutul ca s\ se cread\ c\ a dormit aici. Se spal\ `ndelung. Dar, la vederea lui Boris, g`ndurile i se `ntorc la Saas-Fe. ~[i aminte[te de ce-i spusese Laura atunci: Nu pot accepta de la dumneata dec`t devo]iunea pe care mi-o oferi. Celelalte vor avea exigen]ele lor, care vor trebui s\-[i g\seasc\ `mplinirea altundeva. Aceast\ fraz\ `l revoltase. I se p\rea c\ o aude [i acum. Nu se mai g`ndise la ea, dar `n aceast\ diminea]\ memoria lui era extrem de limpede [i de activ\. Creierul ì func]iona f\r\ voia lui cu o nemaipomenit\ vioiciune. Bernard `nl\tur\ imaginea Laurei, voi s\ `n\bu[e aceste amintiri; [i ca s\ nu se mai g`ndeasc\ la ele, ia un manual [i se `nver[uneaz\ s\ citeasc\ pentru examen. Dar `n odaia asta te sufoci. Coboar\ s\ lucreze `n gr\din\. Ar vrea s\ ias\ `n strad\, s\
9/3/04
12:55 AM
Page 244
244
ANDR GIDE
245
mearg\, s\ alerge, s\ se av`nte `n larg, s\ respire. P`nde[te poarta; [i de `ndat\ ce portarul o deschide, evadeaz\. Cu cartea la el, se duce `n parcul Luxembourg [i se a[az\ pe o banc\. G`ndurile i se deap\n\ m\t\soase, dar fragile; dac\ trage prea tare, firul se rupe. De `ndat\ ce vrea s\ `nve]e, `ntre carte [i el se plimb\ amintiri indiscrete; [i nu amintirile clipelor de mare bucurie, ci micile detalii stranii [i meschine, de care amorul propriu se aga]\; se aga]\ [i se simte umilit. De acum `nainte nu va mai fi at`t de novice. Pe la orele nou\ se ridic\ [i se duce s\-l ia pe Bercail. Am`ndoi se vor duce la douard. douard locuia `n Passy, la ultimul etaj al unui imobil. Odaia lui d\dea spre o spa]ioas\ camer\ de lucru. C`nd `n zori, Olivier se trezise, douard, la `nceput, nu [i-a f\cut griji. M\ duc s\ m\ odihnesc pu]in pe divan, spusese Olivier. {i cum douard se temea s\ nu r\ceasc\, i-a spus lui Olivier s\ ia cu el [i ni[te pleduri. Ceva mai t`rziu, se trezise [i douard. F\r\ `ndoial\ c\ adormise f\r\ s\-[i dea seama, c\ci acum se mira c\ se f\cuse ziu\ de-a binelea. Voia s\ vad\ cum a dormit Olivier; voia s\-l vad\; [i poate c\ un presentiment nedeslu[it `l `ndemna... Camera de lucru era goal\. Pledurile r\m\seser\ la picioarele divanului nedesf\cute. Un miros `ngrozitor de gaz ì atrase aten]ia. Din camera de lucru se intra `ntr-o mic\ `nc\pere care servea ca baie. Indiscutabil c\ de acolo venea mirosul; [i `ntr-acolo alerg\; dar la `nceput nu reu[i s\ deschid\ u[a; ceva o bloca: era corpul lui Olivier, pr\bu[it pe marginea c\zii, dezbr\cat, `nghe]at, livid [i n\cl\it `ngrozitor de propria vom\. douard `nchise imediat robinetul de gaz de la cazanul de baie. Ce se `nt`mplase? Accident? Congestie?... Greu de crezut. Cada era goal\. Lu\ muribundul `n bra]e [i-l duse `n camera de al\turi, `l `ntinse pe covor, `n fa]a ferestrei larg deschise. ~n genunchi, aplecat cu mult\ duio[ie peste el, c\uta s\-i aud\ respira]ia. Olivier `nc\ mai r\sufla, dar slab... Atunci douard, disperat, se str\dui s\ reanimeze pu]inul acela de via]\, care era pe cale s\ se sting\: ì ridic\ ritmic bra]ele f\r\ vlag\, ì ap\s\ coastele, ì fric]ion\ toracele, `ncerc\ tot ce-[i amintea el c\ trebuie f\cut `n caz de asfixie, dezolat c\ nu le poate face pe toate `n acela[i timp. Olivier st\tea cu ochii `nchi[i. Cu degetele, douard ì ridic\ pleoapele, care c\zur\ la loc peste o privire f\r\ via]\. Inima ì b\tea, totu[i. C\ut\ zadarnic s\ruri sau ni[te coniac. Puse ap\ la `nc\lzit, ì ridic\ bustul [i capul. Apoi culc\ trupul inert pe divan [i-l acoperi cu pledurile. Ar fi vrut s\ cheme un medic, dar nu `ndr\znea
s\-l lase singur pe Olivier. ~n fiecare diminea]\ venea o servitoare, pentru a face cur\]enie; dar sosi abia pe la orele nou\. De cum intr\, o trimise s\ aduc\ un doctor din cartier; apoi o chem\ imediat `napoi, tem`ndu-se c\ ulterior s-ar putea deschide o anchet\. ~ntre timp, Olivier `[i revenea `ncet `n sim]iri. douard se a[ezase la c\p\tìul lui, l`ng\ divan. Privea fa]a aceea `ntunecat\ [i nu reu[ea s\-i afle taina. De ce? De ce? Po]i s\ te la[i `mpins de nes\buin]\ seara, c`nd e[ti beat; dar hot\r`rile din zori se iau din imboldul virtu]ii. Renun]\ s\ mai caute vreo explica]ie, a[tept`nd clipa c`nd Olivier va putea, `n sf`r[it, s\ vorbeasc\. De acum `nainte nu-l va mai p\r\si. ~i lu\ o m`n\ `ntre mìnile sale, [i `n aceast\ atingere `[i concentr\ toate `ntreb\rile, toate g`ndurile, `ntreaga lui via]\. ~n cele din urm\, i se p\ru c\ m`na lui Olivier r\spunde foarte slab la str`nsoarea mìnilor lui... Atunci se aplec\ [i s\rut\ fruntea aceea br\zdat\ de o imens\ [i misterioas\ durere. Auzi soneria. Se ridic\ pentru a deschide. Erau Bernard [i Lucien Bercail. douard ì re]inu `n vestibul [i ì `n[tiin]\ de cele `nt`mplate; apoi, lu`ndu-l pe Bernard de-o parte, `l `ntreb\ dac\ Olivier mai le[inase [i `nainte sau mai avusese astfel de crize... Deodat\, Bernard `[i aminti de conversa]ia lor din ajun, [i mai cu seam\ de anumite cuvinte rostite de Olivier, c\rora abia le d\duse importan]\, dar pe care acum le `n]elegea mult mai limpede. Adev\rul e c\ tocmai eu i-am vorbit despre sinucidere, ì spuse el lui douard. L-am `ntrebat dac\ `n]elegea ce `nseamn\ s\ te omori din exces de via]\, pur [i simplu, din entuziasm, cum spunea Dimitri Karamazov. Eram foarte absorbit de propriile idei [i nu d\deam importan]\ dec`t vorbelor mele; dar acum `mi amintesc ce mi-a r\spuns. {i ce ]i-a r\spuns? insist\ douard, c\ci Bernard se oprise [i p\rea c\ nu vrea s\ spun\ mai mult. C\ `n]elegea s\ te sinucizi, dar numai dup\ ce vei fi atins o asemenea culme de bucurie `nc`t, dup\ aceea, nu mai po]i dec`t s\ cobori. Am`ndoi, f\r\ s\-[i mai spun\ nimic, se privir\ ochi `n ochi. ~ncepeau acum s\ `n]eleag\. ~n cele din urm\, douard r\mase cu privirea a]intit\ `n gol; iar Bernard era sup\rat pe el `nsu[i pentru c\ vorbise. Se apropie de Bercail. Sup\r\tor este faptul, spuse atunci acesta, c\ s-ar putea crede c-ar fi vrut s\ se omoare pentru a evita duelul. douard nu se mai g`ndea la duel: Proceda]i ca [i cum nu s-ar fi `nt`mplat nimic, spuse el. Merge]i la Dhurmer [i spune]i-i s\ v\ pun\ `n leg\tur\ cu martorii lui. {i cu ei ve]i
9/3/04
12:55 AM
Page 246
246
ANDR GIDE
247
l\muri lucrurile, dac\ aceast\ afacere idioat\ nu se va aranja de la sine. Dhurmer nu s-a ar\tat deloc dornic s\ `mping\ lucrurile prea departe. N-o s\-i povestim nimic, spuse Lucien, pentru a-i l\sa lui ru[inea de a da `napoi. C\ci se va eschiva, s`nt sigur de asta. Bernard `ntreb\ dac\ n-ar putea s\-l vad\ pe Olivier. Dar douard voia s\ fie l\sat s\ se odihneasc\ `n lini[te. Bernard [i Lucien erau tocmai pe picior de plecare, c`nd sosi micu]ul Georges. Venea de la Passavant, dar nu reu[ise s\ ia lucrurile fratelui s\u. Domnul conte a plecat, i s-a spus. {i nu ne-a l\sat nici o dispozi]ie. {i servitorul i-a `nchis u[a `n nas. O anumit\ gravitate `n tonul lui douard [i `n comportarea celorlal]i doi `l nelini[ti pe Georges. Sim]i c\ se petrece ceva insolit [i ceru l\muriri. douard se sim]i obligat s\-i povesteasc\ totul. Dar s\ nu spui nimic p\rin]ilor t\i. Georges era `nc`ntat c\ i se `mp\rt\[e[te un mare secret. {tim s\ t\cem, spuse. {i cum nu avea nici o treab\ `n diminea]a aceea, se oferi s\-i `nso]easc\ pe Bernard [i pe Lucien p`n\ la Dhurmer. Dup\ plecarea celor doi, douard o chem\ pe slujnic\. Al\turi de camera lui, se afla o odaie pentru oaspe]i pe care el ì ceru s-o preg\teasc\ pentru a-l putea instala acolo pe Olivier. Apoi intr\ f\r\ zgomot `n camera de lucru. Olivier se odihnea. douard se a[ez\ l`ng\ el. Luase o carte, dar o arunc\ f\r\ s-o mai deschid\ [i r\mase s\-[i vegheze prietenul care dormea.
X
Nimic din ceea ce i se `nf\]i[eaz\ sufletului nu este simplu; iar sufletul nu se `nf\]i[eaz\ niciodat\ simplu nim\nui.
PASCAL
Cred c\ ar fi bucuros s\ te vad\, ì spuse douard lui Bernard, a doua zi. M-a `ntrebat azi-diminea]\ dac\ n-ai fost pe-aici ieri. Probabil c\ ]i-a auzit vocea, de[i eu credeam c\ e `n stare de incon[tien]\... St\ cu ochii `nchi[i, dar nu doarme. Nu scoate un cuv`nt. Adesea `[i duce m`na la frunte semn c\ sufer\. De `ndat\
ce-i spun ceva, se `ncrunt\; dar dac\ vreau s\ plec, m\ cheam\ [i-mi spune s\ m\ a[ez l`ng\ el... Nu, nu mai e `n camera de lucru. L-am instalat `n odaia de l`ng\ camera mea, a[a c\ acum pot primi vizite f\r\ s\-l deranjez. Intrar\ la Olivier. Am venit s\ v\d ce mai faci, spuse Bernard aproape `n [oapt\. Tr\s\turile lui Olivier se `nviorar\ auzind vocea prietenului s\u. Aproape z`mbi: Te a[teptam. Plec, dac\ te obosesc. R\mì. Dar spun`nd acest cuv`nt, Olivier `[i puse un deget pe buze. Cerea s\ nu i se mai vorbeasc\. Bernard, care urma s\ se prezinte peste trei zile la probele orale, avea totdeauna cu el unul dintre manualele acelea, `n care se concentreaz\ ca un elixir toat\ am\r\ciunea materiilor cerute la examen. Se a[ez\ la c\p\tìul prietenului s\u [i se cufund\ `n lectur\. Olivier, cu fa]a `ntoars\ spre perete, p\rea c\ doarme. douard se retr\sese `n camera sa; din c`nd `n c`nd venea p`n\ `n u[a dintre cele dou\ od\i, care r\m\sese deschis\. La fiecare dou\ ore ì d\dea lui Olivier o can\ de lapte, dar numai `ncep`nd din aceast\ diminea]\, pentru c\ `n ziua precedent\ stomacul bolnavului nu suportase nimic. Trecu o bun\ bucat\ de vreme. Bernard se ridic\, vr`nd s\ plece. Olivier se `ntoarse, ì `ntinse m`na [i, `ncerc`nd s\ z`mbeasc\: Vii [i mìne? ~n ultima clip\ `l rechem\, ì f\cu semn s\ se aplece, de parc\ i-ar fi fost team\ c\ vocea sa n-ar fi reu[it s\ se fac\ auzit\, [i, foarte `ncet: Serios, crezi c-am fost un dobitoc? Apoi, ca pentru a preveni protestul lui Bernard, `[i duse din nou degetul la buze: Nu, nu... Mai t`rziu o s\ v\ explic eu. A doua zi, douard primi o scrisoare de la Laura; c`nd sosi Bernard, i-o d\du s-o citeasc\:
Scumpul meu prieten, ~]i scriu `n mare grab\, str\duindu-m\ s\ previn o nenorocire absurd\. M\ vei ajuta [i dumneata, s`nt sigur\, dac\, evident, aceast\ scrisoare nu-]i va ajunge cu `nt`rziere.
9/3/04
12:55 AM
Page 248
248
ANDR GIDE
Flix tocmai a plecat spre Paris cu inten]ia de a se `nt`lni cu dumneata. Sus]ine c\ va ob]ine de la dumneata l\muririle pe care eu refuz s\ i le dau; c\ va afla prin dumneata numele celui pe care ar vrea s\-l provoace la duel. Am f\cut tot ce mi-a stat `n putin]\ ca s\-l opresc, dar hot\r`rea lui a r\mas de neclintit [i tot ce i-am spus `n aceast\ privin]\ n-a f\cut dec`t s\-l `nver[uneze [i mai mult. Numai dumneata vei reu[i s\-l faci s\-[i schimbe p\rerea. Are `ncredere `n dumneata [i te va asculta, sper. ~]i dai seama c\ n-a ]inut `n via]a lui `n m`n\ un pistol sau o floret\. {i nu suport g`ndul c\ [i-ar putea risca via]a pentru mine; dar, de[i abia `ndr\znesc s\ recunosc, m\ tem mai ales de faptul c\ ar putea deveni ridicol. De c`nd m-am re`ntors, Flix se poart\ cu mine deosebit de atent, e foarte dr\g\stos [i gentil; dar eu nu m\ pot preface c\ ]in la el mai mult dec`t ]in `n realitate. Sufer\ din pricina asta [i cred c\ dorin]a de a-mi c`[tiga stima [i admira]ia `l `ndeamn\ la acest demers pe care cred c\ [i dumneata `l consideri nes\buit, dar la care el se g`nde[te zi de zi; de la `ntorcerea mea a devenit ideea lui fix\. F\r\ `ndoial\ c\ m-a iertat, dar `l ur\[te de moarte pe cel\lalt. Te implor s\-l prime[ti cu aceea[i afec]iune cu care m-ai primi pe mine; vei da astfel cea mai mi[c\toare dovad\ de prietenie. Iart\-m\ c\ nu ]i-am scris mai cur`nd, pentru a-]i spune `nc\ o dat\ c`t de recunosc\toare `]i s`nt pentru grija [i devotamentul cu care m-ai cople[it `n timpul [ederii mele `n Elve]ia. Amintirea acelor timpuri `mi `nc\lze[te inima [i m\ ajut\ s\ suport via]a. Prietena dumitale nelini[tit\ [i mereu `ncrez\toare, LAURA
249
Ce ave]i de g`nd s\ face]i? `ntreb\ Bernard, restituindu-i scrisoarea. Ce s\ fac? r\spunse douard pu]in agasat, nu at`t de `ntrebarea lui Bernard, c`t de faptul c\ [i-o pusese el `nsu[i. Dac\ vine, `l voi primi c`t voi putea de bine. M\ voi str\dui s\-l sf\tuiesc, dac\-mi cere p\rerea; voi `ncerca s\-l conving c\ n-are altceva mai bun de f\cut dec`t s\ se potoleasc\. Oameni ca acest s\rman Douviers fac o mare gre[eal\, c`nd `ncearc\ s\ ias\ `n eviden]\. Crede-m\ c\ ai g`ndi la fel ca mine dac\ l-ai cunoa[te! Laura e n\scut\ pentru rolurile de prim\ m`n\. Fiecare dintre noi `[i asum\ o dram\ pe m\sura sa [i prime[te contingentul s\u de tragic. {i ce-am putea face? Drama Laurei este c\ s-a c\s\torit cu un figurant. {i nu mai e nimic de f\cut. Iar drama lui Douviers este c\ s-a c\s\torit cu cineva care-i va r\m`ne mereu superior, orice-ar face, continu\ Bernard. Orice-ar face el... relu\ douard ca un ecou [i orice-ar face Laura. Demn de admira]ie mi se pare `ns\ faptul c\, regret`ndu-[i
gre[eala [i din c\in]\, Laura vrea s\ se umileasc\ fa]\ de el; numai c\ `ndat\ el se prosterneaz\ [i mai ad`nc `n fa]a ei; a[a c\ orice ar face unul sau cel\lalt, pe el `l coboar\, iar pe ea o `nal]\. ~l depl`ng, f\r\ `ndoial\, spuse Bernard. Dar de ce nu admite]i c\ prin aceast\ prosternare se `nal]\ [i el? Pentru c\ e lipsit de lirism, r\spunse categoric douard. Nu `n]eleg ce vre]i s\ spune]i. Adic\ nu se uit\ niciodat\ pe sine `n ceea ce simte, a[a c\ nu `ncearc\ nici o tr\ire mare. Nu-mi cere s\-]i spun mai mult `n privin]a asta! Am ideile mele, care `ns\ nu se las\ m\surate [i nici eu nu prea `ncerc s\ le c`nt\resc. Paul-Ambroise obi[nuie[te s\ spun\ c\ nu accept\ s\ ]in\ cont de ceva ce nu poate fi exprimat `n cifre; f\c`nd, dup\ p\rerea mea, un joc de cuvinte c`nd spune a ]ine cont; c\ci din contul acela, cum s-ar zice, e[ti silit s\-L omi]i pe Dumnezeu. {i tocmai `ntr-acolo tinde [i el, [i asta dore[te... Uite: eu cred c\ numesc lirism starea de spirit a omului care consimte s\ se lase `nvins de Dumnezeu. Nu e tocmai asta semnifica]ia cuv`ntului entuziasm? Poate [i a cuv`ntului inspira]ie. Da, chiar asta vreau s\ spun. Douviers e un ins incapabil de inspira]ie. S`nt de acord c\ Paul-Ambroise are dreptate c`nd consider\ inspira]ia ca deosebit de prejudiciabil\ artei; [i cred din toat\ inima c\ nu po]i fi artist dec`t cu o condi]ie: s\-]i domini starea liric\; dar, pentru a o putea domina, important este ca mai `ntì s-o fi tr\it. Nu crede]i c\ starea asta de har divin este inexplicabil\ din punct de vedere psihologic prin... Mare scofal\! `l `ntrerupse douard. Astfel de considera]ii, oric`t ar fi de exacte, s`nt bune numai ca s\-i pun\ `n `ncurc\tur\ pe pro[ti. Indiscutabil, nu exist\ nici o tr\ire mistic\ f\r\ un corespondent material. Ei, [i? Spiritul, pentru a se manifesta, nu se poate lipsi de materie. De aici [i misterul incarn\rii. {i dimpotriv\, materia se poate foarte bine lipsi de spirit. Ei, despre asta nu [tim nimic, spuse douard r`z`nd. Bernard se amuza foarte mult auzindu-l vorbind astfel. De obicei, douard era un om `nchis. Starea de exaltare pe care ast\zi nu [i-o ascundea era datorat\ prezen]ei lui Olivier. Bernard `l `n]elegea. ~mi vorbe[te a[a cum ar voi s\-i vorbeasc\ lui, g`ndea el. Olivier ar trebui s\ fie secretarul lui. De `ndat\ ce Olivier se va `ns\n\to[i, eu m\ voi retrage; locul meu e altundeva.
9/3/04
12:55 AM
Page 250
250
ANDR GIDE
251
Se g`ndea la toate acestea f\r\ am\r\ciune, preocupat doar de Sarah, cu care se `nt`lnise noaptea trecut\ [i avea s\ se vad\ [i `n noaptea asta. ~n schimb, iat\ c\ ne-am `ndep\rtat de Douviers, relu\ el r`z`nd la r`ndul s\u. ~i ve]i spune de Vincent? Nu. La ce bun? Nu crede]i `ns\ c\ Douviers se afl\ `ntr-o situa]ie de nesuportat at`ta vreme c`t nu [tie pe cine ar putea b\nui? Poate c\ ave]i dreptate. Numai c\ Laura e aceea care trebuie s\-i spun\. Eu n-a[ putea vorbi f\r\ s-o tr\dez... De altminteri, nici nu [tiu unde e. Vincent?... Passavant [tie, f\r\ `ndoial\. ~i `ntrerupse soneria de la intrare. Doamna Molinier venea s\ vad\ ce mai face fiul ei. douard o `nt`mpin\ `n camera de lucru.
Jurnalul lui douard

Vizita lui Pauline. Eram `ncurcat fiindc\ nu [tiam cum s-o `n[tiin]ez; [i totu[i, nu puteam s\-i ascund c\ fiul ei e bolnav. Am socotit inutil s\-i povestesc incomprehensibila tentativ\ de sinucidere; i-am vorbit doar de o violent\ criz\ de ficat, care `ntr-adev\r a r\mas cel mai evident rezultat al acestei `nt`mpl\ri. S`nt lini[tit\ acum [tiind c\ Olivier e la dumneata. Nici eu nu l-a[ putea `ngriji mai bine, c\ci simt c\ `l iube[ti la fel de mult ca [i mine. Spun`nd aceste ultime cuvinte, m-a privit cu o insisten]\ bizar\. Am ghicit oare inten]ia ce mi s-a p\rut c\ o are aceast\ privire? Fa]\ de Pauline m\ sim]eam cu ceea ce de obicei se nume[te o con[tiin]\ `nc\rcat\, [i n-am putut dec`t s\ bìgui ceva nedeslu[it. Trebuie spus c\, suprasaturat de emo]ii `n aceste dou\ zile, nu mai eram st\p`n pe mine; probabil c\ tulburarea mea a fost foarte evident\, c\ci a ad\ugat: Faptul c\ ai ro[it este elocvent... S\rmanul meu prieten, s\ nu te a[tep]i la repro[uri din parte-mi! }i le-a[ face dac\ nu l-ai iubi... A[ putea s\-l v\d? Am condus-o `n camera lui Olivier; Bernard, auzindu-ne venind, se retr\sese. C`t e de frumos! [opti ea aplec`ndu-se deasupra patului. Apoi, `ntorc`ndu-se spre mine: S\-l s\ru]i din partea mea. Mi-e team\ s\ nu-l trezesc.
Pauline e o femeie extraordinar\, f\r\ discu]ie. {i n-o spun numai acum. Dar nu puteam spera c\ va fi at`t de `n]eleg\toare. Totu[i, mi s-a p\rut c\ dincolo de cordialitatea vorbelor [i de o anume jovialitate, `n tonul vocii ei disting o oarecare constr`ngere (poate [i datorit\ efortului pe care-l f\ceam ca s\-mi ascund st`njeneala); [i mi-am amintit de o fraz\ dintr-o discu]ie anterioar\, fraz\ care mi s-a p\rut a fi dintre cele mai `n]elepte, de[i atunci nu eram interesat s-o consider ca atare: Prefer s\-i acord de bun\voie ceea ce [tiu c\ nu pot `mpiedica. Evident, Pauline se str\duia s\ fie plin\ de bun\voin]\; [i ca r\spuns la g`ndurile mele secrete, relu\, c`nd am ajuns din nou `n camera de lucru: Mi-e team\ c\ te-am scandalizat pentru c\ nu m-am scandalizat mai adineauri. Exist\ o anume libertate de g`ndire asupra c\reia b\rba]ii ar vrea s\ p\streze monopolul. {i totu[i, nu pot s\ m\ prefac cu dumneata c\ te-a[ dezaproba mai mult dec`t te dezaprob de fapt. Via]a m-a f\cut `n]eleapt\. Am `n]eles c`t de precar\ e puritatea b\ie]ilor, chiar [i atunci c`nd pare c\ e c`t se poate de bine ap\rat\. Mai mult, nu cred c\ adolescen]ii cei mai ca[ti vor deveni mai t`rziu so]ii cei mai buni; nici m\car cei mai fideli, ad\ug\ ea, z`mbind cu triste]e. ~n sf`r[it, exemplul tat\lui lor m-a f\cut s\ doresc pentru fiii mei alte virtu]i. Dar m\ tem `n privin]a lor c`nd m\ g`ndesc la desfrù, sau la anumite leg\turi degradante. Olivier se las\ u[or influen]at. Dumneata ai datoria s\-l re]ii. Cred c\-i vei putea face mult bine. Numai la dumneata ]ine... Astfel de cuvinte m\ puneau `n mare `ncurc\tur\: M\ faci mai bun dec`t s`nt `n realitate. E tot ce-am g\sit de spus, `n chipul cel mai banal [i mai st`ngaci. Ea relu\, cu subtil\ delicate]e: Olivier te va face mai bun. Nici nu [tii ce po]i ob]ine de la el prin dragoste! Oscar [tie c\ e la mine? am `ntrebat, pentru a schimba oarecum subiectul. Nici m\car nu [tie c\ e la Paris. }i-am spus c\ nu se ocup\ prea mult de copiii lui. Tocmai de aceea contam pe dumneata s\ mai stai de vorb\ cu Georges. Ai discutat cu el? Nu, `nc\ nu. Chipul lui Pauline se `ntunec\ brusc: S`nt din ce `n ce mai nelini[tit\. ~[i d\ acum ni[te aere de om sigur de sine, `n care nu v\d dec`t dispre], cinism [i arogan]\. ~nva]\ bine; profesorii s`nt mul]umi]i de el; `ngrijorarea mea nu g\se[te motive de care s\ se aga]e...
9/3/04
12:55 AM
Page 252
252
ANDR GIDE
253
{i, dintr-odat\, p\r\sindu-[i calmul de p`n\ atunci, cu o violen]\ `n care abia o mai recuno[team: ~]i dai seama ce a devenit via]a mea? Mi-am restr`ns fericirea; din an `n an mi-am `ngr\dit-o tot mai mult; mi-am retezat speran]ele una dup\ alta. Am cedat; am tolerat; m-am f\cut c\ nu `n]eleg, c\ nu v\d... Dar la urma urmelor, trebuie s\ te ag\]i de ceva; [i c`nd `]i scap\ [i pu]inul care ]i-a mai r\mas!... Seara vine s\ `nve]e l`ng\ mine, la lumina l\mpii. {i c`nd uneori `[i ridic\ ochii de pe carte, `n privirea lui nu `nt`lnesc afec]iune, ci sfidare. Pe care nu o merit... Mi se pare uneori c\, dintr-odat\, toat\ dragostea mea pentru el se transform\ `n ur\; [i a[ vrea s\ nu fi avut copii. Vocea ì tremura. I-am luat m`na: Olivier te va r\spl\ti; m\ pun eu cheza[ `n privin]a asta. ~[i impuse, f\c`nd un efort, s\ se lini[teasc\: Da, s`nt nebun\ c\ vorbesc `n felul \sta; de parc\ n-a[ avea trei copii. C`nd `ns\ m\ g`ndesc la unul dintre ei, nu-l mai v\d dec`t pe el... Poate o s\ spui c\ nu s`nt destul de ra]ional\... Dar uneori, se pare c\, `ntr-adev\r, n-ajunge numai ra]iunea. De[i ceea ce admir eu mai mult la dumneata e tocmai felul cum [tii s\ fii un om cu judecat\, am spus, folosindu-m\ de cele mai serbede cuvinte, cu speran]a c\ o voi lini[ti. Mai zilele trecute `mi vorbeai de Oscar cu at`ta `n]elepciune... Brusc, Pauline lu\ o atitudine ]eap\n\. M\ privi [i ridic\ din umeri: Totdeauna c`nd o femeie se arat\ foarte resemnat\, pare [i foarte rezonabil\, spuse ea ar]\gos. Aceast\ reflec]ie m\ enerv\ tocmai pentru c\ era adev\rat\, dar, anume ca s\ nu-mi tr\dez iritarea, am reluat imediat: Nimic nou `n privin]a scrisorilor? Nou? Cum adic\ nou?... Ce-ar mai putea interveni nou `ntre mine [i Oscar? A[tepta o explica]ie. Dar [i eu a[teptam o explica]ie. Toat\ via]a am a[teptat explica]ii. M\ rog, reluai eu pu]in agasat, Oscar se sim]ea `ntr-o situa]ie echivoc\. Dar, dragul meu prieten, [tii foarte bine c\ tocmai situa]iile echivoce se permanentizeaz\. {i e treaba voastr\, a romancierilor, s\ le descurca]i. ~n via]\ nimic nu se rezolv\; totul continu\. Te cufunzi `n incertitudini; [i r\mì a[a p`n\ la sf`r[it, f\r\ s\ [tii ce s-a `nt`mplat; iar via]a continu\, continu\, ca [i cum totul ar fi `n ordine. {i te resemnezi [i cu asta; ca [i cu celelalte... ca [i cu toate. La revedere!
Eram dureros afectat de striden]a unor sonorit\]i noi pe care le distingeam `n vocea ei; era un fel de agresivitate care m\ sili s\ m\ g`ndesc (poate nu chiar `n clipa aceea, ci atunci c`nd mi-am reamintit conversa]ia noastr\) c\ Pauline se resemna mai greu dec`t pretindea `n privin]a prieteniei mele fa]\ de Olivier; mai greu dec`t cu orice altceva. Vreau s\ cred c\ n-o dezaprob\; c\, `ntr-o anumit\ privin]\, chiar o bucur\, a[a cum mi-a [i dat de `n]eles; dar, poate f\r\ s\ [i-o m\rturiseasc\, e geloas\. Asta e singura explica]ie ce-o pot g\si pentru brusca ei r\bufnire de revolt\ din clipele urm\toare, `n leg\tur\ cu un subiect care, la urma urmelor, o afecta mult mai pu]in. S-ar fi zis c\ acord`ndu-mi de la `nceput ceea ce pre]uia ea mai mult, [i-a epuizat toat\ rezerva de bun\tate, f\r\ s\-i mai r\m`n\ nimic din ea. De aici vorbele ei necugetate, cam bizare chiar, ce-i tr\dau gelozia, [i de care amintindu-[i, probabil c\ va r\m`ne [i ea mirat\. ~n fond, m\ `ntreb care ar putea fi starea unei femei dac\ nu se resemneaz\? Vreau s\ spun: a unei femei cinstite... Ca [i cum ceea ce se nume[te cinste, la femei, n-ar implica totdeauna resemnare! Spre sear\, Olivier `ncepu s\ se simt\ mult mai bine. Dar revenirea la via]\ aduce cu sine `ngrijorarea. M\ str\duiam s\-l lini[tesc. Duelul? Dhurmer a [ters-o la ]ar\. {i, oricum, n-o s\ te-apuci s\ alergi dup\ el. Revista? Se ocup\ Bercail de ea. Lucrurile pe care le-a l\sat Passavant? Acesta e punctul cel mai delicat. A trebuit s\-i m\rturisesc deschis c\ Georges n-a reu[it s\ le ia, dar m-am angajat s\ m\ duc eu dup\ ele chiar mìne. Se temea, a[a mi s-a p\rut, c\ Passavant ar vrea s\ le re]in\ ca un fel de chez\[ie; ceea ce eu n-am putut admite nici m\car o clip\. Ieri tocmai z\boveam prin camera de lucru, dup\ ce scrisesem aceste pagini, c`nd l-am auzit pe Olivier chem`ndu-m\. Am alergat `n mare grab\. A[ fi venit eu dac\ n-a[ fi at`t de sl\bit, mi-a spus el. Am vrut s\ m\ scol; dar c`nd m-am ridicat, am ame]it [i mi-a fost team\ c-o s\ cad. Nu, nu, nu m\ simt mai r\u; dimpotriv\... Dar simt nevoia s\ st\m de vorb\. Trebuie s\-mi promi]i ceva... C\ n-o s\ cau]i niciodat\ s\ afli de ce am vrut s\ m\ omor alalt\ieri. Cred, de altfel, c\ nu mai [tiu nici eu de ce. Chiar dac\ a[ vrea s\-]i spun, z\u c\ tot n-a[ reu[i... S\ nu crezi `ns\ cumva c\ a fost pentru c\ `n via]a mea ar exista un secret pe care tu
9/3/04
12:55 AM
Page 254
254
ANDR GIDE
255
nu-l cuno[ti. Apoi, cu o voce mai sc\zut\: {i nici s\ nu-]i `nchipui c\ am f\cut-o din ru[ine... De[i st\team pe `ntuneric, `[i ascunsese fruntea, proptindu-[i-o de um\rul meu. Sau dac\ mi-e ru[ine de ceva, atunci numai de banchetul de-acum c`teva zile `mi e; de be]ia, de furia [i de lacrimile mele; [i de lunile acelea de var\... [i pentru c\ te-am `nt`mpinat at`t de ur`t. Apoi m-a asigurat c\ reneag\ toate cele petrecute; c\ tocmai aceste `nt`mpl\ri voise el s\ le ucid\, c\ le ucisese, c\ le-a [ters din via]a lui. Sim]eam chiar din starea lui de agita]ie c`t e de sl\bit [i, f\r\ s\ spun nimic, `l leg\nam ca pe un copil. Avea nevoie de odihn\; t\cerea lui m\ f\cea s\ n\d\jduiesc c\ va adormi; dar, `n cele din urm\, l-am auzit murmur`nd: C`nd s`nt cu tine, m\ simt prea fericit ca s\ pot dormi. Nu m-a l\sat s\ plec dec`t `n zori.
XI
Bernard a venit dis-de-diminea]\. Olivier `nc\ dormea. Bernard, a[a cum f\cuse [i `n zilele precedente, se a[ez\ la c\p\tìul prietenului s\u cu o carte `n m`n\, ceea ce-i `ng\dui lui douard s\ nu mai stea el de gard\ [i s\ se poat\ duce la contele de Passavant, a[a cum promisese. La ora aceea matinal\ era sigur c\-l va g\si. Soarele str\lucea; o adiere r\coroas\ cur\]a copacii de ultimele frunze; totul p\rea limpede, azuriu. douard nu mai ie[ise din cas\ de trei zile. O imens\ bucurie ì dilata inima; ba chiar i se p\rea c\ `ntreaga sa fiin]\, `nveli[ deschis [i golit, plutea pe o mare unic\, un divin ocean de bun\tate. Iubirea [i vremea frumoas\ [terg astfel limitele contururilor noastre. douard [tia c\ i-ar fi trebuit o ma[in\, ca s\ aduc\ lucrurile lui Olivier; dar nu se gr\bi s\ ia un taxi; ì f\cea pl\cere s\ se plimbe. Bun\voin]a pe care o sim]ea fa]\ de `ntreaga natur\ `l punea `ntr-o stare destul de nepotrivit\ pentru a-l `nfrunta pe Passavant. ~[i spunea c\ ar trebui s\-l deteste [i, amintindu-[i acum toate faptele lui condamnabile, nu le mai sim]ea `mpuns\tura. Acestui rival, pe care `nc\ ieri nu-l putea suferi, ì luase el locul `ntr-un mod mult prea categoric ca s\-l mai poat\ ur` de acum `nainte. Sau, `n orice caz, nu-l
putea ur` `n diminea]a aceea. {i cum pe de alt\ parte considera c\ trebuie s\-[i ascund\ noile sim]\minte, care riscau s\-l tr\deze c`t e de fericit, ar fi preferat s\ renun]e la `ntrevedere dec`t s\ apar\ dezarmat `n fa]a lui Passavant. La urma urmelor, de ce naiba s\ se duc\ el, tocmai el, douard? Bun, se va duce `n strada Babylon [i va cere lucrurile lui Olivier, dar `n ce calitate? A acceptat cu nes\buin]\, `[i spunea el merg`nd, o misiune din care se va `n]elege c\ Olivier s-a hot\r`t s\ stea la el; adic\ tocmai ceea ce el ar fi vrut s\ ascund\... Era prea t`rziu `ns\ ca s\ mai dea `napoi: ì promisese lui Olivier. Acum era necesar m\car at`t: s\ se arate fa]\ de Passavant foarte rece, foarte ferm. Trecu un taxi [i `l opri. douard `l cuno[tea destul de pu]in pe Passavant. Nu-i [tia o anume tr\s\tur\ de caracter. Passavant, care nu se l\sa niciodat\ luat prin surprindere, nu suporta s\ fie dus de nas. Ca s\ nu-[i recunoasc\ `nfr`ngerile, se pref\cea totdeauna c\ [i-a dorit soarta, [i, orice i s-ar fi `nt`mplat, pretindea c\ a[a a vrut el. De `ndat\ ce `n]elese c\ Olivier ì scap\, n-avu alt\ grij\ dec`t s\-[i ascund\ furia. Departe de a c\uta s\ alerge dup\ el [i de a risca s\ devin\ ridicol, se hot\r` s\ fac\ fa]\ situa]iei [i se str\dui s\ par\ nep\s\tor. Emo]iile lui nu erau niciodat\ at`t de violente, `nc`t s\ nu [i le poat\ st\p`ni. Fapt cu care unii se laud\, f\r\ s\ recunoasc\ `ns\ c\ adesea datoreaz\ aceast\ st\p`nire de sine mai pu]in t\riei lor de caracter, c`t mai ales unei anume insuficien]e temperamentale. M\ feresc de generaliz\ri; s\ presupunem deci c\ toate cele spuse `n aceast\ privin]\ nu i se aplic\ dec`t lui Passavant. Acestuia, prin urmare, nu i-a fost prea greu s\ se conving\ de faptul c\ tocmai i se f\cuse lehamite de Olivier; c\ `n cele dou\ luni de var\ epuizase toate atrac]iile unei aventuri care risca s\-i `ncurce existen]a; c\, la urma urmelor, a exagerat frumuse]ea acestui copil, gra]ia [i resursele lui spirituale; c\ sosise momentul s\ vad\ toate inconvenientele care s-ar fi creat dac\ ar fi `ncredin]at conducerea revistei unuia at`t de t`n\r [i at`t de inexperimentat. Judec`nd mai bine lucrurile, Strouvilhou ar face o treab\ mult mai bun\; ca director de revist\, se `n]elege. Tocmai ì scrisese [i `l convocase la el `n diminea]a aceea. S\ mai ad\ug\m c\ Passavant se `n[ela `n privin]a cauzelor plec\rii lui Olivier. Credea c\ i-a st`rnit gelozia, ar\t`ndu-se prea insistent cu Sarah; se compl\cea `n aceast\ idee, care-i flata `ng`mfarea natural\; [i astfel m`nia i se potolise.
9/3/04
12:55 AM
Page 256
256
ANDR GIDE
prea-mi dau seama dac\ eu `l duc dup\ mine sau eu m\ duc dup\ el; sau dac\ nu cumva demonul aventurii ne h\r]uie[te astfel pe am`ndoi. I-am fost prezenta]i de c\tre demonul plictisului, cu care am f\cut cuno[tin]\ pe bord... Ah! dear, trebuie s\ tr\ie[ti pe un iaht ca s\ afli ce-i plictiseala. Pe vreme de furtun\ via]a mai e c`t de c`t suportabil\; toat\ lumea particip\ la agita]ia vasului. De la Tenerife `ns\ nu s-a mai sim]it nici o adiere, n-am mai v\zut o und\ pe mare ...nem\rginit\ oglind\ A disper\rii mele. {i [tii ce fac de atunci? ~l ur\sc pe Vincent. Da, dragul meu, iubirea p\r`ndu-ni-se prea fad\, am hot\r`t s\ ne ur`m. De fapt, am `nceput cu mult `nainte; da, chiar de la `mbarcare; ini]ial, nu era vorba dec`t de o iritare, de o surd\ animozitate care nu `mpiedica `ns\ [i lupta f\]i[\. Vremea a fost frumoas\ [i totul a devenit feroce. Ah! acum [tiu ce `nseamn\ s\ tr\ie[ti o pasiune pentru cineva...
257
~l a[tepta deci pe Strouvilhou; [i cum d\duse ordin s\ fie introdus `n biroul lui de `ndat\ ce sose[te, douard beneficie de acest consemn [i se pomeni fa]\ `n fa]\ cu Passavant, f\r\ s\ fi fost anun]at. Passavant nu l\s\ deloc s\ se vad\ c\ e surprins. Din fericire pentru el, rolul pe care-l avea de jucat se potrivea cu firea lui [i nu-l deruta. De `ndat\ ce douard ì expuse motivele vizitei sale: De-a]i [ti c`t m\ bucur\ ceea ce-mi spune]i! A[adar, e-adev\rat? Vre]i s\ v\ ocupa]i de el? Nu v\ deranjeaz\ prea mult?... Olivier e un b\iat `nc`nt\tor, dar prezen]a lui aici `ncepea s\ fie `ngrozitor de st`njenitoare pentru mine. N-am `ndr\znit s\-i dau de `n]eles acest lucru; e at`t de dr\gu]... {i mai [tiam c\ nu vrea s\ se `ntoarc\ la p\rin]i... Fiindc\ p\rin]ii, nu-i a[a, dac\ i-ai p\r\sit o dat\... Dar mama sa, dup\ c`te-mi amintesc, e sora dumneavoastr\ vitreg\... sau cam a[a ceva. Pare-mi-se c\ Olivier mi-a explicat c`ndva cum stau lucrurile. A[a c\ nimic nu-i mai firesc dec`t s\ locuiasc\ la dumneavoastr\. Nimeni n-ar avea de ce s\ z`mbeasc\ (ceea ce el f\cu rostind aceste cuvinte). V\ da]i seama c\ prezen]a lui aici putea s\ par\ inexplicabil\. De altminteri, acesta e [i unul dintre motivele care m\ f\ceau s\-i doresc plecarea... Cu toate c\ [i mie pu]in `mi pas\ de opinia public\. Nu; de fapt o doream `n interesul lui... Discu]ia nu `ncepuse r\u; dar Passavant nu rezista pl\cerii de a turna peste fericirea lui douard c`teva pic\turi din otrava perfidiei sale. Avea totdeauna o rezerv\ gata preg\tit\: pentru orice eventualitate... douard sim]ea c\ `[i pierde r\bdarea. Dar `[i aminti subit de Vincent, despre care Passavant probabil c\ avea nout\]i. Desigur, `[i f\g\duise s\ nu-i vorbeasc\ despre Vincent lui Douviers, c\ci acesta ar fi venit s\-l piseze cu `ntreb\ri; dar tocmai ca s\ scape mai u[or de `ntreb\rile lui, i se p\rea c\ este util s\ fie el `nsu[i c`t mai informat; c\ci astfel ar fi putut rezista cu mai mult\ hot\r`re. Folosi deci acest pretext de diversiune. Vincent nu mi-a scris, spuse Passavant; dar am primit o scrisoare de la Lady Griffith [ti]i cine-i: `nlocuitoarea care-mi vorbe[te foarte mult despre el. Dar, iat\ scrisoarea. La urma urmelor, nu v\d de ce nu a]i putea afla ce con]ine. ~i d\du scrisoarea. douard citi:
My dear, Iahtul prin]ului va pleca de la Dakar f\r\ noi. Cine [tie unde vom fi `n momentul c`nd aceast\ scrisoare, pe care o trimit prin el, va ajunge `n mìnile dumitale. Poate pe litoralul de la Casamance, unde Vincent vrea s\ culeag\ plante pentru ierbar, iar eu s\ v`nez. Nu
Scrisoarea era mult mai lung\. Nu-i nevoie s\ citesc mai departe, spuse douard, restituind-o lui Passavant. C`nd se `ntoarce? Lady Griffith nu vorbe[te de `ntoarcere. Passavant se sim]ea umilit c\ douard nu manifest\ mai mult interes pentru scrisoarea aceea. Din moment ce-i permisese s-o citeasc\, putea lua lipsa lui de curiozitate drept un afront. Lui ì f\cea pl\cere s\ refuze c`nd i se oferea ceva, dar suporta greu s\ fie el `nsu[i refuzat. Aceast\ scrisoare `l bucurase. Nutrea o anume afec]iune pentru Lilian [i Vincent, [i chiar `[i dovedise c\ putea fi `ndatoritor cu ei [i amabil; dar afec]iunea lui sl\bea de `ndat\ ce nu mai era luat\ `n seam\. Faptul c\, p\r\sindu-l, cei doi prieteni ai s\i n-au navigat spre fericire, `l `ndemna s\ g`ndeasc\: a[a le trebuie. ~n ceea ce-l privea pe douard, bucuria lui matinal\ era prea sincer\ ca s\ nu se simt\ st`njenit de descrierea unor sentimente s\lbatice. A[a c\ restitui scrisoarea f\r\ nici un fel de afectare. Pe Passavant `l interesa acum s\ devin\ imediat st\p`n pe situa]ie: Ah! chiar voiam s\ v\ spun: [ti]i c\ m\ g`ndisem s\-l fac pe Olivier directorul unei reviste? Fire[te c\ acum nici nu se mai pune problema. Dar e de la sine `n]eles, ripost\ douard, c\ruia Passavant, f\r\ s\-[i dea seama, ì lu\ o piatr\ de pe inim\. Acesta `n]elese din tonul
9/3/04
12:55 AM
Page 258
258
ANDR GIDE
259
lui douard c\ de fapt ì f\cuse jocul, [i, f\r\ s\-[i mai piard\ timpul f\c`ndu-[i repro[uri: Lucrurile lui Olivier s`nt `n camera `n care a locuit. A]i luat un taxi, f\r\ `ndoial\. O s\ fie duse `n ma[in\. Apropo, cum se mai simte? Foarte bine. Passavant se ridicase. Se ridic\ [i douard. Am`ndoi se desp\r]ir\ cu un salut rece. Vizita lui douard `l scosese din fire pe contele de Passavant: Uf! f\cu el, v\z`ndu-l pe Strouvilhou intr`nd. De[i Strouvilhou `l `nfrunta, Passavant se sim]ea cu el `n largul lui, sau, mai exact: se destindea. Desigur, avea de-a face cu un adversar de prim\ m`n\, [tia prea bine, dar se considera de aceea[i talie [i se l\uda c\ poate dovedi acest lucru. Ia loc, dragul meu Strouvilhou, spuse el `mping`nd un fotoliu spre el. S`nt `ntr-adev\r fericit c\ te v\d! Domnul conte a dispus s\ fiu chemat. S`nt la dispozi]ia lui. Strouvilhou afecta cu mult\ pl\cere fa]\ de el o insolen]\ de lacheu; dar Passavant ì cuno[tea obiceiurile. S\ trecem deci la fapte; sau, cum se zice, s\ nu ne ascundem dup\ deget. Ai f\cut p`n\ acum destule meserii... Ast\zi a[ vrea s\-]i propun un adev\rat post de director. Spun`ndu-]i `ns\ din capul locului c\ nu e vorba dec`t de literatur\. At`ta pagub\! Apoi, cum Passavant ì oferi cutia cu ]ig\ri: Dac\-mi permi]i, a[ prefera... Nu permit deloc. Cu `ngrozitoarele dumitale trabuce de contraband\ `mi infestezi toat\ camera. N-am `n]eles niciodat\ cum poate cuiva s\-i plac\ asemenea ]ig\ri. Eh! n-a[ zice nici eu c\ mor dup\ ele. Avantajul e c\-i deranjeaz\ pe cei din jur. Tot zeflemitor? Oricum, n-ar trebui s\ fiu luat drept un imbecil. {i, f\r\ s\ r\spund\ direct la propunerea lui Passavant, Strouvilhou crezu de cuviin]\ s\ se explice [i s\ spun\ clar care e pozi]ia lui; [i abia apoi urmau s\ decid\. Continu\: Filantropia n-a fost niciodat\ partea mea tare. {tiu, [tiu, spuse Passavant. {i nici egoismul. Ceea ce se pare c\ nu prea [tii. Unii ar vrea s\ ne conving\ de faptul c\ omul nu poate sc\pa de egoism dec`t printr-un altruism care e [i mai hidos! ~n ceea ce m\ prive[te, pretind
c\, dac\ exist\ ceva mai demn de dispre] dec`t omul [i mai abject, acel ceva ar fi mai mul]i oameni. Nici un ra]ionament n-ar reu[i s\-mi demonstreze c\, adun`nd o sum\ de unit\]i sordide, ob]ii un total des\v`r[it. Nu mi se `nt`mpl\ s\ urc `ntr-un tramvai sau `ntr-un tren, f\r\ s\-mi doresc un accident de toat\ frumuse]ea care s\ fac\ terci tot gunoiul \la viu; oh! `mpreun\ cu mine, se-n]elege; sau s\ intru `ntr-o sal\ de spectacol f\r\ s\-mi doresc ca lustra s\ se pr\bu[easc\ sau s\ explodeze o bomb\; [i de-ar fi s\ sar `n aer [i eu cu ei, a[ duce-o bucuros, ascuns\ sub veston, dac\ nu m-a[ rezerva totu[i pentru ceva mai bun. Ai spus ceva?... Nu, nimic; continu\, te ascult! Nu faci parte din tagma oratorilor care a[teapt\ biciul contrazicerilor ca s\ fie st`rni]i. ~nseamn\ c\ doar mi s-a p\rut c\ te aud `mbiindu-m\ cu un pahar din nepre]uitul dumitale porto. Passavant z`mbi: {i p\streaz\ sticla la-ndem`n\, spuse el, d`ndu-i-o. Gole[te-o, dac\-]i face pl\cere, dar vorbe[te! Strouvilhou `[i umplu paharul, se cufund\ `ntr-un fotoliu ad`nc [i `ncepu: Nu [tiu dac\ am ceea ce se nume[te o inim\ de iasc\; simt `n mine prea mult\ indignare, revolt\ [i dezgust ca s\ pot crede asta; de altfel, pu]in `mi pas\. E adev\rat c\ de mult\ vreme am reprimat, `n acest organ, tot ce-ar fi riscat s\-l emo]ioneze. S`nt `ns\ capabil de admira]ie [i de un anume fel de devotament absurd; c\ci ca om, m\ ur\sc [i m\ dispre]uiesc la fel de mult ca pe aproapele meu. Aud spun`ndu-se mereu [i peste tot c\ literatura, artele, [tiin]a, `n ultim\ instan]\, lucreaz\ pentru bun\starea omenirii; [i asta-mi ajunge ca s\-mi fie grea]\ de ele. Dar nimic nu m\ poate opri s\ `ntorc propozi]ia pe dos, [i din clipa aceea simt c\ tr\iesc. Da, `mi place s\-mi imaginez tocmai contrariul: umanitatea servil\ trudind pentru un moment al cruzimii; un Bernard Palissy (at`ta s-a tot vorbit de \sta, c\ ]i se face lehamite) arz`nd femei [i copii, [i pe el `nsu[i, pentru a ob]ine smal]ul unei farfurii frumoase. ~mi place s\ pun problemele invers; cum s\-]i spun, mintea mea e `n a[a fel f\cut\, c\ numai atunci acestea `[i g\sesc echilibrul c`nd s`nt puse cu capul `n jos. {i dac\ nu pot suporta g`ndul c\ a existat un Hristos, Care s-a jertfit pentru m`ntuirea ingrat\ a tuturor indivizilor \stora nenoroci]i de care m\ frec zilnic, `ncerc o oarecare satisfac]ie [i chiar o anume `mp\care, `nchipuindu-mi aceast\ gloat\ putrezind pentru a produce un Hrist... de[i a[ prefera altceva, c\ci toat\ `nv\]\tura Acestuia n-a f\cut dec`t s\ afunde [i mai r\u omenirea `n
9/3/04
12:55 AM
Page 260
260
ANDR GIDE
261
mla[tin\. Nenorocirea ni se trage de la egoismul celor feroce. O ferocitate devotat\, numai ea va produce fapte mari. Gre[im ocrotindu-i pe nenoroci]i, pe sl\b\nogi, pe rahitici, pe r\ni]i; [i de aceea ur\sc religia, care ne `nva]\ s\ proced\m astfel. Deplina pace pe care filantropii `n[i[i pretind c\ o dob`ndesc prin contemplarea naturii faun\ [i flor\ vine de acolo c\, `n starea de s\lb\ticie, numai fiin]ele robuste prosper\; restul e de[eu [i serve[te de `ngr\[\m`nt. Numai c\ e greu s\ vezi acest adev\r; [i nimeni nu vrea s\-l recunoasc\. Ba da, ba da; eu `l recunosc bucuros. Contin\! {i spune [i dumneata dac\ nu-i ru[inos, dac\ nu-i o infamie... ca omul s\ fi f\cut at`tea eforturi, pentru a ob]ine rase superbe de cai, de bovine, de p\s\ri, de cereale, de flori, iar el `nsu[i, pentru el `nsu[i s\ caute `nc\ `n medicin\ o u[urare a propriei mizerii, `n caritate un paliativ, `n religie o consolare [i `n be]ia sim]urilor uitarea. Pentru ameliorarea rasei ar trebui s\ se str\duiasc\. Dar orice selec]ie presupune suprimarea neaveni]ilor; or, societatea noastr\ cretin\ nu-i `n stare s\ ia o asemenea hot\r`re. Nu-i `n stare nici m\car s\-[i asume r\spunderea castr\rii degenera]ilor; [i tocmai ace[tia s`nt cei mai prolifici. Nu de spitale avem nevoie, ci de a[ez\minte de selec]ie. Z\u c\-mi placi, Strouvilhou! Mi-e team\ c\ te-ai `n[elat p`n\ acum `n privin]a mea, domnule conte! M-ai luat drept un sceptic, iar eu s`nt un idealist, un mistic. Scepticismul n-a produs niciodat\ ceva de valoare. Se [tie, de altmiteri, unde duce... la toleran]\! Dup\ mine, scepticii s`nt oameni f\r\ ideal, f\r\ imagina]ie; ni[te pro[ti... ~mi dau seama c\ producerea acestei omeniri robuste va suprima sensibilitatea [i subtilit\]ile sentimentale; dar nu va mai avea cine s\ regrete aceast\ sensibilitate; deoarece o dat\ cu ea vor fi suprima]i [i cei sensibili. N-a[ vrea s\ te `n[eli `n privin]a spuselor mele, am ceea ce se nume[te cultur\. {i [tiu prea bine c\ idealul meu a fost `ntrez\rit de unii greci; sau, `n orice caz, `mi face pl\cere s\-mi `nchipui asta [i s\-mi amintesc de Core, fiica lui Ceres, care a cobor`t `n infern plin\ de mil\ pentru umbre; dar devenind regin\, so]ia lui Pluto, nu mai e numit\ de Homer dec`t ne`nduplecata Proserpina. Vezi Odiseea, c`ntul al [aselea. Ne`nduplecat; iat\ cum trebuie s\ fie un om care se pretinde virtuos. S`nt bucuros c\ revii la literatur\, de[i nu ne-am `ndep\rtat nici o clip\ de ea. Te `ntreb deci, virtuosule domn Strouvilhou, dac\ accep]i s\ devii un ne`nduplecat director de revist\. La drept vorbind, scumpul meu conte, trebuie s\-]i m\rturisesc c\ dintre toate gre]oasele emana]ii umane, literatura este una dintre cele
care m\ sc`rbe[te cel mai mult. Nu g\sesc `n ea dec`t complezen]\ [i lingu[ire. {i `ncep s\ m\ `ndoiesc c\ va putea deveni altceva, p`n\ c`nd nu va fi fost m\turat trecutul. Tr\im cu sentimente conven]ional acceptate, pe care cititorul `[i `nchipuie c\ le `ncearc\, deoarece crede `n tot ceea ce se tip\re[te; autorul le speculeaz\, a[a cum speculeaz\ [i conven]iile pe care le crede temelia artei sale. Aceste sentimente sun\ fals, ca ni[te jetoane, dar au curs. {i, cum bine se [tie c\ moneda proast\ o alung\ pe cea bun\, cel care ar oferi publicului opere adev\rate ar p\rea c\ spune vorbe goale. ~ntr-o lume `n care to]i tri[eaz\, omul adev\rat apare `n postur\ de [arlatan. A[a c\ te avertizez: dac\ a[ conduce o revist\, nu m-ar interesa dec`t s\ sparg tiparele, numai s\ demonetizez toate frumoasele sentimente [i acele cecuri f\r\ acoperire care s`nt cuvintele. Z\u c\ mi-ar pl\cea s\ v\d cum ai proceda! D\-mi m`n\ liber\ [i vei vedea. M-am g`ndit de multe ori la o astfel de eventualitate. N-o s\ te `n]eleag\ nimeni [i nimeni nu te va urma. S\ fim serio[i! Exist\ destui tineri iste]i care [i-au dat seama c\ s-a produs o infla]ie poetic\. Ei [tiu foarte bine ce vid se ascunde `n dosul ritmurilor savante [i al sonorelor [abloane lirice. Dac\ propunem s\ le demol\m, se vor g\si totdeauna bra]e de munc\. Vrei s\ fund\m o [coal\ care s\ nu-[i propun\ dec`t s\ d\r`me totul?... Sau un asemenea ]el te sperie? Nu... dac\ nu-mi calc\ `n picioare [i gr\dina mea. Va fi destul\ treab\ prin alte p\r]i... p`n\ i-ar veni [i r`ndul ei. Momentul e propice. Cunosc destui care nu a[teapt\ dec`t un semn, ca s\ se realizeze; to]i foarte tineri... Da, [tiu c\ asta `]i place; dar te previn c\ \[tia nu se las\ du[i de nas... M-am `ntrebat de multe ori prin ce miracol pictura a `naintat at`t de mult [i cum se face c\ literatura s-a l\sat dep\[it\. C`t a ajuns ast\zi de discreditat a[a-numitul motiv din pictur\! Un subiect frumos nu face dec`t s\ st`rneasc\ r`sul. Pictorii nu mai au nici m\car curajul de a executa un portret, dec`t cu condi]ia de a eluda orice asem\nare cu modelul. Dac\ ne ducem treaba la bun sf`r[it, [i `n privin]a aceasta po]i conta pe mine, nu cer dec`t doi ani pentru ca orice poet de mìne s\ se cread\ dezonorat dac\ cititorul `n]elege ce vrea el s\ spun\. Da, domnule conte; vrei s\ punem un pariu? C\ vor fi considerate ca antipoetice orice sens, orice semnifica]ie. Propun s\ muncim av`nd ca unic\ unealt\ ilogismul. Ce titlu frumos pentru o revist\: M\tur\torii! Passavant ascultase f\r\ s\ clinteasc\:
9/3/04
12:55 AM
Page 262
262
ANDR GIDE
263
Printre acoli]i, relu\ el dup\ o pauz\, se num\r\ cumva [i nepotul dumitale? Micu]ul Lon, da, e un pur; [i cunoa[te am\nun]it problema. E `ntr-adev\r o pl\cere s\ te ocupi de instruirea lui. ~n prim\var\, i s-a n\z\rit c\ ar fi amuzant s-o ia `naintea tocilarilor din clasa lui [i s\ umfle el toate premiile. De c`nd a `nceput [coala, nu mai face nimic; nu [tiu ce pune la cale; dar am `ncredere `n el [i mai ales nu vreau s\-l bat la cap. Mi-l aduci [i pe el aici? Domnul conte cred c\ glume[te... A[adar, spuneai de revista aceea... O s\ mai discut\m despre asta. Acum simt nevoia s\ mai reflectez la proiectele dumitale. P`n\ atunci ar trebui s\-mi faci rost de un secretar; cel pe care l-am v\zut n-a fost satisf\c\tor. O s\ ]i-l trimit chiar mìne pe junele Cob-Lafleur, cu care chiar urmeaz\ s\ m\ v\d, [i cred c\ va face treab\ bun\. E din tagma m\tur\torilor? Oarecum... Ex uno... Nu! nu-i judeca pe to]i dup\ el! Acesta-i un moderat. Va fi foarte potrivit pentru dumneata. Strouvilhou se ridic\. Apropo, relu\ Passavant, am impresia c\ nu ]i-am dat cartea mea. Regret c\ nu mai am nici un exemplar din prima edi]ie... N-are importan]\, fiindc\ tot n-am inten]ia s-o v`nd. Pur [i simplu tiparul e mai bun. Eh! cum n-am nici inten]ia de a o citi... La revedere! {i dac\ dore[ti, r\m`n la dispozi]ia dumitale. Am onoarea s\ te salut.
XII
Jurnalul lui douard
Am adus lucrurile lui Olivier. Am `nceput munca de `ndat\ ce m-am `ntors de la Passavant. Exaltare calm\ [i lucid\. Bucurie necunoscut\ p`n\ ast\zi. Am scris treizeci de pagini din Falsificatorii de bani, f\r\ ezit\ri, f\r\ [ters\turi. Ca un peisaj nocturn la subita
lumin\ a unui fulger, `ntreaga dram\ a ]`[nit din `ntuneric, foarte diferit\ de ceea ce eu m\ str\duiam zadarnic s\ inventez. C\r]ile scrise p`n\ acum mi se par comparabile cu bazinele din gr\dinile publice, cu un contur precis, perfect poate, dar `n care apa captiv\ e f\r\ via]\. Acum vreau s-o las s\ curg\ `n voia ei, dup\ cum panta e mai abrupt\ sau mai lin\, `n [uvoaie al c\ror curs refuz s\-l prev\d. X. sus]ine c\ un bun romancier, `nainte de a-[i `ncepe cartea, trebuie s\ [tie cum se va termina. Eu, care o las pe a mea s\ se desf\[oare la voia `nt`mpl\rii, consider c\ via]a nu ne ofer\ niciodat\ ceva care, fiind un rezultat final, s\ nu poat\ fi considerat ca un punct de plecare. Ar putea fi continuat..., cu aceste cuvinte a[ vrea s\-mi termin Falsificatorii de bani. Vizita lui Douviers. E, f\r\ discu]ie, un b\iat foarte cumsecade. Fiindc\ i-am ar\tat o simpatie exagerat\, a trebuit s\ suport efuziuni destul de jenante. ~n timp ce st\team de vorb\ cu el, `mi repetam aceste cuvinte ale lui La Rochefoucauld: S`nt prea pu]in milos; [i a[ vrea s\ nu fiu deloc... Consider c\ trebuie s\ fii mul]umit dac\ te ar\]i milostiv, dar s\ te p\ze[ti cu grij\ ca nu cumva s\-]i fie cu adev\rat mil\. Simpatia mea era totu[i real\, de net\g\duit, [i eram emo]ionat p`n\ la lacrimi. La drept vorbind, mi s-a p\rut c\ lacrimile mele `l consoleaz\ mai bine dec`t cuvintele. Cred chiar c\ i-a pierit triste]ea din clipa `n care m-a v\zut pl`ng`nd. Eram foarte hot\r`t s\ nu-i spun numele seduc\torului; dar, spre surpriza mea, nici nu mi l-a cerut. Cred c\ gelozia i se mai potole[te de `ndat\ ce nu mai simte privirea Laurei `ndreptat\ spre el. ~n orice caz, faptul c\ a stat de vorb\ cu mine i-a sl\bit pu]in intensitatea. C`teva ilogisme `n cazul lui; e indignat c\ cel\lalt a abandonat-o pe Laura. I-am ar\tat c\, dac\ n-ar fi p\r\sit-o, Laura nu s-ar mai fi `ntors la el. ~[i spune c\ va iubi copilul, ca [i cum ar fi al lui. Cine [tie dac\, f\r\ cel care a sedus-o, ar fi cunoscut bucuriile paternit\]ii? N-am f\cut aceast\ remarc\ deoarece, atunci c`nd `[i aminte[te de insuficien]ele sale, gelozia i se amplific\. ~n aceast\ `mprejurare `ns\, ea e determinat\ de amorul propriu [i `nceteaz\ s\ m\ mai intereseze. C\ un Othello e gelos, e de `n]eles; imaginea pl\cerilor de care so]ia lui se bucur\ cu un altul `l obsedeaz\. Dar un Douviers, ca s\ devin\ gelos, trebuie s\-[i `nchipuie c\ se cuvine s\ fie gelos. {i, f\r\ `ndoial\, `[i cultiv\ aceast\ pasiune din nevoia secret\ de a se sim]i un personaj mai complex dec`t `n realitate. Fericirea ar fi pentru el o stare fireasc\; dar are nevoie s\ se admire, [i atunci
9/3/04
12:55 AM
Page 264
264
ANDR GIDE
265
pre]uie[te ceea ce a dob`ndit, nu ce-i natural. M-am str\duit deci s\-i ar\t c\ fericirea simpl\ este mai meritorie dec`t chinurile [i mai greu de atins. L-am l\sat s\ plece numai dup\ ce s-a mai `nseninat. Inconsecven]a caracterelor. Personajele care, de la un cap\t la altul al romanului sau al dramei, ac]ioneaz\ exact a[a cum s-ar fi putut prevedea... Ni se cere s\ admir\m aceast\ constan]\, dup\ care, dimpotriv\, eu `mi dau seama c\ s`nt artificiale [i construite. {i nu pretind c\ inconsecven]a ar fi indicele cert al firescului, c\ci pot fi `nt`lnite, `ndeosebi la femei, inconsecven]e afectate; pe de alt\ parte, pot admira `n c`teva cazuri rare ceea ce se nume[te spiritul de continuitate; dar, de cele mai multe ori, aceast\ consecven]\ nu se ob]ine dec`t printr-o `nver[unare vanitoas\ [i numai `n defavoarea firescului. Individul, cu c`t are un fond mai generos [i disponibilit\]i mai mari, cu c`t e mai dispus s\ accepte schimb\rile, cu at`t mai pu]in las\ de bun\voie ca trecutul s\-i hot\rasc\ viitorul. Acel justum et tenacem propositi virum1 care ne este propus ca model, nu ofer\ de cele mai multe ori dec`t un sol pietros [i refractar oric\rei `ncerc\ri de a-l cultiva. Dintre ace[tia am cunoscut [i un alt soi, care `[i construiesc asiduu o originalitate con[tient\ [i a c\ror principal\ grij\, dup\ ce alegerea a fost f\cut\, const\ `n a nu se `ndep\rta nici o clip\ de modelele stabilite; care r\m`n `ntr-o stare de permanent\ alarm\ [i nu-[i `ng\duie uitarea de sine. (M\ g`ndesc la X., care a refuzat paharul de Montrachet 1904 pe care i l-am oferit: Nu-mi place dec`t Bordeaux-ul, spunea el. De `ndat\ ce l-am f\cut s\ cread\ c\-i dau vin de Bordeaux, Montrachet-ul i s-a p\rut `nc`nt\tor.) C`nd eram mai t`n\r, luam hot\r`ri care `mi `nchipuiam c\ s`nt virtuoase. M\ interesa mai pu]in s\ fiu ce eram, c`t s\ devin ceea ce pretindeam a fi. Acum, pu]in mai lipse[te ca s\ nu v\d `n nehot\r`re mijlocul secret prin care nu mai `mb\tr`ne[ti. Olivier m-a `ntrebat la ce lucrez. M-am l\sat antrenat `n discu]ie [i i-am vorbit de cartea mea, ba chiar i-am citit, `ntr-at`t p\rea c\ `l intereseaz\, paginile pe care tocmai le scrisesem. ~mi era team\ de judecata lui, cunosc`nd bine intransigen]a tinere]ii [i dificultatea cu care accept\ un alt punct de vedere dec`t al s\u. Dar pu]inele observa]ii pe care,
1 Omul drept [i hot\r`t `n inten]ia sa (lat.).
destul de tem\tor, s-a hazardat s\ le fac\, mi s-au p\rut a fi deosebit de judicioase, a[a c\ pe loc am [i profitat de ele. Acum simt [i respir prin el. E nelini[tit `n privin]a revistei pe care urma s-o conduc\ [i, mai cu seam\, din pricina povestirii aceleia pe care o dezavueaz\, scris\ la comanda lui Passavant. Noile hot\r`ri luate de acesta, i-am spus eu, vor antrena [i o remaniere a sumarului; va putea s\-[i recapete manuscrisul. Am primit vizita, cu totul nea[teptat\, a domnului judec\tor de instruc]ie Profitendieu. ~[i [tergea fruntea de sudoare [i respira greu, nu at`t pentru c\ urcase [ase etaje, c`t, mi s-a p\rut mie, din pricin\ c\ se sim]ea st`njenit. {i-a p\strat p\l\ria `n m`n\ [i nu s-a a[ezat dec`t dup\ ce eu l-am invitat. E un b\rbat cu o `nf\]i[are frumoas\, bine f\cut [i cu o prestan]\ de net\g\duit. S`nte]i, am impresia, cumnatul pre[edintelui Molinier, mi-a spus el. Mi-am `ng\duit s\ vin la dumneavoastr\ `n leg\tur\ cu fiul lui, Georges. ~mi ve]i scuza, f\r\ `ndoial\, un demers ce, la prima vedere, s-ar putea s\ par\ indiscret, dar pe care afec]iunea [i stima ce le nutresc fa]\ de colegul meu sper c\ `l vor explica pe deplin. F\cu o pauz\. M-am ridicat [i am `nchis o u[\, de team\ ca femeia de serviciu, care e foarte indiscret\ [i o [tiam `n odaia vecin\, s\ nu aud\ nimic. Profitendieu m-a aprobat cu un z`mbet: ~n calitatea mea de judec\tor de instruc]ie, relu\ el, m\ ocup de o afacere extrem de nepl\cut\. Junele dumneavoastr\ nepot a fost anterior implicat `ntr-o aventur\... dar r\m`ne `ntre noi, nu-i a[a `ntr-o aventur\ destul de scandaloas\, `n care a[ vrea s\ cred, dat\ fiind v`rsta lui fraged\, c\ s-a abuzat de buna-credin]\ [i de inocen]a lui; dar am fost silit, v-o m\rturisesc, s\ uzez de o oarecare abilitate pentru... a o mu[amaliza, f\r\ s\ prejudiciez interesele justi]iei. ~n fa]a unei recidive... de o cu totul alt\ natur\, m\ gr\besc s\ adaug... n-a[ mai putea garanta c\ junele Georges va sc\pa la fel de ieftin. M\ `ndoiesc chiar c\ ar fi `n interesul copilului dac\ am `ncerca s\-l sc\p\m, `n pofida dorin]ei mele prietene[ti de a-l scuti pe cumnatul dumneavoastr\ de acest scandal. M\ voi str\dui, totu[i: `ns\ v\ da]i seama c\ agen]ii mei s`nt zelo[i [i c\ nu pot s\-i ]in tot timpul `n frù. Sau, dac\ vre]i, `nc\ pot; dar mìne nu va mai fi posibil. Iat\ de ce m-am g`ndit c\ ar trebui s\ sta]i de vorb\ cu nepotul dumneavoastr\, s\-i explica]i la ce se expune... Vizita lui Profitendieu, de ce n-a[ spune, la `nceput m-a nelini[tit teribil de mult; dar, dup\ ce am `n]eles c\ nu vine nici ca du[man [i
9/3/04
12:55 AM
Page 266
266
ANDR GIDE
267
nici ca judec\tor de instruc]ie, a `nceput mai degrab\ s\ m\ amuze. {i cu at`t mai mult atunci c`nd el continu\: De c`t\va vreme s-au pus `n circula]ie monede false. Am fost avertizat. N-am reu[it s\ descop\r `ns\ provenien]a lor. Dar [tiu c\ t`n\rul Georges din naivitate, a[ vrea s\ cred e unul dintre cei care le utilizeaz\ [i le pune `n circula]ie. S`nt c`]iva copii, de v`rsta nepotului dumneavoastr\, care se preteaz\ la acest ru[inos trafic. Nu m\ `ndoiesc de faptul c\ se abuzeaz\ de inocen]a lor [i c\ ace[ti copii f\r\ discern\m`nt se las\ `n[ela]i de c`]iva culpabili mai v`rstnici dec`t ei. Am fi putut mai de mult s\ punem m`na pe delincven]ii minori [i, f\r\ nici o dificultate, s\-i facem s\ m\rturiseasc\ provenien]a acestor monede; numai c\ prea bine [tiu c\, dup\ ce se trece de un anume punct, cazul ne scap\, ca s\ zic a[a... adic\ o anchet\ nu mai poate da `napoi, iar noi ne vedem sili]i s\ [tim ceea ce uneori am prefera s\ ignor\m. ~n spe]\, eu pretind s\-i descoperim pe adev\ra]ii vinova]i, f\r\ s\ recurgem la m\rturia acestor minori. Am dat deci ordin s\ fie l\sa]i `n pace. Dar acest ordin nu e dec`t provizoriu. A[ vrea ca nepotul dumneavoastr\ s\ nu m\ for]eze s\ revin asupra hot\r`rii mele. Ar fi bine s\ [tie c\ s`ntem cu ochii pe el. N-a]i face r\u chiar dac\ l-a]i speria pu]in; a apucat-o pe o pant\ gre[it\... L-am asigurat c\ voi face tot ce-mi st\ `n putin]\ ca s\-l avertizez, dar Profitendieu p\rea c\ nu m\ aude. Privea `n gol. Repet\ de dou\ ori: pe ceea ce se nume[te o pant\ gre[it\. Apoi t\cu. Nu [tiu c`t\ vreme a durat t\cerea lui. F\r\ s\-[i exprime g`ndurile, mi se p\rea c\ le v\d cum se deruleaz\ `n mintea lui [i am auzit, chiar `nainte de a le fi pronun]at, aceste cuvinte: S`nt [i eu tat\, domnule... {i tot ce spusese mai `nainte disp\ru; `ntre noi doi nu mai exista dec`t Bernard. Restul era doar pretext; venise s\-mi vorbeasc\ despre el. Dac\ efuziunile m\ jeneaz\, dac\ exagerarea sentimentelor m\ sup\r\, nimic, dimpotriv\, nu e mai `n m\sur\ s\ m\ tulbure dec`t aceast\ emo]ie st\p`nit\. {i-o re]inea pe c`t ì sta `n putin]\, dar cu un efort at`t de mare, `nc`t buzele [i mìnile ì tremurau. Nu mai reu[i s\ continue. Deodat\ `[i ascunse fa]a `n palme [i partea de sus a corpului ì fu zguduit\ de hohote: Vede]i, `ng\im\ el, vede]i [i dumneavoastr\, domnule, c`t de nenoroci]i ne poate face un copil. Mai era nevoie s-o lu\m pe ocolite? Extrem de emo]ionat eu `nsumi:
Lui Bernard i s-ar sf`[ia inima dac\ v-ar vedea, am spus; s`nt c`t se poate de sigur. Cu toate acestea, eram foarte `ncurcat. Bernard nu-mi vorbise aproape deloc despre tat\l s\u. Fusesem de acord cu el c\ [i-a p\r\sit familia, gata cum s`nt de a socoti o astfel de dezertare fireasc\, [i dispus s\ consider c\ un asemenea gest este spre marele folos al copilului. ~n sprijinul lui, `n acest caz, venind [i faptul c\ Bernard era un fiu nelegitim... Iat\ `ns\ c\ tat\l s\u vitreg d\dea dovad\ de sentimente at`t de puternice, `nc`t, f\r\ `ndoial\, sc\pau de sub orice control [i erau cu at`t mai sincere, cu c`t nu veneau din nici o constr`ngere. {i `n fa]a acestei iubiri, `n fa]a acestei dureri eram silit s\ m\ `ntreb dac\ Bernard avusese dreptate s\ plece. Nu m\ mai sim]eam `n stare s\-l aprob. Folosi]i-v\ de mine dac\ socoti]i c\ a[ putea s\ v\ fiu util, i-am spus, dac\ dumneavoastr\ crede]i c\ ar trebui s\ vorbesc cu el. Are o inim\ de aur. {tiu. {tiu... Da, a]i putea face mult. {tiu c\ a fost cu dumneavoastr\ vara aceasta. Poli]ia mea func]ioneaz\ destul de bine... {tiu, de asemenea, c\ se prezint\ chiar azi la oral. Am ales momentul c`nd [tiam c\ trebuie s\ fie la Sorbona ca s\ vin la dumneavoastr\. Mi-era team\ s\ nu ne `nt`lnim. De c`teva clipe emo]ia mea `ncepuse s\ scad\, deoarece remarcasem c\ verbul a [ti figura `n aproape toate frazele lui. Devenisem imediat mai interesat de aceast\ deprindere care putea s\ fie profesional\ dec`t de ceea ce-mi spunea. Mi-a spus a [ti [i c\ Bernard trecuse str\lucit examenul scris. Datorit\ amabilit\]ii unui examinator, care-i era prieten, a reu[it chiar s\ ia cuno[tin]\ de lucrarea pe care fiul s\u o f\cuse la francez\ [i care, dup\ c`te se spunea, era una dintre cele mai remarcabile. Vorbea de Bernard cu un fel de admira]ie st\p`nit\, care m\ f\cea s\ m\-ntreb dac\, la urma urmelor, nu cumva se credea tat\l lui adev\rat. Dar, ad\ug\ el, mai cu seama despre asta s\ nu-i pomeni]i nimic. {ti]i c`t e de m`ndru din fire [i de susceptibil... Dac-ar b\nui c\ de c`nd a plecat n-am `ncetat s\ m\ g`ndesc la el [i s\ aflu ce face... Dar oricum, pute]i s\-i spune]i c\ ne-am v\zut. (Respira greu `ntre fiecare fraz\.) Ceea ce numai dumneavoastr\ singur pute]i s\-i spune]i este c\ nu-i port pic\ (apoi, cu o voce care devenea tot mai slab\), c\ n-am `ncetat o clip\ s\-l iubesc... ca pe un fiu. Da, [tiu foarte bine c\ [ti]i... I-a]i mai putea, de asemenea, spune... ([i, f\r\ s\
9/3/04
12:55 AM
Page 268
268
ANDR GIDE
269
m\ priveasc\, cu greu, extrem de ru[inat): c\ mama sa m-a p\r\sit... da, definitiv, `n vara asta; [i c\ el dac-ar vrea s\ se-ntoarc\, eu... N-a mai putut s\ termine. Un om robust, `n toat\ firea, cu un rost `n via]\ [i cu o carier\ solid\, care, pe nea[teptate, renun]`nd la orice convenien]e, se deschise [i `[i revars\ durerea `n fa]a unui necunoscut, ì ofer\ aceluia, adic\ mie, un spectacol cu totul extraordinar. Am putut constata, o dat\ `n plus cu aceast\ ocazie, c\ pot fi mult mai u[or emo]ionat de efuziunile unui necunoscut dec`t de cele ale unei persoane apropiate. Voi c\uta alt\ dat\ s\ m\ explic `n privin]a asta. Profitendieu nu mi-a ascuns p\rerile subiective pe care [i le f\cuse `n primul r`nd `n privin]a mea, deoarece nu s-a l\murit, [i `nc\ nu e nici acum l\murit, cum de Bernard a fugit de acas\ pentru a veni la mine. ~n primul r`nd, din aceast\ pricin\ a ezitat s\ m\ caute. Nu voiam cu nici un pre] s\-i spun povestea valizei mele [i nu i-am vorbit dec`t de prietenia fiului s\u cu Olivier, datorit\ c\reia, i-am spus eu, ne-am legat at`t de repede. Tinerii \[tia, repeta Profitendieu, se av`nt\ `n via]\ f\r\ s\ [tie la ce se expun. F\r\ `ndoial\ c\ for]a lor provine din necunoa[terea primejdiilor. Dar noi care [tim, noi, p\rin]ii, tremur\m pentru ei. Solicitudinea noastr\ ì irit\ [i cel mai bine este s\ n-o l\s\m s\ fie prea evident\. {tiu c\ uneori ea se exercit\ foarte sup\r\tor [i st`ngaci. Preferabil e ca, `n loc s\-i tot repet\m copilului c\ focul arde, s\-l l\s\m s\ se ard\ pu]in. Experien]a `l va `nv\]a mult mai sigur dec`t sfaturile. Totdeauna i-am acordat lui Bernard cea mai mare libertate. P`n\-ntr-at`t, `nc`t l-am f\cut, vai, s\ cread\ c\ nu-mi pas\ prea mult de el. Mi-e team\ c\ s-a `n[elat `n privin]a aceasta, [i de aici fuga lui. Chiar [i atunci, am crezut c\ e bine s\-l las s\ fac\ ce vrea; veghindu-l `ns\ de la distan]\, f\r\ ca el s\ b\nuiasc\ ceva. Har Domnului, avem pentru asta destule mijloace. (Evident c\ Profitendieu f\cea dintr-asta [i o chestiune de orgoliu, ar\t`ndu-se deosebit de m`ndru de organizarea poli]iei; e a treia oar\ c\ `mi vorbe[te despre acest lucru.) Am considerat c\ nu trebuie s\ diminuez `n ochii acestui copil riscurile ini]iativei sale. Pot oare s\ v\ m\rturisesc c\ acest act de nesupunere, `n ciuda durerii ce mi-a pricinuit-o, n-a f\cut dec`t s\ m\ lege [i mai mult de el? Am [tiut s\ v\d `n gestul lui o dovad\ de curaj, de valoare... Acum, c`nd temerile i se risipir\, bietul om nu mai contenea cu vorba. Am `ncercat s\ `ndrept conversa]ia spre ceea ce m\ interesa mai mult [i, schimb`nd brusc subiectul, l-am `ntrebat dac\ a v\zut monedele
acelea false de care-mi vorbise la `nceput. Eram curios s\ [tiu dac\ sem\nau cu piesa pe care ne-o ar\tase Bernard. Abia i-am pomenit de ea [i Profitendieu `[i schimb\ complet fizionomia; pleoapele i se `nchiser\ pe jum\tate, `n timp ce `n str\fundul ochilor se aprinse o flac\r\ ciudat\; ridurile de la t`mple deveniser\ mai pronun]ate; buzele i se crispar\; efortul de aten]ie ì tr\gea parc\ `n sus toate tr\s\turile. Uitase de tot ce discutaser\m `nainte. Judec\torul luase locul tat\lui [i pentru el nu mai exista altceva dec`t meseria. ~mi puse nenum\rate `ntreb\ri, lu\ note [i spuse c\ va trimite un agent la Saas-Fe, ca s\ afle numele tuturor pasagerilor `nscri[i `n registrele hotelurilor. De[i, dup\ toate probabilit\]ile, ad\ug\ el, moneda aceea fals\ i-a fost strecurat\ b\canului de un aventurier de ocazie [i `ntr-un loc `n care se afla pur [i simplu `n trecere. La care i-am replicat c\ Saas-Fe se afl\ `ntr-o fund\tur\ [i c\ nu era prea u[or s\ ajungi p`n\ acolo [i s\ te `ntorci `n aceea[i zi. S-a ar\tat deosebit de satisf\cut de aceast\ ultim\ informa]ie, [i cu acestea ne-am [i desp\r]it, dup\ ce mi-a mul]umit c\lduros, cu un aer preocupat, `nc`ntat [i f\r\ s\ mai pomeneasc\ deloc nici de Georges, nici de Bernard.
XIII
Bernard avea s\ simt\ `n diminea]a aceea c\, pentru o fire generoas\ ca a sa, cea mai mare bucurie este s\ fac\ o bucurie [i unei alte fiin]e. Aceast\ bucurie ì era refuzat\. Tocmai trecuse examenul cu men]iune [i, neg\sind `n preajma sa pe nimeni c\ruia s\-i anun]e aceast\ fericit\ veste, era foarte ab\tut. Bernard [tia c\ omul care ar fi fost cel mai `nc`ntat de o asemenea veste era tat\l lui. La un moment dat, chiar s-a g`ndit s\ mearg\ imediat s\ i-o spun\; orgoliul `ns\ `l re]inu. douard? Olivier? Ar fi `nsemnat s\ dea prea mult\ importan]\ unei diplome. Era acum bacalaureat. Mare lucru! Abia de acum `ncepea greul. ~n curtea Sorbonei `l v\zu pe unul din colegii lui, proasp\t bacalaureat [i el, care se `ndep\rtase de ceilal]i [i pl`ngea. Colegul acela era `n doliu. Bernard [tia c\ tocmai ì murise mama. ~ntr-un mare elan de simpatie, porni spre orfan; se apropie; apoi, dintr-o pudoare absurd\, trecu mai departe. Cel\lalt, care `l v\zuse apropiindu-se [i
9/3/04
12:55 AM
Page 270
270
ANDR GIDE
271
apoi trec`nd, se ru[in\ de lacrimile lui; `l pre]uia pe Bernard [i suferea crez`nd c\ l-a ocolit pentru c\ `l dispre]uie[te. Bernard intr\ `n parcul Luxembourg. Se a[ez\ pe o banc\, `n aceea[i parte a gr\dinii `n care venise s\-l `nt`lneasc\ pe Olivier `n seara c`nd c\uta un ad\post. Adia o boare c\ldu]\ [i azurul ì z`mbea printre crengile de-acum desfrunzite ale falnicilor copaci. Nici nu-]i venea, `ntr-adev\r, s\ crezi c\ se apropie iarna; p\s\rile care g`ngureau erau [i ele `n[elate de aparen]e. Dar Bernard nu privea parcul; vedea `n fa]a lui `ntinz`ndu-se oceanul vie]ii. P\rea c\ marea e br\zdat\ de drumuri; dar ele nu erau `nsemnate [i Bernard nu [tia care e al s\u. Medita de c`teva clipe, c`nd v\zu apropiindu-se de el, alunec`nd [i cu un mers at`t de u[or, `nc`t `]i d\deai seama c\ ar fi putut s\ umble [i pe ape, un `nger. Bernard nu v\zuse niciodat\ `ngeri, dar nu [ov\i nici un moment [i, c`nd `ngerul ì spuse: Vino, se ridic\ docil [i `l urm\. Nu era mai mirat dec`t ar fi fost `ntr-un vis. Mai t`rziu, a `ncercat s\-[i aminteasc\ dac\ `ngerul l-a luat de m`n\; `n realitate `ns\, nu s-au atins deloc [i chiar p\strau `ntre ei o oarecare distan]\. Se `ntoarser\ am`ndoi `n aceea[i curte unde Bernard `l l\sase pe orfan, hot\r`t de data aceasta s\ stea de vorb\ cu el; dar curtea era acum pustie. Bernard se `ndrept\, cu `ngerul al\turi, spre biserica Sorbonei, unde intr\ mai `ntì `ngerul, unde Bernard nu intrase niciodat\. Prin acest loc se plimbau [i al]i `ngeri, dar Bernard nu putea s\-i vad\. O pace nemaicunoscut\ `l `nv\luia. ~ngerul se apropie de altarul din mijloc [i Bernard, c`nd `l v\zu c\ `ngenuncheaz\, `ngenunche a[ijderea, al\turi de el. Nu credea `n nici un Dumnezeu, a[a c\ nu [tia s\ se roage; dar inima-i era n\p\dit\ de o dulce nevoie de d\ruire de sacrificiu; se oferea pe sine. Emo]ia lui r\m`nea at`t de nedeslu[it\, `nc`t nici un cuv`nt n-ar fi reu[it s-o exprime; dar dintr-odat\ se auzir\ acorduri de org\. La fel te-ai d\ruit Laurei, spuse `ngerul; [i Bernard sim]i cum lacrimile ì [iroiesc pe obraji. Vino, urmeaz\-m\! Bernard, `n timp ce se l\sa condus de `nger, aproape se ciocni de unul din fo[tii lui colegi care luase [i el oralul. Bernard `l [tia un chiulangiu [i se mira c\ a luat examenul. Chiulangiul nu-l remarcase pe Bernard, care `l v\zu cump\r`nd o lum`nare. Bernard ridic\ din umeri. C`nd ajunse `n strad\, `[i d\du seama c\ `ngerul `l p\r\sise. Intr\ `ntr-o tutungerie, chiar `n aceea `n care, cu opt zile `n urm\, Georges plasase moneda fals\. De atunci mai schimbase multe. Bernard cump\r\ un pachet de ]ig\ri [i `ncepu s\ fumeze. De ce a plecat `ngerul? A[adar, `ngerul [i Bernard nu mai aveau ce s\-[i spun\?... Sun\ de amiaz\. Lui Bernard ì era foame. S\ se `ntoarc\ la pension? S\ se duc\ la Olivier [i
s\ `mpart\ cu el pr`nzul lui douard?... Se asigur\ c\ are destui bani `n buzunar [i intr\ `ntr-un restaurant. C`nd tocmai termina de m`ncat, o voce ì [opti: A venit timpul s\-]i faci socotelile. Bernard `ntoarse capul. ~ngerul era din nou l`ng\ el: Trebuie s\ te hot\r\[ti, spunea el. P`n\ acum ai tr\it la nimereal\. Vei accepta, oare, s\ fii la cheremul hazardului? Vrei s\ fii folositor la ceva. Important e s\ [tii la ce. ~nva]\-m\; `ndrum\-m\! spuse Bernard. ~ngerul `l duse pe Bernard `ntr-o sal\ plin\ de lume. ~n fundul s\lii, era o estrad\, [i pe estrad\ o mas\ acoperit\ cu o cuvertur\ grena. A[ezat `n spatele mesei, un om `nc\ t`n\r vorbea. E o mare nebunie s\ pretinzi c\ po]i descoperi ceva. Tot ce avem, a fost primit. Fiecare dintre noi trebuie s\ `n]eleag\, `nc\ de t`n\r, c\ depindem de un trecut [i c\ acest trecut ne oblig\. Prin el, ne este r`nduit tot viitorul. Dup\ ce termin\ de dezvoltat aceast\ tem\, un alt orator ì lu\ locul [i `ncepu prin a-l aproba, apoi se ridic\ `mpotriva prezum]iosului care pretinde c\ tr\ie[te f\r\ nici o doctrin\ sau c\ se ghideaz\ el `nsu[i [i dup\ propria con[tiin]\. Am primit mo[tenire o doctrin\, spunea el. Ea a r\zb\tut peste veacuri. E, f\r\ `ndoial\, cea mai bun\ [i e singura; fiecare dintre noi se cuvine s\ dovedeasc\ acest lucru. E cea care ne-a fost transmis\ de dasc\lii no[tri. E doctrina ]\rii noastre care, de c`te ori o reneg\, trebuie s\ pl\teasc\ scump gre[eala s\v`r[it\. Nu po]i fi bun francez f\r\ s\ o cuno[ti, nici s\ faci ceva bun f\r\ s\ i te supui. Celui de-al doilea orator, ì succed\ un al treilea, care le mul]umi celor dintì pentru c\ au `nf\]i[at at`t de bine ceea ce el numea partea teoretic\ a programului lor; apoi ar\t\ c\ acest program nu comporta nici mai mult, nici mai pu]in dec`t regenerarea Fran]ei, prin efortul fiec\ruia dintre membrii partidului lor. Spunea c\ el este om de ac]iune; afirma c\ orice teorie `[i g\se[te `n practic\ finalitatea [i verificarea, [i c\ orice bun francez trebuie s\ fie un combatant. Dar, vai! ad\ug\ el, c`te for]e risipite, pierdute! Cu totul altfel ar ar\ta m\re]ia ]\rii noastre, str\lucirea `nf\ptuirilor noastre, [i altfel s-ar pune fiecare `n valoare, dac\ aceste for]e s-ar organiza, dac\ aceste `nf\ptuiri ar celebra ordinea, dac\ fiecare s-ar `nregimenta! {i `n timp ce el continua, prin sal\ `ncepur\ s\ circule tineri care distribuiau buletine de adeziune, pe care nu trebuia dec`t s\-]i pui semn\tura.
9/3/04
12:55 AM
Page 272
272
ANDR GIDE
273
Voiai s\ te d\ruie[ti, spuse atunci `ngerul. Ce mai a[tep]i? Bernard lu\ una dintre fi]uicile acelea, al c\ror text `ncepea cu aceste cuvinte: M\ angajez solemn s\... citi, apoi se uit\ la `nger [i v\zu c\ z`mbe[te; apoi privi spre adunare [i `l recunoscu printre tinerii din sal\ pe proasp\tul bacalaureat de mai adineauri, care `n biserica Sorbonei aprinsese o lum`nare `n chip de recuno[tin]\ pentru succesul s\u; [i deodat\, ceva mai departe, `l z\ri pe fratele s\u mai mare, pe care nu-l mai v\zuse de c`nd plecase din casa p\rinteasc\. Bernard nu-l iubea [i era pu]in gelos pe pre]uirea pe care tat\l lor p\rea s\ i-o arate. Mototoli nervos buletinul: Crezi c\ ar fi trebuit s\ semnez? Da, desigur, dac\ te `ndoie[ti de tine, spuse `ngerul. Nu m\ mai `ndoiesc, spuse Bernard, care arunc\ h`rtia c`t colo. ~ntre timp, oratorul continua. C`nd Bernard `ncepu iar\[i s\-l asculte, acesta tocmai propov\duia un mijloc sigur de a nu te `n[ela niciodat\, potrivit c\ruia trebuia s\ renun]i pentru totdeauna s\ mai judeci prin tine `nsu]i [i s\ te bizui mereu pe judec\]ile superiorilor t\i. Cine s`nt ace[ti superiori? `ntreb\ Bernard [i subit se sim]i cuprins de o mare indignare. Dac\ te-ai urca pe estrad\, ì spuse el `ngerului, [i te-ai lua la b\taie cu el, f\r\ `ndoial\ c\ l-ai da gata... Dar `ngerul, z`mbind: Cu tine m\ voi lupta. Disear\, vrei? Da, spuse Bernard. Ie[ir\ am`ndoi. O luar\ pe marile bulevarde. Mul]imea care se `nghesuia pe str\zi p\rea alc\tuit\ numai din oameni boga]i; fiecare p\rea sigur de sine, indiferent fa]\ de al]ii, dar `ngrijorat. Aceasta s\ fie imaginea fericirii? `ntreb\ Bernard, care-[i sim]ea inima plin\ de am\r\ciune. Apoi `ngerul `l duse pe Bernard `n cartierele s\race, a c\ror mizerie Bernard nici m\car n-o b\nuise mai `nainte. Se `nsera. R\t\cir\ mult\ vreme `nc\ printre `naltele case sordide `n care h\l\duiau bolile, prostitu]ia, ru[inea, crima [i foamea. Abia atunci Bernard `l lu\ pe `nger de m`n\, [i `ngerul `[i `ntoarse capul, ca s\ nu fie v\zut cum pl`nge. Bernard nu cin\ `n seara aceea; [i c`nd se `ntoarse la pension nu mai c\ut\ s-o `nt`lneasc\ pe Sarah, a[a cum f\cuse `n celelalte seri, ci urc\ de-a dreptul `n camera `n care locuia `mpreun\ cu Boris. Boris se culcase, dar `nc\ nu dormea. Recitea la lumina lum`n\rii scrisoarea pe care o primise de la Bronja chiar `n diminea]a acelei zile.
Mi-e team\, ì spunea prietena lui, c\ n-o s\ te mai v\d niciodat\. C`nd m-am `ntors `n Polonia am r\cit. Tu[esc; [i cu toate c\ doctorul nu vrea s\-mi spun\, simt eu c\ n-o s\ mai tr\iesc mult\ vreme. Auzindu-l pe Bernard apropiindu-se, Boris ascunse scrisoarea sub pern\ [i stinse `n mare grab\ lum`narea. Bernard `nainta `n bezn\. ~ngerul intrase `n camer\ `mpreun\ cu el, dar cu toate c\ noaptea nu era prea `ntunecoas\, Boris nu-l vedea dec`t pe Bernard. Dormi? `ntreb\ Bernard `ncet. {i cum Boris nu r\spunse, Bernard crezu c\ doarme. A[adar, acum, `ntre noi doi, ì spuse Bernard `ngerului. {i toat\ noaptea, p`n\ `n zori, s-au luptat. Boris vedea nedeslu[it c\ Bernard se tot agit\. Crezu c\ a[a `[i face el rug\ciunile [i avu grij\ s\ nu-l `ntrerup\. Ar fi vrut totu[i s\ stea de vorb\ cu el, c\ci `l `ncerca o suferin]\ cumplit\. Ridic`ndu-se, `ngenunche la picioarele patului. Ar fi vrut s\ se roage, dar nu reu[ea dec`t s\ hohoteasc\: O, Bronja, tu, care vezi `ngerii, tu, care trebuia s\-mi deschizi ochii, tu m\ p\r\se[ti! F\r\ tine, Bronja, ce-o s\ m\ fac? Ce-o s\ se `nt`mple cu mine? Bernard [i `ngerul erau prea ocupa]i, ca s\-l aud\. Se luptar\ am`ndoi p`n\-n zori. ~ngerul se retrase f\r\ ca vreunul din ei s\ fi ie[it `nving\tor. Mai t`rziu, c`nd la r`ndul s\u Bernard ie[i din camer\, se `nt`lni cu Rachel pe culoar. A[ vrea s\ st\m de vorb\, ì spuse ea. Vocea-i era at`t de trist\, `nc`t Bernard `n]elese imediat ce voia s\-i spun\. Nu-i r\spunse nimic, `[i l\s\ capul `n jos, [i, din mare mil\ pentru Rachel, sim]i deodat\ c\ o ur\[te pe Sarah [i c\ ì este sc`rb\ de pl\cerile pe care le gustase `mpreun\ cu ea.
XIV
Pe la orele zece, Bernard se duse la douard, cu o saco[\ unde `nc\puser\ pu]inele-i ve[minte, ruf\ria [i c\r]ile pe care le mai avea. ~[i luase r\mas-bun de la Azas [i de la doamna Vedel, dar nu mai c\ut\ s-o vad\ pe Sarah.
9/3/04
12:55 AM
Page 274
274
ANDR GIDE
275
Bernard era grav. Lupta sa cu `ngerul `l maturizase. Nu mai sem\na cu nep\s\torul ho] de valize care credea c\ `n lumea asta e de-ajuns s\ `ndr\zne[ti. ~ncepea s\ priceap\ c\ de multe ori cutezan]a se pl\te[te cu pre]ul fericirii altuia. Am venit la dumneavoastr\ s\ m\ g\zdui]i, ì spuse lui douard. Iar am r\mas f\r\ ad\post. Dar de ce pleci de la Vedel? Din motive secrete... pe care `ng\dui]i-mi s\ nu vi le `mp\rt\[esc. ~n seara banchetului, douard ì observase pe Bernard [i pe Sarah destul ca s\ `n]eleag\ c`t de c`t sensul acestei t\ceri. Ajunge, spuse el z`mbind. Divanul din camera mea de lucru `]i st\ la dispozi]ie pentru la noapte. Dar trebuie, mai `ntì, s\-]i spun c\ tat\l dumitale a fost ieri la mine. {i ì relat\ acea parte a convorbirii lor care socotea el c\ va reu[i s\-l emo]ioneze. Nu la mine ar trebui s\ dormi `n seara asta, ci la el. Te a[teapt\. Bernard t\cea. O s\ m\ mai g`ndesc, spuse el, `n cele din urm\. Permite]i-mi p`n\ atunci s\-mi las lucrurile aici. Pot s\-l v\d pe Olivier? Vremea e at`t de frumoas\, `nc`t l-am sf\tuit s\ ias\ pu]in la aer. A[ fi vrut s\-l `nso]esc, deoarece `nc\-i foarte sl\bit; dar el a preferat s\ se plimbe singur. De altminteri, a plecat de vreo or\, a[a c\ trebuie s\ se `ntoarc\ `n cur`nd. A[teapt\-l... M\ g`ndesc numai... [i examenul? L-am luat; dar asta nu conteaz\. Important e pentru mine s\ [tiu ce am de f\cut. {ti]i ce m\ re]ine mai cu seam\ s\ m\ `ntorc la tat\l meu? Nu vreau banii lui. O s\ m\ socoti]i absurd c\ dau cu tifla unei asemenea [anse; dar mi-am promis mie `nsumi s\ m\ lipsesc de ei. Pentru mine e important s\-mi dovedesc c\ s`nt un om de cuv`nt, cineva pe care pot conta. Mi se pare c\, `n primul r`nd, e vorba de orgoliu. Spune]i-i cum vre]i: orgoliu, infatuare, suficien]\... N-o s\ pute]i discredita `n ochii mei sentimentul care m\ anim\. Acum `ns\, iat\ ce-a[ vrea s\ [tiu: ca s\ te po]i conduce `n via]\, e nevoie s\-]i fixezi privirea spre un anume ]el? L\mure[te-m\, te rog! Am dezb\tut problema asta toat\ noaptea. ~n slujba cui s\ pun aceast\ for]\ pe care o simt `n mine? Cum po]i profita mai bine de tine `nsu]i? ~ndrept`ndu-te spre un scop? Dar cum `]i alegi acest scop? Cum `l cuno[ti at`ta vreme c`t nu l-ai atins?
A tr\i f\r\ un scop `nseamn\ a te l\sa `n voia `nt`mpl\rii. Mi-e team\ c\ nu m-a]i `n]eles prea bine. C`nd Columb a descoperit America, [tia el spre ce se `ndreapt\? Scopul lui era s\ mearg\ `nainte, drept `nainte. Scopul lui era el [i `l proiecta `naintea lui `nsu[i... M-am g`ndit adesea, `l `ntrerupse douard, c\ `n art\, `n literatur\ `n special, conteaz\ numai aceia care se av`nt\ spre necunoscut. Nu descoperi p\m`nturi noi dac\ nu accep]i s\ pierzi din vedere, `n primul r`nd [i pentru mult\ vreme, orice ]\rm. Numai c\ scriitorii no[tri se tem de larg; navigheaz\ numai pe l`ng\ coast\. Ieri, c`nd am ie[it de la examen, continu\ Bernard f\r\ s\-l aud\, nu [tiu ce demon m-a `ndemnat [i am intrat `ntr-o sal\ unde se ]inea o reuniune public\. Se vorbea acolo de onoarea na]ional\, de devotamentul fa]\ de patrie, de o gr\mada de lucruri care mi-au mers la inim\. Pu]in a lipsit s\ semnez o h`rtie prin care m\ angajam, pe a mea onoare, s\-mi consacru activitatea unei cauze care, desigur, mi se p\rea frumoas\ [i nobil\. S`nt bucuros c\ n-ai semnat. Dar ce te-a re]inut? F\r\ `ndoial\ c\ un instinct secret... Bernard r\mase c`teva clipe pe g`nduri, apoi ad\ug\ z`mbind: Cred c\ mai ales mutrele aderen]ilor; `ncep`nd cu mutra fratelui meu mai mare, pe care l-am recunoscut `n mul]ime. Mi s-a p\rut c\ to]i tinerii aceia erau anima]i de cele mai bune sentimente [i c\ f\ceau foarte bine abdic`nd de la ini]iativa personal\, fiindc\ n-ar fi ajuns prea departe dac\ s-ar fi luat dup\ c\p\]`na lor, c\ci era inapt\, [i nici dup\ independen]a lor de spirit, c\ci foarte cur`nd ar fi dat din col] `n col]. Mi-am spus, de asemenea, c\ e bine pentru ]ar\ s\ aib\ printre cet\]enii s\i un mare num\r de oameni anima]i de o bun\voin]\ ancilar\; dar c\ voin]a mea nu va fi niciodat\ ca a lor. {i atunci m-am intrebat cum anume se poate stabili o regul\, fiindc\ n-a[ accepta s\ tr\iesc f\r\ o regul\, iar aceast\ regul\ n-a[ accepta-o din partea altcuiva. R\spunsul mi se pare simplu: s\ g\se[ti aceast\ regul\ `n tine `nsu]i; s\ ai ca scop propria dezvoltare. Da... chiar asta mi-am spus [i eu. Dar tot n-am ajuns prea departe. Dac\ m\car a[ fi sigur c\ voi [ti s\ prefer ceea ce e mai bun `n mine, a[ renun]a la tot restul. Dar nu reu[esc nici m\car s\-mi dau seama ce mai bun `n mine. M-am fr\m`ntat toat\ noaptea, v-am spus. Iar spre diminea]\ eram at`t de obosit, `nc`t m\ g`ndeam s\ m\ `ncorporez `nainte de termen: s\ m\ `nrolez voluntar.
9/3/04
12:55 AM
Page 276
276
ANDR GIDE
277
Dac\ scapi de o `ntrebare nu `nseamn\ c\ i-ai [i g\sit r\spunsul. E ceea ce mi-am spus [i eu; [i c\ aceast\ `ntrebare, tocmai pentru c\ a fost am`nat\, se va pune pentru mine cu [i mai mult\ gravitate, dup\ ce-mi voi fi terminat stagiul. {i-atunci am venit la dumneavoastr\, ca s\ m\ sf\tui]i. N-am ce sfaturi s\-]i dau. Fiecare le g\se[te numai `n el `nsu[i, a[a cum fiecare nu poate `nv\]a cum trebuie s\ tr\iasc\ dec`t tr\ind. {i dac\ p`n\ m\ hot\r\sc cum s\ tr\iesc, tr\iesc gre[it? Dar chiar dintr-asta se `nva]\. E bine s\-]i urmezi propriul drum, dar numai dac\ e un drum care urc\. Glumi]i?... Nu; cred c\ v\ `n]eleg [i accept aceast\ formul\. Dar `n timp ce m\ dezvolt, cum spune]i dumneavoastr\, trebuie s\-mi c`[tig existen]a. Ce-a]i zice de un str\lucit anun] `n ziare: T`n\r de mare viitor, se angajeaz\ `n orice slujb\. douard `ncepu s\ r`d\: Nimic nu-i mai greu de ob]inut dec`t orice slujb\. Ar fi mai bine s\ precizezi. M\ g`ndeam c\ orice mare ziar are o sumedenie de posturi m\runte. Oh! a[ accepta o func]ie subaltern\; corector, tipograf... mai [tiu eu ce? M\ mul]umesc cu foarte pu]in. Vorbea cu ezitare. ~n realitate, [i-ar fi dorit un post de secretar; dar se temea s\-i spun\ lui douard, din cauza nereu[itei lor reciproce. La urma urmelor, nu era vina lui, a lui Bernard, c\ `ncercarea lui de a fi secretar e[uase at`t de lamentabil. A[ putea, eventual, spuse douard, s\ te ajut s\ intri la Grand Journal, pe al c\rui director `l cunosc... ~n timp ce douard [i Bernard st\teau astfel de vorb\, Sarah avusese cu Rachel o explica]ie extrem de penibil\. Sarah `n]elesese imediat c\ repro[urile lui Rachel au fost cauza plec\rii nea[teptate a lui Bernard; [i era revoltat\, spunea ea, c\ sor\-sa interzice `n juru-i orice bucurie. N-avea dreptul s\ impun\ altora o virtute pe care exemplul ei era de-ajuns ca s-o fac\ odioas\. Rachel, pe care aceste acuza]ii o `ndurerau nespus de mult, c\ci ea s-a sacrificat tot timpul, protesta, foarte palid\ [i cu buzele tremur\toare: Nu te pot l\sa pe calea pierzaniei. Dar Sarah hohotea de pl`ns [i ]ipa: Nu pot s\ cred `n raiul t\u! Nu vreau s\ fiu m`ntuit\!
{i se decise imediat s\ plece din nou `n Anglia, la prietena ei. C\ci, la urma urmelor, e liber\ [i vrea s\ tr\iasc\ dup\ bunul ei plac. Aceast\ nefericit\ ceart\ o l\s\ pe Rachel zdrobit\.
XV
douard avu grij\ s\ ajung\ la pension `nainte de sosirea elevilor. Nu-l mai v\zuse pe La Prouse de la deschiderea anului [colar [i, `n primul r`nd, cu el voia s\ stea de vorb\. B\tr`nul profesor de pian se achita de `ndatoririle lui de supraveghetor cum se pricepea, adic\ foarte prost. La `nceput, [i-a dat toat\ silin]a ca s\ se fac\ iubit, dar e lipsit de autoritate; fapt de care copiii profit\; consider\ indulgen]a lui drept sl\biciune [i `[i iau ni[te libert\]i ciudate. La Prouse va `ncerca s\ fie aspru, dar va fi prea t`rziu; `n cele din urm\, admonest\rile lui, amenin]\rile [i dojenile ì ridic\ `n cap pe to]i elevii. Dac\ el `[i `ngroa[\ vocea, ei r`njesc; dac\ bate cu pumnul `n pupitru, ei scot strig\te de spaim\ pref\cut\; `l iau `n der`dere; ì dau porecle; caricaturile lui trec din banc\ `n banc\, `nf\]i[`ndu-l pe el, care e at`t de cumsecade, ca pe un s\lbatic, `narmat cu un pistol enorm (pistolul acela pe care Ghridanisol, Georges [i Phiphi au reu[it s\-l descopere `n cursul unei indiscrete perchezi]ii `n camera lui) [i masacr`ndu-i pe elevi; sau, prosternat `n fa]a acestora, cu mìnile `mpreunate a rug\, implor`ndu-i, a[a cum f\cea `n primele zile: Fie-v\ mil\, face]i pu]in\ lini[te! Sem\na cu un s\rman cerb b\tr`n, `nconjurat de o hait\ s\lbatic\. douard nu [tie nimic din toate astea.
Jurnalul lui douard

La Prouse m-a primit `ntr-o mic\ sal\ de la parter, care [tiam c\-i cea mai pu]in confortabil\ din tot pensionul. Drept mobilier, patru b\nci puse al\turi de patru pupitre, `n fa]a tablei, [i un scaun de nuiele pe care La Prouse m-a for]at s\ m\ a[ez. El s-a ghemuit
9/3/04
12:55 AM
Page 278
278
ANDR GIDE
279
pe o banc\, a[ez`ndu-se piezi[, dup\ ce zadarnic s-a tot str\duit s\-[i v`re sub pupitru picioarele-i prea lungi. Nu, nu. {ed foarte bine, te asigur. {i tonul vocii lui, expresia fe]ei spuneau: M\ simt `ngrozitor de r\u [i sper c\ se vede de la o po[t\; dar `mi place s\ fiu a[a; [i cu c`t m\ voi sim]i mai r\u, cu at`t m\ voi pl`nge mai pu]in. Am `ncercat s\ glumesc, dar n-am reu[it s\-l fac s\ z`mbeasc\. Simula o atitudine ceremonioas\ [i oarecum afectat\, care ne ]inea pe am`ndoi la distan]\ [i mie-mi d\dea de `n]eles: Datorit\ dumitale s`nt eu aici. Spunea `ns\ c\ e foarte satisf\cut de toate; `n plus, eluda `ntreb\rile mele [i se enerva dac\ insistam. Totu[i, c`nd l-am `ntrebat unde avea camera: Pu]in cam departe de buc\t\rie, a proferat el pe nea[teptate; [i cum eu m\ ar\tam nedumerit: Uneori, noaptea, mi se face foame... c`nd nu pot dormi. Eram l`ng\ el; m-am apropiat [i mai mult [i i-am pus u[urel m`na pe bra]. Relu\ cu o voce mai fireasc\: Trebuie s\-]i spun c\ dorm foarte prost. C`nd reu[esc s\ `nchid ochii, `mi dau totu[i seama c\ dorm. Dar asta nu se mai cheam\ somn, nu-i a[a? Cine doarme de-adev\rat nu simte c\ doarme; doar c`nd se treze[te bag\ de seam\ c\ a dormit. Apoi, cu o insisten]\ de chi]ibu[ar, aplec`ndu-se spre mine: Uneori `nclin s\ cred c\ doar mi se n\zare [i c\ totu[i dorm de-adev\ratelea c`nd cred c\ dorm. Dar nu-i a[a; dovad\ c\, dac\ vreau s\ deschid ochii, ì deschid. De obicei, nu vreau. ~]i dai seama, nu-i a[a, c\ n-am nici un interes s\-i deschid. La ce bun s\-mi dovedesc mie `nsumi c\ nu dorm? Nutresc tot timpul speran]a c-o s-adorm, `ncerc`nd s\ m\ conving c\ am [i adormit... Se aplec\ [i mai mult [i, cu o voce [i mai `nceat\: {i-apoi, e ceva ce m\ deranjeaz\. Nici n-o s\ crezi... Nu m-am pl`ns de asta fiindc\ nu se poate face nimic; [i fiindc\, nu-i a[a, din moment ce nimic nu se poate schimba, la ce bun s\ te mai pl`ngi?... ~nchipuie-]i c\ `n dreptul patului meu, `n zid, chiar la `n\l]imea capului, e ceva ce face zgomot. ~n timp ce vorbea, se mai `nsufle]ise. I-am propus s\ m\ duc\ `n camera lui.
Da! Da! spuse el, ridic`ndu-se brusc. Poate c\ reu[e[ti s\-mi spui ce e... Eu nu pot s\-mi dau seama. Haide cu mine! Am urcat dou\ etaje, apoi am str\b\tut un culoar destul de lung. Eu nu mai fusesem niciodat\ prin aceast\ parte a casei. Camera lui La Prouse d\dea spre strad\. Era mic\, dar decent\. Am remarcat pe noptiera lui, al\turi de o carte de rug\ciuni, cutia de pistoale, pe care se `nc\p\]`nase s-o ia cu el. M\ apucase de bra] [i, `mping`nd pu]in patul la o parte: Aici. Uite... Apropie-te de perete... Auzi? Mi-am `ncordat auzul [i mult\ vreme am ascultat cu toat\ aten]ia. Dar, cu toat\ bun\voin]a, n-am reu[it s\ disting nimic. La Prouse era m`nios. Pe strad\ tocmai trecu un camion, zguduind casa [i f\c`nd s\ se cutremure geamurile. La ora asta, i-am spus eu cu speran]a c\ `l mai lini[tesc, zgomotul acela u[or care v\ irit\ e acoperit de vacarmul str\zii... E acoperit pentru dumneata, care nu [tii s\-l deosebe[ti de alte zgomote, strig\ el cu vehemen]\. Dar eu `l aud oricum. Continuu s\-l aud `n pofida vacarmului. {i uneori s`nt at`t de exasperat, `nc`t `mi zic c-o s\-i spun despre povestea asta lui Azas sau proprietarului... Oh! n-am preten]ia s\ `ntreprind\ ceva, ca s\ nu se mai aud\. Dar a[ vrea s\ [tiu m\car ce e. P\ru o vreme c\ se g`nde[te la ceva, apoi relu\: S-ar p\rea c\-i un fel de ron]\it. Am f\cut tot ce mi-a stat `n putin]\, ca s\ nu-l mai aud. Am `ndep\rtat patul de l`ng\ perete. Mi-am pus vat\ `n urechi. Mi-am at`rnat ceasornicul (vezi, am b\tut acolo un cui) chiar `n locul pe unde trece ]eava, pentru ca tic-tacul ceasornicului s\ acopere cel\lalt zgomot... Numai c\ asta m\ obose[te [i mai r\u, deoarece trebuie s\ fac un efort ca s\-l aud. E absurd, nu-i a[a? Dar prefer s\-l aud deslu[it, fiindc\ oricum [tiu c\ nu `nceteaz\... Ei! n-ar fi trebuit s\-]i povestesc chestia asta! Dar ce s\-i faci, s`nt [i eu b\tr`n. Se a[ez\ pe marginea patului [i r\mase a[a, parc\ buimac. Sinistra degradare a v`rstei, `n cazul lui La Prouse, nu afecta at`t inteligen]a, c`t profunzimile caracterului. Viermele se v`r\ `n inima fructului, g`ndeam eu, v\z`ndu-l pe el, cel at`t de ferm [i de m`ndru alt\dat\, l\s`ndu-se prad\ unei disper\ri copil\re[ti. Am `ncercat s\-l scot din aceast\ stare, vorbindu-i de Boris. Da, camera lui e aproape de-a mea, spuse el, ridic`nd capul. O s\ ]i-o ar\t. Vino cu mine!
9/3/04
12:55 AM
Page 280
280
ANDR GIDE
281
O lu\ `naintea mea pe culoar [i deschise o u[\ `nvecinat\: Patul cel\lalt e al t`n\rului Bernard Profitendieu. (Am considerat inutil s\-i spun c\, `ncep`nd chiar din ziua aceea, Bernard nu va mai dormi acolo. El continu\:) Boris e mul]umit c\-l are tovar\[ de camer\ [i cred c\ se `n]elege bine cu el. Dar, [tii, nu st\ prea mult de vorb\ cu mine. E o fire foarte `nchis\... Team\ mi-e ca nu cumva copilul \sta s\ aib\ o inim\ cam `mpietrit\. Rosti aceste vorbe cu at`ta triste]e, `nc`t m-am sim]it silit s\ protestez [i s\ m\ pun cheza[ pentru sentimentele nepotului s\u. ~n acest caz, ar putea s\ [i le arate pu]in mai des, relu\ el. Uite, s\-]i spun: diminea]a, c`nd pleac\ la liceu `mpreun\ cu ceilal]i, eu m\ aplec de la fereastra mea ca s\-l v\d trec`nd. El [tie... Ei bine! nici m\car nu-[i `ntoarce capul! Voiam s\-l l\muresc c\ lui Boris, f\r\ `ndoial\, ì era fric\ s\ se dea `n spectacol fa]\ de colegii lui [i se temea de glumele lor batjocoritoare; dar `n clipa aceea din curte se auzir\ strig\te. La Prouse m\ apuc\ de bra] [i, cu o voce schimbat\: Auzi! Auzi! S-au `ntors. M\ uitam la el. ~ncepuse s\ tremure din tot corpul. Doar nu v\ e fric\ de [trengarii \[tia? l-am `ntrebat. Nu, sigur c\ nu, r\spunse el `ncurcat, cum ai putea crede c\... Apoi, foarte gr\bit: Trebuie s\ cobor. Recrea]ia nu ]ine dec`t vreo c`teva minute [i [tii c\ eu supraveghez sala de medita]ii. La revedere! La revedere! Se repezi pe culoar f\r\ ca m\car s\-mi fi dat m`na. O clip\ mai t`rziu, l-am auzit cobor`nd poticnit sc\rile. Am stat c`teva clipe la p`nd\, nevoind s\ trec printre elevi. ~i auzeam strig`nd, r`z`nd [i c`nt`nd. Apoi r\sun\ un clopot [i brusc se f\cu lini[te. M-am dus la Azas [i am ob]inut permisiunea ca Georges s\ p\r\seasc\ sala de medita]ii, ca s\ stau de vorb\ cu el. Peste pu]in, ne-am `nt`lnit `n aceea[i mic\ sal\ `n care m\ primise La Prouse, la `nceput. De `ndat\ ce m\ v\zu, Georges se crezu dator s\ ia o atitudine zeflemitoare. Acesta era felul lui de a-[i ascunde st`njeneala. Dar n-a[ putea jura c\ dintre noi doi el era cel mai st`njenit. St\tea `n defensiv\: fiindc\, f\r\ `ndoial\, se a[tepta s\ fie mustrat. Mi s-a p\rut c\ `ncearc\ s\ fac\ uz c`t mai grabnic de toate armele pe care le-ar fi putut folosi `mpotriva mea, c\ci, `nainte chiar de-a deschide eu gura, m-a `ntrebat ce mai face Olivier pe un ton at`t de obraznic,
`nc`t cu drag\ inim\ l-a[ fi luat la palme. Avea un anume ascendent asupra mea. {i-apoi [tii, mie nu mi-e team\ de dumneata, p\rea s\ spun\ privirea lui plin\ de ironie, cuta batjocoritoare din col]urile buzelor [i tonul vocii lui. Mi-am pierdut imediat orice urm\ de aplomb [i nu mai aveam alt\ grij\ dec`t s\ nu las s\ se vad\ acest lucru. Cuvintele pe care le preg\tisem mi se p\rur\ deodat\ f\r\ noim\. Nu aveam prestigiul necesar pentru a face pe omul aspru. La drept vorbind, Georges m\ amuza mult prea mult. N-am venit s\ te cert, i-am spus `n sf`r[it; a[ vrea doar s\ te avertizez. ({i, f\r\ voia mea, toat\ fa]a `mi z`mbea.) Spune mai `ntì dac\ te-a trimis mama. Da [i nu. Am vorbit cu mama ta despre tine; dar asta acum c`teva zile. Ieri am avut o convorbire foarte important\, `n privin]a ta, cu cineva foarte important pe care nu-l cuno[ti; [i care a venit la mine, ca s\-mi vorbeasc\ de tine. Un judec\tor de instruc]ie. Din partea lui vin. {tii ce-i un judec\tor de instruc]ie? Georges p\li subit [i f\r\ `ndoial\ c\ pentru o clip\ inima a `ncetat s\-i mai bat\. Ridic\ din umeri, e drept, dar vocea ì tremura pu]in: P\i atunci, d\-i drumul! Ce ]i-a spus mo[ Profitendieu? Aplombul acestui copil m\ descump\nea. F\r\ `ndoial\ c\ ar fi fost foarte simplu s\ trec direct la subiect; dar tocmai asta-i, mintea mea are oroare de tot ce-i prea simplu [i e irezistibil atras\ pe c\ile ocolite. Pentru a-mi explica purtarea, care imediat dup\ aceea mi s-a p\rut absurd\, dar fusese spontan\, pot s\ spun c\ ultima mea convorbire cu Pauline m-a preocupat extraordinar de mult. Am transpus imediat `n romanul meu reflec]iile care au rezultat din ea, sub forma unui dialog care se potrivea foarte bine cu anumite personaje. Mi se `nt`mpl\ rar s\ trag un profit direct din ceea ce-mi aduce via]a, dar, de data aceasta, aventura lui Georges mi-a fost de folos; `[i g\sea at`t de bine locul `n carte, `nc`t se p\rea c\ romanul meu o a[tepta; abia dac\ a fost nevoie s\ schimb c`teva detalii. Dar aceast\ aventur\ (vreau s\ spun pung\[iile lui) nu o prezentam direct. Se `ntrevedea, la fel ca [i urm\rile ei, prin mijlocirea unor conversa]ii. Mi le notasem `ntr-un carnet pe care tocmai `l aveam `n buzunar. Dimpotriv\, povestea cu monedele false, a[a cum mi-a fost ea relatat\ de Profitendieu, mi se p\rea c\ nu poate fi de nici un folos. {i de aceea deci f\r\ `ndoial\, `n loc s\ abordez imediat cu Georges aceast\ problem\, obiectul primordial al vizitei mele, am luat-o pe ocolite:
9/3/04
12:55 AM
Page 282
282
ANDR GIDE
Asta ar fi cel mai r\u. Desigur, pentru c\ atunci ar lua-o de la cap\t. E de[tept? Mult\ vreme am crezut c\ e mai pu]in dec`t fra]ii lui mai mari. Acum `ns\ m\ `ntreb dac\ n-am gre[it [i dac\ nu cumva sup\r\toarea mea impresie venea de acolo c\ el `nc\ n-a `n]eles ce-ar putea ob]ine de la el `nsu[i. P`n\ `n acest moment, curiozitatea lui e pervertit\; sau, mai degrab\, a r\mas `n stare embrionar\, `n stadiul de indiscre]ie. A]i stat de vorb\ cu el? Mi-am propus s\-l fac s\ pun\ `n balan]\ pu]inul profit adus de furturile sale [i ceea ce pierde `n schimb prin necinstea lui: `ncrederea celor care-i s`nt apropia]i, stima lor, a mea printre altele... toate acele lucruri ce nu se pot exprima `n cifre [i a c\ror valoare nu poate fi apreciat\ dec`t prin uria[ul efort ce trebuie f\cut ulterior pentru a le rec`[tiga. Anumi]i oameni [i-au irosit pentru asta `ntreaga lor via]\. ~i voi spune ceea ce el `nc\ e prea necopt ca s\ `n]eleag\: c\ de acum `nainte, dac\ prin preajm\-i se va petrece ceva dubios sau suspect, asupra lui se vor `ndrepta toate b\nuielile. Se va vedea poate acuzat, pe nedrept, de fapte grave, [i nu se va putea ap\ra. Faptele s\v`r[ite p`n\ atunci `l vor indica pe el. E ceea ce numim un individ compromis. ~n sf`r[it, a[ vrea s\-i mai spun... Dar m\ tem de protestele lui. Ce-a]i vrea s\-i mai spune]i? C\ tot ceea ce a f\cut a creat un precedent [i c\, dac\ pentru primul furt trebuie o oarecare hot\r`re, pentru al doilea trebuie doar s\ cedezi obi[nuin]ei. Pentru tot ce vine dup\ aceea nu-]i mai r\m`ne dec`t s\ te la[i `n voia sor]ii... A[ vrea s\-i spun c\ adesea un prim gest, f\cut pe neg`ndite, ne deseneaz\ iremediabil fizionomia [i `ncepe s\-i imprime ni[te tr\s\turi pe care, mai t`rziu, toate eforturile noastre nu vor mai putea niciodat\ s\ le [tearg\. A[ vrea... dar cred c\ n-a[ fi `n stare s\-i vorbesc. De ce nu scrie]i ce-am vorbit `n seara asta? {i s\-i da]i s\ citeasc\. E o idee, spuse Audibert. De ce nu?
283
A[ vrea, `n primul r`nd, s\ cite[ti aceste c`teva r`nduri, i-am spus. O s\ `n]elegi tu de ce. {i i-am `ntins carnetul deschis la pagina care `l putea interesa. Repet: acest gest, acum, mi se pare absurd. Dar `n romanul meu, tocmai printr-o lectur\ asem\n\toare m\ g`ndeam c\ ar trebui s\-l avertizez pe cel mai t`n\r dintre eroii mei. M\ interesa s\ aflu reac]ia lui Georges; speram s\-mi ofere noi l\muriri... chiar [i `n privin]a calit\]ii celor ce le scrisesem. Transcriu pasajul despre care e vorba:
Exista `n acest copil o `ntins\ regiune `ntunecat\ asupra c\reia se pleca afectuoasa curiozitate a lui Audibert. Pentru el nu era de-ajuns s\ [tie c\ t`n\rul Eudolfe furase; ar fi vrut ca Eudolfe s\-i povesteasc\ anume cum a ajuns ho] [i ce a sim]it c`nd a furat pentru prima oar\. De altfel, copilul, de[i avea `ncredere `n el, n-ar fi [tiut, f\r\ `ndoial\, s\-i spun\ ce-ar fi dorit. Iar Audibert nu `ndr\znea s\-i pun\ `ntreb\ri, de team\ s\ nu i se r\spund\ cu t\g\duieli mincinoase. Pe c`nd, `ntr-o anume sear\, Audibert lua cina `mpreun\ cu Hildebrand, ì vorbi acestuia de cazul lui Eudolfe; f\r\ ca de altminteri s\-i divulge numele, [i aranj`nd `n a[a fel faptele, `nc`t cel\lalt s\ nu-l poat\ recunoa[te: N-a]i remarcat, spuse atunci Hildebrand, c\ ac]iunile cele mai decisive din via]a noastr\, vreau s\ spun: cele care vor fi hot\r`toare pentru `ntregul nostru viitor, s`nt de cele mai multe ori ni[te acte nes\buite? Ave]i perfect\ dreptate, r\spunse Audibert. E ca un tren `n care te urci f\r\ s\ te g`nde[ti ce faci [i f\r\ s\ te fi `ntrebat unde merge. Ba, de cele mai multe ori, nici nu-]i dai seama c\ trenul a [i pornit, dec`t dup\ ce e prea t`rziu ca s\ mai cobori. Dar poate copilul `n cauz\ nici nu dore[te s\ coboare. F\r\ `ndoial\, `nc\ nu vrea s\ coboare. Deocamdat\, se las\ dus. Peisajul `l amuz\ [i pu]in ì pas\ unde va ajunge. O s\-i face]i moral\? F\r\ discu]ie, nu! N-ar ajuta la nimic. E suprasaturat, a ajuns s\-i fie grea]\ de moral\. Dar de ce fura? La drept vorbind, nu [tiu. Sigur c\ nu dintr-o nevoie real\. Ci doar pentru a-[i procura anumite avantaje; ca s\ nu r\m`n\ mai prejos de colegii lui mai `nst\ri]i... sau mai [tiu eu de ce. Dintr-o `nclinare nativ\ sau din simpla pl\cere de a fura.
Nu l-am pierdut o clip\ din ochi pe Georges, tot timpul c`t a durat lectura; dar pe fa]a lui nu se putea vedea ce g`nde[te. Mai e nevoie s\ continuu? `ntreb\ el, preg\tindu-se s\ `ntoarc\ pagina. Inutil; convorbirea se sf`r[e[te aici. A[ fi vrut s\ [tiu ce-a r\spuns Eudolfe, dup\ ce a citit carnetul.
9/3/04
12:55 AM
Page 284
284
ANDR GIDE
285
Tocmai asta a[tept s\ aflu [i eu. Eudolfe e un nume ridicol. Nu puteai s\-l botezi altfel? Asta n-are importan]\. {i nici ce-ar fi r\spuns el. Dar ce-ajunge p`n\ la urm\? ~nc\ nu [tiu. Depinde de tine. Vom vedea. Atunci, dac\ am `n]eles bine, eu ar trebui s\ te ajut s\-]i continui cartea. Nu z\u, recuno[ti c\... Se opri, de parc\ i-ar fi venit greu s\-[i exprime g`ndul. C\...? f\cui eu, pentru a-l `ncuraja. Recuno[ti c\ te-ai sim]i tras pe sfoar\, relu\ el, `n sf`r[it, dac\ Eudolfe... Se opri din nou. Am avut impresia c\ `n]elegeam ce-ar fi vrut s\ spun\ [i am terminat eu `n locul lui. Dac\ ar deveni un b\iat cinstit?... Nu, micu]ule! {i deodat\ mi-am sim]it ochii sc\lda]i `n lacrimi. I-am pus m`na pe um\r. Dar el, tr\g`ndu-se deoparte: C\ci, m\ rog, dac\ n-ar fi furat, dumneata n-ai fi scris toate astea. Abia atunci mi-am dat seama de gre[eala mea. ~n fond, Georges se sim]ea flatat de faptul c\ m\ preocupa at`t de mult. Se sim]ea interesant. Uitasem de Profitendieu; Georges mi-a adus aminte de el. {i ce ]i-a povestit judec\torul de instruc]ie? M-a `ns\rcinat s\ te previn c\ [tie c\ tu pui `n circula]ie monede false... Georges se f\cu iar\[i palid. ~n]elese c\ n-ajut\ la nimic s\ nege, dar protest\ `ncurcat: Nu numai eu. {i dac\ tu [i prietenii t\i nu `nceta]i imediat acest trafic, continuai eu, va fi silit s\ v\ bage la pu[c\rie. La `nceput, Georges se f\cuse foarte palid. Acum obrajii i se ro[iser\. Avea privirea fix\, iar spr`ncenele `ncruntate s\pau dou\ cute la baza frun]ii. La revedere, i-am spus, `ntinz`ndu-i m`na. Te sf\tuiesc s\-i avertizezi [i pe camarazii t\i. Iar tu bag\ bine de seam\! Mi-a str`ns m`na `n t\cere [i s-a `ndreptat spre sala de medita]ie, f\r\ s\ se mai uite `napoi. Recitind paginile din Falsificatorii de bani pe care i le ar\tasem lui Georges, le-am g\sit destul de proaste. Le transcriu aici `n forma `n care le-a citit Georges; dar `ntregul capitol trebuie rescris. Ar fi indiscutabil
mai bine dac\ ar vorbi copilul. Trebuie s\ g\sesc `ns\ cum s\-l iau. E cert c\ din situa]ia `n care a ajuns, Eudolfe (o s\-i schimb numele; Georges are dreptate) e greu de adus pe calea cea bun\. Dar vreau s\-l fac un om cinstit; [i, orice ar spune Georges, acesta e personajul cel mai interesant, pentru c\ e cel mai dificil. (Iat\ c\ `ncep s\ g`ndesc ca Douviers!) S\ l\s\m romancierilor reali[ti povestea cu voia sor]ii. De `ndat\ ce s-a `ntors `n sala de studiu, Georges le aduse la cuno[tin]\ celor doi prieteni ai s\i avertismentul lui douard. Tot ce-i spusese `n leg\tur\ cu g\in\riile lui `l l\sase rece pe copil; dar de monedele false, care riscau s\ le provoace mari `ncurc\turi, acum aveau tot interesul s\ se descotoroseasc\ urgent. Fiecare avea asupra lui c`teva pe care urma s\ le plaseze la urm\toarea ie[ire. Ghridanisol le str`nse pe toate [i alerg\ s\ le arunce la hazna. ~n aceea[i sear\ `l avertizar\ pe Strouvilhou, care lu\ imediat m\suri.
XVI
~n aceea[i sear\, `n timp ce douard st\tea de vorb\ cu Georges, Armand ì f\cu o vizit\ lui Olivier, `ndat\ dup\ plecarea lui Bernard. Armand Vedel era de nerecunoscut; proasp\t ras, bine dispus [i sigur pe sine; `ntr-un costum nou [i prea b\t\tor la ochi, poate pu]in ridicol, lucru de care el `[i d\dea seama [i l\sa s\ se vad\ c\ `[i d\ seama. A[ fi venit s\ te v\d mai demult, dar am fost foarte ocupat!... {tii c\ s`nt secretarul lui Passavant? Sau dac\ preferi: redactorul-[ef al revistei pe care o conduce el. Nu-]i cer s\ colaborezi la ea, deoarece Passavant mi se pare destul de pornit `mpotriva ta. De altminteri, e o revist\ cu o tendin]\ net\ de st`nga. De aceea a [i `nceput prin a-l debarca pe Bercail `mpreun\ cu literatura lui pastoral\... Cu at`t mai r\u pentru ea, spuse Olivier. De aceea, `n schimb, mi-a primit poemul meu Vasul nocturn, care, `ntre paranteze fie spus, `]i va fi dedicat; dac\ `mi dai voie. Cu at`t mai r\u pentru mine. Passavant chiar voia ca genialul meu poem s\ apar\ `n fruntea primului num\r; dar s-a `mpotrivit modestia mea `nn\scut\, pe care elogiile lui au pus-o la grele `ncerc\ri. Dac\ a[ fi sigur c\ nu-]i obosesc
9/3/04
12:55 AM
Page 286
286
ANDR GIDE
287
urechile convalescente, ]i-a[ relata prima mea `ntrevedere cu ilustrul actor al Barei fixe, pe care nu-l cuno[team p`n\ atunci dec`t prin tine. N-am altceva mai bun de f\cut dec`t s\ te ascult. Nu te sup\r\ fumul? Ca s\ te lini[tesc, voi fuma [i eu. Trebuie s\-]i spun, `ncepu Armand aprinz`ndu-[i o ]igar\, c\ plecarea ta l-a pus pe scumpul nostru conte `n mare `ncurc\tur\. Nu vreau s\ te flatez, dar nu `nlocuie[ti prea u[or acel m\nunchi de haruri, de virtu]i, de calit\]i care fac din tine unul dintre... Pe scurt... `l `ntrerupse Olivier, pe care greoaia ironie a celuilalt `l scotea din s\rite. Pe scurt, Passavant avea nevoie de un secretar. ~nt`mpl\tor, `l cuno[tea pe un oarecare Strouvilhou, pe care `nt`mpl\tor `l cunosc [i eu, pentru c\ e unchiul [i corespondentul unui tip din pension, `nt`mpl\tor `l cuno[tea pe Jean Cob-Lafleur, pe care `l cuno[ti [i tu. Pe care eu nu-l cunosc, spuse Olivier. Ei afl\, b\tr`ne, c\ ar trebui s\-l cuno[ti. E un tip extraordinar, minunat; un soi de bebelu[ `mb\tr`nit, ridat, fardat, care tr\ie[te numai cu b\utur\ [i care, c`nd e beat, face versuri `nc`nt\toare. O s\ i le cite[ti `n primul nostru num\r. Lui Strouvilhou i se n\zare s\-l trimit\ pe Passavant ca s\-]i ocupe locul. Po]i [i tu s\-]i imaginezi cum [i-a f\cut apari]ia `n palatul de pe strada Babylone. Trebuie s\-]i spun c\ acest Cob-Lafleur se `mbrac\ `n haine jegoase, c\ las\ s\-i fluture pe umeri un snop de p\r c`nepiu [i c\ pare s\ nu se fi sp\lat de o s\pt\m`n\. Passavant, care vrea totdeauna s\ fie st\p`n pe situa]ie, afirm\ c\ ì place mult Cob-Lafleur. C\ci Cob-Lafleur a [tiut s\ se arate bl`nd, z`mb\re], timid. C`nd vrea, poate s\ semene cu Gringoire al lui Banville. Pe scurt, Passavant se arat\ cucerit [i e pe punctul s\-l angajeze. Trebuie spus c\ Lafleur n-are un chior... Iat\-l c\ se ridic\, gata de plecare: ~nainte de a ne desp\r]i, cred c\ e cazul, domnule conte, s\ v\ previn c\ am c`teva defecte. Dar cine nu are? {i c`teva vicii. Fumez opiu. Ce conteaz\, spune Passavant, care nu se las\ impresionat cu una cu dou\, pot s\ v\ ofer [i eu, am un opiu excelent. Da, numai c\ atunci c`nd fumez, pierd cu des\v`r[ire orice no]iune de ortografie. Passavant crede c\ este vorba de o glum\, r`de for]at [i ì `ntinde m`na. Lafleur continu\: Din c`nd `n c`nd mai iau [i ha[i[. Am `ncercat [i eu de vreo c`teva ori, spune Passavant. Da, numai c\ eu c`nd s`nt sub influen]a ha[i[ului nu m\ pot st\p`ni s\ nu fur. Passavant `ncepe s\-[i dea
seama c\ cel\lalt `l cam ia peste picior; iar Lafleur, st`rnit, continu\ impetuos: Da, [i beau eter; [i-atunci sf`[ii tot [i sparg tot; [i pune m`na pe o vaz\ de cristal pe care se preface c\ o izbe[te de [emineu. Passavant i-o smulge din m`n\: ~]i mul]umesc c\ m-ai prevenit. {i l-a dat pe u[\ afar\? Dup\ care a tot p`ndit pe la ferestre s\ vad\ dac\ Lafleur nu-i arunc\ la plecare o bomb\ `n pivni]\. Dar de ce s-a purtat a[a Lafleur \sta al t\u? `ntreb\ Olivier, dup\ un moment de t\cere. Din cele ce spuneai, se p\rea c\ avea mare nevoie de postul acela. Trebuie s\ admi]i, b\tr`ne, c\ exist\ [i oameni care simt nevoia s\ ac]ioneze `mpotriva propriilor interese. {i dac\ `ntr-adev\r vrei s\-]i spun: pe Lafleur... luxul lui Passavant l-a dezgustat; l-a dezgustat elegan]a lui, amabilitatea [i condescenden]a lui, ostenta]ia cu care `[i d\dea aere de superioritate. Da, i s-a f\cut grea]\. {i mai adaug c\ eu `l `n]eleg foarte bine... La drept vorbind, `]i vine s\ ver[i c`nd `l vezi pe Passavant al t\u. De ce spui: Passavant al t\u? {tii bine c\ nu mai am de-a face cu el. {i, la urma urmelor, de ce accep]i postul acela, dac\ ]i se pare at`t de dezgust\tor? Tocmai pentru c\-mi place ce m\ dezgust\... `ncep`nd cu propria [i murdara mea persoan\. {i-apoi, Cob-Lafleur e un timid; n-ar fi spus tot ce-am spus dac\ nu s-ar fi sim]it jenat. Ei, s\ fim serio[i! F\r\ discu]ie. Era jenat [i-i era sc`rb\ c\ se simte stingherit `n fa]a unuia pe care, `n fond, `l dispre]uie[te. {i a f\cut pe fanfaronul, ca s\-[i ascund\ stinghereala. G\sesc c\ s-a purtat stupid. Ei, b\tr`ne, nu to]i s`nt at`t de inteligen]i ca tine! Mi-ai mai spus-o c`nd ne-am `nt`lnit ultima oar\. Ce memorie! Olivier se ar\ta foarte decis s\-i ]in\ piept: Eu m\ str\duiesc, spuse el, s\ uit glumele tale. Dar ultima dat\, `n sf`r[it, mi-ai vorbit [i tu serios. Mi-ai spus ni[te lucruri pe care nu le pot uita. Privirea lui Armand se tulbur\; `ncepu s\ r`d\ for]at: Ei, b\tr`ne, ultima oar\ ]i-am vorbit a[a cum doreai tu s\-]i vorbesc. Cereai o pies\ `n tonalitate minor\; [i-atunci, ca s\-]i fac pl\cere, mi-am c`ntat jalea cu sufletul r\sucit ca un tirbu[on [i cu tot
9/3/04
12:55 AM
Page 288
288
ANDR GIDE
289
zbuciumul `nv\]at de la Pascal... Ce vrei s\ fac? S`nt sincer numai c`nd torn minciuni. N-o s\ m\ faci niciodat\ s\ cred c\ atunci nu mi-ai vorbit sincer. Acum `n schimb te prefaci. O, fiin]\ plin\ de naivitate, cu ce suflet angelic ai fost `mpodobit\! De parc\ nu fiecare dintre noi se preface, mai mult sau mai pu]in sincer [i con[tient. Via]a, b\tr`ne, nu-i dec`t o comedie. Dar diferen]a dintre mine [i tine este c\ eu [tiu c\ joc un rol; `n timp ce... ~n timp ce... repet\ Olivier, agresiv. ~n timp ce tat\l meu, de exemplu, ca s\ nu vorbesc de tine, se ia `n serios c`nd `[i joac\ rolul de pastor. Orice-a[ spune sau a[ face, totdeauna o parte din mine r\m`ne `n urm\ [i se uit\ la cealalt\ cum se compromite, o observ\, `[i bate joc de ea [i o huiduie[te sau o aplaud\. C`nd e[ti divizat `n felul acesta, cum ai mai putea fi sincer? Am ajuns s\ nici nu mai `n]eleg ce vrea s\ spun\ cuv`ntul \sta. ~n privin]a asta, nu e nimic de f\cut: c`nd s`nt trist, mi se pare c\ s`nt grotesc [i atunci m\ apuc\ r`sul; c`nd s`nt vesel, fac glume at`t de stupide, `nc`t `mi vine s\ pl`ng. M\ faci [i pe mine s\ pl`ng, dragul meu prieten! Nu te credeam at`t de bolnav. Armand ridic\ din umeri, [i, pe un ton total diferit: Ca s\ te consolez, n-ai vrea s\ [tii ce cuprinde primul nostru num\r? A[adar, poemul meu, Vasul nocturn; patru c`ntece de Cob-Lafleur; un dialog de Jarry; poeme `n proz\ de Ghridanisol, tipul care-i la noi `n pension; apoi Fierul de c\lcat, un vast eseu critic, `n care s`nt precizate tendin]ele revistei. Ne-am b\tut mai mul]i capul ca s\ ou\m aceast\ capodoper\. Olivier, care nu mai [tia ce s\ spun\, replic\ st`ngaci: Capodopera nu poate fi rezultatul unei colabor\ri. Armand `ncepu s\ r`d\: Dar, dragul meu, am spus capodoper\ numai `n glum\. Nici m\car de o oper\ `n sensul propriu al cuv`ntului nu poate fi vorba. {i `n primul r`nd ar trebui [tiut ce se `n]elege printr-o capodoper\. Or, Fierul de c\lcat tocmai problema asta vrea s-o l\mureasc\. O gr\mad\ de opere s`nt admirate f\r\ [ov\ial\ numai pentru c\ toat\ lumea le admir\ [i pentru c\ p`n\ `n prezent nimeni nu s-a `ncumetat s\ spun\ sau n-a `ndr\znit s\ spun\ c\ s`nt stupide. De exemplu, pe prima pagin\ a revistei, vom tip\ri o reproducere a Giocondei, c\reia i s-a lipit o pereche de must\]i. O s\ vezi, b\tr`ne: e de un efect tr\snitor. Asta vrea s\ `nsemne c\ tu consideri Gioconda o stupiditate?
Ba deloc, dragul meu! (De[i n-o consider chiar at`t de formidabil\.) Nu m\ `n]elegi. Stupid\ e numai admira]ia cu care e privit\. E obi[nuin]a de a vorbi cu venera]ie de ceea ce se cheam\ o capodoper\. Fierul de c\lcat (acesta, de altfel, va fi [i titlul revistei) `[i propune s\ ridiculizeze ploconelile astea, s\ discrediteze... ~nc\ un mijloc mai bun e acela de a oferi spre admira]ia criticilor c`teva opere stupide (Vasul nocturn, de pild\) ale unor autori complet lipsi]i de bun sim]. Passavant aprob\ toate astea? ~l amuz\ foarte mult. V\d c-am f\cut bine c\ m-am retras. S\ te retragi... Mai devreme sau mai t`rziu, b\tr`ne, c\ vrei sau nu, tot la asta ajungi. Aceast\ `n]eleapt\ reflec]ie m\ `ndeamn\, `n modul cel mai firesc, s\-mi iau r\mas-bun. Mai stai o clip\, m\sc\riciule... Ce te determin\ s\ crezi c\ tat\l t\u doar face pe pastorul? De ce consideri c\ nu-i convins? Domnul tat\l meu [i-a r`nduit via]a `n a[a fel `nc`t nu mai are nici dreptul, nici mijloacele de a nu mai fi pastor. Da, e un convins profesional. Un profesor de convingere. Insufl\ credin]a; e ra]iunea lui de a fi; e rolul ce [i l-a asumat [i pe care trebuie s\-l joace p`n\ la cap\t. Dar dac\ ai vrea s\ afli ce se petrece `n ceea ce el nume[te forul s\u interior? ~n]elegi foarte bine c\ ar fi o indiscre]ie s\-l `ntrebi. {i cred c\ nici el `nsu[i nu s-a `ntrebat vreodat\. Face `n a[a fel `nc`t s\ nu aib\ niciodat\ timp s\ se `ntrebe. {i-a impus singur o gr\mad\ de obliga]ii, care [i-ar pierde orice semnifica]ie dac\ i-ar sl\bi convingerea; astfel c\ aceast\ convingere este cerut\ [i `ntre]inut\ de ele. ~[i `nchipuie c\ crede, deoarece continu\ s\ se comporte de parc\ ar crede. Nu mai e liber s\ nu cread\. Dac\ i-ar sl\bi credin]a, ar fi o catastrof\. O pr\bu[ire! {i g`nde[te-te c\ a[a, dintr-o dat\, familia mea n-ar mai avea din ce s\ tr\iasc\. Asta-i o chestie de care trebuie s\ se ]in\ seam\, b\tr`ne: credin]a lui babacu e mijlocul nostru de subzisten]\. To]i tr\im de pe urma credin]ei lui babacu. A[a c\ va trebui s\ recuno[ti c\ nu e prea delicat din partea ta s\ m\ `ntrebi dac\ tata crede cu adev\rat. Credeam c\ tr\i]i mai cu seam\ din veniturile pe care vi le aduce pensionul. Ai oarecum dreptate. Dar nici s\-mi fe[tele[ti efectele mele lirice nu e deloc delicat. A[adar, tu nu mai crezi `n nimic? `ntreb\ trist Olivier, c\ci `l iubea pe Armand [i suferea din pricina grosol\niei lui.
9/3/04
12:55 AM
Page 290
290
ANDR GIDE
291
Iubes renovare dolorem...1 Ai uitat, se pare, dragul meu, c\ p\rin]ii voiau s\ m\ fac\ pastor. M-au preg\tit pentru asta, m-au `ndopat cu precepte pioase, pentru a ob]ine o dilatare a credin]ei, dac\ pot `ndr\zni s\ spun astfel... Acum `ns\ trebuie s\ recunoa[tem c\ nu aveam voca]ie. Voca]ia mea era de a scrie Vasul nocturn. S\rmanul meu prieten, dac-ai [ti c`t te pl`ng! Ai avut totdeauna ceea ce se cheam\ o inim\ de aur... de care nu mai vreau s\ abuzez. ~[i lu\ p\l\ria. Aproape ie[ise c`nd se `ntoarse brusc: Nu m\ `ntrebi nimic despre Sarah? Pentru c\ mi-ai spune acelea[i lucruri pe care le [tiu de la Bernard. }i-a spus c\ a plecat de la pension? Mi-a spus c\ sora ta, Rachel, l-a invitat s\ plece. Armand era cu o m`n\ pe clan]\; cu bastonul `n cealalt\ m`n\, ]inea u[a deschis\. Bastonul intr\ `ntr-o gaur\ din u[\ pe care o tot m\rea. Po]i s\ explici asta cum vrei, spuse el, [i pe fa]a lui ap\ru o expresie foarte grav\. S`nt convins c\ Rachel e singurul om de pe lumea asta pe care `l iubesc [i `l respect. O respect pentru c\ e virtuoas\. {i mereu fac tot ce pot ca s\-i r\nesc virtutea. Ea nu b\nuia nimic `n leg\tur\ cu Bernard [i cu Sarah. Eu i-am povestit totul... {i c`nd te g`nde[ti c\ oculistul i-a recomandat s\ nu pl`ng\! E caraghios. Ar trebui s\ cred c\ acum e[ti sincer? Da, cred c\ asta-i tot ce e mai sincer `n mine: sc`rba, ura fa]\ de tot ce se cheam\ Virtute. Nu `ncerca s\ `n]elegi! Nu po]i s\-]i dai seama ce-i `n stare s\ fac\ din noi educa]ia puritan\ din anii copil\riei. ~]i las\ `n inim\ un resentiment de care nu te mai vindeci niciodat\... dac\ judec\m dup\ mine, `ncheie el r`njind. Apropo, n-ai vrea s\-mi spui ce naiba am aici? ~[i l\s\ p\l\ria `n cuier [i se apropie de fereastr\: Uite aici: pe marginea buzei; `n interior. Se aplec\ spre Olivier [i cu un deget `[i ridic\ buza. Nu v\d nimic. Ba da; acolo, `n col]. Olivier v\zu, l`ng\ comisur\, o pat\ alburie. ~ngrijorat oarecum: E un aft, spuse el, pentru a-l lini[ti pe Armand. Cel\lalt ridic\ din umeri:
1 ~mi porunce[ti s\ retr\iesc durerea (lat.).
Cum po]i s\ vorbe[ti asemenea prostii, tu, un om serios. ~n primul r`nd, nu se spune aft, ci aft\, e de genul feminin; `n al doilea r`nd, afta e moale [i trece repede. Asta pe care-o am eu e dur\ [i cre[te de la o s\pt\m`n\ la alta. {i `mi las\ un gust r\u `n gur\. O ai de mult\ vreme? Am b\gat de seam\ cam acum o lun\ [i ceva. Dar cum se spune `n capodopere: R\ul meu vine mult mai de departe... Ei, b\tr`ne, dac\ te `ngrijoreaz\ ar trebui s\ te consul]i. Crezi c-am a[teptat s\ m\ sf\tuie[ti tu? {i ce-a zis medicul? N-am a[teptat s\ m\ sf\tuie[ti tu, ca s\-mi spun c\ ar trebui s\ m\ consult. {i totu[i, n-am fost la nici o consulta]ie deoarece, dac\ e ceea ce cred eu, prefer s\ nu [tiu. Asta-i o t`mpenie. Nu-i a[a c\-i o prostie? {i at`t de omeneasc\, dragul meu, at`t de omeneasc\... E o t`mpenie s\ nu te `ngrije[ti. {i s\-]i po]i spune, dup\ ce ai `nceput s\ te tratezi: E prea t`rziu! E ceea ce Cob-Lafleur exprim\ foarte bine `ntr-un poem pe care-l vei putea citi:
Trebuie s\ recunoa[tem eviden]a; C\ci, pe lumea asta, dansul Precede adesea melodia.
Po]i face literatur\ din orice. Tu ai spus: din orice. Dar, b\tr`ne, acum nu mai e chiar at`t de u[or. Haide, la revedere... Ah! voiam s\-]i mai spun ceva: am primit ve[ti de la Alexandre... Ei cum, doar [tii de cine-i vorba: e fratele meu mai mare, care a roit-o `n Africa, unde de la `nceput s-a b\gat `n ni[te afaceri ur`te [i s-a pus s\ pape to]i banii pe care-i trimitea Rachel. Acum zice c\ s-a stabilit undeva pe malul fluviului Casamance. {i-mi scrie c\ nego]ul lui prosper\ [i c\ `n cur`nd va putea restitui to]i banii. Ce fel de nego]? Dar de unde s\ [tiu? Cu filde[, cauciuc, poate cu negri... cu tot soiul de fleacuri... ~mi scrie s\ m\ duc acolo, la el. {i-o s\ te duci? M-a[ duce chiar mìne, dac\ n-a[ avea slujba mea. Alexandre e un tip de idiot, de aceea[i teap\ cu mine. Cred c\ m-a[ `n]elege foarte bine cu el... Hai, nu vrei s\ cite[ti? Am scrisoarea lui la mine.
9/3/04
12:55 AM
Page 292
292
ANDR GIDE
Ai al\turi un mandat cu care vei face ce vei vrea. Precedentul era pentru Rachel. |sta p\streaz\-l pentru tine...
293
Scoase din buzunar un plic, din plic mai multe foi de h`rtie; alese una pe care i-o `ntinse lui Olivier. Nu-i nevoie s\ cite[ti tot. ~ncepe de aici! Olivier citi:
Tr\iesc de vreo dou\ s\pt\m`ni `n tov\r\[ia unui individ foarte ciudat pe care l-am oplo[it `n coliba mea. Cred c-a stat cam mult cu ]easta la soare. Luasem la `nceput drept delir ceea ce, de fapt, e nebunie `n toat\ legea. B\iatul \sta straniu e un tip de vreo treizeci de ani, `nalt [i robust, destul de frumos [i indiscutabil de familie bun\, cum se zice, judec`nd dup\ comportare, dup\ felul lui de a vorbi [i dup\ mìnile prea fine ca s\ fi f\cut vreodat\ o munc\ mai grea se crede posedat de diavol sau, mai degrab\, se crede diavolul `n persoan\, dup\ c`te am `n]eles din spusele lui. Trebuie s\ fi avut vreo p\]anie, c\ci `n vis sau c`nd e pe jum\tate adormit, cum i se `nt`mpl\ foarte des s\ fie ([i atunci discut\ cu el `nsu[i de parc\ eu nici n-a[ fi de fa]\), vorbe[te mereu de mìni t\iate. {i cum `n asemenea momente e foarte agitat [i holbeaz\ ni[te ochi de te-apuc\ spaima, am grij\ s\ ascund de el orice arm\. ~n restul timpului e un b\iat cumsecade, un tovar\[ pl\cut fapt ce-l apreciez foarte mult, `]i dai seama, dup\ at`tea luni de singur\tate [i care m\ ajut\ la treab\. Nu-mi vorbe[te niciodat\ de via]a lui din trecut, a[a c\ nu reu[esc s\ descop\r cine-ar putea fi. Se intereseaz\ `n mod special de insecte [i de plante [i, din anumite cuvinte pe care le roste[te, se poate deduce c\ e foarte instruit. Se pare c\-i place s\ stea cu mine [i nu vorbe[te niciodat\ de plecare; s`nt hot\r`t s\-l las s\ r\m`n\ aici c`t o vrea. Tocmai `mi doream un ajutor; dac\ stau bine s\ m\ g`ndesc, a picat la ]anc. Era `nso]it de un negru hidos, care urcase cu el `n susul fluviului Casamance; cu \la am stat eu pu]in de vorb\ [i mi-a povestit de o femeie care era `mpreun\ cu el [i, dac\ am `n]eles bine, parc\ s-ar fi `necat `n fluviu `ntr-o bun\ zi, c`nd barca lor s-a dat la fund. N-a[ fi mirat s\ aflu c\ tovar\[ul meu a ajutat-o s\ se `nece. Prin locurile astea, c`nd vrei s\ te descotorose[ti de cineva, ai o gr\mad\ de mijloace la-ndem`n\ [i nim\nui nu-i pas\ de nimic. Dac\ o s\ aflu mai multe despre el, o s\-]i scriu sau o s\-]i povestesc prin viu grai, dac\ te hot\r\[ti s\ vii la mine. Da, [tiu... e vorba de serviciul t\u... At`ta pagub\! O s\ a[tept. C\ci bag\-]i `n cap c\, dac\ vrei s\ m\ vezi, trebuie s\ te hot\r\[ti s\ vii. ~n ce m\ prive[te, simt din ce `n ce mai pu]in dorin]a de a m\ `ntoarce. Duc aici o via]\ care `mi place [i mi se potrive[te ca un costum f\cut pe m\sur\. Nego]ul meu prosper\, iar gulerul scrobit al civiliza]iei mi-ar p\rea un la] de g`t, pe care nu l-a[ mai putea niciodat\ suporta.
Restul nu mai e interesant, spuse Armand. Olivier ì restitui scrisoarea, f\r\ s\ spun\ nimic. Nici prin minte nu i-a trecut c\ asasinul de care era vorba acolo ar fi fost fratele s\u. De la Vincent nu mai primiser\ nici o veste; p\rin]ii lui `l credeau `n America. La drept vorbind, lui Olivier nu-i prea p\sa de el.
XVII
Boris nu afl\ de moartea Bronjei dec`t dup\ o lun\, cu prilejul vizitei pe care doamna Sophroniska i-o f\cu la pension. Dup\ trista scrisoare a prietenei sale, nu mai primise nici o veste de la ea. O v\zu pe doamna Sophroniska intr`nd `n salonul `n care doamna Vedel st\tea de obicei `n timpul recrea]iei; [i cum purta haine de doliu, `n]elese totul, `nainte ca ea s\ fi rostit o vorb\. Erau singuri `n `nc\pere. Sophroniska `l lu\ pe Boris `n bra]e [i pl`nser\ `mpreun\. Ea nu mai era `n stare dec`t s\ repete: Bietul meu copil... Bietul meu copil... ca [i cum cel care ar fi trebuit s\ fie depl`ns era mai cu seam\ Boris [i de parc\ [i-ar fi uitat durerea ei de mam\ `n fa]a nespusei dureri a copilului. Sosi [i doamna Vedel, care fusese anun]at\, iar Boris, de[i hohotea de pl`ns, se retrase mai la o parte, pentru a le l\sa pe cele dou\ doamne s\ stea de vorb\. Ar fi vrut s\ nu se discute de Bronja. Doamna Vedel, care n-o cunoscuse, vorbea despre ea ca de un copil obi[nuit. ~ntreb\rile pe care le punea i se p\reau lui Boris nedelicate, din pricina banalit\]ii lor. Ar fi vrut ca Sophroniska s\ nu-i r\spund\ [i suferea v\z`nd-o c\ `[i arat\ pe fa]\ durerea. ~[i ]inea propria durere `n sine [i o ascundea ca pe o comoar\. Desigur c\ la el se g`ndea Bronja c`nd a `ntrebat, cu c`teva zile `nainte de a muri: Mam\, a[ vrea foarte mult s\ [tiu... Spune: de fapt, ce-i aceea o idil\? Boris ar fi vrut s\ cunoasc\ numai el aceste cuvinte, care-i sf`[iau inima. Doamna Vedel le oferi ceai. Era o cea[c\ [i pentru Boris, pe care el o b\u `n fug\ pentru c\ se termina recrea]ia; apoi `[i lu\ r\mas-bun
9/3/04
12:55 AM
Page 294
294
ANDR GIDE
295
de la Sophroniska, care a doua zi se `ntorcea `n Polonia, chemat\ fiind de treburile ei. Lumea `ntreag\ i se p\rea de[art\. Mama sa era prea departe de el, mereu absent\; bunicul s\u era prea b\tr`n; nici m\car Bernard nu mai era acolo, [i l`ng\ el se sim]ea `n siguran]\... Un suflet duios ca al lui are nevoie de cineva c\ruia s\-i dea ca ofrand\ noble]ea [i puritatea sa. Nu era suficient de orgolios ca s\ se complac\ `n situa]ia lui. O iubise pe Bronja mult prea mult, ca s\ mai poat\ spera c\ va reg\si vreodat\ acea ra]iune de a iubi pe care o pierduse o dat\ cu ea. De acum `nainte cum s\ mai cread\, f\r\ ea, `n `ngerii pe care dorise s\-i vad\? Chiar [i cerul lui `ncepea s\ devin\ pustiu. Boris intr\ `n sala de studiu, de parc\ ar fi fost aruncat `n infern. Indiscutabil c\ [i-ar fi putut g\si un prieten `n Gontran de Passavant; era un b\iat bun [i am`ndoi aveau aceea[i v`rst\; dar nimic nu-l poate distrage pe Gontran de la munca lui. Philippe Adamanti nu e nici el r\u; ar fi dorit mult s\ fie prieten cu Boris; numai c\ se las\ `ntr-o asemenea m\sur\ dominat de Ghridanisol, `nc`t nici nu mai `ndr\zne[te s\ aib\ un singur sentiment personal; se ]ine ca o umbr\ dup\ Ghridanisol; iar Ghridanisol nu-l poate suferi pe Boris. Vocea lui muzical\, gra]ia, aerul lui de feti]\, toate `l irit\, `l scot din s\rite. De parc\ la vederea lui simte aversiunea instinctiv\ care, `ntr-o turm\, `l face pe cel puternic s\ se n\pusteasc\ asupra celui slab. Poate c\ [i-a b\gat `n cap ceea ce l-a `nv\]at v\rul s\u [i ura ì este oarecum teoretic\, fiindc\ `n ochii lui ea `mbrac\ forma reprob\rii. G\se[te tot felul de motive, ca s\ fie `nc`ntat c\ ur\[te. {i-a dat foarte bine seama c`t de sensibil e Boris la dispre]ul pe care i-l arat\ f\]i[; [i asta `l amuz\ [i se preface c\ pune ceva la cale cu Georges [i Phiphi, numai ca s\ vad\ cum `n privirile lui Boris apare un fel de `ntrebare `ngrijorat\. Ia te uit\ c\ totu[i e curios, spune atunci Georges. S\-i spunem [i lui? Degeaba. Tot n-ar `n]elege. N-ar `n]elege. N-ar `ndr\zni. N-ar [ti. Mereu i se arunc\ `n obraz aceste formule. Sufer\ groaznic pentru c\ e exclus. E adev\rat c\ nu `n]elege prea bine porecla umilitoare ce i s-a dat: N-are; sau se revolt\ c`nd o `n]elege. C`t n-ar da el s\ poat\ dovedi c\ nu e la[, a[a cum `l cred ei. Nu-l pot suferi pe Boris, ì spune Ghridanisol lui Strouvilhou. De ce mi-ai cerut s\-l las `n pace? Nici m\car nu vrea s\ fie l\sat `n
pace. Tot timpul e cu ochii pe mine... Mai zilele trecute ne-a f\cut s\ r`dem `n hohote fiindc\ zicea c\ o femeie cu p\r e o femeie cu barb\1. Georges [i-a b\tut joc de el. {i c`nd [i-a dat seama Boris c\ s-a `n[elat, am crezut c-o s\-nceap\ s\ dea ap\ la [oareci. Apoi Ghridanisol ì puse v\rului s\u o gr\mad\ de `ntreb\ri; iar acesta, `n cele din urm\, ì `nm`n\ talismanul lui Boris [i-i spuse cum te po]i servi de el. La c`teva zile dup\ aceea, c`nd Boris intr\ `n sala de studiu, g\si pe pupitrul s\u h`rtia aceea de care abia `[i mai aducea aminte. O `ndep\rtase din memoria sa, `mpreun\ cu tot ceea ce implica acea magie din fraged\ copil\rie, [i de care acum se ru[ina. La `nceput, nici nu-l recunoscu, fiindc\ Ghridanisol avusese grij\ s\ `ncadreze formula magic\: GAZ... TELEFON... O SUT| DE MII DE RUBLE cu o bordur\ lat\, ro[ie [i neagr\, ornamentat\ cu dr\cu[ori obsceni, destul de bine desena]i, pe legea mea! Toate acestea d\deau h`rtiei un aspect fantastic, infernal, g`ndea Ghridanisol, care socotea c\ `n felul acesta va reu[i s\-l r\scoleasc\ pe Boris. Poate c\ nu era vorba dec`t de o joac\, dar joaca a reu[it dincolo de orice a[tept\ri. Boris se f\cu ro[u ca focul, nu spuse nimic, privi `n dreapta [i-n st`nga, [i nu-l v\zu pe Ghridanisol, care-l spiona ascuns dup\ u[\. Boris nu putea b\nui c\ e p`ndit [i nici nu putea `n]elege nici cum de talismanul se g\sea acolo; p\rea picat din cer, sau, mai degrab\, ivit din infern. Desigur, Boris era la v`rsta c`nd treci cu mult\ nep\sare peste astfel de glume [col\re[ti. Talismanul r\scolea `ns\ un trecut tulbure. Boris `l lu\ [i-l v`r` `n buzunar. Fu obsedat toat\ ziua de practicile sale magice. Lupt\ p`n\ seara `mpotriva unor imbolduri tenebroase, apoi, cum `n aceast\ lupt\ nu mai avea nici un sprijin, de `ndat\ ce intr\ `n camera lui, se pr\bu[i `nfr`nt. I se p\rea c\ se pierde, c\ se cufund\ undeva foarte departe de cer; dar ì f\cea pl\cere c\ se pierde [i g\sea voluptatea tocmai `n pierzania sa. Cu toate acestea, `n ciuda disper\rii [i a singur\t\]ii lui, mai p\stra `n el at`tea resurse de afec]iune [i sim]ea o durere at`t de vie, pricinuit\ de dispre]ul pe care i-l ar\tau colegii, `nc`t ar fi riscat s\ fac\ orice lucru primejdios sau absurd, pentru un dram de considera]ie. Prilejul se ivi foarte cur`nd.
1Joc de cuvinte intraductibil: poil (fr.) = cu p\r; (`n argou) `n pielea goal\.
9/3/04
12:55 AM
Page 296
296
ANDR GIDE
297
Dup\ ce au fost obliga]i s\ renun]e la traficul de monede false, Ghridanisol, Georges [i Phiphi n-au stat mult\ vreme f\r\ treab\. Ciudatele lor jocuri din primele zile nu erau dec`t ni[te interludii. Imagina]ia lui Ghridanisol le oferi foarte repede ceva mult mai consistent. Ini]ial, Confreria Oamenilor Puternici n-a avut alt rost dec`t pl\cerea de a nu-l primi `n ea pe Boris. Ghridanisol `n]elese `ns\ cur`nd c\, dimpotriv\, ar fi o treab\ mult mai perfid\ dac\ l-ar primi; `n felul acesta, l-ar putea determina s\-[i ia angajamente prin care, ulterior, ar fi fost `mpins p`n\ la cine [tie ce fapt\ monstruoas\. De atunci, aceast\ idee nu-i mai d\du pace; [i cum se `nt`mpl\ adesea c`nd `]i bagi `n cap s\ faci ceva, Ghridanisol era mult mai pu]in preocupat de scopul propus dec`t de mijloacele care l-ar fi condus la reu[it\; ceea ce pare s\ nu spun\ nimic, dar explic\ multe crime. De fapt, Ghridanisol era un tip feroce; dar sim]ea nevoia ca m\car fa]\ de Phiphi s\-[i ascund\ ferocitatea. Phiphi nu era deloc crud; a r\mas convins p`n\ `n ultima clip\ c\ nu era vorba dec`t de un joc. Orice confrerie are nevoie de o deviz\. Ghridanisol, care [tia ce [tia, propuse: Omul puternic nu ]ine la via]\. Deviza a fost adoptat\ [i atribuit\ lui Cicero. Ca semn distinctiv, Georges propuse un tatuaj pe bra]ul drept; dar Phiphi, c\ruia ì era team\ c-o s\-l doar\, spuse c\ numai `n porturi se g\sesc speciali[ti `n tatuaje. ~n plus, Ghridanisol obiect\ c\ tatuajul las\ urme de ne[ters, care, poate mai t`rziu, ar deveni st`njenitoare. La urma urmelor, nici nu era nevoie de un semn distinctiv, cei afilia]i la confrerie mul]umindu-se s\ rosteasc\ un angajament solemn. C`nd fusese vorba de traficul de monede false, se pusese [i problema unei garan]ii, [i tocmai din aceast\ pricin\ Georges s-a f\lit cu scrisorile tat\lui s\u; care `ns\ au fost date uit\rii. Din fericire, copiii ace[tia nu s`nt prea consecven]i. P`n\ la urm\, nu hot\r`r\ mai nimic, nici `n privin]a condi]iilor de admitere, nici `n ceea ce prive[te calit\]ile obligatorii. La ce bun, de altminteri, deoarece era clar c\ to]i trei f\ceau parte din ea [i c\ Boris nu f\cea parte din ea. ~n schimb, decretar\ c\ \l de-i t`r[\los e un tr\d\tor [i-i m\tr\[it definitiv din confrerie. Ghridanisol, care-[i b\gase `n cap s\-l aduc\ [i pe Boris printre ei, insist\ `n mod deosebit asupra acestui punct. Era limpede c\, f\r\ Boris, jocul n-avea haz [i confreria nu-[i mai avea nici un rost. Pentru a-l duce cu z\h\relul pe Boris, Georges era mai indicat dec`t Ghridanisol, care risca s\-i trezeasc\ ne`ncrederea. Cel de-al treilea, Phiphi, nu era destul de [mecher [i prefera s\ nu se compromit\.
{i poate c\ `n aceast\ abominabil\ poveste, mai monstruoas\ dec`t orice mi se pare comedia prieteniei pe care Georges a consim]it s-o joace. S-a pref\cut c\ l-a apucat o mare dragoste de Boris, a[a, dintr-odat\; p`n\ atunci ai fi zis c\ nici nu-l v\zuse. {i acum `nclin s\ cred c\ s-a l\sat prins de acest joc, c\ sentimentele pe care le simula `ncepeau s\ devin\ sincere, [i poate chiar au devenit din clipa c`nd Boris i-a r\spuns cu prietenia lui. Se apleca spre el cu o pref\cut\ tandre]e; a[a dup\ cum `l instruise Ghridanisol, ì tot d\dea cu vorba... {i de la primele cuvinte, Boris, care t`njea dup\ un dram de stim\ [i dragoste, fu cucerit. Atunci Ghridanisol `[i elabor\ planul, pe care-l aduse la cuno[tin]\ lui Phiphi [i lui Georges. Se punea problema s\ inventeze o prob\ la care urma s\ se supun\ acel membru al confreriei care va fi fost ales de soart\; [i pentru ca s\-l lini[teasc\ pe Phiphi, le d\du de `n]eles c\ va aranja `n a[a fel lucrurile, `nc`t soarta s\-l aleag\ pe Boris. Scopul probei era s\-i verifice curajul. Ghridanisol `ns\ n-a l\sat s\ se `ntrevad\ despre ce prob\ va fi vorba. B\nuia c\ Phiphi se va opune. Oh! asta nu; `n chestii d-astea eu nu m\ bag, declar\ el `ntr-adev\r c`nd, ceva mai t`rziu, Gheridanisol le d\du de `n]eles c\ acum [i-ar putea g\si o bun\ `ntrebuin]are pistolul lui Mo[-Mo[ulic\. Prost mai e[ti, b\! Nu-n]elegi c\-i numai de sanchi, ripost\ Georges, care se l\sase repede convins. {i la urma urmei, spuse Ghri, dac\ vrei s\ faci pe idiotu, n-ai dec`t s\ spui. Nu-i nevoie de tine. Ghridanisol [tia c\ un astfel de argument `l d\dea totdeauna gata pe Phiphi; [i cum avea preg\tit\ foaia cu angajamentul pe care to]i membrii confreriei trebuiau s\-[i `nscrie numele: Numai c\ trebuie s\ spui imediat, zise; fiindc\ dup\ ce vei fi semnat, va fi prea t`rziu. Ei haide! Nu te sup\ra, spuse Phiphi. D\-mi foaia! {i semn\. Eu, b\ie]a[ule, a[ vrea cu drag\ inim\, spunea Georges ]in`ndu-l dr\g\stos pe Boris cu bra]ul pe dup\ g`t; Ghridanisol `ns\ nici nu vrea s\ aud\ de tine. Dar de ce? Fiindc\ n-are `ncredere `n tine. Spune c\ e[ti slab de `nger. Ce [tie el despre mine? C\ dai bir cu fugi]ii de la prima `ncercare. O s\ vede]i c\ nu! Ce, chiar ai curajul s\ tragi la sor]i? Z\u c\ da.
9/3/04
12:55 AM
Page 298
298
ANDR GIDE
299
Dar [tii la ce te angajezi prin asta? Boris nu [tia, dar voia s\ [tie. Atunci cel\lalt ì explic\. Omul puternic nu ]ine la via]\. Asta r\m`nea de dovedit. Boris sim]i c\ `l apuc\ ame]eala; dar se st\p`ni [i nu-[i ar\t\ tulburarea: {i e adev\rat c\ voi a]i semnat? Uit\-te! {i Georges ì ar\t\ foaia pe care Boris citi cele trei nume. {i `ntr-adev\r... `ncepu el cu team\. {i `ntr-adev\r ce?... `l `ntrerupse Georges at`t de brutal, `nc`t Boris nu mai `ndr\zni s\ continue. Georges `n]elesese foarte bine ce voia el s\ `ntrebe: dac\ `ntr-adev\r s-au angajat [i ceilal]i, [i dac\ puteai fi sigur c\ nici ei nu dau bir cu fugi]ii. Nu, nimic, spuse el; dar din clipa aceea `ncepu s\ se `ndoiasc\ de ceilal]i; `ncepu s\-i b\nuiasc\ pe ceilal]i c\ se vor eschiva [i nu vor juca cinstit. At`ta pagub\, g`ndi el `n aceea[i clip\; ce m\ intereseaz\ pe mine dac\ dau bir cu fugi]ii; o s\ le ar\t c\ am mai mult curaj dec`t ei. Apoi, privindu-l pe Georges drept `n ochi: Spune-i lui Ghri c\ poate conta pe mine. A[adar, semnezi? Eh! nici nu era necesar: aveau cuv`ntul meu. Spuse cu simplitate: Dac\ vrei tu. {i dedesubtul semn\turilor celor trei Oameni Puternici, pe foaia blestemat\, `[i semn\ numele, caligrafiindu-l s`rguincios cu scrisul lui mare. Triumf\tor, Georges le ar\t\ foaia celorlal]i doi. Erau cu to]ii de acord c\ Boris se ar\tase foarte hot\r`t. ~ncepur\ s\ se sf\tuiasc\. Bine`n]eles! Pistolul nu va fi `nc\rcat! De altminteri, nici nu aveau cartu[e. Lui Phiphi ì era team\ de altceva: a auzit el c\, uneori, o emo]ie prea puternic\ poate pricinui moartea. Tat\l s\u, spunea el, a povestit despre un simulacru de execu]ie care... dar Georges `l trimise la plimbare: Taic\-tu-i din sud. Nu, Ghridanisol nu va `nc\rca pistolul. Nu mai era nevoie. Cartu[ul pe care La Prouse `l introdusese `n ]eav\, La Prouse nu l-a scos. Ghridanisol constatase acest lucru, dar nu le-a spus nimic celorlal]i. Numele au fost puse `ntr-o p\l\rie; patru bile]ele identice, `mp\turite toate la fel. Gheridanisol, care trebuia s\ trag\, avusese grij\ s\ scrie a doua oar\ numele lui Boris, pe un al cincilea bilet, pe care-l ]inea `n m`n\; [i, ca din `nt`mplare, tocmai acela ie[i. Boris b\nui c\ se tri[eaz\; dar t\cu. La ce bun s\ protesteze? {tia c\ e pierdut. N-ar fi mi[cat nici m\car un deget ca s\ se apere; [i chiar dac\ soarta l-ar fi desemnat pe altul, Boris era at`t de disperat, `nc`t s-ar fi oferit el singur s\-l `nlocuiasc\.
Ce s\-i faci, b\tr`ne, n-ai baft\, se crezu dator s\ spun\ Georges. Vocea lui suna `ns\ at`t de fals, `nc`t Boris `l privi cu triste]e: Asta-i clar, spuse el. Dup\ care hot\r`r\ s\ fac\ o repeti]ie. Dar cum exista riscul s\ fie surprin[i, c\zur\ de acord c\, deocamdat\, nu se vor sluji de pistol. Abia `n ultimul moment, c`nd se vor juca de-adev\ratelea va fi scos din cutie. Pentru c\ nimic nu trebuia s\ i[te b\nuieli. Se mul]umir\ deci, `n ziua aceea, s\ stabileasc\ ora [i locul, care fu `nsemnat cu un cerc de cret\ pe podea. Era `n intr`ndul format, `n sala de medita]ii, la dreapta catedrei, de o u[\ blocat\ care pe vremuri d\dea `n holul de la intrare. ~n privin]a orei, stabilir\ c\ va fi ora de medita]ii. Totul se va petrece sub ochii celorlal]i elevi; ca s\ le rup\ gura. Repeti]ia avu loc `n timp ce sala era goal\, cei trei conspiratori fiind singurii martori. La drept vorbind `ns\, aceast\ repeti]ie nu `nsemna mare lucru. At`t c\ s-a putut constata c\, de la locul pe care-l ocupa Boris [i p`n\ la cel desemnat cu cret\, erau exact doisprezece pa[i. Dac\ `ntr-adev\r n-ai trac, n-o s\ faci un pas `n plus, spuse Georges. N-o s\ am trac, r\spunse Boris, pe care `ndoielile acestea persistente `l jigneau. Fermitatea b\iatului `ncepu s\-i impresioneze pe ceilal]i trei. Phiphi socotea c\ ar fi fost cazul s\ opreasc\ toat\ afacerea aici. Dar Ghridanisol hot\r` s\ mearg\ cu gluma p`n\ la cap\t. E-n ordine! Pe mìne, spuse el z`mbind bizar, numai cu col]ul buzelor. Ce-ar fi dac\ l-am `mbr\]i[a! strig\ Phiphi cuprins de entuziasm. Se g`ndea la acolada ne`nfrica]ilor cavaleri; [i pe nea[teptate `l str`nse pe Boris `n bra]e. Iar Boris cu greu `[i st\p`ni lacrimile c`nd Phiphi `l s\rut\ zgomotos, copil\re[te, pe fiecare obraz. Nici Georges, nici Ghri nu-l imitar\ pe Phiphi; atitudinea acestuia din urm\ lui Georges i se p\rea c\ nu e demn\. Iar lui Ghri pu]in ì p\sa.
XVIII
A doua zi dup\-amiaza, c`nd sun\ clopo]elul, elevii din pension s-au str`ns `n s\lile de studiu. Boris, Ghridanisol, Georges [i Philippe se a[ezaser\ `n aceea[i banc\. Ghridanisol `[i scoase ceasul [i-l puse `ntre el [i Boris. Era cinci [i treizeci [i cinci. Preg\tirea lec]iilor `ncepuse la cinci [i avea
9/3/04
12:55 AM
Page 300
300
ANDR GIDE
301
s\ ]in\ p`n\ la [ase. Se `n]eleseser\ ca Boris s\ termine la [ase f\r\ cinci, adic\ exact `nainte de plecarea elevilor din sal\; era mai bine a[a, pentru c\ imediat dup\ aceea puteau s-o [tearg\ mai repede. {i Ghridanisol ì spuse lui Boris, `n [oapt\, [i f\r\ s\-l priveasc\, socotind c\ `n acest fel cuvintele lui au un caracter mai fatal: B\tr`ne, nu mai ai dec`t un sfert de or\. Boris `[i aminti de un roman, citit mai de mult, unde era vorba de ni[te bandi]i care, fiind pe cale s\ ucid\ o femeie, o `ndemnau s\-[i fac\ rug\ciunea, ca s-o conving\ de faptul c\ trebuie s\ se preg\teasc\ de moarte. Precum un str\in care, fiind la frontier\ pentru a pleca din ]ar\, `[i preg\te[te actele, Boris c\uta `n inim\ sau `n minte o rug\ciune, [i nu g\sea nimic; dar era at`t de obosit [i, `n acela[i timp, at`t de `ncordat, `nc`t nu-[i f\cu griji prea mari din aceast\ pricin\. Se str\duia s\-[i adune g`ndurile, dar nu se putea g`ndi la nimic. Pistolul at`rna `n buzunar [i nu era nevoie s\-l pip\ie cu m`na ca s\-l simt\. ~nc\ zece minute. Georges, la st`nga lui Ghridanisol, urm\rea scena cu coada ochiului, dar se pref\cea c\ nu vede nimic. Muncea de zor. Niciodat\ sala de medita]ii nu fusese at`t de lini[tit\. La Prouse nu-i mai recuno[tea pe muco[ii care-i f\ceau zile fripte, [i pentru prima dat\ se sim]ea [i el mai u[urat. Phiphi `ns\ nu-[i g\sea lini[tea; Ghridanisol `l `nsp\im`nta [i nu era foarte sigur c\ jocul nu se va termina r\u; n-avea deloc inima `mp\cat\ [i, din c`nd `n c`nd, ofta ad`nc. ~n cele din urm\, nu mai rezist\, rupse o jum\tate de foaie din caietul de istorie din fa]a lui c\ci se preg\tea pentru examen; dar literele i se `nv\lm\[eau prin fa]a ochilor, a[a cum faptele [i datele i se `nv\lm\[eau `n cap partea de jos a foii, [i scrise `n mare grab\: E[ti m\car sigur c\ pistolul nu e `nc\rcat? apoi ì d\du biletul lui Georges care i-l strecur\ lui Ghri. Acesta `ns\, dup\ ce-l citi, ridic\ din umeri f\r\ s\-l `nvredniceasc\ pe Phiphi nici m\car cu o privire, apoi f\cu din h`rtie un ghemotoc pe care `l trimise cu un bob`rnac exact `n locul `nsemnat cu cret\. Dup\ care, bucuros c\ a ochit at`t de bine, z`mbi. Acest z`mbet, la `nceput nesilit, persist\ p`n\ la sf`r[itul scenei; de parc\ s-ar fi `ntip\rit pe tr\s\turile lui. ~nc\ cinci minute. De data asta vorbi aproape cu voce tare. Chiar [i Phiphi `l auzi. O spaim\ insuportabil\ puse st\p`nire pe el [i, cu toate c\ ora de medita]ii era pe sf`r[ite, simul`nd o urgent\ nevoie de a ie[i, sau poate pentru c\ `ntr-adev\r avea crampe, ridic\ m`na [i pocni din degete, cum fac de obicei elevii c`nd vor s\ cear\ permisiunea pedagogului;
apoi, f\r\ s\ mai a[tepte r\spunsul lui La Prouse, ie[i valv`rtej din banc\. Pentru a ajunge la u[\, trebuia s\ treac\ prin fa]a catedrei; aproape alerga, dar cl\tin`ndu-se. Aproape imediat dup\ plecarea lui Philippe, se ridic\ [i Boris. Micu]ul Passavant, care lucra s`rguincios `n spatele lui, `[i `n\l]\ privirea spre el. Mai t`rziu, avea s\-i povesteasc\ lui Sraphine c\ Boris era `ngrozitor de palid; dar a[a se spune totdeauna `n astfel de cazuri. De altfel, aproape imediat nu-i mai d\du nici o aten]ie [i se cufund\ `n lucru. Fapt pe care [i l-a repro[at mai pe urm\. Dac\ [i-ar fi putut da seama ce se petrece, l-ar fi `mpiedicat, f\r\ `ndoial\, spunea el mai t`rziu, pl`ng`nd. Dar nu b\nuia nimic. Boris `naint\ deci p`n\ la locul `nsemnat. Mergea `ncet, p\[ind ca un automat, cu privirea fix\; mai degrab\, ca un somnambul. Apucase pistolul cu m`na dreapt\, dar `l ]inea ascuns `n buzunar; nu-l scoase dec`t `n ultima clip\. Locul fatal era, dup\ cum am mai spus, `n dreptul unei u[i blocate care, la dreapta catedrei, forma un intr`nd, astfel c\ pedagogul, de la catedr\, nu-l putea vedea dec`t aplec`ndu-se. La Prouse se aplec\. {i la `nceput nu `n]elese ce face nepotu-s\u, cu toate c\ ciudata solemnitate a gesturilor lui era de natur\ s\-l `ngrijoreze. Cu o voce c`t mai puternic\ [i pe care se str\duia s-o fac\ autoritar\, `ncepu: Domnule Boris, te rog s\ te duci imediat la locul... Imediat `ns\ recunoscu pistolul; Boris tocmai [i-l ridica spre t`mpl\. La Prouse `n]elese [i sim]i cum `l cuprinde un val de frig, de parc\ s`ngele i-ar fi `nghe]at `n vine. Voi s\ se ridice, s\ alerge la Boris, s\-l opreasc\, s\ ]ipe... Un fel de horc\it ì ie[i din gur\; r\mase `ncremenit, paralizat, tremur`nd din tot corpul. Boris ap\sase pe tr\gaci. Nu se pr\bu[i imediat. O clip\ r\mase `n picioare, ag\]at parc\ `n intr`ndul u[ii; apoi, capul, c\zut pe um\r, `l trase `n jos [i se n\rui. ~n timpul anchetei pe care poli]ia o f\cu pu]in mai t`rziu, to]i se mirau c\ nu g\sesc pistolul l`ng\ Boris vreau s\ spun: `n apropierea locului unde acesta c\zuse, c\ci aproape imediat dup\ aceea cadavrul copilului fusese depus pe un pat. ~n z\p\ceala din primele momente [i `n timp ce Ghridanisol continua s\ stea la locul lui, Georges, s\rind peste banc\, reu[ise s\ ascund\ arma f\r\ s\ fie observat de cineva; la `nceput, `mpinsese pistolul mai `n spate, cu piciorul,
9/3/04
12:55 AM
Page 302
302
ANDR GIDE
303
pe c`nd ceilal]i erau apleca]i peste Boris, dup\ aceea `l luase repede [i `l ascunsese sub vest\, apoi i-l strecurase pe furi[ lui Ghridanisol. Aten]ia tuturor era `ndreptat\ spre un singur punct, [i nimeni nu-l remarcase nici pe Ghridanisol, care reu[i s\ alerge neobservat p`n\ `n camera lui La Prouse [i s\ pun\ arma la locul de unde fusese luat\. Mai t`rziu, dup\ ce s-a f\cut o perchezi]ie [i poli]ia a g\sit pistolul la locul lui, `n cutie, s-ar fi putut crede c\ Boris nu s-a slujit de aceast\ arm\, dac\ Gheridanisol s-ar fi g`ndit s\ scoat\ cartu[ul din ]eav\. Dar era limpede c\ [i-a cam pierdut capul. A avut o sl\biciune trec\toare, pe care mai pe urm\ [i-a repro[at-o, vai! mai mult dec`t s-a c\it de crima lui. {i totu[i, tocmai aceast\ sl\biciune l-a salvat. C\ci, atunci c`nd a cobor`t ca s\ se amestece printre ceilal]i, la vederea cadavrului lui Boris, pe care tocmai `l transportau, `ncepu s\ tremure din tot corpul, f\cu un fel de criz\ de nervi, `n care doamna Vedel [i Rachel, care alergaser\ la fa]a locului, erau convinse c\ v\d semnele unei excesive emo]ii. Lumea prefer\ s\ presupun\ orice, mai degrab\ dec`t s\ cread\ c\ un om at`t de t`n\r poate fi monstruos; [i c`nd Ghridanisol se jur\ c\ e nevinovat, a fost crezut. Bile]elul trimis de Phiphi prin Georges, [i pe care el `l trimisese la plimbare cu un bob`rnac, g\sit mai t`rziu sub o banc\, acest bile]el mototolit i-a fost, de asemenea, de folos. Desigur, era vinovat, ca [i Georges [i Phiphi, pentru c\ s-a dedat la un joc crud; dar nici nu s-ar fi g`ndit la un astfel de joc, sus]inea el, dac\ ar fi [tiut c\ arma e `nc\rcat\. Georges era singurul care era convins c\ Ghridanisol e unicul r\spunz\tor de cele `nt`mplate. Georges nu era at`t de corupt, `nc`t admira]ia lui fa]\ de Ghridanisol s\ nu poat\ fi `nlocuit\ cu o nespus\ sc`rb\. C`nd s-a `ntors acas\, s-a aruncat `n bra]ele mamei sale; [i Pauline fu cuprins\ de o recuno[tin]\ `nfl\c\rat\ fa]\ de Dumnezeu Care, prin aceast\ `ngrozitoare dram\, ì `ndemnase fiul s\ se `ntoarc\ la ea.
Jurnalul lui douard

F\r\ s\ pretind c\ explic ceva, n-a[ vrea s\ prezint nici un fapt insuficient motivat. De aceea n-o s\ folosesc `n Falsificatorii de bani sinuciderea micu]ului Boris; mi-e mult prea greu s\ o `n]eleg. {i de altfel, nu-mi plac faptele diverse. Au `n ele ceva peremptoriu, incontestabil, brutal, ceva excesiv de real... Accept realitatea c`nd
vine `n sprijinul ideilor mele, ca o dovad\; nu `ns\ [i c`nd le precede. ~mi displace s\ fiu luat prin surprindere. Sinuciderea lui Boris `mi apare ca o indecen]\, fiindc\ nu m\ a[teptam la acest deznod\m`nt. ~n orice sinucidere se presupune [i un dram de la[itate, de[i La Prouse nu e de acord [i consider\, f\r\ `ndoial\, c\ nepotu-s\u a fost mai curajos dec`t el. Copilul ar fi fost de neiertat dac\ ar fi putut s\ prevad\ dezastrul care, datorit\ `ngrozitorului s\u gest, avea s\ se abat\ asupra familiei Vedel. Azas a fost obligat s\-[i `nchid\ pensionul, temporar, zicea el; dar Rachel se temea c\ vor da faliment. Patru familii [i-au retras copiii. N-am reu[it s-o conving pe Pauline s\ nu-l ]in\ pe Georges acas\, `n preajma ei; cu at`t mai mult cu c`t b\iatul, foarte impresionat de moartea colegului s\u, p\rea c\ `ncepe s\ se `ndrepte. Doliul acesta are foarte multe repercusiuni. Chiar [i Olivier se arat\ mi[cat de cele `nt`mplate. Armand, `n ciuda cinismului s\u de parad\, `ngrijorat de soarta alor s\i, care risc\ s\ ajung\ `n cea mai neagr\ mizerie, s-a oferit s\-[i consacre pensionului tot timpul ce i-l las\ liber Passavant; c\ci este evident c\ b\tr`nul La Prouse nu mai e `n stare s\-[i `ndeplineasc\ atribu]iile. Mi-era team\ s\ dau ochii cu el. M-a primit `n c\m\ru]a lui, de la etajul al doilea al pensionului. M-a apucat imediat de bra] [i, cu un aer misterios, aproape z`mbind, care m-a surprins foarte mult, c\ci m\ a[teptam numai la lacrimi: Zgomotul, [tii... Zgomotul de care ]i-am vorbit zilele trecute... Da, ce-i cu el? A `ncetat. S-a terminat. Nu-l mai aud. Degeaba tot trag cu urechea... Accept`nd s\ iau parte la un joc copil\resc: Pariez, i-am spus, c\ acum regreta]i c\ nu-l mai auzi]i. Oh! nu; nu... E at`t de odihnitor! {i eu am mare nevoie de lini[te... {tii ce m-am g`ndit? C\ de-a lungul `ntregii noastre vie]i nu ne putem da seama ce este cu adev\rat lini[tea. Chiar [i s`ngele din noi produce un fel de zgomot continuu, pe care `ns\ nu-l mai distingem, fiindc\ ne-am obi[nuit cu el din copil\rie... Cred c\ exist\ totu[i lucruri pe care, c`t tr\im, nu reu[im s\ le auzim, anume armonii... din pricina zgomotului care le acoper\. Da, cred c\ abia dup\ moarte putem auzi cu adev\rat. Dar `mi spunea]i c\ nu crede]i... ~n nemurirea sufletului? }i-am spus eu asta?... Da, probabil c\ ai dreptate. Dar, te rog s\ m\ `n]elegi, nu cred nici contrariul. {i fiindc\ eu t\ceam, continu\, ridic`nd capul [i pe un ton senten]ios:
9/3/04
12:55 AM
Page 304
304
ANDR GIDE
Ai remarcat c\ pe lumea asta Dumnezeu tace tot timpul? Numai diavolul vorbe[te. Sau, cel pu]in, cel pu]in... relu\ el, ...oric`t am fi noi de aten]i, numai pe diavol `l auzim... N-avem urechi pentru a auzi vocea lui Dumnezeu. Cuv`ntul lui Dumnezeu! Te-ai `ntrebat vreodat\ ce `nseamn\ acest cuv`nt?... Oh! nu m\ refer la ceva care s\ fi fost turnat `n tiparele limbajului omenesc... ~]i aminte[ti de primele r`nduri din Evanghelie: La `nceput a fost Cuv`ntul. M-am g`ndit adesea c\ acest Cuv`nt al lui Dumnezeu era de fapt `ntreaga afacere. Numai c\ diavolul a pus st\p`nire pe ea. Zarva lui acoper\ acum vocea lui Dumnezeu. Dar spune-mi: dumneata nu crezi c\ totu[i Dumnezeu va avea de spus ultimul cuv`nt?... {i dac\, dup\ moarte, timpul nu mai exist\, dac\ intr\m imediat `n Ve[nicie, nu crezi c\ atunci L-am putea auzi pe Dumnezeu... direct? Tremura, cuprins de un fel de exaltare, de parc\ ar fi fost `naintea unui atac de epilepsie, [i dintr-odat\ `ncepu s\ pl`ng\ `n hohote: Nu! Nu! strig\ el nedeslu[it; diavolul [i bunul Dumnezeu nu s`nt dec`t unul; se `n]eleg. Noi ne silim s\ credem c\ tot ce-i r\u pe p\m`nt vine de la diavol; dar numai pentru c\ altminteri n-am mai g\si `n noi puterea de a-L ierta pe Dumnezeu. Se distreaz\ cu noi, ca m`]a cu [oarecele pe care-l chinuie... {i dup\ toate astea ne mai [i cere s\-I fim recunosc\tori. Recunosc\tori de ce? Pentru ce?... Apoi, aplec`ndu-se spre mine: {i [tii care-i fapta Lui cea mai `ngrozitoare?... C\ {i-a sacrificat propriul Fiu ca s\ ne m`ntuiasc\. Fiul Lui! Fiul Lui! Cruzimea, iat\ primul dintre atributele lui Dumnezeu. Se arunc\ pe pat [i se `ntoarse cu fa]a la perete. C`teva clipe a mai fost scuturat de un tremur spasmodic, apoi, cum p\rea c\ a adormit, am plecat. Nu mi-a spus un cuv`nt `n leg\tur\ cu Boris; socoteam `ns\ c\ disperarea lui mistic\ era o expresie indirect\ a durerii, prea ie[it\ din comun pentru a putea fi ar\tat\ f\]i[. Am aflat prin Olivier c\ Bernard s-a `ntors la tat\l s\u; [i pe legea mea c\ nici nu avea altceva mai bun de f\cut. Afl`nd `nt`mpl\tor de la micu]ul Caloub c\ b\tr`nul judec\tor e bolnav, Bernard a ascultat de imboldul inimii. Urmeaz\ s\ ne vedem mìne sear\, fiindc\ Profitendieu m-a invitat la cin\ `mpreun\ cu Molinier, Pauline [i cei doi copii. S`nt foarte curios s\-l cunosc pe Caloub.
PORUMBELUL
Traducere din limba francez\ ILEANA CANTUNIARI
9/3/04
12:55 AM
Page 306
Cuv`nt `nainte
Printre h`rtiile r\mase de la tat\l meu, am g\sit o mic\ nuvel\ erotic\, dat`nd din 1907, intitulat\ Porumbelul. Din mai multe motive, de prietenie sau de moralitate, Gide nu a publicat-o. Atras de noi aventuri [i de lucr\ri importante, desigur c\ mai apoi a pierdut din vedere textul. C`t despre episodul pe care `l relateaz\, el nu avea cu siguran]\ nevoie s\ fie publicat pentru a [i-l aminti. Din simpla lui lectur\, sim]im pl\cerea pe care a avut-o consemn`ndu-l `n scris. Aceast\ ini]iere amoroas\ ne mai poate, oare, emo]iona? ~n mod cert, coniven]a celor doi parteneri ne comunic\ o senza]ie de prospe]ime [i de poezie, iar nuvela transmite cititorului emo]ia descoperirii erotice, bucuria complicit\]ii, victoria dorin]ei [i a pl\cerii `mp\r]ite. G\sesc acest mic text plin de bucurie de via]\. Orice perversitate lipse[te cu des\v`r[ire. El confirm\ c\ este nedrept [i fals s\ se vorbeasc\ despre comportamente orgiastice `n cazul lui Gide. A[a ceva nu ì st\tea `n fire1. Iat\, a[adar, o povestire ini]iatic\, alc\tuit\ toat\ numai din nuan]e, pudic\, `n vreme ce ast\zi, publica]iile din care avem o adev\rat\ pletor\, a[az\ cu u[urin]\ `n centrul lor sexualitatea cea mai de[\n]at\. Nu este acesta un motiv suplimentar al utilit\]ii de a o publica? Catherine Gide, prim\vara lui 2002.
1 Pentru a cita dou\ publica]ii recente: Jean-Marie Rouart, Une famille dans limpressionnisme, Gallimard, 2001, p.102; Simon Leys, Prote et autres essais, Gallimard, 2001, passim. S\ recitim acest pasaj din Si le grain ne meurt: [Eu] nu `n]eleg pl\cerea dec`t fa]\-n fa]\, reciproc\ [i f\r\ violen]\; [] adesea, asemenea lui Whitman, cel mai furi[ contact [m\] satisface []. (~n Andr Gide, Souvenirs et voyages, ed. Pierre Masson, la care au colaborat [i Daniel Durosay [i Martine Sagaert, Gallimard, Bibliothque de la Pliade, 2001, p.312.)
9/3/04
12:55 AM
Page 308
Porumbelul Iulie 1907 Bagnols Ferdinand Porumbelul
9/3/04
12:55 AM
Page 310
~n ziua aceea (28 iulie 1907), zi de alegeri pentru consiliul arondismentului, era tocmai s\rb\toare la Fronton, or\[elul-re[edin]\ al provinciei. Eug[ne] fusese cel ales, f\r\ concuren]i [i f\r\ nici un efort. Muzic\, lumini, artificii, totul p\rea c\ se desf\[oar\ `n cinstea lui. Dup\ num\rarea voturilor din comuna sa, ne duseser\m s\ lu\m cina la Fronton, `mpreun\ cu Lafage, st\p`nul hanului, doctorul Coulon [i Fabre, adjunctul. Am fost servi]i cu melci [i rasol de burt\, din care m-am pref\cut c\ m\n`nc; dup\ care ni s-a adus un pui ce s-a dovedit insuficient. Dar, dup\ cople[itoarea c\ldur\ a zilei, ne era mai cur`nd sete dec`t foame, a[a c\ vinurile excelente au curs din bel[ug. La masa vecin\ m`ncau al\turi de Raymond, [oferul, cei trei `ncerca]i curieri bicicli[ti, pe care R[ouart] ì expediase dup\ ve[ti [i care tocmai aduseser\ din celelalte comune fericitul rezultat al alegerilor. Ace[tia erau Baptiste, Ferdinand, fratele lui [i un al treilea, mai ne`nsemnat, pe care nu-l mai v\zusem p`n\ atunci. ~nt`mplarea f\cea c\ eram a[ezat al\turi de Ferdinand; st\team aproape spate-n spate. C`nd, o dat\ cu muzica, artificiile ]`[nir\ `n pia]\, am putut, f\r\ prea mult\ pref\c\torie, aplec`ndu-m\ spre el, s\ m\ sprijin pun`ndu-mi m`na pe genunchiul lui. A sim]it f\r\ `ndoial\ c\ gestul meu era inten]ionat, c\ci cred c\ mi-a z`mbit. Cina s-a prelungit; de abia a[teptam s\ merg s\ m\ pierd cu ei `n mul]ime. Doctorul, adjunctul, st\p`nul hanului se lansar\ `mpreun\ cu prietenul meu `ntr-o discu]ie politic\, de la care eu m-am eschivat aproape f\r\ ca ei s\-[i dea seama. Micul Coulon, fiul doctorului, care d\dea t`rcoale prin preajma noastr\, a venit dup\ mine. M\ temeam pu]in c\-l sup\rasem pe copil, pentru c\-l cam h\r]uisem cu opt zile `n urm\, la o plimbare cu automobilul. A fost, dimpotriv\, foarte prietenos [i s-a oferit s\ m\ conduc\. Strada principal\ a satului era luminat\ `ntr-un mod foarte frumos. Lumea se `nghesuia `n spa]iul acela, iar `ntr-un soi de pia]\ `ngust\, o orchestr\ mediocr\ oferea muzica necesar\ dansului. Lipit de mine, micul Coulon mi se p\rea de o extrem\ dr\g\l\[enie; [i desigur, dac\ m-a[ fi ]inut de capul lui, n-ar mai fi dat dovad\ de re]inerea de data trecut\.
9/3/04
12:55 AM
Page 312
312
ANDR GIDE
PORUMBELUL
313
A fost chiar el cel care m-a t`r`t dup\ sine, ceva mai t`rziu `n cursul serii, [i, sub pretextul c\ era obosit, la primul semn a venit s\ se a[eze foarte aproape de mine pe treptele unei sc\ri, ceva mai departe de mul]ime [i `n umbr\; bucuria asta mi-ar fi fost suficient\ `n orice alt\ sear\. Dar mul]imea ne atr\gea [i am dat cur`nd peste grupul celor patru tineri de la cin\. Raymond, cu chipul lui de o frumuse]e regulat\ [i mult prea pe gustul femeilor, m\ l\sa rece; nu [i Baptiste, [i mai cu seam\ nu Ferdinand. [Bifat: Cu un an mai t`n\r dec`t fratele lui, nu-l v\zusem bine sau nu-l privisem cu aten]ie la ferm\. Abia de-l recuno[team. Desigur, eram cu to]ii veseli [i cu capul ame]it de vin; oare acest lucru `l f\cea `ntr-adev\r mai frumos sau `l f\cea s\ par\ mai frumos `n ochii mei?] Baptiste avea [aisprezece ani; Ferdinand avea cu un an mai pu]in dec`t fratele lui. Abia-l b\gasem `n seam\ la ferm\; exaltarea zilei de s\rb\toare `l transfigura. Cu toate astea, nevoind s\-mi ar\t prea devreme preferin]a, p\l\vr\geam la fel cu to]i patru, `ndemn`ndu-i s\ danseze, propun`ndu-le s\ invit `n numele lor pe cele c\rora le ziceau tipe. Ferdinand avea ni[te pantaloni bufan]i din p`nz\ care, str`n[i peste pulpe de curelele de la sandale, `l f\ceau s\ semene cu un mameluc. Haina u[oar\ str`ns\ pe talie ì punea `n valoare zvelte]ea. Nu-mi aduc aminte ce fel de p\l\rie avea, dar mi-amintesc c\-i r\v\[ea p\rul destul de lung peste frunte. C\ma[a, pe care haina deschis\ o l\sa la vedere, era de un albastru `ntunecat, dup\ moda local\. Mergeam la bra] c`nd cu unul, c`nd cu altul; la ad\postul mul]imii [i al `ntunericului, `ndr\zneam chiar mai mult. {i tot ce `ndr\zneam, ei p\reau s\ a[tepte, `ntr-at`t se pretau de bun\voie la ceea ce deja nu mai era `ndr\zneal\. Mo[ Coulon, doctorul, veni dup\ mine. M\ pomenesc brusc c\ m\ bate pe um\r: Ei bine, v\d c-o iei din loc! Haide! Etc. M\ fac c\-l urmez [i o [terg. La col]ul str\zii, ì v\d `n penumbr\ pe Raymond [i pe Ferdinand, care, cu siguran]\, se `n]eleseser\ dinainte, `nt`lnindu-se [i plec`nd `n goan\ `n `ntuneric. Pre] de o clip\, pl\cerea mea a fost contrariat\ de aceast\ nelini[te: unde s`nt ei acum? Ce fac? Abia dup\ ceva timp, micul Coulon mi-a dat ideea s\-i caut l`ng\ automobil. Acesta fusese sta]ionat `n garajul improvizat al doctorului. ~ntr-adev\r, iat\-i pe Raymond [i pe Ferdinand ocupa]i s\-l pun\ `n mi[care. ~l iau pe acesta de-o parte [i `l `ntreb ce se dusese s\ fac\ `mpreun\ cu Raymond. Dar nu pot scoate nimic de la el. N-am totu[i un aer aspru, iar `n timp ce-l `ntreb, `l m`ngì [i cu m`na, [i cu z`mbetul, [i cu glasul.
Plec\m. A[ mai fi r\mas cu pl\cere; dar pentru ce? Ferdinand se ia dup\ noi. M\ tem c\ automobilul merge prea repede, c\ nu ne poate urma; nici vorb\; gr\be[te pasul viteje[te [i chiar, la drum de coast\, ne-o ia `nainte. ~n timpul \sta, ì povestesc lui R[ouart] ce-am f\cut `n ziua aceea: `nt`lnirea cu Jean Coulon pe malul rùlui Garonne; cuvintele lui `nc\ de prima dat\ c`nd l-am atacat: Tocmai, micul Touja, avea s\ mi-o coac\. (Touja, Franois, este cel pe care l-am poreclit Cais\, din pricina tenului foarte bronzat; e cel mai t`n\r din trupa lui R[ouart], c`t despre Jean Coulon, cu toat\ bun\voin]a lui, e prea necopt [i nu-mi excit\ dec`t creierul; cu toate astea, am gustat o mare pl\cere al\turi de el. {i mai necopt `nc\ [i totu[i grozav alc\tuit, micul Lazare, fratele lui Jean, pe care-l culeg `n trecere de pe o banc\ din gr\din\, el st`nd lungit ca pentru siest\, dar cu ochii deschi[i [treng\re[te, cu privirea vicioas\ [i viclean\, m\ f\cea s\ alerg dup\ el de trei zile. C`te lucruri a[ avea de spus despre [napanul \sta! |[tia doi `n cursul zilei, fiul doctorului noaptea, m\ epuizaser\ destul. Era nevoie, pentru a-mi reg\si iar\[i dorin]ele, de prilejul acela extraordinar pe care complezen]a lui R[ouart] avea s\-l produc\. Poate c\ [i Ferdinand `nsu[i mai punea ceva de la el. C\ci, `n sf`r[it, de ce ne `nso]ea, el, singurul din band\, `n timp ce la Fronton, fratele [i prietenii s\i vor continua s\ se distreze? Zilele trecute, Rouart f\cuse tot posibilul ca s\-mi procure pl\cere. ~ntr-o sear\, `l adusese pe Cais\; `ntr-o diminea]\, mi-l adusese pe Jacques cel `nalt. Nu de el ]inea faptul c\ volupt\]ile astea prea scrobite [i prea grabnice nu m\ satisf\cuser\ dec`t foarte pu]in. Nu-i ascundeam c\ aveam s\ plec din B. g`fìnd, nesatisf\cut [i lamentabil de `ngrijorat. Iat\, a[adar, ce pune la cale ca un perfect Candaule: trebuind s\ mai z\boveasc\, `nainte de a se `ntoarce, la discu]iile despre comun\ cu vreo c`]iva aleg\tori influen]i, p\r\se[te automobilul, d`nd ordin [oferului s\ m\ conduc\ p`n\ la trecerea de nivel, la locul numit al celor trei poduri; apoi adaug\: De acolo domnul G[ide] se va putea `ntoarce pe jos; Ferdinand `l va `nso]i. Ar fi trebuit s\-l `ntreb pe Ferdinand dac\ se bizuia pe ceva, ce anume a[tepta, ce voia urm`ndu-ne astfel cu bicicleta. Regret c\ n-am f\cut-o. ~ns\, de `ndat\ ce am r\mas singur cu el pe drum, orice idee mi-a zburat din minte [i n-am mai sim]it dec`t bucurie, be]ie, dorin]\ [i poezie. Am mers c`tva timp pe sub ni[te copaci `nal]i. Pusese piciorul jos [i `[i ghida bicicleta cu m`na. Mergea lipit de mine, l\s`ndu-mi m`na s\ stea pe um\rul lui sau pe [olduri. Avea chipul lac de sudoare. C`nd am ie[it de sub copaci, clarul de lun\ ne-a `necat cu totul.
9/3/04
12:55 AM
Page 314
314
ANDR GIDE
PORUMBELUL
315
E frumos. E frumos, repeta el. ~l sim]eam, cu trupul [i cu sufletul, mai frem\t\tor dec`t eram eu `nsumi [i o mare tandre]e `nlocuia `n sufletul meu puternica `nfierb`ntare din cursul zilei. Mergeam foarte repede c\ci, av`nd de g`nd s\-l duc dup\ mine `n camera mea, de abia a[teptam s\ m\ `ntorc. I-am propus totu[i s\ ne oprim o clip\. ~[i l\s\ bicicleta `n [an] [i ne-am sprijinit de o c\pi]\. Se l\s\, ca beat, s\ cad\ peste mine; st`nd `n picioare, l-am str`ns `n bra]e. ~[i rezem\ tandru fruntea de obrazul meu; l-am s\rutat. Tot spunea: C`t e de frumos! apoi, buzele mele a[ez`ndu-se peste ale sale, `ncepu un fel de horc\it foarte bl`nd. Parc\ ar fi fost un uguit de porumbi]\. S\ ne `ntoarcem, i-am spus. Ai s\ vii `n camera mea, vrei? Dac\ vre]i. {i iat\-ne pleca]i din nou pe drum. La un moment dat mi-a spus: E p\cat c\ nu exist\. (Cred c\ spunea asta `nainte s\ ne fi oprit l`ng\ c\pi]\.) C\ nu exist\ ce? i-am spus, un pic `ngrijorat. Nu `n]elegeam; am fost `n stare s\ cred o clip\ c\ vorbea despre el `nsu[i, de vreo particularitate sup\r\toare, de vreo lips\ [i m\ miram c\ci deja putusem s\ m\ asigur c\, dimpotriv\ {ti]i bine, relu\ el. Dar nu, cu adev\rat nu [tiu. Ce vrei s\ spui, c\ nu exist\ ce? Fete. F\r\ `ndoial\ c\ spunea asta pentru mine, din polite]e, din tradi]ie [i pentru c\ putea crede `n mod naiv c\ `l luam drept o solu]ie `n lips\ de ceva mai bun. O s\ m\ lipsesc u[or ele, i-am spus, apoi: Ai fost deja cu fetele? Un pic ru[inat, mi-a r\spuns: Uneori nu prea des. Desigur c\ mai bine ar fi r\spuns: Niciodat\. Fiin]a lui, vorbele lui dezv\luiau o extraordinar\ inocen]\, de care ì era un pic ru[ine `n fa]a mea [i pe care `ncerca s-o ascund\. Nici R[ouart] nu se apropiase `nc\ de el; iar aventura din noaptea aceea era, cred, pentru el aproape `ntru totul nou\. Nu departe de cas\, `[i arunc\ bicicleta `ntr-un tufi[. L-am pus s\ a[tepte o clip\ la intrarea `n vestibul, pe care i l-am deschis din interior, dup\ ce d\dusem ocol parterului, pe la buc\t\rie. C`t m\ gr\beam! Ce-a[ fi f\cut, oare, dac\ nu l-a[ mai fi reg\sit, acolo, `n plin clar de lun\, `n spatele canatului pe care-l `ntredeschideam `nceti[or? De[i casa era toat\ goal\, am urcat ca ni[te ho]i. Iat\-ne `n camer\; iat\-ne pe patul cel mare. Sting lampa. Deschid larg c\tre noapte, c\tre lun\, fereastra [i obloanele. Asta e! O s\ ne dezbr\c\m `n pielea goal\ am`ndoi! exclam\ el pe un ton vesel [treng\resc, care contrasta `n mod ciudat cu aspectul lui ca de fat\ c`nd am `nceput s\-l dezbrac. Nimic nu poate descrie frumuse]ea acelui trupu[or cenu[iu `n lumina lunii. Stingherit `n haina lui prost ajustat\, nu-mi imaginam c`t era de frumos. Abia ceva mai pu]in copil\resc dec`t B\iatul care-[i scoate ghimpele1, f\r\ nici o jen\ [i f\r\
1 Statuie antic\ `nf\]i[`nd un t`n\r ocupat s\-[i smulg\ un ghimpe din talpa piciorului (Muzeul Vaticanului) (n.tr.).
excesiv\ pudoare, se oferea dragostei `ntr-un abandon, cu o tandre]e, o gra]ie pe care nu le mai cunoscusem niciodat\. Pielea lui bronzat\, pe care o acopeream de s\rut\ri, era moale [i fierbinte. O clip\, a putut face confuzie; foarte amuzat: Asta e! O s-o f[acem] l[at\], spuse el. Dup\ tonul lui, un pic tremur\tor totu[i, m-am convins c\ spunea asta pentru a face pe grozavul, nu din viciu, ci din ru[ine pentru inocen]a lui [i din dorin]a de a merge p`n\ la cap\t. Ai mai f\cut-o? l-am `ntrebat. Nu, niciodat\. Dar mi s-a spus cum e. L-am re]inut din gest, prea pu]in vicios eu `nsumi [i detest`nd s\ stric printr-un anume exces ur`t amintirea pe care avea s\ ne-o lase am`ndurora noaptea aceea. N-am cunoscut una mai frumoas\. La r\stimpuri, `ntrerup`ndu-ne jocurile, r\m`neam, `n\l]at, aplecat spre el, `ntr-un fel de nelini[te, de uluire, de `nc`ntare `n fa]a frumuse]ii lui. Nu, m\ g`ndeam, nici Luigi la Roma, nici Mohammed la Alger nu aveau at`ta gra]ie aliat\ cu at`ta for]\ totodat\, iar dragostea nu c\p\ta din partea lor mi[c\ri at`t de pasionate [i delicate. Mi se `nt`mpl\ rareori ca, satisf\cut fiind, s\ doresc s\ prelungesc veghea. Acum `ns\ nu m\ puteam hot\r` s\ ne lu\m r\mas-bun. Am s\ r\m`n at`ta c`t dori]i, `mi spunea el. Dar trebuia s\-[i reia lucrul devreme. {i noi trebuia s\ plec\m cu automobilul `n zori. {i apoi, mi-era team\ c\ R[ouart] se va `ntoarce exact c`nd Ferdinand va ie[i din curte; mi-era team\ s\ nu-l vad\ [oferul Era trecut de ora unu dup\ miezul nop]ii. L-am l\sat s\ plece. L-am auzit cum cobora scara, cum deschidea u[a; priveam de la fereastra coridorului; nu l-am putut vedea travers`nd curtea. R[ouart] s-a `ntors c`teva clipe mai t`rziu. Eram fericit s\-i vorbesc; mi-a[ fi strigat fericirea tuturor. R[ouart] era foarte exaltat de povestea mea [i de cele ce-i spuneam despre cel pe care l-am numit cur`nd Porumbelul, pentru c\ aventura dragostei `l f\cea s\ g`ngureasc\ at`t de bl`nd `n `ntuneric. Era t`rziu. Ne-am desp\r]it, dar nici unul, nici cel\lalt n-am putut dormi o clip\ m\car. La patru ne sculam deja. Ar fi trebuit s\ plec\m imediat. Dar ocupa]iile mele din ajun nu-mi l\saser\ r\gazul de a-mi preg\ti valiza. Abia spre ora cinci am putut pune automobilul `n mi[care. Ne duceam, dup\ ce urma s\ l\s\m bagajul meu la Toulouse, s\-l vedem pe Paul Laurens pe muntele Negru la Galaube. Drumul a fost admirabil, dar cu mult mai lung dec`t crezuser\m. Am ajuns acolo abia spre ora unu dup\-amiaz\, pentru pr`nz. ~n tot cursul acelei dimine]i, mi-am p\strat trupul [i mintea extraordinar de bine dispuse, pline de verv\, la fel ca dup\ prima mea noapte cu Mohammed la Alger. Sprinten [i vesel, a[ fi mers pe jos leghe `ntregi; m\ sim]eam mai t`n\r cu zece ani.
9/3/04
12:55 AM
Page 316
biblioteca rao
De la clasici la contemporani, ntr-o formul\ grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru
biblioteca dumneavoastr
Cuprins
Emily Bront Albert Camus
Au ap\rut:
LA R|SCRUCE DE V~NTURI STR|INUL/CIUMA/C|DEREA EXILUL {I ~MP|R|}IA FA}A {I REVERSUL/NUNTA/ MITUL LUI SISIF OMUL REVOLTAT/VARA CARNETE TEATRU ISTORIE TR|IT| RISC ASUMAT SAHARA FIICA GENERALULUI PLUM ISLAND DAVID COPPERFIELD (2 vol.) CRIM| {I PEDEAPS| DEMONII IDIOTUL PUTERI EXCEP}IONALE CATACLISMUL PE MUCHIE DE CU}IT RINOCERUL FRUCTELE P|M~NTULUI TESTAMENTUL FR|}IA CAMPIONUL DIN ARKANSAS UN ALTFEL DE CR|CIUN MO{TENITORII MAESTRUL JOCUL CU M|RGELE DE STICL| NARCIS {I GUR|-DE-AUR LUPUL DE STEP| SIDDHARTA/C|L|TORIA SPRE SOARE-R|SARE KNULP. DEMIAN CELE MAI FRUMOASE POVESTIRI
TABEL CRONOLOGIC .......................................................................... 5 FALSIFICATORII DE BANI ......................................................................... 11 PORUMBELUL.............................................................................................. 305

CUV~NT ~NAINTE de Catherine Gide ................................................................ 307
Hillary Rodham Clinton Robin Cook Clive Cussler Nelson DeMille Charles Dickens F.M. Dostoievski Joseph Finder Colin Forbes Andr Gide John Grisham
Hermann Hesse
9/4/04
5:16 AM
Page 318
Franz Kafka Dean Koontz Thomas Mann G. Garca Mrquez
Virgil M\gureanu Farah Pahlavi Mario Puzo Ernesto Sabato A. de Saint-Exupry Jean-Paul Sartre John Saul Dinu S\raru Stendhal Alex Mihai Stoenescu
J.R.R. Tolkien
L.N. Tolstoi I.S. Turgheniev Mario Vargas Llosa
JURNAL CASTELUL UNICUL SUPRAVIE}UITOR DOCTOR FAUSTUS MUNTELE VR|JIT POVESTIRI UN VEAC DE SINGUR|TATE TOAMNA PATRIARHULUI DOU|SPREZECE POVESTIRI C|L|TOARE DESPRE DRAGOSTE {I AL}I DEMONI INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A CANDIDEI ERNDIRA {I A BUNICII SALE F|R| SUFLET DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI AVENTURA LUI MIGUEL LITTN, CLANDESTIN ~N CHILE A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII? MEMORII OMERTA ~NAINTE DE T|CERE CITADELA TEATRU PREZEN}A M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI TRILOGIA }|R|NEASC| CIOCOII NOI CU BODYGUARD RO{U {I NEGRU M|N|STIREA DIN PARMA ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMNIA (vol. I, II [i III) PATIMILE SF~NTULUI TOMMASO DAQUINO ST|P~NUL INELELOR Fr\]ia Inelului Cele dou\ turnuri ~ntoarcerea regelui HOBBITUL SILMARILLION ROVERANDOM CAZACII {I ALTE POVESTIRI SONATA KREUTZER {I ALTE POVESTIRI UN CUIB DE NOBILI R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII CONVERSA}IE LA CATEDRALA
Nout\]i
Gabriel Garca Mrquez DOU|SPREZECE POVESTIRI C|L|TOARE
Andr Malraux CUCERITORII CALEA REGAL|
Dan Brown CODUL LUI DA VINCI
Clive Cussler AURUL INCA{ILOR
9/3/04
12:55 AM
Page 320
clubul c\r]ii rao

{i dumneavoastr\ pute]i deveni membru al CLUBULUI C|R}II RAO, beneficiind de urm\toarele avantaje: Ve]i primi cu maximum de rapiditate c\r]ile comandate [i ve]i fi informat cu regularitate despre ultimele apari]ii, planuri editoriale, oferte speciale. Pentru c\r]ile comandate, editura suport\ costurile de transport prin po[t\. n plus:
pentru 2 c\r]i se acord\ o reducere de 10%; de la 3 c\r]i n sus se acord\ o reducere de 15% [i titlul de membru al CLUBULUI C|R}II RAO.
Pentru detalii suplimentare ne pute]i contacta la tel/fax: (021) 224.12.31; 224.14.72; 224.18.47; 224.21.36 E-mail: club@raobooks.com office@raobooks.com A[tept\m scrisorile dumneavoastr\ pe adresa: Editura RAO C.P. 2-124 Bucure[ti Acum ne pute]i g\si [i pe Internet: www.raobooks.com

Andre Gide-Falsificatorii de Bani Porumbelul

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Andre Gide-Falsificatorii de Bani Porumbelul

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

falsificatorii de bani_Gide_OK.

Andr Gide FALSIFICATORII DE BANI PORUMBELUL

rao international publishing company

Jurnalul lui douard

{i ceva mai jos:

Jurnalul lui douard

sub care ad\ugase:

Jurnalul lui douard

R\m`i cu douard, `i vei fi de ajutor, [i las\-te ajutat de el! E un om bun.

1 ~nainte de pr`nz (engl.).

Jurnalul lui douard

Jurnalul lui douard

Jurnalul lui douard

Jurnalul lui douard

Porumbelul Iulie 1907 Bagnols Ferdinand Porumbelul

Franz Kafka Dean Koontz Thomas Mann G. Garca Mrquez

L.N. Tolstoi I.S. Turgheniev Mario Vargas Llosa

Gabriel Garca Mrquez DOU|SPREZECE POVESTIRI C|L|TOARE

Andr Malraux CUCERITORII CALEA REGAL|

Dan Brown CODUL LUI DA VINCI

Clive Cussler AURUL INCA{ILOR

clubul c\r]ii rao

S-ar putea să vă placă și