SUNYAN

- Priveste-ma mama! Imi vine bine costumul acesta?

Privindu-si fiica, fata mamei se lumina, dupa care o durere fara margini i se asternu pe
chip.
-Mama, ce s-a intamplat? Te-am suparat cu ceva? Am gasit costumul acesta in
pod, intr-un pachet pe fundul unei lazi. Cui a apartinut de te indurereaza asa de mult
vederea lui?
Zorina, isi stranse fiica cu dragoste la piept in timp ce boabe de cristal izvorau din irisii
ei albastri.
-Ai redeschis iubita mea, fara voia ta bineinteles, o rana ce credeam ca se
vindecase. Dar nu-ti pot vorbi aici; vino cu mine!
-Mama, ce loc minunat! Noi nu am venit niciodata aici! Cum de ai pastrat secret
un asemenea loc timp de atatia ani?
-E locul meu tainic, unde-mi refac fortele de cate ori viata ma incearca. Aici sunt
una cu natura si mai este ceva ce vei intelege dupa ce vei asculta ce-ti voi povesti.
S-a intamplat inainte de venirea ta pe lume si inainte de a-l cunoaste pe tatal tau.
Abia terminasem scoala si am fost repartizata intr-un colectiv ce mergea in schimb de
experienta in stainatate. Eram un grup de tineri, fara griji si nici munca ce ne astepta
nu era grea. Stateam mai mult in biblioteca, unde traduceam diferite materiale necesare
activitatii noastre din tara.Dar aveam si destul timp liber.Vizitam orasul si
imprejurimile care erau superbe, seara mergeam la dans sau ne strangeam in cate o
camera si ne distram de minune : glume, dansam, ascultam muzica si de multe ori
adormeam care pe unde apuca.
Nu eram indragostita de nici unul din baietii din grup, desi erau cativa care mi-au spus
ca ar fi dorit sa fim prieteni mai apropiati.Dar eu consideram ca eram prea tanara
pentru o legatura serioasa si nici prin cap nu-mi trecea sa ma marit.
Era o zi ca oricare, mai aveam putin de stat si ar fi trebuit sa ne intoarcem acasa.
Eram cufundata in lectura cand, nu pot sti nici in ziua de astazi ce m-a facut sa ridic
privirea.Atunci am vazut ca in fata mea statea un barbat ce si-a ridicat ochii de pe carte
in acelasi timp cu mine. Nu am vrut nici unul din noi asta, ci a fost pur si simplu clipa
din destin cand ne-a fost dat sa ne intalnim.
Dar atunci nu am realizat acest lucru. Pe moment am ramas naucita si nu puteam sa-mi
desprind privirea din acei ochi: ma intrebam ce se intampla cu mine, eram dominata si-
n acelasi timp acea privire mi se supunea.
Intr-un tarziu, cu un efort de vointa, am rupt vraja, mi-am adunat in graba cartile si am
iesit din biblioteca aproape alergand. Spre usa, mi-a cazut din mana o revista iar cand
m-am aplecat sa o ridic am vazut langa mine aceeasi privire.
-Nu se poate, mi-am spus in gand. Probabil din cauza oboselii, a imaginatiei
mele bogate sau a cine stie carei vraji, mi se pare ca mi se intampla acest lucru.
Am alergat la hotel si m-am inchis in camera mea. Nu voiam sa vad pe nimeni pana
nu-mi lamuream gandurile.Nu intalnisem niciodata o privire atat de intunecata si totusi
atat de blanda. Ma intrebam cu ingrijorare daca nu cumva m-am indragostit la prima

2
vedere dar nici la aceasta nu puteam sa-mi dau raspuns.Voiam sa-mi stamut gandurile
in alta parte dar lucru ciudat, nu puteam; acel strain pusese stapanire pe toata fiinta
mea, pe toate gandurile mele si eu parca asistam neputincioasa la aceasta. Si totusi nu
era ceva neplacut.Incercam in gand sa-mi spun ca nu-l voi mai vedea, ca si asa sederea
noastra se apropie de sfarsit, iar cand voi ajunge acasa voi crede ca am visat si nimic
nu a fost realitate.Dar nu am terminat gandurile acestea ca un dor imens m-a cuprins
de acel necunoscut; as fi vrut sa-i stiu numele sa il pot rosti in soapta, as fi vrut din nou
sa-l mai privesc si atat.Dar in acel oras mare si necunoscut ce sanse mai aveam sa-l
intalnesc?
Oare cum a ajuns langa mine la usa fara sa observ? Putea macar sa se prezinte, putea
sa spuna macar un cuvant. E drept ca nici eu nu i-am multumit, ci am luat revista si am
fugit de parca imi era frica de mine insami.
Toata dupa amiaza am petrecut-o ca intr-un fel de transa: nu puteam nici sa adorm dar
la un moment dat parca pluteam intr-un peisaj feeric. Dar ce era mai ciudat ca in
aceasta feerie nu eram singura, eram insotita dar nu stiam de cine; era o prezenta ce o
simteam in jurul meu, o prezenta ce imi crea o stare de bine, de fericire, o stare pentru
care nu gasesc cuvinte sa o descriu.
M-am trezit cand colegii au venit si au insistat sa merg la petrecerea ce era
organizata in cinstea noastra de catre gazde.
Stiam ca timpul le rezolva pe toate si mai curand decat mi-as fi dat seama as fi uitat pe
acel straniu necunoscut, dar, in sinea mea mai voiam sa prelungesc acea stare de
fericire pe care mi-o crease o simpla privire a lui. Mi se parea ca prezenta din vis are
legatura tot cu el, ca el a fost prezenta ce m-a insotit tot timpul si eram acum ca un
copil care mai vrea sa doarma putin pentru a mentine actual visul.
Numai ca prietenii mei nu stiau prin ce trec eu si cu glumele lor m-au facut sa uit pe
moment de starea mea si sa accept invitatia lor.
Parca si natura se vorbise in seara aceea sa fie de partea mea: era o noapte cu luna
plina si fara nori.Aerul era inmiresmat, cerul plin de stele iar eu eram din nou sub vraja
frumosului necunoscut.
Petrecerea se tinea intr-o sala imensa, cu multa lume unde nu cunosteam, inafara
grupului nostru decat prea putina lume.Dar nu m-am suparat pentru aceasta; le-am
spus colegilor ca nu ma simt in apele mele si ma retrasesem pe o terasa de unde
admiram in voie peisajul magnific.Ca o regina, luna domnea peste intreg parcul ce se
intindea la marginea terasei, umpland de farmec parca tot ce atingea cu razele ei.
Muzica ajungea destul de slab pana la mine si simteam o stare de multumire
sufleteasca, de impacare cu natura in care ma simteam contopita.
Nu stiu cand a venit, pentru ca nu i-am simtit prezenta ci numai atunci cand am
intors capul l-am vazut langa mine de parca ar fi fost acolo de cand lumea.Si parca l-
am asteptat pentru ca nu am fost surprinsa; dimpotriva parca-i asteptam privirea,
asteptam sa ma cufund in acea intunecime si-n acelasi timp stralucire ce ma facea sa
ma simt printesa si sclava in acelasi timp.

3
Uimire dar si o mare bucurie m-a cuprins cand l-am vazut; imi veneau in minte
nenumarate intrebari la care as fi vrut un raspuns instantaneu, dar in acelasi timp mi se
parea ca daca voi afla ceva despre el, va disparea si nu-l voi mai vedea.
Ma bucuram de prezenta lui, cu atat mai mult cu cat realizam cu tristete ca sederea
mea acolo era spre sfarsit si deci nu aveam nici o sansa de a-l revedea.
Si-a intins mainile spre mine si m-am trezit in bratele lui, dansand in ritmul muzicii ce
ajungea pana la noi.
Nu ma mai gandeam deloc ca nu sunt o buna dansatoare. In bratele lui parca pluteam si
parca o viata intreaga am tot dansat impreuna.
- Cine esti si de unde ai aparut? - l-am intrebat intr-un tarziu.
-Sunt jumatatea ta si impreuna formam un intreg, si asta nu de acum ci
dintotdeauna. Chiar si numele noastre au fost predestinate, Zorina. Ma cheama
Sunyan.
-Sunyan, am repetat in soapta. Ce melodios suna numele lui!
-Soarele rasare in zori de zi. Zorii sunt cand ziua se intalneste cu soarele. Noi
doi am fost predestinati unul altuia, sa ne intalnim si sa fim impreuna pana la sfarsit.
-Unde traiesti tu?
-Te voi lua cu mine si vom avea tot timpul din lume sa aflam totul unul despre
celalalt si sa ne si bucuram din plin unul de celalalt; caci eu sunt al tau in intregime asa
cum si tu esti a mea.
In momentul acela am realizat ca eram strans imbratisati, fata lui se apropiase de a mea
si buzele lui aproape le atingeau pe ale mele; simteam ca eram gata sa fiu absorbita de
un vartej ametitor.
Cu un efort de vointa m-am desprins si cu o voce soptita i-am spus:
-E o vraja din care vreau sa ma desprind.E ca un somn din care vreau sa ma
trezesc. Tu vei pleca pe drumul tau, eu pe al meu, nu ne vom mai revedea niciodata si
noaptea aceasta mi-o voi reaminti ca pe un vis.
Am vrut sa plec dar el a venit din nou langa mine si mi-a luat mainile intre ale sale:
-Nu sunt un vis, sunt o realitate.Nu voi face nimic din ceea ce nu-ti doresti, dar,
incearca sa vezi ca noua ni se intampla un lucru rar intalnit la oameni. Ne-a fost dat sa
ne intalnim, jumatati ale aceluiasi intreg. Sa ramanem unul langa celalalt pana moartea
ne va desparti, sau poate nici ea nu va avea putere asupra noastra.
-Ce stii tu despre mine? Ce stiu eu despre tine? Mi-e frica de necunoscut , mi-e
frica de....
Nu am putut sa continua ca mi-e frica de atata fericire, dar am citit in ochii lui ca m-a
inteles.
-Nu simti ca gandim la fel? Nu ai impresia ca ne cunoastem dintotdeauna? Va fi
cu atat mai placut ca pentru noi viata incepe azi si nu avem decat prezent si viitor, iar
tot ce tine de trecut vom afla pe parcurs.Iubesc tot ce tine de persoana ta si la fel iti voi
spune si in ultima mea clipa.
-Cum poti spune ca ma iubesti cand m-ai vazut doar de doua ori?
-O singura clipa a fost de ajuns ca sa stiu ca tu esti cea pe care am visat-o mereu,
cea care mi-a fost sortita sa o intalnesc in calatoria aceasta.

4
 -Sunyan, eu sunt o fiinta mult mai realista decat crezi. Eu nu ma las in voia
visurilor si inca mai cred ca e o vraja din care vreau sa ma desprind. Cred ca esti un
om onest, ajuta-ma sa fac acest lucru, pentru ca nu vreau sa sufar mai tarziu!
Caldura mainilor lui ma invaluia, simteam cum ma pierd sub intensitatea privirii lui.
Cred ca imi citea furtuna din suflet si intelegeam ca vrea sa ma ajute s-o potolesc si-n
acelasi timp dorea ca hotararea sa fie a mea.
Mi-a dat drumul la maini si mi-a spus:
-Daca simti pentru mine ceea ce simt eu pentru tine , cere la aeroport biletul de
avion ce-l voi lasa pentru tine . Te voi astepta si, daca accepti sa vii, din clipa aceea
vom fi unul al altuia pentru totdeauna.
Mi-am coborat doar o clipa privirea si cand am ridicat-o, disparuse. Unde? Nu stiu
pentru ca pasii nu i se auzeau nicaieri si o liniste de vis umpluse vazduhul.
Draga mea, cum pot sa-ti descriu ce era in inima mea? As fi vrut sa intreb pe
cineva ce sa fac? Trebuia sa iau o hotarare serioasa pentru viitorul meu. Si apoi eu nu
eram o fire careia sa-i placa aventura. Acasa ma astepta siguranta zilei de maine,
familia mea si prietenii. Undeva, cine stie in ce tara, in ce lume, ma chema un dor dupa
ceva inca necunoscut, dar placut. Intr-adevar nu stiam decat un nume si un chip, nimic
altceva. Doar in vis sau in romane se mai pomeneste sa te ceara cineva de sotie dupa
ce te-a vazut doar o data. O fi citit in stele ca el imi este sortit, de parea atat de sigur pe
sine cand spunea ca vom fi fericiti?
O clipa mi-a trecut prin minte ca putea fi si un inselator si daca l-as fi ascultat cine stie
ce primejdie m-ar fi asteptat. Dar gandul acesta era in contradictie cu tot ceea ce
simteam cand ma gandeam la el; nici un pic de neliniste sau nesiguranta nu-mi inspira
prezenta lui ci numai liniste si incredere.
Prin privirea lui parca isi oferea sufletul descoperit in fata mea, parca voia sa-mi ofere
inima, parca ma invita sa-i citesc gandurile.
Intr-un fel as fi vrut sa-l accept fara rezerve dar ma gandeam cand ma voi trezi din
vraja aceasta cine stie ce fel de om voi descoperi langa mine? Dar atunci mi-am dat
seama ca acelasi lucru l-ar fi putut gandi si el despre mine si totusi el nu a ezitat si mi-a
cerut sa-i fiu sotie. Acum parca ma nelinistea gandul ca s-ar putea sa nu fiu la
inaltimea asteptarilor lui.
Voiam sa cobor din vis cu picioarele pe pamant, dar pana la hotel nu m-am putut gandi
decat la imbratisarea lui. Ii mai simteam inca bratele imprejurul meu, puternice si
ocrotitoare, dar si tandre si patimase. Sa nu ma intrebi cum de-ti poti da seama de atat
de multe dintr-o singura imbratisare. Numai cand o simti atunci poti intelege.
Nu mi-am mai asteptat colegii. Simteam nevoia sa fiu singura cu gandurile mele.
Oare care ganduri pentru ca parca traiam in aceeasi feerie ce incepuse de dimineata de
cand ii intalnisem privirea.
Am facut un dus si m-am culcat. Voiam sa-l visez, numai ca oricat cautam sa mi-l
imaginez, nu puteam. Nici nu mi-am dat seama cand am adormit sau ce am visat doar
ca m-am trezit dimineata cu o stare de spirit cum rara se intampla; eram pur si simplu
fericita fara sa stiu motivul. Mai aveam doar o zi si trebuia sa ne intoarcem in tara.

5
Sunyan era si nu era in gandurile mele. Incercam sa ma intreb daca am luat vreo
hotarare sau nu, dar parca nu era vorba despre mine.
Am mers la cumparaturi si ne-am luat ramas bun de la gazde pentru ca a doua zi
plecam de dimineata. cand a venit seara, am iesit pe balcon si mi-am dat seama ca
trebuie sa ma pun fata in fata cu constiinta mea. Stand intr-un balansoar, priveam luna
si incercam sa-i sa-i cer un sfat. Oare Sunyan era era realitate sau o plasmuire a mintii
mele?
De era vis sau realitate, mi-as fi dorit enorm sa-l reintalnesc, sa fiu doar eu cu el.
In acel moment m-am decis ca doresc sa-l urmez pana la capatul pamantului si am
hotarat sa primesc ceea ce destinul voia sa-mi daruiasca. Atunci am simtit ca ma impac
cu mine insami si cu universul, ca devin una cu acesta si nu simteam nici o neliniste in
privinta viitorului.
Nu am spus la nimeni despre hotararea mea.
La aeroport, am crezut ca ma va intampina Sunyan. Dar el nu era nicaieri. M-a cuprins
pe moment o tristete adanca: inseamna ca am visat sau ceva s-a intamplat intre timp cu
el . Nu retinusem ca mi-a spus ca eu sa cer biletul de avion ce-l va lasa el acolo. Si aici
a intervenit destinul; Cand am prezentat pasaportul, d-ra de la ghiseu m-a privit
zambind si mi-a intins un bilet de avion. Era altfel decat al colegilor mei si cand am
citit pe el era cu destinatia Canada.
Pe moment am fost naucita. O tara necunoscuta si atat de departe! Ce le voi spune
colegilor? Ce le voi transmite celor de acasa?
Stateam cu biletul in mana si mi s-a facut frica. Unde era Sunyan? Plecase inainte si
ma astepta acolo? Cum ma voi descurca singura in necunoscut?
Exista momente in viata cand nu ne putem justifica faptele oricat am cauta apoi
o explicatie.Atunci eu am trait un moment de acest fel. Am privit orarul curselor
aeriene si cele doua curse erau foarte apropiate ca timp. Spre tara pleca prima si la
cateva minute dupa ea pleca avionul spre Canada.
Incepuse deja imbarcarea pentru cursa noastra cand m-am apropiat de conducatorul
grupului si i-am spus ca nu ma intorc in tara.
Acesta a ramas stupefiat. Credea ca nu aude bine, ca mi s-a intamplat ceva. Intrase
aproape in panica, cand i-am aratat biletul. Era prea tarziu pentru explicatii. Mai erau
cateva minute pana la decolare, trebuia sa urce in avion asa ca nu am avut timp decat
sa-l imbratisez si sa-i spun ca vor avea foarte curand vesti de la mine.I-am spus ca nu
s-a intamplat nimic rau, sa-i linisteasca pe toti de acasa, ca pot sa le explic si o voi face
cu prima ocazie ce avea sa fie curand. I-am mai spus ca a fost ceva neprevazut, nici eu
nu m-am asteptat si ca mai mult nu le pot spune acum.
Era si asa prea tarziu si l-am vazut cum pleaca nedumerit si cu lacrimi in ochi,
ingrijorat ca ma lasa acolo, fara sa stie daca sunt in siguranta sau nu.
Vazandu-l pe el asa cred ca mi-a pierit tot curajul, mai ales ca nici eu nu stiam ce ma
asteapta.
Avionul a decolat, de acum era prea tarziu pentru regrete iar eu pentru prima oara
parca ma trezeam din somn; unde plec si cu cine? In mijlocul aeroportului, parca toata

6
vraja se destramase, si pentru moment am simtit ca sunt in mijlocul marii si nu stiu sa
inot.
Aveam senzatia ca ma prabusesc intr-un abis, cand cineva ma cuprinse de umeri si-mi
lua geanta din mana.
-Sunyan! - nu stiu de unde aparuse.
-Bine ai venit in viata mea, Zorina! Nu ne vom mai desparti niciodata. Sunt al
tau si esti a mea pentru totdeauna.
Spunea cuvintele acestea cu atata convingere si naturalete incat am fost si eu convinsa
de adevarul lor.
Si pentru mine intr-adevar atunci parca a rasarit soarele. Mai departe nu a trebuit sa ma
ocup de nimic.
L-am intrebat in avion:
-Daca nu as fi acceptat biletul ce ai fi facut?
-Locul de langa mine ar fi ramas gol pentru totdeauna. Eu sunt convins ca tu si
cu mine formam un intreg. Nu putea sa existe pe lume o alta fiinta care sa se
potriveasca perfect jumatatii mele asa cum o faci tu.
-Poate ca Luna se mai potriveste cu Soarele.
-Nu, Luna este mai mica decat Soarele; doar zorii se pot compara in maretie cu
Soarele.
Sa nu ma intrebi prea multe despre acea calatorie. Voiam sa stiu cat mai multe despre
el si-n acelasi timp mi se parea ca stiu totul.Avea un mod simplu de a ma lamuri in tot
ceea ce voiam sa stiu. Traiam parca o teama ca sunt in vis si cand ma voi trezi Sunyan
nu va mai fi langa mine. M-a uimit tot timpul la el capacitatea de a-mi citi gandurile.
Deseori ma lua de mana si-mi transmitea ceva din puterea, caldura si tandretea lui.
Mi-a spus ca are o ferma pe care transformat-o intr-o rezervatie naturala si studiaza
calitatile curative ale plantelor si viata animalelor. Ducea mai departe munca parintilor
sai care fusesera de asemenea cercetatori, dar murisera cand el era foarte mic, intr-un
accident aviatic. Il crescusera bunicii, ce locuiau intr-un sat de indieni undeva in munti.
-Spune-mi , Zorina, cum ai visat tu sa te unesti in fata lui D-zeu cu alesul inimii
tale?
-Imi doresc sa fiu doar eu si tu, intr-un loc minunat in natura si sa ne facem un
legamant in fata lui D-zeu si a Universului.Vom invita toti ingerii sa fie martori
legamantului nostru.
-Am si ales locul unde vom merge. De multe ori ma strecuram pana acolo si te
imbratisam in gand.Sunt atat de fericit ca soarta mi te-a harazit, ca te-am gasit si in
sfarsit te-am adus acasa, iar locul acela descoperit de mine de cand eram copil isi va
implini menirea.
Am aterizat seara intr-un mare oras.Am luat cina la un restaurant apoi m-a condus in
camera mea la un hotel. Nu mi-am dat seama cat ma obosise calatoria. Erau atatea
impresii noi dar mai puternica decat toate era prezenta lui Sunyan care ma coplesea.
Simteam tot timpul nevoia sa ne privim; el imi ghicea si cele mai tainice dorinte si
aveam impresia ca mi le indeplinea inainte chiar de a ajunge in constientul meu.

7
Am vorbit foarte putin desi ar fi greu de inteles lucrul acesta , avand in vedere cat de
putin ne cunosteam unul pe celalalt.
Am ramas putin surprinsa ca m-a condus pana in camera mea iar acolo, m-a imbratisat
scurt, m-a sarutat pe frunte si a plecat dupa ce mi-a urat ,,noapte buna!”
Era el omul langa care voiam sa traiesc o viata? Era acelasi pe care-l privisem o zi
intreaga?
Astfel gandeam in timp ce faceam un dus. Cand sa ma asez in pat a sunat telefonul:
-Am vrut sa te aud din nou, sa-ti spun ce fericit sunt si ce mult te iubesc. Sa nu
uiti asta niciodata, orice s-ar intampla.
Am vrut sa-l intreb de ce nu vine langa mine, ca ma simt pierduta si singura dar el a
continuat:
-Fii sigura ca sunt langa tine si toata noaptea vei sta in bratele mele si-ti voi
veghea somnul.
-Sunyan, mi-e dor de tine!
-Sunt langa tine iubito! Dormi acum!
Si intr-adevar am adormit destul de repede, fiind convinsa ca daca l-as chema ar aparea
in orice moment.Nu intelegeam de ce nu sta impreuna cu mine, dar poate asa era
obiceiul in tara lui.Mi s-a parut ca am dormit doar o clipa, dar cand am deschis ochii
pe noptiera era un buchet superb de flori si Sunyan ma privea.
-Cum ai intrat in camera, ca doar incuiasem usa?
-Ti-am spus ca-ti voi veghea somnul! Nici o piedica din lume nu m-ar putea opri
sa fiu langa tine.
Si m-a privit astfel incat am rosit pana in varful urechilor. Dar el m-a sarutat usor pe
buze spunandu-mi:
-Dragostea este o arta sacra. Vom pasi amandoi spre culmile ei pana vom atinge
perfectiunea.
Era primul sarut dar a fost ca o adiere si nu-mi dadeam seama daca-i adevarat sau nu
pentru ca Sunyan iar m-a lasat singura. Intr-un fel ii eram recunoscatoare pentru ca ma
si intrebam cum am sa cobor din pat daca el era de fata. Nu stiam ca Sunyan facea ca
totul sa sa decurga de la sine, sa fie natural. Nu grabea nici o clipa dar in acelasi timp
si traiai cu intensitate alaturi de el fiecare moment. S-a intors exact cand eram
imbracata de credeai ca a urmarit totul intr-o oglinda.
-Zorina, unde vrei sa ne casatorim? Aici sau in tara la tine?
M-am ascuns in bratele lui si i-am spus:
-Chiar daca vraja inca mai continua cand sunt in prezenta ta, dar sunt datoare sa
te prezint si parintilor si sa impartaseasca si ei din fericirea mea. Nu stiu cat va dura
aceasta fericire, nu pot sa spun ca te inteleg in toate privintele, nu am darul de ati citi
gandurile asa cum faci tu cu mine, dar acum sunt fericita si simt ca traiesc ceva special
ce nu le este dat la multi sa traiasca.
Nu a ami spus nimic ci doar m-a tinut asa o vreme.
Am plecat cu o masina catre ferma lui. Desi ne cunosteam de ata de putina vreme,
aveam foarte multe lucruri in comun si puteam sa vorbim despre multe lucruri de parca
ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Imi dadeam seama ca daca esti langa omul potrivit

8
poti trai intr-o zi cat altii in ani de zile, asa cum si daca esti langa omul nepotrivit poti
trai o viata si sa nu te cunosti unul pe celalalt.
Relieful era asemanator cu cel din tara mea si cu toate ca eram la mii de km departare,
peisajele se asemanau cu cele de la noi.
Am ajuns spre seara intr-un loc unde eu am crezut ca este un parc, dar acolo era ferma
lui. Nu ne-a intampinat nimeni si cu toate acestea aveai impresia ca o mana nevazuta
aranjase astfel incat nimic sa nu ne lipseasca.
M-a condus intr-o camera simpla dar cu mult bun gust mobilata. Si iar m-a lasat
singura. Banuiam ca trebuie sa se ocupe de treburile lui ca doar lipsise ceva timp de
acasa. Aveam un balcon de la care se putea admira o priveliste de vis. Era atata pace si
liniste in locul acela incat daca te-ai fi gandit sa asemeni cu ceva raiul, cam asa ar fi
trebuit sa ti-l inchipui. Soarele a apus dupa muntii ce se vedeau in departare si care-mi
aduceau aminte de muntii ce-i admiram si la mine acasa din balcon. Doar ca acasa
traiam intr-un oras mare iar aici eram chiar in mijlocul naturii, parca eram intr-o
statiune de vacanta. Cand inima a inceput sa-mi bata mai tare am inteles ca Sunyan era
langa mine.
Era o cina festiva numai pentru noi doi. Nimic nu lipsea nici chiar muzica dupa care
dansasem cu cateva zile in urma. Doar ca nicaieri nu se vedea tipenie de om.
-Tu traiesti singur aici?
-Bineinteles ca nu, dar ii vei cunoaste pe toti zilele urmatoare. Seara aceasta in
care ai venit acasa e numai a noastra. Miine vom merge sa-i cunosti si pe bunicii mei,
apoi ne vom uni in fata lui D-zeu in acel loc de care ti-am vorbit, dupa care doamna
mea ne vom incepe traiul impreuna pana la adanci batranete.
Dansam noi doi pe terasa de parca eram singuri in univers.
-Sunyan la voi nu se saruta tinerii?
-Ba da , dar dupa ce se casatoresc.
Nu am mai spus nimic dar l-am auzit razand.
-Stii, tocmai ma gandeam si eu cum sa impac cele doua culturi.
Apoi m-a privit cu intensitate si din acel moment nu as putea sa spun pentru cata
vreme nu mai stiu in ce sfere am plutit. Cred ca putini oameni au parte in viata de
aceea traire .
Nici o noapte intreaga de dragoste nu se compara cu acel sarut.
Intr-un tarziu, cand am revenit la realitate, mi-am dat seama ca nu existau cuvinte
pentru a exprima ceea ce simtem si oricum ar fi fost inutile.
Restul serii l-am petrecut tacuti si imbratisati. Nu mai simteam nevoia sa vorbim
pentru ca ne spusesem totul in acel unic sarut. Nu am regretat hotararea luata de a veni
la acest capat de lume langa un om care pana mai ieri nu exista pentru mine. Ba
dimpotriva era ca o betie placuta gandul ca voi fi in intregime a lui si el al meu pentru
totdeauna.
Cand m-a condus in camera mea ne-am zambit de parca impartaseam amandoi un
secret ce nu trebuia aflat de nimeni iar Sunyan m-a privit din nou la fel ca dimineata
cand am rosit toata. Am inchis repede usa si m-m dus la fereastra. Il doream si mi-era
rusine s-o recunosc. El a coborat in gradina si , desi nu-l vedeam stiam ca de undeva

9
din umbra ma priveste. Cred ca simtea si el la fel numai ca prelungirea de buna voie a
acestei dorinti era un dar de care sa ne bucuram mai tarziu cu si mai multa intensitate.
Am adormit fericita, gandindu-ma la imbratisarea si sarutul lui.
Dimineata, am ramas surprinsa ca nu-l vad langa mine pe Sunyan, mai ales ca usa nu a
fost incuiata. Am coborat in parc si l-am vazut imbracat intr-un superb costum indian
langa un cal inseuat, gata de plecare.
-Parca esti un print indian!
Nu mi-a raspuns nimic ci numai m-a privit zambind.
-Unde plecam asa de dimineata si de ce nu ai venit mai intai sa ma saluti?
-Aseara am apropiat mai mult cele doua culturi decat imi dadea voie traditia, dar
iti promit ca azi le vom contopi si niciodata nu ai sa te mai trezesti singura ci doar in
bratele mele.
Cu o singura miscare m-a luat pe sus si m-a urcat pe cal apoi a incalecat si el; astfel am
pornit spre munti sa-i cunosc bunicii.
Nu as putea sa-ti spun cat am mers prin padure, cand deodata in fata nostra s-a deschis
o poiana imensa si in mijlocul ei se afla un sat indian asa cum vezi in filmele cu
Winetou
Parca eram intr-un scenariu de film si nu stiam sa-mi interpretez rolul.
Au venit in intampinarea noastra mai multi tineri si tinere imbracati asemanator cu
Sunyan.Nu intelegeam limba lor dar imi dadeam seama ca se bucura de venirea
noastra si ca-l iubesc foarte mult pe Sunyan.
In mijlocul satului era un cort mai mare de unde au iesit doi batrani carora nu le-ai fi
putut preciza varsta: erau bunicii lui Sunyan. Ne-au urat bun venit si ne-au invitat sa
stam cu ei. Am inteles ca m-au placut din prima clipa si asta m-a facut fericita
gandindu-ma ce multumit este Sunyan daca ai lui ma plac si nu au nimic impotriva
mea.
In timp ce stateam in fata cortului si prin Sunyan aflam ce se mai intamplase in sat de
cand plecase el, o tanara a venit si mi-a intins costumul cu care esti tu imbracata.
L-am primit cu bucurie si cand am revanit printre ei imbracata cu el am vazut cum isi
exprimau in felul lor bucuria: dansau si cantau si am dansat si eu cu ei chiar daca nu
pot spune ca o faceam la fel de bine ca ei.
Era ceremonia lor de nunta si am inteles ca intr-adevar Sunyan era descendent dintr-o
mare capetenie indiana numai ca stiam si eu ce a facut civilizatia albilor din indieni.
Sunyan le-a spus ceva si am vazut cum ei se dau cu respect la o parte si de mana cu el
am plecat sa cunosc acel loc tainic, cunoscut doar de el unde sa ne rostim legamantul
tainic in fata lui D-zeu, ce pentru noi tinea loc de casatorie.Ne-au condus pana la
marginea poienii, ne-au facut bucurosi cu mana, dupa care am ramas doar noi doi prin
padure. Am mers destul de mult dar, peisajul era atat de frumos, aerul inmiresmat,
incat mi se parea ca suntem inafara timpului.
Dar a meritat pentru ca la un moment dat m-am trezit intr-o poiana superba; o cascada
tinea locul altarului, iar poiana era plina de atatea flori multicolore incat nici un artist
de pe lume nu ar fi reusit sa teasa un asemenea covor.

10
Cu o seara inainte am crezut ca ferma lui Sunyan este un rai dar ceea ce vedeam acum
era pe departe mult mai frumos. Atata maretie m-a coplesit astfel incat am simtit
nevoia sa ingenunchez sa spun o rugaciune de multumire.
In extazul meu ii dadusem drumul de mana lui Sunyan si nu stiu unde a disparut o
clipa pentru-ca eu am inchis ochii sa-i multumesc lui D-zeu pentru preaplinul de
fericire pe care mi l-a dat; si-n mare mila lui D-zeu m-a ferit sa vad scena care a urmat.
Ingenuncheata fiind si cu ochii inchisi, nu am vazut si nici nu am auzit sarpele ce se
apropia de mine prin iarba; Sunyan a vrut sa-mi impleteasca o coronita de flori si de
aceea se departase putin de mine si astfel cand a vazut sarpele a fost prea tarziu: a
reusit sa ma salveze pe mine dar cu pretul vietii lui deoarece muscatura a fost mortala.
Am plans de multe ori cand mi-am adus aminte ultimele minute din viata lui Sunyan si
nici acum nu pot sa nu plang.Parca-l aud si parca-l vad si acum:
-Te rog nu plange Zorina! Nu sufar deloc, va fi doar ca un somn din care atunci
cand ma voi trezi voi vedea chipul tau alaturi de mine.Traieste tu in continuare si
pentru mine, si tot ce vei face sa stii ca voi incuviinta; nu-mi doresc decat tu sa fii
fericita si sa ai copiii care ar fi trebuit sa-i avem impreuna. De acolo de unde merg voi
avea grija de tine asa cum ti-am promis; niciodata nu vei fi singura. Alege-ti un loc in
natura care sa fie numai al tau si de cate ori are sa-ti fie dor de mine vino acolo si-ti voi
da puteri sa continui viata.
Il tineam strans in brate si plangeam disperata:
-E nedrept Sunyan, mi-e dor tot timpul de tine, ia-ma cu tine asa cum mi-ai
promis.
-Nu iubita mea, e ultima oara, crede-ma cand te las singura pentru putin timp,
apoi iti promit ca indiferent langa cine iti vei petrece viata pe pamant si oricat de
fericita te va face acel om, vesnicia ti-o vei petrece alaturi de mine pentru ca nu uita ,
noi doi suntem parti ai aceluiasi intreg si perfectiunea exista in eternitate. Sunt fericit
pentru sarutul de aseara; plec doar cu regretul ca nu am trait impreuna si noaptea care
ar fi urmat dupa legamantul nostru; te iubesc Zorina, si iubesc tot ce tine de fiinta ta.
A inchis ochii si a adormit pentru totdeauna; se tinuse de cuvant si ultimele cuvinte au
fost ca iubeste tot ce tine de fiinta mea.
Cred ca am lesinat si cand m-am trezit eram intr-o stare de apatie din care nu mi-am
revenit decat foarte greu si dupa multa vreme.
Sunyan a ramas alaturi de parintii lui, iar eu am revenit in tara.
La scurta vreme, in timp ce ma plimbam odata prin padure, am descoperit aceasta
poiana pe care nu o mai vazusem pana atunci. Era scaldata in soare si am zambit
pentru prima data si am simtit parca in jurul meu prezenta lui Sunyan.Era parca real,
parca ii simteam prezenta materiala. Doamne ce dor m-a cuprins atunci de el si cum
am inceput sa plang! Parca ma alinta si-mi stergea lacrimile dar eu nu puteam sa-mi
astampar dorul dupa el, cel real.Stiu ca am adormit intr-un tarziu aici pe iarba si am
fost convinsa ca el mi-a vegheat somnul tot timpul si m-a pazit de acolo de undeva de
primejdiile ce s-ar fi putut ivi. Il si visam cateodata si-i spuneam ce dor imi e de el si
de fiecare data imi sopunea sa am rabdare ca ne vom revedea, dar pana atunci va apare

11
cineva in viata mea pe care sa-l fac fericit si alaturi de care voi fi in siguranta in viata
aceasta.
Dupa cativa ani l-am cunoscut pe tatal tau care suferise o deceptie, nu mai avea
incredere in nimeni si i se parea ca viata nu merita sa fie traita.
Poate tocmai suferinta ne-a unit, iar dupa ce ne-am cunoscut mai bine am vazut ca
putem avea incredere unul in celalalt si chiar daca nu am trait unul langa altul acea
dragoste mistuitoare, este mult mai mult decat au majoritatea: ne respectam, suntem
cei mai buni prieteni si cu timpul a venit si dragostea aceea tandra care te incalzeste la
batranete. Si nu in ultimul rand te avem pe tine, care esti ratiunea noastra si pe care te
iubim amandoi din toata inima.
- Aceasta este povestea costumului din cufar iar poiana in care suntem acum este
,,poiana soarelui”, asa cum am denumit-o eu dupa Sunyan.
Poate nu este corect fata de tatal tau ca simt nevoia sa vin uneori aici sa-mi
inprospatez puterile dar, am impresia ca stie si-mi respecta dorinta.
Lui nu i-am povestit niciodata aceasta; stie doar ca am suferit atunci si am lasat timpul
sa-mi vindece rana.
-Mama, imi doresc si eu sa intalnesc un Sunyan in viata.
-Va rasari si soarele tau intr-o zi scumpa mea si sper din tot sufletul ca tu sa fii
fericita pana la capat impreuna cu iubitul tau si sa traiesti ceea ce mie soarta mi-a
refuzat.

12