Sunteți pe pagina 1din 358

BBLOTECA COLARULUl

LlTERA
CHllNU 1997
Mihai
LMINLSCU
LUCLAlARUL
Nota asupra ediiei
1extele sunt reproduse din:
Mi hai Lmi nescu. OPLRL, ol. I. Ldi(ie critic ingrijit de Perpessicius. lunda(ia
pentru literatur i art "Regele Carol II", Bucureti, 1939.
Mi hai Lmi nescu. OPLRL ALLSL, ol. 1, Lditura Minera. Colec(ia "Scriitori
romani", Bucureti, 193. Ldi(ie ingrijit i prera(at de Perpessicius.
Mi hai Lmi nescu. POLZII. Ldi(ie ingrijit de Perpessicius. Antologie i Repere
istorico-literare de Aurelia Rusu. Seria Patrimonii. Lditura Minera. Bucureti, 19.
Mi hai Lmi nescu. POLZII. Cuant inainte de 1udor Arghezi. Prera( i antologie
de Zoe Dumitrescu-Buulenga. 1abel cronologic de Ion Cre(u. Colec(ia "Biblioteca pentru
to(i". Lditura Minera. Bucureti, 1989.
Mi hai Lmi nescu. POLZII. Colec(ia "Biblioteca colarului". Lditura Litera.
Chiinu, 1996.
1extele, cu excep(ia particularit(ilor de limb i stil ale autorului, respect normele
ortograrice in igoare.
ISBN 9975-904-86-6
LITERA, 1997
Coperta i ilustra(iile: Iai Crvv
CZU 859.01
E 48
Cuprins
`ota avra eaitiei ................................................................................... 2
1abet crovotoic .........................................................................................
AN1UML
La mormantul lui Aron Pumnul ...................................................... 2
De-a aea ............................................................................................ 2
O clrire in zori .............................................................................. 29
Din strintate.................................................................................... 33
La Bucoina ......................................................................................... 3
Speran(a................................................................................................ 3
Asta reu, dragul meu ........................................................................ 39
Misterele nop(ii ................................................................................... 42
Ce-(i doresc eu (ie, dulce Romanie .................................................. 44
La Heliade ............................................................................................ 46
La o artist ........................................................................................... 48
Amorul unei marmure ....................................................................... 0
Junii corup(i ......................................................................................... 2
Amicului l. I. ....................................................................................... 6
La moartea principelui Stirbey ......................................................... 9
Venere i Madon ............................................................................... 61
Lpigonii ................................................................................................ 63
Mortua est! ........................................................................................... 68
nger de paz ....................................................................................... 2
Noaptea... ............................................................................................. 3
Lgipetul ................................................................................................ 4
Cugetrile srmanului Dionis ......................................................... 8
nger i demon .................................................................................... 81
lloare albastr .................................................................................... 86
mprat i proletar ............................................................................ 89
lt-lrumos din tei ........................................................................... 99
Melancolie .......................................................................................... 103
Criasa din poeti ......................................................................... 10
Lacul ................................................................................................... 108
Dorin(a ............................................................................................... 109
Clin .................................................................................................... 110
Strigoii ................................................................................................ 120
Poestea codrului ............................................................................ 133
Poestea teiului ................................................................................ 136
Singurtate ......................................................................................... 140
Departe sunt de tine... ...................................................................... 143
Pajul Cupidon... ................................................................................. 144
O, rmai .............................................................................................. 146
Pe aceeai ulicioar... ........................................................................ 148
De cate ori, iubito... .......................................................................... 10
Rugciunea unui dac......................................................................... 11
Atat de rraged... ............................................................................... 13
Sonete ................................................................................................. 1
lreamt de codru ............................................................................. 19
Reedere ............................................................................................. 161
loaia eted ..................................................................................... 163
Despr(ire .......................................................................................... 16
O, mam... .......................................................................................... 16
Scrisoarea I ........................................................................................ 168
Scrisoarea II ....................................................................................... 14
Scrisoarea III ..................................................................................... 18
Scrisoarea IV ..................................................................................... 189
Scrisoarea V....................................................................................... 19
Mnua ............................................................................................... 200
Lucearrul .......................................................................................... 202
Doina .................................................................................................. 220
S-a dus amorul... ............................................................................... 223
Cand amintirile... ............................................................................... 226
Adio .................................................................................................... 228
Ce e amorul ...................................................................................... 230
Pe lang plopii rr so(... ................................................................ 232
Si dac... .............................................................................................. 234
Gloss ................................................................................................. 23
Od ,in metru antic, ........................................................................ 239
Iubind in tain... ................................................................................ 240
1recut-au anii... ................................................................................. 241
Vene(ia ................................................................................................ 242
Se bate miezul nop(ii... ..................................................................... 243
Cu maine zilele-(i adaogi... ........................................................... 244
Peste arruri ...................................................................................... 246
Somnoroase psrele... ..................................................................... 24
De-or trece anii... .............................................................................. 248
Las-(i lumea... .................................................................................. 249
1e duci... ............................................................................................. 22
Din alurile remii... ......................................................................... 2
Ce te legeni... ..................................................................................... 26
La mijloc de codru... ........................................................................ 28
Mai am un singur dor ....................................................................... 29
De-oi adormi... ,ariant, ................................................................ 261
Nu oi mormant bogat ,ariant, .................................................. 263
Iar cand oi ri pmant ,ariant, .................................................... 26
Criticilor mei ...................................................................................... 26
Diana .................................................................................................. 269
Din noaptea... .................................................................................... 21
Sara pe deal ........................................................................................ 22
Nu m in(elegi ................................................................................... 24
La steaua ............................................................................................ 26
De ce nu-mi ii ................................................................................. 28
Kamadea .......................................................................................... 280
.recieri critice ..................................................................................... 281
1ABLL CRONOLOGIC
16 Presupusul an de natere al strmoului lui M. Lminescu
Imin,u,, de la supranumele cruia se a inriin(a patronimul
Ivivorici, conrorm lui Ion Rou ,ezi cartea acestuia eevaa
,i aaerar iv biorafia tvi M. vivecv. Lditura Cartea ro-
maneasc, 1989, pag. 201,.
10 Data probabil de natere ,in Banat, a lui Ioul Iminoici,
iitor preot, riul lui Imin,u,, numele cruia a da natere
patronimului Iminoici, dup acelai cercettor.
120 Anul probabil de natere al lui Iuracu din Hotin, bunicul
stolnicului Vasile Iuracu, dup acelai biograr Ion Rou.
130 Anul prezumti al hirotonisirii lui Imin,u,, care, prin
sarbizarea numelui, deine Ioul Iminoici. Acesta pare-se
momentul naterii patronimului Ivivorici.
13 Anul probabil de natere al lui Petru ,Petrea, Iminoici, tatl
lui Vasile Lminoici i bunicul cminarului. Dup Ion Cre(u,
el se nate in 136 in satul Clineti, considerat strbunic al
poetului.
136 Anul de natere al Agariei Serban, so(ia lui Petru Iminoici i
strbunica lui M. Lminescu.
&
MIHAI LMINLSCU
180 Se nate Vasile Lminoici, unicul recior al lui Petrea Lminoici
i al so(iei sale Agaria. Acesta e bunicul poetului, care aea i
darul cantrii.
1812 La 10 rebruarie se nate Gheorghe Lminoici, riul lui Vasile
i al Ioanei Lminoici. L tatl poetului. Prsete Bucoina
i se stabilete in Moldoa.
1816 Se nate Raluca Iuracu, riica stolnicului Iuracu din Joldeti,
mama poetului.
1840 La 29 iunie are loc cstoria lui Gheorghe Lminoici i a
Raluci Iuracu.
1841 La 12 mai se nate Serban, primul copil al so(ilor Lminoici.
Slugerul Gheorghe Lminoici este ridicat la rangul de
cminar.
1843 La 2 rebruarie se nate Nicolae ,Nicu,, cel de-al doilea copil.
1844 Se nate George ,Iorgu,, cel de-al treilea copil.
184 La mai se nate Ruxanda, cel de-al patrulea copil.
1846 La 1 iulie se nate Ilie, cel de-al cincilea copil.
1848 Se nate probabil Maria, cel de-al aselea copil.
180 La 1 ianuarie se nate la Botoani Mihai Lminescu, poetul,
cel de-al aptelea copil. Dup al(ii, el se nate la 20 decembrie
1949.
182 Vede lumina zilei Aglaia, cel de-al optulea copil.
184 Se nate Henrieta ,Harieta,, cel de-al noulea copil.
186 La 16 noiembrie se nate Matei, cel de-al zecelea copil.
'
LUCLAlARUL
Anul de natere al celui de-al unsprezecelea copil, Vasile, nu
este cunoscut.
18 Gheorghe Lminoici conduce la studii la Cernu(i cinci copii.
Nu este cunoscut ce cursuri a urmat in acest an poetul.
188-189 Mihai urmeaz clasa a III-a la National Hauptschule
din Cernu(i. Lste clasiricat al 1-lea dintre cei 2 de lei.
189-1860 M. Lminoici urmeaz clasa a IV-a. Lste clasiricat al -lea
dintre cei 82 elei.
1860-1861 Se inscrie la Ober-Gymnasium din Cernu(i. Mihai
Lminoici promoeaz clasa I. Lste clasiricat al 11-lea in
primul semestru i al 23-lea in cel de-al doilea semestru.
1861-1862 Urmeaz clasa II-a.
1862-1863 Repet clasa. De la 16 aprilie 1863 prsete cursurile,
cu toate c aea o reuit bun la in(tur. Plecat la Ipoteti
in acan(a de Pate, nu mai reine la coal. Moare Ilie,
student la coala de medicin a lui Daila din Bucureti.
1864 Mihai Lminoici solicit Ministerului n(mantului o
suben(ie pentru urmarea studiilor sau un loc de bursier.
Pleac la Cernu(i, unde ddea reprezenta(ii trupa de teatru
lanny 1ardini-Vldicescu. La octombrie M. Lminoici
deine practicant la tribunalul din Botoani. Peste o reme
este copist la comitetul permanent jude(ean.
186 La martie demisioneaz. La 11 martie solicit paaport pentru
trecere in Bucoina. n Bucoina se arl in gazd ,toamna,
la proresorul su Aron Pumnul, ingrijind de biblioteca
acestuia. Situa(ia sa colar era de priatist.

MIHAI LMINLSCU
1866 La 12,24 ianuarie se stinge din ia( Aron Pumnul. n(ceii
tipresc o brour cu lcrmioare.. la mormantul prea
iubitului lor proresoriu. A doua poezie este semnat: M.
Lminoici, priatist. G. Munteanu consider c 4 poezii din
cele sunt ale lui M. Lminescu. Concluziile ipotetice ale
autorului inspir incredere, deoarece intui(ia pare-se i-a
iluminat calea spre aderul tcut de poet. La 2 rebruarie,9
martie reista avitia din Pesta ii public poezia Dea, area.
Directorul reistei, Iosir Vulcan, cu aceast ocazie, ii ro-
manizeaz numele de ramilie. Din vivorici deine vivecv,
nume pe care poetul l-a adoptat pentru totdeauna. La 1,2
mai public poezia O catarire iv ori. Prsete Bucoina ,in
iunie,, stabilindu-se la Blaj. Aea de gand s-i reinceap studiile.
La 16,29 iulie avitia ii public Div traivatate, la 14,26 august
- a vcoriva, la 11,23 septembrie - eravta i la 16,28
octombrie - Miterete votii. Cu incepere din octombrie i in
noiembrie reista ii public nuela avtvt ae avr, tradus din
scriitorul suedez Onkel Adam. A rost la Alba-Iulia, unde
particip la adunarea anual a Astrei intre 2-28 august. n
toamn prsete Blajul i se duce la Sibiu. Lste prezentat lui
N. Densuianu. 1rece mun(ii i ine la Bucureti.
186 Se angajeaz in trupa lui Iorgu Caragiale. De(ine rolul de surleur
i de copist. lace, gra(ie condi(iei imbr(iate, turnee la Brila,
Gala(i, Giurgiu, Ploieti. Citete mult din Schiller. 1raduce
din acesta poezia Reivativve. La 2,14 aprilie apare in avitia
Ceti aorec ev tie, avtce Rovvie, iar la 18,30 iunie a Hetiaae.
1868 Angajat surleur in trupa lui Mihai Pascaly, care concentrase
mai multe ror(e teatrale: Matei Millo, lanny 1ardini-Vl-
dicescu i actori din trupa lui Iorgu Caragiale. 1rupa joac la

LUCLAlARUL
Brao, Sibiu, Lugoj, 1imioara, Arad i in alte orae
bn(ene. ntalnindu-l in turneu, Iosir Vulcan ob(ine de la
M. Lminescu poeziile a o artita i .vorvt vvei varvvre, pe
care avitia le public respecti la 18,30 august i 19
septembrie,1 octombrie. Stabili(i in Bucureti, race cu-
notin( cu I. L. Caragiale. Pascaly il angajeaz ca surleur a
II-a oar i copist al 1eatrului Na(ional. Se oblig s traduc
pentru marele actor .rta rereevtarii aravatice - Derottata
,tiivtific ,i iv teatvra ei oravica ae rofeorvt ar. vric 1beoaor
Rtcber ,dup edi(iunea a doua,. Din aceast reme incepe
i proiectul su de roman Ceviv vtiv.
1869 La 1 aprilie inriin(eaz impreun cu al(i tineri cercul literar
Orientul. Cercul urmrea strangerea basmelor, poeziilor
populare i a documentelor priitoare la istoria i literatura
na(ional. La 29 iunie sunt rixate comisiile de membri ale
Orientului care trebuiau s iziteze direrite proincii. M.
Lminescu era repartizat pentru Moldoa. Vara public a
voartea rivcietvi \tirbe,. Pleac in turneu la Iai i Cernu(i.
avitia continu s-l publice. i apare jvvii corvti la 31
ianuarie,12 rebruarie i .vicvtvi . I. la 31 martie,11 aprilie.
1atl ii promite o suben(ie regulat intru a-i urma studiile
uniersitare la Viena, unde se arlau mul(i dintre colegii si
de la Cernu(i. La 2 octombrie se inscrie la lacultatea de
rilozorie ca student extraordinar, de reme ce-i lipsea
bacalaureautul. Aici race cunotin( cu I. Slaici. Se inscrie
in cele dou societ(i studen(eti care se contopesc in una -
Romania jun.
180 l iziteaz la Dobling de Anul Nou impreun cu al(i studen(i
pe rostul domnitor Al. I. Cuza.

MIHAI LMINLSCU
n 1869,180 urmeaz aproape cu regularitate cursurile. n
181,2 urmeaz dou semestre consecutie. lrecenteaz
biblioteca Uniersit(ii. La ,19 i 9,21 ianuarie public in
.tbiva din Pesta articolul O crioare critica, luand aprarea lui
.rov Pvvvvt impotria unei brouri a lui D. Retrino din
Cernu(i. La 18,30 ianuarie in avitia public Reertorivt votrv
teatrat. Primul este semnat cu numele deplin. Cel de-al doilea
- cu ini(ialele M. L. Sub pseudonimul Varro public in
eaerativvea din Pesta trei articole: a facev vv covre ,,1
aprilie,, Iv vvire e taria ,10,22 aprilie, i cbitibrvt ,22 aprilie,4
mai i 29 aprilie,11 mai,, pentru care a rost citat de procurorul
public din Pesta. eaerativvea din ,1 aprilie mul(umete
pentru aceste articole. ns nu poate preciza timpul pentru a
incepe publicarea romanului `atvri catitivare men(ionat de
Varro. La 1 aprilie Covrorbiri titerare ii public celebra poezie
1evere ,i Maaova, care starnete admira(ia lui 1itu Maiorescu.
La 1 august aceeai reist ii public iovii.
Semneaz ca secretar, alturi de N. 1eclu, preedinte, in luna
martie, un apel pentru strangerea de ronduri pentru serbarea
de la Putna. La 4,16 septembrie ii scrie lui Iacob Negruzzi
s publice in Covrorbiri titerare noti(a asupra proiectatei
intruniri la mormantul lui Steran cel Mare la Putna.
Lxpediaz poestea atrvvo aiv tacriva pe care Covrorbiri
titerare o public in numerele de la 1 i 1 noiembrie. Arlandu-
se la Viena, Iacob Negruzzi destinuiete impresia puternic
ce au produs-o in sanul Junimii ersurile poetului publicate
in paginile Covrorbiritor titerare. De asemenea acesta il srtuiete
ca dup studii s se stabileasc la Iai.
181 l pune in curs pe Iacob Negruzzi cu proiectele sale literare. l
recomand cu cldur pe I. Slaici. Lxpediaz poezia Mortva
!
LUCLAlARUL
et ! pe care Covrorbiri titerare o public la 1 martie. La 1
iunie ii a publica Iver ,i aa i `oatea. La 8 aprilie are loc
edin(a de uniricare a conducerii, alegand primul comitet: I.
Slaici, preedinte, i M. Lminescu, bibliotecar. La 1 august
s-au desrurat, in edin(a de la Cernu(i, pregtirile pentru
serbarea de la Putna, care a rost rixat pentru 1,2 august.
n Rovvvt din 3,1 august Lminescu public impreun cu
Pamril Dan, membru in comitetul serbrii, o scrisoare in
care explic semnirica(ia intalnirii tineretului roman la
mormantul lui Steran cel Mare. Printre participan(ii actii la
serbare s-au eiden(iat pictorul Buceski i compozitorul
Ciprian Porumbescu. liind ininui(i c sunt ataa(i ideilor
Junimii de la Iai, M. Lminescu i I. Slaici demisioneaz
in toamn din runc(iile lor din societatea Romania jun.
1itu Maiorescu subliniaz in studiul su din Covrorbiri titerare,
intitulat Directia vova, oca(ia de poet a lui M. Lminescu,
numindu-l poet in toat puterea cuantului i citandu-l
dup Vasile Alecsandri.
Dintre proiectele literare, dup I. Cre(u, Protetarvt ia o rorm
ini(ial. Lucreaz la poemul Mevevto vori.
182 n acest an probabil se intalnete cu Veronica Micle la Viena.
Din lipsa banilor prsete Viena i reine in (ar. Particip la
o edin( a Junimii din 1 septembrie la care citete ietvt,
un rragment din Movevto vori, apoi nuela arvavvt Diovi. La
septembrie M. Lminescu citete la Junimea poeziile Iver
,i aevov i toareatbatra. La 1 decembrie 182 i 1 ianuarie
183 Covrorbiri titerare ii tiprete nuela arvavvt Diovi.
Junimea il asigur cu o suben(ie lunar de 10 galbeni
pentru a studia la Berlin. La 18 decembrie se inscrie la
Uniersitatea din Berlin, ca student ordinar, in baza unui
"
MIHAI LMINLSCU
certiricat de absolire a gimnaziului din Botoani. Cursurile
la care se inscrisese cuprindeau domeniile: rilozoriei, istoriei,
economiei i dreptului.
183 Lste preocupat de prelucrarea rolclorului. ncepe intaile
ersiuni ale poemelor Cativ i vceafarvt.
Pentru asigurarea unei existen(e modeste accept un post la
consulatul roman la Berlin, condus de 1eodor Rosetti, iar
apoi de N. Kre(ulescu. L neoit a-i cere exmatricularea din
motie de tensiune dintre tat i riu, orba lui I. Cre(u.
Certiricatul eliberat la 26 iulie doedete c a urmat dou
semestre pan in 14 iulie. Rosetti ins i-a rcut posibil
rmanerea la Berlin, mrindu-i salariul. De unde la 8 de-
cembrie poetul se reinscrie la Uniersitate pentru semestrul
de iarn. Dar n-a trecut nici un examen.
La 21 septembrie rratele su Iorgu Lminoici, de proresie
militar, se sinucide. Moartea lui ins e declarat abia la 2
noiembrie. A rost inmormantat la Ipoteti.
184 ntre 1,29 ianuarie i mai se desroar o ampl cores-
ponden( intre Lminescu i Maiorescu, in care acesta ii
propunea poetului s-i ia doctoratul in rilozorie pentru a ri
numit proresor la Uniersitatea din Iai. Ministrul in-
(mantului ii expediaz la Berlin 100 galbeni pentru depu-
nerea doctoratului. I se d sarcina de a cerceta documentele
din Konigsberg pentru statul roman. Printr-o scrisoare din
19 septembrie din Berlin, poetul motieaz abandonarea
acestei sarcini i reenirea in (ar. La Berlin urma s se
intoarc in noiembrie pentru a sus(ine examene. La 1
septembrie este numit director al Bibliotecii Centrale din
Iai. Maioresacu arl la octombrie de la Al. Lambrior c
#
LUCLAlARUL
Lminescu nu poate pleca in strintate intru a-i race
doctoratul. l opresc o seam de imprejurri. Dou surori se
imbolniser de tiros in Boemia. lratele Serban, dand semn
de aliena(ie, este internat la 10 octombrie in spital prin
intermediul agen(iei diplomatice din Berlin. Poetul insui
surerea in urma aprinderii la o incheietur a piciorului. lratele
moare la 28 noiembrie la Berlin.
Lminescu paralel aea lec(ii de logic la Institutul academic
in locul lui Xenopol. Reista Covrorbiri titerare de la 1
decembrie ii public Ivarat ,i rotetar. Colaboreaz la
eicovvt lui Brockhaus.
18 Actiitate intens la Biblioteca Central din Iai. La 1 iunie
1. Maiorescu, ministrul in(mantului ii propune runc(ia
de reizor colar pentru districtele Iai i Vaslui. La 1 iulie
este initat s-i ia in primire postul. La 2 iulie pred biblioteca
lui D. Petrino. La 10 august inainteaz un raport ministrului
cu ocazia conrerin(elor aute cu in(torii din jude(ul Iai.
l remarc pe institutorul I. Creang de la coala nr. 2 din
Pcurari. La septembrie trimite alt raport la minister. De
ast dat inainta propuneri de reorganizare a colilor din
jude(ul Vaslui. Covrorbiri titerare ii public la 1 rebruarie poezia
at rvvo aiv tei. La 14 martie rostete la Junimea in cadrul
prelegerilor publice conrerin(a pe care ulterior o public in
Covrorbiri titerare din 1 august intitulat Ivftvevta avtriaca avra
rovvitor aiv rivciate. La 26 mai inainteaz ministerului un
raport elogios asupra unei cr(i didactice alctuit de I.
Creang . a. l introduce pe I. Creang la Junimea. D.
Petrino, printr-un raport ctre Ministerul n(mantului din
22 iunie, cere ca Lminescu, rost bibliotecar, s rspund
pentru obiecte i cr(i sustrase. Ministerul inainteaz la
$
MIHAI LMINLSCU
randul su raportul Parchetului din Iai. Judectorul de
instruc(ie prin incheierea sa din 1 decembrie declar c nu
este loc de urmrire.
La 1 august, la Ipoteti, moare Raluca Lminoici. Rmas
rr sericiu, M. Lminescu se angajeaz corector i redactor
la ziarul Cvriervt ae Ia,i. Lste prezent la edin(ele Junimii.
l iziteaz pe Creang la bojdeuca sa. La 1 septembrie
Covrorbiri titerare ii public poeziile Metavcotie, Craiaa aiv ore,ti,
acvt i Dorivta. La 1 noiembrie reista bucuretean ii a
publica poemul Cativ, iar la 1 decembrie trioii. n Cvriervt
ae Ia,i ii apare la 9 iunie schi(a a avirerara i nuela Ceara
in numerele de la 6, 11, 13, 1 i 18 august. lcand un drum
la Bucureti, prin Maiorescu, se imprietenete cu Mite
Kremnitz, sora acestuia. Veronica Micle ins rmane i mai
departe idolul su.
18 i continu actiitatea la Cvriervt ae Ia,i. Sub titlul Oberratii
critice, ia aprarea manualului lui 1itu Maiorescu, in Cvriervt
ae Ia,i din 12 august. La 1 septembrie public in Covrorbiri
titerare articolul Ivca o aata recevivvea toicei Maiorecv. 1otodat
semneaz cronici teatrale in legtur cu spectacolele la care
asist. Particip la edin(ele Junimii. Initat in redac(ia
ziarului 1ivvt, M. Lminescu in a doua jumtate a lui
octombrie prsete Iaii, instalandu-se la Bucureti. Nu
public nici o poezie. Iacob Negruzzi este entuziasmat de
articolele din 1ivvt, Icoave reci ,i icoave vova, pe care le
consider minunat scrise i minunat cugetate. Dar poetul
nu aea bani nici pentru o rotograrie pe care I. Negruzzi i-o
ceru spre a-i pune chipul in tabloul cu portretele junimitilor.
188 Actieaz intens pe tramul ziaristicii. La insisten(ele lui I.
Negruzzi trimite patru poezii: Poretea coarvtvi, Poretea teivtvi,
%
LUCLAlARUL
ivvratate i Dearte vvt ae tive., pe care acesta i le public la
1 martie in Covrorbiri titerare. La 26 mai citete acas la
Maiorescu poezii in prezen(a lui Vasile Alecsandri, srbtoritul
de la Monpellier pentru Civta tativa. n iulie, arlandu-se la moia
lui Nicolae-Mandrea din lloreti-Dolj, traduce, din
insrcinarea Ministerului Cultelor i n(turilor Publice,
tomul intai din scrierea lui Ludoxiu Hurmuzaki ravevte aiv
itoria rovvitor, aprut in german. La septembrie public
o recenzie la Cvrevte aev batrvi, tomul I, de B. P. Hasdeu. Ia
parte la Iai la ce-a de-a 1-a aniersare a Junimii, impreun
cu Slaici i Caragiale in contul lui Maiorescu.
189 1rimite la cererile repetate ale lui I. Negruzzi la Covrorbiri titerare
poezii. La 1 rebruarie reista junimist public Pavt cviaov.,
O, ravi, Pe aceea,i vticioara. La 1 septembrie i se public De
cte ori, ivbito., Rvacivvea vvvi aac i .tt ae fraeaa. i la 1
octombrie d lumina tiparului .farai toavva., vvt avi ta
vitoc, Cva ivv,i tavt, reavat ae coarv, Rereaere, Deartire i
oaia re,teaa. i pred lec(ii de limba roman Mitei Kremnitz
i-i orer in manuscris poezia .tt ae fraeaa. La 6 august
moare Steran Micle, so(ul Veronici Micle. Vdua ine la
Bucureti i-l roag pe poet s interie pentru urgentarea
pensiei sale. lac planuri de cstorie irealizabile.
1880 Lste obosit, bolna. Se arl in raporturi de disensiune cu
ramilia. Ar dori s moar. Nu se ede din datorii. Public
doar o poezie. Lste orba de O, vava., publicat de
Covrorbiri titerare la 1 aprilie. Renun( la cstoria cu Veronica
Micle. Aceasta se a plange la 6 decembrie lui Hasdeu c
Maiorescu l-a rcut pe Lminescu s n-o ia in cstorie.
1881 La 18 martie scrie tatlui su, bolna, c nu dispune de timp
&
MIHAI LMINLSCU
s in s-l ad. l anun( pe I. Negruzzi c i-a trimis prin
Maiorescu crioarea III, pe care a citit-o de nenumrate ori
la Junimea bucuretean. La 28 martie o citete la
Junimea de la Iai. criorite au rost publicate in Covrorbiri
titerare: crioarea I la 1 rebruarie, crioarea II - la 1 aprilie i
crioarea III - la 1 mai. Gra(ie caracterului ei antiliberal
aceasta este reprodus in 1ivvt din 10 mai. crioarea I1 -
a apare in aceleai Covrorbiri titerare la 1 septembrie.
Reizuiete nuela Ceara, pe care o incredin(eaz lui Maio-
rescu. 1raduce Mavv,a din Schiller. Lucreaz la vceafarvt i
la diersele rorme ale poeziei Mai av vv ivvr aor. La 4
octombrie public in 1ivvt o introducere la seria de Patarre,
avecaote, tactate etc. ale lui L. Baican. La 10 octombrie scrie
un articol de rond priind importan(a limbii echi din cr(ile
bisericeti. Cu prilejul dezelirii statuii lui Lliade, la 21
noiembrie scrie un articiol in care demonstreaz c Lliade
este cel dintai scriitor modern al neamului. Din cauza lui I.
L. Caragiale cu care M. Lminescu se ceart la serbarea
pomului de Crciun de la Mite Kremnitz, rela(iile epistolare
ale poetului cu Veronica Micle dein tensionate.
1882 Nu public nici o poezie. Citete in mai multe randuri
vceafarvt in edin(ele Junimii de la Maiorescu. Mite
Kremnitz il transpune in nem(ete. La 8 octombrie citete i
corecteaz impreun cu Maiorescu vceafarvt. Apoi il prezint
in rorma deriniti la Junimea la 28 octombrie. Se impac
iari cu Veronica, dup care raporturile dintre ei dein
incordate.
1883 Se interneaz in ianuarie in spital pe un timp oarecare. Lste
citit de dou ori la Maiorescu arianta german a vceafarvtvi.
'
LUCLAlARUL
n romanete poemul apare in .tvavabvt ocietatii tvaevte,ti
,Rovvia vva din Viena in luna aprilie. La edin(a Junimii
de la Maiorescu din 23 martie este prezent i Iosir Vulcan.
Lminescu probabil atunci i-a cedat acestuia urmtoarele
poezii care or apare in avitia pe parcursul lunilor iitoare.
Lste orba de a av avorvt.,la 24 aprilie,, Cva avivtirite.
,la 1 mai,, .aio ,la iunie,, Ce e avorvt. ,la 1 iulie,, Pe
tva toii fara ot. ,la 28 august,, \i aaca. ,la 13 noiembrie,.
M. Lminescu a primit pentru ele un mic onorar, care se
doedi de rapt unicul cu care a rost rspltit de-a lungul
actiit(ii sale literare.
La 4 iunie pleac la Iai pentru a asista in calitate de
corespondent al 1ivvtvi la serbarea dezelirii statuii lui Steran
cel Mare. Aici se reintalnete cu I. Creang i M. Pompiliu.
Citete cu aceast ocazie junimitilor, aduna(i in casa lui I.
Negruzzi, Doiva, publicat in Covrorbiri titerare din 1 iulie.
La 23 iunie la Bucureti d semne de aliena(ie mintal. La 28
boala izbucnete iar. Lste internat in sanatoriul doctorului Su(u.
Covrorbiri titerare din luna august reproduce vceafarvt. 1atl
poetului i rratele lui ,locotenentul, ii cer rela(ii lui Maiorescu
priitor la starea bolnaului. La 20 octombrie M. Lminescu
este trimis de ctre prieteni la Viena i internat la sanatoriul de
la Ober-Dobling. Pe drum este inso(it de Chibici. La con-
tribu(iile amicilor se pluseaz i suma de 2000 lei ob(inut in
urma anzrii biletelor de intrare la Ateneu din 14 octombrie,
unde V. Alecsandri a citit vtva tavaviei.
La 21 decembrie apare la Socec olumul de Poeii ale lui M.
Lminescu, aand o prera( scurt de 1. Maiorescu. Cartea
cuprinde 26 de poezii inedite.
1884 8 ianuarie la Ipoteti decedeaz Gheorghe Lminoici, tatl

MIHAI LMINLSCU
poetului. La martie se impuc Neculai Lminoici ,Nicu,,
tot la Ipoteti. La 1 ianuarie este izitat de ctre Maiorescu i
de rul acestuia C. Popazu, din Viena.
La 26 rebruarie M. Lminescu prsete sanatoriul i la
propunerea doctorului Obersteiner, inso(it de Chibici, race
cltoria recomandat prin Italia. Sosete la Bucureti la 2
martie. La aprilie pleac la Iai. Contribu(iile pentru
intre(inere continu. L numit la 24 septembrie subbibliotecar
al Bibliotecii Centrale din Iai. La 2 octombrie particip la
banchetul anual al Junimii. Dar in noiembrie este internat
in spitalul Sr. Spiridon. n decembrie ii race o izit Alexandru
Vlahu(. n lunile ianuarie i rebruarie reista Covrorbiri titerare
public douzeci i una din cele douzeci i ase de poezii
aprute ca inedite in olumul de la Socec. n numrul din
rebruarie reista ii tiprete poezia Diava. avitia din 12
rebruarie gzduiete poezia Div voatea.
188 Lditura Socec scoate cea de-a doua edi(ie a olumului de
Poeii, identic. n iulie Covrorbiri titerare public ara e aeat.
n lunile iulie i august poetul urmeaz o cur la Liman,
lang Odesa. La cererea de a i se trimite bani pentru plata
taxelor i se d de ctre Lditura Socec 00 de lei in contul
olumului de Poeii.
1886 Actieaz la bibliotec, indeplinind roluri secundare. oca
itvtrata public la 1 ianuarie Datita ,rragment,, in intregime
aceasta a apare in Covrorbiri titerare din 1 rebruarie 1890.
.tbvvvt titerar at ocietatii tvaevtitor vvireritari ,|virea ii a
publica la 1 martie poezia `v va ivtetei. n Covrorbiri titerare
din decembrie a apare a teava. n noiembrie este internat
la ospiciul de la Mnstirea Neam(.

LUCLAlARUL
188 M. Lminescu pleac in primar la Botoani. Lste internat la
spitalul local Sr. Spiridon. La 1 iulie, inso(it de doctorandul
Grigore loca, pleac la Viena i Hall. De aici reine la
Botoani, unde se arl sub ingrijirea doctorului Isac i a sorei
sale Henrieta. n luna decembrie trupa de teatru a rra(ilor
Vldicescu, cunoscu(i poetului, d la Botoani un spectacol
in benericiul bolnaului. Covrorbiri titerare public la 1
rebruarie De ce vvvi rii, iar la 1 iulie Kavaaera.
1888 Poetul manirest dorin(a de a-i duce la capt unele lucrri
rmase in manuscris. Astrel pomenete Henrietei de
gramatica limbii sanscrite, arlat in manuscris la Biblioteca
Central din Iai. Lui 1. Maiorescu ii cere printr-o scrisoare
recomandat s-i trimit biblioteca i manuscrisele rmase
la Bucureti. ns criticul n-a dat nici un rspuns scrisorii in
cauz. I. Negruzzi depune in Camera deputa(ilor o peti(ie
pentru un proiect de lege prin care s se acorde poetului o
pensie iager de ctre stat. M. Koglniceanu sus(ine
propunerea. Camera oteaz un ajutor lunar de 20 lei.
Proiectul trece la Senat abia la 23 noiembrie. Aici este sus(inut
de N. Gane ca raportor. Legea ins a ri otat doar in aprilie
1889.
Veronica Micle ine la Botoani i-l determin pe Lminescu
s se mute la Bucureti la 1 aprilie. O modest actiitate
literar. n numrul din 2 decembrie al reistei vtva
tavaviei anun( apari(ia edi(iei a treia a olumului de Poeii.
la( de edi(iile precedente aceasta cuprinde un adaos de trei
poezii: a teava, De ce vvvi rii i Kavaaera.
1889 La 3 rebruarie poetul este internat la spitalul Mrcu(a din
Bucureti, iar apoi la sanatoriul Caritas.

MIHAI LMINLSCU
n noaptea de 1 iunie, ora 3, inima poetului inceteaz s
mai bat, in sanatoriul doctorului Su(u din strada Plantelor,
Bucureti. Lste inmormantat la cimitirul Bellu in ziua de 1
iunie la umbra unui tei. n octombrie este dat la tipar edi(ia
a patra a Poeiitor la Lditura Socec. Cartea este inso(it de un
studiu semnat de 1. Maiorescu, intitulat: Poetvt vivecv. La
3 august se stinge la Mnstirea Vratec Veronica Micle. 1ot
in acest an decedeaz i autorul .vivtiritor aiv coitarie,
Homer al nostru - Ion Creang. La 14 octombrie moare
la Botoani Henrieta Lminoici.
1989 Centenarul mor(ii lui M. Lminescu.
2000 Anul Lminescu. Apar in Lditura Litera Corv vivecv in
10 olume, Reovavte evivecieve iv arte tatice de Petre Popescu
Gogan i calendarul omagial 1:0 ae avi cv vivecv.
AN1UML
#
LUCLAlARUL
a vorvvtvt
tvi .rov Pvvvvt
mbrac-te in doliu, rrumoas Bucoin,
Cu cipru erde-ncinge antic rruntea ta,
C-acuma din pleiada-(i auroas i senin
Se stinse un lucearr, se stinse o lumin,
Se stinse-o dalb stea!
Metalica, ibranda a clopotelor jale
Vuiete in caden( i sun intristat,
Cci, ah! geniul mare al deteptrii tale
Pi, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Si-n urm-i ne-a lsat!
1e-ai dus, te-ai dus din lume, o! geniu nalt i mare,
Colo unde te-ateapt to(i ingerii in cor,
Ce-ntoan tainic, dulce a srerelor cantare
Si-(i impletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe rlori!
1e plange Bucoina, te plange-n oce tare,
1e plange-n tanguire i locul tu natal,
Cci umbra ta mrea( in ralnica-i zburare
O urm-ncet cu ochiul in trist lcrimare
Ce-i sim( na(ional!
$
MIHAI LMINLSCU
Urmeze inc-n cale-(i i lacrima duioas,
Ce junii to(i o ars pe trist mormantul tu,
Urmeze-(i ea prin zboru-(i in canturi tanguioase.
n canturi rsunande, suspine-armonioase,
Colo, in Lliseu!...
%
LUCLAlARUL
Dea, area
De-a aea i eu o rloare
Mandr, dulce, rpitoare,
Ca i rlorile din mai,
liice dulce a unui plai,
Plai razand cu iarb erde,
Ce se leagn, se pierde,
Undoind incetior,
Soptind oapte de amor,
De-a aea o rloricic
Ginga i tineric,
Ca i rloarea crinului,
Alb ca neaua sanului,
Amalgam de-o roz-albie
Si de una purpurie,
Cantand esel i uor,
Soptind oapte de amor,
De-a aea o porumbi(
Cu chip alb de copili(,
Copili( blandioar
Ca o zi de primar,
&
MIHAI LMINLSCU
Catu-(i (ine ziuli(a
I-a canta doina, doini(a,
I-a canta-o-ncetior,
Soptind oapte de amor.
'
LUCLAlARUL
O catarire iv ori
A nop(ii gigantic umbr uoar,
Purtat de ant,
Se-ncooie tainic, se leagn, zboar
Din aripi btand.
Roz-alb-auror, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Rears din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-al rlorilor san,
Rspande surlarea narciselor albe
Balsamu-i diin,
Si Chloris din roze ii pune la salbe
Pe rruntea-i de crin,
Iar raul suspin de blanda-i durere
Poetic murmur,
Pe-oglinda-i de unde rsrrange-n tcere
lantastic purpur,
Si pasrea cant suspine-imitand
Un cantec de-amor,
Lcou-i rspunde cu ocea-i uind
La plansu-i de dor.
!
MIHAI LMINLSCU
Pe camp se d dou riin(e uoare
Sltande pe-un cal,
Pe care le-ncinge de rlutur-n boare
Sub(ire oal,
Ca Lol, ce zboar prin aluri i (ip,
lugarul uor
Necheaz, s-arunc de spintec-n prip
Al negurei rlor,
O dalb recioar adoarme pe sanul
De-un june rrumos,
Astrel cum dormit ortarea, suspinul
n cantul duios,
Iar talia-i nalt, ginga, sub(ire
Se mldie-n ant,
Si negrele-i bucle ondoal-n zerire,
Sclipesc rluturand.
I-adoarme pe sanu-i, se leagn-n bra(e
n tandre isri,
Pe cand ca prorume pe blanda ei ra(
Plutesc srutri.
Iar aeru-n munte, in ale ibreaz
De tainici ortri,
Cci junele astrel din pieptu-i orteaz
n dalbe cantri:
!
LUCLAlARUL
Ah! ascult, mandruli(,
Drguli(,
Soapta-mi bland de amor,
S-(i cant dulce, dulce tainic,
Cantul jalnic
Ce-(i cantam adeseori.
De-ai ri, drag, zerir dulce,
Care duce
Cu-al su murmur rrunze, rlori,
A ri rrunz, a ri rloare,
A zburare
Pe-al tu san gemand de dor,
De-ai ri noapte,-a ri lumin,
Bland, lin,
1e-a cuprinde c-un suspin,
Si in nunta de iubire,
n unire,
Nate-am zorii de rubin,
De-a ri, mandr, rauorul,
Care dorul
Si-l conrie campului,
|i-a spla c-o srutare,
Murmurare,
Crinii albi ai sanului!
Ca Lol, ce zboar prin aluri i (ip,
lugarul uor
!
MIHAI LMINLSCU
Necheaz, s-arunc de spintec-n prip
Al negurei rlor,
Vergina il strange pe-amantu-i mai tare
La sanu-i de crin,
Si ra(a-i ascunde l-a lui srutare
n pr ebenin.
Iar Lco ii rade de blandele plangeri,
De junii aman(i,
Si raul repet ca cantul de ingeri
n repede dan(:
De-a ri, mandr, rauorul,
Care dorul
Si-l conrie campului,
|i-a spla c-o srutare,
Murmurare,
Crinii albi ai sanului!
!!
LUCLAlARUL
Div traivatate
Cand tot se-neselete, cand to(i aci se-ncant,
Cand to(i ii au plcerea i zile rr nori,
Un surlet numai plange, in doru-i se aant
L-a patriei dulci plaiuri, la campii-i raztori.
Si inima aceea, ce geme de durere,
Si surletul acela, ce cant amor(it,
L inima mea trist, ce n-are mangaiere,
L surletu-mi, ce arde de dor nemrginit.
A rea s d acuma natala mea alcioar
Scldat in cristalul parului de-argint,
S d ce eu atata iubeam odinioar:
A codrului tenebr, poetic labirint,
S mai salut o dat colibele din ale,
Dorminde cu un aer de pace, linitiri,
Ce respirau in tain plceri mai naturale,
Visri misterioase, poetice optiri.
A rea s am o cas tcut, mitutic,
n alea mea natal, ce undula in rlori,
S tot priesc la munte in sus cum se ridic,
Pierzandu-i a sa rrunte in negur i nori.
!"
MIHAI LMINLSCU
S mai priesc o dat campia-nrloritoare,
Ce zilele-mi copile i albe le-a (esut,
Ce auzi odat copila-mi murmurare,
Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a zut.
Melodica optire a raului, ce geme,
Concertul, ce-l intoan al psrilor cor,
Cantarea in caden( a rrunzelor, ce rreme,
Nscur-acolo-n mine optiri de-un ginga dor.
Da! Da! A ri rerice de-a ri inc o dat
n patria-mi iubit, in locul meu natal,
S pot a binezice cu mintea-nrlcrat
Visrile juniei, isri de-un ideal.
Chiar moartea, ce rspande teroare-n omenire,
Prin inele ibrande ghe(oasele-i riori,
Acolo m-ar adoarme in dulce linitire,
n isuri rericite m-ar duce ctre nori.
!#
LUCLAlARUL
a vcoriva
N-oi uita reodat, dulce Bucoin,
Geniu-(i romantic, mun(ii in lumin,
Vile in rlori,
Rauri resltande printre stance nante,
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste campii-n zori.
Ale sor(ii mele plangeri i surase,
nganate-n canturi, inganate-n ise
1ainic i uor,
1oate-mi trec prin gandu-mi, trec pe dinainte,
Inima mi-o rur i cu dulci cuinte
mi optesc de dor.
Numai lang sanu-(i geniile rele,
Care imi descant rirul ie(ii mele,
Parc dormita,
M lsar-n pace, ca s cant in lume,
S-mi isez o soart mandr de-al meu nume
Si de steaua mea.
Cand pe bolta brun tremur Selene,
Cu un pas melodic, cu un pas alene
Lin in calea sa,
!$
MIHAI LMINLSCU
Lol pe-a sa arp bland rsuntoare
Cant-a nop(ii dulce, mistic cantare,
Cant din Valhala.
Atunci ca i silrul, ce n-adoarme-n pace,
Inima imi bate, bate, i nu tace,
1remur uor,
n rantazii mandre ea ii race cale,
Peste mun(i cu codri, peste deal i ale
Man al ei dor.
Man doru-i tainic colo, inspre tine,
Ochiul imi sclipete, genele-mi sunt pline,
Inima mi-i grea,
Astrel, totdeauna cand gandesc la tine,
Surletul mi-apas nouri de suspine,
Bucoina mea!
!%
LUCLAlARUL
eravta
Cum mangaie dulce, alin uor
Speran(a pe to(i muritorii!
1riste(, durere i lacrimi, amor
Azilul ii arl in sanu-i de dor
Si pier, cum de boare pier norii.
Precum cltorul, prin mun(i rtcind,
Prin umbra pdurii cei dese,
La slaba lumin ce-o ede lucind
Alearg purtat ca de ant
Din noaptea pdurii de iese:
Aa i speran(a - c-un licur uor,
Cu slaba-i lumin plind -
Anim-nc-o dat tremandul picior,
De uit de sarcini, de uit de nori,
Si unde o ede s-aant.
La cel ce in carcere plange amar
Si blestem cerul i soartea.
La neagra-i durere ii pune hotar,
lcand s-i apar in negru talar
A lumii paranimr - moartea.
!&
MIHAI LMINLSCU
Si maicii ce strange pruncu(u-i la san,
Priirea de lacrime plin,
Vzand cum geniile mor(ii se-nclin
Pe rruntea-i copil cu spasmuri i chin,
Speran(a durerea i-alin.
Cci ede surasu-i de gra(ie plin
Si uit pericolul mare,
L-apleac mai dulce la sanu-i de crin
Si ra(a-i umbrete cu pr ebenin,
La pieptu-i il strange mai tare.
Aa marinarii, pe mare imbland,
Izbi(i de talazuri, rurtune,
Izbi(i de orcanul ghe(os i urland,
Speran(a ii race de uit de ant,
Si sper la timpuri mai bune.
Aa irtuoii murind nu desper,
Speran(a-a lor rrunte-nsenin,
Speran(a cea dulce de plat in cer,
Si race de uit de-a mor(ii dureri,
Pleoapele-n pace le-nchin.
Cum mangaie dulce, alin uor
Speran(a pe to(i muritorii!
1riste(, durere i lacrimi, amor
Azilul ii arl in sanu-i de dor
Si pier, cum de boare pier norii.
!'
LUCLAlARUL
.ta rrev, aravt vev!

Iubeti, scumpa mea rrumoas,


Ghirlandioara de-albe rlori,
Ce-ncunun gra(ioas
Buclele-mi ce-n anturi zbor
Nu nu! nu nu!
Ce rei dar drag tu
Poate roza cea tcut,
Care dulce se srut
Cu rluturii rzatori
Ba nu, nu cununa-n laur,
Cins-n aur, aur, aur,
Atunci este un tezaur
Asta reu,
Dragul meu!

Poezia .ta rrev, aravt vev!, purtnd semntura Mihaiu Lmines-


cu, a rost publicat ini(ial in reista Umoristul din 29 septembrie ,
11 octombrie 1866, ce aprea la Pesta, ca i renumita lamilie and
acelai redactor, pe I. Vulcan - nnaul recent al debutantului poet
roman, trecut abia de arsta de 16 ani.
Abia in 199, datorit erorturilor lui Lugen S. Cucerzan i Vasile
Zanciuc, poezia eminescian in cauz a rost descoperit i retiprit,
in reista 1ribuna din Cluj-Napoca, in cadrul articolului acestora Mi-
hai Lminescu: o poezie uitat din 1866, in nr. 29, din 19 iulie ,p. 1,, i
nr. 30, din 26 iulie ,p. 2,.
"
MIHAI LMINLSCU
Iubeti dulce drgulin
Doina mea de tainic dor,
Ce pe lira mea suspin
Dulce, bland, incetior
Nu nu! nu nu!
Ce rei dar, drag, tu
Poate cantul de-armonie,
Care Lol il adie
Printre rrunze, printre rlori
Ah! cand aurul suspin,
n pungu(a plin, plin,
C-o cantare metalin!
Asta reu,
Dragul meu!
Iubeti poate pe Selene,
Ca o candel lucind
Cand cu pasu-i lin, alene
Se preumbl suraznd
Nu nu! nu nu!
Ce rei dar, drag, tu
Iubeti poate alba zare,
Ce-o sgeat mandrul soare
Peste campul inrlorind
Ah! cand aurul dulce sun
n pungu(a mea nebun,
Nu-mi mai trebuie alba lun!
Asta reu,
Dragul meu!
"
LUCLAlARUL
Iubeti patria-(i mrea(,
Ce de glorii duce dor,
Cand in palida ei ra(
Se deseamn-un iitor!
Nu nu! nu nu!
Ce rei dar, drag, tu
Poate isul mare, mare,
De mrire, rzbunare,
Ce-l iseaz-a ei popor
Cand in loc de glorii, laur,
Mi-ar da aur, aur, aur,
Atunci ri-mi-ar un tezaur,
Asta reu,
Dragul meu!
"
MIHAI LMINLSCU
Miterete votii
Cand din stele auroase
Noaptea ine-ncetior,
Cu-a ei umbre suspinande,
Cu-a ei silre opotinde
Cu-a ei ise de amor,
Cate inimi in plcere
i resalt uurel!
Dar pe cate dureroase
Cantu-i mistic le apas,
Cantu-i bland, incetinel.
Dou umbre, albicioase
Ca i rulgii de ninsori,
Razele din alba lun
Mi le torc, mi le-mpreun
Pentru-ntregul iitor,
Iar doi ingeri cant-n plangeri,
Plang in noapte dureros,
Si se sting ca dou stele,
Care-n nunt, uurele,
Se cunun czande jos.
"!
LUCLAlARUL
ntr-un cuib de turturele
Ca i rluturii de-uor
Salt Lros nebunete,
l desmiard, l-inclzete
Cu un is de tainic dor,
Iar in norul de prorume
Dou surlete de rlori
Le desparte-al nop(ii mire
Cu rantastica-i optire,
Le resrir, pan mor.
Cand pe stele aurie
Noaptea doarme uurel,
Cate inime razande,
Dar pe cate suspinande
Le delas-ncetinel!
Dar aa ne e destinul,
Vitreg prea adeseori,
Unui lumea i-acordeaz,
Iar pe altul il boteaz
Cu-a lui rou de plansori.
""
MIHAI LMINLSCU
Ceti aorec ev tie,
avtce Rovvie
Ce-(i doresc eu (ie, dulce Romanie,
|ara mea de glorii, (ara mea de dor
Bra(ele neroase, arma de trie,
La trecutu-(i mare, mare iitor!
liarb inu-n cupe, spumege pocalul,
Dac riii-(i mandri aste le nutresc,
Cci rmane stanca, dei moare alul,
Dulce Romanie, asta (i-o doresc.
Vis de rzbunare negru ca mormantul
Spada ta de sange duman rumegand,
Si deasupra idrei rluture cu antul
Visul tu de glorii ralnic triumrand,
Spun lumii large steaguri tricoloare,
Spun ce-i poporul mare, romanesc,
Cand s-aprinde sacru candida-i aloare,
Dulce Romanie, asta (i-o doresc.
ngerul iubirii, ingerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surazand,
Ce pe Marte-n glorii s orbeasc-l race,
Cand cu lampa-i zboar lumea luminand,
Ll pe sanu-(i ergin inc s coboare,
Guste rericirea raiului ceresc,
"#
LUCLAlARUL
1u il strange-n bra(e, tu ii r altare,
Dulce Romanie, asta (i-o doresc.
Ce-(i doresc eu (ie, dulce Romanie,
1anr mireas, mam cu amor!
liii ti triasc numai in rr(ie
Ca a nop(ii stele, ca a zilei zori,
Via(a in ecie, glorii, bucurie,
Arme cu trie, surlet romanesc,
Vis de itejie, ral i mandrie,
Dulce Romanie, asta (i-o doresc.
"$
MIHAI LMINLSCU
a Hetiaae
De mi-ar permite-Apolon s-aleg dintre cunune,
Ghirlanda n-a alege-o de rlori plpande, june,
Ci ralnica cunun a bardului btran,
Lu n-a alege lira ibrand de iubire,
Ci ceea care ralnic imi cant de mrire,
Cu rocul albei Veste aprinde al meu san.
Ghirlanda ce se-nsoar cu silrele uoare,
Pe rruntea inspirat, pe rruntea-nspirtoare,
De bucle-ncungiurat, blondine, undoind,
Plcut-i a ghirland - sublim ins este
Cununa cea de laur, ce sant se-mpletete
Pe rruntea cea umbrit de bucle de argint.
Ca isul e cantarea ce-o-ntoan Lol dulce,
Cand silrele in jalnic prin lilii s se culce,
S doarm somn de ingeri pe sanul alb de rlori,
Sublim ins e cantul cand (ip i ia-n goan
1alazurile negre ce turb, se rstoarn,
Si spumeg ca rurii i url-ngrozitor.
Astrel i(i e cantarea, btrane Heliade,
Cum curge prore(ia unei Ieremiade,
"%
LUCLAlARUL
Cum se rzbun-un iror zburand din nor in nor.
Ruga-m-a la Lrato s cant ca 1ine, barde,
De nu in ia(a-mi toat, dar cantecu-mi de moarte
S rie ca Blestemu-|i... s-l cant, apoi s mor.
"&
MIHAI LMINLSCU
a o artita
Ca a nop(ii poezie,
Cu-ntunericul talar,
Cand se-mbin, se-mldie
C-un glas tainic, lin, amar,
1u cantare intrupat!
De-al aplauzelor rlor,
Aprand diinizat,
Rpii surletu-mi in dor.
Ca zeririi ce adie
Canturi dulci ca un rior,
Cand prin rlori de iasomie
i sting surletele lor,
Astrel notele murinde,
Blande, palide, incet,
Zbor sub mana-(i tremurande,
Ca dulci ganduri de poet.
Sau ca lira srramat,
Ce rsgeme-ngrozitor
Cand o man inghe(at
Rumpe coardele-n rior,
Astrel mana-(i tremurand
Bate-un cantec mort i iu,
"'
LUCLAlARUL
Ca rurtuna descrescand
Care muge a pustiu.
Lti tu nota rtcit
Din cantarea srerelor,
Ce etern, nerinit
ngerii o cant-n cor
Lti riin(a-armonioas
Ce-o gandi un serarin,
Cand pe lira-i tanguioas
Mana cantecul diin
Ah, ca isul ce se-mbin
Palid, lin, incetior,
Cu o raz de lumin
Ce-arde geana ochilor,
1u cantare intrupat!
De-al aplauzelor rlor
Disprand diinizat,
Rpii surletu-mi in dor.
#
MIHAI LMINLSCU
.vorvt vvei varvvre
Otirile-i alung in spaim inghe(at,
Cu surletu-n ruin, un rege-asirian,
Cum stancelor arunc durerea-i inspumat
Gemandul uragan.
De ce nu sunt un rege s srarm cu-a mea durere,
De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
S rac s rump-o lume ce sraie-n tcere
Zdrobit surletul meu.
Un leu pustiei rage turbarea lui rugind,
Un ocean se-mbat pe-al anturilor joc,
Si norii-i spun in tunet durerea lor mugind,
Gandirile de roc.
Lu singur n-am cui spune cumplita mea durere,
Lu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
Cci mie mi-a dat soarta amara mangaiere
O piatr s ador.
Murindului speran(a, turbrii rzbunarea,
Proretului blestemul, credin(ei Dumnezeu,
La sinucid o umbr ce-i sperie desperarea,
Nimic, nimica eu.
#
LUCLAlARUL
Nimica, doar icoana-(i, care m inenin,
Nimic, doar suenirea surasului tu lin,
Nimic decat o raz din ra(a ta senin,
Din ochiul tu senin.
Si te iubesc, copil, cum repedea junie
Iubete-n ochi de rlacri al zilelor noroc,
Iubesc precum iubete pe-o alb ijelie
Un ocean de roc.
Din ochi de-ar soarbe geniu slbita mea priire,
De-ar tremura la sanu-mi gingaul tu mijloc,
Ai pune pe-a mea rrunte in ise de mrire
Un diadem de roc.
Si-a pune soarta lumii pe buza-(i purpurie,
A pune lege lumii razandul tu delir,
A race al tu zambet un secol de orgie,
Si lacrimile-(i mir.
Cci te iubesc, copil, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil,
Ca sceptrul mana bland, ca ulturul mrirea,
Ca isul pe-un copil.
Si pasu-n urma-(i zboar c-o tainic manie,
Ca un smintit ce cat cu ochiu-nglbenit,
Cu rruntea-nine(it, cu ra(a cenuie
Icoana ce-a iubit.
#
MIHAI LMINLSCU
jvvii corvti
La oi cobor acuma, oi surlete-amgite,
Si ca s ard rierea, o, spirite-ame(ite,
Blestemul il inoc,
Blestemul mizantropic, cu anta lui ghear,
Ca s scriu pe rrunte, ca ita ce se-nriar
Cu rierul ars in roc.
Dei tiu c-a mea lir d-a surda o s bat
n preajma min(ii oastre de patimi imbtat,
De-al patimilor dor,
n preajma min(ii oastre ucis de orgie,
Si putred de spasmuri, i ars de be(ie,
Si seac de amor.
O, riarb- mania in inele stocite,
n ochii stini de moarte, pe rrun(i inine(ite
De sange putrezit,
C-n eci nu se a teme Proretul reodat
De bra(ele slbite, puterea leinat
A junelui cnit.
Ce am de-alege oare in seaca- riin(
Ce roc rr-a se stinge, ce drept rr s-mi min(,
O, oameni mor(i de ii!
#!
LUCLAlARUL
S admir curajul in inure rsate,
n sticle srramate, hurii neruinate
Ce chiuie-n orgii
V d lungi(i pe patul june(ii ce-a(i spurcat-o,
Surland din gur boala ie(ii ce-a(i urmat-o,
Si ari pan-in rrunchi,
Sau bestiilor care pe ai il (in in riar,
Cum lingui(i priirea cea stearp i amar,
Cum cde(i in genunchi!
Scula(i-!... cci anii trecutului se-nir,
n iruri triumrale stindardul il resrir,
Cci Roma a-niat,
Din nou prin glorii calc, cu ra(a inzeit,
Cu raclele nestinse, puterea-i impietrit,
Poorvt ivarat.
Scula(i-!... cci tromba de moarte purttoare
Cu glasul ei lugubru rcnete la popoare
Ca leul speriat,
1ot ce respir-i liber, a tuturor e lumea,
Dreptatea, libertatea nu sunt numai un nume,
Ci-aieea s-a serbat.
ncinge(i- spada la dan(ul cel de moarte,
Aci poarte antul, cum tie s poarte
A (opi in joc!
Aci duce(i aluri in mii batalioane,
#"
MIHAI LMINLSCU
Cum in pduri aprinse, manat in uragane,
Diluiul de roc.
Vede(i cum urna crap, cenua reinie,
Cum murmur trecutul cu glas de btlie
Poporului roman,
Cum umbrele se-mbrac in zale rerecate,
Si rrun(ile crunte le nal( de departe
Un Cezar, un 1raian.
Cad putredele tronuri in marea de urgie,
Se srarm deodat cu lan(ul de sclaie
Si sceptrele de rier,
n dou pr(i inrernul portalele-i deschide,
Spre-a incpea cu mia rsurletele hade
1iranilor ce pier!
n darn rsun ocea-mi de eco repe(it,
V zguduie arama urechea amor(it
Si sim(ul leinat,
Virtutea despletit i patria-ne zeie
Nu pot ca s aprinz o singur scanteie
n surletu-nghe(at.
Si singur stau i caut, ca uliul care cat
n inima junimii de ia(a-i dezbrcat
Un star spre-a-l sraia,
Ca pasrea de zboru-i din ceruri dizme(it,
Ca muntele ce-n rrunte-i de nouri incre(it
Un trsnet ar purta.
##
LUCLAlARUL
Dar cel pu(in nu spune(i c ae(i sim(iminte,
C-n eci nu se imbrac in etede estminte
Misteriul cel sant,
Cci orba oastr sun ca plans la cununie,
Ca cobea ce ingan un cant de eselie,
Ca rasul la mormant.
#$
MIHAI LMINLSCU
.vicvtvi . I.
Visuri trecute, uscate rlori
Ce-a(i rost ia(a ie(ii mele,
Cand urmam eu, czande stele,
Cum ochiul urm un meteor,
V-a(i dus cu anii, ducu- dorul,
Precum cu toamna rrunzele trec,
Buza mi-e rece, surletul sec,
Via(a mea curge uitand izorul.
Candela tersei d-argint icoane
A lui Apolon, crezului meu,
M topesc tainic, ins mereu
De ale patimilor orcane.
Sau ca un nour gonit de ant,
Alerg pe calea ie(ii mele,
O buh care, (ipand a jele,
Bantuie urma unui mormant.
Via(a-mi se scurge ca i murmura
Ce-o surl-un cri( printre pustii,
M usc ca crucea pus-n campii
Si de blesteme mi-e neagr gura.
#%
LUCLAlARUL
mi tarsc soarta ca un ultur
Ce ii tarte aripa rrant,
Viscolul iernii moarte ii cant,
Moarte, ii rade tot de-mprejur.
Am uitat mam, am uitat tat,
Am uitat lege, am uitat tot,
Mintea mi-e seac, gandul netot,
Pustiul arde-n inima-mi beat.
Numai prin chaos tu imi apari,
Cum printre aluri a naei el,
Cum printre nouri galbena stel,
Prin neagra noapte cum un ranar.
1e d adesea rrunte senin
Ca i gandirea lui Dumnezeu,
Surletu-(i arde-n surletul meu
C-o rlam dulce, tainic, lin.
Gandind la tine nu oi s mor,
mi blastm insui eu mantuirea,
Orb, nebun, care blastm rirea,
Ce-ar rea din rrunte-i s sting-un nor.
Dar dac gandul zilelor mele
Se stinse-n mintea lui Dumnezeu,
Si dac pentru surletul meu
Nu-i loc aicea, ci numa-n stele:
#&
MIHAI LMINLSCU
Voi, cand mi-or duce ingerii si
Palida-mi umbr in albul munte,
S-mi pui cununa pe a mea rrunte
Si s-mi pui lira de cptai.
#'
LUCLAlARUL
a voartea rivcietvi \tirbe,
1urnurile mic-n doliu a lor inimi de aram
Si un inger cu-aripi negre, cu diadem de spini,
Cu cantarea-i plangtoare lumea mic, lumea cheam,
Precum mic antu-n cantec ra(a mrii de senin.
Si cu ochiul plin de lacrimi na(iunea cea roman,
Care are-n mii de inimi surletul ei tremurand,
Vede cum prin nori se stinge stea cu rlacr diin
Si aude-n cer un tunet i un gemet pe pmant...
A-ntristrii neagr-arip peste lume se intinde,
1otul tace, cci durerea este mut ca un gand,
Lumea azi nimic nu ede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
Decat cursu-acelui astru ce se sparge p-un mormant.
Cine-i acila ce cade Cine-i stanca ce se srarm
Cine-i leul ce inchide cu durere ochii si
Cine-i tunetul ce moare umpland lumea de alarm...
- te aovvvt Rovviei: arbv Divitrie \tirbe,!...
$
MIHAI LMINLSCU
1evere ,i Maaova
Ideal pierdut in noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gandea in basme i orbea in poezii,
O! te d, te-aud, te cuget, tanr i dulce este
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al(i zei.
Venere, marmur cald, ochi de piatr ce scanteie,
Bra( molatic ca gandirea unui imprat poet,
1u ai rost diinizarea rrumuse(ii de remeie,
A remeiei, ce i astzi tot rrumoas o red.
Rarael, pierdut in isuri ca-ntr-o noapte instelat,
Surlet imbtat de raze i d-eterne primeri,
1e-a zut i-a isat raiul cu grdini imblsmate,
1e-a zut plutind regin printre ingerii din cer
Si-a creat pe panza goal pe Madona dumnezeie,
Cu diadem de stele, cu surasul bland, ergin,
la(a pal-n raze blonde, chip de inger, dar remeie,
Cci remeia-i prototipul ingerilor din senin.
Astrel eu, pierdut in noaptea unei ie(i de poezie,
1e-am zut, remeie stearp, rr surlet, rr roc,
Si-am rcut din tine-un inger, bland ca ziua de magie,
Cand in ia(a pustiit rade-o raz de noroc.
$
LUCLAlARUL
Am zut ra(a ta pal de o bolna be(ie,
Buza ta inine(it de-al corup(iei mucat,
Si-am zarlit asupr-(i, crudo, lul alb de poezie,
Si paloarei tale raza inocen(ei eu i-am dat.
|i-am dat palidele raze ce-nconjoar cu magie
lruntea ingerului-geniu, ingerului-ideal,
Din demon rcui o sant, dintr-un chicot, simronie,
Din ochirile-(i murdare, ochiu-aurorei matinal.
Dar azi lul cade, crudo! disme(it din isuri sece,
lruntea mea este trezit de al buzei tale-nghe(
Si priesc la tine, demon, i amoru-mi stins i rece
M ina( cum asupr-(i eu s caut cu dispre(!
1u imi pari ca o bacant, ce-a luat cu-nelciune
De pe-o rrunte de recioar mirtul erde de martir,
O recioar-a crei surlet era sant ca rugciunea,
Pe cand inima bacantei e spasmodic, lung delir.
O, cum Rarael creat-a pe Madona dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surasul bland, ergin,
Lu rcut-am zeitate dintr-o palid remeie,
Cu inima stearp, rece i cu surlet de enin!

Plangi, copil - C-o priire umed i rugtoare


Po(i din nou zdrobi i rrange apostat-inima mea
$
MIHAI LMINLSCU
La picioare-(i cad i-(i caut in ochi negri-adanci ca marea,
Si srut a tale mane, i-i intreb de po(i ierta.
Sterge-(i ochii, nu mai plange!... A rost crud-ninuirea,
A rost crud i nedreapt, rr razem, rr rond.
Surlete! de-ai ri chiar demon, tu eti sant prin iubire,
Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu prul blond.
$!
LUCLAlARUL
iovii
Cand priesc zilele de-aur a scripturelor romane,
M curund ca intr-o mare de isri dulci i senine
Si in jur parc-mi colind dulci i mandre primeri,
Sau d nop(i ce-ntind deasupr-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori in rrunte, erzi dumbri cu rilomele,
Cu izoare-ale gandirii i cu rauri de cantri.
Vd poe(i ce-au scris o limb, ca un ragure de miere:
Cicbivaeat gur de aur, Mvvvteav glas de durere,
Prate rirea cea intoars, Daviit cel trist i mic,
1acarecv cantand dulce a iubirii primar,
Cavtevir croind la planuri din cu(ite i pahar,
etaivav estind in stihuri pe rzboiul inimic.
Lir de argint, ibteavv - Dovici cuib de-n(elepciune,
Care, cum rar se intampl, ca s mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb,
Unde-i boul lui cuminte, unde-i ulpea diplomat
S-au dus to(i, s-au dus cu toate pe o cale ne-nturnat.
S-a dus Pavv, rinul Pepelei, cel iste( ca un proerb.
tiaa zidea din isuri i din basme seculare
Delta biblicelor sante, prore(iilor amare,
Ader scldat in mite, srinx ptruns de-n(eles,
$"
MIHAI LMINLSCU
Munte cu capul de piatr de rurtune detunat,
St i azi in ra(a lumii o enigm ne`splicat
Si egheaz-o stanc ars dintre nouri de eres.
ottiac canta iobagul -a lui lan(uri de aram,
L-ale (rii rlamuri negre Crtora otirea cheam,
n prezent rjete umbre dintr-al secolilor plan,
Si ca ,rov, treaz de antul cel slbatic al durerii,
Palid stinge-.teavarecv santa candel-a sperrii,
Descirrand eternitatea din ruina unui an.
Pe-un pat alb ca un lin(oliu zace lebda murind,
Zace palida ergin cu lungi gene, oce bland -
Via(a-i ru o primar, moartea-o prere de ru,
Iar poetul ei cel tanr o priea cu imbtare,
Si din lir curgeau note i din ochi lacrimi amare
Si astrel otivtiveavv incepu cantecul su.
Mvre,av scutur lan(ul cu-a lui oce ruginit,
Rumpe coarde de aram cu o man amor(it,
Cheam piatra s inie ca i miticul poet,
Smulge mun(ilor durerea, brazilor destinul spune,
Si bogat in srcia-i ca un astru el apune,
Preot deteptrii noastre, semnelor remii proret.
Iar `ervi terge colbul de pe cronice btrane,
Cci pe mucedele pagini stau domniile romane,
Scrise de mana cea eche a-n(a(ilor mireni,
Moaie pana in coloarea unor remi de mult trecute,
Zugrete din nou iari panzele posomorate,
Ce-artau raptele crunte unor domni tirani, icleni.
$#
LUCLAlARUL
S-acel rege-al poeziei, ecinic tanr i rerice,
Ce din rrunze i(i doinete, ce cu rluierul i(i zice,
Ce cu basmul poestete - eselul .tecavari,
Ce-nirand mrgritare pe a stelei blond raz,
Acum secolii strbate, o minune luminoas,
Acum rade printre lacrimi cand o cant pe Driari.
Sau isand o umbr dulce cu de-argint aripe albe,
Cu doi ochi ca dou basme mistice, adance, dalbe,
Cu zambirea de ergin, cu glas bland, duios, incet,
Ll ii pune pe-a ei rrunte mandru diadem de stele,
O aeaz-n tron de aur, s domneasc lumi rebele,
Si iubind-o rr margini, scrie: ,rivt ae oet.
Sau isand cu doina trist a oinicului de munte,
Visul apelor adance i a stancelor crunte,
Visul selbelor btrane de pe umerii de deal,
Ll deteapt-n sanul nostru dorul (rii cei strbune,
Ll reoac-n dulci icoane a istoriei minune,
Vremea lui Steran cel Mare, zimbrul sombru i regal.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Iar noi noi, epigonii... Sim(iri reci, harre zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi btrane, urate,
Mti razande, puse bine pe-un caracter inimic,
Dumnezeul nostru: umbr, patria noastr: o rraz,
n noi totul e spoial, totu-i lustru rr baz,
Voi credea(i in scrisul ostru, voi vv creaev iv vivic!
Si de-aceea spusa oastr era sant i rrumoas,
Cci de min(i era gandit, cci din inimi era scoas,
$$
MIHAI LMINLSCU
Inimi mari, tinere inc, dei oi sunte(i btrani.
S-a intors maina lumii, cu oi riitorvt trece,
`oi suntem iari trecvtvt, rr inimi, trist i rece,
Noi in noi n-aem nimica, totu-i calp, totu-i strin!
Voi, pierdu(i in ganduri sante, conorbea(i cu idealuri,
Noi carpim cerul cu stele, noi manjim marea cu aluri,
Cci al nostru-i sur i rece - marea noastr-i de inghe(,
Voi urma(i cu rpejune cugetrile regine,
Cand, plutind pe aripi sante printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase oi asemenea merg(i.
Cu-a ei candel de aur palida in(elepciune,
Cu zambirea ei regal, ca o stea ce nu apune,
Lumina a ie(ii oastre drum de roze semnat.
Surletul ostru: un inger, inima oastr: o lir,
Ce la antul cald ce-o mic cantri molcome respir,
Ochiul ostru edea-n lume de icoane un palat.
Noi Priirea scruttoare ce nimica nu iseaz,
Ce tablourile minte, ce sim(irea simuleaz,
Priim reci la lumea asta - numim izionari.
O conen(ie e totul, ce-i azi drept maine-i minciun,
A(i luptat lupt deart, a(i anat (int nebun,
A(i isat zile de aur pe-ast lume de amar.
Moartea succede ie(ii, ia(a succede la moarte,
Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, alt soarte,
Oavevii din toate cele rac icoan i simbol,
Numesc sant, rrumos i bine ce nimic nu insemneaz,
$%
LUCLAlARUL
mpr(esc a lor gandire pe sisteme numeroase
Si pun haine de imagini pe cadarul trist i gol.
Ce e cugetarea sacr Combinare miestrit
Unor lucruri nexistente, carte trist i-ncalcit,
Ce mai mult o incirreaz cel ce rea a descirra.
Ce e poezia nger palid cu priiri curate,
Voluptos joc cu icoane i cu glasuri tremurate.
Strai de purpur i aur peste (rana cea grea.
Rmane(i dar cu bine, sante riri izionare,
Ce rcea(i alul s cante, ce punea(i steaua s zboare,
Ce crea(i o alt lume pe-ast lume de noroi,
Noi reducem tot la praul azi in noi, mani in ruin,
Proti i genii, mic i mare, sunet, surletul, lumin, -
1oate-s prar... vveai cvv ete... i ca dansa suntem noi.
$&
MIHAI LMINLSCU
Mortva et!
lclie de eghe pe umezi morminte,
Un sunet de clopot in orele srinte,
Un is ce ii moaie aripa-n amar,
Astrel ai trecut de al lumii hotar.
1recut-ai cand ceru-i campie senin,
Cu rauri de lapte i rlori de lumin,
Cand norii cei negri par sombre palate,
De luna regin pe rand izitate.
1e d ca o umbr de-argint strlucit,
Cu-aripi ridicate la ceruri pornit,
Suind, palid surlet, a norilor schele,
Prin ploaie de raze, ninsoare de stele.
O raz te-nal(, un cantec te duce,
Cu bra(ele albe pe piept puse cruce,
Cand torsul s-aude l-al rjilor caier
Argint e pe ape i aur in aer.
Vd surletu-(i candid prin spa(iu cum trece,
Priesc apoi lutul rmas... alb i rece,
Cu haina lui lung culcat in sicriu,
Priesc la surasu-(i rmas inc iu -
%
MIHAI LMINLSCU
Si-ntreb al meu surlet rnit de-ndoial,
De ce-ai murit, inger cu ra(a cea pal
Au nu ai rost jun, n-ai rost tu rrumoas
1e-ai dus spre a stinge o stea radioas
Dar poate acolo s rie castele
Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu rauri de roc i cu poduri de-argint,
Cu (rmuri de smirn, cu rlori care cant,
S treci tu prin ele, o srant regin,
Cu pr lung de raze, cu ochi de lumin,
n hain albastr stropit cu aur,
Pe rruntea ta pal cunun de laur.
O, moartea e-un chaos, o mare de stele,
Cand ia(a-i o balt de ise rebele,
O, moartea-i un secol cu sori inrlorit,
Cand ia(a-i un basmu pustiu i urat. -
Dar poate... o! capu-mi pustiu cu rurtune,
Gandirile-mi rele sugrum cele bune...
Cand sorii se sting i cand stelele pic,
mi ine a crede c toate vivica.
Se poate ca bolta de sus s se sparg,
S cad nimicul cu noaptea lui larg,
S d cerul negru c lumile-i cerne
Ca przi trecatoare a mor(ii eterve...
%
LUCLAlARUL
S-atunci de-a ri astrel... atunci in ecie
Surlarea ta cald ea n-o s inie,
Atunci graiu-(i dulce in eci este mut...
Atunci acest inger n-a rost decat lut.
Si totui, (ran rrumoas i moart,
De racla ta razim eu harra mea spart
Si moartea ta n-o plang, ci vai rericesc
O raz rugit din chaos lumesc.
S-apoi... cine tie de este mai bine
A ri sau a nu ri... dar tie oricine
C ceea ce nu e, nu simte dureri,
Si vvtte dureri-s, pu(ine plceri.
A ri Nebunie i trist i goal,
Urechea te minte i ochiul te-nal,
Ce-un secol ne zice ceilal(i o deszic.
Dect vv ri arbaa, vai bive vivic.
Vd ise-ntrupate gonind dup ise,
Pan` dau in morminte ce-ateapt deschise,
Si nu tiu gandirea-mi in ce o s stang:
S rad ca nebunii S-i blestem S-i plang
La ce... Oare totvt nu e nebunie
Au moartea ta, inger, de ce ru s rie
Au e ev in lume 1u chip zambitor,
1rit-ai anume ca astrel s mori
De e sens intr-asta, e-ntors i ateu,
Pe palida-(i rrunte nu-i scris Dumnezeu.
%
MIHAI LMINLSCU
Iver ae aa
Cand surletu-mi noaptea eghea in estaze,
Vedeam ca in is pe-al meu inger de paz,
ncins cu o hain de umbre i raze,
C-asupr-mi c-un zambet aripele-a-ntins,
Dar cum te zui intr-o palid hain,
Copil cuprins de dor i de tain,
lugi acel inger de ochiu-(i inins.
Lti demon, copil, c numai c-o zare
Din genele-(i lunge, din ochiul tu mare
lcui pe-al meu inger cu spaim s zboare,
Ll, eghea mea srant, amicul ridel
Ori poate!... O,-nchide lungi genele tale,
S pot recunoate trsurile-(i pale,
Cci tu - tv e,ti et.
%!
LUCLAlARUL
`oatea...
Noaptea potolit i ant arde rocul in cmin,
Dintr-un col( pe-o sor ro eu in ra(a lui priesc,
Pan` ce mintea imi adoarme, pan` ce genele-mi clipesc,
Lumanarea-i stins-n cas... somnu-i cald, molatic, lin.
Atunci tu prin intuneric te apropii surazand,
Alb ca zpada iernei, dulce ca o zi de ar,
Pe genunchi imi ezi, iubito, bra(ele-(i imi inconjoar
Gatul... iar tu cu iubire prieti ra(a mea plind.
Cu-ale tale bra(e albe, moi, rotunde, parrumate,
1u grumazul mi-l inln(ui, pe-al meu piept capul (i-l culci,
S-apoi ca din is trezit, cu manu(e albe, dulci,
De pe rruntea mea cea trist tu dai i(ele-ntr-o parte.
Netezeti incet i lene rruntea mea cea linitit
Si gandind c dorm, ireato, apei gura ta de roc
Pe-ai mei ochi inchii ca somnul i pe rrunte-mi in mijloc
Si surazi, cum rade isul intr-o inim-ndrgit.
O! desmiard, pan` ce rruntea-mi este neted i lin,
O! desmiard, pan-eti jun ca lumina cea din soare,
Pan-eti clar ca o rou, pan-eti dulce ca o rloare,
Pan` nu-i ra(a mea zbarcit, pan` nu-i inima btran.
%"
MIHAI LMINLSCU
ietvt
Nilul mic aluri blonde pe campii cuprini de maur,
Peste el cerul d-Lgipet desrcut in roc i aur,
Pe-al lui maluri glbii, ese, sturul crete din adanc,
llori, juaeruri in aer, sclipesc tainice in soare,
Unele-albe, nalte, rragezi, ca argintul de ninsoare,
Alte roii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plang.
Si prin turele de mturi, ce cresc erzi, adance, dese,
Psri imblanzite-n cuiburi distind penele alese,
Ciripind cu ciocu-n soare, gugiulindu-se cu-amor.
necat de ecinici isuri, rsrit din srinte-izoar,
Nilul mic-a lui legend i oglinda-i galben-clar
Ctre marea linitit ce ineac al lui dor.
De-a lui maluri sunt unite campii erzi i (ri rerice,
Memris colo-n deprtare, cu zidirile-i antice,
Mur pe mur, stanc pe stanc, o cetate de gigan(i -
Sunt gandiri arhitehtonici de-o groza mre(ie!
Au zidit munte pe munte in antica lor trurie,
I-a-mbrcat cu-argint ca-n soare s luceasc intr-un lan(
Si s par rsrit din isrile pustiei,
Din nisipuri argintoase in micarea ijeliei,
Ca un gand al mrii srinte, rerlectat de cerul cald
%#
LUCLAlARUL
S-aruncat in deprtare... Colo se ridic trurae
Si eterne ca i moartea piramidele-uriae,
Racle ce incap in ele epopeea unui scald.
Se-nsereaz... Nilul doarme i ies stelele din strung,
Luna-n mare ii arunc chipul i prin nori le-alung.
Cine-a deschis piramida i-nuntru a intrat
Lste regele: in hain de-aur ro i pietre scumpe,
Ll intr s ad-acolo tot trecutul. - I se rumpe
Al lui surlet cand priete peste-al remurilor ad.
n zadar guern regii lumea cu in(elepciune,
Se-nmul(esc semnele rele, se-mpu(in raptele bune,
n zadar caut-al ie(ii in(eles nedezlegat.
Iese-n noapte... -a lui umbr lung-ntins se desroar
Pe-ale Nilului lungi aluri. - Astrel pe-unde de popoar
Umbra gandurilor regii se arunc-ntunecat.
Ale piramidei isuri, ale Nilului reci unde,
Ale trestiilor sunet ce sub luna ce ptrunde
Par a ri snopuri gigantici de lungi suli(e de-argint,
1oat-a apei, a pustiei i a nop(ii mre(ie
Se unesc s-mbrace mandru eche-acea-impr(ie,
S inie in deerturi ir de isuri ce te mint.
Raul srant ne poestete cu-ale undelor lui gure
De-a izorului su tain, despre remi apuse, sure,
Surletul se-mbat-n isuri care-alunec in zbor.
Palmii risipi(i in cranguri auri(i de-a lunei raz,
Nal( zeltele lor trunchiuri.- Noaptea-i clar, luminoas,
Undele iseaz spume, cerurile-nir nori.
%$
MIHAI LMINLSCU
Si in templele mre(e, colonade-n marmuri albe,
Noaptea zeii se preimbl in estmintele lor dalbe,
Si al preo(ilor cantec sun-n harre de argint,
Si la antul din pustie, la rcoarea nop(ii brun,
Piramidele din cretet aiurind i jalnic sun
Si slbatec se plang regii in giganticul mormant.
n zidirea cea antic, sus in rrunte-i turnul maur.
Magul priiea pe ganduri in oglinda lui de aur,
Unde-a cerului mii stele ca-ntr-un centru se adun.
Ll in mic priete-acolo cile lor tinuite
Si cu arga zugrete drumurile lor gsite:
Au arlat samburul lumii, tot ce-i drept, rrumos i bun.
Si se poate ca spre rul unei gin(i ereminate,
Regilor pta(i de crime, preo(imei desrranate,
Magul, paza rzbunrii, a cetit semnul intors,
S-atunci antul ridicat-a tot nisipul din pustiuri,
Astupand cu el orae, ca gigantice sicriuri
Unei gin(i ce rr ia(-ngreuia pmantul stors.
Uraganu-acum alearg pan` ce caii lui ii crap
Si in Nil numai deertul nisipiul i-l adap,
Aternandu-l peste campii cei odat inrlori(i.
Memris, 1eba, (ara-ntreag coperit-i de ruine,
Prin deert strbat slbatec mari ramilii beduine,
Sorind ia(a lor de basme pe campie nisipi(i.
Dar -acum turburand stele pe-ale Nilului lungi unde,
Noaptea rlamingo cel rou apa-ncet, incet ptrunde,
%%
LUCLAlARUL
S-acum luna argintete tot Lgipetul antic,
S-atunci surletul iseaz toat-istoria streche,
Glasuri din trecut strbate l-a prezentului ureche,
Din a alurilor srad prorociri se aridic.
S-atunci Memris se inal(, argintos gand al pustiei,
nchegare miestrit din surlarea ijeliei...
Beduini ce stau in lun, o minune o priesc,
Poestindu-i basme mandre imbrcate-n rlori i stele
De oraul care iese din pustiile de jele,
Din pmant i de sub mare s-aud sunete ce cresc.
Marea-n rund clopote are care sun-n orice noapte,
Nilu-n rund grdine are, pomi cu mere de-aur coapte,
Sub nisipul din pustie curundat e un popor,
Ce cu-oraele-i deodat se trezete i se duce
Sus in cur(ile din Memris, unde-n sli lumin luce,
Li petrec in in i-n chiot orice noapte pan-in zori.
%&
MIHAI LMINLSCU
Cvetarite arvavvtvi Diovi
Ah! garara pantecoas doar de srenic mai e bun!
Si mucoasa lumanare sraraind sul i-l arde.
Si-n aceast srcie, te inspir, cant, barde -
Bani n-am mai zut de-un secol, in n-am mai but de-o lun.
Un regat pentru-o (igar, s-implu norii de zpad
Cu himere!... Dar de unde Scar(aie de ant rereasta,
n pod miaun motanii - la curcani ant-i creasta
Si cu pasuri melancolici meditand imbl-n ograd.
Uh! ce rrig... imi d surlarea, - i cciula cea de oaie
Pe urechi am tras-o zdran - iar de coate nici c-mi pas,
Ca (iganul, care bag degetul prin rara cas
De nod - cu-a mele coate eu cerc remea de se-nmoaie.
Cum nu sunt un oarec, Doamne - mcar totui are blan.
Mi-a manca cr(ile mele - nici c mi-ar psa de ger...
Mi-ar prea superb, dulce o bucat din Homer,
Un palat, borta-n prete i neasta - o icoan.
Pe pre(i cu colb, pe podul cu lungi panze de painjen
Roiesc ploni(ele roii, de (i-i drag s te-ui(i la ele!
Greu li-i de mindir de paie, i apoi din biata-mi piele
Nici c au ce s mai sug. - ntr-un roi mai de un stanjen
%'
LUCLAlARUL
Au ieit la promenad - ce petrecere gentil!
Ploni(a ceea-i btran, cuios in mers pete,
Cela-i caaler... e iute... oare tie rran(uzete
Cea ce-ncunjur mul(imea i-o romantic copil.
Bruh! mi-i rrig. - Iat pe man cum codete-un negru purec,
S-mi moi degetul in gur - am s-l prind - ba las`, sracul!
Pripit la reo remeie, tiu c ar edea pe dracul,
Dar eu - ce-mi pas mie - bietul ins! la ce s-l purec
Si motanul toarce-n sob de blazat ce-i. - Mi motane,
Vino-ncoa s stm de orb, unice amic i ornic.
De-ar ri-n lume-un sat de ma(e, zu! c-n el te-a pune ornic,
Ca s tii i tu odat boieria ce-i, srmane!
Oare ce gandete hatrul de st ghem i toarce-ntruna
Ce idei se-nir dulce in ma(easca-i rantazie
Vreo cucoan cu-alb blan cu amoru-i il imbie,
Rendez-ous i-a dat in ur, ori in pod, in gun
De-ar ri-n lume numai ma(e - tot poet a ri 1otuna:
Mieunand in ode nalte, tragic miorlind - un Garrick,
Ziua tologit in soare, pandind cozile de oaric,
Noaptea-n pod, cerdac i streini heinizand duios la lun.
lilosor de-a ri - sim(irea-mi ar ri ecinic la aman!
n prelegeri populare idealele le apr
Si junimei generoase, domnioarele ce scapr,
Le art c lumea is e - un is sarbd - de motan.
&
MIHAI LMINLSCU
Sau ca pop colo-n templul, inchinat riin(ei, care
Dup chip -asemnare a creat ma(escul neam,
A striga: o, motnime! motnime! Vai... Haram
De-al tu surlet, motnime, nepostind postul cel mare.
Ah! Sunt printre oi de-aceia care nu cred tabla legii,
lirea mai presus de rire, mintea mai presus de minte,
Ce destinul motnimei il desrur-nainte!
Ah! atei, nu tem ei iadul -a lui Duhuri - liliecii
Anathema sit! - S-l scuipe oricare motan de treab,
Nu ede(i ce-n(elepciune e-n rptura oastr chiar
O, motani rr de surlet! - La zgariet el -a dat ghear
Si la tors -a dat muste(e - re(i s-l pipi(i cu laba
Ii! c in clondir se stinge cpe(elul de lumin!
Moule, mergi de te culc, nu ezi c s-a-ntunecat
S ism raori i aur, tu-n cotlon i eu in pat.
De-a putea s dorm incaltea. - Somn, a gandului odin,
O, acopere riin(a-mi cu-a ta mut armonie,
Vino somn - ori ino moarte. Pentru mine e totuna:
De-oi petrece-nc cu ma(e i cu pureci i cu luna,
Or de nu - cui ce-i aduce - Poezie - srcie!
&
LUCLAlARUL
Iver ,i aevov
Noaptea-n Doma intristat, prin lumini inglbenite
A rcliilor de cear care ard lang altare -
Pe cand bolta-n rundul Domei st intunecoas, mare,
Neptruns de-ochii roii de pe mucuri ostenite,
n biserica pustie, lang arcul in prete,
Genuncheat st pe trepte o copil ca un inger,
Pe-a altarului icoan in de raze roii rrangeri,
Palid i mohorat Maica Domnului se ede.
O rclie e inript intr-un stalp de piatr sur,
Lucii picturi de smoal la pmant cad sraraind
Si cununi de rlori uscate raaiesc amirosind
S-a copilei rugciune tainic opotit murmur.
Curundat in intuneric, lang-o cruce mrmurit,
ntr-o umbr neagr, deas, ca un demon t egheaz,
Coatele pe bra(ul crucii le destinde i le-aaz,
Ochii curunda(i in capu-i, rruntea trist i-ncre(it.
Si brbia lui s-apas de al pietrei umr rece,
Prul su negru ca noaptea peste-al marmurei bra( alb,
Abia candela cea trist cu rerlectul ei roz-alb
Bland o raz mai arunc ce peste-a lui ra( trece.
&
MIHAI LMINLSCU
a un inger ce se roag - t un demon ce iseaz,
a o inim de aur - t un surlet apostat,
t in umbra lui ratal, st-ndrtnic rezemat -
La picioarele Madonei, trist, srant, a egheaz.
Pe un mur inalt i rece de o marmur curat,
Alb ca zpada iernei, lucie ca apa lin,
Se rsrrange ca-n oglind a copilei umbr plin -
Umbra ei, ce ca i dansa st in rug-ngenuncheat.
Ce-(i lipsete oare (ie, blond copil cu-a ta mrire,
Cu de marmur-alb ra( i cu mainile de cear,
Vl - o negur diaran mestecat-n stele, clar
L priirea-(i inocent sub a genelor umbrire,
Ce-(i lipsete s rii inger - aripi lungi i constelate.
Dar ce d: Pe-a umbrei tale umeri ii ce se intinde
Dou umbre de aripe ce se mic tremurande,
Dou aripe de umbr ctre ceruri ridicate.
O, nu-i umbra ei aceea - este ingeru-i de paz,
Lang marmura cea alb d riin(a-i aerian.
Peste ia(a-i inocent, ia(a lui cea sant plan,
Lang dansa el se roag, lang ea ingenuncheaz.
Dar de-i umbra ei aceea - atunci a un inger este,
ns aripile-i albe lumea-a le edea nu poate,
Muri srin(i(i de-a omenirii rugciuni indelungate
Vd aripele-i diarane i de dansele dau este.
&!
LUCLAlARUL
1e iubesc! - era s strige demonul in a lui noapte,
Dar umbra-naripat a lui buze le inmoaie,
Nu spre-amor, spre-nchinciune el genunchii-i incooaie
Si ascult dus din lume a ei dulci i timizi oapte.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a - O riic e de rege, blond-n diadem de stele,
1rece-n lume rericit, inger, rege i remeie,
t rscoal in popoare a distrugerii scanteie
Si in inimi pustiite samn gandiri rebele.
Despr(i(i de-a ie(ii aluri, intre el i intre dansa
Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor,
Cateodat` - dei arare - se-ntalnesc, i ochii lor
Se priesc, par a se soarbe in dorin(a lor aprins.
Ochii ei cei mari, albatri, de blande(e dulci i moi,
Ce adanc ptrund in ochii lui cei negri rurtunoi!
Si pe ra(a lui cea slab trece-uor un nour ro -
Se iubesc... Si ce departe sunt deolalt amandoi!
A enit un rege palid, i coroana sa antic,
Grea de glorii i putere, l-a ei poale-ar ri depus,
Pe-ale tronului cooare ea piciorul de-ar ri pus
Si in mana-i insceptrat, mana ei ingust, mic.
Dar nu - mute rmas-au buzele-i abia deschise,
Mut inima in pieptu-i, mana ei tras-ndrt.
n a surletului tain, ea iubea. Clar i incet
Se iea ra(a de demon recioretilor ei ise.
&"
MIHAI LMINLSCU
La-l edea micand poporul cu idei reci, indrzne(e,
Ce puternic e - gandi ea, cu-amoroas dulce spaim,
Ll prezentul il rscoal cu-a gandirilor lui raim
Contra tot ce grmdir eacuri lungi i rrun(i mre(e.
Ll ades suit pe-o piatr cu turbare se-nroar
n stindardul ro i rruntea-i aspr-adanc, incre(it,
Prea ca o noapte neagr de rurtune-acoperit,
Ochii rulgerau i orba-i trezea ruria ulgar.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pe un pat srac asud intr-o lung agonie
1anrul. O lamp-ntinde limb-aar i sub(ire,
Sraraind in aer bolna. - Nimeni nu-i tie de tire,
Nimeni soarta-i n-o-mblanzete, nimeni rruntea nu-i
mangaie.
Ah! acele ganduri toate indreptate contra lumei,
Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrcate
Cu-a lui Dumnezeu numire - astzi toate-s indreptate
Contra inimii murinde, surletul or s-i sugrume!
A muri rr speran(! Cine tie-amrciunea
Ce-i ascuns-n aste orbe - S te sim(i neliber, mic,
S ezi marile-aspira(ii c-s reduse la nimic,
C domnesc in lume rele cror nu te po(i opune,
C-opunandu-te la ele, tu ia(a-(i risipeti -
Si cand mori s ezi c-n lume ie(uit-ai iv aaar:
O astrel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mai crud nici e cu putin(. ivti ca vivica vv e,ti.
&#
LUCLAlARUL
Si acele ganduri negre mai nici a muri nu-l las.
Cum a intrat el in ia( Cat amor de drept i bine,
Cat sincer rr(ie adusese el cu sine!
Si rsplata - Amrarea, care surletu-i apas.
Dar prin negurile negre, care ochii ii acopr,
Se apropie-argintoas umbra nalt-a unui inger,
Se aaz lin pe patu-i, ochii lui orbi(i de plangeri
La-i srut. De pe danii negurile se descopr...
Lste a. C-o mul(umire adanc, nemaisim(it,
Ll in ochii ei se uit. - Mandr-i de induioere,
Ceasul ultim ii impac toat ia(a-i de durere,
Ah! optete el pe moarte - cine eti ghicesc, iubit.
Am urmat pmantul ista, remea mea, ia(a, poporul
Cu gandirile-mi rebele contra cerului deschis,
Ll n-a rut ca s condamne pe demon, ci a trimis
Pre un inger s m-mpace, i-mpcarea-i... e amorul.
&$
MIHAI LMINLSCU
toare atbatra
- Iar te-ai curundat in stele
Si in nori i-n ceruri nalte
De nu m-ai uita incalte,
Surletul ie(ii mele.
n zadar rauri in soare
Grmdeti-n a ta gandire
Si campiile asire
Si intunecata mare,
Piramidele-nechite
Urc-n cer arrul lor mare -
Nu cta in deprtare
lericirea ta, iubite!
Astrel zise mititica,
Dulce netezindu-mi prul.
Ah! ea spuse aderul,
Lu am ras, n-am zis nimica.
- Hai in codrul cu erdea(,
Und-izoare plang in ale,
Stanca st s se prale
n prpastia mrea(.
&%
LUCLAlARUL
Acolo-n ochi de pdure,
Lang balta cea senin
Si sub trestia cea lin
Vom edea in roi de mure.
Si mi-i spune-atunci poeti
Si minciuni cu-a ta guri(,
Lu pe-un rir de romani(
Voi cerca de m iubeti.
Si de-a soarelui cldur
Voi ri roie ca mrul,
Mi-oi desrace de-aur prul,
S-(i astup cu dansul gura.
De mi-i da o srutare,
Nime-n lume n-a s-o tie,
Cci a ri sub plrie -
S-apoi cine treab are!
Cand prin crengi s-a ri iit
Luna-n noaptea cea de ar,
Mi-i (inea de subsuoar,
1e-oi (inea de dup gat.
Pe crare-n bol(i de rrunze,
Apucand spre sat in ale,
Ne-om da srutri pe cale,
Dulci ca rlorile ascunse.
&&
MIHAI LMINLSCU
Si sosind l-al por(ii prag,
Vom orbi-n intunecime:
Grija noastr n-aib-o nime,
Cui ce-i pas c-mi eti drag
nc-o gur - i dispare...
Ca un stalp eu stam in lun!
Ce rrumoas, ce nebun
L albastra-mi, dulce rloare!
. . . . . . . . . . . . . . .
Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastr -
lloare-albastr! rloare-albastr!...
1otui este trist in lume!
&'
LUCLAlARUL
Ivarat ,i rotetar
Pe bnci de lemn, in scunda taern mohorat,
Unde ptrunde ziua printre rereti murdare,
Pe lang mese lunge, sttea posomorat,
Cu re(e-ntunecoase, o ceat pribegit,
Copii sraci i sceptici ai plebei proletare.
Ah! - zise unul - spune(i c-i omul o lumin
Pe lumea asta plin de-amaruri i de chin
Nici o scanteie-ntr-insul nu-i candid i plin,
Murdar este raza-i ca globul cel de tin,
Asupra crui dansul domnete pe deplin.
Spune(i-mi ce-i dreptatea - Cei tari se ingrdir
Cu-aerea i mrirea in cercul lor de legi,
Prin bunuri ce rurar, in eci ezi cum conspir
Contra celor ce danii la lucru-i osandir
Si le subjug munca ie(ii lor intregi.
Unii plini de plcere petrec a lor ia(,
1rec zilele oioase i orele surad.
n cupe in de ambr - iarna grdini, erdea(,
Vara petreceri, Alpii cu rrun(ile de ghea( -
Li rac din noapte ziu -a zilei ochi inchid.
'
MIHAI LMINLSCU
Virtutea pentru danii ea nu exist. ns
V-o predic, cci trebui s rie bra(e tari,
A statelor greoaie care trebuie-mpinse
Si trebuiesc luptate rzboaiele aprinse,
Cci roi murind in sange, ei pot s rie mari.
Si rlotele puternice -armatele rloase,
Coroanele ce regii le pun pe rruntea lor,
S-acele milioane, ce in grmezi luxoase
Sunt stranse la bogatul, pe cel srac apas,
Si-s supte din sudoarea prostitului popor.
Religia - o rraz de danii inentat
Ca cu a ei putere s aplece-n jug,
Cci de-ar lipsi din inimi speran(a de rsplat,
Dup ce-amar muncir(i mizeri ia(a toat,
A(i mai purta osanda ca ita de la plug
Cu umbre, care nu sunt, -a-ntunecat ederea
Si -a rcut s crede(i c e(i ri rsplti(i...
Nu! moartea cu ia(a a stins toat plcerea -
Cel ce in ast lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, cci vorti sunt cei muri(i.
Minciuni i rraze-i totul ce statele sus(ine,
Nu-i ordinea rireasc ce ei a ri sus(in,
Aerea s le aperi, mrirea -a lor bine,
Li bra(ul tu inarm ca s loeti in tine,
Si pe oi contra oastr la lupt ei man.
'
LUCLAlARUL
De ce s ri(i oi sclaii milioanelor neraste,
Voi, ce din munca oastr abia pute(i tri
De ce boala i moartea s rie partea oastr,
Cand ei in bog(ia cea splendid i ast
Petrec ca i in ceruri, n-au timp nici de-a muri
De ce uita(i c-n oi e i numr i putere
Cand re(i, pute(i prea lesne pmantul s-mpr(i(i.
Nu le mai race(i ziduri unde s-nchid-aere,
Pe oi unde s-nchid, cand impini de durere
Ve(i crede c-ae(i dreptul i oi ca s tri(i.
Li ingrdi(i de lege, plcerilor se las,
Si sucul cel mai dulce pmantului i-l sug,
Li cheam-n oluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a oastre riici rrumoase:
lrumse(ile-ne tineri btranii lor distrug.
Si de-ntreba(i atuncea, ou ce rmane
Munca, din care danii se-mbat in plceri,
Robia ia(a toat, lacrimi pe-o neagr pane,
Copilelor ptate mizeria-n ruine...
Li tot i oi nimica, ei cerul, oi dureri!
De lege n-au neoie - irtutea e uoar
Cand ai ce-(i trebuiete... Iar legi sunt pentru roi,
Vou pune lege, pedepse msoar
Cand mana -o intinde(i la bunuri zambitoare,
Cci nu-i iertat nici bra(ul teribilei neoi.
'
MIHAI LMINLSCU
Zdrobi(i oranduiala cea crud i nedreapt,
Ce lumea o imparte in mizeri i boga(i!
Atunci cand dup moarte rsplat nu -ateapt,
lace(i ca-n ast lume s aib parte dreapt,
Lgal riecare, i s trim ca rra(i!
Srrma(i statuia goal a Venerei antice,
Arde(i acele panze cu corpuri de ninsori,
Lle starnesc in surlet ideea nererice
A perrec(iei umane i ele rac s pice
n ghearele uzurei copile din popor!
Srrma(i tot ce a(a( inima lor bolna,
Srrma(i palate, temple, ce crimele ascund,
Zarli(i statui de tirani in roc, s curg la,
S spele de pe pietre pan i urma scla
Celor ce le urmeaz pan` la al lumii rund!
Srrma(i tot ce arat mandrie i aere,
O! dezbrca(i ia(a de haina-i de granit,
De purpur, de aur, de lacrimi, de urat -
S rie un is numai, s rie o prere,
Ce rr` de patimi trece in timpul nesrarit.
Zidi(i din drmture gigantici piramide
Ca un vevevto vori pe al istoriei plan,
Aceasta este arta ce surletu-(i deschide
Naintea eciniciei, nu corpul gol ce rade
Cu mutra de andut, cu ochi il i iclean.
'!
LUCLAlARUL
O! aduce(i potopul, destul oi ateptar(i
Ca s ede(i ce bine prin bine o s ias`,
Nimic... Locul hienei il lu cel orbare(,
Locul cruzimii echie, cel lins i pizmtare(,
lormele se schimbar, dar rul a rmas.
Atunci e(i intoarce la remile-aurite,
Ce mitele albastre ni le optesc ades,
Plcerile egale egal or ri-mpr(ite,
Chiar moartea cand a stinge lampa ie(ii rinite
Vi s-a prea un inger cu prul blond i des.
Atunci e(i muri lesne rr de-amar i grij,
leciorii-or tri-n lume cum oi a(i ie(uit,
Chiar clopotul n-a plange cu limba lui de spij
Pentru acel de care norocul au grij,
Nimeni de-a plange n-are, el traiul i-a trit.
Si boale ce mizeria -aerea nerireasc
Le nasc in oameni, toate cu-ncetul s-or topi,
Va crete tot ce-n lume este menit s creasc,
Va bea pan-in rund cupa, pan` a rea s-o zdrobeasc,
Cci a muri cand nu a aea la ce tri.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pe malurile Seinei, in raeton de gal,
Cezarul trece palid, in ganduri adancit,
Al undelor greu uiet, uirea in granit
A sute d-echipajuri, gandirea-i n-o inal,
Poporul loc ii race tcut i umilit.
'"
MIHAI LMINLSCU
Zambirea lui deteapt, adanc i tcut,
Priirea-i ce citete in surlete-omeneti,
Si mana-i care poart destinele lumeti,
Cea grup zdren(uit in cale-i o salut.
Marireai e iv taiva teata ae ace,ti.
Conins ca oi el este-n nl(imea-i solitar
Lipsit de iubire, cum c principiul ru,
Nedreptul i minciuna al lumii duce rrau,
Istoria uman in eci se desroar,
Poestea-i a ciocanului ce cade pe ilu.
Si el - el arrul mandru al celor ce apas -
Salut-n a lui cale pe-aprtorul mut.
De a(i lipsi din lume, oi cauza-ntunecoas
De rsturnri mre(e, mrirea-i radioas,
Cezarul, chiar cezarul de mult ar ri czut.
Cu ale oastre umbre nimica creztoare,
Cu zambetu- rece, de mil prsit,
Cu mintea de dreptate i bine raztoare,
Cu umbra oastr numai, puteri ingrozitoare,
La jugu-i el silete pe cei ce l-au urat.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Parisul arde-n aluri, rurtuna-n el se scald,
1urnuri ca racle negre trsnesc arzand in ant -
Prin limbile de rlcri, ce-n aluri se rrmant,
Rcnete, uiet de-arme ptrund marea cea cald,
Lul e un cadaru, Paris - al lui mormant.
'#
LUCLAlARUL
Pe stradele-ncruite de rlcri orbitoare,
Sui(i pe baricade de bulgri de granit,
Se mic batalioane a plebei proletare,
Cu cume rrigiene i arme lucitoare,
Si clopote de-alarm rsun rguit.
Ca marmura de albe, ca ea nepstoare,
Prin aerul cel rou, remei trec cu-arme-n bra(,
Cu pr bogat i negru ce pe-umeri se coboar
Si sanii lor acopr - e ur i turbare
n ochii lor cei negri, adanci i dispera(i.
O! lupt-te-nlit in pletele-(i bogate,
Lroic este astzi copilul cel pierdut!
Cci rlamura cea ro cu umbra-i de dreptate
Srin(ete-a ta ia( de tin i pcate,
Nu! nu eti tu de in, ci cei ce te-au andut!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Scanteie marea lin, i placele ei sure
Se mic una pe alta ca pturi de cristal
Prin lunce prlite, din tainica pdure
Apare luna mare campiilor azure,
mplandu-le cu ochiul ei mandru, triumral.
Pe undele incete ii mic legnate
Corbii inechite scheletele de lemn,
1recand incet ca umbre - (in panzele umrlate
n ra(a lunei, care prin ele-atunci strbate,
Si-n roat de roc galben st ra(a-i ca un semn.
'$
MIHAI LMINLSCU
Pe maluri zdrumicate de aiurirea mrii
Cezaru-nc egheaz la trunchiul cel plecat
Al salciei pletoase - i-ntinse-a apei arii
n cercuri rulgerande se pleac lin surlrii
A zerirului nop(ii i sun caden(at.
i pare c prin aer in noaptea instelat,
Clcand pe arr de codri, pe-a apelor mriri,
1recea cu barba alb - pe rruntea-ntunecat
Cununa cea de paie ii atarna uscat - Moneagul rege Lear.
Uimit priea cezarul la umbra cea din nouri,
Prin cre(i ai crei stele lin tremurand transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A ie(ii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce imbrac o lume de amar:
n orice om o lume ii race incercarea,
Btranul Demiurgos se opintete-n an,
n orice minte lumea ii pune intrebarea
Din nou: de unde ine i unde merge rloarea
Dorin(elor obscure sdite in noian
Al lumii-ntregul sambur, dorin(a-i i mrirea,
n inima oricrui i-ascuns i tritor,
Zarlire hazardat, cum pomu-n inrlorire
n orice rloare-ncearc intreag a sa rire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.
Astrel umana road in calea ei inghea(,
Se petriric unul in scla, altu-mprat,
'&
MIHAI LMINLSCU
Acoperind cu noime srmana lui ia(
Si artand la soare-a mizeriei lui ra( -
la(a - cci in(elesul i-acelai la to(i dat.
n eci aceleai doruri mascate cu-alt hain,
Si-n toat omenirea in eci acelai om -
n multe rorme-apare a ie(ii crud tain,
Pe to(i ea ii inal, la nime se distain,
Dorin(i nemrginite plantand intr-un atom.
Cand tii c isu-acesta cu moarte se srarete,
C-n urm-(i rman toate astrel cum sunt, de dregi
Oricat ai drege-n lume - atunci te obosete
Lterna alergare... -un gand te-ademenete:
Ca ri at vortiieterve e riata tvviivtrei.
''
LUCLAlARUL
atrvvo aiv tei
- Blanca, arl c din leagn
Domnul este al tu mire,
Cci nscut eti, copil,
Din nerednic iubire,
Mani in schit la sranta Ana
Vei gsi la cel din stele
Mangaierea ie(ii tale,
Mantuirea re(ei mele.
- Nu oi, tat, s usuce
Al meu surlet tanr, esel:
Lu iubesc anatul, jocul,
1raiul lumii al(ii lese-l.
Nu oi prul s mi-l taie,
Ce-mi ajunge la clcaie,
S orbesc cetind pe carte
n rum ant de tmaie.
- Stiu mai bine ce-(i priete,
Las` de-a lumii orice gand,
Mani in zori de zi pleca-om
Ctre schitul echi i srant.

MIHAI LMINLSCU
La aude - plange. Parc
i enea s plece-n lume,
Dus de pustie ganduri
Si de-un dor rr de nume.
Si plangand inrran calul,
Calul ei cel alb ca neaua,
i neteaz mandra coam
Si plangand ii pune eaua.
S-aant pe el i pleac,
Pru-n anturi, capu-n piept,
Nu se uit inainte-i
Nu priete indrpt.
Pe crri pierdute-n ale
Merge-n codri rr` de capt,
Cand a serei raze roii
Asrin(ind din ceruri scapt.
Umbra-n codri ici i colo
lulgereaz de lumine...
La trecea prin rrunza-n rreamt
Si prin murmur de albine,
n mijloc de codru-ajunse
Lang teiul nalt i echi,
Unde-izorul cel in raj
Sun dulce in urechi.

LUCLAlARUL
De murmur duios de ape
La trezit-atunci tresare,
Vede-un tanr, ce alturi
Pe-un cal negru st clare.
Cu ochi mari la ea se uit,
Plini de is, duioi plutind,
llori de tei in pru-i negru
Si la old un corn de-argint.
Si-ncepu incet s sune,
lermecat i dureros -
Inima-i cretea de dorul
Al strinului rrumos.
Prul lui i-atinge prul,
Si atunci c-obrazul ro
La apleac gene lunge
Peste ochii cuioi.
Iar pe buze-i trece-un zambet
necat, rermector,
Care gur-abia-i deschide,
Cea uscat de amor.
Cand cu totului rpit
Se-ndoi spre el din ele,
Ll inceat din cantare
Si-i gri cu grai de jele,

MIHAI LMINLSCU
S-o cuprinde de clare -
La se apr c-o man,
ns totui lui se las,
Simte inima c-i plin.
Si pe umrul lui cade
Al ei cap cu ra(a-n sus,
Pe cand caii pasc alturi,
La-l priea cu surlet dus.
Numai murmurul cel dulce
Din izorul rermecat
Asurzete melancolic
A lor surlet imbtat.
Lun-atunci din codri iese,
Noaptea toat st s-o ad,
Zugrete umbre negre
Pe camp alb ca de zpad.
Si mereu ea le lungete,
Si urcand pe cer le mut,
Dar ei trec, se pierd in codri
Cu ia(a lor pierdut.
La castel in poart calul
St a doua zi in spume,
Dar rrumoasa lui stpan
A rmas pierdut-n lume.
!
LUCLAlARUL
Metavcotie
Prea c printre nouri s-a rost deschis o poart,
Prin care trece alb regina nop(ii moart.
O, dormi, o, dormi in pace printre rclii o mie
Si in mormant albastru i-n panze argintie,
n mausoleu-(i mandru, al cerurilor arc,
1u adorat i dulce al nop(ilor monarc!
Bogat in intinderi st lumea-n promoroac,
Ce sate i campie c-un luciu l imbrac,
Vzduhul scanteiaz i ca unse cu ar
Lucesc zidiri, ruine pe campul solitar.
Si (intirimul singur cu strambe cruci egheaz,
O cucuaie sur pe una se aeaz,
Clopotni(a trosnete, in stalpi izbete toaca,
Si streziul demon prin aer cand s treac,
Atinge-ncet arama cu zim(ii-aripei sale
De-auzi din ea un aier, un aiurit de jale.
Biserica-n ruin
St cuioas, trist, pustie i btran,
Si prin rerestre sparte, prin ui (iuie antul -
Se pare c rjete i c-i auzi cuantul -
Nuntrul ei pe stalpii-i, pre(i, iconostas,
Abia conture triste i umbre au rmas,
Drept preot toarce-un greier un gand rin i obscur,
Drept dascl toac cariul sub inechitul mur.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
"
MIHAI LMINLSCU
Credin(a zugrete icoanele-n biserici -
Si-n surletu-mi pusese poetile-i reerici,
Dar de-ale ie(ii aluri, de al rurtunii pas
Abia conture triste i umbre-au mai rmas.
n an mai caut lumea-mi in obositul creier,
Cci rguit, tomnatec, rjete trist un greier,
Pe inima-mi pustie zadarnic mana-mi (iu,
La bate ca i cariul incet intr-un sicriu.
Si cand gandesc la ia(a-mi, imi pare c ea cur
ncet repoestit de o strin gur,
Ca i cand n-ar ri ia(a-mi, ca i cand n-a ri rost.
Cine-i acel ce-mi spune poestea pe de rost
De-mi (in la el urechea - i rad de cate-ascult
Ca de dureri strine... Parc-am murit de mult.
#
LUCLAlARUL
Craiaa aiv ore,ti
Neguri albe, strlucite
Nate luna argintie,
La le scoate peste ape,
Le intinde pe campie,
S-adun rlori in eztoare
De painjen tort s rump,
Si anin-n haina nop(ii
Boabe mari de piatr scump.
Lang lac, pe care norii
Au urzit o umbr rin,
Rupt de micri de aluri
Ca de bulgri de lumin,
Dandu-i trestia-ntr-o parte,
St copila lin plecat,
1randariri arunc roii
Peste unda rermecat.
Ca s ad-un chip, se uit
Cum alearg apa-n cercuri,
Cci rjit de mult e lacul
De-un cuant al srintei Miercuri,
$
MIHAI LMINLSCU
Ca s ias chipu-n ra(,
1randariri arunc tineri.
Cci rji(i sunt trandaririi
De-un cuant al srintei Vineri.
La se uit... Pru-i galben,
la(a ei lucesc in lun,
Iar in ochii ei albatri
1oate basmele s-adun.
%
LUCLAlARUL
acvt
Lacul codrilor albastru
Nureri galbeni il incarc,
1resrind in cercuri albe
Ll cutremur o barc.
Si eu trec de-a lung de maluri,
Parc-ascult i parc-atept
a din trestii s rsar
Si s-mi cad lin pe piept,
S srim in luntrea mic,
ngana(i de glas de ape,
Si s scap din man carma,
Si lope(ile s-mi scape,
S plutim cuprini de rarmec
Sub lumina blandei lune -
Vantu-n trestii lin roneasc,
Unduioasa ap sune!
Dar nu ine... Singuratic
n zadar suspin i surr
Lang lacul cel albastru
ncrcat cu rlori de nurr.
&
MIHAI LMINLSCU
Dorivta
Vino-n codru la izorul
Care tremur pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Si in bra(ele-mi intinse
S alergi, pe piept s-mi cazi,
S-(i desprind din cretet lul,
S-l ridic de pe obraz.
Pe genunchii mei edea-ei,
Vom ri singuri-singurei,
Iar in pr inriorate
Or s-(i cad rlori de tei.
lruntea alb-n prul galben
Pe-al meu bra( incet s-o culci,
Lsand prad gurii mele
Ale tale buze dulci...
Vom isa un is rerice,
ngana-ne-or c-un cant
Singuratece izoare,
Blanda batere de ant,
'
LUCLAlARUL
Adormind de armonia
Codrului btut de ganduri,
llori de tei deasupra noastr
Or s cad randuri-randuri.

MIHAI LMINLSCU
Cativ
,rile din poeste,
GAZLL
1oavva frvvete cotivaa,
vvvv rier vb o rivaa,
1vtvt atvic batev eavvri
Cv o vva trevvrvaa,
Iara tv ta vra obei
tai ca ovvvt a te rivaa.
Ce treari aiv ri aeoaata
1v avi a,iva iv tivaa -
ivbitvt care rive
De vitoc a te cvrivaa
\i iv fata ta frvvoaa
O a tie o otivaa,
a te rei e tive ivati
1iatoare, vrvaa.
I
Pe un deal rsare luna, ca o atr de jratic,
Rumenind strechii codri i castelul singuratic
S-ale raurilor ape, ce sclipesc rugind in ropot -
De departe-n i coboar tanguiosul glas de clopot,
Pe deasupra de prpstii sunt zidiri de cet(uie,
Ac(at de pietre sure un oinic cu greu le suie,
Aezand genunchi i man cand pe-un col(, cand pe alt col(,
Au ajuns s rup gratii ruginite-a unei bol(i
Si pe-a degetelor arruri in ietacul tinuit
Intr - unde zidul negru intr-un arc a-ncremenit.
Ci prin rlori intre(esute, printre gratii luna moale
Sriicioas i smerit i-au rsat razele sale,
Unde-ajung par ruite zid, podele, ca de crid,
Pe-unde nu - prea c umbra cu crbune-i zugrit.

LUCLAlARUL
Iar de sus pan-in podele un painjen prins de raj
A (esut sub(ire panz strezie ca o mreaj,
1remurand ea licurete i se pare a se rumpe,
ncrcat de o bur, de un colb de pietre scumpe.
Dup panza de painjen doarme rata de-mprat,
necat de lumin e intins in criat.
Al ei chip se zugrete plin i alb: cu ochiu-l msuri
Prin uoar-nine(ire a sub(irilor mtsuri,
Ici i colo a ei hain s-a desprins din sponci -arat
1rupul alb in goliciunea-i, cur(ia ei de rat.
Rsriratul pr de aur peste perini se-mprtie,
1ampla bate linitit ca o umbr iorie,
Si sprancenele arcate rruntea alb i-o incheie,
Cu o singur trsur miestrit le incondeie,
Sub pleoapele inchise globii ochilor se bat,
Bra(ul ei atarn lene peste marginea de pat,
De a arstii ei cldur rragii sanului se coc,
A ei gur-i descletat de-a surlrii sale roc,
La zambind ii mic dulce a ei buze mici, sub(iri,
Iar pe patu-i i la capu-i presura(i-s trandariri.
Iar oinicul s-apropie i cu mana sa el rumpe
Panza cea acoperit de un colb de pietre scumpe:
A rrumse(ii haruri goale ce sim(irile-i adap,
ncperile gandirii mai nu pot s le incap.
Ll in bra(e prinde rata, peste ra( i se-nclin,
Pune gura lui rierbinte pe-a ei buze ce suspin,
Si inelul scump i-l scoate de pe degetul cel mic -
S-apoi pleac iar in lume nzdranul cel oinic.

MIHAI LMINLSCU
II
La a doua zi se mir cum de rirele sunt rupte,
Si-n oglind-ale ei buze ede inete i supte -
La zambind i trist se uit, opotete bland din gur:
- Zburtor cu negre plete, in` la noapte de m rur.
III
liecine cum i-e rerea, despre rete sam deie-i -
Dar ea seamn celora indrgi(i de singuri ei-i.
Si Narcis zandu-i ra(a in oglinda sa, izorul,
Singur ruse indrgitul, singur el indrgitorul.
Si de s-ar putea pe dansa cinea ca s o prind,
Cand cu ochii mari, slbateci se priete in oglind,
Sub(iindu-i gura mic i chemandu-se pe nume
Si riindu-i sie drag cum nu-i este nime-n lume,
Atunci el cu o priire nlucirea i-ar discoas
Cum c ea - rrumoasa rat - a ghicit c e rrumoas.
Idol tu! rpire min(ii! cu ochi mari i prul des,
Pentr-o inim recioar mandru idol (i-ai ales!
Ce optete ea in tain cand priete cu mirare
Al ei chip ginga i tanr, de la cap pan` la picioare
Vis rrumos aut-am noaptea. A enit un zburtor
Si strangandu-l tare-n bra(e, era mai ca s-l omor...
Si de-aceea cand m caut in peretele de-oglinzi,
Singuric-n cmru( bra(e albe eu intinz
Si m-mbrac in prul galben, ca in strai uor (esut,
Si zrind rotundu-mi umr mai c-mi ine s-l srut.
Si atunci de sriiciune mi-iese sangele-n obraz -
Cum nu ine zburtorul ca la pieptul lui s caz
!
LUCLAlARUL
Dac boiul mi-l inmldiiu, dac ochii mei imi plac,
L temeiul c acestea rericit pe et il rac.
Si mi-s drag mie insmi pentru c-i sunt drag lui -
Gur tu! ina( minte, nu m spune nimrui,
Nici chiar lui, cand ine noaptea lang patul meu tiptil,
Doritor ca o remeie i iclean ca un copil!
IV
Astrel ine-n toat noatea zburtor la al ei pat.
Se trezi din somn deodat de srutu-i rermecat,
Si atuncea cand spre u el se-ntoarce ca s rug,
La-l oprete-n loc cu ochii i c-o mult smerit rug:
- O, rmai, rmai la mine, tu, cu iers duios de roc,
Zburtor cu plete negre, umbr rr de noroc
Si nu crede c in lume, singurel i rtcit,
Nu-i gsi un surlet tanr ce de tine-i ingrdit.
O, tu umbr pieritoare, cu adancii, tritii ochi,
Dulci-s ochii umbrei tale - nu le rie de diochi!
Ll s-aeaz lang dansa i o prinde de mijloc,
La optete orbe arse de al buzelor ei roc:
- O, optete-mi - zice dansul - tu cu ochii plini d-eres
Dulci cuinte ne`n(elese, ins pline de-n(eles.
Al ie(ii is de aur ca un rulger, ca o clip-i,
Si-l isez, cand cu-a mea man al tu bra( rotund il pipi,
Cand pui capul tu pe pieptu-mi i btile ii numeri,
Cand srut cu-mptimire ai ti albi i netezi umeri
Si cand sorb al tu rsurlet in surlarea ie(ii mele
Si cand inima ne crete de vv dor, de-o dulce jele,
Cand pierdut razimi rruntea de-arztorul meu obraz,
Prul tu blai i moale de mi-l legi dup grumaz,
"
MIHAI LMINLSCU
Ochii ti pe jumtate de-i inchizi, mi-ntinzi o gur,
lericit m simt atuncea cu asupra de msur.
1u!!... nu ezi... nu-(i arlu nume... Limba-n gur mi se leag
Si nu pot s-(i spun odat cat - ah! cat imi eti de drag!
Li optesc, multe i-ar spune i nu tiu de-unde s-nceap,
Cci pe rand i-astup gura cand cu gura se adap,
Unu-n bra(ele altuia, tremurand ei se srut,
Numai ochiul e orbare(, iar limba lor e mut,
La-i acopere cu mana ra(a ro de srial,
Ochii-n lacrimi i-i ascunde intr-un pr ca de peteal.
V
S-au rcut ca ceara alb ra(a ro ca un mr,
Si atata de sub(ire, s o tai c-un rir de pr.
Si cosi(a ta blaie o aduni la ochi plangand,
Inim rr` de ndejde, surlete btut de gand.
1oat ziua la rereastr, suspinand, nu spui nimic,
Ridicand a tale gene, al tu surlet se ridic,
Urmrind pe ceruri limpezi cum plutete-o ciocarlie,
1u ai rea s spui s duc ctre dansul o solie,
Dar ea zboar... tu cu ochiul plutitor i-ntunecos
Stai cu buze discletate de un tremur dureros.
Nu-(i mai scurge ochii tineri, dulcii cerului riatri.
Nu uita c-n lacrimi este taina ochilor albatri.
Stele rare din trie cad ca picuri de argint,
Si seninul cer albastru mandru lacrimile-l prind,
Dar dac ar cdea toate, el rmane trist i gol,
N-ai putea s raci cu ochii inl(imilor ocol -
Noaptea stelelor, a lunei, a oglinzilor de rau
Nu-i ca noaptea cea mocnit i pustie din sicriu,
#
LUCLAlARUL
Si din cand in cand rsate, mandru lacrimile-(i ed,
Dar de seci intreg izorul, atunci cum o s te d
Prin ei curge rumenirea, mandr, ca de trandariri,
Si zpada iorie din obrajii ti sub(iri -
Apoi noaptea lor albastr, a lor dulce ecinicie,
Ce uor se mistuiete prin plansorile pustie...
Cine e nerod s ard in crbuni smarandul rar
S-a lui ecinic lucire s-o strieasc in zadar
1u-(i arzi ochii i rrumse(a... Dulce noaptea lor se stinge,
Si nici tii ce pierde lumea. Nu mai plange, nu mai plange!
VI
O, tu crai cu barba-n noduri ca i cal(ii cand nu-i perii,
1u in cap nu ai grun(e, numai plea i puzderii.
Bine-(i pare s rii singur, crai btran rr de min(i,
S ortezi dup-a ta rat, cu ciubucul intre din(i
S te primbli i s numeri scanduri albe in cerdac
Mult bogat ai rost odat, mult rmas-ai tu srac!
Alungat-o-ai pe dansa, ca departe de prin(i
n coliba impistrit ea s nasc-un pui de prin(.
n zadar ca s-o mai cate tu trimi(i in lume crainic,
Nimeni n-a arla locaul unde ea s-ascunde tainic.
VII
Sur-i sara cea de toamn, de pe lacuri apa sur
nrunda micarea-i crea( intre stur la ieztur,
Iar pdurea lin suspin i prin rrunzele uscate
Randuri, randuri trece-un rreamt, ce le scutur pe toate.
De cand codrul, dragul codru, troienindu-i rrunza toat,
$
MIHAI LMINLSCU
i deschide-a lui adancuri, ra(a lunei s le bat,
1rist-i rirea, iar antul sperios o creang rarm -
Singuratece izoare rac cu alurile larm.
Pe potica dinspre codri cine oare se coboar
Un oinic cu ochi de ultur lunga ale o msoar.
Sapte ani de cand plecat-ai, zburtor cu negre plete,
S-ai uitat de soarta mandrei, iubitoarei tale rete!
Si pe campul gol el ede un copil imbland descul(
Si cercand ca s adune intr-un card bobocii mul(i.
- Bun reme, mi biete! - Mul(umim, oinic strin!
- Cum te cheam, mi copile - Ca pe tat-meu - Clin,
Mama-mi spune cateodat, de-o intreb: a cui-s, mam
Zburtoru-(i este tat i pe el Clin il cheam.
Cand l-aude, numai dansul ii tia inima lui,
Cci copilul cu bobocii era chiar copilul lui.
Atunci intr in colib i pe captu-unei lai(i,
Lumina cu mucul negru intr-un harb un ro opai(,
Se coceau pe atra sur dou turte in cenu,
Un papuc e sub o grind, iar altul dup u,
Harait, noduroas, st in colb rani(a eche,
n cotlon torcea motanul, pieptnandu-i o ureche,
Sub icoana arumat unui srant cu comnac
Arde-n candel-o lumin cat un sambure de mac,
Pe-a icoanei policioar, busuioc i mint-uscat
mplu casa-ntunecoas de-o mireasm piprat,
Pe cuptiorul uns cu hum i pe cocoii pre(i
Zugrit-au c-un crbune copilaul cel iste(
Purcelui cu coada srredel i cu be(e-n loc de lab,
Cum mai bine i se ede unui purcelu de treab.
O beic-n loc de sticl e intins-n rerstruie
%
LUCLAlARUL
Printre care trece-o dung mohorat i glbuie.
Pe un pat de scanduri goale doarme tanra neast
n mocnitul intuneric i cu ra(a spre rereast.
Ll s-aeaz lang dansa, rruntea ei o netezete,
O desmiard cu durere, suspinand o drgostete,
Pleac gura la ureche-i, bland pe nume el o cheam,
La ridic somnoroas lunga genelor maram,
Spriet la el se uit... i se pare c iseaz,
Ar zambi i nu se-ncrede, ar rcni i nu cuteaz.
Ll din patu-i o ridic i pe pieptul lui i-o pune,
Inima-i zacnete tare, ia(a-i parc se rpune.
La se uit, se tot uit, un cuant mcar nu spune,
Rade doar cu ochii-n lacrimi, spriet de-o minune,
S-apoi ii sucete prul pe-al ei deget alb, sub(ire,
i ascunde ra(a ro l-a lui piept duios de mire.
Ll tergarul i-l desprinde i-l impinge lin la ale,
Drept in cretet o srut pe-al ei pr de aur moale
Si brbia i-o ridic, s-uit-n ochii-i plini de ap,
Si pe rand i-astup gura, cand cu gura se adap.
VIII
De treci codri de aram, de departe ezi albind
S-auzi mandra glsuire a pdurii de argint.
Acolo, lang izoar, iarba pare de omt,
llori albastre tremur ude in zduhul tmaiet,
Pare c i trunchii ecinici poart surlete sub coaj,
Ce suspin printre ramuri cu a glasului lor raj.
Iar prin mandrul intuneric al pdurii de argint
Vezi izoare zdrumicate peste pietre licurind,
Lle trec cu harnici unde i suspin-n rlori molatic,
&
MIHAI LMINLSCU
Cand coboar-n ropot dulce din tpanul prlatic,
Lle sar in bulgri rluizi peste prundul din rstoace,
n cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de rluturi mici albatri, mii de roiuri de albine
Curg in rauri sclipitoare peste rlori de miere pline,
mplu aerul ratic de mireasm i rcoare
A popoarelor de mute srbtori murmuitoare.
Lang lacul care-n tremur somnoros i lin se bate,
Vezi o vaa vare-ntins cu rclii prea luminate,
Cci din patru pr(i a lumii impra(i i-mprtese
Au enit ca s serbeze nunta gingaei mirese,
le(i-rrumoi cu pr de aur, zmei cu solzii de o(ele,
Cititorii cei de zodii i galnicul Pepele.
Iat craiul, socru-mare, rezemat in jil( cu spat,
Ll pe capu-i poart mitr i-i cu barba pieptnat,
|apn, drept, cu schiptru-n man, ede-n perine de pur
Si cu crengi il apr pagii de muscu(e i zdur...
Acum iat c din codru i Clin mirele iese,
Care (ine-n a lui man mana gingaei mirese.
i ronea uscat pe rrunze poala lung-a albei rochii,
la(a-i roie ca mrul, de noroc i-s umezi ochii,
La pmant mai c ajunge al ei pr de aur moale,
Care-i cade peste bra(e, peste umerele goale.
Astrel ine mldioas, trupul ei rrumos il poart.
llori albastre are-n pru-i i o stea in rrunte poart,
Socrul roag-n capul mesei s porteasc s se pun
Nunul mare, mandrul soare, i pe nun, mandra lun.
Si s-aeaz to(i la mas, cum li-i anii, cum li-i rangul,
Lin ioarele rsun, iar cobza (ine hangul.
Dar ce zgomot se aude Bazait ca de albine
'
LUCLAlARUL
1o(i se uit cu mirare i nu tiu de unde ine,
Pan d pinjeniul intre ture ca un pod,
Peste care trece-n zgomot o mul(ime de norod.
1rec rurnici ducand in gur de rin marii saci,
Ca s coac pentru nunt i plcinte, i colaci,
Si albinele-aduc miere, aduc colb mrunt de aur,
Ca cercei din el s rac cariul, care-i meter raur.
Iat ine nunta-ntreag - ornicel e-un grierel,
i sar purici inainte cu potcoae de o(el,
n emant de catirele, un bondar rotund in pantec
Somnoros pe nas ca popii glsuiete-ncet un cantec,
O coji( de alun trag locuste, podu-l scutur,
Cu mustea(a rsucit ede-n ea un mire rlutur,
lluturi mul(i, de multe neamuri, in in urma lui un lan(,
1o(i cu inime uoare, to(i galnici i berban(i.
Vin (an(arii lutarii, gandceii, crbuii,
Iar mireasa ioric i-atepta-ndrtul uii.
Si pe masa-mprteasc sare-un greier, crainic sprinten,
Ridicat in dou labe, s-a-nchinat btand din pinten,
Ll tuete, ii incheie haina plin de ireturi:
- S ierta(i, boieri, ca nunta s-o pornim i noi alturi.

MIHAI LMINLSCU
trioii
I
...ca trece aceata ca fvvvt ae re avvt.
Ca ftoarea av ivftorit, ca iarba av taiat,
cv va e ivfa,vra, cv avvt e acoere.
Sub bolta cea inalt a unei echi biserici,
ntre rclii de cear, arzand in srenici mari,
L-ntins-n haine albe, cu ra(a spre altar,
Logodnica lui Arald, stpan peste aari,
ncet, adanc rsun cantrile de clerici.
Pe pieptul moartei luce de pietre scumpe salb
Si pru-i de-aur curge din racl la pmant,
Czu(i in cap sunt ochii. C-un zambet trist i srant
Pe buzele-i lipite, ce inete ii sunt,
Iar ra(a ei rrumoas ca arul este alb.
Si lang ea-n genunche e Arald, mandrul rege,
Scanteie desperarea in ochii-i crun(i de sange,
Si incalcit e prul lui negru... gura-i strange,
Ll ar rcni ca leii, dar ai! nu poate plange.
De zile trei ii spune poestea ie(ii-ntrege:
Lram un copilandru. Din codri echi de brad
llmanzii ochi rotindu-i, eu mistuiam pmantul,
Lu rzrteam imperii, popoarele cu gandul...
Visand c toat lumea imi asculta cuantul,
n alurile Volgi cercam cu spada ad.

LUCLAlARUL
Domnind seme( i tanr pe roinicele stoluri,
Cror a mea riin( un semizeu prea,
Sim(eam c uniersul la pasu-mi tresrea,
Si na(ii cltoare, impinse de a mea,
mplut-au sperioase pustiul pan` la poluri.
Cci Odin prsise de ghea( nalta-i dom,
Pe zodii sangeroase porneau a lui popoar,
Cu cretetele albe, preo(i cu pleata rar
1rezeau din codrii ecinici, din pace secular
Mii roiuri orbitoare, curgand spre echea Rom.
Pe Nistru tbrasem poporul tu s-mpil,
Cu sretnici echi de zile m-ntampinai in cale,
Ca marmura de alb, cu pr de aur moale,
n jos plecat-am ochii-naintea re(ei tale,
Sttand un indrtnic - un sriicios copil.
La blanda ta mustrare simt glasul cum imi seac...
Lu caut a rspunde, nu tiu ce s rspund,
Mi-ar ri prut mai bine-n pmant s m curund,
Cu manile-amandou eu ra(a imi ascund
Si-ntaia dat-n ia( un plans amar m-neac.
Zambir intre danii btranii ti prieteni
Si singuri ne lsar... 1e-ntreb intr-un tarziu,
Uitandu-m la tine, priind rr s tiu:
La ce-ai enit, regin, aicea in pustiu
Ce cau(i la barbarul sub streina-i de cetini

MIHAI LMINLSCU
Cu glasul plin de lacrimi, de-nduioare cald,
Priindu-m cu ochii, in care-aeai un cer,
Mi-ai zis: Atept din parte-(i, o, rege caaler,
C-mi ei da prins pe-acela ce umilit (i-l cer...
Lu reau s-mi dai copilul zburdalnic - pe Arald.
Si intorcandu-mi ra(a, eu spada (i-am intins.
Pe plaiuri dunrene poporu-i opri mersul,
Arald, copilul rege, uitat-a Uniersul,
Urechea-i ru menit ca s-(i asculte iersul,
De-atunci, iningtoareo, iubit-ai pe inins.
De-atunci, recioar blond ca spicul cel de grau,
Veneai la mine noaptea ca nimeni s te ad
Si-nln(uindu-mi gatul cu bra(e de zpad,
mi intindeai o gur deschis pentru srad:
Lu in la tine, rege, s cer pe-Arald al meu.
De-ai ri cerut pmantul cu Roma lui antic,
Coroanele ce regii pe rrunte le aeaz
Si stelele ce ecinic pe ceruri colindeaz,
Cu toate la picioare-(i eu le puneam in az,
Dar nu-l mai rei pe Arald, cci nu mai rei nimic.
Ah! unde-i remea ceea cand eu cercam un ad
S ies la lumea larg... i rost-ar ri mai bine
Ca niciodat-n ia( s nu te d pe tine -
S rumege nainte-mi oraele-n ruine,
S se-mplineasc isu-mi din codrii cei de brad!
!
LUCLAlARUL
lcliile ridic, se mic-in line pasuri,
Ducand la groap trupul reginei dunrene,
Monahi, cunosctorii ie(ii pmantene,
Cu barbele lor albe, cu ochii stini sub gene,
Preo(i btrani ca iarna, cu gangaele glasuri.
O duc cantand prin taini(i i pe sub negre bol(i,
A misticei religii intunecoase cete,
Pe runii lungi coboar sicriul sub perete,
Pe piatra prlit pun crucea drept pecete
Sub candela ce arde in umbra unui col(.
II
Iv vvvete fvtvtvi
1aci, avi cvv tatra
Catetvt avvtvtvi
vb crvcea ae iatra.
Arald pe un cal negru zbura, i dealuri, ale
n juru-i rug ca isuri - prin nouri joac lun -
La pieptu-i manta neagr in ralduri i-o adun,
Moili de rrunze-n drumu-i le spulber de sun,
Iar steaua cea polar i-arat a lui cale.
Ajuns-a el la poala de codru-n mun(ii echi,
Izoar ii murmur i salt de sub piatr,
Colo cenua sur in prsita atr,
n codri-adanci c(elul pmantului tot latr,
Ltrat cu glas de zimbru rsun in urechi.
"
MIHAI LMINLSCU
Pe-un jil( tiat in stanc st (apn, palid, drept,
Cu carja lui in man, preotul cel pgan,
De-un eac el ede astrel - de moarte-uitat, btran,
n plete-i crete muchiul i muchi pe al lui san,
Barba-n pmant i-ajunge i genele la piept...
Aa rel zi i noapte de eacuri el st orb,
Picioarele lui echie cu piatra-mpreunate,
Ll numr in gandu-i zile nenumrate,
Si ralraie deasupra-i, gonindu-se in roate,
Cu-aripile-ostenite, un alb -un negru corb.
Arald atunci coboar de pe-al lui cal. C-o man
Ll scutur din isu-i moneagu-ncremenit:
- O, mag, de zile ecinic, la tine am enit,
D-mi inapoi pe-aceea ce moartea mi-a rpit,
Si de-astzi a mea ia( la zeii ti se-nchin.
Btranul cu-a lui carj sus genele-i ridic,
Se uit lung la dansul, dar gura-nchis-i tace,
Cu greu a lui picioare din piatr le desrace
Din tronu-i se coboar, cu mana semn ii race
Ca-n sus s il urmeze pe-a codrilor potic.
n poarta prbuit ce duce-n rund de munte,
Cu carja lui cea echie el bate de trei ori,
Cu zgomot sare poarta din echii ei uori,
Btranul se inchin... pe rege-l prind riori,
Un stol de ganduri aspre trecu peste-a lui rrunte.
#
LUCLAlARUL
n dom de marmur negru ei intr liniti(i
Si por(ile in urm in echi (a(ani s-arunc.
O candel btranul aprinde - para lung
Se nal(-n sus albastr, de rlacre o dung,
Lucesc in juru-i ziduri ca tuciul lustrui(i.
Si in tcere crud ei nu tiu ce atept...
Cu mana-ntins magul ii race semn s ad,
Arald cu moartea-n surlet, a gandurilor prad,
Pe je( tcut se las, cu dreapta pe-a lui spad,
n zid de marmur negru se uit crunt i drept.
lantastic pare-a crete btranul alb i bland,
n aer ii ridic a rarmecelor arg
Si o surlare rece prin dom atunci alearg
Si mii de glasuri slabe incep sub bolta larg
Un cant rrumos i dulce - adormitor sunand.
Din ce in ce cantarea in aluri ea tot crete,
Se pare c rurtuna ridic al ei glas,
C antul trece-n spaim pe-al mrilor talaz,
C-n surletu-i pmantul se zbate cu necaz -
C orice-i iu in lume acum incremenete.
Se zguduie tot domul, de pare-a ri de scanduri,
Si stanci in temelie cltindu-se edem,
Plansori sraietoare impinse de blestem
Se urmresc prin bolte, se cheam, rulger, gem
Si cresc tumultuoase in aluri, randuri, randuri...
$
MIHAI LMINLSCU
- Din inim-i pmantul la mor(i s deie ia(,
n ochii-i s se scurg scantei din steaua lin,
A prului lucire s-o deie luna plin,
Iar duh d-i tu, Zamolxe, sman( de lumin,
Din duhul gurii tale ce arde i inghea(.
Stihii a lumei patru, supuse lui Arald,
Strbate(i oi pmantul i a lui mruntaie,
lace(i din piatr aur i din inghe( paie,
S-nchege apa-n sange, din pietre roc s saie,
Dar inima-i recioar hrni(i cu sange cald.
Atuncea dinaintea lui Arald zidul piere,
Ll ede toat rirea amestecat-arar -
Ninsoare, rulger, ghea(, ant arztor de ar -
Departe ede-oraul pe sub un arc de par,
Si lumea nebunise gemand din rsputere,
Biserica cretin, a ei catapeteasm
De-un rulger drept in dou e rupt i tresare,
Din taini( mormantul atuncea ii apare,
Si piatra de pe groap crpand in dou sare,
ncet plutind se-nal( mireasa-i, o rantasm...
O dulce intrupare de-omt. Pe pieptu-i salb
De pietre scumpe... prul i-ajunge la clcaie,
Ochii czu(i in capu-i i buze iorie,
Cu mainile-i de cear ea tampla i-o mangaie -
Dar ra(a ei rrumoas ca arul este alb.
%
LUCLAlARUL
Prin ant, prin neguri ine - i nourii s-atern,
lug rulgerele-n lturi, lsand-o ca s treac,
Si luna innegrete i ceru-ncet se pleac
Si apele cu spaim rug in pmant i seac -
Prea c-n somn un inger ar trece prin inrern.
Prielitea se stinge. n negrul zid s-arat,
Venind ca-n somn lunatec, in pasuri line, ea,
Arald nebun se uit - cu ochii o-nghi(ea,
Puternicele bra(e spre dansa intindea
Si-n nesim(ire cade pe-a jil(ului su spat.
i simte gatu-atuncea cuprins de bra(e reci,
Pe pieptul gol el simte un lung srut de ghea(,
Prea un junghi c-i curm surlare i ia(...
Din ce in ce mai ie o simte-n a lui bra(e
Si tie c de-acuma a lui rmane-n eci.
Si surletul ei dulce din ce in ce-i mai cald...
Pe ea o (ine-acuma, ce ru a mor(ii prad
La-nln(uiete gatu-i cu bra(e de zpad,
ntinde a ei gur, deschis pentru srad:
- Rege,-a enit Maria i-(i cere pe Arald!
- Arald, nu rei tu rruntea pe sanul meu s-o culci
1u zeu cu ochii negri... o, ce rrumoi ochi ai!
Las` s-(i inln(ui gatul cu prul meu blai,
Via(a, tinere(ea mi-ai prercut-o-n rai,
Las` s m uit in ochii-(i uciztor de dulci.
&
MIHAI LMINLSCU
Si blande, triste glasuri din uiet se desrac,
Acua la ureche-i un cantec echi strbate,
Ca murmur de izoare prin rrunzele uscate,
Acu o armonie de-amor i oluptate
Ca molcoma caden( a undelor pe lac.
III
,...cvv ae vvtte ori cva vor oavevii,
vvtti aeivtracei vorti ic e coata ae
e fac trioi...
ndereptarea legii, 162
n salele pustie lumine roi de tor(ii
Rnesc intunecimea ca pete de jeratic,
Arald se primbl singur, razand, orbind slbatic -
Arald, tanrul rege, e-un rege singuratic -
Palatu-i parc-ateapt in eci s-i ie mor(ii.
Pe-oglinzi de marmuri negre un negru nimitez,
A raclelor lucire rzbind prin panza rin
Rsrrang o dureroas lumin din lumin,
Zidirea cea pustie de jale pare plin
Si chipul mor(ii pare c-n orice col( il ezi.
De cand czu un trsnet in dom... de-atunci in somn
Ca plumbul surd i rece el doarme ziua toat,
Pe inim-i de-atuncea s-a pus o neagr pat -
Dar noaptea se trezete i (ine judecat
Si-n negru-mbrac toate al nop(ii palid domn.
'
LUCLAlARUL
Un obrzar de cear prea c poart el,
Atat de alb ra(a-i -atat de nemicat,
Dar ochii-i ard in rriguri i buza-i sangerat,
Pe inima sa poart de-atunci o neagr pat,
Iar pe rrunte poart coroan de o(el.
De-atunci in haina mor(ii el i-a-mbrcat ia(a,
i plac adance canturi, ca glasuri de rurtun,
Ades clare pleac in mandre nop(i cu lun,
Si cand se-ntoarce, ochii lucesc de oie bun,
Pan` ce-un rior de moarte il prinde diminea(a.
Arald, ce insemneaz pe tine negrul port
Si ra(a ta cea alb ca ceara, neschimbat
Ce ai, de cand pe sanu-(i tu por(i o neagr pat.
De-(i plac rclii de moarte, cantare-ntunecat
Arald! de nu m-nal priirea, tu eti mort!
Si azi el se aant pe calul su arab,
Si drumul, ca sge(ii, ii d peste pustie,
Care sub luna plin lucete argintie -
Ll ede de departe pe mandra lui Marie,
Si antu-n codri sun cu glas duios i slab.
n prul ei de aur, rubine-nrlcrate,
Si-n ochii ei s-adun lumina srintei mri -
S-ajung curand in cale, s-altur clri,
Si unul inspre altul se pleac-n desmierdri -
Dar bvete ei ro,ii areav ca verate.
!
MIHAI LMINLSCU
Li trec ca ijelia cu aripi rr numr,
Cci caii lor alearg alturea-nspuma(i,
Vorbind de-a lor iubire - iubire rr sa( -
La se lsase dulce i greu pe al lui bra(
Si-i rzimase capul blai de al lui umr.
- Arald, nu rei pe sanu-mi tu rruntea ta s-o culci
1u zeu cu ochii negri... O! ce rrumoi ochi ai...
Las` s-(i inln(ui gatul cu prul meu blai...
Via(a, tinere(ea mi-ai prercut-o-n rai -
Las s m uit in ochii-(i uciztori de dulci!
Miroase-adormitoare zduhul il ingreun,
Cci antul adunat-a de rlori de tei troiene,
Si le aterne-n calea reginei dunrene.
Prin rrunze aiureaz optirile-i alene,
Cand gurile-nsetate in srutri se-mpreun.
Cum ei mergand alturi se ceart i se-ntreab,
Nu d in rundul nop(ii o umbr de roea(,
Dar simt c-n al lor surlet trecu rior de ghea(,
De-a mor(ii glbeneal pieri(i ei sunt la ra(...
Li simt c-a lor orbire-i mai slab, tot mai slab.
- Arald! strig criasa - las` ra(a s-mi ascund,
N-auzi tu de departe cucoul rguit
O zare de lumin s-arat-n rsrit,
Via(a trectoare din pieptu-mi a rnit...
A zilei raze roii in inim-mi ptrund.
!
LUCLAlARUL
Arald incremenise pe calu-i - un stejar -
Pinjenit e ochiu-i de-al mor(ii glas etern,
lug caii dui de spaim i antului s-atern,
Ca umbre strezie ieite din inrern
Li zboar... Vantul geme prin codri cu amar.
Li zboar-o ijelie, trec ape rr` de ad,
Naintea lor se nal( puternic echii mun(i,
Li trec in rpejune de rauri rr pun(i,
Coroanele in rug le rulger pe rrun(i,
Naintea lor se mic pdurile de brad.
Din tronul lui de piatr btranul preot ede
Si-n anturi el ridic adancul glas de-aram,
Pe soare s-l opreasc el noaptea o recheam,
lurtunelor d zborul, pmantul de-l distram...
1arziu! cci raptul zilei in sla se repede!
Pornete ijelia adancu-i cant de jale,
Cand ei soseau alturi pe cai incremeni(i,
Cu genele lsate pe ochi pinjeni(i -
lrumoi erau i astrel de moarte logodi(i -
Si-n dou laturi templul deschise-a lui portale.
Clri ei intr-nuntru i por(ile recad,
Pe eci pierir-n noaptea mre(ului mormant.
n sunete din urm ptrunde-n rire cant,
Jelind-o pe criasa cu chip rrumos i srant,
Pe-Arald, copilul rege al codrilor de brad.
!
MIHAI LMINLSCU
Btranu-i pleac geana i iar rmane orb,
Picioarele lui echie cu piatra se-mpreun,
Ll numr in gandu-i i anii ii adun,
Ca o poeste-uitat Arald in minte-i sun,
Si peste capu-i zboar un alb -un negru corb.
Pe jil(ul lui de piatr in(epenete drept
Cu carja lui cea eche preotul cel pgan,
Si eacuri inainte el ede-uitat, btran,
n plete-i crete muchiul i muchi pe al lui san,
Barba-n pmant i-ajunge i genele in piept.
!!
LUCLAlARUL
Poretea coarvtvi
mprat slit e codrul,
Neamuri mii ii cresc sub poale,
1oate inrlorind din mila
Codrului, Mriei-Sale.
Lun, Soare i Lucereri
Ll le poart-n a lui herb,
mprejuru-i are dame
Si curteni din neamul Cerb.
Crainici, iepurii cei repezi
Purttori ii sunt de eti,
lilomele-i (in orchestrul
Si izoare spun poeti.
Peste rlori, ce cresc in umbr,
Lang ape pe potici,
Vezi bejnii de albine,
Armii grele de rurnici...
Hai i noi la craiul, drag,
Si s rim din nou copii,
Ca norocul i iubirea
S ne par jucrii.
!"
MIHAI LMINLSCU
Mi-a prea cum c natura
1oat mintea ei i-a pus,
Decat oriice ppu
S te rac mai presus,
Amandoi om merge-n lume
Rtci(i i singurei,
Ne-om culca lang izorul
Ce rsare sub un tei,
Adormi-om, troieni-a
1eiul rloarea-i peste noi,
Si prin somn auzi-om bucium
De la stanele de oi.
Mai aproape, mai aproape
Noi ne-om strange piept la piept...
O, auzi cum cheam-acuma
Craiul sratu-i in(elept!
Peste albele izoare
Luna bate printre ramuri,
mprejuru-ne s-adun
Ale Cur(ii mandre neamuri:
Caii mrii, albi ca spuma,
Bouri nal(i cu steme-n rrunte,
Cerbi cu coarne rmuroase
Ciute sprintene de munte -
!#
LUCLAlARUL
Si pe teiul nostru-ntreab:
Cine suntem, stau la sraturi,
Iar gazda noastr zice,
Dandu-i ramurile-n laturi:
- O, prii(i-i cum iseaz
Visul codrului de ragi!
Amandoi ca-ntr-o poeste
Li ii sunt aa de dragi!
!$
MIHAI LMINLSCU
Poretea teivtvi
- Blanca, tii c din iubire
lr` de lege te-ai nscut,
Am jurat de la-nceput
Pe Hristos s-l iei de mire!
mbrcandu-te-n emantu-i,
Lepdand ia(a lumii,
Vei spi greala mumii
Si de-o crim tu m mantui.
- 1raiul lumii, drag tat,
Cine or, aceia lese-l,
Dar surletul mi-e esel,
1inere(ea luminat,
Dan(ul, muzica, pdurea,
Pe acestea le-ndrgii,
Nu chiliile pustii
Unde plangi, gandind aiurea!
- Stiu mai bine ce-(i priete,
Cum am spus, aa rmane,
Pentru drumul cel de mane
De cu azi te pregtete!
!%
LUCLAlARUL
Mana La la ochi i-o (ine,
1oate min(ile-i adun,
S ia lumea-n cap, nebun,
Parc-atata-i mai rmane.
Calu-i alb, un bun toar,
neuat ateapt-arar,
La picioru-l pune-n scar
Si la codru pleac iari.
Sara ine din ariniti,
Cu miroase o imbat,
Cerul stelele-i arat,
Solii dulci ai lungii liniti.
Dar prin codri ea ptrunde
Lang teiul echi i srant,
Ce cu rlori pan-in pmant
Un izor rjit ascunde.
nganat de glas de ape
Cant-un corn cu-nduioare
1ot mai tare i mai tare,
Mai aproape, mai aproape,
Iar izorul, prins de raj,
Rsrea, sunand din aluri -
Sus in codri de pe dealuri
Luna bland (ine straj. -
!&
MIHAI LMINLSCU
Ca din rarmec a tresare,
Si priind uimit-n lturi,
Vede-un tanr chiar alturi,
Pe-un cal negru e clare...
Oare ochii ei o mint,
Sau aieea-i, aderu-i
llori de tei el are-n pru-i
Si la old un corn de-argint.
La prii atunci in jos,
1rece mana pe la tample,
Iar inima-i se imple
De un rarmec dureros.
Ll se da tot mai aproape
Si cerea copilrete,
Al ei surlet se rpete
De inchide-a ei pleoape.
Cu o man il respinge,
Dar se simte prins-n bra(e,
De-o durere, de-o dulcea(
Pieptul, inima-i se strange.
Ar striga... i nu se-ndur,
Capu-i cade pe-a lui umr,
Srutri rr de numr
Ll ii soarbe de pe gur,
!'
LUCLAlARUL
O desmiard -o intreab,
Iar ea ra(a i-o ascunde,
Si aa de-ncet rspunde
Cu o oce dulce, slab.
1ot alturi clresc,
Nu au grija nimnuia,
Si de dragi unul altuia
Li din ochi se prpdesc,
Se tot duc, se duc mereu,
1rec in umbr, pier in ale,
Iar cornul plin de jale
Sun dulce, sun greu.
Blandu-i sunet se imparte
Peste i imprtiet,
Mai incet, tot mai incet,
Mai departe... mai departe...
Sus in brazii de pe dealuri
Luna-n urm (ine straj,
Iar izorul, prins de raj,
Rsrea sunand din aluri.
"
MIHAI LMINLSCU
ivvratate
Cu perdelele lsate,
Sed la masa mea de brad,
locul palpaie in sob,
Iar eu pe ganduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
|araiesc incet ca greieri
Printre negre, echi zidiri,
Sau cad grele, mangaioase
Si se srarm-n surlet trist,
Cum in picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
n odaie prin unghere
S-a (esut pinjeni
Si prin cr(ile in rauri
mbl oarecii ruri.
n aceast dulce pace
mi ridic priirea-n pod
Si ascult cum ineliul
De la cr(i ei mi le rod.
"
MIHAI LMINLSCU
Ah! de cate ori oit-am
Ca s spanzur lira-n cui
Si un capt poeziei
Si pustiului s pui,
Dar atuncea greieri, oareci,
Cu uor-mruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iar ea se race ers.
Cateodat... prea arare...
A tarziu cand arde lampa,
Inima din loc imi sare
Cand aud c sun cleampa...
Lste a. Dearta cas
Dintr-odat-mi pare plin,
n priazul negru-al ie(ii-mi
L-o icoan de lumin.
Si mi-i ciud cum de remea
S mai treac se indur,
Cand eu stau optind cu draga
Man-n man, gur-n gur.
"!
LUCLAlARUL
Dearte vvt ae tive...
Departe sunt de tine i singur lang roc,
Petrec in minte ia(a-mi lipsit de noroc.
Optzeci de ani imi pare in lume c-am trit,
C sunt btran ca iarna, c tu ei ri murit.
Aducerile-aminte pe surlet cad in picuri,
Redeteptand in ra(-mi trecutele nimicuri,
Cu degetele-i antul loete in rereti,
Se toarce-n gandu-mi rirul duioaselor poeti,
S-atuncea dinainte-mi prin cea( parc treci,
Cu ochii mari in lacrimi, cu mani sub(iri i reci,
Cu bra(ele-amandou de gatul meu te-anini
Si parc-ai rea a-mi spune cea... apoi suspini...
Lu strang la piept aerea-mi de-amor i rrumuse(i,
n sarutri unim noi srmanele ie(i...
O! glasul amintirii rmaie pururi mut,
S uit pe eci norocul ce-o clip l-am aut,
S uit cum dup-o clip din bra(ele-mi te-ai smult...
Voi ri btran i singur, ei ri murit de mult!
""
MIHAI LMINLSCU
Pavt Cviaov...
Pajul Cupidon, icleanul,
Mult e ru i alintat,
Cu copii se harjonete,
Iar la dame doarme-n pat.
De lumin ca talharii
Se rerete binior,
Pe rereti se suie noaptea
Dibuind incetior,
Cordelu(e i nimicuri,
Iat toate-a lui aeri...
Darnic cand nu rei nici una
Si zgarcit dac le ceri.
n olumul ros de molii
Cau(i noaptea ader
Si-ntalneti lipit-n rile
Vi(a-i galben de pr.
Ll d ganduri ne`n(elese
Vrastei crude i necoapte,
Cu icoane luminoase
O ingan-ntreaga noapte.
"#
LUCLAlARUL
Cand de-o sete surleteasc
L cuprins rata mic -
A dormit cu ea alturi
Ca doi pui de turturic.
L srios ca i copiii,
Dar zambirea-i e iclean,
Dar galei ii sunt ochii
Ca i ochii de dan.
Gat i umere rrumoase,
Sanuri albe i rotunde
Ll le (ine-mbr(iate
Si cu mainile le-ascunde.
De te rogi rrumos de dansul,
ndestul e de hain
Vlul alb de peste toate
S-l inlture pu(in.
"$
MIHAI LMINLSCU
O, ravi
O, rmai, rmai la mine,
1e iubesc atat de mult!
Ale tale doruri toate
Numai eu tiu s le-ascult,
n al umbrei intuneric
1e asamn unui prin(,
Ce se uit-adanc in ape
Cu ochi negri i cumin(i,
Si prin uietul de aluri,
Prin micarea naltei ierbi,
Lu te rac s-auzi in tain
Mersul cardului de cerbi,
Lu te d rpit de rarmec
Cum ingani cu glas domol,
n a apei strlucire
ntinzand piciorul gol
Si priind in luna plin
La paia de pe lacuri,
Anii ti se par ca clipe,
Clipe dulci se par ca eacuri.
"%
LUCLAlARUL
Astrel zise lin pdurea,
Bol(i asupr-mi cltinand,
Suieram l-a ei chemare
S-am ieit in camp razand.
Astzi chiar de m-a intoarce
A-n(elege n-o mai pot...
Unde eti, copilrie,
Cu pdurea ta cu tot
"&
MIHAI LMINLSCU
Pe aceea,i vticioara...
Pe aceeai ulicioar
Bate luna in rereti,
Numai tu de dup gratii
Vecinic nu te mai ieti!
Si aceiai pomi in rloare
Crengi intind peste zaplaz,
Numai zilele trecute
Nu le rac s rie azi.
Altul este al tu surlet,
Al(ii ochii ti acum,
Numai eu, rmas acelai,
Bat mereu acelai drum.
Ah, sub(ire i ginga
1u peai incet, incet,
Dulce imi eneai in umbra
1inuitului boschet
Si lsandu-te la pieptu-mi,
Nu tiam ce-i pe pmant,
Ne spuneam atat de multe
lr-a zice un cuant.
"'
LUCLAlARUL
Srutri erau rspunsul
La-ntrebri indeosebi,
Si de alte cele-n lume
N-aeai reme s intrebi.
Si in rarmecul ie(ii-mi
Nu tiam c-i tot aceea
De te razimi de o umbr
Sau de crezi ce-a zis remeia.
Vantul tremur-n perdele
Astzi ca i alte d(i,
Numai tu de dup ele
Vecinic nu te mai ar(i!
#
MIHAI LMINLSCU
De cte ori, ivbito...
De cate ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de ghea( mi-apare inainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arat,
Departe doar luna cea galben - o pat,
Iar peste mii de sloiuri de aluri repezite
O pasre plutete cu aripi ostenite,
Pe cand a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un palc intreg de psri, pierzandu-se-n apus.
Arunc pe-a ei urm priiri sureritoare,
Nici ru nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visandu-se-ntr-o clip cu anii inapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolalt amandoi,
Din ce in ce mai singur m-ntunec i inghe(,
Cand tu te pierzi in zarea eternei dimine(i.
#
LUCLAlARUL
Rvacivvea vvvi aac
Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de ia( dttor,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,
Cci unul erau toate i totul era una,
Pe cand pmantul, cerul, zduhul, lumea toat
Lrau din randul celor ce n-au rost niciodat,
Pe-atunci erai 1u singur, incat m-ntreb in sine-mi:
Au cine-i zeul crui plecm a noastre inemi
Ll singur zeu sttut-au nainte de-a ri zeii
Si din noian de ape puteri au dat scanteii,
Ll zeilor d surlet i lumii rericire,
Ll este-al omenimei izor de mantuire:
Sus inimile oastre! Cantare aduce(i-i,
Ll este moartea mor(ii i inierea ie(ii!
Si el imi dete ochii s d lumina zilei,
Si inima-mi implut-au cu rarmecele milei,
n uietul de anturi auzit-am al lui mers
Si-n glas purtat de cantec sim(ii duiosu-i iers,
Si tot pe lang-acestea ceresc inc-un adaos:
S-ngduie intrarea-mi in ecinicul repaos!
S blesteme pe-oricine de mine-o aea mil,
S binecuanteze pe cel ce m impil,
#
MIHAI LMINLSCU
S-asculte orice gur, ce-ar rea ca s m rad,
Puteri s puie-n bra(ul ce-ar sta s m ucid,
S-acela intre oameni dein cel intai
Ce mi-a rpi chiar piatra ce-oi pune-o cptai.
Gonit de toat lumea prin anii mei s trec,
Pan` ce-oi sim(i c ochiu-mi de lacrime e sec,
C-n orice om din lume un duman mi se nate,
C-ajung pe mine insumi a nu m mai cunoate,
C chinul i durerea sim(irea-mi a-mpietrit-o,
C pot s-mi blestem mama, pe care am iubit-o -
Cand ura cea mai crud mi s-a prea amor...
Poate-oi uita durerea-mi i oi putea s mor.
Strin i rr` de lege de oi muri - atunce
Nerednicu-mi cadaru in uli( l-arunce,
S-aceluia, Printe, s-i dai coroan scump,
Ce-o s amu(e cainii, ca inima-mi s-o rump,
Iar celui ce cu pietre m a izbi in ra(,
ndur-te, stpane, i d-i pe eci ia(!
Astrel numai, Printe, eu pot s-(i mul(umesc
C tu mi-ai dat in lume norocul s triesc.
S cer a tale daruri, genunchi i rrunte nu plec,
Spre ur i blestemuri a rea s te induplec,
S simt c de surlarea-(i surlarea mea se curm
Si-n stingerea etern dispar rr de urm!
#!
LUCLAlARUL
.tt ae fraeaa...
Atat de rraged, te-asameni
Cu rloarea alb de cire,
Si ca un inger dintre oameni
n calea ie(ii mele iei.
Abia atingi coorul moale,
Mtasa sun sub picior,
Si de la cretet pan-in poale
Pluteti ca isul de uor.
Din incre(irea lungii rochii
Rsai ca marmura in loc -
S-atarn surletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi i noroc.
O, is rerice de iubire,
Mireas bland din poeti,
Nu mai zambi! A ta zambire
Mi-arat cat de dulce eti,
Cat po(i cu-a rarmecului noapte
S-ntuneci ochii mei pe eci,
Cu-a gurii tale calde oapte,
Cu-mbr(iri de bra(e reci.
#"
MIHAI LMINLSCU
Deodat trece-o cugetare,
Un l pe ochii ti rierbin(i:
L-ntunecoasa renun(are,
L umbra dulcilor dorin(i.
1e duci, -am in(eles prea bine
S nu m (in de pasul tu,
Pierdut ecinic pentru mine,
Mireasa surletului meu!
C te-am zrit e a mea in
Si ecinic n-o s mi-o mai iert,
Spi-oi isul de lumin
1inzandu-mi dreapta in deert.
S-o s-mi rsai ca o icoan
A pururi erginei Marii,
Pe rruntea ta purtand coroan -
Unde te duci Cand o s ii
##
LUCLAlARUL
ovete
I
Arar-i toamn, rrunz-mprtiat,
Iar antul zarle-n geamuri grele picuri,
Si tu citeti scrisori din roase plicuri
Si intr-un ceas gandeti la ia(a toat.
Pierzandu-(i timpul tu cu dulci nimicuri,
N-ai rea ca nime-n ua ta s bat,
Dar i mai bine-i, cand arar-i zloat,
S stai isand la roc, de somn s picuri.
Si eu astrel m uit din je( pe ganduri,
Visez la basmul echi al zanei Dochii,
n juru-mi cea(a crete randuri-randuri,
Deodat-aud ronirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scanduri...
Iar mani sub(iri i reci mi-acopr ochii.
II
Sunt ani la mijloc i-nc mul(i or trece
Din ceasul srant in care ne-ntalnirm,
#$
MIHAI LMINLSCU
Dar tot mereu gandesc cum ne iubirm,
Minune cu ochi mari i man rece.
O, ino iar! Cuinte dulci inspir-mi,
Priirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei m las a petrece
Si canturi nou smulge tu din lir-mi.
1u nici nu tii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adanc o linitete,
Ca rsrirea stelei in tcere,
Iar cand te d zambind copilrete,
Se stinge-atunci o ia( de durere,
Priirea-mi arde, surletul imi crete.
III
Cand insui glasul gandurilor tace,
M-ngan cantul unei dulci elaii -
Atunci te chem, chemarea-mi asculta-ei
Din neguri reci plutind te ei desrace
Puterea nop(ii bland insenina-ei
Cu ochii mari i purttori de pace
Rsai din umbra remilor incoace,
Ca s te d enind - ca-n is, aa ii!
Cobori incet... aproape, mai aproape,
1e pleac iar zambind peste-a mea ra(,
A ta iubire c-un suspin arat-o,
#&
MIHAI LMINLSCU
Cu geana ta m-atinge pe pleoape,
S simt riorii strangerii in bra(e -
Pe eci pierduto, ecinic adorato!
#'
LUCLAlARUL
reavat ae coarv
1resrind scanteie lacul
Si se leagn sub soare,
Lu, priindu-l din pdure,
Las aleanul s m rure
Si ascult de la rcoare
Pitpalacul.
Din izoare i din garle
Apa sun somnoroas,
Unde soarele ptrunde
Printre ramuri a ei unde,
La in aluri sperioase
Se azarle.
Cucul cant, mierle, presuri -
Cine tie s le-asculte
Ale psrilor neamuri
Ciripesc pitite-n ramuri
Si orbesc cu-atat de multe
n(elesuri.
Cucu-ntreab: - Unde-i sora
Viselor noastre de ar
Mldioas i iubit,
$
MIHAI LMINLSCU
Cu priirea ostenit,
Ca o zan s rsar
1uturora.
1eiul echi un ram intins-a,
La s poat s-l indoaie,
Ramul tanr ant s-i deie
Si de bra(e-n sus s-o ieie,
Iar rlorile s ploaie
Peste dansa.
Se intreab trist izorul:
- Unde mi-i criasa oare
Prul moale despletindu-i,
la(a-n apa mea priindu-i
S m-ating istoare
Cu piciorul
Am rspuns: - Pdure drag,
La nu ine, nu mai ine!
Singuri, oi, stejari, rmane(i
De isa(i la ochii ine(i,
Ce lucir pentru mine
Vara-ntreag.
Ce rrumos era in cranguri,
Cand cu ea m-am prins toar!
O poeste incantat
Care azi e-ntunecat...
De-unde eti reino iari,
S rim singuri!
$
LUCLAlARUL
Rereaere
- Codrule, codru(ule,
Ce mai raci, drgu(ule,
C de cand nu ne-am zut
Mult reme au trecut
Si de cand m-am deprtat,
Mult lume am imblat.
- Ia, eu rac ce rac de mult,
Iarna iscolu-l ascult,
Crengile-mi rupandu-le,
Apele-astupandu-le,
1roienind crrile
Si gonind cantrile,
Si mai rac ce rac de mult,
Vara doina mi-o ascult
Pe crarea spre izor
Ce le-am dat-o tuturor,
mplandu-i coreile,
Mi-o cant remeile.
- Codrule cu rauri line,
Vreme trece, reme ine,
1u din tanr precum eti
1ot mereu intinereti.
$
MIHAI LMINLSCU
- Ce mi-i remea, cand de eacuri
Stele-mi scanteie pe lacuri,
C de-i remea rea sau bun,
Vantu-mi bate, rrunza-mi sun,
Si de-i remea bun, rea,
Mie-mi curge Dunrea.
Numai omu-i schimbtor,
Pe pmant rtcitor,
Iar noi locului ne (inem,
Cum am rost aa rmanem:
Marea i cu raurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna i cu soarele,
Codrul cu izoarele.
$!
LUCLAlARUL
oaia re,teaa
,dup N. Lenau,
Vantu-o roaie estejit
Mi-au adus micand rereasta -
Lste moartea ce-mi trimite
lr plic scrisoarea-aceasta.
Voi pstra-o, oi intinde-o
ntre roile acele,
Ce le am din alte timpuri
De la mana dragei mele.
Cum copacu-i uit roaia
Ce pe ant mi-a rost trimis,
Astrel ea uitat-au poate
Aste roi de dansa scrise.
Vorbele iubirii moarte
Vinoate-mi stau de ra(,
Doedite de minciun
Cer s sting a lor ia(.
Dulcea lor zdrnicie
Nu m-ndur s-o pun pe roc,
Dei-mi stau atat de triste
C nu pot muri pe loc.
$"
MIHAI LMINLSCU
Voi pstra intreg amarul
Si norocul stor roi,
n durerea echii pierderi
Recitindu-m-napoi,
Numai estea bland-a mor(ii,
loaia trist le-am adaos:
Moartea indec-orice ran,
Dand la patime repaos.
$#
LUCLAlARUL
Deartire
S cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita
1e-a cere doar pe tine, dar nu mai eti a ta,
Nu rloarea estejit din prul tu blai,
Cci singura mea rug-i uitrii s m dai.
La ce sim(irea crud a stinsului noroc
S nu se sting-asemeni, ci-n eci s stea pe loc
1ot alte unde-i sun aceluiai paru:
La ce statornicia prerilor de ru,
Cand prin aceast lume s trecem ne e scris
Ca isul unei umbre i umbra unui is
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o por(i
La ce s msuri anii ce zboar peste mor(i
1otuna-i dac astzi sau mane o s mor,
Cand oi s-mi piar urma in mintea tuturor,
Cand oi s ui(i norocul isat de amandoi.
1rezindu-te, iubito, cu anii inapoi,
S rie neagr umbra in care-oi ri pierit,
Ca i cand niciodat noi nu ne-am ri gsit,
Ca i cand anii mandri de dor ar ri deer(i -
C te-am iubit atata putea-ei tu s ier(i
Cu ra(a spre prete, m las prin strini,
S-nghe(e sub pleoape a ochilor lumini,
Si cand se a intoarce pmantul in pmant,
$$
MIHAI LMINLSCU
Au cine o s tie de unde-s, cine sunt
Cantri tanguitoare prin zidurile reci
Ceri-or pentru mine repaosul de eci,
Ci eu a rea ca unul, enind de mine-aproape,
S-mi spuie al tu nume pe-nchisele-mi pleoape,
Apoi - de or - m-arunce in margine de drum...
1ot imi a ri mai bine ca-n ceasul de acum.
Din zare deprtat rsar-un stol de corbi,
S-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Rsar-o ijelie din margini de pmant,
Dand pulberea-mi (ranii i inima-mi la ant...
Ci tu rmai in rloare ca luna lui april,
Cu ochii mari i umezi, cu zambet de copil,
Din cat eti de copil s-ntinereti mereu,
Si nu mai ti de mine, c nu m-oi ti nici eu.
$%
LUCLAlARUL
O, vava...
O, mam, dulce mam, din negur de remi
Pe rreamtul de rrunze la tine tu m chemi,
Deasupra criptei negre a srantului mormant
Se scutur salcamii de toamn i de ant,
Se bat incet din ramuri, ingan glasul tu...
Mereu se or tot bate, tu ei dormi mereu.
Cand oi muri, iubito, la cretet s nu-mi plangi,
Din teiul srant i dulce o ramur s rrangi,
La capul meu cu grij tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei s cad a ochilor ti stropi,
Sim(i-o-oi odat umbrind mormantul meu...
Mereu a crete umbra-i, eu oi dormi mereu.
Iar dac impreun a ri ca s murim,
S nu ne duc-n triste zidiri de (intirim,
Mormantul s ni-l sape la margine de rau,
Ne pun-n incperea aceluiai sicriu,
De-a pururea aproape ei ri de sanul meu...
Mereu a plange apa, noi om dormi mereu.
$&
MIHAI LMINLSCU
crioarea I
Cand cu gene ostenite sara surlu-n lumanare,
Doar ceasornicul urmeaz lung-a timpului crare,
Cci perdelele-ntr-o parte cand le dai, i in odaie
Luna ars peste toate oluptoasa ei paie,
La din noaptea amintirii o ecie-ntreag scoate
De dureri, pe care ins le sim(im ca-n is pe toate.
Lun tu, stpan-a mrii, pe a lumii bolt luneci
Si gandirilor dand ia(, surerin(ele intuneci,
Mii pustiuri scanteiaz sub lumina ta recioar,
Si ca(i codri-ascund in umbr strlucire de izoar!
Peste cate mii de aluri stpanirea ta strbate,
Cand pluteti pe mictoarea mrilor singurtate!
Cate (rmuri inrlorite, ce palate i cet(i,
Strbtute de-al tu rarmec (ie singur-(i ar(i!
Si in cate mii de case lin ptruns-ai prin rereti,
Cate rrun(i pline de ganduri, ganditoare le prieti!
Vezi pe-un rege ce-mpanzete globu-n planuri pe un eac,
Cand la ziua cea de maine abia cuget-un srac...
Dei trepte osebite le-au ieit din urna sor(ii,
Deopotri-i stpanete raza ta i geniul mor(ii,
La acelai ir de patimi deopotri riind robi,
lie slabi, rie puternici, rie genii ori neghiobi!
Unul caut-n oglind de-i bucleaz al su pr,
$'
LUCLAlARUL
Altul caut in lume i in reme ader,
De pe galbenele rile el adun mii de coji,
A lor nume trectoare le insamn pe rboj,
Iar altu-mparte lumea de pe scandura trbii,
Socotind cat aur marea poart-n negrele-i corbii.
Iar colo btranul dascl, cu-a lui hain roas-n coate,
ntr-un calcul rr capt tot socoate i socoate
Si de rrig la piept i-ncheie tremurand halatul echi,
i inrund gatu-n guler i bumbacul in urechi,
Usc(i aa cum este, garboit i de nimic,
Uniersul rr margini e in degetul lui mic,
Cci sub rruntea-i iitorul i trecutul se incheag,
Noaptea-adanc-a eciniciei el in iruri o dezleag,
Precum Atlas in echime sprijinea cerul pe umr
Aa el sprijin lumea i ecia intr-un numr.
Pe cand luna strlucete peste-a tomurilor bracuri,
ntr-o clip-l poart gandul indrt cu mii de eacuri,
La-nceput, pe cand riin( nu era, nici neriin(,
Pe cand totul era lips de ia( i oin(,
Cand nu s-ascundea nimica, dei tot era ascuns...
Cand ptruns de sine insui odihnea cel neptruns.
lu prpastie genune lu noian intins de ap
N-a rost lume priceput i nici minte s-o priceap,
Cci era un intuneric ca o mare rr-o raz,
Dar nici de zut nu ruse i nici ochi care s-o az.
Umbra celor nercute nu-ncepuse-a se desrace,
Si in sine impcat stpanea eterna pace!...
Dar deodat-un punct se mic... cel intai i singur. Iat-l
Cum din chaos race mum, iar el deine 1atl!...
%
MIHAI LMINLSCU
Punctu-acela de micare, mult mai slab ca boaba spumii,
L stpanul rr margini peste marginile lumii...
De-atunci negura etern se desrace in rii,
De atunci rsare lumea, lun, soare i stihii...
De atunci i pan astzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure i de chaos pe crri necunoscute
Si in roiuri luminoase izorand din inrinit,
Sunt atrase in ia( de un dor nemrginit.
Iar in lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
lacem pe pmantul nostru muunoaie de rurnici,
Microscopice popoare, regi, oteni i in(a(i
Ne succedem genera(ii i ne credem minuna(i,
Muti de-o zi pe-o lume mic de se msur cu cotul,
n acea nemrginire ne-nartim uitand cu totul
Cum c lumea asta-ntreag e o clip suspendat,
C-ndrtu-i i-nainte-i intuneric se arat.
Precum pulberea se joac in imperiul unei raze,
Mii de rire iorie ce cu raza inceteaz,
Astrel, intr-a eciniciei noapte pururea adanc,
Aem clipa, aem raza, care tot mai (ine inc...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbr-n intuneric,
Cci e is al neriin(ei uniersul cel himeric...
n prezent cugettorul nu-i oprete a sa minte,
Ci-ntr-o clip gandu-l duce mii de eacuri inainte,
Soarele, ce azi e mandru, el il ede trist i ro
Cum se-nchide ca o ran printre nori intunecoi,
Cum plane(ii to(i inghea( i s-azarl rebeli in spa(
Li, din rranele luminii i ai soarelui scpa(i,
%
LUCLAlARUL
Iar catapeteasma lumii in adanc s-au innegrit,
Ca i rrunzele de toamn toate stelele-au pierit,
1impul mort i-ntinde trupul i deine ecinicie,
Cci nimic nu se intampl in intinderea pustie,
Si in noaptea neriin(ii totul cade, totul tace,
Cci in sine impcat reincep-eterna pace...
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ncepand la talpa insi a mul(imii omeneti
Si suind in susul scrii pan` la rrun(ile crieti,
De a ie(ii tor enigm ii edem pe to(i munci(i,
lr-a ti s spunem care ar ri mai nenoroci(i...
|vvt e in to(i, tot astrel precum vva e in toate,
De asupra tuturora se ridic cine poate,
Pe cand al(ii stand in umbr i cu inima smerit
Netiu(i se pierd in tain ca i spuma nezrit -
Ce-o s-i pese soartei oarbe ce or ei sau ce gandesc...
Ca i antu-n aluri trece peste traiul omenesc.
lericeasc-l scriitorii, toat lumea recunoasc-l...
Ce-o s aib din acestea pentru el, btranul dascl
Nemurire, se a zice. Lste drept c ia(a-ntreag,
Ca i iedera de-un arbor, de-o idee i se leag.
De-oi muri - ii zice-n sine - al meu nume o s-l poarte
Secolii din gur-n gur i l-or duce mai departe,
De a pururi, pretutindeni, in ungherul unori crieri
Si-or gsi, cu al meu nume, adpost a mele scrieri!
O, srmane! (ii tu minte cate-n lume-ai auzit,
Ce-(i trecu pe dinainte, cate singur ai orbit
Prea pu(in. De ici, de colo de imagine-o rie,
Vre o umbr de gandire, ori un petec de hartie,
%
MIHAI LMINLSCU
Si cand propria ta ia( singur n-o tii pe de rost,
O s-i bat al(ii capul s-o ptrunz cum a rost
Poate run pedant cu ochii cei erzui, peste un eac,
Printre tomuri brcuite aezat i el, un brac,
Aticismul limbii tale o s-l pun la cantari,
Colbul ridicat din carte-(i l-o surla din ochelari
Si te-o strange-n dou iruri, aezandu-te la coad,
n ro not prizrit sub o pagin neroad.
Po(i zidi o lume-ntreag, po(i s-o srarmi... orice-ai spune,
Peste toate o lopat de (ran se depune.
Mana care-au dorit sceptrul uniersului i ganduri
Ce-au cuprins tot uniersul incap bine-n patru scanduri...
Or s ie pe-a ta urm in conoi de-nmormantare,
Splendid ca o ironie cu priiri nepstoare...
Iar deasupra tuturora a orbi run mititel,
Nu slindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Sub a numelui tu umbr. Iat tot ce te ateapt.
Ba s ezi... posteritatea este inc i mai dreapt.
Neputand s te ajung, crezi c-or rea s te admire
Li or aplauda desigur biograria sub(ire
Care s-o-ncerca s-arate c n-ai rost run lucru mare,
C-ai rost om cum sunt i danii... Mgulit e riecare
C n-ai rost mai mult ca dansul. Si prostatecele nri
Si le umrl oriicine in saante adunri
Cand de tine se orbete. S-a-n(eles de mai nainte
C-o ironic grimas s te laude-n cuinte.
Astrel incput pe mana a oricrui, te a drege,
Rele-or zice c sunt toate cate nu or in(elege...
Dar arar de acestea, or cta ie(ii tale
%!
LUCLAlARUL
S-i gseasc pete multe, rut(i i mici scandale -
Astea toate te apropie de danii... Nu lumina
Ce in lume-ai rersat-o, ci pcatele i ina,
Oboseala, slbiciunea, toate relele ce sunt
ntr-un mod ratal legate de o man de pmant,
1oate micile mizerii unui surlet chinuit
Mult mai mult ii or atrage decat tot ce ai gandit.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
ntre ziduri, printre arbori ce se scutur de rloare,
Cum rears luna plin linitita ei splendoare!
Si din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate,
Amor(it li-i durerea, le sim(im ca-n is pe toate,
Cci in propria-ne lume ea deschide poarta-ntrrii
Si ridic mii de umbre dup stinsul lumanrii...
Mii pustiuri scanteiaz sub lumina ta recioar,
Si ca(i codri-ascund in umbr strlucire de izoar!
Peste cate mii de aluri stpanirea ta strbate,
Cand pluteti pe mictoarea mrilor singurtate,
Si pe to(i ce-n ast lume sunt supui puterii sor(ii
Deopotri-i stpanete raza ta i geniul mor(ii!
%"
MIHAI LMINLSCU
crioarea II
De ce pana mea rmane in cerneal, m intrebi
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi
De ce dorm, ingrmdite intre galbenele rile,
Iambii suitori, troheii, sltre(ele dactile
Dac tu tiai problema astei ie(i cu care lupt,
Ai edea c am cuinte pana chiar s o ri rupt,
Cci intreb, la ce-am incepe s-ncercm in lupt dreapt
A turna in rorm nou limba eche i-n(eleapt
Acea tainic sim(ire, care doarme-n a ta harr,
n cuplete de teatru s-o desraci ca pe o marr,
Cand cu sete cau(i rorma ce s poat s te-ncap,
S le scrii, cum cere lumea, ro istorie pe ap
ns tu imi ei rspunde c e bine ca in lume
Prin rrumoas stihuire s ptrunz al meu nume,
S-mi atrag luare-aminte a brba(ilor din (ar,
S-mi dedic a mele ersuri la cucoane, bunoar,
Si dezgustul meu din surlet s-l impac prin a mea minte. -
Dragul meu, crarea asta s-a btut de mai nainte,
Noi aem in eacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearc prin poeme s dein cumularzi,
nchinand ale lor ersuri la puternici, la cucoane,
Sunt canta(i in carenele i rac zgomot in saloane,
Iar crrile ie(ii riind grele i inguste,
Li incearc s le treac prin protec(ie de ruste,
%#
LUCLAlARUL
Dedicand brouri la dame a cror brba(i ei sper
C-ajungand canda minitri le-a deschide carier. -
De ce nu oi pentru nume, pentru glorie s scriu
Oare glorie s rie a orbi intr-un pustiu
Azi, cand patimilor proprii muritorii to(i sunt robi,
Gloria-i inchipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor inchin, numind mare pe-un pitic
Ce-o beic e de spum intr-un secol de nimic.
ncorda-oi a mea lir s cant dragostea Un lan(
Ce se-mparte cu rr(ie intre doi i trei aman(i.
Ce s-ngani pe coarda dulce, c de oie te-ai adaos
La cel cor ce-n operet e condus de Menelaos
Azi adeseori remeia, ca i lumea, e o coal,
Unde-ne(i numai durere, injosire i spoial,
La aceste academii de tiin(i a zanei Vineri
1ot mai des se perindeaz i din tineri in mai tineri,
1u le ezi primind eleii cei imberbi in a lor clas,
Pan cand din coala toat o ruin a rmas.
Vai! tot mai gandeti la anii cand isam in academii,
Ascultand pe echii dascli carpocind la haina remii,
Ale clipelor cadare din olume stand s-adune
Si-n a lucrurilor peteci cutand in(elepciune
Cu murmurele lor blande, un izor de borvvbarvv
Catigand cu clipoceal verrvv rervv erevaarvv;
Cu elaie adanc ne-narteau al min(ii scripet,
Legnand cand o planet, cand pe-un rege din Lgipet.
%$
MIHAI LMINLSCU
Parc-l d pe astronomul cu al negurii repaos,
Cum uor, ca din cutie, scoate lumile din chaos
Si cum neagra ecinicie ne-o intinde i ne-na(
C epocile se-nir ca mrgelele pe a(.
Atunci lumea-n cp(an se-nartea ca o moric,
De sim(eam, ca Galilei, c comedia se mic. -
Ame(i(i de limbe moarte, de plane(i, de colbul colii,
Conrundam pe bietul dascl cu un crai mancat de molii
Si priind pinjeniul din taan, de pe pilatri,
Ascultam pe craiul Ramses i isam la ochi albatri
Si pe margini de caiete scriam ersuri dulci, de pild
Ctre reo trandaririe i slbatic Clotild.
mi plutea pe dinainte cu al timpului amestic
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.
Scar(iirea de condeie ddea rarmec astei liniti,
Vedeam aluri erzi de grane, undoiarea unei initi,
Capul greu cdea pe banc, preau toate-n inrinit,
Cand suna, tiam c Ramses trebuia s ri murit.
Atunci lumea cea gandit pentru noi aea riin(,
Si, din contra, cea aieea ne prea cu neputin(.
Azi abia edem ce stearp i ce aspr cale este
Cea ce poate s conie unei inime oneste,
Iar in lumea cea comun a isa e un pericul,
Cci de ai cuma iluzii, eti pierdut i eti ridicul.
Si de-aceea de-azi-nainte po(i s nu m mai intrebi
De ce ritmul nu m-abate cu ispit de la trebi,
De ce dorm ingrmdite intre galbenele rile
%%
LUCLAlARUL
Iambii suitori, troheii, sltre(ele dactile...
De-oi urma s scriu in ersuri, team mi-e ca nu cuma
Oamenii din ziua de-astzi s m-nceap-a luda.
Dac port cu uurin( i cu zambet a lor ur,
Laudele lor desigur m-ar mahni peste msur.
%&
MIHAI LMINLSCU
crioarea III
Un sultan dintre aceia ce domnesc peste ro limb,
Ce cu-a turmelor pune, a ei patrie -o schimb,
La pmant dormea (inandu-i cptai mana cea dreapt,
Dar ochiu-nchis arar, inluntru se deteapt.
Vede cum din ceruri luna lunec i se coboar
Si s-apropie de dansul preschimbat in recioar.
nrlorea crarea ca de pasul blandei primeri,
Ochii ei sunt plini de umbra tinuitelor dureri,
Codrii se inrioreaz de atata rrumuse(e,
Apele-ncre(esc in tremur streziile lor re(e,
Pulbere de diamante cade rin ca o bur,
Scanteind plutea prin aer i pe toate din natur
Si prin mandra rermecare sun-o muzic de oapte,
Iar pe ceruri se inal( curcubeele de noapte...
La, ezand cu el alturi, mana rin i-o intinde,
Prul ei cel negru-n aluri de mtas se desprinde:
- Las` s leg a mea ia( de a ta... n bra(u-mi ino,
Si durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o...
Scris in cartea ie(ii este i de eacuri i de stele
Lu s riu a ta stpan, tu stpan ie(ii mele.
Si cum o priea sultanul, ea se-ntunec... dispare,
Iar din inima lui simte un copac cum c rsare,
Care crete intr-o clip ca in eacuri, mereu crete,
%'
LUCLAlARUL
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se l(ete,
Umbra lui cea uria orizontul il cuprinde
Si sub dansul uniersul intr-o umbr se intinde,
Iar in patru pr(i a lumii ede iruri mun(ii mari,
Atlasul, Caucazul, 1aurul i Balcanii seculari,
Vede Lurratul i 1igris, Nilul, Dunrea btran -
Umbra arborelui ralnic peste toate e stpan.
Astrel, Asia, Luropa, Arrica cu-a ei pustiuri
Si corbiile negre legnandu-se pe rauri,
Valurile erzi de graie legnandu-se pe lanuri,
Mrile (rmuitoare i cet(i lang limanuri,
1oate se intind nainte-i... ca pe-un uria coor,
Vede (ar lang (ar i popor lang popor -
Ca prin neguri alburie se stred i se prerac
n intins-mpr(ie sub o umbr de copac.
Vulturii porni(i la ceruri pan` la ramuri nu ajung,
Dar un ant de biruin( se pornete indelung
Si loete randuri, randuri in rrunziul suntor,
Strigte de-Allah! Allahu! se aud pe sus prin nori,
Zgomotul cretea ca marea turburat i inalt,
Urlete de btlie s-alungau dupolalt,
ns rrunzele-ascu(ite se indoaie dup ant
Si deasupra Romei nou se inclin la pmant.
Se cutremur sultanul... se deteapt... i pe cer
Vede luna cum plutete peste plaiul Lschier.
Si priete trist la casa eihului Ldebali,
Dup gratii de rereastr o copil el zri
Ce-i zambete, mldioas ca o creang de alun,
&
MIHAI LMINLSCU
L a eihului copil, e rrumoasa Malcatun.
Atunci el pricepe isul c-i trimis de la proret,
C pe-o clip se-nl(ase chiar in rai la Mohamet,
C din dragostea-i lumeasc un imperiu se a nate,
Ai cruia ani i margini numai cerul le cunoate.
Visul su se-nriripeaz i se-ntinde ulturete,
An cu an impr(ia tot mai larg se sporete,
Iar rlamura cea erde se inal( an cu an,
Neam cu neam urmandu-i zborul i sultan dup sultan.
Astrel (ar dup (ar drum de glorie-i deschid...
Pan-in Dunre ajunge rurtunosul Baiazid...
La un semn, un (rm de altul, legand as de as, se leag
Si in sunet de ranrare trece oastea lui intreag,
Ieniceri, copii de surlet ai lui Allah i spahii
Vin de-ntunec pmantul la Roine in campii,
Rspandindu-se in roiuri, intind corturile mari...
Numa-n zarea deprtat sun codrul de stejari.
Iat ine-un sol de pace c-o nrram-n arr de b(.
Baiazid, priind la dansul, il intreab cu dispre(:
- Ce rei tu
- Noi Bun pace! Si de n-o ri cu bnat,
Domnul nostru-ar rea s az pe mritul imprat.
La un semn deschis-i calea i s-apropie de cort
Un btran atat de simplu, dup orb, dup port.
- 1u eti Mircea
- Da-mprate!
&
LUCLAlARUL
- Am enit s mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroan intr-o ramur de spini.
- Orice gand ai, imprate, i oricum ei ri sosit,
Cat suntem inc pe pace, eu i(i zic: Bine-ai enit!
Despre partea inchinrii ins, doamne, s ne ier(i,
Dar acu ei rea cu oaste i rzboi ca s ne cer(i,
Ori ei rea s raci intoars de pe-acuma a ta cale,
S ne dai un semn i nou de mila mriei-tale...
De-o ri una, de-o ri alta... Ce e scris i pentru noi,
Bucuroi le-om duce toate, de e pace, de-i rzboi.
- Cum Cand lumea mi-e deschis, a prii gandeti c pot
Ca intreg Aliotmanul s se-mpiedice de-un ciot
O, tu nici isezi, btrane, ca(i in cale mi s-au pus!
1oat rloarea cea estit a intregului Apus,
1ot ce st in umbra crucii, impra(i i regi s-adun
S dea piept cu uraganul ridicat de semilun.
S-a-mbrcat in zale lucii caalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
lulgerele adunat-au contra rulgerului care
n turbarea-i rurtunoas a cuprins pmant i mare.
N-au aut decat cu ochiul ori cu mana semn a race,
Si Apusul ii impinse toate neamurile-ncoace,
Pentru-a crucii biruin( se micar rauri-rauri,
Ori din codri rscolite, ori starnite din pustiuri,
Zguduind din pace-adanc ale lumii inceputuri,
nnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se micau ingrozitoare ca pduri de lnci i sbii,
1remura inspimantat marea de-ale lor corbii!...
La Nicopole zut-ai cate tabere s-au strans
&
MIHAI LMINLSCU
Ca s steie inainte-mi ca i zidul neinins.
Cand zui a lor mul(ime, cat rrunz, cat iarb,
Cu o ur ne`mpcat mi-am optit atunci in barb,
Am jurat ca peste danii s trec ralnic, rr ps,
Din pristolul de la Roma s dau calului os...
Si de crunta-mi ijelie tu te aperi c-un toiag
Si, purtat de biruin(, s m-mpiedec de-un moneag
- De-un moneag, da, imprate, cci moneagul ce prieti
Nu e om de rand, el este domnul |rii Romaneti.
Lu nu (i-a dori rodat s ajungi s ne cunoti,
Nici ca Dunrea s-nece spumegand a tale oti.
Dup remuri mul(i enir, incepand cu acel oaspe,
Ce din echi se pomenete, cu Dariu a lui Istaspe,
Mul(i durar, dup remuri, peste Dunre run pod,
De-au trecut cu spaima lumii i mul(ime de norod,
mpra(i pe care lumea nu putea s-i mai incap
Au enit i-n (ara noastr de-au cerut pmant i ap -
Si nu oi ca s m laud, nici c oi s te-nspimant,
Cum enir, se rcur to(i o ap -un pmant.
1e rleti c inainte-(i rsturnat-ai alartej
Otile leite-n zale de-mpra(i i de iteji
1u te lauzi c Apusul inainte (i s-a pus...
Ce-i mana pe ei in lupt, ce-au oit acel Apus
Laurii oiau s-i smulg de pe runtea ta de rier,
A credin(ii biruin( cta orice caaler.
Lu mi apr srcia i neoile i neamul...
Si de-aceea tot ce mic-n (ara asta, raul, ramul,
Mi-e prieten numai mie, iar (ie duman este,
Dumnit ei ri de toate, rr-a prinde chiar de este,
&!
LUCLAlARUL
N-aem oti, dar iubirea de moie e un zid
Care nu se-nrioreaz de-a ta raim, Baiazid!
Si abia plec btranul... Ce mai rreamt, ce mai zbucium!
Codrul clocoti de zgomot i de arme i de bucium,
Iar la poala lui cea erde mii de capete pletoase,
Mii de coiruri lucitoare ies din umbra-ntunecoas,
Clre(ii implu campul i roiesc dup un semn
Si in caii lor slbatici bat cu scrile de lemn,
Pe copite iau in rug ra(a negrului pmant,
Lnci scanteie lungi in soare, arcuri se intind in ant,
Si ca nouri de aram i ca ropotul de grindeni,
Orizontu-ntunecandu-l, in sge(i de pretutindeni,
Vajaind ca ijelia i ca plesnetul de ploaie...
Url campul i de tropot i de strigt de btaie.
n zadar striga-mpratul ca i leul in turbare,
Umbra mor(ii se intinde tot mai mare i mai mare,
n zadar rlamura erde o ridic inspre oaste,
Cci cuprins-i de pieire i in ra( i in coaste,
Cci se clatin rrite iruri lungi de btlie,
Cad asabii ca i palcuri risipite pe campie,
n genunchi cdeau pedestri, colo caii se rstoarn,
Cand sge(ile in aluri, care uier, se toarn
Si, loind in ra(,-n spate, ca i cri(ul i gerul,
Pe pmant lor li se pare c se nruie tot cerul...
Mircea insui man-n lupt ijelia-ngrozitoare,
Care ine, ine, ine, calc totul in picioare,
Durduind soseau clrii ca un zid inalt de suli(i,
Printre cetele pgane trec rupandu-i large uli(i,
Risipite se-mprtie a dumanilor iraguri,
&"
MIHAI LMINLSCU
Si gonind biruitoare tot eneau a (rii steaguri,
Ca potop ce prpdete, ca o mare turburat -
Peste-un ceas pgantatea e ca pleaa anturat.
Acea grindin-o(elit inspre Dunre o man,
Iar in urma lor se-ntinde ralnic armia roman.
Pe cand oastea se aeaz, iat soarele apune,
Voind cretetele nalte ale (rii s-ncunune
Cu un nimb de biruin(, rulger lung incremenit
Mrginete mun(ii negri in intregul asrin(it,
Pan` ce izorsc din eacuri stele una cate una
Si din neguri, dintre codri, tremurand s-arat luna:
Doamna mrilor -a nop(ii ars linite i somn.
Lang cortu-i, unul dintre riii ralnicului domn
Sta zambind de-o amintire, pe genunchi scriind o carte,
S-o trimi( dragei sale, de la Arge mai departe:
De din ale de Roine
Grim, Doamn, ctre 1ine,
Nu din gur, ci din carte,
C ne eti aa departe.
1e-am ruga, mri, ruga
S-mi trimi(i prin cinea
Ce-i mai mandru-n alea 1a:
Codrul cu poienele,
Ochii cu sprancenele,
C i eu trimite-oi
Ce-i mai mandru pe la noi:
Oastea mea cu rlamurile,
Codrul i cu ramurile,
Coirul nalt cu penele,
&#
LUCLAlARUL
Ochii cu sprancenele.
Si s tii c-s sntos,
C, mul(mind lui Cristos,
1e srut, Doamn, rrumos.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
De-aa remi se-nrednicir cronicarii i rapsozii,
Veacul nostru ni-l implur saltimbancii i irozii...
n izoadele btrane pe eroi mai pot s caut,
Au cu lira istoare ori cu sunete de rlaut
Po(i s-ntampini patrio(ii ce-au enit de-atunci incolo
naintea acestora tu ascunde-te, Apollo!
O, eroi! care-n trecutul de mriri adumbrise(i,
A(i ajuns acum de mod de scot din letopise(,
Si cu oi drapandu-i nula, citeaz to(i nerozii,
Mestecand eacul de aur in noroiul greu al prozii.
Rmane(i in umbr srant, Basarabi i oi Muatini,
Desclectori de (ar, dttori de legi i datini,
Ce cu plugul i cu spada a(i intins moia oastr
De la munte pan` la mare i la Dunrea albastr.
Au reevtvt nu ni-i mare N-o s-mi dea ce o s cer
N-o s arlu intr-ai notri re un ralnic juaer
Au la Sybaris nu suntem lang capitea spoielii
Nu se nasc glorii pe strad i la ua carenelii,
N-aem oameni ce se lupt cu retoricele suli(i
n aplauzele grele a canaliei de uli(i,
Panglicari in ale (rii, care joac ca pe runii,
Mti cu toate de renume din comedia minciunii
Au de atrie, rirtvte, nu orbete liberalul,
De ai crede c ia(a-i e curat ca cristalul
&$
MIHAI LMINLSCU
Nici isezi c inainte-(i st un stalp de carenele,
Ce ii rade de-aste orbe inganandu-le pe ele.
Vezi colo pe uriciunea rr surlet, rr cuget,
Cu priirea-mproat i la rlci umrlat i buget,
Negru, cocoat i lacom, un izor de iretlicuri,
La toarii si spune eninoasele-i nimicuri,
1o(i pe buze-aand irtute, iar in ei moned calp,
Quintesen( de mizerii de la cretet pan-n talp.
Si deasupra tuturora, oastea s i-o recunoasc,
i arunc pocitura bulbuca(ii ochi de broasc...
Dintr-acetia (ara noastr ii alege astzi solii!
Oameni rednici ca s az in zidirea srintei Golii,
n cmei cu maneci lunge i pe capete scurie,
Ne rac legi i ne pun biruri, ne orbesc rilosorie.
Patrio(ii! Virtuoii, ctitori de aezminte,
Unde spumeg desrraul in micri i in cuinte,
Cu elaie de ulpe, ca in strane, ed pe locuri
Si aplaud rrenetic schime, cantece i jocuri...
Si apoi in sratul (rii se adun s se admire
Bulgroi cu ceara groas, grecotei cu nas sub(ire,
1oate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
1oat greco-bulgrimea e nepoata lui 1raian!
Spuma asta-neninat, ast plebe, st gunoi
S ajung-a ri stpan i pe (ar i pe noi!
1ot ce-n (rile ecine e smintit i starpitur,
1ot ce-i insemnat cu pata putrejunii de natur,
1ot ce e perrid i lacom, tot lanarul, to(i ilo(ii,
1o(i se scurser aicea i rormeaz patrio(ii,
ncat ronrii i rlecarii, ggu(ii i gua(ii,
Balbai(i cu gura stramb sunt stpanii astei na(ii!
&%
LUCLAlARUL
Voi sunte(i urmaii Romei Nite ri i nite rameni!
I-e ruine omenirii s zic ou oameni!
Si aceast cium-n lume i aceste creaturi
Nici ruine n-au s ieie in smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o race de ocar,
ndrznesc ca s rosteasc pan` i numele tu... (ar!
La Paris, in lupanare de cinismu i de lene,
Cu remeile-i pierdute i-n orgiile-i obscene,
Acolo -a(i pus aerea, tinere(ele la to...
Ce a scos din oi Apusul, cand nimic nu e de scos
Ne-a(i enit apoi, drept minte o sticlu( de pomad,
Cu monoclu-n ochi, drept arm be(ior de promenad,
Vesteji(i rr de reme, dar cu creieri de copil,
Drept tiin(-aand in minte re un als de Bal-Mabil,
Iar in schimb cu-aerea toat run papuc de curtezan...
O, te-admir, progenitur de origine roman!
Si acum prii(i cu spaim ra(a noastr sceptic-rece,
V mira(i cum de minciuna astzi nu i se mai trece
Cand edem c to(i aceia care orbe mari arunc
Numai banul il aneaz i catigul rr munc,
Azi, cand rraza lustruit nu ne poate inela,
Astzi al(ii sunt de in, domnii mei, nu este-aa
Prea -a(i attat arama sraiind aceast (ar,
Prea rcur(i neamul nostru de ruine i ocar,
Prea -a(i btut joc de limb, de strbuni i obicei,
Ca s nu s-arate-odat ce sunte(i - nite miei!
Da, catigul rr munc, iat singura pornire,
Virtutea e-o nerozie, Geniul o nerericire.
&&
MIHAI LMINLSCU
Dar lsa(i mcar strmoii ca s doarm-n colb de cronici,
Din trecutul de mrire -ar prii cel mult ironici.
Cum nu ii tu, |epe doamne, ca punand mana pe ei,
S-i impar(i in dou cete: in sminti(i i in miei,
Si in dou temni(i large cu de-a sila s-i aduni,
S dai roc la pucrie i la casa de nebuni!
&'
LUCLAlARUL
crioarea I1
St castelul singuratec, oglindindu-se in lacuri,
Iar in rundul apei clare doarme umbra lui de eacuri,
Se inal( in tcere dintre raritea de brazi,
Dand atata intunerec rotitorului talaz.
Prin rerestrele arcate, dup geamuri, tremur numa
Lungi perdele incre(ite, care scanteie ca bruma.
Luna tremur pe codri, se aprinde, se mrete,
Muchi de stanc, arr de arbor, ea pe ceruri zugrete,
Iar stejarii par o straj de gigan(i ce-o inconjoar,
Rsritul ei pzindu-l ca pe-o tainic comoar.
Numai lebedele albe, cand plutesc incet din trestii,
Domnitoare peste ape, oaspe(i linitei acestei,
Cu aripele intinse se mai scutur i-o taie,
Cand in cercuri tremurande, cand in brazde de paie.
Papura se mic-n rreamt de al undelor cutrier,
Iar in iarba inrlorit, somnoros suspin-un grier...
L atata ar-n aer, e atat de dulce zonul...
Singur numai caalerul suspinand priea balconul
Ce-ncrcat era de rrunze, de ii spanzur prin ostre(e
Roze roie de Siras i liane-n rel de re(e.
Respirarea cea de ape il imbat, ca i sara,
Peste rarmecul naturii dulce-i picur ghitara:
'
MIHAI LMINLSCU
O, arat-mi-te iar-n hain lung de mtas,
Care pare incrcat de o pulbere-argintoas,
1e-a prii o ia(-ntreag in cununa ta de raze,
Pe cand mana ta cea alb prul galben il neteaz.
Vino! Joac-te cu mine... cu norocul meu... mi-arunc
De la sanul tu cel dulce rloarea eted de lunc,
Ca pe coardele ghitarei rsunand incet s cad...
Ah! L-atat de alb noaptea, parc-ar ri czut zpad.
Ori in umbra parrumat a buduarului s in,
S m-mbete acel miros de la panzele de in,
Cupido, un paj galnic, a ascunde cu-a lui man,
Vioriul glob al lampei, mldioasa mea stpan!
Si uscat roni mtasa pe podele, intre glastre,
ntre rozele de Siras i lianele albastre,
Dintre rlori copila rade i se-nclin peste gratii -
Ca un chip uor de inger e-artarea adoratei -
Din balcon i-arunc-o roz i cu manile la gur,
Pare c il dojenete cand optete cu cldur,
Apoi iar dispare-nluntru... auzi pasuri ce coboar...
Si ieind pe u iute, ei s-au prins de subsuoar.
Bra( de bra( pesc alturi... le st bine laolalt,
La rrumoas i el tanr, el inalt i ea inalt.
Iar in umbra de la maluri se desrace-acum la larg
Luntrea cu-ale ei intrele spanzurate de catarg
Si incet inainteaz in loire de lope(i,
Legnand atata rarmec i atatea rrumuse(i...
Luna... luna iese-ntreag, se inal(-aa blaie
Si din (rm in (rm dureaz o crare de paie,
'
LUCLAlARUL
Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o aterne
La, copila cea de aur, isul negurii eterne,
Si cu cat lumina-i dulce tot mai mult se lmurete,
Cu-atat alurile apei, cu-atat (rmul parc crete,
Codrul pare tot mai mare, parc ine mai aproape
Dimpreun cu al lunei disc, stpanitor de ape.
Iar tei cu umbra lat i cu rlori pan-n pmant
nspre apa-ntunecat lin se scutur de ant,
Peste capul blond al retei zboar rlorile -o plou...
La se prinde de grumazu-i cu manu(ele-amandou
Si pe spate-i las capul: - M uimeti dac nu mantui...
Ah, ce rioros de dulce de pe buza ta cuantu-i!
Cat de sus ridici acuma in gandirea ta pe-o roab,
Cand durerea ta din surlet este singura-mi podoab.
Si cu rocul bland din glasu-(i tu m dori i m cutremuri,
De imi pare o poeste de amor din alte remuri,
Visurile tale toate, ochiul tu atat de tristu-i,
Cu-a lui umed-adancime toat mintea mea o mistui...
D-mi-i mie ochii negri... nu prii cu ei in laturi,
Cci de noaptea lor cea dulce ecinic n-o s m mai saturi -
A orbi priind intr-inii... O, ascult numa-ncoace,
Cum la orb mii de aluri stau cu stelele proroace!
Codrii negri aiureaz i izoarele-i albastre
Poestesc ele-nde ele numai dragostele noastre
Si lucererii ce tremur aa reci prin negre cetini,
1ot pmantul, lacul, cerul... toate, toate ni-s prietini...
Ai putea s lepezi carma i lope(ile s lepezi,
Dup propria lor oie s ne duc unde repezi,
Cci oriunde numai ele ar dori ca s ne poarte,
Pretutindeni rericire... de-i ia(, de e moarte.
'
MIHAI LMINLSCU
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
lantazie, rantazie, cand suntem numai noi singuri,
Ce ades m por(i pe lacuri i pe mare i prin cranguri!
Unde ai zut rodat aste (ri necunoscute
Cand se petrecur-aceste La o mie patru sute
Azi n-ai chip in toat oia in priirea-i s te pierzi,
Cum i(i ine, cum i(i place pe copil s-o desmierzi,
Dup gat s-i aezi bra(ul, gur-n gur, piept la piept,
S-o intrebi numai cu ochii: M iubeti tu Spune drept!
A! abia (i-ai intins mana, sare irul la u,
L-un congres de rubedenii, re un unchi, re o mtu...
Iute capul intr-o parte i te ui(i in jos smerit...
Oare nu-i in lumea asta run ungher pentru iubit
Si ca mumii egiptene stau cu to(ii-n scaun (epeni,
1u cu manile-ncletate, mai cu degetele depeni,
Mai suceti re o (igar, numeri rire de muste(i
Si-n probleme culinare te incerci a ri iste(.
Sunt stul de-aa ia(... nu sorbind a ei pahar,
Dar mizeria aceasta, proza asta e amar.
S srin(eti cu mii de lacrimi un instinct atat de an
Ce le-abate i la pasri de reo dou ori pe an
Nu tri(i oi, ci un altul inspir - el triete,
Ll cu gura oastr rade, el se-ncant, el optete,
Cci a oastre ie(i cu toate sunt ca undele ce curg,
Vecinic este numai raul: raul este Demiurg.
Nu sim(i(i c-amorul ostru e-un amor strin Nebuni!
Nu sim(i(i c-n proaste lucruri oi ede(i numai minuni
Nu ede(i c-acea iubire ser-o cauz din natur
'!
LUCLAlARUL
C e leagn unor ie(e ce semin(e sunt de ur
Nu ede(i c rasul ostru e in riii otri plans,
C-i de in cum c neamul Cain inc nu s-a stans
O, teatru de ppue... zon de orbe omeneti,
Poestesc ca papagalii mii de glume i poeti
lr ca s le priceap... Dup ele un actor
St de orb cu el insui, spune zeci de mii de ori
Ce-a spus eacuri dupolalt, ce a spune eacuri inc,
Pan` ce soarele s-o stinge in genunea cea adanc.
Ce Cand luna se strecoar printre nouri, prin pustii,
1u cu lumea ta de ganduri dup ea s te a(ii
S aluneci pe poleiul de pe uli(ele ninse,
S prieti prin lucii geamuri la luminile aprinse
Si s-o ezi inconjurat de un roi de pierde-ar,
Cum zambete tuturora cu gandirea ei uoar
S-auzi zornetul de pinteni i ronirile de rochii,
Pe cand ei sucesc mustea(a, iar ele rac cu ochii
Cand incheie cu-o priire amoroasele-n(elegeri,
Cu ridicula-(i sim(ire tu la poarta ei s degeri
Ptima i indrtnic s-o iubeti ca un copil
Cand ea-i rece i cu toane ca i luna lui april
ncletand a tale bra(e toat mintea s (i-o pierzi
De la cretet la picioare s-o admiri i s-o desmierzi
Ca pe-o marmur de Paros sau o panz de Corregio,
Cand ea-i rece i cochet Lti ridicul, in(elege-o...
Da... isam odinioar pe acea ce m-ar iubi,
Cand a sta pierdut pe ganduri, peste umr mi-ar prii,
A sim(i-o c-i aproape i ar ti c-o in(eleg...
Din srmana noastr ia(, am dura roman intreg...
N-o mai caut... Ce s caut L acelai cantec echi,
'"
MIHAI LMINLSCU
Setea linitei eterne care-mi sun in urechi,
Dar organele-s srrmate i-n strigri iregulare
Vechiul cantec mai strbate cum in nop(i izorul sare.
P-ici, pe colo mai strbate cate-o raz mai curat
Dintr-un Carvev aecvtare ce-l isai i eu odat.
Altrel uier i strig, scapr i rupt rsun,
Se imping tumultuoase i slbatice pe strun,
Si in gandu-mi trece antul, capul arde pustiit,
Aspru, rece sun cantul cel etern neisprit...
Unde-s irurile clare din ia(a-mi s le spun
Ah! organele-s srrmate i maestrul e nebun!
'#
LUCLAlARUL
crioarea 1
Biblia ne poestete de Samson, cum c muierea,
Cand dormea, tindu-i prul, i-a luat toat puterea
De l-au prins apoi dumanii, l-au legat i i-au scos ochii,
Ca doad de ce surlet st in piep(ii unei rochii...
1inere, ce plin de isuri urmreti re o remeie,
Pe cand luna, scut de aur, strlucete prin alee
Si pteaz umbra erde cu misterioase dungi,
Nu uita c doamna are minte scurt, haine lungi.
1e imbe(i de reeria unui mandru is de ar,
Care-n tive se petrece... Ia intreab-o bunoar -
O s-(i spuie de panglice, de olane i de mode,
Pe cand inima ta bate ritmul srant al unei ode...
Cand cochet de-al tu umr (i se razim copila,
Dac-ai inim i minte, te gandete la Dalila.
L rrumoas, se-n(elege... Ca copiii are haz,
Si cand rade race inc i gropi(e in obraz
Si gropi(e race-n unghiul ucigaei sale guri
Si la degetele manii i la orice-ncheieturi.
Nu e mic, nu e mare, nu-i sub(ire, ci-mplinit,
ncat ai ce strange-n bra(e - numai bun de iubit.
1ot ce-ar zice i se cade, tot ce race-i ade bine
Si o prinde orice lucru, cci aa se i cuine.
'$
MIHAI LMINLSCU
Dac orba-i e plcut, i tcerea-i inc place,
Vorba zice: rugi incolo, rasul zice: ino-ncoace!
mbl parc amintindu-i re un cantec, alintat,
Pare c i-ar ri tot lene i s-ar cere srutat.
Si se-nal( din clcaie s-(i ajung pan` la gur,
Druind c-o srutare acea tainic cldur,
Ce n-o are decat numai surletul unei remei...
Cat rericire crezi tu c-ai gsi in bra(ul ei!
1e-ai insenina zandu-i rumenirea din obraji -
La cu toane, o crias, iar tu tanr ca un paj -
Si adanc priind in ochii-i, (i-ar prea cum c ine(i
Cum ia(a pre( s aib i cum moartea s-aib pre(.
Si, ineninat de-o dulce i rermectoare jale,
Ai edea in ea criasa lumii gandurilor tale,
Aa c, inchipuindu-(i lcrmoasele ei gene,
|i-ar prea mai mandr decat Venus Anadyomene,
Si, in chaosul uitrii, oricum orele alerge,
La, din ce in ce mai drag, (i-ar cdea pe zi ce merge.
Ce iluzii! Nu-n(elegi tu, din a ei cuttur,
C deprindere, grimas este zambetul pe gur,
C intreaga-i rrumuse(e e in lume de prisos,
Si c surletul (i-l pierde rr de nici un rolos
n zadar boltita lir, ce din apte coarde sun,
1anguirea ta de moarte in caden(ele-i adun,
n zadar in ochi aea-ei umbre mandre din poeti,
Precum iarna se aeaz rlori de ghea( pe rereti,
Cand in inim e ar..., in zadar o rogi: Consacr-mi
Cretetul cu-ale lui ganduri, s-l srin(esc cu-a mele lacrmi!
La nici poate s-n(eleag c nu tv o rei... c-n tine
'%
LUCLAlARUL
L un demon ce-nseteaz dup dulcile-i lumine,
C-acel demon plange, rade, neputand s-auz plansu-i,
C o rea... spre-a se-n(elege in srarit pe sine insui,
C se zbate ca un sculptor rr bra(e i c geme
Ca un maistru ce-asurzete in momentele supreme,
Pan-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de srere,
Ce-o aude cum se nate din rotire i cdere.
La nu tie c-acel demon rea s aib de model
Marmura-i cu ochii negri i cu glas de porumbel
Si c nu-i cere drept jertr pe-un altar inalt s moar
Precum in echimea srant se junghiau odinioar
Virginile ce sttur sculptorilor de modele,
Cand tiau in marmor chipul unei zane dup ele.
S-ar pricepe pe el insui acel demon... s-ar renate,
Mistuit de rocul propriu, el atunci s-ar recunoate
Si, ptruns de-ale lui patimi i amoru-i, cu nesa(iu
Ll ar rrange-n ers adonic limba lui ca i Hora(iu,
Ar atrage-n isu-i mandru a izoarelor murmururi,
Umbra umed din codri, stelele ce ard de-a pururi,
Si-n acel moment de tain, cand s-ar crede c-i rerice,
Poate-ar inia in ochiu-i ochiul lumii cei antice
Si cu patim adanc ar prii-o s-o adore,
De la ochii ei cei tineri mantuirea s-o implore,
Ar oi in a lui bra(e s o (in-n eci de eci,
Dezghe(and cu srutarea-i raza ochilor ei reci.
Cci de piatr de-ar ri, inc s-a-nclzi de-atat amor,
Cand czandu-i in genunche, i-ar orbi tanguitor,
lericirea inecandu-l, el ar sta s-nnebuneasc,
Ca-n rurtuna lui de patimi i mai mult s o iubeasc.
'&
MIHAI LMINLSCU
Stie oare ea c poate ca s-(i dea o lume-ntreag,
C-aruncandu-se in aluri i cercand s te-n(eleag
Ar implea-a ta adancime cu lucereri luminoi
Cu zambiri de curtezan i cu ochi bisericoi,
S-ar prerace c pricepe. Mgulite toate sunt
De-a ri umbra rrumuse(ii cei eterne pe pmant.
O remeie intre rlori zi-i i o rloare-ntre remei -
S-o s-i plac. Dar o pune s aleag intre trei
Ce-o-nconjoar, to(i zicand c o iubesc - cat de nai -
Vei edea c de odat ea deine poziti.
1u cu inima i mintea poate eti un paraan
Dup care ea atrage re un june curtezan,
Care intr ca actorii cu psciorul mrun(el,
Lsand al de mirodenii i de orbe dup el,
O chiorete cu lornionul, butonat cu o garor,
Oper croitoreasc i in spirit i in stor,
Poate c-i conin tuspatru craii cr(ilor de joc
Si-n cmara inimioarei i-aranjeaz la un loc...
Si cand dama cocheteaz cu priirile-i galante,
mpr(ind ale ei orbe intre-un crai btran i-un rante,
Nu-i minune ca sim(irea-i s se poat inela,
S conrunde-un crai de pic cu un crai de mahala...
Cci cu dorul tu demonic a orbi clugrete,
Pe cand craiul cel de pic de s-arat, pieptu-i crete,
Ochiul inghe(at i-l implu ganduri negre de amor
Si deodat e ioaie, st picior peste picior,
S-acel sec in judecata-i e cu duh i e rrumos...
A isa c aderul sau alt lucru de prisos
L in stare ca s schimbe in natur-un rir de pr,
Lste piedica etern ce-o punem la ader.
''
LUCLAlARUL
Aadar, cand plin de isuri, urmreti re o remeie,
Pe cand luna, scut de aur, strlucete prin alee
Si pteaz umbra erde cu rantasticele-i dungi:
Nu iuta c doamna are minte scurt, haine lungi.
1e imbe(i de reeria unui mandru is de ar,
Care-n tive se petrece... Ia intreab-o, bunoar,
S-o s-(i spuie de panglice, de olane i de mode,
Pe cand inima ta bate-n ritmul srant al unei ode...
Cand ezi piatra ce nu simte nici durerea i nici mila -
De ai inim i minte - reri in lturi, e Dalila!

MIHAI LMINLSCU
Mavv,a
,dup lr. Schiller,
Lang-a leilor grdin regele lrancisc ateapt,
Ca s az cum s-o ncinge intre riare lupta dreapt.
mprejur cei mari ai (rii i ai sratului s-adun.
Pe balconul nalt se-nir dame-n esel cunun.
Regele d semn cu mana, sare-o poart din (a(ane
Si un leu iese in ra(, cumptat, cu pasuri line,
Mut se uit imprejuru-i, casc lung, i a lui coam
Scuturand-o, ii intinde muchii i s-aeaz jos.
Regele un semn mai race, se deschide-o alt poart
Si dintr-insa se repede
C-un slbatec salt un tigru, care cand pe leu il ede
Muge tare,
Coada roat o-nartete,
Scoate limba,
Sperios ins pe leu intr-un cerc il ocolete,
Srorie inerunat,
Apoi mormind se-ntinde
Lang el.
Regele mai race-un semn,
Si pe dou por(i deschise
Se azarl doi leoparzi,

LUCLAlARUL
Ce cu port inimoas de-a lupta se i arunc
Peste tigru.
Dar acesta ii apuc in cumplitele lui gheare -
Leul muge,
Se ridic in picioare,
liarele se-nrioreaz,
Si-mprejur, arzand de dorul de-a se sraia-ntre ele,
Se aeaz.
O rrumoas man scap de pe margine de-altan
O mnu, drept la mijloc, intre tigru i-ntre leu,
Iar dama, Cunigunda, zise-atunci, btandu-i joc,
Caalerului Delorges:
Dac-amorul (i-e rierbinte cum te juri in orice oar,
S te z,
Mergi, mnua de-mi ridic!
Caaleru-alearg, iute se coboar
n grozaa prejmuire, calc sigur, rr rric,
Din mijlocu-acelor montri,
Cu-a lui degete-ndrzne(e el mnua i-o ridic.
Cu mirare i cu groaz
Damele i caalerii l-au priit,
ns roarte linitit
Ll mnua o aduce inapoi.
De-a lui laud rsun orice gur,
Cunigunda il priete cu o ginga cldur,
Ce-i promite c norocu-i e aproape. -
Dar mnua el in ra( i-o arunc:
Doamna mea, o mul(umire ca aceasta n-o mai oi!
Si-o ls numaidecat.

MIHAI LMINLSCU
vceafarvt
A rost odat ca-n poeti,
A rost ca niciodat.
Din rude mari imprteti,
O prea rrumoas rat.
Si era una la prin(i
Si mandr-n toate cele,
Cum e lecioara intre srin(i
Si luna intre stele.
Din umbra ralnicelor bol(i
La pasul i-l indreapt
Lang rereastr, unde-n col(
Lucearrul ateapt.
Priea in zare cum pe mri
Rsare i strluce,
Pe mictoarele crri
Corbii negre duce.
i ede azi, il ede mani,
Astrel dorin(a-i gata,
Ll iar, priind de sptmani,
i cade draga rat.
!
LUCLAlARUL
Cum ea pe coate-i rzima
Visand ale ei tample,
De dorul lui i inima
Si surletu-i se imple.
Si cat de iu s-aprinde el
n oriicare sar,
Spre umbra negrului castel
Cand ea o s-i apar.

Si pas cu pas pe urma ei


Alunec-n odaie,
|esand cu recile-i scantei
O mreaj de paie.
Si cand in pat se-ntinde drept
Copila s se culce,
I-atinge manile pe piept,
I-nchide geana dulce,
Si din oglind lumini
Pe trupu-i se rears,
Pe ochii mari, btand inchii
Pe ra(a ei intoars.
La il priea cu un suras,
Ll tremura-n oglind,
Cci o urma adanc in is
De surlet s se prind.
"
MIHAI LMINLSCU
Iar ea orbind cu el in somn,
Ortand din greu suspin:
- O, dulce-al nop(ii mele domn,
De ce nu ii tu Vin!
Cobori in jos, lucearr bland,
Alunecand pe-o raz,
Ptrunde-n cas i in gand
Si ia(a-mi lumineaz!
Ll asculta tremurtor,
Se aprindea mai tare
Si s-arunca rulgertor,
Se curunda in mare,
Si apa unde-au rost czut
n cercuri se rotete,
Si din adanc necunoscut
Un mandru tanr crete.
Uor el trece ca pe prag
Pe marginea rerestei
Si (ine-n man un toiag
ncununat cu trestii.
Prea un tanr oieod
Cu pr de aur moale,
Un ant giulgi se-ncheie nod
Pe umerele goale.
$
MIHAI LMINLSCU
Iar umbra re(ei strezii
L alb ca de cear -
Un mort rrumos cu ochii ii
Ce scanteie-n arar.
- Din srera mea enii cu greu
Ca s-(i urmez chemarea,
Iar cerul este tatl meu
Si mum-mea e marea.
Ca in cmara ta s in,
S te priesc de-aproape,
Am coborat cu-al meu senin
Si m-am nscut din ape.
O, in`! odorul meu nespus,
Si lumea ta o las,
Lu sunt lucearrul de sus,
Iar tu s-mi rii mireas.
Colo-n palate de mrgean
1e-oi duce eacuri multe,
Si toat lumea-n ocean
De tine o s-asculte.
- O, eti rrumos, cum numa-n is
Un inger se arat,
Dar pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodat,
%
LUCLAlARUL
Strin la orb i la port,
Luceti rr de ia(,
Cci eu sunt ie, tu eti mort,
Si ochiul tu m-nghea(.

1recu o zi, trecur trei


Si iari, noaptea, ine
Lucearrul deasupra ei
Cu razele-i senine.
La trebui de el in somn
Aminte s-i aduc
Si dor de-al alurilor domn
De inim-o apuc:
- Cobori in jos, lucearr bland,
Alunecand pe-o raz,
Ptrunde-n cas i in gand
Si ia(a-mi lumineaz!
Cum el din cer o auzi,
Se stinse cu durere,
Iar ceru-ncepe a roti
n locul unde piere,
n aer rumene pi
Se-ntind pe lumea-ntreag,
Si din a chaosului i
Un mandru chip se-ncheag,
&
MIHAI LMINLSCU
Pe negre i(ele-i de pr
Coroana-i arde pare,
Venea plutind in ader
Scldat in roc de soare.
Din negru giulgi se desror
Marmoreele bra(e,
Ll ine trist i ganditor
Si palid e la ra(,
Dar ochii mari i minuna(i
Lucesc adanc himeric,
Ca dou patimi rr sa(
Si pline de-ntuneric.
- Din srera mea enii cu greu
Ca s te-ascult -acuma,
Si soarele e tatl meu,
Iar noaptea-mi este muma,
O, in`, odorul meu nespus,
Si lumea ta o las,
Lu sunt lucearrul de sus,
Iar tu s-mi rii mireas.
O, in`, in prul tu blai
S-anin cununi de stele,
Pe-a mele ceruri s rsai
Mai mandr decat ele.
'
LUCLAlARUL
- O, eti rrumos cum numa-n is
Un demon se arat,
Dar pe calea ce-ai deschis
N-oi merge niciodat!
M dor de crudul tu amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari i grei m dor,
Priirea ta m arde.
- Dar cum ai rea s m cobor
Au nu-n(elegi tu oare,
Cum c eu sunt nemuritor,
Si tu eti muritoare
- Nu caut orbe pe ales,
Nici tiu cum a incepe -
Dei orbeti pe in(eles,
Lu nu te pot pricepe,
Dar dac rei cu crezmant
S te-ndrgesc pe tine,
1u te coboar pe pmant,
lii muritor ca mine.
- 1u-mi cei chiar nemurirea mea
n schimb pe-o srutare,
Dar oi s tii asemenea
Cat te iubesc de tare,

MIHAI LMINLSCU
Da, m oi nate din pcat,
Primind o alt lege,
Cu ecinicia sunt legat,
Ci oi s m dezlege.
Si se tot duce... S-a tot dus.
De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul lui de sus,
Pierind mai multe zile.

n remea asta Ctlin,


Viclean copil de cas,
Ce imple cupele cu in
Mesenilor la mas,
Un paj ce poart pas cu pas
A-mprtesii rochii,
Biat din rlori i de pripas,
Dar indrzne( cu ochii,
Cu obrjei ca doi bujori
De rumeni, bat-i ina,
Se rurieaz panditor
Priind la Ctlina.
Dar ce rrumoas se rcu
Si mandr, arz-o rocul,
Li, Ctlin, acu-i acu
Ca s-(i incerci norocul.

LUCLAlARUL
Si-n treact o cuprinse lin
ntr-un ungher degrab.
- Da` ce rei, mri Ctlin
Ia du-t` de-(i ezi de treab.
- Ce oi A rea s nu mai stai
Pe ganduri totdeuna,
S razi mai bine i s-mi dai
O gur, numai una.
- Dar nici nu tiu mcar ce-mi ceri,
D-mi pace, rugi departe -
O, de lucearrul din cer
M-a prins un dor de moarte.
- Dac nu tii, (i-a arta
Din bob in bob amorul,
Ci numai nu te mania,
Ci stai cu biniorul.
Cum antoru-ntinde-n crang
La psrele la(ul,
Cand (i-oi intinde bra(ul stang
S m cuprinzi cu bra(ul,
Si ochii ti nemictori
Sub ochii mei rmaie...
De te inal( de subsuori
1e-nal( din clcaie,

MIHAI LMINLSCU
Cand ra(a mea se pleac-n jos,
n sus rmai cu ra(a,
S ne priim nes(ios
Si dulce toat ia(a,
Si ca s-(i rie pe deplin
Iubirea cunoscut,
Cand srutandu-te m-nclin,
1u iari m srut.
La-l asculta pe copila
Uimit i distras,
Si ruinos i drgla,
Mai nu rea, mai se las,
Si-i zice-ncet: - nc de mic
1e cunoteam pe tine,
Si gurali i de nimic,
1e-ai potrii cu mine...
Dar un lucearr, rsrit
Din linitea uitrii,
D orizon nemrginit
Singurt(ii mrii,
Si tainic genele le plec,
Cci mi le imple plansul
Cand ale apei aluri trec
Cltorind spre dansul,
!
LUCLAlARUL
Lucete c-un amor nespus,
Durerea s-mi alunge,
Dar se inal( tot mai sus,
Ca s nu-l pot ajunge.
Ptrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
n eci il oi iubi i-n eci
Va rmanea departe...
De-aceea zilele imi sunt
Pustii ca nite stepe,
Dar nop(ile-s de-un rarmec srant
Ce nu-l mai pot pricepe.
- 1u eti copil, asta e...
Hai -om rugi in lume,
Doar ni s-or pierde urmele
Si nu ne-or ti de nume,
Cci amandoi om ri cumin(i,
Vom ri oioi i tereri,
Vei pierde dorul de prin(i
Si isul de lucereri.

Porni lucearrul. Creteau


n cer a lui aripe,
Si ci de mii de ani treceau
n tot atatea clipe.
"
MIHAI LMINLSCU
Un cer de stele dedesubt,
Deasupra-i cer de stele -
Prea un rulger ne`ntrerupt
Rtcitor prin ele.
Si din a chaosului i,
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentai,
Cum izorau lumine,
Cum izorand il inconjor
Ca nite mri, de-a-notul...
Ll zboar, gand purtat de dor,
Pan` piere totul, totul,
Cci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoate,
Si remea-ncearc in zadar
Din goluri a se nate.
Nu e nimic i totui e
O sete care-l soarbe,
L un adanc asemene
Uitrii celei oarbe.
- De greul negrei ecinicii,
Printe, m dezleag
Si ludat pe eci s rii
Pe-a lumii scar-ntreag,
#
LUCLAlARUL
O, cere-mi, Doamne, orice pre(
Dar d-mi o alt soarte,
Cci tu izor eti de ie(i
Si dttor de moarte,
Reia-mi al nemuririi nimb
Si rocul din priire,
Si pentru toate d-mi in schimb
O or de iubire...
Din chaos, Doamne,-am aprut
Si m-a intoarce-n chaos...
Si din repaos m-am nscut,
Mi-e sete de repaos.
- Hyperion, ce din genuni
Rsai c-o-ntreag lume,
Nu cere semne i minuni
Care n-au chip i nume,
1u rei un om s te soco(i
Cu ei s te asameni
Dar piar oamenii cu to(i,
S-ar nate iari oameni.
Li numai doar dureaz-n ant
Deerte idealuri -
Cand aluri arl un mormant,
Rsar in urm aluri,
$
MIHAI LMINLSCU
Li doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu aem nici timp, nici loc
Si nu cunoatem moarte.
Din sanul ecinicului ieri
1riete azi ce moare,
Un soare de s-ar stinge-n cer
S-aprinde iari soare,
Prand pe eci a rsri,
Din urm moartea-l pate,
Cci to(i se nasc spre a muri
Si mor spre a se nate.
Iar tu, Hyperion, rmai
Oriunde ai apune...
Cere-mi cuantul meu dentai -
S-(i dau in(elepciune
Vrei s dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cantare
S se ia mun(ii cu pduri
Si insulele-n mare
Vrei poate-n rapt s ar(i
Dreptate i trie
|i-a da pmantul in buc(i
S-l raci impr(ie.
%
LUCLAlARUL
(i dau catarg lang catarg,
Otiri spre a strbate
Pmantu-n lung i marea-n larg,
Dar moartea nu se poate...
Si pentru cine rei s mori
ntoarce-te, te-ndreapt
Spre-acel pmant rtcitor
Si ezi ce te ateapt.

n locul lui menit din cer


Hyperion se-ntoarse
Si, ca i-n ziua cea de ieri,
Lumina i-o rears.
Cci este sara-n asrin(it
Si noaptea o s-nceap,
Rsare luna linitit
Si tremurand din ap
Si imple cu-ale ei scantei
Crrile din cranguri.
Sub irul lung de mandri tei
Sedeau doi tineri singuri:
- O, las-mi capul meu pe san,
Iubito, s se culce
Sub raza ochiului senin
Si negrit de dulce,
&
MIHAI LMINLSCU
Cu rarmecul luminii reci
Gandirile strbate-mi,
Rears linite de eci
Pe noaptea mea de patimi.
Si de asupra mea rmai
Durerea mea de-o curm,
Cci eti iubirea mea dentai
Si isul meu din urm.
Hyperion edea de sus
Uimirea-n a lor ra(:
Abia un bra( pe gat i-a pus
Si ea l-a prins in bra(e...
Miroase rlorile-argintii
Si cad, o dulce ploaie,
Pe cretetele-a doi copii
Cu plete lungi, blaie.
La, imbtat de amor,
Ridic ochii. Vede
Lucearrul. Si-ncetior
Dorin(ele-i increde:
- Cobori in jos, lucearr bland,
Alunecand pe-o raz,
Ptrunde-n codru i in gand,
Norocu-mi lumineaz!
'
LUCLAlARUL
Ll tremur ca alte d(i
n codri i pe dealuri,
Cluzind singurt(i
De mictoare aluri,
Dar nu mai cade ca-n trecut
n mri din tot inaltul:
- Ce-(i pas (ie, chip de lut,
Dac-oi ri eu sau altul
1rind in cercul ostru stramt
Norocul petrece,
Ci eu in lumea mea m simt
Nemuritor i rece.

MIHAI LMINLSCU
Doiva
De la Nistru pan` la 1issa
1ot romanul plansu-mi-s-a,
C nu mai poate strbate
De-atata strintate.
Din Hotin i pan` la Mare
Vin muscalii de-a clare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o a(in,
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strinul te tot pate
De nu te mai po(i cunoate.
Sus la munte, jos pe ale
Si-au rcut dumanii cale,
Din Stmar pan` in Scele
Numai aduri ca acele.
Vai de biet Roman sracul!
ndrt tot d ca racul,
Nici ii merge, nici se-ndeamn,
Nici ii este toamna toamn,
Nici e ar ara lui,
Si-i strin in (ara lui.
De la 1urnu-n Dorohoi
Curg dumanii in puhoi

LUCLAlARUL
Si s-aeaz pe la noi,
Si cum in cu drum de rier
1oate cantecele pier,
Zboar psrile toate
De neagra strintate,
Numai umbra spinului
La ua cretinului.
i dezbrac (ara sanul,
Codrul - rrate cu romanul -
De scure se tot pleac
Si izoarele ii seac -
Srac in (ar srac!
Cine-au indrgit strinii,
Manc-i-ar inima cainii,
Manca-i-ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!
Sterane, Mria 1a,
1u la Putna nu mai sta,
Las` Arhimandritului
1oat grija schitului,
Las grija Srin(ilor
n sama prin(ilor,
Clopotele s le trag
Zioa-ntreag, noaptea-ntreag,
Doar s-a-ndura Dumnezeu,
Ca s-(i mantui neamul tu!
1u te-nal( din mormant,
S te-aud din corn sunand
Si Moldoa adunand.

MIHAI LMINLSCU
De-i suna din corn o dat,
Ai s-aduni Moldoa toat,
De-i suna de dou ori,
(i in codri-n ajutor,
De-i suna a treia oar
1o(i dumanii or s piar
Din hotar in hotar -
ndrgi-i-ar ciorile
Si spanzurtorile!
!
LUCLAlARUL
a av avorvt...
S-a dus amorul, un amic
Supus amandurora,
Deci canturilor mele zic
Adio tuturora.
Uitarea le inchide-n scrin
Cu mana ei cea rece,
Si nici pe buze nu-mi mai in,
Si nici prin gand mi-or trece.
Atata murmur de izor,
Atat senin de stele,
Si un atat de trist amor
Am ingropat in ele!
Din ce noian indeprtat
Au rsrit in mine!
Cu cate lacrimi le-am udat,
Iubito, pentru tine!
Cum strbteau atat de greu
Din jalea mea adanc,
Si cat de mult imi pare ru
C nu mai surr inc!
"
MIHAI LMINLSCU
C nu mai rei s te ara(i
Lumin de-ndeparte,
Cu ochii ti intuneca(i
Rensctori din moarte!
Si cu acel smerit suras,
Cu acea bland ra(,
S raci din ia(a mea un is,
Din isul meu o ia(.
S mi se par cum c creti
De cum rsare luna,
n umbra dulcilor poeti
Din nop(i o mie una.
Lra un is misterios
Si bland din cale-arar,
Si prea era detot rrumos
De-au trebuit s piar.
Prea mult un inger mi-ai prut
Si prea pu(in remeie,
Ca rericirea ce-am aut
S ri putut s steie.
Prea ne pierdusem tu i eu
n al ei rarmec poate,
Prea am uitat pe Dumnezeu
Precum uitarm toate.
#
LUCLAlARUL
Si poate c nici este loc
Pe-o lume de mizerii
Pentr-un atat de srant noroc
Strbttor durerii!
$
MIHAI LMINLSCU
Cva avivtirite...
Cand amintirile-n trecut
ncearc s m cheme,
Pe drumul lung i cunoscut
Mai trec din reme-n reme.
Deasupra casei tale ies
Si azi aceleai stele,
Ce-au luminat atat de des
nduiorii mele.
Si peste arbori rsrira(i
Rsare blanda lun,
Ce ne gsea imbr(ia(i
Soptindu-ne-mpreun.
A noastre inimi ii jurau
Credin( pe to(i ecii,
Cand pe crri se scuturau
De rloare liliecii.
Putut-au oare-atata dor
n noapte s se stang,
Cand alurile de izor
N-au incetat s plang,
%
LUCLAlARUL
Cand luna trece prin stejari
Urmand mereu in cale-i,
Cand ochii ti, tot inc mari,
Se uit dulci i galei
&
MIHAI LMINLSCU
.aio
De-acuma nu te-oi mai edea,
Rmai, rmai, cu bine!
M oi reri in calea mea
De tine.
De astzi dar tu r ce rei,
De astzi nu-mi mai pas
C cea mai dulce-ntre remei
M las.
Cci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
S m imbt i de scantei
Din stele,
Cand degerand atatea d(i,
Lu m uitam prin ramuri
Si ateptam s te ar(i
La geamuri.
O, cat eram de rericit
S mergem impreun,
Sub acel rarmec linitit
De lun!
'
LUCLAlARUL
Si cand in tain m rugam
Ca noaptea-n loc s steie,
n eci alturi s te am,
lemeie!
Din a lor treact s apuc
Acele dulci cuinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.
Cci astzi dac mai ascult
Nimicurile-aceste,
mi pare-o eche, de demult
Poeste.
Si dac luna bate-n lunci
Si tremur pe lacuri,
1otui imi pare c de-atunci
Sunt eacuri.
Cu ochii serei cei dentai
Lu n-o oi mai prii-o...
De-aceea-n urma mea rmai -
Adio!
!
MIHAI LMINLSCU
Ce e avorvt
Ce e amorul L un lung
Prilej pentru durere,
Cci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn in treact de la ea
Ll surletul (i-l leag,
ncat s n-o mai po(i uita
Via(a ta intreag.
Dar inc de te-ateapt-n prag
n umbr de unghere,
De se-ntalnete drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar i ceruri i pmant
Si pieptul tu se bate,
Si totu-atarn de-un cuant
Soptit pe jumtate.
1e urmrete sptmani
Un pas rcut alene,
O dulce strangere de mani,
Un tremurat de gene.
!
LUCLAlARUL
1e urmresc lumintori
Ca soarele i luna,
Si peste zi de-atatea ori
Si noaptea totdeuna.
Cci scris a rost ca ia(a ta
De doru-i s nu-ncap,
Cci te-a cuprins asemenea
Lianelor din ap.
!
MIHAI LMINLSCU
Pe tva toii fara ot...
Pe lang plopii rr so(
Adesea am trecut,
M cunoteau ecinii to(i -
1u nu m-ai cunoscut.
La geamul tu ce strlucea
Priii atat de des,
O lume toat-n(elegea -
1u nu m-ai in(eles.
De cate ori am ateptat
O oapt de rspuns!
O zi din ia( s-mi ri dat,
O zi mi-era de-ajuns,
O or s ri rost amici,
S ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O or, i s mor.
Dandu-mi din ochiul tu senin
O raz dinadins,
n calea timpilor ce in
O stea s-ar ri aprins,
!!
LUCLAlARUL
Ai ri trit in eci de eci
Si randuri de ie(i,
Cu ale tale bra(e reci
nmrmureai mre(,
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zane ce strbat
Din timpurile echi.
Cci te iubeam cu ochi pgani
Si plini de surerin(i,
Ce mi-i lsar din btrani
Prin(ii din prin(i.
Azi nici mcar imi pare ru
C trec cu mult mai rar,
C cu triste( capul tu
Se-ntoarce in zadar,
Cci azi le semeni tuturor
La umblet i la port,
Si te priesc nepstor
C-un rece ochi de mort.
1u trebuia s te cuprinzi
De acel rarmec srant
Si noaptea candel s-aprinzi
Iubirii pe pmant.
!"
MIHAI LMINLSCU
\i aaca...
Si dac ramuri bat in geam
Si se cutremur plopii,
L ca in minte s te am
Si-ncet s te apropii.
Si dac stele bat in lac
Adancu-i luminandu-l,
L ca durerea mea s-o-mpac
nseninandu-mi gandul.
Si dac norii dei se duc
De iese-n luciu luna,
L ca aminte s-mi aduc
De tine-ntotdeuna.
!#
LUCLAlARUL
Ctoa
1reve trece, rreve rive,
1oate recbi ,i vova toate;
Ce e rav ,i ce e bive
1v tevtreaba ,i ocoate;
`v era ,i vv ai teava,
Ce e rat ca ratvt trece;
De tevaeavva, ae te cbeava,
1v ravi ta toate rece.
Multe trec pe dinainte,
n auz ne sun multe,
Cine (ine toate minte
Si ar sta s le asculte...
1u aeaz-te deoparte,
Regsindu-te pe tine,
Cand cu zgomote dearte
1reve trece, rreve rive.
Nici incline a ei limb
Recea cumpn-a gandirii
nspre clipa ce se schimb
Pentru masca rericirii,
Ce din moartea ei se nate
Si o clip (ine poate,
!$
MIHAI LMINLSCU
Pentru cine o cunoate
1oate recbi ,i vova toate.
Priitor ca la teatru
1u in lume s te-nchipui:
Joace unul i pe patru,
1otui tu ghici-ei chipu-i,
Si de plange, de se ceart,
1u in col( petreci in tine
Si-n(elegi din a lor art
Ce e rav ,i ce e bive.
Viitorul i trecutul
Sunt a rilei dou re(e,
Vede-n capt inceputul
Cine tie s le-ne(e,
1ot ce-a rost ori o s rie
n prezent le-aem pe toate,
Dar de-a lor zdrnicie
1e ivtreaba ,i ocoate.
Cci acelorai mijloace
Se supun cate exist,
Si de mii de ani incoace
Lumea-i esel i trist,
Alte mti, aceeai pies,
Alte guri, aceeai gam,
Amgit atat de-adese
`v era ,i vv ai teava.
!%
LUCLAlARUL
Nu spera cand ezi mieii
La izband rcand punte,
1e-or intrece ntrii,
De ai ri cu stea in rrunte,
1eam n-ai, cta-or iari
ntre danii s se plece,
Nu te prinde lor toar:
Ce e rat, ca ratvt trece.
Cu un cantec de siren,
Lumea-ntinde lucii mreje,
Ca s schimbe-actorii-n scen,
1e momete in arteje,
1u pe-alturi te strecoar,
Nu bga nici chiar de seam,
Din crarea ta arar
De tevaeavva, ae te cbeava.
De te-ating, s reri in laturi,
De hulesc, s taci din gur,
Ce mai rei cu-a tale sraturi,
Dac tii a lor msur,
Zic to(i ce or s zic,
1reac-n lume cine-o trece,
Ca s nu-ndrgeti nimic,
1v ravi ta toate rece.
1v ravi ta toate rece,
De tevaeavva, ae te cbeava;
Ce e rat, ca ratvt trece,
!&
MIHAI LMINLSCU
`v era ,i vv ai teava;
1e ivtreaba ,i ocoate
Ce e rav ,i ce e bive;
1oate recbi ,i vova toate:
1reve trece, rreve rive.
!'
LUCLAlARUL
Oaa
,in metru antic,
Nu credeam s-n( a muri rodat,
Pururi tanr, inrurat in manta-mi,
Ochii mei nl(am istori la steaua
Singurt(ii.
Cand deodat tu rsrii in cale-mi,
Surerin( tu, dureros de dulce...
Pan-in rund bui oluptatea mor(ii
Ne`ndurtoare.
Jalnic ard de iu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul ineninat de haina-i,
locul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mrii.
De-al meu propriu is, mistuit m aiet,
Pe-al meu propriu rug, m topesc in rlcri...
Pot s mai re`niu luminos din el ca
Pasrea Phoenix
Piar-mi ochii turburtori din cale,
Vino iar in san, nepsare trist,
Ca s pot muri linitit, pe mine
Mie red-m!
"
MIHAI LMINLSCU
Ivbiva iv taiva...
Iubind in tain am pstrat tcere,
Gandind c astrel o s-(i plac (ie,
Cci in priiri citeam o ecinicie
De-ucigtoare isuri de plcere.
Dar nu mai pot. A dorului trie
Cuinte d duioaselor mistere,
Vreau s m-nec de dulcea-npiere
A celui surlet ce pe al meu tie.
Nu ezi c gura-mi ars e de sete
Si-n ochii mei se ede-n rriguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi i blonde plete
Cu o surlare rcoreti suspinu-mi,
C-un zambet raci gandirea-mi s se-mbete.
l un srarit durerii... in` la sanu-mi.
"
LUCLAlARUL
1recvtav avii...
1recut-au anii ca nori lungi pe esuri
Si niciodat n-or s ie iar,
Cci nu m-ncant azi cum m micar
Poeti i doine, ghicitori, eresuri,
Ce rruntea-mi de copil o-nseninar,
Abia-n(elese, pline de-n(elesuri -
Cu-a tale umbre azi in an m-mpesuri,
O, ceas al tainei, asrin(it de sar.
S smulg un sunet din trecutul ie(ii,
S rac, o, surlet, ca din nou s tremuri
Cu mana mea in an pe lir lunec,
Pierdut e totu-n zarea tinere(ii
Si mut-i gura dulce-a altor remuri,
Iar timpul crete-n urma mea... m-ntunec!
"
MIHAI LMINLSCU
1evetia
S-a stins ia(a ralnicei Vene(ii,
N-auzi cantri, nu ezi lumini de baluri,
Pe scri de marmur, prin echi portaluri,
Ptrunde luna, inlbind pre(ii.
Okeanos se plange pe canaluri...
t numa-n eci e-n rloarea tinere(ii,
Miresei dulci i-ar da surlarea ie(ii,
Izbete-n ziduri echi, sunand din aluri.
Ca-n (intirim tcere e-n cetate.
Preot rmas din a echimii zile,
San Marc sinistru miezul nop(ii bate.
Cu glas adanc, cu graiul de Sibile,
Rostete lin in clipe caden(ate:
Nu-nie mor(ii - e-n zadar, copile!
"!
LUCLAlARUL
e bate vievt votii...
Se bate miezul nop(ii in clopotul de-aram,
Si somnul, ame ie(ii, nu rea s-mi ieie am.
Pe ci btute-adesea rea mintea s m poarte,
S-asamn intre-olalt ia( i cu moarte,
Ci cumpna gandirii-mi i azi nu se mai schimb,
Cci intre amandou st neclintita limb.
""
MIHAI LMINLSCU
Cv vve iteteti aaaoi...
Cu mane zilele-(i adaogi,
Cu ieri ia(a ta o scazi
Si ai cu toate astea-n ra(
De-a pururi ziua cea de azi.
Cand unul trece, altul ine
n ast lume a-l urma,
Precum cand soarele apune
Ll i rsare undea.
Se pare cum c alte aluri
Cobor mereu pe-acelai ad,
Se pare cum c-i alt toamn,
Ci-n eci aceleai rrunze cad.
Naintea nop(ii noastre imbl
Criasa dulcii dimine(i,
Chiar moartea insi e-o prere
Si un isternic de ie(i.
Din orice clip trectoare
Ast ader il in(eleg,
C sprijin ecia-ntreag
Si-narte uniersu-ntreg.
"#
LUCLAlARUL
De-aceea zboare anu-acesta
Si se curunde in trecut,
1u ai -acum comoara-ntreag
Ce-n surlet pururi ai aut.
Cu mane zilele-(i adaogi,
Cu ieri ia(a ta o scazi,
Aand cu toate astea-n ra(
De-a purure ziua de azi.
Prielitile sclipitoare,
Ce-n repezi iruri se ditern,
Repaos nestrmutate
Sub raza gandului etern.
"$
MIHAI LMINLSCU
Pete rrfvri
Peste arruri trece lun,
Codru-i bate rrunza lin,
Dintre ramuri de arin
Melancolic cornul sun.
Mai departe, mai departe,
Mai incet, tot mai incet,
Surletu-mi nemangaiet
ndulcind cu dor de moarte.
De ce taci, cand rermecat
Inima-mi spre tine-ntorn
Mai suna-ei, dulce corn,
Pentru mine re odat
"%
LUCLAlARUL
ovvoroae aarete...
Somnoroase psrele
Pe la cuiburi se adun,
Se ascund in rmurele -
Noapte bun!
Doar izoarele suspin,
Pe cand codrul negru tace,
Dorm i rlorile-n grdin -
Dormi in pace!
1rece lebda pe ape
ntre trestii s se culce -
lie-(i ingerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nop(ii reerie
Se ridic mandra lun,
1otu-i is i armonie -
Noapte bun!
"&
MIHAI LMINLSCU
Deor trece avii...
De-or trece anii cum trecur,
La tot mai mult imi a plc,
Pentru c-n toat-a ei rptur
L-un nu tiu cum -un nu tiu ce.
M-a rermecat cu ro scanteie
Din clipa-n care ne zum
Dei nu e decat remeie,
L totui altrel, nu tiu cum.
De-aceea una-mi este mie
De ar orbi, de ar tc:
Dac-al ei glas e armonie,
L i-n tcere-i nu tiu ce.
Astrel robit de-aceeai jale
Petrec mereu acelai drum...
n taina rarmecelor sale
L-un nu tiu ce -un nu tiu cum.
"'
LUCLAlARUL
aati tvvea...
Las-(i lumea ta uitat,
Mi te d cu totul mie,
De (i-ai da ia(a toat,
Nime-n lume nu ne tie.
Vin` cu mine, rtcete
Pe crri cu cotituri,
Unde noaptea se trezete
Glasul echilor pduri.
Printre crengi scanteie stele,
larmec dand crrii stramte,
Si arar doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.
Prul tu (i se desprinde
Si rrumos (i se mai ede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne ede.
1anguiosul bucium sun,
L-ascultm cu-atata drag,
Pe cand iese dulcea lun
Dintr-o rarite de rag.
#
MIHAI LMINLSCU
i rspunde codrul erde
lermecat i dureros,
Iar surletu-mi se pierde
Dup chipul tu rrumos.
1e desraci c-o dulce sil,
Mai nu rei i mai te lai,
Ochii ti sunt plini de mil,
Chip de inger drgla.
Iat lacul. Luna plin,
Poleindu-l, il strbate,
Ll, aprins de-a ei lumin,
Simte-a lui singurtate.
1remurand cu unde-n spume,
ntre trestie le rarm
Si isand o-ntreag lume
1ot nu poate s adoarm.
De-al tu chip el se ptrunde,
Ca oglinda il alege -
Ce prieti zambind in unde
Lti rrumoas, se-n(elege.
nl(imile albastre
Pleac zarea lor pe dealuri,
Artand priirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n aluri.
#
LUCLAlARUL
L-un miros de tei in cranguri,
Dulce-i umbra de rchi(i
Si suntem atat de singuri
Si atat de rerici(i!
Numai luna printre cea(
Vars apelor paie,
Si te arl strans-n bra(e,
Dulce dragoste blaie.
#
MIHAI LMINLSCU
1e avci...
1e duci i ani de surerin(
N-or s te az ochii-mi triti,
namora(i de-a ta riin(,
De cum zambeti, de cum te miti.
Si nu e bland ca o poeste
Amorul meu cel dureros,
Un demon surletul tu este
Cu chip de marmur rrumos.
n ra( rarmecul palorii
Si ochi ce scanteie de ii,
Sunt umezi inriortorii
De linguiri, de iclenii.
Cand m atingi, eu m cutremur,
1resar la pasul tu cand treci,
De-al genei tale ginga tremur,
Atarn ia(a mea de eci.
1e duci i ru n-o s-mi mai par
De-acum de ziua cea de ieri,
C nu am rost ictim iar
Neinduratelor dureri.
#"
MIHAI LMINLSCU
C-auzu-mi n-o s-l mai intuneci
Cu-a gurii dulci surlri rierbin(i,
Pe rrunte-mi mana n-o s-o luneci
Ca s m raci s-mi ies din min(i.
Puteam numiri derimtoare
n gandul meu s-(i iscodesc,
Si te uram cu-nerunare,
1e blestemam, cci te iubesc.
De-acum nici asta nu-mi rmane
Si n-o s am ce blestema,
Ca azi a ri ziua de mane,
Ca mani to(i anii s-or urma -
O toamn care intarzie
Pe-un istoit i trist izor,
Deasupra-i rrunzele pustie -
A mele isuri care mor.
Via(a-mi pare-o nebunie
Srarit rr-a ri-nceput,
n toat neagra ecinicie
O clip-n bra(e te-am (inut.
De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe eci norocul meu -
Red-mi comoara unei clipe
Cu ani de prere de ru!
##
LUCLAlARUL
Div ratvrite rrevii...
Din alurile remii, iubita mea, rsai
Cu bra(ele de marmur, cu prul lung, blai -
Si ra(a strezie ca ra(a albei ceri
Slbit e de umbra duioaselor dureri!
Cu zambetul tu dulce tu mangai ochii mei,
lemeie intre stele i stea intre remei
Si intorcandu-(i ra(a spre umrul tu stang,
n ochii rericirii m uit pierdut i plang.
Cum oare din noianul de neguri s te rump,
S te ridic la pieptu-mi, iubite inger scump,
Si ra(a mea in lacrimi pe ra(a ta s-o plec,
Cu srutri aprinse surlarea s (i-o-nec
Si mana rriguroas s-o inclzesc la san,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o (in.
Dar ai, un chip aieea nu eti, astrel de treci
Si umbra ta se pierde in negurile reci,
De m gsesc iar singur cu bra(ele in jos
n trista amintire a isului rrumos...
Zadarnic dup umbra ta dulce le intind:
Din alurile remii nu pot s te cuprind.
#%
LUCLAlARUL
Ce te teevi...
- Ce te legeni, codrule,
lr ploaie, rr ant,
Cu crengile la pmant
- De ce nu m-a legna,
Dac trece remea mea!
Ziua scade, noaptea crete
Si rrunziul mi-l rrete.
Bate antul rrunza-n dung -
Cantre(ii mi-i alung,
Bate antul dintr-o parte -
Iarna-i ici, ara-i departe.
Si de ce s nu m plec,
Dac psrile trec!
Peste arr de rmurele
1rec in stoluri randurele,
Ducand gandurile mele
Si norocul meu cu ele.
Si se duc pe rand, pe rand,
Zarea lumii-ntunecand,
Si se duc ca clipele,
Scuturand aripele,
Si m las pustiit,
Vestejit i amor(it
Si cu doru-mi singurel,
De m-ngan numai cu el!
#&
MIHAI LMINLSCU
a vitoc ae coarv...
La mijloc de codru des
1oate psrile ies,
Din huceag de aluni,
La oiosul lumini,
Lumini de lang balt,
Care-n trestia inalt
Legnandu-se din unde,
n adancu-i se ptrunde
Si de lun i de soare
Si de psri cltoare,
Si de lun i de stele
Si de zbor de randurele
Si de chipul dragei mele.
#'
LUCLAlARUL
Mai av vv ivvr aor
Mai am un singur dor:
n linitea serii
S m lsa(i s mor
La marginea mrii,
S-mi rie somnul lin
Si codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
S am un cer senin.
Nu-mi trebuie rlamuri,
Nu oi sicriu bogat,
Ci-mi impleti(i un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plang la cretet,
Doar toamna glas s dea
lrunziului eted.
Pe cand cu zgomot cad
Izoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin arruri lungi de brad.
Ptrunz talanga
Al serii rece ant,
$
MIHAI LMINLSCU
Deasupr-mi teiul srant
S-i scuture creanga.
Cum n-oi mai ri pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Lucereri, ce rsar
Din umbr de cetini,
liindu-mi prieteni,
O s-mi zambeasc iar.
Va geme de patemi
Al mrii aspru cant...
Ci eu oi ri pmant
n singurtate-mi.
$
LUCLAlARUL
Deoi aaorvi...
,ariant,
De-oi adormi curand
n noaptea uitrii,
S m duce(i tcand
La marginea mrii.
Nu oi sicriu bogat,
lclie i rlamuri,
Ci-mi impleti(i un pat
Din tinere ramuri.
S-mi rie somnul lin
Si codrul aproape,
Luceasc-un cer senin
Pe-adancile ape,
Care-n dureri adanci
Se nal( la maluri,
S-ar atarna de stanci
Cu bra(e de aluri,
Se-nal(, dar recad
Si murmur-ntruna,
Cand pe pduri de brad
Alunec luna.
$
MIHAI LMINLSCU
Si nime-n urma mea
Nu-mi plang la cretet,
Doar moartea glas s dea
lrunziului eted.
S treac lin prin ant
Atottiutoarea,
Deasupr-mi teiul srant
S-i scuture rloarea.
Cum n-oi mai ri pribeag
De-atunci inainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte,
Ce n-or ti c priesc
O lume de patemi,
Pe cand liane cresc
Pe singurtate-mi.
$!
LUCLAlARUL
`v roi vorvvt boat
,ariant,
Nu oi mormant bogat,
Cantare i rlamuri,
Ci-mi impleti(i un pat
Din tinere ramuri.
Si nime-n urma mea
Nu-mi plang la cretet,
lrunziului eted
Doar antul glas s-i dea.
n linitea srii
S m-ngropa(i, pe cand
1rec stoluri greu zburand
La marginea mrii.
S-mi rie somnul lin
Si codrul aproape,
Luceasc cer senin
Lternelor ape,
Care din i adanci
Se-nal( la maluri,
Cu bra(e de aluri
S-ar atarna de stanci -
Si murmur-ntruna
Cand spumegand recad,
$"
MIHAI LMINLSCU
Iar pe pduri de brad
Alunece luna.
Reerse dulci scantei
Atottiutoarea,
Deasupr-mi crengi de tei
S-i scuture rloarea.
Nemairiind pribeag
De-atunci inainte,
Aduceri aminte
M-or coperi cu drag
Si stinsele patemi
Le-or troieni czand,
Uitarea intinzand
Pe singurtate-mi.
$#
LUCLAlARUL
Iar cva roi fi avvt
,ariant,
Iar cand oi ri pmant,
n linitea serii,
Spa(i-mi un mormant
La marginea mrii.
Nu oi sicriu bogat,
Podoabe i rlamuri,
Ci-mi impleti(i un pat
Din etede ramuri.
S-mi rie somnul lin
Si codrul aproape,
S am un cer senin
Pe-adancile ape.
S-aud cum blande cad
Izoarele-ntruna,
Pe arruri lungi de brad
Alunece luna.
S-aud pe aluri ant,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul srant
S-i scuture creanga.
$$
MIHAI LMINLSCU
Si cum n-oi sureri
De-atuncea-nainte,
Cu rlori m-or troieni
Aduceri aminte.
Si cum a inceta
Al inimii zbucium,
Ce dulce-mi a suna
Cantarea de bucium!
Vor arde-n preajma mea
Luminile-n dealuri,
Izbind s-or rrmanta
Lternele aluri
Si nime-n urma mea
Nu-mi plang la cretet,
Ci codrul ant s dea
lrunziului eted.
Lucererii de roc
Prii-or din cetini
Mormant rr` de noroc
Si rr prieteni.
$%
LUCLAlARUL
Criticitor vei
Multe rlori sunt, dar pu(ine
Rod in lume o s poarte,
1oate bat la poarta ie(ii,
Dar se scutur multe moarte.
L uor a scrie ersuri
Cand nimic nu ai a spune,
nirand cuinte goale
Ce din coad au s sune.
Dar cand inima-(i rrmant
Doruri ii i patimi multe,
S-a lor glasuri a ta minte
St pe toate s le-asculte,
Ca i rlori in poarta ie(ii
Bat la por(ile gandirii,
1oate cer intrare-n lume,
Cer etmintele orbirii.
Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-(i ia(,
Unde ai judectorii,
Ne`ndura(ii ochi de ghea(
$&
MIHAI LMINLSCU
Ah! atuncea (i se pare
C pe cap i(i cade cerul:
Unde ei gsi cuantul
Ce exprim aderul
Critici oi, cu rlori deerte,
Care roade n-a(i adus -
L uor a scrie ersuri
Cand nimic nu ai de spus.
$'
LUCLAlARUL
Diava
Ce cau(i unde bate luna
Pe-un alb izor tremurtor
Si unde psrile-ntruna
Se-ntrec cu glas ciripitor
N-auzi cum rrunzele-n poian
Soptesc cu zgomotul de guri
Ce se srut, se harjoan
n umbr-adanc de pduri
n cea oglind mictoare
Vrei s prieti un straniu joc.
O ap ecinic cltoare
Sub ochiul tu rmas pe loc
S-a desprimrat pdurea,
L-o nou ia(-n orice zon,
Si numai tu gandeti aiurea,
Ca tanrul Lndymion.
De ce doreti singurtate
Si glasul tainic de izor
S-auzi cum codrul rrunza-i bate,
S-adormi pe erdele coor
Iar prin lumina cea rrit,
Din aluri reci, din umbre moi,
%
MIHAI LMINLSCU
S-apar-o zan linitit
Cu ochii mari, cu umeri goi
Ah! acum crengile le-ndoaie
Manu(e albe de omt,
O ra( dulce i blaie,
Un trup inalt i mldiet.
Un arc de aur pe-al ei umr,
La trece mandr la anat
Si peste rrunze rr numr
Abia o urm a lsat.
%
LUCLAlARUL
Div voatea...
Din noaptea ecinicei uitri
n care toate curg,
A ie(ii noastre desmierdri
Si raze din amurg,
De unde nu mai strbtu
Nimic din ce-au apus -
A rea odat-n ia( tu
S te inal(i in sus.
Si dac ochii ce-am iubit
N-or ri de raze plini,
1u m priete linitit
Cu stinsele lumini.
Si dac glasul adorat
N-o spune un cuant,
1ot in(eleg c m-ai chemat
Dincolo de mormant.
%
MIHAI LMINLSCU
ara e aeat
Sara pe deal buciumul sun cu jale,
1urmele-l urc, stele le scapr-n cale,
Apele plang, clar izorand in rantane,
Sub un salcam, drag, m-atep(i tu pe mine.
Luna pe cer trece-aa srant i clar,
Ochii ti mari caut-n rrunza cea rar,
Stelele nasc umezi pe bolta senin,
Pieptul de dor, rruntea de ganduri (i-e plin.
Nourii curg, raze-a lor iruri despic,
Streine echi casele-n lun ridic,
Scar(aie-n ant cumpna de la rantan,
Valea-i in rum, rluiere murmur-n stan.
Si osteni(i oameni cu coasa-n spinare
Vin de la camp, toaca rsun mai tare,
Clopotul echi imple cu glasul lui sara,
Surletul meu arde-n iubire ca para.
Ah! in curand satul in ale-amu(ete,
Ah! in curand pasu-mi spre tine grbete:
Lang salcam sta-om noi noaptea intreag,
Ore intregi spune-(i-oi cat imi eti drag.
%!
LUCLAlARUL
Ne-om rzima capetele-unul de altul
Si surazand om adormi sub inaltul,
Vechiul salcam. - Astrel de noapte bogat,
Cine pe ea n-ar da ia(a lui toat
%"
MIHAI LMINLSCU
`v va ivtetei
n ochii mei acuma nimic nu are pre(
Ca taina ce ascunde a tale rrumuse(i,
Cci pentru care alt minune decat tine
Mi-a risipi o ia( de cugetri senine
Pe basme i nimicuri, cuinte cumpnind,
Cu pieritorul sunet al lor s te cuprind,
n lan(uri de imagini duiosul is s-l rerec,
S-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n intunerec.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Si azi cand a mea minte, a rarmecului roab,
Din oriice durere i(i race o podoab,
Si cand rsai nainte-mi ca marmura de clar,
Cand ochiul tu cel mandru strluce in arar,
ntunecand priirea-mi, de nu pot s d inc
Ce-adanc trecut de ganduri e-n noaptea lui adanc,
Azi cand a mea iubire e-atata de curat
Ca rarmecul de care tu eti impresurat,
Ca setea cea etern ce-o au dupolalt
Lumina de-ntunerec i marmura de dalt,
Cand dorul meu e-atata de-adanc i-atat de srant
Cum nu mai e nimica in cer i pe pmant,
%#
LUCLAlARUL
Cand e o-namorare de tot ce e al tu,
De-un zambet, de-un cutremur, de bine i de ru,
Cand eti enigma insi a ie(ii mele-ntregi...
Azi d din a ta orb c nu m in(elegi!
%$
MIHAI LMINLSCU
a teava
La steaua care-a rsrit
L-o cale-atat de lung,
C mii de ani i-au trebuit
Luminii s ne-ajung.
Poate de mult s-a stins in drum
n deprtri albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci ederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
ncet pe cer se suie:
Lra pe cand nu s-a zrit,
Azi o edem, i nu e.
1ot astrel cand al nostru dor
Pieri in noaptea-adanc,
Lumina stinsului amor
Ne urmrete inc.
%&
MIHAI LMINLSCU
De ce vvvi rii
Vezi, randunelele se duc,
Se scutur rrunzele de nuc,
S-aeaz bruma peste ii -
De ce nu-mi ii, de ce nu-mi ii
O, ino iar in al meu bra(,
S te priesc cu mult nesa(,
S razim dulce capul meu
De sanul tu, de sanul tu!
|i-aduci aminte cum pe-atunci
Cand ne primblam prin i i lunci,
1e ridicam de subsuori
De-atatea ori, de-atatea ori
n lumea asta sunt remei
Cu ochi ce izorsc scantei...
Dar, oricat ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Cci tu inseninezi mereu
Via(a surletului meu,
Mai mandr decat orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
%'
LUCLAlARUL
1arzie toamn e acum,
Se scutur rrunzele pe drum,
Si lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi ii, de ce nu-mi ii
&
MIHAI LMINLSCU
Kavaaera
Cu durerile iubirii
Voind surletu-mi s-l indec,
L-am chemat in somn pe Kama -
Kamadea, zeul indic.
Ll eni, copilul mandru,
Clrind pe-un papagal,
Aand zambetul r(arnic
Pe-a lui buze de coral.
Aripi are, iar in tolb-i
Ll pstreaz, ca sge(i,
Numai rlori ineninate
De la Gangele mre(.
Puse-o rloare-atunci-n arcu-i,
M loi cu ea in piept,
Si de-atunci in orice noapte
Plang pe patul meu detept...
Cu sgeata-i otrit
A sosit ca s m certe
liul cerului albastru
S-al iluziei deerte.
&
LUCLAlARUL
Aprecieri critice
Cu totul osebit in relul su, om al timpului modern, deocamdat
blazat in cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, rerlexi mai peste
marginile iertate, pan acum aa de pu(in rormat incat ne ine greu s-l
citm indat dup Alecsandri, dar in rine poet, poet in toat puterea
cuantului, este d. Mihail Lminescu. De la d-sa cunoatem mai maulte
poezii publicate in Conorbiri literare, care toate au particularit(ile
artate mai sus, ins au i rarmecul limbagiului ,semnul acelor alei,, o
concep(ie inalt i pe lang aceste ,lucru rar intre ai notri, iubirea i
in(elegerea artei antice.
1itu MAIORLSCU, Directia vova iv oeia ,i roa rovva, in Con-
orbiri literare, V, 181-182, nr. 6-.
1anra genera(ie roman se arl astzi sun inrluen(a operei poetice
a lui Lminescu.
Se cuine dar s ne dm seama de partea caracteristic a acestei
opere i s incercm totdeodat a rixa indiidualitatea omului care a
personiricat in sine cu atata strlucire ultima raz a poeziei romane din
zilele noastre.
Pe la mijlocul secolului in care trim, predomnea in limba i literatura
roman o tenden( semierudit de latinizare, pornit din o legitim reen-
dicare na(ional, dar care aducea cu sine pericolul unei instrinri intre popor
i clasele lui culte. De la 1860 incoace dateaz indreptarea, ea incepe cu
Vasile Alecsandri, care tie s detepte gustul pentru poezia popular, se
continu i se indeplinete prin cercetarea i in(elegerea condi(iilor sub care
se dezolt limba i scrierea unui popor. liind astrel catigat o temelie
rireasc, cea dintai treapt de inl(are a literaturii na(ionale, in legtur strans
cu toat aspirarea genera(iei noastre spre cultura occidental, trebuia neaprat
&
MIHAI LMINLSCU
s rspund la dou cerin(e: s arte intai in cuprinsul ei o parte din cugetrile
i sim(irile care agit deopotri toat inteligen(a european in art, in tiin(,
in rilosorie, s aib, al doilea, in rorma ei o limb adaptat rr sil la
exprimarea credincioas acestei ampliricri.
Amandou condi(iile le realizeaz poezia lui Lminescu in limitele in
care le poate realiza o poezie liric, de aceea Lminescu race epoc in
micarea noastr literar.
Care a rost personalitatea poetului
Via(a lui extern e simpl de poestit, i nu credem c in tot decursul
ei s ri aut reo intamplare dinarar o inraurire mai insemnat asupra
lui. Ce a rost i ce a deenit Lminescu este rezultatul geniului su innscut,
care era prea puternic in a sa proprie riin( incat s-l ri abtut reun
contact cu lumea de la drumul su riresc. Ar ri rost crescut Lminescu in
Romania sau in lran(a, i nu in Austria i in Germania, ar ri motenit
sau ar ri agonisit el mai mult sau mai pu(in aere, ar ri rost aezat in
ierarhia statului la o pozi(ie mai inalt, ar ri intalnit in ia(a lui sentimental
orice alte riguri omeneti - Lminescu rmanea acelai, soarta lui nu s-ar
ri schimbat.
Nscut la 1 ianuarie 180 in Botoani, primind prima in(tur in
gimnaziul din Cernu(i, prsind la 1864 coala pentru a se lua dup
trupa de teatru a d-nei lanni 1ardini prin Romania i prin 1ransilania,
prsind i aceast trup pentru a se arunca cu cea mai mare incordare
in studii relurite la Viena, sus(inut acolo i la Berlin in parte prin
contribu(iile unor amici literari, numit intre 184 i 186 reizor colar
i bibliotecar la Iai, destituit i dat in judecat de guernul liberal,
insrcinat apoi cu redac(ia ziarului 1impul, inclzit din reme, dar
mai intermitent, de rarmecul unor remei, de la care au rmas in poeziile
lui catea urme de pr blai, de ochi intuneca(i, de maini reci, de vv vv
,tiv ce i vv ,tiv cvv, loit in iunie 1883 de izbucnirea nebuniei, al crei
germen era din natere, indreptat intrucata la inceputul anului 1884,
dar degenerat in rorma lui etic i intelectual, apucat din nou de
nemiloasa ratalitate ereditar, Lminescu moare la 1 iunie 1889 intr-un
institut de aliena(i.
La o priire superricial, ruga lui Lminescu de la gimnaziu dup o
trup de actori, darea lui in judecat, actiitatea lui ca redactor de ziar,
&!
LUCLAlARUL
care adic nu s-ar putea explica decat prin necesit(i materiale, lipsa de
orice distinc(ii conen(ionale, de premieri academice, de decora(ii i c.l.,
toate aceste puse in legtur mai ales cu izbucnirea aliena(iei mentale par
a da ie(ii sale o coloare romantic, i unele reiste i ziare care l-au ignorat
cat reme era in toat igoarea lui au gsit prilejul de a-i arta sentimenta-
litatea i de a acuza societatea roman, care ar ri lsat un asemenea om
nebgat in seam i intr-o mizerie din cauza creia ar ri innebunit.
Noi credem c aceste aprecieri sunt greite.
Ceea ce caracterizeaz mai intai personalitatea lui Lminescu este o
aa de coaritoare inteligen(, ajutat de o memorie creia nimic din
cele ce-i intiprise reodat nu-i mai scpa ,nici chiar in epoca aliena(iei
declarate,, incat lumea in care tria el dup rirea lui i rr nici o sil era
aproape exclusi lumea ideilor generale ce i le insuise i le aea pururea
la indeman. n aceeai propor(ie tot ce era caz indiidual, intamplare
extern, conen(ie social, aere sau neaere, rang sau nielare obteasc
i chiar soarta extern a persoanei sale, ca persoan, ii erau indirerente.
A orbi de mizeria material a lui Lminescu insemneaz a intrebuin(a o
expresie nepotriit cu indiidualitatea lui i pe care el cel dintai ar ri
respins-o. Cat i-a trebuit lui Lminescu ca s triasc in accep(iunea
material a cuantului, a aut el totdeauna. Grijile existen(ei nu l-au
cuprins niciodat in remea puterii lui intelectuale, cand nu catiga singur,
il sus(inea tatl su i-l ajutau amicii. Iar recunoaterile publice le-a
despre(uit totdeauna.
Vreun premiu academic pentru poeziile lui Lminescu, de a crui
lips se plange o reist german din Bucureti Dar Lminescu ar ri
intampinat o asemenea propunere cu un ras homeric sau, dup dispozi(ia
momentului, cu acel suras de indulgen( miloas ce-l aea pentru
nimicurile lumeti. Regina Romaniei, admiratoare a poeziilor lui, a dorit
s-l ad, i Lminescu a aut mai multe conorbiri literare cu Carmen
Syla. L-am zut i eu la curte, i l-am zut pstrand i aici simplicitatea
incanttoare ce o aea in toate raporturile sale omeneti. Dar cand a
rost orba s i se conrere o distinc(ie onoriric, un beveverevti sau nu
tiu ce alt decora(ie, el s-a impotriit cu energie. Rege el insui al cugetrii
omeneti, care alt rege ar ri putut s-l disting Si aceasta nu din reo
anitate a lui, de care era cu desarire lipsit, nu din sume(ia unei
&"
MIHAI LMINLSCU
inteligen(e excep(ionale, de care numai el singur nu era tiutor, ci din
naiitatea unui geniu cuprins de lumea ideal, pentru care orice coborare
in lumea conen(ional era o suprare i o nepotriire rireasc.
Cine-i d seama de o asemenea rigur in(elege indat c nu-l puteai
prinde pe Lminescu cu interesele care ademenesc pe cei mai mul(i
oameni. Luxul strii materiale, ambi(ia, iubirea de glorie nu au rost in
nici un grad obiectul preocuprilor sale. S ri aut ca redactor al
1impului mai mult decat a aut, s ri aut mai pu(in, pentru micile lui
trebuin(e materiale tot atat era. Numai dup izbucnirea nebuniei, in
interale lucide, in care se artau ins relurite rorme de degenerare etic,
obinuite la asemenea stri, deenise lacom de bani.
Prin urmare, legenda c mizeria ar ri adus pe Lminescu la nebunie
trebuie s aib soarta multor alte legende: s dispar inaintea realit(ii.
Si nici munca special a unui redactor de ziar nu credem c trebuie
priit la Lminescu ca o sror(are impus de neoie unui spirit recalcitrant.
Lminescu era omul cel mai silitor, enic citind, meditand, scriind. Lipsit
de orice interes egoist, el se interesa cu atat mai mult la toate manirestrile
ie(ii intelectuale, rie scrierile reunui prieten, rie studierea micrii
rilosorice in Luropa, rie izoarele istorice, despre care aea cunotin(a
cea mai amnun(it, rie luptele politice din (ar. A se ocupa cu reuna
din aceste chestii, a cugeta i a scrie asupra lor era lucrul cel mai potriit
cu relul spiritului su. Si energia cu care a redactat 1impul, inl(imea
de ederi ce apare in toate articolele lui, puterea neuitat cu care in
contra rrazei despre vatiovativvt liberal al partidului de la guern a opus
importan(a elementului autohton sunt o doad pentru aceasta.
Cu o aa natur, Lminescu gsea un element riresc pentru actiitatea
lui in toate situa(iile in care a rost pus. La bibliotec, pentru a-i spori
comoara deja imens a memoriei sale, ca reizor colar, pentru a strui cu
limpezimea spiritului su asupra noilor metode de in(mant, in cercul
de amici literari, pentru a se bucura rr inidie sau a rade rr rutate de
scrierile citite, la redac(ia 1impului, pentru a biciui rrazeologia neade-
rat i a rormula sinteza unei direc(ii istorice na(ionale - in toate aceste
ocupri i srere Lminescu se arla rr sil in elementul su.
Dac a innebunit Lminescu, cauza este exclusi intern, este
innscut, este ereditar. Cei ce cunosc datele din ramilia lui tiu c la
&#
LUCLAlARUL
doi rra(i ai si, mor(i sinucii, a izbucnit nebunia inainte de a sa i c
aceast neropatie se poate urmri in linie ascendent.
De altminteri, i in remea in care spiritul lui era in igoare, relul
traiului su rcuse pe amici s se team de rezultatul rinal. Via(a lui era
neregulat: adesea se hrnea numai cu narcotice i excitante, abuz de
tutun i de carea, nop(i petrecute in citire i scriere, zile intregi petrecute
rr mancare, i apoi deodat, la reme neobinuit, dup miezul nop(ii,
mancri i buturi rr alegere i rr msur: aa era ia(a lui Lminescu.
Nu aceast ia( i-a cauzat nebunia, ci germenele de nebunie innscut a
cauzat aceast ia(. Ceea ce o doedete este c toate incercrile, adeseori
cu struin( repetate de unii prieteni ai si, intre al(ii i de mine, nu au
rost in stare s-l aduc la un trai mai regulat.
Si nici de nerericiri care ar ri inrluen(at sntatea intelectual sau
rizic al lui Lminescu nu credeam c se poate orbi. Dac ne-ar intreba
cinea: a rost rericit Lminescu am rspunde: cine e rericit Dar dac
ne-ar intreba: a rost nerericit Lminescu am rspunde cu toat coninge-
rea: nu! Ce e drept, el era un adept conins al lui Schopenhauer, era,
prin urmare, pesimist. Dar acest pesimism nu era redus la plangerea
mrginit a unui egoist nemul(umit cu soarta sa particular, ci era eterizat
sub rorma mai senin a melancoliei pentru soarta omenirii indeobe, i
chiar acolo unde din poezia lui strbate indignarea in contra epigonilor
i a demagogilor ineltori aem a race cu un sim(mant estetic, iar nu
cu o amrciune personal. Lminescu, din punct de edere al egoismului
cel mai nepstor om ce i-l poate inchipui cinea, precum nu putea ri
atins de un sim(mant prea intensi al rericirii, nu putea ri nici expus la
o prea mare nerericire. Senintatea abstract, iac nota lui caracteristic
in melancolie, ca i in eselie. Si, lucru interesant de obserat, chiar
rorma nebuniei lui era o eselie exultant.
Cand enea in mijlocul nostru cu naiitatea sa ca de copil, care ii
catigase de mult inima tuturor, i ne aducea ultima poezie ce o rcuse,
o rercuse, o rarinase, cutand mereu o rorm mai perrect, o citea
parc ar ri rost o lucrare strin de el. Niciodat nu s-ar ri gandit mcar
s o publice: publicarea ii era indirerent, unul sau altul din noi trebuia
s-i ia manuscrisul din man i s-l dea la Conorbiri literare.
Si dac pentru poeziile lui, in care i-a intrupat sub o rorm aa de
minunat cugetrile i sim(irile, se mul(umea cu emo(iunea estetic a
&$
MIHAI LMINLSCU
unui mic cerc de amici, rr a se gandi la nici o satisrac(ie de amor
propriu, dac el se considera oarecum ca organul accidental prin care
insi poezia se manirest, aa incat ar ri primit cu aceeai mul(umire s
se ri manirestat prin altul, ne este permis a conchide nu numai c era
nepstor pentru intamplrile ie(ii externe, dar i chiar c in rela(iile lui
pasionale era de un caracter cu totul neobinuit. Cuintele de amor
rericit i nerericit nu se pot aplica lui Lminescu in accep(iunea de toate
zilele. Nici o indiidualitate remeiasc nu-l putea captia i (inea cu
desarire in mrginirea ei. Ca i Leopardi in .aia, el nu edea in
remeia iubit decat copia imperrect a unui prototip nerealizabil. l iubea
intampltoarea copie sau il prsea, tot copie rmanea, i el, cu melancolie
impersonal, ii cuta rerugiul intr-o lume mai potriit cu el, in lumea
cugetrii i a poeziei. De aci vceafarvt cu ersurile de la srarit:
Ce-(i pas (ie, chip de lut,
Dac-oi ri eu sau altul
1rind in cercul ostru strimt,
Norocul petrece,
Ci eu in lumea mea m simt
Nemuritor i rece.
n(elegand astrel personalitatea lui Lminescu, in(elegem totdeodat
una din pr(ile esen(iale ale operei sale literare: bog(ia de idei, care
inal( toat sim(irea lui ,cci nu ideea rece, ci ideea emo(ional race pe
poet,, i om edea in chiar ptrunderea acestei bog(ii intelectuale pan
in miezul cugetrilor poetului puterea mictoare care l-a silit s creeze
pentru un asemenea cuprins ideal i rorma exprimrii lui i s indepli-
neasc astrel amandou cerin(ele unei noi epoci literare.
Lminescu este un om al timpului modern, cultura lui indiidual st
la nielul culturii europene de astzi. Cu neobosita lui struin( de a citi,
de a studia, de a cunoate, el ii inzestra rr preget memoria cu operele
insemnate din literatura antic i modern. Cunosctor al rilosoriei, in
special a lui Platon, Kant i Schopenhauer, i nu mai pu(in al credin(elor
religioase, mai ales al celei cretine i buddiste, admirator al Vedelor,
pasionat pentru operele poetice din toate timpurile, posedand tiin(a
celor publicate pan astzi din istoria i limba roman, el arla in comoara
&%
LUCLAlARUL
ideilor astrel culese materialul concret de unde s-i rormeze inalta
abstrac(iune care in poeziile lui ne deschide aa de des orizontul rr
margini al gandirii omeneti. Cci cum s ajungi la o priire general
dac nu ai in cunotin(ele tale treptele succesie care s te ridice pan la
ea 1ocmai ele dau lui Lminescu cuprinsul precis in acele ersuri
caracteristice in care se intrupeaz prorunda lui emo(iune asupra
inceputurilor lumii, asupra ie(ii omului, asupra soartei poporului roman.
Poetul e din natere, rr indoial. Dar ceea ce e din natere la
aderatul poet nu e dispozi(ia pentru rorma goal a ritmului i a rimei,
ci nemrginita iubire a tot ce este cugetare i sim(ire omeneasc, pentru
ca din perceperea lor acumulat s se desprind ideea emo(ional spre
a se inr(ia in rorma rrumosului.
Acel cuprins ideal al culturii omeneti nu era la Lminescu un simplu
material de erudi(ie strin, ci era primit i asimilat in chiar indiidualitatea
lui intelectual. Deprins astrel cu cercetarea aderului, sincer mai intai
de toate, poeziile lui sunt subiecti aderate nu numai atunci cand exprim
o intui(ie a naturii sub rorm descripti, o sim(ire de amor uneori esel,
adeseori melancolic, ci i atunci cand trec peste marginea lirismului
indiidual i imbr(ieaz i reprezint un sim(mant na(ional sau umanitar.
De aici se explic in mare parte adanca impresie ce a produs-o opera
lui asupra tuturor. Si ei au sim(it in relul lor ceea ce a sim(it Lminescu,
in emo(iunea lui ii regsesc emo(iunea lor, numai c el ii rezum pe to(i
i are mai ales darul de a deschide micrii surleteti cea mai clar expresie,
aa incat glasul lui, deteptand rsunetul in inima lor, le d totdeodat
cuantul ce singuri nu l-ar ri gsit. Aceast scpare a surerin(ei mute
prin rarmecul exprimrii este bineracerea ce o rears poetul de geniu
asupra oamenilor ce-l ascult, poezia lui deine o parte integrant a
surletului lor, i el triete de acum inainte in ia(a poporului su.
Dar cuprinsul poeziilor lui Lminescu nu ar ri aut atata putere de a
lucra asupra altora dac nu ar ri arlat rorma rrumoas sub care s se
prezinte. Si riindc tocmai aceast rorm este partea cea mai sugesti
in opera lui, s ne rie permis a termina studiul de ra( prin repedea
analizare a elementelor ei distinctie.
O rezer trebuie rcut din capul locului, i este cu atat mai
important cu cat mul(i din imitatorii lui Lminescu nu par a o ri rcut.
&&
MIHAI LMINLSCU
Volumul in care sunt adunate poeziile sale nu este publicat de el insui,
din cauza imprejurrilor cunoscute i atinse in prera(a noastr la edi(ia I
de la 1883. Dac, in starea in care se arla Lminescu atunci, am putut lua
asupra-mi datoria de a publica culegerea poeziilor lui, nu aeam dreptul
nici de a le modirica, nici de a lsa pe unele la o parte. Prin urmare, aa
cum se prezent i astzi unicul olum, el cuprinde toate poeziile, i cele
de la inceput, pe care ins autorul declarase de mult c oia s le
indrepteze i in parte s le suprime. Nici cele 8 poezii citate in prera( la
edi(ia I, nici Cativ, nici iovii, nici trioii nu sunt Lminescu in toat
puterea lui. Contururile tremurande ale descrierilor rr destul precizie
intuiti, lipsa de claritate a gandirii, greeli in accentul ritmic i in rime
sunt derecte al cror cel mai aprig critic era chiar Lminescu. Dac totui
i aceste poezii au meritat i or merita s rigureze in opera lui literar,
este riindc in riecare din ele apare deodat din mijlocul imperrec(iilor
o rrumuse(e de limb i o inl(are de cuget care preesteau de la inceput
ce aea s deie poetul ajuns la culmea lui.
Rezera dar, ce un sim(mant de dreptate elementar ne impune s
o racem, este c in cercetarea urmtoare nu om aea in edere decat
poeziile, din norocire cele mai numeroase, pe care le-a scris Lminescu
in epoca deplinei sale dezoltri. Acestea ins reclam toat luarea-aminte
a criticii literare in priin(a rormei lor, i cu deosebire a inrudirii cu
poezia popular, din care s-au hrnit mai intai i deasupra creia s-au
ridicat pas cu pas pan la exprimarea celor mai inalte concep(iuni.
Condi(ia rundamental a acestei ridicri a rormei poetice era o
manuire perrect a limbii materne, pentru ca ea s rie pregtit pentru o
concep(iune mai intins i s poat crea din propria ei rire estmantul
noilor cugetri. Aceasta este lupta dreapt ce o incearc Lminescu,
pentru a turna in rorm nou limba eche i-n(eleapt. Pentru el limba
roman e ca un ragure de miere, dulce i strezie, dar nu rzle(it in
lips de contururi, ci prins in celula regulat a ragurelui.
Poeziile lui incep in aceast priin( alipindu-se de-a dreptul de rorma
popular, dar ii dau o nou insurle(ire i o rac primitoare de un cuprins
mai inalt. Aa sunt cele patru poezii: Ce te teevi, coarvte, a vitoc ae coarv
ae, De ta `itrv v` ta 1ia, Coarvte, coarvtvte.
Din poezia popular i-a insuit Lminescu armonia, uneori onoma-
topoetic, a ersurilor sale ....
&'
LUCLAlARUL
Al doilea pas este introducerea, cu totul particular poeziei lui
Lminescu, a unor rime nou, rormate din impreunarea cu un cuant
prescurtat, dup relul caracteristic al limbii romaneti, sau din dou cuinte:
Pe-atunci erai tu singur, incat m-ntreb in sine-mi
Au cine-i zeul crui plecm a noastre inemi ....
ns unde inoa(ia lui Lminescu in priin(a rimei se arat in modul
cel mai neateptat este in numele proprii luate din direrite srere de cultur
i introduse in modul cel mai riresc in ersurile sale. Se tie ce riscant
este intrebuin(area numelor proprii in poezia liric, i intr-o eche
cercetare literar a noastr am citat catea exemple inspimanttoare.
Lminescu ins a tiut s se roloseasc de ele cu miestrie, i tocmai
aceste rime sunt dintre cele mai rrumoase i mai bine primite ale lui:
Ca s ad-un chip, se uit
Cum alearg apa-n cercuri,
Cci rjit de mult e lacul
De-un cuant al srintei Miercuri ...
Dup o aa incordare, dup o aa lupt dreapt pentru a turna
limba eche in rorm nou, nu ne om mira c a putut ajunge
Lminescu, pe de o parte, la aplicarea sigur a unor rorme rarinate in
Oaa iv vetrv avtic, in Ctoa i in admirabilele ovete, pe de alta, la cea mai
limpede expresie a unor cugetri de adanc rilosorie, pentru care nu se
gsea pan atunci nici o pregtire in literatura noastr. Cci palidele
imitri ale monoloagelor din avt i din Havtet, sau ale rerlec(iilor
mediocrului Aim-Martin, din care se gsesc urme in incercrile literare
dup `48, nu pot intra aci in compara(ie. ...
Acesta a rost Lminescu, aceasta este opera lui. Pe cat se poate
omenete preedea, literatura poetic roman a incepe secolul al 20-
lea sub auspiciile geniului lui, i rorma limbii na(ionale, care i-a gsit in
poetul Lminescu cea mai rrumoas inrptuire pan astzi, a ri punctul
de plecare pentru toat dezoltarea iitoate a estmantului cugetrii
romaneti.
1itu MAIORLSCU, vivecv ,i oeiite tvi, in Conorbiri literare,
XXIII, 1889, nr. 8.
'
MIHAI LMINLSCU
nl(imea concep(iunei sale pesimiste i poetice ajunge la apogeu
in atira Ia. Cand artistul a ajuns s-i exprime desarit sentimentele
sale, atunci e un mare talent, dar numai cand a izbutit s arate intr-o
rorm poetic o mare concep(ie rilozoric, o mare generalizare a min(ii
omeneti, atunci el ajunge geniu, i ceea ce ridic aa de sus crea(ia
poetic a lui Lminescu e asta sa concep(ie despre ia(, concep(ie care
poate s nu rie a noastr, care ins e, de netgduit, mare. Imensele
probleme ale uniersului, cum e crearea i inchegarea lumii, ori mai
bine zis a sistemului nostru solar, o inchegare imens in timp i spa(iu,
micimea planetei noastre ra( cu aceste imensit(i i mai cu sam
scurtimea ie(ii omenirei, care pare numai o clip in ia(a total a lumii,
intunericul ce se arat indrtul omenirii, pan la iirea ie(ii organice i
inaintea omenirii dup stingerea acestei ie(i, micimea ie(ii unui om,
cu toate microscopicile lui interese, ra( cu aceste probleme imense...
toate aceste sunt minunat de bine exprimate in atira Ia. ...
londul prim al caracterului su a rost mai curand optimismul i
idealismul, decat pesimismul. Acel care a ptrunde i a sim(i adanc
crea(iunea poetului a pricepe totodat cat dreptate aem.
Idealizarea trecutului, cum am mai spus, a rost o urmare a pesimismu-
lui, dar a unui pesimism vi everi, special lui Lminescu, care in rondul
lui prim a rost idealist in toat puterea cuantului. Altmintrelea nici nu
s-ar explica aceast idealizare: A ri Nebunie i trist i goal. Dar a
ri cuprinde in sine nu numai ia(a de astzi ori cea iitoare, ci i toat
ia(a omenirii i ia(a uniersului intreg. liind atat de ast acest a ri,
cuprinzand toata riata in general, cu atat mai mult acest a ri a cuprinde
aceea de care se-nrednicir cronicarii i rapsozii, o ia( de care ne
desparte abia o clip, dac lum in sam cursul remii in total. L dit
lucru c, din punctul de edere al pesimismului, ia(a despre care ne
orbesc cronicarii i rapsozii e deopotri cu cea de astzi, o nebunie
i trist i goal. Aa ar ri trebuit s o preasc un poet pesimist
consecent. Dar Lminescu n-a rost consecent, i n-a rost pentru c
aea un mare rond de idealism, de buntate, blande(e, sim( de armonie
i simpatie uniersal, i acest sentiment idealist cerea o ia( social,
pentru a ri cheltuit in zugrirea ei. Neputand cheltui acest idealism
pentru ia(a social prezent, pe care o ura, nici pentru cea iitoare, pe
'
LUCLAlARUL
care n-o pricepea, el s-a intors indrt i a scldat ia(a social trecut in
idealismul lui, rcand-o bland, bun, mare, armonioas, ajungand in
sceast zugrire cateodat la curat naiitate. Aa e, de pild, cand race
genii pe Cichindeal, Mumuleanu, Mureanu. L roarte caracteristic in
aceast priin( atira a IIIa. Nu numai Mircea e bland, bun... aceasta
se pricepe, dar ideal i armonic e natura toat, ideal i armonic e isul
sultanului, rrumoasa Malcatun, Baiazid insui. Dar mai caracteristic
decat toate acestea e descrierea rzboiului. L un rzboi in care nu numai
nu se d capete tiate de la trunchiuri, picioare i maini rupte, dar nu e
nici o pictur de sange in toat aceast ijelie pe care-o man Mircea i
care ine, ine, ine. Nici o pictur de sange! Acest rzboi mai curand
ne race impresia unei trante mari, zgomotoase, rcut pentru petrecere.
Atat de mare era neoia de a idealiza la Lminescu! n scurt, iat aderul
aderat, rondul prim al lui Lminescu e o doz mare i coaritoare de
idealism, iar pesimismul care, ca rilozorie i ca sentiment, strbate toat
crea(iunea poetului, dandu-i de multe ori o coloare aa de intunecat,
acest pesimism e rezultatul inrluen(ei mijlocului social, in in(elesul larg
al cuantului.
C. DOBROGLANU-GHLRLA, vivecv, in Contemporanul, V,
188, nr. 9 i nr. 11.
Obiceiul de a publica manuscrisele oamenilor mari, dup moartea
lor, exist pretutindeni. L, rr indoial, cea nedelicat in aceast exhibare
a intimit(ilor bie(ilor mor(i i, desigur, nu e unul care, dac ar inia, n-ar
ri adanc jignit c i-a dat in ileag buc(ile, pe care le-a crezut nerednice
de el insui, ori bruioanele, din care putem edea chinul de a crea, din
care putem cunoate ce idei, banale adesea, i ce rorm, stangace de
cele mai multe ori, au izorat intai de sub pana scriitorului. Dar aceast
nedelicate(e este scuzat prin interesul pe care il prezint manuscrisele
poe(ilor pentru cercettorii literari. Aa c, din acest punct de edere,
publicarea manuscriselor lui Lminescu este indrept(it i este rolosi-
toare. Publicarea lor, ins, in colec(ia autorilor clasici, ca poezii de
Lminescu, nu poate ri justiricat. Dac pentru oamenii din genera(ia
trecut, aderatul Lminescu este i rmane acela din edi(ia Maiorescu,
'
MIHAI LMINLSCU
apoi pentru genera(ia tanr, care a aut de la-nceput in man dou
olume de Lminescu, Lminescu este altul. Am zut mul(i tineri citind
pe Lminescu, indirerent din olumul cel echi ori din cel nou, de
postume. Lident c in mintea acestora exist un alt Lminescu decat
in mintea oamenilor de la sraritul eacului trecut.
Si e nedrept. Lminescu nu e, nu poate ri altul decat cel ce a oit s
rie el insui. 1ot ce n-a oit s rie e roarte util pentru priceperea poetului,
dar nu e aderatul Lminescu. Acolo unde Lminescu n-a pus toat arta
sa, nu mai este el. Aem noi dreptul s rostim reo prere asupra
talentului lui, judecand dup reo postum ...
Lminescu este un eeniment aproape inexplicabil in literatura
noastr. Ll e aa de mare ra( de predecesorii si, incat nu mai poate ri
orba de o eolu(ie a literaturii, ci de o sritur. Cci de la Alecsandri,
Bolintineanu, i chiar Alexandrescu, in chip normal nu se putea ajunge
la Lminescu. Si nu orbesc de con(inutul, de tendin(a operei lui
Lminescu. Srituri, in priin(a aceasta, s-au intamplat in toate literaturile.
Vorbesc numai de art. Predecesorii si sunt atat de pu(in artiti, i
Lminescu e un atat de mare artist! Ll a motenit atat de pu(in i a creat
atat de enorm de mult! Si aceast sritur prea i mai mare pe remea
cand nu se cunotea decat opera sa, care incepe cu 1evere ,i Maaova
,edi(ia Maiorescu,. De cand ins cunoatem buc(ile anterioare 1everei
,i Maaova ,din edi(ia Saraga i, acum, din aceste postume,, putem
asista la eolu(ia ce a rcut-o Lminescu, care este in acelai timp eolu(ia
literaturii romane insi, de la Alecsandri-Bolintineanu pan la
Lminescu, eolu(ie intamplat ins, in actiitatea unui singur om, care e
Lminescu: Lminescu adolescentul, cel de pan la 1evere ,i Maaova, este
scriitorul care race eolu(ia literaturii romane de la Alecsandri pan la
ceea ce in(elegem prin Lminescu.
Garabet IBRAILLANU, ,Potvvete' tvi vivecv, in Via(a roma-
neasc, 1908, nr. 8.
n eolu(ia lui Lminescu de la 180 pan la 1883, se disting dou
raze: intaia pan la 189, a doua de aici incolo. Primul caracter izibil
pentru toat lumea - riindc e cel mai superricial - este imperrec(iunea
'!
LUCLAlARUL
rormei ,cu priire la limb i la ersirica(ie, in raza intaia i desarirea
ei in raza a doua. Dar deosebirea dintre aceste raze e mult mai prorund.
n raza intaia, dei concluzia poeziilor cu caracter rilozoric i social
este pesimist, Lminescu race totui concesii concep(iei contrare, dandu-i
oarecum cuantul, punand problema ie(ii i din punct de edere
optimist. Aceste poezii se inir intre Mvre,avv ,poezie din 1869,
nepublicat de el,, in care, cum spune intr-o not adugat mai tarziu,
nu era inc rnit de indoial, i Rvacivvea vvvi aac din 189, prima
poezie unde optimismul nu mai are cuant.
n iovii Lminescu cant idealismul optimist al genera(iei anterioare
- idealism rilozoric i social - i apoi, silit oarecum de eiden( i cu
regret, se declar pesimist.
n Mortva est, chiar in Mortva est, pe care, cum am spus de atatea ori,
o cred mai mult o compozi(ie retoric i exagerat in pesimismul ei,
Lminescu ezita intre A ri sau a nu ri.
n Iver ,i Devov idealizeaz pe reolu(ionarul optimist, apoi constat
c isul lui este irealizabil - i inainte de moarte ngerul il impac
pe Demon prin amor.
n Ivarat ,i rotetar Lminescu scrie catea pagini de admirabil poezie
reolu(ionar - i apoi d cuantul impratului, care constat ireme-
diabila mizerie a omenirii.
Prima poezie, in care atitudinea optimist e absent, este Rvavivtea
vvvi aac din septembrie 189. ,Si riindc, pentru uurin(a discu(iilor ce
urmeaz, trebuie s rixm, rie i cam arbitrar, inceputul razei a doua,
inceputul il a rorma aceast Rvacivve.,
Atitudinea optimist a ri absent de aici incolo in toate poeziile
rilozorice: criorite I i I1 ,Mircea din crioarea III, amorul medieal
din crioarea I1 sunt idealizarea trecutului, sentiment eminamente
pesimist, i nu cuantul acordat atitudinii optimiste,, Ctoa i Oricte
tete. ...
n poezia lui Lminescu, un anumit rond cerand, proocand un anumit
ritm, nedezmin(ita adecare a rormei la rond e robata obiectir - lucru
greu in estetic. Se ilustreaz aadar cv fate c crea(ia lui Lminescu nu
are nimic din ceea ce s-a numit munc - exerci(iu, compozi(ie, c e
rapt prorund biologic.
'"
MIHAI LMINLSCU
Iar aceast coresponden( perrect dintre idee i sonoritate - i
om edea c ea nu se mrginete numai la ritm - este una din cauzele
impresiei rare pe care o d poezia lui Lminescu.
Dar rorma lui Lminescu are - in srera riecrui ritm - i alte dierse
adaptri la rond.
Mai intai, rirete, arianta msurii in conrormitate cu rondul poeziei.
Cand rondul e mai complicat, ersul este mai lung. Aceasta se in(elege
de la sine i este o obsera(ie care se aplic la orice colec(ie de poezii. L
interesant s ne oprim asupra unor msuri excep(ionale din opera lui
Lminescu. Aa, de pild, el are numai o poezie in ersuri de ase silabe
,cele mai scurte ersuri ale lui, arar de ersurile-srarit de stror din
dou poezii i de unele ersuri din buc(ile rmase la moartea lui in
manuscris,: Mai av vv ivvr aor, in toate ariantele, poezie runebr ,i
rirete in metru iambic,. Si singura poezie subiecti cu aderat runebr,
cci in O, vava, poetul nu cheam moartea, nici n-o idealizeaz.
Scurtimea aceasta red aici perrect simplicitatea gra a sentimentului,
tonul minor al strii surleteti, oboseala i detaarea de ia(. Poate cinea
concepe Mai av vv ivvr aor in ersuri lungi Versurile, cu cat sunt mai
lungi, cu atata sunt mai mult literatur i retoric.
n Pe tva toii fara ot, ersurile de opt silabe ,obinuite in poezia
lui Lminescu, alterneaz cu cele de ase silabe. Versul de ase silabe,
scurt i cuprinztor, corespunde mereu in aceast poezie cu ceea ce e
mai rrapant, cu ceea ce are in ader la inim poetul, cu ceea ce parc ar
rea s sublinieze, cu incheierea ersului anterior:
Pe lang plopii rr so(
.aeea av trecvt,
M cunoteau ecinii to(i,
1v vv vai cvvocvt.
La geamul tu ce strlucea
Pririi att ae ae,
O lume toat-n(elegea,
1v vv vai ivtete.
'#
LUCLAlARUL
De cate ori am ateptat
O ,oata ae ravv,
O zi din ia( s-mi ri dat,
O i viera aeavv'
etc.
Un alt mijloc de adaptare a rormei la rond sunt anumite combina(ii
metrice.
n Mai am un singur dor, ersurile rr so( din riecare stror sunt
compuse din iambi, iar ersurile cu so(, din amribrahi ,iambi abunden(i,:
Mai am un singur dor
n lini-tea srii
etc.
Prin aceast alternan(, oboseala i detaarea sunt redate i mai bine.
n ara e aeat ,,ara e aeat ,, bvcivvvt - vva - cv - ate',
combinarea de picioare: coriamb, dactili, troheu este in bun parte
elementul care d acestei poezii de rericire o not de duioie i de
morbidezza, adic rarmecul ei straniu.
Dar ractorul auxiliar cel mai important al ritmului e propor(ia dintre
accentele principale i cele secundare ale ersului i pozi(ia lor pe cuinte
,rapt care d poetului posibilitatea s se mite cu toat libertatea i s
realizeze tot relul de combina(ii in schema trohaic sau iambic,.
n ersul subliniat:
Icoana stelei ce-a murit
Ivcet e cer e vie'
ritmul iambic i maximum de accente principale ,ale orbirii, din ersul
subliniat, toate pe srarit sau aproape pe srarit de cuinte, i raptul c
acest ers, mai scurt ca msur decat precedentul ,care, din punctele de
edere discutate, ii serete ca pies de compara(ie, are, totui, tot atatea
accente principale ca i acela - toate acestea vie steaua tot mai sus cu
riecare iamb, adic cu riecare silab accentuat. Ceti(i i e(i sim(i cum
steaua se suie pe iambi ca pe nite trepte.
n ersul subliniat:
'$
MIHAI LMINLSCU
nl(imile albastre
Pteaca area tr e aeatvri'
troheii, cu maximum de accente principale ,pe cand in ersul prim sunt
numai dou, i toate pe inceputul cuintelor, aadar, scoborarea ,repetat
pe riecare srarit de cuant,, de la accent principal la neaccent, coboar
zarea - tot mai jos i treptat - pe dealuri
1
. ...
1rebuie s obserm c i in priin(a rimei exist dou raze in eolu(ia
lui Lminescu, iar aceste dou raze corespund exact cu razele constatate
pan acum.
n primul rand, rrecen(a rimelor.
Poeziile cu ersuri lungi au, rirete, toate ersurile rimate. n priin(a
poeziilor cu ersuri scurte, adic marea majoritate a poeziilor lui Lminescu,
constatm c de la 180-189 ,raza prim, in toate poeziile ,cu dou
excep(ii, din cele patru ersuri ale strorei rimeaz numai dou, iar in raza
a doua ,cu trei excep(ii, rimeaz toate ersurile strorei. Aceasta doedete
c in raza a doua rorma e mai artistic. Lminescu ii impune greut(i mai
mari - cci ersurile mici i toate rimate sunt o rorm draconic.
Strora:
Cci unde-ajunge nu-i hotar,
Nici ochi spre a cunoate,
Si remea-ncearc in zadar
Din goluri a se nate,
in care Lminescu rormuleaz nici mai mult nici mai pu(in decat geneza
timpului, e alctuit din catea cuinte, grupate in patru unit(i mici,
compuse dintr-un numr rix de silabe, oranduite conrorm unui sistem
rix de accentuare i terminate cu sunete care s dea rime. Si toate acestea
realizate intr-un spa(iu inrim, in care s se poat mica poetul spre a
indeplini aceste condi(ii grele.
Cand rimeaz numai dou ersuri din cele patru ale strorei - cand,
in realitate, cele patru ersuri mici sunt dou mari - poetul are mai mult
libertate de micare, spre a muta cuintele, ca s ob(ie ritmul i rima.
1
Binein(eles c scoborarea e dat de in(elesul cuintelor. Ritmul numai
ajut la producerea impresiei. Acelai ritm poate ajuta alt impresie.
'%
LUCLAlARUL
n al doilea rand, calitatea rimelor.
n raza prim Lminescu are adesea asonan(e in loc de rime. n raza
a doua - roarte rar.
Unui lector din Muntenia, aceast arirmare i se a prea neaderat,
pentru c rimele moldoeneti i se or prea asonan(e.
Dar poezia este o art a auzului, nu a zului. Si pentru urechea lui
Lminescu: crvvriivvri ,moldoenete: vvri,, ivbetaiviveti ,mold.:
aivivet,, cire,ie,i ,mold.: ie,,, ocbetaricvtar ,mold.: cvtari,, itetvvteti
,mold.: vvtet,, cottbotti ,mold.: bott,, fatabrate ,mold.: brata,, bvorivaitor
,mold. popular: vaitori, etc. sunt rime. Lle sunt asonan(e numai in
limba literar
1
. Apoi, Lminescu mai are dou-trei rime populare - ca
in poezia popular din toat Dacia - care cad pe silab intonat cu
accent secundar, ca de pild: ata evrvete, ori: totv,i eaeveve.
Lipsa de asonan(e, in raza a doua, arat iari un progres artistic.
Mai departe, i tot din punct de edere calitati, dar in alt priin(:
Lminescu este cel dintai poet roman care race din rim un scop i
un lux. Ll nu se mul(umete s gseasc rima, el rea ca rima s rie,
prin ea insi, un element estetic al poeziei. ...
Lminescu, creand in poezia romaneasc rima aderat, i rima rar,
de lux, este original i in rim. Rimele lui sunt i ele evivecieve. Aceasta
e atat de aderat, incat - lucru rar - el poate ri i a rost plagiat i in
priin(a rimei, i plagiatul se cunoate imediat, atat de mult rimele lui
sunt ale lui i poart pecetea lui.
Dar toate acestea n-ar ri nimic, dac rimele acestea n-ar aea calitatea
eminent - care poate ri numit sinceritatea rimei - de a da impresia
c cuintele din rim nu puteau ri altele, c sunt acele care trebuie s rie,
c sunt de-acolo.
Nu e greu detot s imaginezi rima recunoasc-l-dascl. Meritul e s
tii ce s raci cu ea.
lericeasc-l scriitorii, toat lumea recunoasc-l,
Ce-o s aib din acestea pentru el btranul dascl
1
De unde urmeaz c in pronun(area lui Lminescu: tevvevv , mold.: avv,,
icrivtiv ,mold.: tv, sunt... asonan(e.
'&
MIHAI LMINLSCU
nu are nimic silit. Chiar dac n-ar ri acel rericeasc-l care cere pe
recunoasc-l ,dac Lminescu a construit rraza anume aa, aceasta
arat dibcia sa artistic,, inc n-am sim(i nimic ror(at in rima aceasta.
Si tot aa in:
Dup remuri, mul(i enir, incepand cu acel oaspe,
Ce din echi se pomenete, cu Dariu al lui Istaspe
i in oricare alte ersuri cu rim rar, greu de gsit.
n deosebire de celelalte elemente ale rormei, cred c in priin(a
rimei Lminescu proceda inten(ionat. Cred c pleca adesea de la
dic(ionarul lui de rime. Crede c-i impunea greut(i ca s le ining. n
ersul de mai sus, el aea neoie numai de Dariv. Ar ri putut s-l pun in
corpul ersului i s scape uor. Dar i-a plcut rima rar: oaeItae -
i a construit ersurile in ederea rimei ,zic construit, nu inentat,.
Si minunea este c nu se cunoate inten(ia, cci aceste ersuri dau
impresia c sunt exact acele care trebuiau s exprime ideea - aa cum
este exprimat. ...
Poeziile de dezndejde ale lui Lminescu, am zut, sunt iambice.
Iar cele de mai prorund dezndejde mai au cea: au toate rimele
masculine, adic se ispresc in iambi puri - se ispresc pur iambic.
Pe bnci de lemn in scunda taern mohorat
se isprete cu o silab neaccentuat ,i rima e reminin,.
Departe sunt de tine i singur lang roc
se isprete cu o silab accentuat , i rima e masculin,.
nc o dat: ersurile isprite cu rim masculin, ersurile isprite
pur iambic sunt vai iambice, i atunci e riresc ca poeziile cele mai
dezndjduige, mai iambice, s aib ersurile cu rim masculin. Iat
acele poezii: Dearte vvt ae tive, Deartire , in riecare din aceste poezii
numai o singur rim e reminin,, Div ratvrite rrevii, O, vava, Div voatea,
De ce vvvi rii, ersurile neperechi din Mai av vv ivvr aor in toate arian-
tele i Pe tva toii fara ot. ...
''
LUCLAlARUL
Dar cuantul din rim mai are la Lminescu i alt calitate, iari pe
cat e posibil: o sonoritate corespunztoare ideii exprimate in ersul
respecti.
De exemplu, in ersurile:
Si-ale raurilor ape ce sclipesc rugind in ropot.
De departe-n i coboar tanguiosul glas de clopot,
cuintele esen(iale ropot i clopot sunt in rim, aadar ele sunt
eocatoare nu numai prin sunetele lor, nu numai prin pozi(ia lor in
rim, ci i prin coericientul ce-l capt vvvt ae ta attvt. Onomatopeicul
ropot e intrit, in sonoritatea lui, in onomatopeismul lui, prin
sonoritatea: clopot.
n:
lluturi mul(i, de multe neamuri, in in urma lui un lan(,
1o(i cu inime uoare, to(i galnici i berban(i,
cuantul esen(ial berban(i e in rim. Dar prin sonoritatea lui ,acest
cuant corespunde sonor cu in(elesul lui
1
, pus in eiden(, trambi(at
prin rim i intrit prin pregtire de lan( din ersul precedent, red la
maximum ideea din acest ers.
n strora:
S-aud pe aluri ant,
Din munte talanga,
Deasupra-mi teiul srant
S-i scuture creanga
sonoritatea onomatopeic talanga din rim e intrit de sonoritatea
creanga. ...
1
Adic corespunde mai bine decat alt combina(ie posibil de sunete. De
altrel, orice cuant din limba matern, riind asociat de mult i indisolubil cu
ideea pe care o denumete, nu e un simplu semn al ideii, cum e pentru noi un
cuant din alt limb, ci seamn cu ideea prin sonoritatea sa, are cea
onomatopeic. Binein(eles c berban(i seamn mai bine decat altele.
!
MIHAI LMINLSCU
Dar i mai important decat aceste coresponden(e speciale este
altcea. Lste muzica rimelor care ajut la impresia total, diruz, a unei
poezii. n Mai av vv ivvr aor, cele mai multe rime con(in sunetele nazale
v i v - consoanele cele mai muzicale ale limbii ,singurele care sun
metalic,, mai muzicale inc in combina(ie cu alte consoane. Nu transcriu
poezia ,cetitorul s-o caute in rotvvvt lui Lminescu,, ci numai rimele: tiv
eviv, ftavvriravvri, ivtrvvatvva, tatavacreava, rvtfvt, ivaivteavivte,
cetivirietivi, cvtavvt, ateviivvratatevi. Nou din aptesprezece
rime, aadar 0 au v i v ,iar v i v rormeaz numai 10 din consoanele
limbii,. Aceste rime sonore dau poeziei un aderat acompaniament
muzical. Aa i O, vava: patru rime din nou con(in aceste sunete. Iar
restul de cinci nici ele nu sunt oricare. Lle con(in, toate pe v sau o, ocalele
care contribuie la impresia de graitate i triste(e. Aadar in O, vava,
toate rimele, intr-un rel sau altul, ajut la impresia prorund produs de
aceast poezie. Dar in O, vava, la impresia muzical a rimelor contribuie
i sonoritatea cuintelor din corpul ersurilor, cci aceste cuinte sunt
excep(ional de bogate in sunete metalice v, v i combina(iile lor. ...
Dar mijloacele sonore lucreaz deodat cu mijloacele de stil propriu-
zise i cu ceea ce se numete compozi(ie - arhitectura unei opere de
art. Si numai o analiz simultan a tuturor mijloacelor ar arta complet
erectul riecruia - i complexitatea procesului de crea(ie - cci
elementul sonor capt un coericient de la celelalte - i iners.
Garabet IBRAILLANU, vivecv. `ote avra rervtvi, in ol. tvaii
titerare, Lditura Cartea romaneasc, 1930, p. 10-11, 161-169,
1-19, 194, 201-202.
Nu poate ri orba de genera(ia de la Conorbiri creand o epoc
nou in istoria literaturii romaneti. Schimbarea cea mare care se
intrupeaz in Lminescu nu e un renomen de ia( artiricial, teoretic
ce s-ar ri coborat intr-o realitate disciplinat, ci aem a race cu una din
acele mari micri care iese din adancul iu al unei na(iuni, din tot ce se
poate con(ine in prezent, ca i dintr-un roarte lung trecut. L unul din
momentele acelea rericite, cu unul dintre oamenii predestina(i, care
!
LUCLAlARUL
rezum o literatur i o indreapt, aruncand puternice lumini ctre iitor,
deschizand drumuri i mai departe genera(iilor care or eni pe urm. ...
Dar tot ce aem de la Lminescu sunt rragmente ale unui geniu
impiedicat de a pune in aloare imensele lui posibilit(i. A enit la Iai,
unde pe remea aceea erau dou curente: un curent brnu(ian, care
triete i pan acum, creat de Simeon Brnu(iu, marele orator al legendei
de la 1848, surlet tare i exclusi, care a dat acolo o intreag teorie de
drept. Si contra acestui curent, in opozi(ie ra( de Brnu(iu insui, pe
care Maiorescu l-a atacat zerlemisindu-l la Conorbiri literare, spiritul
critic neincreztor, sceptic, dar nu rr, in rond, acelai sim( pentru na(ie,
al Junimii.
Si, in atmosrera aceea de poestiri, de glume, care distrau uneori
mai mult decat toat literatura care se prezenta acolo, omul s-a inr(iat
aa cum se inr(ieaz, intr-o poezie a poetului rrancez Baudelaire, acea
pasre a mrilor care, pe uscat, din cauza aripilor ei de uria, nu poate s
umble. 1ot aa imensele aripi ale lui Lminescu se edeau stingherite in
odile pline de eselie unde se strangeau membrii Junimii. Acesta nu
era aerul care trebuia s intre in plmanii lui puternici i acetia nu erau
oamenii a cror aprobare trebuia s o aib, oameni care cetiser aa de
multe, incat se dezgustaser de toate, sau cetiser aa de pu(in, incat nu
puteau judeca nimic. nchipui(i- ins o na(iune crescut pentru dansul,
inconjurandu-l din toate pr(ile, gandi(i- la Lminescu, care a incercat
pan i teatru, din subiecte ale trecutului nostru, aa cum nimeni nu
incercase pan la dansul - au rmas rragmente uitate prin hartiile lui
-, gandi(i- la Lminescu orbind unei mul(imi care s-l in(eleag...
Ce alt rel de poezie, intr-ader in randul literaturilor celor mai mari, ar
ri rsrit din el! Si ce nu s-ar ri ales din oamenii pe care i-ar ri incurajat i
condus ctre aceeai biruin( a surletului romanesc, ridicat la inl(imile
cele mai mari ale cugetrii contemporane
Nicolae IORGA, Itoria titeratvrii rovve,ti, Lditura Librriei Pael
Suru, 1929, p. 168, 16.
!
MIHAI LMINLSCU
Lminescu a mers de atatea ori pe cile rilozoriei lui Schopenhauer,
iar cat despre pesimism considerat ca o in, s nu ne tulburm. n
paginile dureroase ale cr(ii lui Lminescu, ata(i dintre noi au gsit mai
intai drumul ctre adancimile sim(irii i inl(imile concep(iei. O astrel
de inrluen( mi se pare in orice imprejurri intritoare. ...
Lumea conceput ca o clip intre trecut i iitor este o tem
schopenhauerian la care poezia lui Lminescu se a opri de mai multe
ori. ...
Ce au rost toate acestea Ce-a rmas din ele se intreab Schopen-
hauer meditand la imprejurrile trecute ale ie(ii cu acea uimire
dezamgit pe care o regsim acum i la Lminescu. Rdcina cea mai
adanc a unui anumit sentiment de ia(, din care s-a dezoltat o bun
parte a literaturii pesimiste din a doua jumtate a eacului trecut, o
imtampinm aci, in aceast acut neroz a depersonalizrii, care a
impiedicat atatea spirite de seam ale remii s-i resimt unitatea
prorund a ririi lor i sensul armonios al unei ie(i dezoltandu-se cu
logica intern a unui organism i a unei opere de art. Clasicii au resim(it
aceast rericire. A resim(it-o de pild Goethe cand a ridicat un imn de
laud erovatitatii, adic acelei consecen(e interne care poate race din
noi un bloc rezistent in rurtuna pustietoare a timpului. Si este o
intamplare cu totul remarcabil raptul c Lminescu, modernul cu surletul
nelinitit de problema propriei lui identit(i intime, a tradus odat strorele
clasice ale lui Goethe:
Spun popoare, sclaii, regii,
C din cate-n lume-aem
Numai personalitatea
Lste binele suprem. ...
Manirestandu-se enic in prezent, ca intr-o amiaz etern, dar
aspirand ctre nite (inte pe care nu le atinge decat pentru a le inlocui
indat, oin(a de a tri este izorul unor neintrerupte surerin(e. la( de
aceast implacabil condi(ie a ie(ii, Schopenhauer arat c rerlec(ia
rilozoric poate in cele din urm s-o diulge i s indrumeze spiritul
ctre linititoarea ataraxie stoic, ctre acea eliberare de sub puterea
arectelor, demn s rie salutat ca limanul unei mantuiri. ...
!!
LUCLAlARUL
Schopenhauer a rost pentru Lminescu un indrumtor atat de ascultat
incat prin el a gsit calea nu numai ctre echile izoare ale in(elepciunii
indice, dar i ctre rantana de mangaieri a stoicismului greco-roman.
Stoicismul nu este, aadar, cum am zut c s-a putut crede, o etap
prin care Lminescu intrece pesimismul, dar una in care el se dezolt in
deplin paralelism de data aceasta cu modelul schopenhauerian. Aceste
inrluen(e noi le-a adunat Lminescu in poezia Ctoa.
Izorul istoric al Ctoei, dac racem abstrac(ie de atatea amintiri
rilozorice care au putut-o inspira pe alocuri, pare a ri o cugetare al lui
Oxenstierna pe care Lminescu o public in Curierul din Iai din 13
iunie 186. ...
Compara(ia ie(ii cu teatrul nu este ins un moti pe care l-a putut
gsi Oxenstierna mai intai. Originea acestui moti trebuie s-o cutm in
antichitate pentru a o arla in ader la rilozorii din succesiunea lui Socrate
i printre cei din urm la Lpictet, unul din lucrtorii cei mai populari ai
idealurilor stoice, de unde el s-a rspandit apoi pe multe ci in literatura
uniersal.
Compara(ia ie(ii cu teatrul ii este chiar roarte ramiliar lui Lpictet,
pentru c o regsim de dou ori in renumitul su Mavvat. ...
Dac priirile lui Lminescu s-au oprit asupra rragmentului din
Oxenstierna, lucrul il explic raptul c sub rarmecul limbii echi pentru
care era atat de sensibil Lminescu descoperea o tem stoic i una din
acelea pe care inteligen(a sa rormat in disciplina schopenhauerian tia
s-o disting i s-o pre(uiasc. ...
Ataraxia stoic nuan(at sau nu in relul modern al pesimitilor este
pentru Schopenhauer mijlocul unei alinri proizorii din incletarea
oin(ei de a tri, i la acest ideal Lminescu a aderat nu numai in Ctoa,
dar i in alte poezii, printre care rinalul vceafarvtvi alctuiete rloarea
suprem i cea mai pur a acestei tendin(e. Lliberarea deriniti de sub
jugul teribilei oin(e, Schopenhauer credea c se desarete in nega(ia
de sine a martirului i ascetului. ...
Dar aceast eocare a bucuriei cu care martirul ii intampin chinurile
nu o gsim oare ca intr-un ecou in tragica dorin( de mortiricare din
Rvacivvea vvvi aac i nu este, prin urmare, de prisos s-i cutm acesteia
izoare indeprtate i ag asemntoare in literatura indic atunci cand
!"
MIHAI LMINLSCU
paginile adeseori recitite ale lui Schopenhauer au putut orbi cu putere
imagina(iei poetului nostru Printre idealurile schopenhaueriene a gsit
Lminescu i gandul gloriricrii martirului.
Critica eminescian s-a mul(umit s limiteze pan acum inrluen(a
lui Schopenhauer in poezia lui Lminescu mai cu seam la gandul lor
comun despre nimicnicia existen(ei i la comuna lor aspira(ie ctre
stingerea etern. Iat ins c o cercetare mai amnun(it arat c
inrluen(a lui Schopenhauer a introdus in (estura inspira(iei lui Lminescu
mai multe rire i c pentru o bun in(elegere a poetului sunt necesare
mai multe rererin(e la paginile rilozorului: atatea cate au rost amintite
aci i unele pe care discu(ia le a race trebuincioase i mai tarziu, chiar
in capitolul urmtor. Mai este ins necesar de amintit c atatea inrudiri
cu rilozorul nu coboar intru nimic originalitatea poetului, care trebuie
cutat numai in aderul i energia lirismului cu care el insurle(ete
nite ganduri abstracte Cercetarea istoric se inecineaz totdeauna cu
adancirea estetic i se mrginete prin ea. ...
O imperechere de cuinte roarte caracteristice pentru Lminescu
este aceea care asociaz expresia olupt(ii cu a durerii. 1oat lumea ii
amintete de acel rarmec dureros in care putem exprima una din
impresiile de ansamblu ale operei sale. larmecul distilat din jale este
unul din arectele eminesciene cele mai tipice i care se silete s rein
in noi ori de cate ori incercm s ne reamintim nu amnuntele, nu
imaginile sau situa(ia psihologic particular dintr-una sau alta din poeziile
sale, dar acel arect de totalitate care se inal( din ele cu un abur subtil i
le inluie ca o atmosrer.
larmecul dureros este numai una din imperecherile de cuinte
prin care se exprim aceast emo(ie central i reelatoare a poeziei
eminesciene. mbinarea: dulce jele sau locu(iunile: dureros de dulce,
rioros de dulce sunt altele. Astrel de asocia(ii de termeni sunt intr-
atat de adaptate intui(iei lirice care nu l-a prsit pe poet niciodat incat
le putem intalni i in primele sale poezii. Bucata O catarire iv ori, anun(and
in alte priin(e atat de pu(in crea(iile iitoare, orbete de pe atunci de
un cant dulce i jalnic. Din aceeai epoc, oda a Hetiaae asociaz i ea
cantarea dulce a lui Lol cu jalea silrelor care in s se culce, in timp ce
a o artita re(ine nuan(a unor canturi dulci ca un rior. Din primul
!#
LUCLAlARUL
moment spontaneitatea natural a poetului scoate, aadar, la lumin
acea intui(ie muzical a lumii plin de mister, de rarmec i de durere
care alctuiete adancul insui al lirismului eminescian i pe care timpul
nu a race decat s-o adanceasc i s-o rarineze.
Asocia(ia dintre expresia olupt(ii i a durerii se produce la Lminescu
in trei imprejurri, cu prilejul muzicii, al iubirii i al mor(ii. Cele din
poeziile adolescen(ei, despre care am amintit, apar(in primei categorii.
Dar i mai tarziu, cand in atrvvo aiv tei cornul se aude pentru intaia
oar in poezia lui Lminescu, dulcele su glas rsun poetului rermecat i
dureros, iar in aati tvvea, de data aceasta nu glasul cornului, dar ecoul
cu care pdurea ii rspunde ii sun poetului in acelai rel.
Iubirea este ins emo(ia care rolosete cele mai multe din contextele
despre care e orba aici. De re(inut este c de cele mai multe ori ele nu
interin cand e orba de iubirea brbatului, ci mai ales atunci cand prin
ele se exprim dragostea remeii.
Astrel demonia brbatului din Iver ,i aevov trezete in iubita lui
rerlec(ia i sentimentul: Ce puternic e - gandi ea cu-amoroas dulce
spaim! n trioii iubita este acea care gsete cuintele de dragoste:
Las` s m uit in ochii-(i uciztor de dulci. n Poretea teivtvi apari(ia lui
lt-lrumos umple inima Blanci cu un rarmec dureros. n vceafarvt
Ctlina pronun( cuintele exaltrii: M dor de crudul tu amor , A
pieptului meu coarde. n crioarea III pe buzele remeii in cuintele:
Si durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o... Iar in crioarea I1
mrturisirea de dragoste a remeii abund in acelai sens: Ah, ce rioros
de dulce de pe buza ta cuantu-i, Si cu rocul bland din glasu-(i tu m
dori i m cutremuri. Numai in Cativ aceeai emo(ie, pe care am aea
dreptul s-o considerm, dup natura ei, remeiasc, este atribuit brbatului
care exclam: Si cand inima ne crete de un dor, de-o dulce jele.
Ne a aprea mai tarziu cat de semniricati este raptul c oluptatea
se asociaz acum cu izorul insui al durerii. Oaa (iv vetrv avtic, orbete
nu numai de o surerin( dureros de dulce, dar i de oluptatea mor(ii,
in timp ce in Pete rrfvri trece lun sunetul cornului rspandete in surletul
poetului o contagiune subtil i mortal. Acest sunet, se pierde, i el se
aude:
!$
MIHAI LMINLSCU
Mai departe, mai departe,
Mai incet, tot mai incet,
Surletu-mi nemangaiet
ndulcind cu dor de moarte. ...
mbinarea olupt(ii cu a durerii are o insemntate deosebit in
romantism. La este un document i o ilustra(ie a acelei culturi a
sentimentului pe care romanticii au instaurat-o. Via(a practic resimte
rericirea i surerin(a ca pe nite alori care se opun i se resping. Aceast
opozi(ie nu are ins un sens decat pentru ia(a practic. Dac romantis-
mul a reuit s le imbine, cum atatea exemple ne-o pot doedi,
imprejurarea se explic prin raptul c el adopt ra( de ia(a sentimental
o atitudine estetic in care aloriricarea ei practic nu mai joac nici un
rol. Sentimentul nu mai e trit, ci degustat. Ll este resim(it ca un izor
de energie, de abunden( i expansiune luntric, rr nici o considerare
pentru realit(ile in raport cu care el ar trebui s rie cutat sau eitat
intr-unul singur din relurile sale posibile. Romanticii sunt nite este(i ai
ie(ii sentimentale, i polii opui ai acesteia din urm gsesc la ei calea
pe care se pot apropia i contopi.
Pentru a exprima aceast sintez de tonuri sentimentale deosebite,
romanticii germani au zut c intrebuin(eaz dou cuinte: !ebvvt i
ebvvcbt. !ebvvt este arectul complex in care durerea este sugerat de
pierderea unui lucru sau a unei riin(e iubite, pe cand rericirea proine
din posesiunea lor in amintire. ebvvcbt este ins durerea unei lipse pe
care ia(a n-a implinit-o, dar pe care o poate implini in iitor, ceea ce
indulcete durerea ini(ial i ii creeaz rizionomia complex. ... Nzuin(a
ctre unirile de dup moarte deine la Noalis ve ebvvcbt, iar pentru
Holderlin aspira(ia ctre rarmecul pierdut al iubirii este ,!ovver aer
!ebvvt'.
n romanete aceste nuan(e se regsesc deopotri in dor a crui
indoit inten(ie se indreapt i ctre trecut, i ctre iitor, cinea poate
resim(i dorul de cele ce au rost i de ce ar putea ri. Cuantul romanesc
a intrunit laolalt aceste dou situa(ii surleteti i srera sa este mai intins.
larmecul dureros al poeziei eminesciene este, aadar, nu numai o
categorie sentimental romantic, dar i dorul poeziei populare.
Aceasta se poate arirma in tez general pentru c in realitate Lminescu
!%
LUCLAlARUL
adancete i interpreteaz dorul popular intr-un rel care ii apar(ine i
asupra cruia ne om opri. Dar raptul c el ocup un rol atat de insemnat
in opera poetului nostru se explic prin aceea c el este tocmai punctul
in care se intrunesc inrauririle rorma(iei sale cu ana care urc din
straturile adanci ale inspira(iei populare i poate din amintirile depuse
in sange. Armonia dintre cultur i natur este temeiul care asigur
poeziei lui Lminescu caracterul ei de realizare deriniti, i importan(a
pe care rarmecul dureros o dobandete in cuprinsul ei este una din
ilustra(iile acestei armonii.
Dac ins rarmecul dureros sau imbinrile asemntoare de
termeni pot ri apropiate de dorul poeziei populare, de ce prerer
Lminescu pe cele dintai Nu poate ri indoial c aceast analogie se
oglindea undea in spiritul lui Lminescu, dup cum o doedete ersul:
Si cand inima ne crete de un dor, de-o dulce jele, unde, dup structura
gramatical a ersului, dulce jele explic pe dor. De ce ins expresia
analitic este prererat cuantului sintetic Dac recitim pasajele din
care sunt extrase contextele amintite mai sus edem c ele nu apar(in
acelor buc(i in care poetul orbete in numele su, la intaia persoan,
ci acelora in care el descrie sentimentele altor persoane, ale remeii din
crioarea I1 i din Iver ,i aevov, ale Ctlinei i Blanci, ale iubitei lui
Arald din trioii, ale lui Ctlin, ale codrului in aati tvvea. Lxcep(ie rac
numai contextele din Oaa i cele din Pete rrfvri trece tvva, care alctuiete
ins tot cantecul unui personaj deosebit de poet i anume al unei remei, al
Anei din drama istoric postum: oaav Drao,, pe care ersiunea
independent din Poeii o reia i o modiric in catea puncte.
Generalitatea rar dezmin(it a acestei condi(ii arat c Lminescu se
comport in toate aceste imprejurri ca psiholog al unor stri surleteti
strine, silit s le amnun(easc i s prerere, deci, expresia lor analitic.
Dar arar de aceasta nu este oare runc(iunea poetului s ptrund sub
cuant in intimitatea strii pe care acesta o denumete, s ne imping
mai departe ctre miezul lucrurilor, s ne reeleze raportul de elemente
trite i s ne inr(ieze astrel in locul cuantului comun, care adeseori
mai mult acoper decat dezluiete sensurile intuitie, expresia compus
care poate race mai bine acest sericiu n srarit, rarmecul dureros
este o modiricare a dorului i expresia trebuia rezerat. ...
!&
MIHAI LMINLSCU
Am spus c rarmecul dureros nu apare niciodat in aceste poezii
ale aspira(iei i nostalgiei, ci numai in acelea in care personajele scenelor
de iubire indreapt unele ctre altele sentimentele lor. Nu cuma atunci
rarmecul dureros este deosebit printr-o nuan(, dar printr-una plin
de insemntate, de dorul poeziei populare, de ecbvvcbt-ul i de
!ebvvt-ul poeziei romantice Dorul despre care rarmecul dureros
ne orbete nu se indreapt nici ctre trecut, nici ctre iitor, ci ctre
ruziunea prezent i intreag. larmecul dureros este un dor metarizic.
Ll este aspira(ia de a iei din rorma mrginit i proprie. Ll este nzuin(a
de a realiza scopul ultim al olupt(ii, posesiunea inrinit i total, dar
amestecat cu durerea c aceast nzuin( nu poate ri indestulat
niciodat. larmecul iubirii este dureros pentru personajele lui Lminescu
pentru c ele il resimt pan la adancimea in care se dezluie eterna
caducitate a amorului, rirea ei enic nes(ioas. ...
Pentru Schopenhauer direren(a pe care o introducem intre oluptate
i durere este o iluzie. Priirea rilozorului tie s disting unitatea lor
prorund. Sunt in aceast priin( unele rerlec(ii adanci in vvea ca
roivta ,i rereevtare. ...
Am spus c pentru sim(ul comun suprema durere i oluptate sunt
termeni care se resping. Dac totui poetul ii adopt laolalt imprejurarea
proine din raptul c, intocmai ca to(i romanticii, el nu se simte legat de
opozi(iile logice i c pe calea aceasta el poate s ptrund mai adanc in
ia(a sentimentului, pan la rdcinile lui ira(ionale. larmecul dureros
arunc, deci, o sond in adancime. Asocia(ii de termeni antinomici a
rolosit Lminescu i alt dat, cand in crioarea I sau in Rvacivvea vvvi
aac a executat un rel de joc al conceptelor paralele i opuse, inr(iandu-
se inceputurile de negandit ale lumii, cand riin(a nu exist deopotri cu
neriin(a, sau cand unul i totul se implicau in unitatea care nu cunoscuse
direren(ieri. Aceeai tendin( care il indruma pe poet ctre originea
lucrurilor in conduce acum il substructura surletului, i ceea ce rezult
este sentimentul unei adancimi, nedezlipit de lectura operei sale.
1udor VIANU, Poeia tvi vivecv, Lditura Cartea Romaneasc, 1930,
p. 41, 4, 4, 6, , 60, 62, 63, 68, 1, -9, 81-82, 83-84.
!'
LUCLAlARUL
Asupra rilozoriei vceafarvtvi se cade s ne oprim o clip. Acest
poem a rost socotit de to(i ca inima gandirii poetului. vceafarvt este
pentru mul(i un tratat de metarizic abstrus, acoperit in ce(urile
miturilor, o stea rsturnat in apa tremurtoare a unui pu( adanc, ce nu
poate ri scoas decat cu iscusite la(uri metodice. Oricare cercettor al
lui Lminescu simte o datorie de onoare s dea o interpretare a poemului,
rirete, mereu alta, i aa se intampl c in jurul acestei presupuse rantani
de in(elepciune s-au ridicat schelele inalte ale unei exegeze talmudice.
Pentru unul, Lucearrul intruchipeaz pe Arhanghelul Mihail i
Lminescu e un mistic care practic postul i preestete micarea
ortodoxist contemporan. Ll a creat aci o intreag cosmogonie i o
teodicee - semn de genialitate. Altul ede in Lucearr un nume pgan,
pe Neptun stpanind rundul apelor, demon acatic cu rji enerice.
Pentru altcinea, el este Satan-Lucirer, dar i Orreu paganic, amor(ind
prin cantec duhurile Hadesului. O interpretare aducand in chestiune
platonismul i gnosticismul, cretinismul i bogomilismul race din
Lucearr haosul matern din care a ieit lumea prin poten(a acti a
Demiurgului, i in acelai timp Logosul, erbul reelator al dumnezeirii.
Din atatea i atatea dezlegri merit s rie releat aceea patriotic, dup
care Lucearrul reprezint Romania geologic sau pmantul, Ctlina
riind na(ia romaneasc, precum i aceea de natur lingistic a lui
Hyperion

Hyper-eon.
Ce e aderat din toate acestea L aderat c Lminescu aea cultur
rilozoric i clasic i putea intrebuin(a abstrac(ii i imagini mitologice
multiple pentru a-i desrura ideea, c reminiscen(ele de tot relul s-au
putut stratirica peste un mit de o simplitate cosmic, pentru care n-aea
neoie de nici o pregtire documentar, reminiscen(e care, apar(inand
lumii de buruieni dese ale subcontientului, nu or ri descurcate niciodat,
neriind de altrel nicicand reun rolos intr-asta. Dar hotrat este c
imaginile poetului nu au o runc(iune de gandire, nu sunt no(iuni, ci
metarore, i orice sistematizare a lor e menit s duc la bizarerii ...
Cadrul mitic din vceafarvt se arat mai limpezit. liecare e slobod s
interpreteze cum dorete pe Hyperion. Ori Pluton, ori Orreu, ori
Arhanghelul Mihail, ori Satana, el nu simbolizeaz nici o concep(ie
proprie cosmogonic, ci e un simplu mit. Zmislit aci din cer i mare,
!
MIHAI LMINLSCU
aci din soare i noapte ,prilej acesta de goal erudi(ie,, ceea ce duce la
1beoovia lui Hesiod, unde, dup naterea mrii, substan(a teluric iscat
din chaos, inso(indu-se cu cerul, concepe Oceanul i apoi pe Hyperion,
pe Phebus i alte diinit(i, Lucearrul e un element al unui Cosmos
emanatist distribuit pe o scar de existen(e, in care el ocup o srer
inalt, riind din rorma cea dintai. L un sephirot ,dup Kabbaliti,,
sau un eon ,dup gnostici, hipercosmic, un element uranic inzestrat cu
nemurirea de Atotputernicul. Dei creat, el se apropie mai mult decat
orice rptur de archetipul enic, de unde acea rixitate ce-l deosebete
de oamenii de lut ai pmantului:
Li doar au stele cu noroc
Si prigoniri de soarte,
Noi nu aem nici timp, nici loc,
Si nu cunoatem moarte. ...
Dumnezeu orbete Lucearrului ca unui egal:
Noi nu aem nici timp, nici loc,
dar acesta e un mod stilistic de a se exprima. Hyperion nu e absolutul, ci
numai o riin( creat, ieit din chaos, de durat inrinit, cci altrel n-
ar aea in(eles s-i cear pieirea. Dac am incerca i aci s interpre-
tm, ne-am loi de aceleai ui zidite ale absurdului. Lucearrul nu e
Logosul, riindc Verbul nu e creat i moartea sa atrage dup sine
srramarea totului, nu e chaosul, pentru c a ieit din chaos, nu e Satan,
riindc nu e un rzrtit, putand ri numai un Daimon, in in(elesul pgan
al cuantului. 1rei strore care au dat loc la adanci exegeze:
Vrei s dau glas acelei guri,
Ca dup-a ei cantare
S se ia mun(ii cu pduri
Si insulele-n mare
Vrei poate-n rapt s ar(i
Dreptate i trie
|i-a da pmantul in buc(i
S-l raci impr(ie.
!
LUCLAlARUL
(i dau catarg lang catarg,
Otiri spre a strbate
Pmantu-n lung i marea-n larg,
Dar moartea, nu se poate...
sunt i ele roarte simple. Unul a zut aci, bizuit pe o lectur greit,
propunerea din partea Demiurgului de a crea din nou lumea prin
mijlocirea Verbului. Altul, in(elegand bine c se orer Lucearrului
puterea taumaturgic a cantecului orric, crede c Hyperion-Pluton, cruia
i se rurase Lurydike prin incanta(ie, aea s rie satisrcut s poat ininge
la randul lui pe Orreu... cu ocea. Numai teama de platitudine ne poate
impiedica s nu edem ceea ce bunul-sim( arat limpede, c Dumnezeu
rgduiete Lucearrului puteri diine, domnia lumii i itejia mitic a
eternului lt, imagini poetice pentru rigurarea unei existen(e superioare.
Lucearrul - tem comun romantismului - e mintea contempla-
ti, apollinic, cu o scurt criz dionisiac, aspirand rericirea edenic a
topirii in natur, care ii este ins reruzat prin raptul dilatrii acelui
epirenomen ce d cunoaterea mecanicii lumii, i anume contiin(a, in
reme ce Ctlina simbolizeaz obscuritatea instinctului inrr(itor cu
natura, spre care alergase goal Cezara. Prin chiar mitul su de altrel,
Hyperion e cel de sus, 1itanul zonei siderale, printe al soarelui, i,
prin opozi(ie cu Pmantul, diinitatea substan(ei roto-eterice. ...
ietvt apar(ine, prin Mevevto mori, din care e un episod, poemului
de dimensiuni lungi i de aceea trebuie restituit corpului din care race
parte i judecat in monumentul intreg. ...
De-a lungul poemului intalnim la tot pasul recuzita poetic, aruncat
in dezordine. n lumea inchipuirii sunt dumbri de laur i lunci de
chiparoase, in ramurile negre ale acestei egeta(ii suspin o cantare-n
eci, moartea ade aci, rrumoas, cu aripi negre. Din coastele ,rigura
e aproape zoologic, stancii seci a lumii aieea omul se incearc a
stoarce lapte, poezia d orice rorm gandului, aa cum raurul
Cearc-a da rierului aspru rorma cugetrii reci.
Basmul e straja eche a secolilor, el deschide, cu chei de aur i cu
rormula magic a orbelor, poarta templului unde se torc secolii. Pentru
!
MIHAI LMINLSCU
grosimea de rranghii a eacurilor trebuia dar un spa(iu de rsucire uria,
cu stalpi sui(i in stele i arcuri negre, iar in locul micii artelni(e o roat
de na. Strora care cuprinde astrel de idei poetice e remarcabil:
Cand posomoratul basmu - echea secolilor straj -
mi deschide cu chei de-aur i cu-a orbelor lui raj
Poarta nalt de la templu unde secolii se torc -
Lu sub arcurile negre, cu stalpi nal(i sui(i in stele,
Ascultand cu adancime glasul gandurilor mele,
Uriaa roat-a remii inapoi eu o intorc.
Victor Hugo nu manuia mai bine elementul colosalului i imaginile
grele ca nite grinzi decat Lminescu in aceste strore necunoscute pan
mai deunzi:
Si priesc... Codrii de secoli, oceane de popoare
Se intorc cu repejune ca gandirile ce zboar
Si icoanele-s in lupt - eu priesc i tot priesc
La o piatr ce insamn a istoriei hotar,
Unde lumea in ci nou, dup nou cantar msoar -
Acolo imi place roata cate-o clip s-o opresc!
1otul e trosnitor i masi, pierdut in perspectie: codrii secolilor la
marginea oceanelor de popoare, pe deasupra crora zboar ca nite mari
psri gandurile, in reme ce icoanele trecutului se lupt ca nite armate
la piatra de hotar a istoriei. Lrele se recunosc dup noile msuri, dup
cantar, iar timpul e roata. n Babilon sunt ziduri spectrale sub care
gloatele au micri marine. Si pentru ca in toat aceast urieenie
Semiramida s poat cugeta in dumbrile rcoroase, trebuie s ne pregtim
inchipuirea pentru un promontoriu nemrginit suit peste urletul zilei:
Babilon, cetate mandr cat o (ar, o cetate
Cu muri lungi cat patru zile, cu o mare de palate
Si pe ziduri uriae mari grdini suite-n nori,
Cand poporul gemea-n pie(e l-a grdinei lung poal
Cum o mare se rrmant, pe cand anturi o rscoal,
Cugeta Semiramide prin dumbrile rcori.
!!
LUCLAlARUL
Contrastul dintre zgomotul mic orenesc i zdrobitoarea linite
cosmic, dintre patima mrunt a mul(imii i gandul uniersal al regelui,
este o not a lui Lminescu. La rel in Ivarat ,i rotetar. Cezarul st singur
la marginea apei extemporalizat, lang o salcie pletoas, in reme ce
departe reolu(ia zilei clocotete.
Descrip(ia e de neinlturat in astrel de compunere i multe strore
care urmeaz sunt descriptie, dar in acest stil: Asia e somnoroas,
mirajul de pustie e un aer care se-ncheag, mun(ii sunt grzi de piatr
ale eniciei. Pentru imaginea pustiet(ii unui continent ruinat, Lminescu
atinge desarirea senza(iei de nulitate. Asiatul ,la singular, alearg clare
prin ceea ce a deenit deert, i, intrebat in goan, nu-i poate aminti
nici numele echilor aezri:
Azi... Vei rtci degeaba in pustia nisipoas:
Numai aerul se-ncheag in tablouri mincinoase,
Numai mun(ii, grzi de piatr, stau i azi in a lor loc post,
Ca o umbr Asiatul prin pustiu calu-i alung,
De-l intrebi: unde-i Ninie el ridic mana-i lung,
Unde este nu tiu - zice - mai nu tiu nici unde-a rost.
Cand tabloul e bucolic, Lminescu ,aa de deosebit de riraul
Alecsandri, are olupt(i masie, michelangioleti, cu aceeai imperechere
de suaitate i incordare muchiular:
Si in Libanon zut-am rtcite cprioare
Si pe lanuri secerate am zut mandre recioare,
Purtand pe-umerele albe auritul snop de grau,
Alte, rand s treac apa cu picioarele lor goale,
Ridicar ruinoase i zambind albele poale,
1urburand cu pulpe netezi ra(a limpedelui rau. ...
ntaiele strore din episodul Lgipetul nu cuprind decat elemente
descriptie tocite sau dizgra(ioase: cer de aur, rlori ca argintul de
ninsoare, psri giugiulindu-se cu-amor, marea ce ineac dorul
Nilului, (ri rerice. Abia cand reapare decorul gigantic poezia ii capt
din nou acel lunatism colosal:
!"
MIHAI LMINLSCU
Memphis, colo-n deprtare, cu zidirile-i antice,
Mur pe mur, stanc pe stanc - o cetate de gigan(i.
Se descrie noaptea, cu grozae greeli gramaticale dar cu un straniu
sentiment de ecou:
Si in templele mre(e - colonade -n marmuri albe -
Noaptea zeii se preumbl in etmintele lor albe
S-ale preo(ilor cantec sun-n arre de argint -
Si la antul din pustie, la rcoarea nop(ii brun,
Piramidele, din cretet, aiurand i jalnic sun,
Si slbatic se plang regii in giganticul mormant.
Lgipetul se prbuete i el. Nisipul pustiurilor astup oraele ce
dein astrel gigantici sicriuri unei gin(i. Uraganul alearg pan ce caii
lui ii crap. Memphis deine un ora neptunic, estit de clopotele pe
care marea le are in rund.
Lpisodul Grecia cuprinde strore de o pictur sigur. Atena cu
dome albe... ca alb metal strlucind intre mun(ii granitici i apa cald a
mrii, nimrele grele, caaline, care ii usuc prul pe (rm, petrecerea
semi-diinit(ilor in spiritul umorului negru-ro al lui Bocklin apar(in
unei Grecii mai aderat homerice:
O d Grecia rerice erde rsrind din mare,
Cu-a ei mun(i rrangand lumina pe-a lor cretet de ninsoare,
Cu cer nalt, adanc-albastru, transparent, nemrginit...
Din colanul cel de dealuri se intinde-o ale erde
Ce purtand dumbri de laur se incuib i se pierde
Ici in mare, colo-n regii cu diadem de granit.
Si din cuibul cel de stance colo sterp - ici plin de pini,
Vezi ieind din lunci de mirte, drumuri ese i grdini,
Un ora cu dome albe strlucind ca alb metal.
Lin cutremurandu-i ra(a marea scutur-a ei spume,
Repezind pe-alunecuul undelor de raze - o lume
Se sprgea c-un dulce sunet intre scorbure de mal...
!#
LUCLAlARUL
Valuri linguesc in murmur, soarele le strlucete
Pielea neted i alb. Ies din marea care crete,
Pe nisipul cald se culc, prul negru i-l usuc!
Aburea zpada alb curundat-n plete brune -
Stau pu(in sorindu-i corpul - se ridic, rug nebune
Si in umbra de dumbra, razand esele se duc.
Culeg rlori, optesc cu hohot i orbesc mrgritare,
Ca run ochi s nu le ad, se reresc de pe crare -
Dintr-o tur cap iete Satyr chel, barb de (ap,
Urechi lungi i gur stramb, nas coroi. - De sus ii stoarce
Lacom poam neagr-n gur... Pituli prin ture-o-ntoarce,
Se stramba de ras i-n rug se da esel peste cap.
Dup o scurt bahic cu in rou ca al dropiei sange, se deschide
deodat o geologie de basm lunatic, in care stpanete, ca de obicei la
Lminescu, ractorul ulcanic i pduros:
Printre cremenea crpat, din bazaltul rupt de ploaie,
Ridica stejarul ralnic trunchiul ce de ant se-ndoaie,
Sco(and echea-i rdcin din pietriul srramat,
Vulturul s-aca( mandru de un pisc cu rruntea nins,
Nouri lunec pe ceruri oastea lor de ant impins
Si rsun-n noaptea luniii cantul mrii bland i mat. ...
lundul mrii regelui Nord in care se srtuiesc zeii Valhallei, cu acea
inrlorire de sticlrie, zpad i rluide, este ieit dintr-o inchipuire in stare
de cea mai beat muzic a imaterialului:
...Atunci luciul mrii turburi se aplan, se-nsenin
Si din rundul ei slbatec, auzi cantec, ezi lumin -
Visul unei nop(i de ar s-a amestecat in ger.
Si in rundul mrii aspre, de sarir mandre palate
Ridic bol(ile lor splendizi, -a lor hale luminate,
Stele de-aur ard in racle, pomi in rloare se inir,
!$
MIHAI LMINLSCU
Si prin aerul cel moale, cald i clar, prin dulci lumine
Vezi plutind copile albe ca i rlorile ergine,
mbrcate-n haine-albastre, blonde ca-auritul rir.
Medita(iile asupra nimicului i tcerii lui ,in legtur cu moartea lui
Napoleon Bonaparte, sunt rednice de rantazia lui Lamartine. Nimeni
n-a analizat ideile de existen( i neexisten( cu mai indarjit sarcasm.
Mintea noastr e gurit de atata logic a absolutului i ideile noastre
cad ame(ite i ingrozite ca intr-un pu( rr rund: sorii de sting, sistemele
planetare cad in caos, in craniul uscat al omului pe care-l acoperi c-o
man intr ei intregi de cugetare, uniersul, raurile de stele, rluii cu
mase de sori, ia(a popoarelor trecute, Demiurgul necunoscut a aruncat
in campurile caosului semin(e din care ies ramuri de raze, a pus in (easta
de rurnic ganduri uriae. Oamenii i-au rcut chipuri cioplite, l-au spat
in mun(i de piatr, l-au sculptat in lemn. Poetul trimite o herghelie de
intrebri s-l caute in hieroglirele Arabiei pustii, sau trimite in acelai
scop interogati ulturi spre cer, care se-ntorc ins cu aripile arse. Unii,
prercu(i in stele de aur, ajung pan la ua eciei, dar cad ari din cer i
ning capul poetului cu cenu. Ca s-i explice riin(a, a pus popoare de
gandiri s cldeasc idee pe idee pan-n soare, aa cum popoarele antice
din pmantul Asiei au suit stanc pe stanc i mur pe mur. A rost de
ajuns ins un grunte de indoial in cimentul aderurilor pentru ca
popoarele de ganduri s se risipeasc in ant:
Cum eti tu numeni n-o tie. ntrebrile de tine,
Pe-a istoriei lungi unde, se ridic ca ruine
Si prin aluri de gandire mitici stance se sule,
Nici un chip pe care lumea (i-l atribuiete (ie
Nu-i etern, ci cu mari ,cete, d-ingeri, de riin(i o mie,
C-un cer incrcat de mite asrin(eti din e in e.
lragmentul e bate vievt votii gsit de Maiorescu printre hartiile
poetului, e inceputul poemului de tinere(e Mvre,av, publicat in ariante
esen(iale, dar neluat niciodat in seam. Citirea lui rr prejudec(i a
intri coningerera c poemul este, dac nu tot ce a scris mai bun
Lminescu, oricum deasupra mijloacelor oricrui alt poet roman in rrunte
!%
LUCLAlARUL
cu Alecsandri. n introducere arlm tot ocabularul propriu al poetului,
somnolen(a, plastica aceea neasemuit a ideilor pe care Lminescu le
urnete ca pe nite lucruri, in chipul lui Goethe ....
Lminescu este in tinere(e un mare poet al monumentalului geologic
i al linitii alpine, i cu greu om mai gsi in opera de mai tarziu ersuri
de mre(ia acestora:
n mun(i ce puternici din codri s-ardic,
Gigan(i cu picioare de stanci de granit,
Cu rruntea trsnit ce norii despic
Si ulturii-n creieri palate-i ridic
S-uimi(i stau in soare priindu-l (intit.
Apoi sentimentul geologic se imperecheaz cu demonismul. Un mic
\alpurgisnacht se dezln(uie in aceast inrjbire a elementelor prin
raja magului ce st pe muntele cu rruntea sterpit ....
Prin urmare, inceputurile poetului sunt in direc(iunea poemului intins.
Rsroind, de altminteri, edi(ia maiorescian, bgm de seam c ceea ce
cunoatem i pre(uim noi, scurtele poezii idilice sau in chip de cantec,
inr(ieaz opera celor din urm apte ani de ia( limpede ,186-
1883,. Pan atunci Lminescu gandise grandios i patetic, aand concep(ii
asupra lumii i o schelrie de tipul imens.
Ivarat ,i rotetar este, cum am zut alt dat, aducerea pan la
prezent ,181, a poemului caducit(ii Mevevto vori. Pentru obinuitul
cu idilica eminescian, aceast compunere oratoric pare o dibuire de
tinere(e. La are ins sonorit(i de ioloncel, pe care urechea noastr de
astzi nu le mai poate prinde. Violoncelismul acestei epoci st in ideea
rundamental, care leag totul, in graul aer proretic heliadesc. Lminescu,
spirit dramatic mai ales atunci, a adus din tragedie no(iunea destinului,
pe care a strecurat-o, prin metoda unei largi documentri, in sentimentul
de inutilitate obosit. 1rebuie s citeti intai Mevevto vori spre a te pune
la cheia gra a aceluia, pentru ca s po(i prinde de la inceput sacadarea
trist, iambic, din Ivarat ,i rotetar, antinomie mai dinainte dezlegat
in sensul zdrniciei ....
Rvacivvea vvvi aac a rcut parte din poemul mai lung Cevevii.
Reaezandu-l la locul din care s-a dezlipit, om edea c reputa(ia lui
Lminescu nu are nimic a sureri. ...
!&
MIHAI LMINLSCU
Durerea de a-i ri pierdut rr(ia rratelui i credin(a 1omirei ii scoate
lui Sarmis blesteme amare impotria lui Zamolxe i a lui Brigbelu. Lle
sunt prorerate intr-o orbire crud, plin de imagini teririce:
O, oieozi ai (rii, rrange(i a oastre sbii
Si ciuma in limanuri s intre pe corbii.
Pute(i de-acum s rupe(i buc(i a mele rlamuri,
Manjit pe ele-i zimbrul aduntor de neamuri,
De azi al ostru rege cu drag o a s ingroape
Domnia-i peste plaiuri, puterea-i peste ape.
Si-acum la tine, rrate, cuantul o s-ndrept,
Cci oi s-nglbeneasc i surletu-(i din piept
Si ochii-n cap s-(i sece, pe tron s te usuci,
S sameni unei slabe i strezii nluci,
Cuantul gurii proprii, auzi-l tu pe dos
Si spaima mor(ii intre-(i in riecare os.
De propria ta ra(, rebel, s-(i rie team
Si somnul - ame ie(ii - s nu-(i mai ieie am.
1e mir de gandirea-(i, tresai la al tu glas,
ncremenete galben la propriul tu pas,
Si propria ta umbr urmand prin ziduri echi,
Cu mainile-(i astup sperioasele urechi,
Si strig dup dansa plangand, mucand din unghii
Si cand ei rea s-njunghii, pe tine s te-njunghii!...
1e-a blestema pe tine, Zamolxe, dar, ai!
De tronul tu se srarm blstmul ce isai.
Durerile-mpreun a lumii uriae
1e-ating ca i suspinul copilului din rae.
na(-m dar orba de care tu s tremuri,
Semntor de stele i-nceptor de remuri.
la( de coloarea aproape rolcloric a acestor ersuri, care sunt tot
ce s-a scris mai rrumos in poezia roman, cu imagini nu aa de grele i
de monstruoase ca acelea ale lui Arghezi, ins motiate prin triste(e i
inrricotoare in putin(a lor de realizare ,rrangerea sbiilor, ciuma pe
corbii, sraierea rlamurilor, ingroparea puterii peste ape, inglbenirea
!'
LUCLAlARUL
surletului, secarea ochilor i uscarea trupului pe tronul uzurpat, intoarce-
rea cuantului pe dos, somnul care nu mai ia am, umbra care astup
urechile asculttorului,, Rvacivvea vvvi aac apare declamatorie i abstract
i de o orbrie absurd.
George CALINLSCU, Oera tvi Mibai vivecv, ol., Lditura
Cultura na(ional i lunda(ia regal pentru literatur i art, 1934-
1936, reeditat in Oere, ol. 12-13, Lditura Minera, 1969-190,
p. 92-93, 100-102, 392-39, 39-398, 402-403, 40, 40,
408-409.
Lrotica lui Lminescu nu e mistic in sensul dantesc al cuantului.
n spiritualism de altrel erotica e numai prezen(a celor dou sexe i
dorin(a de intregire a ractorului masculin prin cel reminin. ncolo totul
e metaror, i remeia nu-i decat un simbol al rericirii paradisiace. Beatrice
intruchipeaz harul. Dar la romantici, pierzandu-se Lrosul diin, a rmas,
mai mult ca rigur literar, ideea salrii prin remeie, ceea ce presupune
antitetic i cderea prin ea. lemeia e inger sau demon i de cele mai
multe ori inger i demon laolalt, serar i prostituat ca la Alrred de
Musset. lirete, acest spiritualism arrodisiac al romanticilor, rr
religiozitate, a trecut i la Lminescu mai ales in scrierile juenile. Demonul
copil este in acelai timp un inger de paz. Ori remeia-inger impac cu
cerul pe rzrtitul demonic. Mai ales stpanete demonul cadaeric
care trage pe ictim intr-o dragoste hipnotic:
- Da simt c in puterea ta sunt, c tu mi-eti Domn,
Si te urmez ca umbra, dar te urmez ca-n somn.
Simt c l-a ta priire oin(ele-mi sunt sterpe,
M-atragi precum m-atrage un rece ochi de erpe.
Aci orbete 1omiris. n trioii brbatul e cel rascinat de bra(ele
reci:
i simte gatu-atuncea cuprins de bra(e reci,
Pe pieptul gol el simte un lung srut de ghea(,
Prea un junghi c-i curm surlare i ia(...
!
MIHAI LMINLSCU
Din ce in ce mai ie o simte-n a lui bra(e
Si tie c de-acuma a lui rmane-n eci. ...
lemeia este un izor
De-ucigtoare isuri de plcere,
care se aeaz pe genunchii brbatului i se anin de gatu-i cu bra(ele
amandou. Iubi(ii stau man-n man, gur-n gur, ii ineac unul
altuia surlarea cu srutri aprinse i se strang piept la piept, el
srutand cu-mptimire umerii remeii, ea lsandu-se adpat cu gura:
Li optesc, multe i-ar spune i nu tiu de-unde s-nceap,
Cci pe rand i-astup gura, cand cu gura se adap,
Unu-n bra(ele altuia tremurand ei se srut,
Numai ochiul e orbare(, iar limba lor e mut.
Asta nu inseamn c in poezia lui Lminescu nu om gsi atitudini
sublimate de elementul carnal. Dar in orice caz erotica lui se intemeiaz
pe inocen(. ns nu pe irginitatea seraric, incontient de pcat, ci
pe neino(ia natural a riin(elor care se impreun neprercut. Lste o
candoare animal. Lminescu exprimase limpede aceste idei care sunt in
deplin acord cu gandirea lui naturist. La temelia lumii st instinctul
orb, singura rorm de existen( aderat, dac primim rinalitatea naturii.
Imboldul sexual, acel instinct
Ce le-abate i la pasri de reo dou ori pe an
este izorul purei rericiri erotice, in(elegand prin rericire, in stilul negati
schopenhauerian, cat mai pu(in durere. Surerin(a se iete odat cu
contiin(a, acel epirenomen ce tulbur mecanica intunecat i rr gre
a ririi. Lminescu nu e misogin ci e un dezgustat de schimele de salon ale
remeii cochete care slbesc scopul naturii, in(elege: procrea(ia. l supr
remeia care cere curteniri in ersuri rran(uzeti, remeia rece ca i
ghea(a, ori practic, incantat de a ri cantat de un poet alegand pe
soldatul (an(o cu spada subsuoar....
Intimitatea eminescian nu e analitic. Perechea nu orbete i nu
se intreab. Ame(it de mediul inconjurtor, ea cade intr-o uimire, numit
!
LUCLAlARUL
de poet rarmec, care este neclintirea hieratic a animalelor in epoca
procrea(iei. Amorul eminescian e religios mecanic, inbuit de geologie.
n chip obinuit, remeia iese de undea din trestii sau din pdure, se las
prad gurii brbatului, i apoi amandoi cad toropi(i, rascina(i de o ritmic
din arar, cderi de raze, de ape, de rlori:
Pe genunchii mei edea-ei,
Vom ri singuri-singurei,
Iar in pr inriorate
Or s-(i cad rlori de tei.
George CALINLSCU, Itoria titeratvrii rovve ae ta oriivi va iv reevt,
lunda(ia regal pentru literatur i art, 1941, p. 413, 414.
Uniersalitatea unui poet, cand n-o conrundm cu eremera notorie-
tate, este imprejurarea prin care opera sa, zmislit in timpul i spa(iul
pe care le exprim, iese din limitele epocii sale i ale (rii unde a luat
riin( i deine inteligibil intregii umanit(i. Pentru care au eadat astrel
din contingentele imediate, no(iunile de clasicism, romantism pierd orice
sens. ns uniersalitatea riind un punct cosmic al unei erticale pe
pmant, iar nu o abstrac(ie, orice poet uniersal este io facto un poet
na(ional. Homer era grec, Dante rlorentin, Shakespeare englez, extirpa(i
din opera lor ce e concret etnic, sublimele ingustimi dac re(i, i totul
rmane inert i rr puls. Uniersalitatea este o inim indiidual, puter-
nic i sonor, ale crei bti istorice se aud pe orice punct al globului,
precum i-n iitor.
loarte tanr sau mai matur, Lminescu era obsedat de geneza
poporului roman i plnuia aste epopei ori drame despre episodul daco-
roman, incercand a crea i o mitologie aaboc. ntr-o epopee cu titlul
Decebat, zeii nordici, a cror reedin( e pus, ca de obicei, in rundul
mrii inghe(ate, se solidarizau cu Dacia. Dochia ar ri rost o rjitoare
tanr, iar Ogur un cantre( orb, un rel de Homer al ge(ilor, care,
insurle(ind poporul dac in lupta impotria romanilor, ar ri rost tarat de
caii soarelui i ar ri czut in marea inghe(at. Acolo ar ri poestit zeilor
!
MIHAI LMINLSCU
Valhallei nenorocirea dacilor i acetia ar ri hotrat s porneasc nlirea
popoarelor barbare. Mai tarziu, ieind din ag, poetul punea pe lreya,
so(ia lui \otan, s iziteze (rile dunrene. Orbul era Diutpareu, rost
rege i capul preo(ilor daci. Dochia, riica lui, iubea pe Dacio, dar ura i
iubea totodat pe 1raian. La cderea Daciei, gandul ei este s emigreze cu
resturile poporului, ins cu imaginea lui 1raian inaintea ochilor, i la iirea
lui incremenete ca Niobe, roarte probabil pe muntele Ceahlu, numit de
ctre G. Asachi Pion. Cat de struitor era in mintea poetului mitul na(ional
al Dochiei ne putem race o idee dintr-un de to(i tiut sonet:
Si eu astrel m uit din je( pe ganduri,
Visez la basmul echi al zanei Dochii,
n juru-mi cea(a crete randuri-randuri.
Mult mai tarziu ,ca s trecem peste alte proiecte,, intr-un rel de
satir, poetul, nemul(umit de prezent, ii inchipuia c descinde in marea
inghe(at unde, rirete, se arla i Decebal, care intreba dac mai dinuie
Sarmisegetuza, cea cu muri de granit i turnuri gote. Poetul ii mrturisea
c nu, iar iningtorii lui degeneraser pan intr-atat c din Romani
deenir Romunculi. Odin in persoan mangaia pe poet i-l imbia la o
dragoste cu o diinitate a rundurilor de mare care se ghicete a ri Poezia.
Asimilarea ge(ilor cu go(ii o rcuse Iakob Grimm, de unde prezen(a lui
Decebal in Valhallia. n trioii, poem descriind nlirea barbarilor in
Dacia, este eocat un btran preot al lui Zamolxe care duce pe Arald
intr-un dom de marmur negru in inima muntelui, care de bun seam
este Ceahlul. Pionul i marea inghe(at sunt cele dou coordonate ale
genezei poporului roman. Chiar intr-o ersiune din Ceviv vtiv, eroul
1oma Nour merge la antoare pe patine in regiunea boreal, in ndejdea
c, sprgandu-se ghea(a sub el, ar ri czut in rundul mrii inghe(ate,
unde domnete btranul rege Nord, acolo unde totul e splendid,
inalterabil, rece i inteligibil ca cristalul. Prietenii nu in(elegeau sau
considerau drept extraagan( mrturisirea poetului c dup moarte ar
dori s rie aezat in rundul mrii inghe(ate spre a scpa de putrerac(ie.
De altrel, pentru el, paradisul rluid i adamantin din rundul mrii
reprezenta locul geniului cerebral, aspirand dup rrumuse(e i sorbind
chipul retei de imprat.
!!
LUCLAlARUL
Pe o rspandit tem occidental, Lminescu, care nu zuse marea
decat roarte rugiti la Konigsberg, ii a exprima in ersuri celebre dorin(a
de a muri la marginea mrii, aand codrul aproape. Superricia tumultuoa-
s a mrii era pentru el ia(a renomenal cu catastrorele ei, rundul mrii
inr(ia Valhalla, paradisul rluid, inrudit cu diamantul. Codrul, incompa-
tibil cu (rmul Sci(iei Minor, era i el o spe( care, ca atare, depea
existen(a indiidului coruptibil. Pentru cine a cercetat gandirea explicit
a lui Lminescu in scrieri i manuscrise lucrul nu surer discu(ie. Deci,
tot in termeni na(ionali, prin coborarea in Olimpul acatic al lui Zamolxe
i al lui Decebal era rormulat i rilozoria ce edea la temelia acestor aa
de simple i ibrante ersuri:
Mai am un singur dor:
n linitea serii
S m lsa(i s mor
La marginea mrii.
Lxist o condi(ie excep(ional care ridic pe Lminescu deasupra
poe(ilor de circula(ie mrginit. A cunoscut poporul i proinciile
romaneti, a deenit ramiliar cu specula(iile rilozorice cele mai inalte, a
iubit rr a ri rericit, a dus o existen( nesigur i trudnic, a trit intr-un
eac ingrat, ce nu rspundea idealului su, a plans i a blestemat, apoi
s-a imbolnit i a murit roarte tanr. 1ot ce a aut de spus, a spus pan
la 33 de ani. Via(a lui se conrund cu opera. Lminescu n-are alt biograrie.
Un Lminescu depind arsta pe care a trit-o ar ri ca un poem prolix.
nsi nebunia pare o oper de protest. Si de aceea oricine il a citi, pe
orice punct al globului, a in(elege c Lminescu a exempliricat o dram
a omului, c el a scris in ersuri o zguduitoare biograrie. Al(ii au o oper
eminent i o biograrie monoton i rr semnirica(ie. Rar se intampl
ca un poet s rie sigilat de destin s ilustreze prin el insui bucuriile i
durerile existen(ei, i de aceea mult reme M. Lminescu a rmane in
poezia noastr nepereche.
George CALINLSCU, in tvaii evivecieve - : ae avi ae ta voartea
oetvtvi, Lditura pentru Literatur, 196, p. 21-23, 43.
!"
MIHAI LMINLSCU
n contrast cu icoana static a retei de imprat, aceea a Lucearrului,
cu atributele lui: lumin, planare, putere, este sugerat prin erb in chip
mai aproape de dinamic decat de static, ea priea cum el raare, tratvce,
avce. ...
Cele patru strore care zugresc cum cel menit s rie pur oglind a
lumii contempl pe rata de imprat in oglind, sunt prilej nu numai de a
obsera o miestrit tranzi(ie de la static la dinamic, dar i de a intreedea
intr-acest ansamblu de rantastic aderul iziunii plastice. ...
n strora a opta, care zugrete micarea lui aerian:
Si pas cu pas pe urma ei
Alunec-n odaie,
|esand cu recile-i scantei
O mreaj de paie
imaginea central este o vreaa ae raaie. Se sugereaz uor tendin(a de
captare. Zic uor, pentru c ceea ce ar ri pasional in cuantul raaie este
bemolizat prin recitei cvtei. ,Pentru simetria i reenirea muzical a
motielor, este de re(inut c prima lui manirestare are acelai atribut ca
i cristalizarea ultim: atributul rece, aici cu rirescul natiului, acolo cu
adancirea libert(ii prin contiin(.,
Lste un rin i dublu joc in cuantul acesta, vreaa. Aici, el nu
insemneaz plas de prins. Mreaa ae raaie eoc imaginea unui (esut
rin, cea ca o band de lumin cu ochiuri jucue. n sensul acesta,
imaginea este o crea(iune eminescian, dar aderul ei este conrirmat
de unele in(elesuri dialectale ale cuantului. Cu toate atenurile contextu-
lui cerute de rirea nati-contemplati, inlocuirea cuantului vreaa prin
orice alt cuant ar ri rost o scdere. ...
Dintre coordonatele spa(iale, este aici de releat cum cele care
accentueaz linia ertical predomin ra( de cele orizontale. Mrginindu-m
numai la catea momente, releez cum atat scena jocului in oglind cat
i chemarea ei, apoi scena dintre Ctlin i Ctlina ivtrvv vvber i mai
ales vb ,irvt tvv ae vvari tei, sunt caracterizate nu numai printr-un spa(iu
mrginit, dar i printr-o accentuare de contur orizontal, pe cand toate
semnalizatoarele Lucearrului accentueaz erticale spre nemrginit.
Aceasta datorit nu numai situa(iei lui in spa(iu, dar mai ales pentru a
!#
LUCLAlARUL
sublinia necontenit contraste de aloare din structura conrlictului. Cand,
de pild, Ctlina cheam: cobori iv o, tvceafar btva, semnalizatorul iv o
pe lang cobori pare o tautologie, i totui, subliniind distan(a i contri-
buind s dea ia( spa(iului estetic, are o aloare stilistic. Iar amintirea
mrii i a cerului din strora:
Din srera mea enii cu greu
Ca s-(i urmez chemarea,
Si cerul este tatl meu
Si mum-mea e marea
nu este numai un rerlex din mitul titanului Hyperion, riul cerului i al
pmantului, dar i o polaritate spa(ial pe linia erticalei, ca i prelungirea
in jos spre cotov atate ae vareav, iv oceav. Iar strora:
Ca in cmara ta s in,
S te priesc de-aproape,
Am coborat cu-al meu senin
Si m-am nscut din ape
motiul coborarii i al naterii din ape este reluat, metarora aceasta atat
de sugesti: palatul ei, o cavara pentru copilul nemrginirii, ii capt
toat aloarea in polaritatea artat.
Necontenit aceast direc(ie sus-jos reine sub cele mai ariate rorme,
rcand s ibreze cu o ia( proprie spa(iul estetic al poemei strbtut
de esen(a conrlictului. ...
Pentru iziunea spa(ial a lui Lminescu, reprezentrile care se leag
de cre,teav iv cer a tvi arie, nasc intrebarea dac aceast impresie de cretere
raportat la axa ertical a poemei: sus i jos, este zut plastic din
perspectia de pe pmant sau din perspectia de sus. Vzut de jos,
creterea aripelor este o imposibilitate plastic. Dimpotri, priit de
sus, din perspectia ctre care tinde acum astrul, ea este plastic aderat.
lirete, aceasta nu cu preciziunea cerut de o scen pe pmant, dar
in acel ansamblu imprecis i sugesti in care cuintele sunt intrebuin(ate
i pentru apropierea lor de o esen(ialitate ira(ional. Priite in contextul
inerabilului, cre,teav, cer i arie au un orizont absolut, par atribute sugerand
elan, putere, nemrginire. ...
!$
MIHAI LMINLSCU
Priite in ele, in sensul curent, aa cum l-ar da dic(ionarele, cuintele
din rinalul poemei sunt simple: pronumele personal, substantiul urmat
de adjectiul posesi vea, erbul rerlexi va ivt i atributele erbale
vevvritor i rece. 1oat aloarea lor ine ins din acel complex care este
spa(iul i timpul poemei. Astrel, in cuintele acestea atat de simple,
ibreaz totalizant o lume de concep(ii. Lnun(area tvvea vea nu este
deci un simplu atribut al contemplatiit(ii, ci cuprinde intreaga arirmare
a propriei alori, aa cum rusese lmurit in sentin(a lui Dumnezeu.
lorma rerlexi a erbului va ivt subliniaz existen(ial destinul. Ca
in(eles, erbul este inrudit cu vvt. Are ins o dinamic proprie, o sporit
arirmare a contiin(ei de sine. Iar rorma rerlexi, reluand pentru a treia
oar o coresponden( nou a pronumelui ini(ial ev, adaug ersului o
nou ra( pentru unicitatea alorii arirmate absolut.
Caden(a ersului rinal este determinat mai intai de indoitul accent
care st pe primul cuant: vevvritor. Priit in sine, cuantul este un
coriamb, deci una din acele unit(i, care, prima i ultima silab riind
accentuate, direren(iaz rspicat cuantul in ansamblul acustic. Lxcep-
(ionalul alorii ii are astrel expresia in excep(ionalul ritmic. Ultimul
atribut: rece, echialent pentru dezlegarea prin catharsis a incordrii
conrlictului, ii imprumut i el semnirica(ia de la intreaga experien(
strbtut.
n rorma inchis i prin pregnan(a lui, acordul rinal, un brbtesc
acord major care (intete i el in sus, ca toate imaginile poemei, arirm
totalizant acest adanc al existen(ei intipuit in simbol: vevirea creatoare -
liberat de patim i de amgitoarele chemri ale rericirii.
Peste secole, in ra(a destinului, aceeai atitudine la cel mai ales cantre(
poporan ca i la cel mai reprezentati dintre poe(ii notri. Si dincolo de
relurimea aspectelor, aceeai perspecti nemrginit in planurile de
rezonan( ale rormei mrginite. Dup cum in strechea Miorita
dinuiete simbolul mitic al neclintitei alipiri de propria indeletnicire,
chiar i in pragul mor(ii, tot astrel in supremul simbol eminescian, aem
nega(iunea pesimismului: arirmarea deplin a propriei chemri inalte.
D. CARACOS1LA, .rta cvrvtvtvi ta vivecv, Institutul de istorie
literar i rolclor, 1938, p. 286, 292-293, 309-310, 329, 30-31.
!%
LUCLAlARUL
Geniul este, desigur, o copie a Demiurgului. n vceafarvt subordo-
narea e clar, dei esen(a platonic a geniului este de natur demiurgic.
Dar ca s rie dezlegat de nemurire, geniul are neoie de permisiunea
suprem. nsui raptul c poate ri aeteat de eternitate, ca de o raj, c
poate s se integreze i naturii lui umane, este semnul categoric al limitelor
concep(iei despre demon la Lminescu. Demonul poate lupta impotria
rului pur, impotria Mumii Pdurii i a Ghenarului, impotria Demo-
nului zut in ra(a lui pur negati. lt-lrumos, dup ce inltur rul, se
integreaz in natura lui demonic, de ror( suprarireasc ,in in(elesul
goethean,, i in absolutul iubirii. Dionis, intrupare totalitar a Demonului,
cunoatere ultim a misterului, in spirit raustic, i identiricare in Lros,
incearc s depeasc insi ror(ele titanice ale lui lt-lrumos.
1itanismul eminescian este ins subordonat Demiurgului, iar singura
lui condi(ie de a se identirica absolutului (ine de Lros, de principiul prin
care Demiurgul s-a releat siei, creand uniersul din recundarea
haosului, care este mama, el riind tatl, iar lumea - o intrupare a acelui
dor nemrginit ,crioarea I,.
Cosmogonia eminescian structureaz concep(ia lui Lros i Demon,
care este insi axa personalit(ii poetului. Marea insatisrac(ie amoroas
a liricii lui, hipnotica chemare a iubitei i goana dup un absolut al
dragostei sunt, in ultim analiz, chinurile sacre, zarcolirile creatoare
ale Demiurgului, care a dat omului oluptatea dureros de dulce a
acestui dor nemrginit. Dincolo de ea e moartea e haosul - eterna
pace, sentimentul mor(ii uniersale este numai un sentiment de integrare
in cosmos, in nedireren(ierea lui ini(ial. Dac ia(a e is al mor(ii-
eterne, moartea insi e un istiernic de ie(i. Un rel de rota(ie cosmic
se desprinde din erotica eminescian, destinul omului de a sureri este
insi condi(ia ie(ii, manirestat in oin(. Reintoarcerea in eterna pace
este o impcare cu sine a Demiurgului, o inchidere a misterului intr-un
mister ultim. Demonismul eminescian este i el de esen( cosmic, un
rel de grad suprem de a tri crea(ia, in dublul plan al instinctului, al
oin(ei i al Ideii. Lternitatea naturii, eleatismul din Cv vive iteteti
aaaoi ,releat de d. 1udor Vianu, este tot o rorm a crea(iei, tot o
manirestare a Demiurgului, care ne-a incadrat in raja lui complice, ca
s ne trim destinul. Peisajul eminescian, nelipsit nicieri, de la roman(
!&
MIHAI LMINLSCU
la mitul liric, de la aspectul lui pmantean la cel transcendent, este tot o
Idee, tot o intrupare a Demiurgului. Spa(iul interastral este rigurat de
Lminescu ,in crioarea I, in vceafarvt, in arvavvt Diovi, cu aceleai
elemente de unitate cosmic, dup cum sraritul uniersului din crioarea I,
in iziunea btranului dascl, apare cu aceeai structur. Natura cos-
mic este unidimensional, in concep(ia eminescian. liind rorma intru-
pat a unei Idei, rie c are aloare senzorial sau transcendent, natura
este un cadru cosmic, o dimensiune reelat a Demiurgului.
Pompiliu CONS1AN1INLSCU, ro ,i Daivoviov, in Reista
lunda(iilor regale, II, 1939, nr. , p. 84-99.
Lminescu a rost i este inc un poet diricil.
Aem, cu el, chiar cazul poetului diricil, care, riind un mare poet i
deenind pe deasupra poetul nostru na(ional, atat de mult ne-am obinuit
cu relul su, incat am (ine de neserios pe cine ar indrzni astzi s ne
arirme c nu-l in(elege....
Cu toate acestea, dac este s aem o deplin sinceritate ra( de noi
inine, nu o dat, citindu-l, se trezesc echi nedumeriri, peste care de
obicei se trece, pentru c oprirea in loc s-a ajuns a se resim(i ca riind
lucru oarecum de ruine, dar, peste aceste nedumeriri, care sunt
totdeauna ale racult(ii logice, se trece i riindc nu mai pot ri obserate.
Cauzele sunt dou: una este ramiliaritatea noastr indelung cu opera,
ceea ce nu ajut atat de mult in(elegerea deplin, cat acceptarea ei aa
cum ni s-a dat, iar a doua (ine de opera insi, de prorundele ei sugestii
muzicale, care lucreaz asupra spiritului nostru ca un narcotic. Si aceasta
este inrluen(a cea mai puternic, prin care diricult(ile se rezol ca de
la sine, rr s mai rie timp a ri obserate.
n ader, aa cum au artat ultimii comentatori, poezia lui Lminescu
este o continu legnare, o armonie de insomnorare a spiritului, un rel
de men(inere, de echilibru muzical, intre somnul real i starea de trezie.
Poetul, luand cu sine i pe cititor, alunec spre ia(a nedesluit, spre isul
tulbure, dar linitit, al egetalelor, al apelor, al astrelor i al intregii naturi,
pe care nici n-o eoc atat, cat se simte rcand cu ea acelai corp. ...
!'
LUCLAlARUL
Dar toate imaginile, dac se obser bine, plutesc intr-un rel de
cea(, care nu este a ie(ii spiritului nostru, intr-o legnare somnolent,
dup cum s-a zis, care exercit asupra cititorului o moleire dulce,
perdeluindu-i priirea. n aceast stare, runc(ia intelecti a surletului,
ra( de care orice poet nou este un poet diricil, trece printr-un mic lein.
O ame(eal ca de rarmec cuprinde totul i ceea ce mai rmane s se
aud, e un aderat descantec, al crui nein(eles logic nu ne oprete in
loc nici o clip. ...
Cine a trecut prin colile noastre care intre(in cultul eminescian pe
baza limpidit(ii de exprimare, tie c 1evere ,i Maaova, dup ce se
analizeaz in antiteza ei liric, e memorizat mai ales in catea ersuri,
ca un costum pus la pstrare in dou-trei cuie.
n special, nu se uit Venere, marmur cald, ochi de piatr ce
scanteie, , Bra( molatic ca gandirea unui imprat-poet i |i-am dat
palidele raze ce-nconjoar cu magie , lruntea ingerului-geniu..., printre
alte catea, pe care le trezete deodat numai amintirea titlului. Muzicali-
tatea acestor ersuri ne pune in situa(ia de a le accepta intocmai ca
aderate modele de rrumuse(e, ceea ce in ader c sunt, dei primele
dou cuprind un nonsens, iar celelalte se sprijinesc pe o idee cel pu(in
tulbure. ...
Lxemple de diricult(i ale inteligen(ei cititoare, cand aceasta izbutete
s-i rereasc trezia de rarmecele armoniei, sunt nenumrate: in ara e
aeat, Stelele nasc umezi pe bolta senin, in toare atbatra, Si te-ai dus,
dulce minune, , S-a murit iubirea noastr. , lloare-albastr! rloare-
albastr!... , 1otui este trist in lume!, in Dorivta, Adormind de armonia
, Codrului btut de ganduri, in Ivarat ,i rotetar, Arde(i acele panze
cu corpuri de ninsori, , Lle starnesc in surlet ideea nererice , A perrec(iei
umane... sau Cezarul trece palid, in ganduri adancit, , Al undelor
greu uiet ,undele Senei n. n.,, uirea in granit , A sute
d-echipajuri, gandirea-i n-o inal i, indeosebi, C is al mor(ii-eterne
e ia(a lumii-ntregi, in Iver ae aa, Lti demon, copil, c numai
c-o zare , Din genele-(i lunge ..., lcui pe-al meu inger cu spaim s
zboare..., in Dearte vvt ae tive, iubita are maini sub(iri i reci, iar in
.ari a aai tvviva, e implorat O, marmur, aand ochii... reci, ca i
ochii cei de ghea( ai mor(ii etc., etc. ...
!!
MIHAI LMINLSCU
Ca s se rac deplin eident irtutea in ader poetic a men(iona-
telor expresii, care nu sunt intampltoare i, riind riecare de mai multe
ori repetat, sunt aderate propozi(ii lirice, e neoie de cinea care s
ri rrecentat pe Lminescu indelung, arlandu-se in situa(ia de a-l putea
comenta i deci lmuri, cu el insui. Cci rr a-i ri contemplat schimbul
de lumini, de la un ers la altul, din poeme direrite, de la o pagin de
inceput la alta de srarit i din miezul operei ctre margini, nu este nici
un mare poet care s-i descuie ermetismul necesar.
Astrel, arirma(ia c is al mor(ii-eterne e ia(a lumii-ntregi reine
in crioarea I sub rorma cci e is al neriin(ei uniersul cel himeric, se
ajut, ca s-i deasc in(elesul ascuns, cu lumile care se cern ca
przi trecatoare a vortii eterve din Mortva et, cu stingerea etern din
Rvacivvea vvvi aac, cu intreg lirismul acelei ciiliza(ii moarte din ietvt
i in intretierea de lumini ce aceste expresii i poeme ii arunc unele
altora, se lmurete intui(ia eminescian despre moarte, intui(ie care
nutrete i ersul de la care am pornit. ...
Dar ermetismul propozi(iilor lirice rundamentale din opera lui
Lminescu, nimic nu-l probeaz mai coningtor, decat poezia O, vava
care poate arta c limpezimea gramatical, cu care sunt rormulate toate
ersurile, este oarecum o inelare asupra adancimii poetice. n ader,
de cate ori luminile analizei critice au czut asupra raimoasei poezii,
comentatorii, sprijinindu-se exclusi pe claritatea ersurilor, s-au izbit de o
anume incoeren(: numai prima stror ar rspunde, dup ei, titlului, celelalte
dou imprtiind, cu introducerea iubitei, interesul poetic ini(ial. ...
ncat, eriricand pretinsa incongruen( a strorelor, am ri constrani
s reducem aloarea poeziei la motiul muzical singur, care se men(ine
acelai de la inceput pan la srarit, rsrind mai cu putere in rerren.
Cu toate acestea, textul muzical doar ajut ca marea semnirica(ie
liric, din care se risipete orice nedumerire, s se dezluie de dincolo
de limpezimea textului propriu-zis. Rerrenul exprim rericirea mamei
de a ri murit, rericirea poetului de a muri i aceeai rericire eentual
pentru iubit, ceea ce sugereaz destinul omenesc insui, de linitire
ultim, in lumina acestei obsesii eminesciene, chemarea din moarte, ce
pare mai intai a ri numai a mamei, cu atat mai mult cu cat ine pe
rreamtul de rrunze, glasul din mormant riind inganat de glasul
naturii, adic riind unul i acelai, crete in rezonan( pan a deeni al
!!
LUCLAlARUL
Mor(ii insi, zut ca mam, la sanul creia se alin surerin(a omenirii
intregi. Ctre un asemenea cuprins liric ne indrumeaz elementele
poeziei, intre care este o armonie deplin i titlul prin urmare d indica(ia
adanc din toate cele trei strore.
ncheind aceste pagini despre ermetismul lui Lminescu, abia se mai
simte neoia de a aduga, ceea ce s-a putut in(elege, i anume c ele au
pornit de la ideea c oeia, ca expresie neobinuit, este un limbaj ermetic
in chiar principiul ei, prorunzimea clasicilor neriind decat un ermetism
consacrat.
Vladimir S1RLINU, vivecv, oet aificit, in Ctaicii vo,tri, Casa
coalelor, 1943, p. 136-142, 146-148.
Studiile, din ce in ce mai metodice, inchinate lui Lminescu i
clasicismului greco-latin, au adus in primul plan al discu(iilor i Oaa iv
vetrv avtic, nu numai una din cele mai inalte realizri ale lirismului
eminescian dar i exemplul cel mai tipic al acestei inrauriri, rsrrant in
chiar tiparul poemului. ... Niciodat, cunoaterea integral a manuscri-
selor i a metodelor de atelier ale poetului nu se dete mai util, ca in
astrel de cazuri. ntaia ersiune a Oaei este, precum se poate edea, o
inchinare pentru Napoleon, apar(ine epocei berlineze i transpune in
planul odei admira(ia pe care tanrul poet o ichinase, inc din timpul
stagiului su ienez, eroului su, in poemul Pavorava ae,ertacivvitor, din
care citea la Junimea, in toamna anului 182. ...
O urmrire atent a ersiunilor ... arat oricui, cum pornind de la
persoana a II-a, a inocrii lui Napoelon ,A
1
,, oda imbrac rorma unui
monolog ,B,, pentru ca abia in ersiunea C
1
s primeasc acele retue i
acele inriltra(ii care or neutraliza, anonimizandu-le, atributele napo-
leoniene. C
2
i D duc mai departe procesul acesta de subiectiizare i
concentrare. De la 13 srtore ,C
1
,, oda scade la 12 ,C
2
, i apoi la 8 ,D,, ca
s ajung la ,L, i in cele din urm la strore ,l,. L un proces de
distilare, atat de atent, c insi esen(a poemului se arl in cele din urm
schimbat. Citit ins in perspectia poemului de inceput ,A
1
,, inchinat
lui Napoleon, i a rrazelor lui succesie, Oaa conser mai mult de un
rir din rdcinile ei originare.
!!
MIHAI LMINLSCU
Stabilind aceast genez, se in(elege c nu nesocotim tot ceea ce
clasicismul a sugerat i altoit pe aceast prim tulpin. Doad eolu(ia
de la o ersiune la alta, doad mul(imea exerci(iilor metrice, hora(iene,
pe care le-am produs ca ilustrare a acestui traaliu. Mai mult chiar: departe
de a pgubi, aem impresia c Oaa iv vetrv avtic catig de pe urma
cunoaterii exacte a germenilor i imprejurrilor care i-au raorizat
gesta(ia. lr s mai spunem c, in chipul acesta, se mai tempereaz
oarecum i zelul comparatitilor, ispiti(i de excese.
PLRPLSSICIUS, in M. Lminescu, Oere, III, `ote ,i rariavte: ae ta
Doiva ta Kavaaera, Lditura lunda(iei, 1944, p. 113-114.
Cand manuscriptele sunt ale unui Mare Inspirat - s zicem
Lminescu - sentimentele cu care te apropii de ele sunt multiple i
dierse. Ptrunzi in subteranele acelea, aparent inextricabile, ca intr-un
labirint cu arhitectura bine gandit i, nou 1eseu al unei expedi(ii
moderne, te orientezi cu pruden(, inarmat nu numai cu rirul izbitor
al Ariadnei, dar cu rbdarea, pe care (i-o d coningerea c orice
diricultate, oricat de mare, a ri, in cele din urm, rpus.
Un drum prin Daedalul manuscriselor eminesciene e o cltorie din
cele mai aenturoase. ns la captul ei te ateapt, ca-n cel mai somptuos
basm oriental, comorile norocosului Aladin. Nu-(i trebuie reo lamp
rermecat. Din riecare pagin o rlacr jucue i(i arat drumul i tezaurul.
Aibi numai incredere. Apropie-te cu smerenie i surletul poetului, prezent
in riece silab i-n riecare stih oricat de tainic, i(i a orbi i a pune
capt indoielilor tale. Nimic din ce-a czut pe paginile acestea sacre, n-
a rost zarlit la intamplare. Aici i piatra e rertil. Orice sman(
germineaz. Apleac-te i-i ei culege rodul.
PLRPLSSICIUS, arvecvt vavvcrietor, in Mevtivvi ae itoriorafie titerara
,i fotctor, Lditura de stat pentru literatur i art, 19, p. 6.
!!!
LUCLAlARUL
Satanismul presupune mai cu seam ceea ce s-a numit complexiunea
opozi(iilor - complexio oppositorum -, ceea ce ne aduce in primul
rand in srera moral, in timp ce titanismul implic ideea de ac(iune,
rezultatul riresc al primei constatri. Satanismul intr astrel ca element
indispensabil al ac(iunii titaniene, dar nu orice demon este destinat s
eolueze in mod ineitabil pan la rorme titaniene. ...
Hyperion este intr-ader un titan, pe de alt parte ins el este un
izolat i solu(ia deriniti la care ajunge - izolarea in inl(ime - este
caracteristic geniului in concep(ia schopenhauerian. Hyperion apare
aadar ca o natur complex, in care ruzioneaz trsturi proprii titanului
i geniului. ...
Mai mult decat oriunde, rirea titanian a personajului se desroar
in cltoria ctre diinitate i in conorbirea dintre zeu i el. ...
Lste o cltorie regresi pe linia timpului, in cursul creia Lucearrul
triete in sens iners istoria crea(iunii, pan cand ajunge, in spa(iu,
deasupra liniei ce desparte cosmosul de metacosmos, iar in timp, in
momentul ini(ial al procesului cosmogonic i chiar, dincolo de acesta,
in acel acuum originar ce precede geneza lumilor mensurabile. Acolo
unde ajunge el lipsesc condi(iile cunoaterii umane - ale cunoaterii
imaginate in spirit kantian: nici spa(iu pe care s se rixeze hotare, nici
timp, care, acolo, incearc zadarnic s se nasc din goluri, Dar golul,
acuitatea, este ptruns de o sete care soarbe, de setea oarbei uitri, a
schopenhauerianei Nirana. Odat cu stingerea mijloacelor de cunoate-
re se stinge i organul cunosctor - ochiul care cunoate - i peste
totul se intind apele oarbe ale nimicului. Uriaul, ale crui aripi creteau
in cer i care strbteau ca un rulger printre lumile de stele, depete
astrel crea(iunea i ii derinete pe calea aceasta natura: el este mai presus
de spa(iu i timp, este mai presus de moarte. Aceasta este condi(ia lui,
prin aceasta el este asemntor lui Dumnezeu, care-l race contient de
eternitatea i ubicuitatea lor. Si prin aceasta se deosebete de roiul uman,
care dureaz in timp, se-ntinde in spa(iu, apare i dispare intr-o grotesc
repetare de sine insui: renomene izolate ce se nasc din curgerea aceleiai
materii in aceleai rorme, etern aceleai. Dar peste titanul care strbate
spa(iul i timpul, depind inceputurile istorice ale crea(iunii, alchimia
indoielii rilozorice s-a abtut. lorm originar, el este ursit eternit(ii,
!!"
MIHAI LMINLSCU
eternitatea il obosete ins i Hyperion cere incadrarea in seria lumii
renomenale, dispersarea in haos, stingerea in repaosul etern. Postularea
umanului, cu atributul repeti(iei inrinite pe care i-l conrer Schopenhauer,
nu este compatibil cu natura diin a lui. Si nici cu posibilit(ile sale de
cunoatere, care il or duce in cele din urm la mantuire. ...
1rstura cea mai proprie geniului este spiritul contemplati, in timp
ce trstura cea mai proprie titanului este ac(iunea. Si atunci cand
Dumnezeu propune lui Hyperion s-i dea puterea s stabileasc, cu
armele, dreptatea i tria pe ra(a pmantului, el nu se adreseaz geniului
contemplati, ci titanului acti.
Lste drept, rormele ac(iunii titanice au rost adanc schimbate.
1itanismul nu insemneaz ins numai nzuin(a unei eliberri prin ac(iune
rizic, adeseori intregul proces titanian se localizeaz in lumea moral.
De ordin moral este conrlictul in cazul poemei vceafarvt. Hyperion
simte opresiunea legii diine de sub imperiul creia dorete s se sustrag,
el simte totodat chemarea condi(iunii umane. Conrlictul intre diin i
uman, intre cer i pmant, care ne intampin adeseori in literatura
titanian a romantismului, se desroar de data aceasta in contiin(a
personajului.
Dumitru POPOVICI, vivecv iv critica ,i itoriorafia titerara rovva,
curs uniersitar, 194,1948, Poeia tvi Mibai vivecv, Lditura
Albatros, 192, p. 294, 300, 316, 323, 326, 32.
Dup 1881, aceast insuire extraordinar a melodiilor eminesciene
se gsete acumulat in poemul vceafarvt i in elegii, partea cea mai
artistic, a operei lui Lminescu. Pe tva toii fara ot, .tt ae fraeaa,
Cva avivtirite, O, vava..., Oaa i atatea altele in care poetul cant
sentimentul etern omenesc al iubirii, rman juaere rare ale realizrilor
marelui poet. Genera(ia mea le-a tiut pe de rost, genera(ii de tineri le
or murmura i de-acum inainte in primara ie(ii, cat a suna pe lume
dulcea limb romaneasc.
Mihail SADOVLANU, Prefata, in ol. M.Lminescu. Poeii, Colec(ia
Biblioteca pentru to(i copiii, Lditura Ion Creang, Bucureti, 1983,
p. 9-10
!!#
LUCLAlARUL
ntr-un rel, Lminescu e srantul precurat al ghiersului romanesc. Din
tumultul dramatic al ie(ii lui s-a ales un Cruciricat.
Pentru pietatea noastr depit, dimensiunile lui trec peste noi, sus
i peste zduhuri.
liind roarte roman, Lminescu e uniersal. Asta o tie oricine citete,
cu prere de ru c lactul limbilor nu poate s rie descuiat cu cheile
strine.
S-au rcut multe incercri, onest didactice, de transpunere a poetului,
unele poate, se spune, mai izbutite, dar Lminescu nu este el decat in
romanete. Dac se poate traduce o proz, o poestire, un roman, unde
literatura se mrginete aproape rizic la tablouri, la personaje i la conture,
dominat de micarea i succesiunea cinematic, poezia nu poate s rie
tlmcit, ea poate ri numai apropiat. Poezia apar(ine limbii mai mult
decat proza, surletului secret al limbii: jocul de irizri din interiorul ei race
ocabularele neputincioase. Lminescu nu poate ri tradus nici in
romanete...
1udor ARGHLZI, Cvrvt ivaivte, in M.Lminescu, Poeii, ol. I,
Colec(ia B.P.1., Lditura Minera, Bucureti, 1989, p. V.
ntinderea necuprins a mrii ,alurile remii,, inolburarea,
desriin(and spa(iul, a negurilor ,voiavvt de neguri,, estomparea, de-a
lungul timpului, a surerin(ei insei ,vvbra duioaselor dureri, sunt, rr
indoial, imagini admirabile, inrudite ca structur i capabile s starneasc
reprezentarea unui trecut resim(it, in planul subiectiit(ii, ca roarte
adanc. mpletitura moale a alitera(iilor ,valurile vremii, noianul de neguri,
duioaselor dureri, creeaz i ea impresia unei melodii trgnate,
izorand din adancuri.
n rorma embrionar a poeziei, aceast impresie era mult mai diluat,
atat prin absen(a alitera(iilor, cat, mai ales, prin raptul c imaginile aeau
un caracter mai particular, mai pu(in cuprinztor ,aluri de aduceri
aminte, noianul de ganduri,.
Acelai sentiment il zmislete imaginea iubitei, construit astrel incat
s intre(in obsedant sugestia mor(ii. Iubita are bra(ele de marmur,
!!$
MIHAI LMINLSCU
simbolizand, binein(eles, rrumuse(ea statuar, dar i imobilitatea rece a
neriin(ei. Hyperion - un mort rrumos cu ochii ii - este descris cu
aceleai mijloace: Din negru giulgi se desror , Marvoreete brate. ...
liin(a iubitei este inconsistent, imaterial - o umbr doar, degeaba
incearc poetul s o cuprind cu bra(ele: Zadarnic dup umbra ta dulce
le intind: , Din alurile remii nu pot s te cuprind. Motiul este al
epopeii clasice, apare la Homer i la Vergiliu, de unde, saturat de clasicism,
Lminescu il re(ine, adaptandu-l. De altrel, insi imaginea ini(ial a iubitei
rsrind din alurile remii pare a ri tot o reminiscen( din mitologia
greco-roman, amintind de legenda Venerei Anadyomene, pe care poetul
o i eoc expres in crioarea 1:
|i-ar prea mai mandr decat Venus Anadyomene...
Direc(ia ascendent a micrii exprimate de unele erbe ,Din alurile
remii iubita mea raai, S te riaic la pieptu-mi,, strdania - trudnic
i inutil - pe care o implic altele ,Cum oare... a te rvv,, asociate
cu admirabile imagini sugerand imensitatea spa(ial-temporal ,ratvrite
rrevii, voiavvt ae vevri,, cu un ronetism discret arhaizant ,rump, contribuie
i ele, intr-o anumit msur, la producerea i intre(inerea impresiei de
indeprtare in timp, inederand, totodat, bog(ia inepuizabil a
resurselor stilistice de care dispune poetul pentru sublinierea expresi
a sim(irii sale. ...
Marmura reprezint, in ochii lui Lminescu, materialul brut, ivforv,
care ateapt s rie supus i inmldiat, deenind astrel forva, capabil
intruchipeze in tipare durabile i limpezi, lumea de gandire a artistului.
De aceea poetul eoc setea cea etern care leag Lumina de-ntuneric
i marmura de dalt ,`v va ivtetei,. Depind aria oarecum restrans
a sculpturii, cuantul reuete s redea, cu o remarcabil ror( generaliza-
toare, mirajul perrec(iunii, aspira(ia - treaz i tragic - a poetului
ctre expresia deriniti. Motiul marmurii atinge astrel, prin implica(iile
sale, problema atat de complex a zmislirii operei de art. Acesta pare
s rie i unul din talcurile memorabilei strore din Mevevto vori, in care
sculptorul pipie marmura clar i, cu toate c este orb, iar dalta ii
tremur, reuete, cu pre(ul unor indarjite strdanii, s o induplece i s
!!%
LUCLAlARUL
o insurle(easc. n urma transrerului semantic necesar, marmura
semniric insui materialul - care ateapt s rie artistic aloriricat -
al limbii, cuantul menit s exprime aderul.
G. I. 1OHANLANU, tvaii ae tititica eviveciava, Lditura tiin(iric,
196, p. 16-16, 184-18.
Hasdeu a (inut, in Ateneul roman, conrerin(a Cive av fot aacii
stabilind, pe baz de limb, tradi(ii i poezie popular, identitatea intre
daci i lituanieni. Lminescu ar ri putut s se arle printre asculttorii
conreren(iarului, dar, oricum, a luat singur cunotin( de ce grise acesta,
cel mai tarziu la sraritul anului, cand apru conrerin(a in numerele de
noiembrie i decembrie 1868 ale reistei lamilia.
n sus(inerea ideilor lui, Hasdeu aducea ca doad i o doin lituan,
pe care-o d in traducerea in ersuri:
Pe-al mrii mal un munte alb se ede,
Pe albul munte st stejarul erde ....
Rmanand conins pe deplin de tema sus(inut de Hasdeu in
conrerin(, i-a insuit alegoria ca pe un bun dac, deci bun propriu, i a
rolosit-o in parte pentru a-i exprima propria lui sensibilitate. Chiar dac
poezia .vicvtvi . I. este, in prima rorm, de prin 1866, va caatat
inr(iarea ei deriniti decat pe la inceputul anului 1869, cand Lminescu
a cunoscut din lamilia conrerin(a lui Hasdeu. Numai dup aceea a
trimis lamiliei poezia, care a i aprut in nr. 13 din 30 martie , 11
aprilie 1869.
Contopirea celui ce moare cu natura, reprezentat de arbori i de
nisipul alb, o intalnim in poezia lituanian care cant moartea riului lui
Kosciusco. n ce priete ins doina tradus de Hasdeu, remarcm
libertatea pe care i-a luat-o traductorul, cci Albul munte este o
inen(ie proprie, textul rolosit aand naltul munte. ...
Lminescu a luat albul munte ca i cum ar eni nu de la Hasdeu, ci
direct din poezia popular lituan, deci dac.
Odat ce am pornit pe aceast cale a lmuririi gandurilor poetului
adolescent, s mergem mai departe i s in(elegem la ce alb munte se
!!&
MIHAI LMINLSCU
putea gandi Lminescu in legtur cu dacii i cu sine.
Geograrul grec Strabon, in Ceorafia sa, c. VII, cap. 3, scrie despre
Coaiovov, muntele srant, lca al lui Zamolxe i al preo(ilor lui, i despre
apa, cu acelai nume, care curge la poalele muntelui. Cogaionon se arla,
dup el, in mijlocul Daciei i era in raport cu ia(a religioas i cu
concep(ia despre moarte a geto-dacilor. Strabon recunoate in zelul
religios o trstur caracteristic a poporului get.
Ge(ii credeau in nemurirea surletului i socoteau trupul o piedic
numai, menit s se distrug din momentul mor(ii. Dup ei, aspira(ia
omului trebuia s rie eliberarea din trup, mai ales prin cderea in lupt,
pentru ca astrel surletul s poat duce o ia( de zeu alturi de Zamolxe.
Dup legendele raportate de Herodot i de Strabon, marele zeu ar ri
rost discipol al lui Pithagora, ar ri aut ca in(cei pe racii pricepu(i in
descantece i lecuiri i pe preo(ii care triau in ascez. Zamolxe era
adorat pe arrul muntelui, spre el se indreptau rugciunile credincioilor,
cand ii ridicau bra(ele spre cer, i in paradisul lui plin de lumin eneau
s ospteze eroii czu(i in luptele de pe pmant. Cogaionon era lcaul
srant, unde-i aea sihstria, spat in stanc, marele preot, care putea
ri cercetat acolo sus numai de ctre rege.
D. MURARASU, Covevtarii evivecieve, in tvaii evivecieve - : ae
avi ae ta voartea oetvtvi, Lditura pentru literatur, 196, p. 492, 493-
49.
1onalitatea rantasticului eminescian nocturn, departe de a ri teririant
i obsesi, de comar, ca la al(i mari romantici europeni sau americani,
este alintoare, iar rantasticul su inrrumuse(eaz uniersul, il transrigu-
reaz ireal, paradisiac.
n reeria nocturn, sim(ul izual este cel mai puternic solicitat. Peisajul
iluminat de lun incant priirea i o rjete, prin rantastica arietate
coloristic in care domin pulberea de aur a stelelor i rerlexul argintiu
al lunii. ndeosebi argintiul este rundalul de is al marilor panouri
decoratie din nesecata tematic nocturn a poetului. Lpitetul arivtiv,
arivto, ae arivt este poate cel mai rrecent in paleta marelui poet
peisagist, atat in marile lui panze in ersuri, cat i in cele de proz. Lste
!!'
LUCLAlARUL
o culoare spectral, de luminozitate egal, dulce, ca s-i rolosim cuantul,
ca iluminatul cu neon, care nu obosete ochii, asociindu-se intim nop(ii,
ca lumina polar in neuitatele pagini dostoieskiene, consacrate nop(ilor
petrogradiene. Dac o alt expresie galic este tot atat de proprie ca i
instantaneitatea de trsnet a unora dintre indrgostiri, atunci am spune
c argintiul proiectat de lun pe intinsurile de tot relul ale planetei noastre
ar putea ri culoarea surletului eminescian, supus in timpul zilei tuturor
rrmantrilor care bantuiesc surletele problematice, raustice i hamleti-
zante. Desigur, s-ar putea race un studiu dintre cele mai interesante
asupra acestui epitet releant, care nu a rost inc luat in seam. La
Lminescu sunt de argint: pdurea, lanurile, apele, crrile, nisipurile,
mun(ii, norii, slciile, crinii, negurile, cea(a, palatele, cupele, candelele,
straiele, lirele ,unelte muzicale!,, pletele btranilor, aripile lebedelor, dar
i razele stelelor, picuri de argint, precum i lumina zorilor, intr-un
cuant, i prin eliminare, tot ceea ce sustrage zonei proprii luminii solare
orbitoare, aadar necontemplabil, neprielnic medita(iei i reeriei.
n al doilea, roarte intins poem eminescian de tinere(e, din perioada
titanismului su sisiric, in Poretea vavtvi catator iv tete ,182,, dup o
serie de considera(ii despre pala nebunie, nebunie cu chipul dulce,
care nu e altcea decat setea de absolut, magul ii arirm prererin(a i
pentru aceast, cum spuneam, culoare a surletului alter-ego-ului su:
mi place - cum imi place isul de raze nins, , mi place cum imi
place o umbr arivtie. Si mai departe precizeaz: Mie-mi place isarea.
, lie ea chiar un basmu, numai rie rrumos, , nger c-ochi mari albatri,
cu chipul luminos... , ...Ca cel ce-i place-un is , Si chiar trezit de rriguri
el (ine ochiu-nchis , Ca mai departe isul rrumos s il iseze, , Asemenea
uit lumea i eu... sunt bucuros , De pot prelungi inc isul meu radios.
, De n-ar rugi-nridelul... O, de ar sta mereu, , S oglindez intr-insul
adanc surletul meu , Cu cantecu-mi rerice, sim(irea s-i dezmierd , Si-n
ochii mari i bolnai riin(a s mi-o pierd... Am prelungit citatul,
pre(uindu-l reelator pentru terapeutica eminescian a isului, condi-
(ionat de rantasticul i de reericul nocturn, singure in stare a-l indeca
prin mijlocirea isului, de romantica maladie, denumit !ettcbver.
Visul este o ocabul care comport disocierea dintre trezie i somn,
ca s-i desluim sensul in context. La Lminescu ambele runc(ii surleteti,
sau mai bine zis amandou astele domenii ale ie(ii morale sunt amplu
!"
MIHAI LMINLSCU
reprezentate: isarea sau reeria cu rantasmele moderate ale inchipuirii
treze i oniricul cu capricioasa-i rantasmagorie, pe cat de nestpanit i
nelimitat, pe atat de obscur i insondabil ,cu toate ulterioarele re(ete
ale psihanalizei!,.
Serban CIOCULLSCU, eericvt voctvrv eviveciav, in 1arietati critice,
Lditura pentru Literatur, 1966, p. 206-20.
... la(a lui Lminescu e dubl: priete odat spre noaptea comun,
a egherii, a naturii i umanit(ii, iar alt dat spre noaptea rr inceput a
isului, a arstelor eterne i a geniilor romantice. n timpul ie(ii sale i
apoi decenii de-a rindul nu s-a cunoscut decat prima lui ra(: probabil c
nici el n-a cutezat s-o destinuie pe cealalt. O team ciudat s-a inript in
contiin(a lui, incat tezaurul marilor ise a zcut mereu ascuns in caietele
depozitului de manuscrise: poetul rugea de umbrele acestor isuri. Lrinii
ale metarorei, spre (rmul mai rr primejdii al naturii. n planetariul ro-
mantismului, singularitatea lui Lminescu prinde rigur din aceast ra(,
cu dou proriluri: unul neptunic, nscut din spuma amar i din ape tanjind
spre orizonturile lumii, cellalt plutonic, inpiat de rocul originar.
ntrebuin(and termenii care ii trag ericien(a dintr-o geologie estet-
ic i care au menirea s sugereze aloarea de adancime a lirismului,
om numi ,urmand cuantul lui G. Clinescu, dar spre deosebire de el,
neptunic acea parte a operei eminesciene, ce corespunde in general
antumelor i care, tot aa ca pmantul rormat prin ac(iunea apelor, ii
are originea in straturile mai tangibile ale spiritului: e poezia rormelor
legale ale naturii, in care omul i contiin(a sa moral i-au arlat clima de
bucurii i dureri, iar plutonic acea parte ce corespunde in general lab-
oratorul i care, tot aa ca - in geologie - roca nscut din rocul
subteran, ine mai din adanc, de unde se rrmant pile obscure.
Aceast combustiune a poeziei, aceast iradia(ie casidemonic a spirit-
ului, ce creeaz, departe de natura comun, una enigmatic i prorund:
dorul imensit(ilor elementare, arsta de aur, incontientul beat de o-
luptate al somnului, umbra tragic peste un tram de palori, decorul
halucinant miriric, magia i mitul, implica(iile lor oculte, iat uniersul
!"
LUCLAlARUL
plutonic, metarora inrernal.
n cercul unor astrel de iziuni, cind natura ia propor(ii gigantice,
cand ,trecand raul Selenei, sub ocrotirea nop(ii, ,otirile rlorilor cresc
ca arborii de mari, rspandind parrumul lor ucigtor, i rluturii plutesc
pe acest rluiu de miresme, ca naele, nu aem doar o umrlare spre a
cuprinde sentimente exacerbate, simplu imperialism al rormei, ci o
aderat alegorie a spiritului, ideea poetic in oglindirea stihiilor.
Pentru a msura renomenul in perspectia culturii, se poate spune
c exist in opera lui Lminescu o parte, clasicizat prin tradi(ie, i in
care el insui s-a recunoscut, echialent micului romantism german,
propriu-zis liric, al lui Lichendorrr, Heine, Lenau, pan la Morike, - i
alt parte, subiacent, ce corespunde marelui romantism al iziunilor,
explorator de domenii abisal metarorice, cuprinzand nume ca Jean Paul,
Noalis, 1ieck, Brentano, Arnim, i rormand la Lminescu laboratorul
tinuit i atat de boga(, in care au rost prsite poemele ce trebuiau s
inal(e coloanele operei sale: Mvre,avv, Devoviv, Miraaovi, Mevevto vori,
Poretea vavtvi catator iv tete, Diavavtvt `oravtvi, Cevevii...
De ce i-a prsit Lminescu proiectele, lsandu-le intr-o zon in
relul su prepoetic De multe ori, in arara iziunilor amplu articulate,
care incercau s prind consisten(a de mit, gsim ersuri de o densitate
artistic incomparabil, ce au rost inlocuite, in decursul elaborrii poe-
mului, cu expresii mai naturale, mai ,ra(ionale i, binein(eles, discur-
sie. Asistm, in general, la inlocuirea metarorismului izionar imanent
poeziei, (anind din caracterul obscurs al riin(ei, cu o arectiitate partic-
ular delimitat. S-i ri lipsit lui Lminescu acel gust iluminat, care se
implinete in sucul rructelor spirituale ultime Sau a rost, la rdcinile
riin(ei, teama de noaptea genial, de nebunia ei orric I-a rost team lui
Lminescu de propriile lui straturi din adanc, de humele rantastice din
care imagina(ia npdea contropind gandirea Presim(ind poate catastro-
ra rinal, a incercat el, oare, s se saleze intr-o crea(ie domolit, de
euritmii care se rersau in unda unei naturi mai calme Lxist, poate, i
alt explica(ie, ce se apropie de ia(a mrunt a spiritului: oare nu gustul
lui Maiorescu, prea ponderat, academic i acuzand deriniti srcia de
orizont din literatura geramn a epocii, a inrluen(at direct selec(ia poet-
!"
MIHAI LMINLSCU
ic eminescian Dar o astrel de explica(ie, oricat de alabil istoric i
indeajuns de comod ,creia nu i se poate rspunde inocand raimoasa
inrlexibilitate a lui Lminescu la sugestiile de amnunt ce eneau din
arar, riind orba aici de o inrluen( mai larg, in stare s treac biruitoare
deasupra lucrului strict tehnic, de care garanteaz doar poetul,, nu risc
s acopere cu rum realit(i mult mai prorunde Cci rr o acceptare
luntric, pe care sugestiile extreme trebuiau doar s o declaneze, intreg
procesul de crea(ie eminescian ar insemna s rie redus la controlul unei
autorit(i ce desride personalitatea artistului ,chiar dac n-am pune in
cauz gustul iubitei - i implinirea timpurie a zrii neptunice, in Craiaa
aiv ore,ti, acvt i Dorivta, a cror rragezime liric i perrec(iune, mai
ales in ce priete acvt, trdeaz intensitatea pe plan creator a legturii
eroniene -, problema n-ar deeni mai solubil,. Stpan al puternicu-
lui su rocar plsmuitor, Lminescu nu s-ar ri mul(umit s arate lumii
numai o anumit ra(, dac restrangerea orizontului, repudierea iziu-
nilor care, ca ingerii lui, s-au nscut in intunericul rocului prim, n-ar ri
corespuns i unui indemn organic. ninuind in cele din urm rie i
boala, de a ri anihilat curand oin(a sa, de a-l ri rcut nepstor i docil
al interen(iei i imixtiunile criticului ,i hotrat lucru, ele nu numai c
nu au lipsit, ci au (intit probabil tocmai in direc(ia contrar mitosului,,
munca despre care mrturisesc manuscrisele, temele mereu reluate i
,clariricarea prin ariante, seria de maturitate a roman(elor - cele de
la avitia din 1883, a av avorvt, Cva avivtirite, .aio, Ce e avorvt,
culminand in dulcegria din Pe tva toii fara ot, al cror germen e
autentic i echi in poezia sa, ca s nu mai orbim de seria crioritor,
unde lirismul se degradeaz, unde discursul i ,rilozoria - ai! - tri-
umr, sau de laboriosul vceafar, unde in contrastul dintre amorul sntos
i cel genial, in schematismul spiritual al acestei antiteze, genera(ii intre-
gi au descirrat testamentul poetuluiu, - toate acestea indic structural-
itatea crizei. Ceea ce inseamn c orice explica(ie trebuie s porneasc
dinluntru i c numai sondagiile erticale pot aduce la suprara(
aderul. Nimeni nu a sim(it reodat c prorilul poietului, aa cum il
contureaz edi(ia Maiorescu - s amintim inc o dat prerea editoru-
lui integral, c Lminescu a colaborat la alctuirea sa i ea inr(ieaz
deci ridel propriile lui inten(ii -, n-ar ri cel aderat. liindc undea, in
!"!
LUCLAlARUL
adancul cel mai tinuit, s-au atins dou tramuri, dintre care unul a
rmas cu desarire strin lumii dinarar, chiar dac rragmentar, poet-
ului insui, care a trit intre contemporani i le-a druit o oper, cetatatt
tram, dinluntru su, i-a rost ,sau mai bine spus i-o deenit, strin.
Ion NLGOI1LSCU, Poezia liu Lminescu, Lditura a III-a, Colec(ia
viveciava, Lditura Junimea, Iai, 1980, p. 10-13.
n romantismul german, dar inc dinainte, in raza preromantic, se
promoeaz unele tiin(e ipotetice noi, alturi de altele echi, prsite
in decursul timpului. Printre acestea din urm, se numr i atrotoia,
care a aut o pondere deosebit de consistent in acea arie spiritual. n
strlucita pagin prin care Goethe ii deschide autobiograria cuprins
in Poeie ,i aaerar, el d o descriere complex a pozi(iei constela(iilor i a
semnelor zodiacale sub care a decurs naterea sa. n rest, poetul eoc
cu o contiincioas exactitate toate etapele i eenimentele trecutului
personal. n trilogia !attevteiv, Schiller - urmand, de altrel, aderul
istoric - pune iari in acord ia(a eroului su cu con(inutul mesajelor
stelare ale astrologiei. Astrel, in ia(a unui om intr nu numai cea in
arar de el i de imprejurrile apropiate la care a rost martor, dar acel
cea se arl in incalculabile distan(e in spa(iu i se introduce totui intr-o
limitat inchidere biograric. Deprtarea cea mai incredibil deine astrel
o categorie luntric, ce-i asum un rol chiar subordonator, rcand s
depind de ac(iunea ei regulatoare toate celelalte coordonate din circuitul
de existen( al persoanei respectie.
Dac o asemenea idee rezult din textele geotheene sau schilleriene,
cu atat mai mult ii a gsi o baz de sus(inere in romantismul german
propriu-zis. Astrel numele cu rezonan( ocult de .trati, pe care Noalis
il d unei celebre poeme ale sale, ne apare in totul semniricati. ...
Un asemenea sambure astrologic, recunoscut in romantismul german
ca punct de proenien( al deprtrii luntrice, se surprinde i la
Lminescu. Se distinge, in aceast priin(, marele su poem de extrac(ie
ocult, intitulat Poretea vavtvi catator iv tete, unde ideea amintit se
conjug i cu unele date arlate in credin(ele noastre populare ,ca ta vvvta
vea , a cavt o tea,. Iat unele pasaje ale poemului ctre care se indreap-
!""
MIHAI LMINLSCU
t, pentru moment, aten(ia noastr:
Un om se nate - un inger o stea din cer aprinde
Si pe pmant coboar in corpul lui de lut,
Si gandurilor aripi in om el le intinde
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
O candel a ie(ii, de cer steaua depinde
Si umbl scriind soartea a omului nscut.
Cand moare a lui surlet aripile i-a-ntins
Si re`nturnand in ceruri pe drum steaua a stins. ...
lluxul i rerluxul intregului angrenaj (ine aproape de stricte(ea intern
a ritmurilor biologice prin exactele lor dispozitie de comunicare dintre
astru i corvt ae tvt omenesc. ...
i race loc atunci intrebarea asupra unei inrinite aeartari tavvtrice in
riin(a uman, care nu incape numai in redusele ei limite terestre: Si
dac e o lume puternic, intins , De ia(a mea-i legat ia(a unei lumi
ntrebarea, ins, deine pe parcurs o magniric certitudine, inso(it de
iziunea unei cuprinderi totale a uniersului inluntrul omului:
Cum Dumnezeu cuprinde cu ia(a lui cereasc
Lumi, stele, timp i spa(iu -atomul nezrit,
Cum toate-s ele i dansul in toate e cuprins,
Astrel tu ei ri mare ca gandul tu intins.
Nicieri, plecand de la datul astrologic, categoria luntric a aeartarii
oetice nu s-a bucurat de o intemeiere mai adanc i mai pasionat. ...
n srarit, alte ipoteze i mituri romantice, a atrac(iilor, a magnetisme-
lor, a coresponden(elor, a aatarurilor, a palingenezelor contribuie de
asemenea s dilate in rel i chip aceast categorie. Printr-insa se creeaz
estita uniune dintre om i 1ot, in care Ricarda Huch rea s cuprind
esen(a romantismului german. La aceast inraurire extras din zona
culturii rrecentate de el, trebuie s se mai adauge i ini(ierea hindustic
a lui Lminescu, enit pe aceeai cale. Bunoar, doctrina brahman, a lui ta
trav asi inchipuie tot reela(ia unei inrinite aeartari posesie, cand omul
simte eliberarea rericitoare din propriile sale limite, identitatea cu totul i, ca
atare, cuprinderea intr-insul a acestui tot. Lminescu i-a cucerit i din
!"#
LUCLAlARUL
domeniul indic dimensiunea pe care i-o urmrim. Astrel, una din strlucitele
iziuni eminesciene ale deprtrii pierdute in timp, i totui posedate de
poet, tavcevt, e cva fiivta vv era, vici vefiivta , este o adaptare aproape
literal a primului ers din Ivvvt Creatiei, arltor in Ri1eaa.
Dac rerlectm, deci, din cate temelii se dezolt - atingand ultima
satura(ie - orizonturile cosmice ale lui Lminescu, temelii ce merg din
1racia pan in India, ingloband totodat i unul din momentele larg
izionare ale Occidentului, in(elegem cum el a putut deeni poate cel
mai mare poet al aeartarii pe care l-a dat omeniera, dotat cu o neintrecut
putere transgresi in strbaterea spa(iilor i a erelor. Lungimea de und
a antenelor sale intuitie, lansate in aria uniersului cuprins de el ,vavri
ceav cvriv tot vvirervt,, o depete i pe cea a romantismului, priit
chiar in culmile sale. nsui Noalis, pe care l-am inocat ca detector i
inestigator genial al deprtrii luntrice, nu depete urmtorul niel,
pentru el liminal: Nimic aproape, doar din deprtare , Lu m gseam,
trecute remi unind i iitoare. Lminescu nu numai c intrece aceast
dimensiune, dar o ptrunde i intens izionar acolo unde Noalis ne-o
comunic numai abstract ,trecvte rrevi vviva ,i riitoare,. Dincolo, ins,
de poetul `otii, i in compara(ie chiar cu cel mai aantat imagism
romantic al aeartarii, de la zborul byronean al lui Cain printre astre
pan la prodigioasele i rantasticele proiectri rinale ale lui Hugo
1
,
Lminescu rmane neintrecut prin unele tablouri din Mevevto vori, din
vceafarvt, din crioarea I, din Mvre,avv, din Poretea vavtvi catator iv tete.
Acolo el rrmant colosale geneze sau prbuiri de lumi, in acele iziuni
de haos, de neant, de drame cosmice concepute parc dintr-o stranie i
1
n aceast priin(, superioritatea lui Lminescu asupra lui Hugo este bine
precizat de Aurel Sasu. Dei se descoper comun cu poetul rrancez tocmai
ceea ce noi am identiricat drept atribute ale deprtrii ame(itoare, adic geneza
cosmic i extinderea uniersal, totui densitatea apare cu totul alta in poezia
eminescian. Citm: lr s creeze iziunile halucinante ale lui Hugo, Lminescu
e mai complex, intrucat ii asociaz astei dimensiuni a orizontalit(ii i pe cea
a prospectrii in adancime a renomenelor, spa(iul misterului i ecintatea
mitului... Descriptiismul primului este inlocuit de al doilea cu un mai subtil
proces de reelare.
!"$
MIHAI LMINLSCU
nemaiintalnit hipertroriere otica a gandului, care se centreaz imens teteatic
pe orbitele cele mai deprtate i mai pierdute ale timpului i ale spa(iului.
Reenim, de aceea, la cuprinztoarea obsera(ie a lui 1udor Vianu,
obsera(ie cu caracter aproape derinitoriu, i anume c Lminescu priete
lucrurile roarte de sus i roarte de departe
1
. S se re(in acest important
accident la cheie: nu va roarte sus i va roarte departe, ci ae roarte
sus i ae roarte departe. Se conrirm astrel, in acord tocmai cu ceea ce
ne-am strduit s demonstrm, centrarea lui Lminescu, ca vatvra, in
zona categorial a aeartarii, unde ii stabilete rocarul intregii sale radia(ii.
La obsera(ia lui 1udor Vianu am mai putea s inocm, ca un important
adaos, i ceea ce Ion Negoi(escu numete prorilul plutonic al crea(iei
eminesciene, inpiat de rocul originar
2
, adic de incandescen(a
magmatic a centrului teluric. Aceasta s-ar cuprinde i ea - deopotri
cu intregul uniers - in astul olum interior al poetului, i anume in
substratul ererescent, larar, al riin(ei, unde arde, inc topit, insi
substan(a artei sale. Pentru a intregi, deci, rizionomia acestui nedepit
renomen de deprtare luntric, putem spune c Lminescu priete
lucrurile nu numai de roarte de sus i de roarte departe, ci i de
roarte din adanc.
Ldgar PAPU, Poeia tvi vivecv, Lditura Minera, 191, p. 34-3,
38-46.
Imaginea poetic a inceputului i sraritului lumii in cosmogonia
lui Lminescu apare ca expresie a gandurilor unui btran dascl care,
dintre to(i cei munci(i de rosturile ie(ii, pentru cunoaterea aderului,
tot socoate i socoate, intr-un calcul rr capt, in crioarea I. ...
Btranul dascl ce mediteaz asupra limitelor existen(ei in timp i
spa(iu, in unele ersiuni ale poeziei, pstrate in aceleai rile cu traducerea
din Critica rativvii vre, poart numele lui Kant. Poetul a edea ins
cosmogonia kantian prin eitevotoia, bazat pe ideea c lumea in care
1
1udor Vianu, Cvrvt aere vivecv, in tvaii ae titeratvra rovva, Ld.
Didactic i Pedagogic, 196, p. 296.,
2
Ion Negoi(escu, Poeia tvi vivecv, Lditura pentru Literatur, 1968.
!"%
LUCLAlARUL
triesc oamenii, una i aceeai in existen(a ei, se orer cunoaterii in
dou aspecte: unul ca aarevta, trector in timp i spa(iu, altul ca realitate
eterva, duncolo de aceste rorme. Aceasta pentru c rormele cunoaterii,
apriorice riind, sunt subiectie. Cand Kant spunea c spa(iul i timpul
nu exist aieea, c ele sunt in noi i nu in arar de noi, in(elegea in
ader c intinderea, care presupune spa(iul, i micarea, care presupune
timpul, sunt crea(ii subiectie ale spiritului care impune legi naturii.
Dar atunci apare intrebarea, in sistemul kantian: Lumea pan unde
este aparen( i de unde incepe realitatea Iar dac timpul i spa(iul sunt
crea(ii subiectie ale contiin(ei, in ce const realitatea Lumea lucrului
in sine, existent dincolo de rormele subiectie, are o existen( obiecti
sau este numai o iluzie Rspunsul este implicat in tezele sistemului: Un
lucru in sine, postulat prin ideea c orice aparen( trebuie s rie aarevta
a cera, presupune cera ce trebuie s eite in ceea ce aare, doedindu-se
astrel c nu tot ceea ce exist este o crea(ie a subiectului cunosctor, c
exist o lume obiectira care, ca lucru in sine, este deodat existent in
toate rormele in care ea apare. Sistemul kantian deci, prin limitarea
cunoaterii la rormele subiectie ale contiin(ei, este un agnosticism,
dar totodat un realism transcendental prin recunoaterea unei realit(i
obiectie, existent in sine, dincolo de rormele subiectie ale cunoaterii.
Aceast idee o cuprinde cosmogonia lui Lminescu, ca metaror a
medita(iei asupra limitelor timpului i spa(iului, intre inceputul i
sraritul lumii, reprezentate prin gandul btranului dascl. 1ema este
kantian, dei etervitatea lumii, identiricat in kantianism cu realitatea
tvcrvtvi iv ive, este rormulat in ideea schopenhauerian a ovvtvi re,vic,
in prima ersiune inchegat a poeziei ...:
1recutul, iitorul, sub rruntea lui se-nchid
Si lumea toat-n ochi-i e-un singur indiid,
Ll negura etern o rupe in rii,
Din ea se nate lumea, i soare i stihii
Si din prezent, - paiangen urieesc pete -
1recutul, iitorul, c-un gand le-mprejuiete.
ntr-o alt ersiune a cosmogoniei, medita(ia asupra idealit(ii
timpului i spa(iului aea in(elesul recunoaterii existen(ei lucrului in
!"&
MIHAI LMINLSCU
sine, postulat prin aparen(a cunoaterii lui, de reme ce pentru el tot
ceea ce repaos in raza gandului etern are corespondent in lumea
timpului i a spa(iului: cu alte cuinte lumea nemuritoare in sine nu
numai c nu inseamn neexisten(, dar partea aderat i cea nepieri-
toare e oriicand aieea ...:
Zadarnic pare lumea sclipind c-i trectoare,
Cci coji sunt toate celea riin(ei ce nu moare,
1recutul, iitorul se (in numai de coaj
Si-a remei (estur edem cu ochiu-n raj,
Pe cand ceea ce-alearg i-n iruri se diterne
Repaos in raza gandirilor eterne.
Din ersiunile criorii I se ede deci c Lminescu re(inea latura
materialist a rilozoriei kantiene, cea priitoare la recunoaterea unei
existen(e obiectie in teza c reprezentrilor noastre le corespunde cea
dinarara noastr.
Lugen 1ODORAN, vivecv, Lditura Minera, 192, p. 2-4.
Ca i Sadoeanu mai tarziu, Lminescu a in(eles sensul misiunii
romaneti de sintez, al aezrii noastre la rscrucea drumurilor dintre
est i est, dintre nord i sud. Si lucrarea lui in materia mereu mictoare,
mereu neclintit a miturilor, este o prim incercare, grandioas in
concep(ie i contururi, dei nedus la capt, mai cuprinztoare decat
sinteza lui Cantemir, mai clar decat a lui Heliade Rdulescu, mai strans
pe coordonatele punctelor cardinale, mai coerent decat a lui Hasdeu.
Numeroase mituri i-au stat la indeman, unele generale, apar(inand
tuturor popoarelor i prelucrate de riecare intr-alt rel, altele cu caracter
i in(eles mrginit la srera noastr. Nu se poate race, credem, o exact
ealuare cronologic a tipului de mit rolosit de poet in deosebitele
momente ale crea(iei sale, dar catea accente depesc mijlocia, indicand
o oarecare rrecen( sporit a unui mit intr-o perioad sau alta a actiit(ii
creatoare. Am putea, astrel, arirma recuren(a miturilor uniersale in
special in remea tinere(ii poetului i o oarecare preponderen( a unor
!"'
LUCLAlARUL
mituri cu speciric al locului nostru strechi, mai ales in crea(ia maturit(ii.
Astrel, aplica(iile mitului arstei de aur, ale celui orric, ale celui lucireric
apar destul de masi inc de timpuriu, in timp ce Zburtorul, Dochia,
codrul intr mai ales in desenul poemelor tarzii.
Sigur c lucrurile nu se pot explica in mod absolut. Dar la un poet
atat de mare ca Lminescu, totul se leag, totul se incheag in in(elesuri
ce se reel unitar pe deasupra contradic(iilor spiritului, legate indisolubil
de desrurarea ie(ii i a gandirii. Si ipostazele miturilor exprim de
roarte multe ori cutri, deeniri, direc(ii luate ori abandonate de poet
pe drumul ascensiunii sale spre rotunjirea uniersului operei.
Mitul rrtei ae avr ni se pare, in multe priin(e, reelator pentru
anumite orientri specirice la poetul cel mai inalt i mai complicat al
literaturii noastre. Lumea copilriei omenirii, nai, pur, necunoscand
inegalitatea nici nedreptatea, reine deseori, in special in operele tinere(ii,
incrcat de bucurie, de strlucire. Varsta de aur, motiul mitic atat de
drag poe(ilor antichit(ii de la Hesiod la Virgiliu, e atins cand implicit,
cand explicit de poetul roman. nceputul poeziei 1evere ,i Maaova ,180,
amintete, cu sensul clasic limpede discernut, de lumea apus a crei
gandire era mit i a crei expresie era poezie, in legtur cu mitul Venerei
ca intrupare a rrumuse(ii i iubirii eterne:
Ideal pierdut in noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gandea in basme i orbea in poezii,
O, te-aud, te d, te cuget, tanr i dulce este
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu al(i zei.
Alt dat, in basmul atrvvo aiv tacriva, publicat in acelai an,
pentru a indica echimea remii mitice, poetul o derinea ca remea in
care oamenii se arlau abia in germenii iitorului.
Mult discutatul poem iovii ,180,, aderat querelle des anciens
et des modernes in literatura roman, inseamn, cu structura lui
intemeiat pe o sus(inut antitez, o original tratare a mitului arstei de
aur aplicat la istoria culturii noastre. O opozi(ie roarte marcat race
posibil o inr(iare simetric a dou lumi: una a arstei de aur, a sacrului,
plin de riguri mitice, cealalt a arstei deczute, de rier, a proranului,
populat de rpturi czute din starea dintai, reci, sceptice. Cu o propensie
!#
MIHAI LMINLSCU
care ii este caracteristic, poetul incearc, deliberat, s reuneasc planul
istoric cu cel mitic, intr-un neincetat joc de contrarii, cu erecte puternice,
dei exterioare. Scopul rolosirii acestui moti al arstei de aur este
realizarea unei distan(ri rrapante intre dou epoci altrel nu prea
deprtate, riindc Alecsandri, de pild, era, intr-o cronologie istoric,
absolut contemporan cu genera(ia de epigoni intre care se aeaz, cu
atata modestie, cu atata smerenie, insui autorul poemului.
Bipartit, structura iovitor pune in aloare opozi(ia rundamen-
tal: ideal-real, sacru-proran. n chip expresi, datele poeziei cristalizand
in arhetipuri, dein rragmente de semnirica(ii, de origine oracular
,deriand dintr-un moment epiranic, de clariziune, omologat de unitatea
de rond a imaginilor,. Ll insui asimilat unui bard al arstei de aur,
inzestrat cu puterea cunoaterii supranaturale, a reaerii, poetul ii
mrturisete intr-ader capacitatea de a-i reedea eterna primar a
inceputurilor poeziei romaneti, zilele de-aur a scripturilor romane.
Vederea aceasta, arirmat de catea ori, in legtur rie cu timpul
mitic, cu spa(iul mitic, ori cu rigurile eroilor mitici, inseamn clar regresie
intr-o alt zon, indicat prin m curund ca intr-o mare... De altrel,
strora prim concentreaz mai toate atributele pe care Lminescu le d
in mod obinuit lumii ideale, lumii magice, lumii isurilor, dulci i
senine, stpanit de mitul solar in ipostaza sa primratic ,dulci i
mandre primeri,, legat de naterea eroilor, de ictoria asupra ror(elor
beznei, asupra iernii i mor(ii.
Zilele acelea mitice pe care le contempl au, ca in rolclor, trei sori
in rrunte, iar nop(ile intind oceanele de stele, egeta(ia e proaspt
i impodobit cu simbolul ornitologic al cantecului, erzi dumbri cu
rilomele, ca i apa muzical cu rauri de cantri.
Apoi urmeaz cortegiul nobil al acelora pe care ztorul ii inconjura
de aura rr apus a barzilor prore(i, a acelor oeta rate, care cumulau
atributele de creatori inspira(i, de sacerdo(i ai rrumuse(ii i de izionari
ale cror racult(i spirituale depeau in(elegerea comun. Aproape
riecruia din ei Lminescu ii acord o calitate de preeminen(. Unora
mai mici, ca Cichindeal ori Sihleanu, le conrer atributul magic al gurii
de aur sau al lirei de argint, amandou orrice.
1ot orric e i puterea lui Donici, care supune animalele rabulei la o
!#
LUCLAlARUL
dulce coexisten(, rednic de arsta de aur. Iar prin numele lui Anton
Pann, poetul prooac o conruzie onomastic oit intre marele Pann,
zeul, a crui moarte a pus capt, dup tradi(ie, miticei lumi pgane, a
copilriei omenirii, i psaltul cel lume( cu a crui lume rolcloric in
dispari(ie s-ar ri incheiat arsta de aur a scripturilor romane.
Zoe DUMI1RLSCU-BUSULLNGA, vivecv ,i tvvea vitvritor, in 1atori
,i ecbiratevte vvavitice, Lditura Lminescu, 193, p. 188-91.
Ceea ce a incercat intr-un rel unic artistul a rost s exprime total
prin geniul su, geniul poporului roman, printr-o lucrare neprecupe(it,
de propor(ii uriae, care trebuia, in gandul su, s-l rac o modest erig
intre inaintai i prezent. Ceea ce a izbutit a depit i inten(ia sa, i
in(elegerea noastr. Prin iubire i jertrire de sine ra( de idealurile,
aspira(iile, concep(ia de ia( a romanilor, el s-a proiectat pe orbita i
pantheonul alorilor romaneti i uniersale, deenind steaua polar la
care se raporteaz astzi i se a raporta cat a ri limba noastr pe lume,
cultura i crea(ia poporului su.
Zoe DUMI1RLSCU-BUSULLNGA, Prefata, in M.Lminescu, Poeii,
ol. I, Colec(ia B.P.1., Lditura Minera, Bucureti, 1989, p. XL.
L tiut c, dintr-o anumit perspecti, astrul inocat in cel mai
nedumeritor poem eminescian aprea ca vceafar, in reme ce din
perspectia opus el aprea ca H,eriov. n iziunea lui Lminescu, aceasta
nu-i o simpl chestiune de onomastic, ci simbolizeaz posibilit(i i
atitudini direrite ale cunoaterii. n primul caz, subiectul cunosctor nu
poate i mai curand nici nu-i pune problema de a iei din sine, de a
gandi alteritatea. A ri msura tuturor lucrurilor i se pare un dat, nu un
rezultat. ncat, ceea ce contrazice un asemenea mod de a ri, chiar de
trezete ini(ial reo nelinite, srarete prin a ri pus sub semnul conrortabil
al netranscenderii, al lui: Dei orbeti pe in(eles,, Lu nu te pot
pricepe... ,vceafarvt,. 1ot ce apare in raza unei asemenea percep(ii este
repede integrat unei utilizri ad-hoc a principiului ra(iunii suriciente:
Nu slindu-te pe tine... lustruindu-se pe el , Sub a numelui tu umbr,
!#
MIHAI LMINLSCU
Rele-or zice c sunt toate cate nu or in(elege... ,crioarea I,. Lident
c nu astrel se prezint lucrurile in cazul al doilea, al cunoaterii restituite
sensului ei originar. Aici, exceptand ceea ce poate ri o irtualitate
priilegiat, un loc menit in cer, deloc neglijabil e i actualizarea
neintrerupt a acestei irtualit(i, curajul mor(ii i al renaterii repetate
,renomenologic orbind, drept condi(ie i cale de a deeni o autentic,
uniersal msur a lucrurilor, un b,ereov. Nu numai vceafarvt, dar i
intreaga oper eminescian, existen(a de aieea a poetului i cea de cand
il edem i nu e reprezint aentura necontenit luat de la capt a
unui asemenea tip de cunoatere. Ni-l putem reprezenta pe Hyperion
czand i acum in mri din tot inaltul, chiar dac in stadiul de oper
rinit, datoare a-i atinge srericitatea, vceafarvt trebuia s se incheie in
relul tiut. A se sim(i in lumea sa nemuritor i rece nu rea s insemne
i ostil nou decat in msura in care noi srarim inc adeseori prin a ri
ostili chemrilor ce ne adreseaz simbolicul astru, nereceptii la reela(ia
intruchiprilor lui de ghea( i roc. Hyperion, condi(ia hyperionic, pot
insemna doar din asemenea motie insingurare, dei in esen(a lor
reprezint sete de comunicare, numai c de pe o baz a intransigen(ei
ra( de cercul stramt, implicand reruzul compromisurilor cu soarta
ce ni s-a dat. O asemenea condi(ie exclude aadar opacitatea, inchiderea
ra( de ceea ce semniric un mod mai inalt de a ri. nainte de a-i ri
imaginat c Demiurgul e cel ce i-o spune, Lminescu ii recunoscuse i
asumase el insui un anume destin, in irtutea cruia putea s conchid:
Iar tu, Hyperion rmai , Oriunde ai apune...
George MUN1LANU, 1. 1iata tvi vivecv, Lditura Minera, 193,
p. -8.
toarea atbatra, iat o orb care a deenit celebr in literatur ca i
a ri sau a nu ri a lui Hamlet. Se orbete de ftoarea atbatra, ins de
multe ori nu se tie bine nici de unde ine i nici mai ales ce inseamn.
Se tie doar c ea pornete de la Noalis, se tie mai pu(in c apare
romanul acestuia, neterminat, Heivricb rov Ofteraivev i inc i mai pu(in
se tie care este aderatul ei in(eles.
!#!
LUCLAlARUL
Conruzia sporete atunci cand se presupune c intre ftoarea atbatra a
lui Noalis i poezia lui Lminescu toare atbatra ar ri o legtur de rond.
Lectura textului lui Noalis i a textului lui Lminescu i compara(ia
intre amandou aceste texte alung orice conruzie. ...
A luat cea Lminescu in toare abatra din toat aceast poestire
Nimic altcea decat doar denumirea poeziei, denumirea de care
pomenete in penultima stror i pe care o repet de dou ori in strora
de la srarit. Deosebirile sunt mari. Mai inainte de orice, in ce priete
micarea. Micarea isului lui Heinrich este indreptat ctre iitor,
corespunde chiar i titlului primei pr(i a romanului ,singura terminat,
i care este .,tetarea. Micarea din poezia lui Lminescu este indreptat
ctre trecut, e o micare de amintire, de eocare a unor lucruri trite
canda. 1onul in care rata indeamn pe iubitul ei s nu-i caute in
deprtare rericirea este pe jumtate glume(, pe jumtate serios:
- Iar te-ai curundat in stele
Si in nori i ceruri nalte
De nu m-ai uita incalte,
Surletul ie(ii mele.
Uor glumea( este i atitudinea iubitului:
Astrel zise mititica,
Dulce netezindu-mi prul.
Ah! ea spuse aderul,
Lu am ras, n-am zis nimica.
1ot cu un ras rspunde poetul in O, ravi indemnului pdurii de a
rmane la ea:
Astrel zise lin pdurea,
Bol(i asupra-mi cltinand,
Suieram l-a ei chemare
S-am ieit in camp razand.
toare atbatra, ca i O, ravi, st la hotarul dintre intristarea pe care
o d prerea de ru dup o rericire trecut i plcerea uor dureroas pe
care o d amintirea acestei rericiri. Hotarul acesta, mictor ca i timpul,
!#"
MIHAI LMINLSCU
in care el se inscrie, este asemenea aceluia dintre nour i senin, dintre
umbr i lumin, e o stare de crepuscul, roarte prielnic poeziei, dar
care este mai general omeneasc i mai des intalnit decat s-ar putea
crede la prima edere. Lxist in om un sim( interior al limpezirii i al
ince(orii, sim( care nu are a race cu inteligen(a ,dei poate oreri acestuia
subiect de medita(ie, i care runc(ioneaz cu o mare igoare i arat
intotdeauna in chip sigur i negura i inseninarea. La Noalis i la
Lminescu acest sim( ii doedete mereu i din belug prezen(a. Poetul
roman i poetul german sunt din aceeai ramilie spiritual, a romanticilor
din natere, ramilie in care incap indiidualit(i relurite in ce priete
expresia i chiar modul de ia( i de comportare, dar care toate se las
purtate intre lumin i umbr i scot din aceste micri contrastante
poezia lor cea mai adanc.
Alexandru PHILIPPIDL, Cera aere ,toarea atbatra, in ,Caietete
Mibai vivecv', ol, II, Lditura Lminescu, 194, p. 12, 1-16.
Lminescu a deenit stil na(ional, encla in care ne ridicm portretul
spiritului nostru indiidual, tram cucerit in spiritualitate, de ctre erortul de
gandire al unei na(iuni. Ziua lui de natere tinde s dein srbtoare a poeziei,
aa cum pentru portughezi srbtoarea poeziei este naterea lui Cames.
Nichita S1ANLSCU, Paivi ae vrvat, in ol. iiotoia oeiei, Proa ,i
rervri 1:1, Ldi(ie ingrijit de Alexandru Condeescu cu acordul
autorului, Lditura Lminescu, Bucureti, 1990, p. 413.
Lminescu este, prin pluridimensionalitatea sa prismatic, un aderat
Aisberg. Scurundat cu o parte din bloc in apele inceputurilor genetice
ale lumii, inl(at cu o alt parte dincolo de lume, in inrinitul plsmuit de
un Demiurgos inchis astrel in sine incat doar el aude plansu-i, el
rmane inc - i a rmane o enicie! - un Necunoscut. Si nu ne
gandim, spunand acest lucru, numai la raptul c, intra(i in ultimul de-
ceniu al secolului i al mileniului, nu dispunem ivca de o edi(ie integral
a operei sale. Ne gandim mai cu seam la odiseea receptrii, la modul in
!##
LUCLAlARUL
care aisbergul a rost explorat i in(eles. Dac e riresc ca s nu se poat
cuprinde intregul bloc, mai pu(in explicabile sunt perseerarea in ingus-
timea ederii, rixarea in cliee i absolutizarea unor dimensiuni in dera-
oarea altora i, binein(eles, a intregului.
Desprins din calotele glaciare ,hyperionice, ale spiritului i mergand
spre zonele calde ale surletului, aand rerlexele astrale ale insei
nemrginirii, aisbergul cunoate temperaturi direrite, este ramiliarizat
cu categorii rundamentale ca Departele i Adancul, Cerescul i 1er-
estrul, Micarea i Oprirea in loc. Aentura capital in care se lanseaz
este cea a Cvvoa,terii. Cursele care il ateapt sunt tiute dinainte: o
pretiin( cluzete paii lui Lminescu, sensurile Vie(ii ,i ale Mor(ii,
rirete, sunt descirrate inc inainte de a tri ca atare. O intui(ie sigur,
dac nu o pre-intui(ie, coarete riin(a eminescian i pre-determin
gesturile hotratoare, o arden( tragic se contureaz din rragedele sale
inceputuri cand ii inal( ochii istori la steaua singurt(ii ,Lu ivvr
n-am cui spune cumplita mea durere,, Lu ivvr n-am cui spune neb-
unul meu amor..., sau cand descoper pentru prima dat un gol onto-
logic in preajma sa ,Dar poate... o! capu-mi pustiu cu rurtune,,
Gandirile-mi rele sugrum cele bune..., Cand sorii se sting i cand stele-
le pic,, mi ine a crede c toate vivica.,, Se poate ca bolta de sus s
se sparg,, S cad nimicul cu noaptea lui larg,, S d cerul negru c
lumile-i cerne, Ca przi trectoare a mor(ii eterne...,. ...
liin(a eminescian se ede pus, din inceputurile sale rirae, sub
semnul intrebrilor existen(iale i al Nimicului inadant. Aisbergul se
mic intruna, cucerind nes(ios zon dup zon intre altitudinea gla-
cial a spiritului i apele calde ale Vie(ii, dar micarea lui este ectorial
i impac scurundarea cu inl(area cuteztoare spre zori. Cum ai putea
s-i determini cu exactitate aloarea numeric, unitatea de msur i
direc(ia, raza ectoare Zaaarvt pandete rezultatul unei astrel de
opera(iuni, aisbergul rmanand ceea ce este: un aisberg. O parte ,care,
este mereu ascuns de ochii notri, riin(a eminescian, ca i riin(a in
genere, neieind nicicand in intregime in heideggerianul lumini al
reelrii.
I s-a mulat, inainte de toate, o masc platonician de geniu innscut,
prea puternic in a sa proprie riin( incat s-l ri abtut reun contact cu
!#$
MIHAI LMINLSCU
contingentul de la drumul su riresc. Imaginea maiorescian este stat-
ic, apolinic, glacial, nepsarea i rceala hyperionic ii imprim un
caracter aspa(ial i atemporal. Lminescu este, dup prerea lui Maio-
rescu, cu capul in norii unei idealit(i goale. 1riete deci in lumea ideilor
generale i coborarea in contingent, in lumea conen(ional ii repugn.
Poetul se identiric in totul lui Hyperion: este esen( pur, metarizic,
setos de rrumuse(ea rormelor perrecte i ariand o senintate abstract.
Masca platoniciano-schopenhauerian a lui Lminescu respir, in primul
rand, impersonalitate. ntamplrile dinarar, micarea eoluti nu mai
conteaz: geniul se impune prin autodeterminare, printr-o existen(
datorat propriei intui(ii i oin(e.
Odiseea receptrii cunoate dou ci distincte: cea deschis de crit-
ica estetic a lui 1itu Maiorescu i cea promoat de critica socialist a
lui Gherea. Punandu-le ra( in ra(, D. Popoici intrezrete cu perspi-
cacitate, in cunoscutele sale prelegeri uniersitare, limitele, exagerrile,
absolutizrile, intr-un cuant, chiar neputin(a de a cuprinde integral
renomenul prin rixarea intr-o mentalitate sau prin cutarea obsesi a
unei facvtte vaitree, a unui ax structural. ...
... Dar nu numai Oaa (iv vetrv avtic, orbete pregnant despre
existen(ialismul structural al poetului: el este un poet al liin(ei prin lin-
eamentele esen(iale ale iziunilor sale.
ntr-un studiu rundamental vivecv av aere .botvt, publicat in
1963 i tradus in romanete abia in 1990, cercettoarea italian Rosa del
Conte distinge c, inc in cele mai rragede inceputuri, mintea eminescian
este cutreierat de rantoma contradictoriului. n ra(a Poetului se proi-
ecteaz 1impul ca prim prag ontologic: riind omul arirmrilor itale
absolute, al deplint(ii, omul eminescian este mcinat de destin i de
cutarea sensului existen(ei, este omul care ii pune riin(a in centrul
lumii incoronat cu sori i ii proiecteaz idealurile in inrinit. Lste o
proiectare in imens i abstract a liin(ei, in 1impul cosmic linitit, dar i
in 1impul psihologic care-i marcheaz deenirea. Lste, la Lminescu, un
idealism ontologic care ingduie o priire asupra realit(ii obiectie a
Uniersului. Or, imaginea precis a acestuia se dizol in alurile ru-
murii ale isului i iluziei. L lul uria al Mayei Absolutul nu se poate
identirica contingentului, renomenului i poetul struie mereu in aceast
zon tragic a imposibilit(ii impcrii contrariilor. ... n aceast iden-
!#%
LUCLAlARUL
tiricare a existen(ei cu temporalitatea creia i se contrapune liin(a drept
cea asupra cruia remelnicia nu are nici o putere, st modernitatea
sim(irii lui ,eaitia rovva, p. 389,. 1ramurile, categoriile ontologice
rman in separarea continu, zdrnicind erorturile de a ptrunde sen-
sul existen(ei. Astrel proiecteaz sugesti Rosa del Conte drama riin(ial
eminescian: Dumnezeu se opune Omului, la rel cum liin(a se opune
deenirii. Cum poate di atins, in acest caz, Absolutul
Lste o intrebare rundamental care ne transrer in zona renom-
enelor moderne ce ne promite o zare de ndejde: lumea alorilor. Lmi-
nescu s-a ptruns de alorile ie(ii riindc a trit intens in orizontul
mor(ii.
Cartea Setlanei Paleologu-Matta vivecv ,i abivt ovtotoic ,Lditura
Nord, Aarhus, 1989, il raporteaz pe poetul roman la renomenologia
lui Heidegger i Husserl, ca i la axiologia modern, in special la Max
Scheler, la care persoana se identiric spiritului in drumul lui spre Abso-
lut. Raportrile nu au nimic oit in ele, seresc doar ca argumente mai
solide ale unei demonstra(ii axiomatice. Lminescu se aliniaz organic la
postulatele rilosorilor printr-o experien( trit, prin scurundarea real
i cu toate consecin(ele in abisurile riin(ei. Astrel, el nu doar prinde
lumea in concep(ie, ci o percepe ca totalitate a existen(ei, pus sub sem-
nul tragicului. Ll priete moartea in ra( ca dimensiune esen(ial ce
agit orizontul existen(ial, plin de tainele indeterminrii.
Dorin(a echilor greci de a concentra intr-un singur indiid toate
ror(ele i calit(ile umane ducea la incarnare: un indiid aparte poart in
sine intreaga plenititudine a ie(ii, in timp ce ceilal(i o posed numai in
msura in care o contempl la el. La greci, dup cum obser Soren
Kierkegaard, apare un raport inersat: zeul nu posed el insui ror(a pe
care o reprezint: indiizii, ins, benericiaz de ea prin raptul c se pun
in legtur cu zeul.
lenomenologii de tipul lui Heidegger d tipul reprezentati sau
incarnat care domin lumea liin(ei in Poet, riindc numai rostirea
cantre(ului rostete Ivtrevt veratavat al existen(ei de ordinul lumii care
se randuiete in spa(iul interior al lumii inimii. Preaplinul existen(ei ii
arl izorul in iviva poetului, precum ne-o demonstreaz atat Rilke, in
teia a vova, cat i Lminescu, in Poretea vavtvi catator iv tete: Pe crea(iuni
bogate surletul este domn.
!#&
MIHAI LMINLSCU
Omul eminescian race, in rond, gesturile riin(iale ale omului mod-
ern, care, aa cum spune Heidegger, se impune pe sine in prim plan in
incercarea de a se ridica, hyperionic, aeavra lumii, i ii asum calitatea
de stpan ce domin prin ridicarea-deasupra. Lminescu, tip reprezen-
tati sau incarnat ,cu contiin(a de bard sau de geniu,, aand reela(ia
destinului mcintor i deschiztor de vtii in preajm ,Via(a-mi se
scurge ca i murmura, Ce-o surl-un cri( printre pustii, M urc ca
crucea pus-n campii, Si de blesteme mi-e neagr gura, se intreab,
din rraged tinere(e i dac pentru surletul meu, Nu-i loc aicea, ci numa-n
stele ,.vicvtvi . I., ii punea, adic, problema raportrii la Lumea
riin(ei i a locului su in ea, gandindu-se la o ridicare-deasupra hyperio-
nic. Lste marea tem existen(ial a ie(ii i operei sale.
Lminescu depete realitatea obiecti printr-o rorm de ia( su-
perioar, cu aderat spiritual, prin raportarea rrecent a gandirii la
liin(a nestrmutat ,de aceea, pentru el intre moarte i ia( nu este
o demarca(ie, sub raza gandului etern. Visand i gandind vb ecie
aetervita, poetul ede surletul i lucrurile dincolo de cunoatere, intr-o
dimensiune in care totul scanteiaz, imbog(ind cosmosul. Astrel
poetul transcende contingentul i particularul, ajungand pan la zona
tensionat a spiritului unde intuiete esen(ialul, resacralizeaz Lumea,
gandete liin(a in toate metamorrozele ei, punandu-ne i pe noi pe
acest drum al ilumina(iilor succesie, al deenirii i al bucuriei acestei
deeniri ,vivecv ,i abivt ovtotoic, Nord, Aarhus, p. 249,.
Aadar, un nou Lminescu apare din perspectia raportului dintre
eitevta vvava i eitevta iv evere ,George Munteanu,, dintre eul emi-
nescian i legile uniersului ,1heodor Codreanu,, sau a modelelor cos-
mologice ,I. Lm. Petrescu,. ntoarcerea la origini prin mit i coborare
in preistoria dacic deine o aentur existen(ial rundamental, prin
care exporeaz adancimile riin(ei. Nostalgia dup inceputuri, matca pri-
mordial, abisul, noaptea bogat in germeni i laten(e, principiul remi-
nin in toate manirestrile sunt, dup Mircea Lliade, categorii romantice
majore ce nu depind de carea inrluen(e dinarar, ci derinesc pozi(ia
esen(ial a omului in Cosmos. Pdurea mitic este depozitar
subcontientului colecti, a coresponden(elor misterioase ce-l leag pe
om de o realitate psihic primordial in cadrul creia el cunotea inte-
!#'
LUCLAlARUL
gral i sim(ea unitatea inseparabil cu Lumea ,Zoe Dumitrescu-
Buulenga,. Lminescu inr(ieaz un mit romanesc, in imaginea mitic
a Daciei zeii riind strmoii dacilor, iar nemurirea aprand reprezen-
tat ca o nemurire a eroilor din raiul zanei Dochia ,Lugen 1odoran,.
Mitul eminescian duce, in mod obinuit, la o paradigm a armoniei, la o
conjugare a tranzitoriului cu enicia, micarea in imaginar, dincolo de
contradic(iile Lului, rele o contiin( nu runciar tragic, ci patetic i
capabil de a restructura lumea in consens cu proaspta unitate primor-
dial ,C. Ciopraga,.
Drumul ctre liin( a lui Lminescu nu doedete pur i simplu o
deenire oarecare, o deenire intru deenire, ci o deenire intru riin(,
riindc se realizeaz la el un dialog dintre particular i general, in care se
constat c acesta din urm nu poate prinde riin(a aieea, dup cum
spune inspirat Constantin Noica in evtivevtvt rovvec at fiivtei.
Aisbergul eminescian este, dac ne gandim la neputin(a noastr de
identiricare cu el, o paradigm a insi liin(ei care se deschide i se inchide
succesi prin alternan(a de lumini i abisuri reelate. Pornind de la arirma(ia
blagian Lxist O idee Lminescu, iar aceasta s-a zmislit sub zodii
romaneti,, academicianul Mihai Drgnescu orbea i despre existen(a
unui Spa(iu Lminescu, constituit din intreaga oper de poezie i gandire.
De acest spa(iu dispunem acum gra(ie trudei lui Perpessicius, Dim-
itrie Vatamaniuc, Petru Cre(ia, Aurelia Rusu, Oxana Busuioceanu.
Poezia roman a secolului al XX-lea a rmas ariliat, prin spirit, tot
acestei idei Lminescu i acestui Spa(iu Lminescu: Nichita Stnescu con-
sidera c intreg contextul poetic al zbuciumatului eac poate ri pus sub
semnul Oaei (iv vetrv avtic,, iar Grigore Vieru ede personalitatea lui
Lminescu ca o cetate cu mai multe por(i, riecare alegandu-i-o pe a sa.
liindc, aa cum recunosc i rilosorii culturii ,G. Usctescu,, cutarea
riin(ei noastre, marea noastr regsire ontologic, tot Lminescu ne-o
race posibil.
Cu Lminescu putem cuta nu pur i simplu liin(a, ci plintatea Li.
Mihai CIMPOI, Perovatitatea tvi vivecv: oaieea recetarii.