Sunteți pe pagina 1din 4

Iona Marin Sorescu Geneza dramei trebuie cautata in Biblie. Iona a fost trimis de Dzeu sa provaduiasca cuvintele acestuia.

Iona nu asculta cuvintele Domnului si incearca sa se ascunda pe o corabie, dar Dzeu trimite o furtuna sa scufunde corabia, iar corabierii il arunca in mare pe Iona. Domnul da porunca unui peste urias sa il inghite pe Iona si acesta sta in pantecele pestelui 3 zile si 3 nopti. In cele din urma dobandeste iertarea lui Dzeu porunceste pestelui sa-l verse pe Iona pe uscat. Ceea ce pastreaza Marin Sorescu din acest mit, este numele personajului, blestemul existential si motivul pestelui ce inghite un om. D.p.d.v. compositional piesa e structurata in 4 tablouri, in 1 tablou didascaliile introduce personajele si organizeaza spatiul scenic. Personajele sunt Iona cu un status modest, pescar si pescarul 1 si pescarul 2 fara varsta si fara nume, alteregouri ale personajului Iona. Spatial scenic este impartit in 2 si aceasta impartire marcheaza dualitatea, dialectica exterior-interior. Actiunea se deschide cu Iona ce sta in gura pestelui nepasator, intors cu spatele, cu alte cuvinte aflat intr-un moment vulnerabil. In aceasta vulnerabilitate vedem un reflex mitic pe care-l gasim si in mitul pesterii lui Platon. Interesant este ca in acest tablou nu exista devenire evenimentiala si nu exista intriga. Tabloul al 2lea recupereaza un registru al josului. Este prelungita absenta nemuririi si a impreciziei asumate. Temporalitatea este fara referinta precisa. Tabloul contine o coborare in sine a personajului care se trezeste si are o revelatie prima si anume revelatia limitei a existentei sale empirice.

Eliberarea presupune alegerea unei cai anamnetice si gasirea adevarului. Tabloul al 2lea si al 3lea reprezinta la nivel thematic o dubla cautare a eului in lume si a eului in sine insusi. Tabloul al 3lea situeaza personajul in interiorul pestelui 2. Avem aici reprezentata dubla inghitere, care presupune o transformare, o renastere. Apare tema dublului, un mitologem ce obsedeaza literature contemporana. Tabloul al 4lea modifica fundamental didascaliile, in sensul schimbarii spatiului scenic, recuperand din nou registrul josului. De data aceasta, printr-o reintoarcere in pantecele matern. Fundamental in acest tablou este momentul intelegerii sinelui, a regasirii sinelui si al sustragerii acestuia din cercul vointei oarbe. Lectia fundamental in acest tablou este ca labirintul se afla in noi si daca reusim sa depasim distinctia noi-lume. D.p.d.v. thematic, Iona este expresia strigatului tragic al individului insingurat care face eforturi disperate pt a-si gasi identitatea, Meditatia asupra conditiei umane este construita ca un fals dialog, astfel spus un monolog interiorizat alcatuit din replica in realitate, mici poeme pe care personajul dedublat si le adreseaza lui insusi, dar si lumii care actioneaza asupra lui si asupra caruia la randul sau reactioneaza, interogandu-I sensurile. Realizata ca o ampla metafora, piesa urmareste avatarurile devenirii lui Iona, experientele sale ontologice in trecerea de la starea de inconstienta la starea de luciditate.

Iona traieste intr-un perpetuu orizont de asteptare ; pentru ca pestele , fabulos, intarzie sa apara ,Iona incearca prin foc sa-si contrafaca destinul si sa-si insceneze realul . Isi aduce de acaa un acvariu cu un peste si distrandu-se cu o atza pe care o arunca apoi in bolul nenorocului , facand din existenta un pretext pentru joc, Iona nu isi da seama ca in micul vas e prefigurat modelul redus al unui univers schimbat.Fiindca nu poate prinde miticul peste ,el isi pescuieste propriul destin , dar destinul se razbuna luand forma unui peste urias iesit din haul apelor care-l inghite. Treptat Iona descopera ca existenta se consuma intre marginile unui univers piscicol in care pestii se mananca unii pe altii ,Iona insusi devenind un abdoment de peste. Incercand sa se elibereze nu are alta cale decat aceea de a fi el insusi instrumentul specializat al taierii , transforma jocul din pura gratuitate in act existential.Daca pana aici existenta era judecata, de acum incolo existenta e cea care joaca jocul. In concretul ei actiunea ramane zadarnica , deoarece iesirea dintr-un peste inseamna intrarea dintr0un alt peste , limitele vechi fiind inlocuite cu noi limite. In pantecul pestelul,Iona descopera se pe sine ca intr-un labirint in care fiintele au o dubla identitate : de vant si vanator de jucarie a destinului si destin De altfel , creatia lui Marin Sorescu este preocupata de relevarea conditiei tragice a individului , de obsesia spatiului inchis in care insul e condamnat sa fie un extern prizonier. Iona este constrans impotriva vointei sale la un exil fortat in spatiul singuratatii absolute. Initial , incidetul nu-i starneste panica , considerandu-l in ordinea fireasca a lucrurilor dar paradoxal , in intunericul lumii in care traieste Iona afla ca este o trestie ganditoare , devine constient de rostul sau. Pentru ca intre limitele acestui spatiu nu exista ecou ,Iona el insusi mult preocupat doar de trebusoara sa la inceput isi ingaduie acum , dialogul cu sine asupra rostului conditiei umane .

Intre pesti simboluri ale fiintelor umane: nevoia de comunicare , cautarea identitatii de sine , dorinta de libertate.Toate acestea nu sunt iluzii desarte , ci imperative ale fiintei superioare. Iesit la lumina , desi imbatranit , pe o plaja pustie , orizontul ce i se arata il inspaimanta din nou pentru ca si aceasta spre nefericirea lui e alcatuit dintr-un alt sir nesfarsit de burti de peste .Este momentul in care formuleaza o meditatie ce dezvaluie dimensiunea tragica a existentei lui Iona.Problema E daca mai reusesti sa iesi din ceva odata ce te-ai nascut. Doamne , cati pesti sunt unul intr-altul.? In final Iona chiar afla o definitie a vietii: ;;dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa formata din ani In acelasi timp isi gaseste un nume si isi descopera identitatea ca fiinta inzestrata cu atributul reflectarii, singura blestemata sa fie altfel.El intelege ca este prizonierul unui univers ostil si ca trebuie sa incerca o cale inversa. Isi Striga in departare numele si in loc de a mai taia burti de peste in speranta unei libertati iluzorii,. Isi spinteca propriul abdomen cu sentimentul de a fi gasit in sine deplina libertate.Vorbele li finale , memorabile : Razbim noi cumva la lumina;

Sinuciderea nu este nu este in cazul lui Iona o conditie a iesirii din comedia existentei ca la eroii lui Albert Camus. La Marin Sorescu , sinuciderea e vazuta ca posibilitate a iesirii din ceva odata ce te-ai nascut, avand la baza credinta ca moartea nu este moartea ca un destin individual , ei revolta fata de un destin insumabil.