Sunteți pe pagina 1din 63

1

POTAMOLOGIE
Partea 1

Motto:
"Nu ne scldm de dou ort n acelai fluviu pentru c n profunzimea sa, fiina uman are destinul apei care curge".
Gaston Bachelard, Apa i visele, p.10

Orice ap era dulce pentru egipteni, dar mai ales cea care fusese luat din fluviu, o emanaie a lui Osiris".
Gerard de Nerval, Ficele focului, p.220

"Apele, care suni mamele noastre si doresc s ia parte la sacrificii, vin ctre noi pe cile lor i ne impart laptele lor".
Saintyves, Folklore des eaux, p.54

"Mlul este praful apei, aa cum cenua este praful focului.
Gaston Bachelard, Apa i visele, p.l 14

"Printr-o cerere redactat i semnat n bun form, turcii reclamau ctre cadiu c fluviul Inachus. revrsndu-se, le
pustiete ogoarele, i-1 roag s-i porunceasc s se ntoarc ntre malurile lui. Judectorul d o sentin n acest sens, i
toat lumea e mulumit. Dar dac apele continu s creasc, atunci cadiui, ntovrit de locuitori, se duce la faa locului i
someaz fluviul s se retrag. O copie dup somaia judectorului este aruncat n valuri; poporul tratea/ fluviul drept un
urzupator, devastator, aruncnd cu pietre n el...".
Legend turceasc


1. INDRODUCERE

Potamologia este stiinta care se ocup cu studiul apelor curgtoare. Elementul de baz n studiul
potamologiei l reprezint rul. Rul este forma scurgerii superficiale organizate, permanent sau
temporar, care-si pstreaz traseul pe ntreaga lungime a sa. Din punct de vedere hidrologic, notiunea
include toate cursurile de ap, indiferent de mrimea lor: pru, ru sau fluviu. Rul este un produs al
climei (Vulikov, 1954).
Apa provenit din precipitatii poate mprumuta diferite ci: o parte se evapor si se rentoarce n
atmosfer, alta se infiltreaz n sol, iar alta se adun n spatiile concave dnd nastere apelor stttoare
(blti, mlastini, lacuri etc). Cea mai mare cantitate, sub influenta gravitatie, se deplaseaz din punctele mai
nalte ale reliefului spre regiunile mai joase, dnd nastere apelor curgtoare (fig.1).
Gravitatia este principala fort care determin miscarea apei n ruri (fig. 2). Deplasarea particulei
de ap poate fi astfel explicat: pe un plan nclinat, sub un unghi a, o pictur de apa (A), cu greutatea G,
va tinde s se deplaseze pe directia nclinrii planului. Descompunnd forta G in dou componente, P
1

(P
1
=G*cosu), perpendicular pe directia planului nclinat si P
2
(P
2
= G*sinu), paralel cu planul nclinat,
care provoac curgerea apei, se observ c Pi ar trebui s provoace o accelerare uniform a vitezei de
deplasare a picturii. n realitate se produce o miscare neuniform deoarece forta P
2
se consum prin
aderenta care se naste ntre moleculele de ap si suprafata planului nclinat, dar si datorit coeziunii dintre
moleculele din masa apei.
Apa, n deplasarea sa, poate mprumuta mai multe ci (Dunne, 1978; Musy,- 1998):
Traseul 1: scurgerea de suprafat de tip hortoniaii (scurgere ca urmare a depsirii capacittii de
infiltrare);
Traseul 2: scurgerea de baz (sau subteran);
Traseul 3: scurgerea de subsuprafat;
Traseul 4: scurgerea pe suprafetele saturate;
Traseul 5: precipitatii directe pe suprafata cursurilor de ap.

2

Fig. 1. Deplasarea apei pe versanti si alimentarea arterelor hidrografice

Fig. 2. Deplasarea unei molecule de
ap pe un plan nclinat


Forta de frecare intervine pe interfata dintre ap si suprafata pe care curge, ca urmare a rezistentei
pe care o opune fundul albiei la deplasarea apei. Valoarea fortei de frecare depinde de rugozitatea patului
albiei si a malurilor cu care apa intr n contact. n functie de mrimea si forma asperittilor este si
rezistenta pe care o opune suprafata (estimat prin coeficientul de rugozitate).
Coeficientul de rugozitate reprezint efectul neregularittilor albiei si a malurilor asupra vitezei
medii, ntr-o sectiune transversal a unui curs de ap. Cu ct aluviunile sunt mai grosiere cu att
coeficientul de rugozitate (q) este mai ridicat. La o albie nisipoas valoarea este de 0,01-0,02, la una cu
bolovani 0,05-0,1, la una cu vegetatie n albie 0,15-0,20 etc. (Savin, 1990).

2. TIPURILE DE SCURGERI LINIARE (unidirectionale)

1. Apele de iroire
Curgerea cu caracter temporar mbrac diferite forme, de la curgerea n pnz (areolar) sau
difuz, pn la curgerea concentrat de tipul torentilor. ntre cele dou categorii extreme se intercaleaz
diferite forme de tranzitie cunoscute sub numele de siroaie. Siroirea se poate face sub forma unor multiple
firicele de ap, a unor suvite sau curenti, cei mai puternici dintre ei fiind cunoscuti sub numele de suvoaie.
La siroire nu se distinge un curs bine individualizat ci, dup fiecare ploaie, apa si croieste un alt
drum. Cel mai important aspect al acestor concentrri este trecerea de la sectiunea de splare sau eroziune
areolar, la cea liniar. In felul acesta siroirea creeaz forme de eroziune cu aspect alungit, ncepnd cu
unele sntulete abia perceptibile si instabile, pn la excavatiuni alungite pe sute de metri (fig. 3).
Procesul de splare a terenurilor este mai ridicat pe suprafetele lipsite de vegetatie, iar volumul
apei de siroire depinde de cantitatea, durata si intensitatea precipitatiilor, de permeabilitatea si de gradul de
acoperire cu vegetatie a terenului.

2. Apele toreniale
Torentii reprezint cursuri vijelioase de ap, cu caracter temporar, care se formeaz pe pantele
nclinate cu vegetatie discontinu, n urma ploilor abundente sau a topirii zpezilor.
In raport cu siroirea, torentul are calitatea de a concentra o cantitate mai mare de ap pe o singur
3
directie, ceea ce face ca el s dispun de o mare energie. Prin actiunea sa complex (eroziune, transport,
acumulare), torentul se compune din trei elemente (Surell, 1870): bazinul de receptie, canalul se scurgere
si conul de dejectie (fig. 4).
- Bazinul de recepie
Reprezint teritoriul de pe care torentul si adun apele de ploaie, adic zona n care apele se
concentreaz ctre punctul cel mai jos al locului si ctre care se orienteaz si se adncesc ravenele,
rigolele si ogasele.
- Canalul de scurgere .
Este un jgheab alungit, care porneste din punctul cel mai cobort al bazinului de receptie, pe care
curge apa torentului mpreun cu aluviunile desprinse. Valea este adnc, peretii usor nclinati iar procesul
erozional este mai intens pe vertical (eroziune liniar). Eroziunea lateral se face simtit abia n ultima
faz a evolutiei sale.
- Conul de dejecie (evantai aluvial, con aluvial, agestru, vrstur)
Reprezint partea terminal a organismului torential si se prezint sub forma unui semicorn tesit
cldit din aluviunile crate si depuse de torent.
n natur exist si cazuri cnd cele trei elemente nu se dezvolt la toti torentii. Unele organisme pot
fi lipsite de canal de scurgere fapt pentru care poart denumirea de hunie (Oltenia).
Ca urmare a eroziunii, prin deschiderea straturilor de ape subterane, torentii evolueaz spre praie
si ruri.

Fig. 3. Fenomene erozive de versant si aparitia torentilor

3. Apele curgtoare cu caracter permanent
Totalitatea precipitatiilor ce cad pe suprafata scoartei terestre, la care se adaug apa provenit din
izvoare, ncepe s se scurg pe suprafata topografic urmnd linia de cea mai mare pant sub influenta
gravitatiei. Cursurile de ap astfel formate au caracter permanent si sunt cunoscute sub denumirea de
praie (unitatea hidrologic cea mai mic) . Din asocierea acestora se nasc rurile.
3.a. Rurile
Rul este un sistem deschis alctuit dinlr-un curs cu caracter permanent si natural ce ocup albii
prin care curge apa datorit nclinrii generale a proiJului longitudinal, din punctele nalte ale reliefului,
spre cele mai joase. Se vars n alte unitti hidrologice (fluvii, lacuri, mlastini, mri, oceane) sau n mod
exceptional se pierde n nisipuri sau n grote. Un ru presupune existenta unui ansamblu format dintr-o
mas de ap, mai mare sau mai mic, n miscare spre zonele mai joase ale scoartei si fgasul (albia) relativ
bine conturat (Diaconu, Serban, 1994).

4

Fig. 4. Prtile componente ale unui torent: Br-bazin de receptie; C-canal de
scurgere; Ca-con de dejectie

Rul are o structur holarhic, fiind alctuit din subsisteme (holoni) cu un ridicat grad de
autonomie n ajustarea variabilelor componente, dar n acelasi timp, esle n regim de subordonare ierarhic
pn la nivelul ntregului bazin hidrografic.
Fat de siroaie sau torenti, rurile detin prti componente distincte. Deoarece sunt cursuri de ap cu
caracter permanent si actiunea de eroziune are acelasi caracter. Forma principal pe care o creeaz un ru
este valea. Rurile transport materialele erodate pn la Iacul de vrsare; cnd aceasta este reprezentat
de o mare sau ocean nu se mai formeaz un con de dejectie, ci o delt sau estuar. In succesiunea amonte-
aval, elementele componente sunt: izvorul, cursul de ap si gura de vrsare.
In functie de prezenta apei n albii, se deosebesc mai multe categorii de ruri. Cnd rurile prezint
ap cu caracter continuu, n pofida tuturor variatiilor temporale, sunt considerate ruri (cursuri) cu caracter
permanent. Fenomenul secrii laurilor esle urmarea secetelor meteorologice prin epuizarea rezervelor de
ape subterane interceptate de vi. Secarea rurilor esle dependent si de legtura dintre albiile rurilor si
pnzele de ap subteran, de adncimea mai mare sau mai mic a albiilor n fundurile de vi, de asa-
numita adncime de eroziune a rurilor prin care acestea intercepteaz, complet sau numai partial, pnzele
subterane riverane. n unele cazuri defrisrile irationale si eroziunea puternic din bazin determin
colmalarea vilor, ridicarea lalvegului si prin aceasta deprtarea albiilor de pnzele subterane si
diminuarea capacittii de interceptare si drenare a acestora.
In functie de mrimea perioadelor cu lips de ap din albiile rurilor se deosebesc mai multe
categorii de ruri cu caracter temporar (nepermanent) (Diaconu, Serban, 1994):
-cu secare foarte rar, la care fenomenul se produce odat la cteva decenii, n anii cu secete
meteorologice severe si de lung durat;
cu secare rar, la care fenomenul secrii se produce odat ia ctiva ani;
cu secare anual, la care fenomenul secrii se produce aproape anual n timpul verilor
uscate, cu exceptia anilor foarte ploiosi cnd prezint ap tot timpul anului.
Gradul de secare schimb formula de caracterizare n ruri intermitente: ruri care curg numai n
anotimpul ploios, adic n fiecare an; ruri care curg numai la cele mai mari ploi, adic o dat la mai multi
ani.
O alt categorie de ruri depinde de prezenta apei n albie si anume rurile pe cale de disparitie sau
rurile care au fost, n care apa a fost semnalat odat la cteva decenii sau pe durata vietii ctorva
generatii (Diaconu, Serban, 1994).
Se admite, n general, c notiunea de ru implic prezenta apei n grade diferite, pornind de la
permanent pn la aparitia ei foarte rar. Inconstanta n timp si marea variabilitate a "furnizrii" apei de
ctre ruri, apar drept corolare ale vremii. Definirea general a rurilor, ca produse ale climei n conditiile
fizico-geografice specifice n care au luat nastere, este justificat.
3. a. 1. Izvoarele rurilor
Izvoarele, dar si limitele sectoarelor ce apartin acestora, se determin, n majoritatea cazurilor, cu
aproximatie; cauza acestui fapt o reprezint multitudinea factorilor care se pot lua n considerare: reteaua
de rpe (mai ales n regiunile de ses); baza unei alunecri sau limita unei mlastini (mai ales n regiunile de
podis si dealuri); baza unui grohotis (la munte); limita extern a limbii unui ghetar (foto.20); limita unui
petic de zpad persistent etc. Praiele pot avea izvoarele si n lacuri, mlastini, circuri glaciare ctc.
De cele mai multe ori, pentru ruri, sunt considerate izvoare, confluenja a dou sau mai multor
5
praie: Dunrea (Brieg si Brigach), Nil, Lotru (dou praic care si au originea n lacurile Znoaga si
Glcescu), Somesul Mic (confluenta Somesului Rece cu Somesul Cald) etc.
In conditiile n care rul si ncepe cursul dintr-un izvor propriu-zis cu caracter permanent, acesta
este considerat, n realitate, ca fiind izvorul rului. Dac la originea rului particip mai multe izvoare
mici, cu caracter intermitent, locul de formare al rului este variabil si se stabileste prin conventie; n acest
caz Iocul de formare este considerat primul izvor permanent, placnd de sus, dinspre culme. n ambele
cazuri, n timpul siroirii din perioada ploilor abundente, locul de nastere al rului urc spre culme odat cu
praiele temporare care si fac simtit prezenta. n cazul arterelor mari locul de formare al rurilor este
considerat punctul cel mai ndeprtat al bazinului, din care o pictur de ap ajunge prin siroire n firul
principal. In aceeasi manier se procedeaz si pentru izvoarele rurilor care seac (Diaconii, Serban,
1994). Pentru stabilirea locului de izvor sunt si cazuri deosebite. Izvorul unui ru care porneste dintr-un
lac este considerai ca fiind locul de iesire al rului din lac. n conditiile n care un ru este format prin
confluenta a dou praie, izvorul este ales ca fiind pe cursul cel mai lung, cu debitul cel mai mare. n acest
mod trebuie procedat chiar dac denumirea rului principal este dat de numele componentului mai mic.
Cnd cele dou ruri componente sunt sensibil egale, ca loc de nastere este ales izvorul componentului
stng.
3. a. 2. Cursul rurilor
n mod conventional rurile au fost divizate n trei sectoare care se deosebesc ntre ele prin
trsturi specifice: hidrologice, topografice, fizico-geografice, geologice etc.

Fig. 5. Principalele sectoare ale unui curs de ap

3.a. 2.1. Cursul superior (alpin)
Prezint, n general, o panl mare. Curentul de ap este rapid, depsind adesea 3 m/s, tinznd
astfel s-si deschid o cale adnc prin eroziune vertical (liniar). Debitele cresc din amonte spre
aval, n functie de aportul afluentilor si al apelor subterane. Materialele erodate, din bazin sau albie,
sunt transportate de curentul puternic, spre aval.
Profilul longitudinal este variat, prezentnd numeroase repezisuri, praguri, cascade, marmite
etc. (fig. 5).
In rocile friabile, prbusirea versantilor are ca efect formarea unei vi n V; n roci dure,
cursurile de ap creeaz chei nguste. n albie se adun mari cantitti de blocuri de piatr; materialele
fine, precum pietrisul si nisipul, sunt transportate, n aceeasi msur, dar la distante mai mari sau se
pot depune n unele anse linistite.
Cursul superior este asimilat.cu pozitionarea sa n regiunile muntoase sau deluroase. Pozitia i
determin si forma cursului: rectilinii! sau slab meandrat.
6

3.a.2.2. Cursul mijlociu
Cursul mijlociu ncepe acolo unde rul atinge stadiul fundului relativ plat al unei vi de mari
dimensiuni. n locul cu pricina albia se lrgeste, debitul creste, se diminueaz viteza, n general la mai
putin de 1 m/s. Ca urmare a vitezei sczute, rul are tendinta de formare a meandrelor. Eroziunea
vertical (liniar) se substituie eroziunii laterale.
Valea de pe cursul mijlociu detine un profil transversal, cu aspect de V mai deschis; albia se
lrgeste progresiv spre aval n timp ce malurile sunt din ce n ce mai putin abrupte. Reducerea
profilului longitudinal contribuie la diminuarea eroziunii si transportului, favoriznd cresterea
sedimentrii. Materialul transportat din cursul superior, ct si cel din cursul mijlociu, este trt sau
rostogolit, rulat si sfrmat, pe msur ce rul se apropie de limita inferioar a cursului mijlociu.
n interiorul meandrelor, mai ales a celor incipiente, materialele erodate se depun la ape mari si
erodeaz pe malul cellalt, la ape mici. n functie de conditiile locale ale curgerii, albia adposteste
pietris si nisip, mlul gsindu-se n sectoarele mai calme, unde de altfel si plantele pot forma rdcini.

3. a. 2.3. Cursul inferior
Cursul inferior se formeaz acolo unde fluviul transport o mare cantitate de ap, cu viteze
foarte mici, uneori doar de ctiva centimetri pe secund. De obicei este situat n zona dealurilor joase
sau la cmpie. naintea ridicrii digurilor de protectie existau zone inundabile vaste; din pcate, acestea
sunt mai joase dect terasele si mai slab valorificate din punct de vedere economic.
n albia propriu-zis, eroziunea este aproape nul. Aluviunile foarte fine, care se depun, dau
nastere unui fund de albie mlos. Caracteristica de baz a profilului longitudinal este reprezentat de
formarea meandrelor sau despletirea albiei n mai multe brate. Forma general a albiei este de U larg
deschis.
Sunt numeroase cazurile cnd unele ruri prezint un singur sector desfsurat n ntregime pe
aceeasi unitate de relief: Vedea, Moslistea, Clmtui (Cmpia Romn) etc.
Variatiile termice anuale ale apei cresc gradual din amonte spre aval. n apropierea
izvoarelor, ecartul amplitudinal, foarte adesea, nu depseste 1-2C; n cursul inferior poate atinge si
20C. Oxigenarea evolueaz n sens invers: intens n tumultosii torenti montani si slab n cursurile
mijlocii si inferioare, numai c de data aceasta este compensat, n parte, de productia oxigenului
elaborat de plantele acvatice.

3. a. 3. Gura de vrsare
3.a.3.1. Sunt cazuri particulare cnd un ru nu poale ajunge la colector deoarece se pierde prin
evaporare sau prin infiltrare. Extremitatea din aval, sau gura fals poart numele de capt orb, i ar rul
n sine este considerat rau orb. Aceste ruri se gsesc, de obicei, n deserturi: Tarim (Pod. Tibet),
Zeravsan, Tedjeu, Murgab, Sarysu, Ciu (Asia Central Sovietic) etc. sau n mlastinile Okawango
(Africa) etc.
3.a.3.2. In cele mai frecvente cazuri un ru se vars n altul, de obicei mai mare. Locul de
contact poart denumirea de confluent. Rul mai mic poart denumirea de ajluent, iar cel receptor
este cunoscut sub numele de ru recipient, colector sau ru principal.
3.a.3.3. Un tip important de gur de vrsare, care ia nastere n mrile deschise unde mareea are
o amplitudine important, poart numele de estuar.
ESTUARUL. Ca loc de ntlnire al apelor fluviale cu cele oceanice estuarul este un spatiu de
nfruntare sau de consens? Imaginea de ansamblu demonstreaz nasterea unui hibrid. Estuarul este
locul de ntlnire dintre eternitate si efemer, expozitia permanent si contrastant a raporturilor omului
cu natura.
Nici uscat, nici ap, estuarul ar fi un spatiu intermediar n cutarea unei identitti. Prin
caracteristicile pe care le detin, estuarele dau senzatia unui spatiu fr frontier unde apa se confund
cu uscatul si orizontul ntr-o interogatie permanent. Ce alt loc ar mai fi att de apt s vehiculeze o
imagine de natur virgin si slbatic unde omul si activittile sale se confund cu spatiul si timpul?
Fluviile vechi au fost si ele afectate de variatiile de nivel ale Oceanului Planetar. n timpul
7
perioadelor glaciare, oceanele pierd din aportul de ap deoarece aceasta se gseste cantonat n
calotele glaciare polare sau n ghetarii alpini. n acest caz, nivelul mediu al Oceanului Planetar scade.
Cnd inlandsisurile se topesc, n perioadele interglaciare, nivelul general marin creste. Fluviile, care n
perioadele glaciare si creaser o albie nou, se gsesc n situatia ca n perioadele inlerglaciare s fie
invadate de apele oceanice. Deltele formate la gurile de vrsare sunt necate de apa mrii si pentru
moment se formeaz o nou gur sub form de estuar. n cazul n care platoul continental, pe care-1
acoper aluviunile, este foarte extins, se poate crea o nou delt, ca urmare a colmalrii, n cteva mii
de ani.
Fenomenele geologice enumerate pot conduce, cel mai adesea, la formarea estuarelor. Cauza
cea mai important, care cluzeste la aparitia unor astfel de forme, este reprezentat de eustatism.
Conditiile si procesele constructive sau distructive difer de la un loc la altul. Chiar si n cazul unui
singur bazin marin fenomenele pot fi diferite: trmul sudic al Mrii Nordului se scufund, n timp ce
trmul nordic (mai ales cel Norvegian) se ridic. Motivul principal este reprezentat de eliberarea
uscatului ca urmare a topirii calotei glaciare scandinave.

DELTA. Cei care pentru prima dat au utilizat denumirea de "delt" au fost grecii antici, care
au asemnat teritoriul mlstinos al fluviului Nil, ce-si diviza cursul n mai multe brate, cu litera
greceasc A (Suter, 1993). Termenul de "delt" a fost utilizat si de Herodot (484-425 B.C.) pentru a
compara teritoriul triunghiular de la gura de vrsare a fluviului Nil (Axelsson, 1967). Aceast
denumire ascunde doar o form de relief care dezvluie doar caracteristici exterioare. Pentru c pn
atunci aceste teritorii nu aveau nc o denumire general, oamenii de stiint au colportat-o, utiliznd-o
din ce n ce mai des, pn la generalizare. Denumirea literei "delta" a fost aplicat ca termen general
pentru "teritoriile aluviale formate la gura rurilor, fr s aib o form precis" (Lyell, 1854).
"O insul a fost format de mare si dou brate ale unui ru; si s-a numit Delta datorit
similarittii formei sale... Acum exist dou guri ale Nilului..., dar ntre ele se afl cinci alte guri mai
importante si cteva mai mici..." (Strabo Geography, 17.1.4. citat de Russell, 1967).
Cea mai citat defmitie care se refer la termenul "delt" este, probabil, cea dat de Barrell
(1912) (Axelsson, 1967). El defineste delta ca fiind "un depozit partial subaerian, construit de un ru
ntr-un mediu cu ap permanent". In cazul n care se face referint si la vechile delte trebuie nlocuit
expresia "ap permanent" cu cea de "ap stttoare" (Nevin, Trainer, 1927) deoarece multe
organisme cu ap trebuie privite ca efemere.
Delta poate fi interpretat ca fiind "un depozit constant de scurgere jet n interiorul sau n afara
unui organism cu ap permanent" (Bates, 1953). n acest caz termenul "delta" se utilizeaz n sens
larg si include depozitele deltaice submerse cu caracter permanent. Totusi, definitia de fat, nu poate fi
considerat ca satisfctoare deoarece nu toate depozitele subacvatice create de curentul jet au trsturi
deltaice.
Cel mai adesea, un curs de ap care edific o delt, se divide n mai multe brate (defluviatie);
regula amintit nu este ns o conditie. Un curs de ap se poate diviza n mai multe feluri: simplu
(dou sau trei brate, fr ca acestea s se combine); bifurcare (din bratele bifurcate se divid alte canale,
fr ca acestea s se combine); mpletire (divizarea si recombinarea bratelor secundare) (Coleman,
Wright, 1975). Bifurcarea, stricto senso, se refer doar la divizarea n dou brate a unui curs de ap.
Chiar dac delta este alctuit esentialmente din materiale terigene, ea include si o anumit proportie
de sedimente marine aduse de valuri sau curenti litorali prin intermediul derivei litorale.
Practic, o delt este opusul unui estuar, mai ales c ntre cele dou formatiuni se interpun o
multitudine de forme. ntre cele dou cazuri este vorba de un mediu unde se nfrunt forte antagoniste.
Cu toate acestea raportul acestor forte este n favoarea cursului de apa n cazul deltelor deoarece
aluvionarea continental este mai puternic dect dispersia liloral.

8

9

Tabel 6. Clasamentul celor mai importante delte ale Terrei
10

Formarea unei delte este rezultatul, la gura de vrsare a unui curs de ap, a proceselor
hidrodinamice fluviale si marine. Acestea sunt mai putin eficace n conditiile unui aport fluvial de natur
solid foarte cobort.
Caracteristicile geomorfometrice ale deltelor sunt determinate de un numr de factori care includ
(Chorley, Schumm, Sugden, 1985):
- densitatea relativ a apei rului si a apei stttoare;
- regimul hidrologic al rului (la care se includ magnitudinea si variatiile debitului);
- cantitatea si calibrul ncrcturii solide a rului (mai ales a debitului solid n
suspensie);
- intensitatea proceselor de coast, n particular actiunea valurilor si prin asociere a curentilor
litorali si mareelor;
- geometria coastei, la care se include si platforma litoral;
- stabilitatea tectonic a trmului (n sens vertical);
- climatul etc.


Fig. 10. Diferite forme ale barelor de la gurile de vrsare: a-form simpl; b-cu
valuri nalte; c-cu influent puternic a valurilor; d-cu influent puternic a mareei,
dupOerter, 1977; Wright, 1977



















11
POTAMOLOGIE
Prelegerea 2

A. Reeaua hidrografic

a. Definiie
In cadrul retelei hidrografice sunt cuprinse, pe lng apele curgtoare cu caracter permanent si
vile seci ale torentilor, ravenele si ogasele, diferitele canale etc.
Vile colecteaz cea mai mare parte din apele precipitatiilor si a acviferelor, pe care le transmit
apoi cursului principal. Dispozitia ramificatiei este divers, n functie de relief si structura geologic,
putnd fi caracterizat si prin anumite elemente morfometrice.
Intr-un sens mai larg, prin reteaua hidrografic se ntelege totalitatea unittilor hidrografice
existente ntr-un bazin de receptie (cursuri permanente, temporare, lacuri naturale si antropice, mlastini
etc).
b. Formarea reelei hidrografice
Apa joac un rol foarte important n modelarea reliefului. Prin arterele ei, fluxul de materie din
cadrul bazinului se scurge ireversibil spre gura de vrsare. Procesul de formare si evolutie a retelei
hidrografice este foarte complex si include toate etapele succesive, de la eroziunea de versant, pn la
cea fluvial.
Pluviodenudarea, eroziunea n suprafat si siroirea constituie etape premergtoare aparitiei
talvegurilor elementare. Odat cu trecerea-la eroziunea liniar, prin ogase si ravene, se realizeaz
primele formatiuni ale unui sistem de drenaj. Evolutia ulterioar a acestora se realizeaz n raport cu
conditiile fizico-geografice locale, ele ndeplinind functia pentru care au fost create, mai nti temporar,
la ploile torentiale, apoi permanent, cnd talvegul intercepteaz nivelul apei freatice sau capteaz un
izvor suficient de mare pentru a-i asigura alimentarea permanent.
b. 1 . Pluviodenudarea, din punct de vedere geomorfologic, reprezint actiunea de miscare si
deplasare a particulelor de la suprafata scoartei de alterare prin actiunea ploilor sau chiar din topirea
zpezilor, miscare ce nu a ajuns nc la stadiul de scurgere concentrat sub form de curent.
Piuviodenudarea, ca proces geomorfologic, se desfsoar si pe terenurile plane, prin faptul c particulele
de praf sunt desprinse fr a fi transportate n alt loc. Pe versanli, fenomenul este mai pronuntat
deoarece, conform gravitatiei, particulele de praf sunt transportate ntr-un numr mai mare si la distante
mai lungi, n aval comparativ cu amonte (fig.13).

Fig.13 Piuviodenudarea
Piuviodenudarea, ca proces premergtor aparitiei retelei de drenaj, trebuie analizat att n raport
cu principalele caracteristici ale precipitatiilor (intensitate, durat), ct si cu propriettile scoartei de
alterare (gradul de permeabilitate, granulometria, structura), cu panta terenului, gradul de acoperire cu
vegetatie etc. (Zvoianu, 1978).
Exist o puternic relatie de interdependent ntre agresivitatea ploilor, intensitatea si durata
acestora (Motoc et al., 1975). O avers ce cade pe un anumit teren si care msoar cca. 100 mm este n
stare s rscoleasc din sol peste 300t de material pe o suprafat de 1 ha (Ellison, 1952). Energia cinetic
a primelor picturi din avers se consum la deplasarea particulelor de sol care, ridicate n aer, dau un
puternic miros de praf ploii. Umezirea solului continu prin absorbirea apei care se infiltreaz si-i d o
coeziune mai mare.
Uneori, particulele de sol smulse de izbitura picturii de ap, pot fi aruncate la nltimi de 60 cm
12
si chiar 80 cm si la distante de 1-1,5m (Tufescu, 1969). n timpul ploilor torentiale, particulele de sol de
2 mm, pot fi transportate, prin cderea picturilor de ploaie, la o distant de 40 cm, iar cele de 4 mm la
cca.20 cm. Acest lucru este posibil dac se are n vedere faptul c energia cinetic a picturilor de
ploaie, la atingerea solului, este de cea. 1.000 ori mai mare ca energia unei mase echivalente care se
scurge n pnz la suprafata solului (Ellison, 1952).


Fig. 14. Faza scurgerii de suprafata

b.2. Eroziunea n suprafa se caracterizeaz printr-o deplasare a apei pe ntreaga suprafat a
pantei, adic scurgerea areolar. Aceasta rezult, nu din nclinarea mic a suprafetei, ci din abundenta
apei czute care nu are posibilitatea s se infiltreze brusc, nici s se concentreze sub form de curenti
(fig.14).
Chiar dac apa ncepe s se concentreze, mai ales n prtile superioare, pe msur ce coboar,
cantittile se cumuleaz si suvoaiele se altur, unul de altul, formnd o pnz, o und sau un val, n
functie de abundenta ploii (Posea et al., 1976). Ca urmare a scurgerii apei n pnz, pe pant, se umplu,
n primul rnd, microdepresiunile de pe suprafata topografic (fig. 15); acestea, paralel cu umplerea,
sufer un proces de colmatare cu particule foarte fine, antrenate de lama de ap si si micsoreaz
volumul, tinznd, n aceast faz, la o nivelare a suprafetei topografice.
Fig. 15. Relatia dintre cantitatea de precipitatii, coeficientul de infiltrare si rata
scurgerii, dup Dune, Leopold, 1978

Dac panta terenului este mic, stratul de ap aflat n miscare atinge grosimi de 5-10 mm; n
cazul n care panta este mai mare, scurgerea se produce sub forma unor firisoare. Eroziunea, prin
firisoare de ap, d nastere la o serie de sntulete care si modific continuu traseele prin intermediul
microcapturi (Horton, 1945).
b.3.iroirea apare ca o continuare a scurgerii n suprafat atunci cnd durata si intensitatea ploii
13
depseste anumite limite.
Intre curgerea n pnz si cea torential, se intercaleaz forme de tranzitie ale curgerii, cunoscute
sub numele de siroire, alteori de curgere "concentrat". Siroirea se face sub forma unor multiple firisoare
de ap, a unor suvite sau curenti; cele mai puternice organisme sunt cunoscute sub numele de suvoaie.
Cel mai important aspect al concentrrilor este trecerea de la actiunea de splare sau eroziune la cea
liniar.
Aparitia siroirii este direct legat de intensitatea, durata si energia de cdere a ploilor, de
stabilitatea structural a solului, de umiditatea acestuia, precum si de continuitatea profilului pedologie.

Fig. 16. Categorii morfologice elementare prin care are loc scurgerea pe
versant

14
Siroirea creeaz forme de eroziune cu aspect alungit, ncepnd de la sntulete abia perceptibile si
instabile, pn la excavatiuni alungite, uneori pe zeci sau sute de metri (rigole). Rezultatul final l
reprezint, pe lng formele de eroziune si cele de acumulare situate la baza versantilor. Numai actiunea
repetat a ploilor cu efecte erozionale importante poate duce la completa lor individualizare si la formarea
unui talveg elementaj- cu capacitatea de a orienta si organiza scurgerea superficial. n acest mod se asist
la aparitia unor artere noi de drenaj, care vor evolua spre altele mai puternice, cu scurgere organizat.
Formele incipiente ale unui sistem de drenaj sunt reprezentate de ogase si ravene.
b.4.Ogaele reprezint o form mai avansat de eroziune dect rigola. Are o adncime cuprins
ntre 0,30-2m (sau 0,5-3m), iar ltimea cuprins ntre 0,5-8m. Cnd talvegul atinge roca n loc, se lrgeste,
peretii se atenueaz si ogasul se transform ntr-o vaiuga ce dispare cu timpul. n alte conditii se adnceste
prin eroziune pe vertical si d nastere unei forme superioare cunoscute sub numele de torent (fig. 16). n
functie de adncime, ogasele pot fi mprtite n:
- mici, cu adncimi ntre 0,2-1 m;
- mari, cu adncimi ntre 1-2m.
De obicei, lungimea unei astfel de formatiuni este legat de a versantului cu aproximativ
aceeasi pant.


Fig. 17. Tipuri de ravene: A-spinri de elefant; Bcreste ascutite

b.5.Ravenele reprezint o form avansat a eroziunii n adncime. n acest caz actioneaz legile
dup care se desfsoar procesele eroziunii fluviale. Cu toate c acestea actioneaz o perioad scurt de
timp, panta profilului este cea care-si pune amprenta pe puterea eroziunii si transportului apei.


Fig. 18. Profil transversal printr-o ravena

Ravenele, au adncimi cuprinse ntre 3-30m si ltimi de 8-50m (fig. 17). Profilul longitudinal se
prezint n trepte la stadiul de eroziune activ, mai ales atunci cnd exist alternante de roci cu coeziune
deosebit. Cnd actiunea de adncire a unui astfel de organism intersecteaz o pnz freatic, functia de
curgere devine sezonier sau chiar permanent (fig. 18).
Etapele enumerate anterior au ca rezultat final permanentizarea unui talveg elementar, adic a unei
celule de baz a sistemului hidrografic (sau sistem de ruri, sistem fluvial). Prin unire se vor forma artere
15
mai mari si bazine hidrografice cu particularitti proprii n functie de conditiile fizico-geografice.
b. 6. Viuga este o form negativ scurt, cu adncimi reduse si versanti slab nclinati, fund
concav si curgere temporar ce se manifest n conditiile unui relief cu energie redus.
b.7. Vlceaua reprezint un stadiu mai avansat al ravenei, avnd muchia si versantii slab nclinati
si fixati de vegetatie, fund concav sau plat si curgere temporar sau permanent, n zonele joase, versantii
sunt slab nclinati si folositi n agricultur.
Adncimile sunt reduse (ctiva metri), ltimile de zeci sau sute de metri si lungimile pot atinge 10-
15 km. Ltimea fundului variaz ntre 30-200m
b.8. Valea este stadiul cel mai avansat al categoriilor morfologice de curgere. Este o form
negativ de relief, ngust si alungit, cu pant n descrestere pe sistemul amonte-aval, format n urma
actiunii erozive a apelor curgtoare.


Fig. 19. Vi specifice structurilor cutate

n profil longitudinal valea ia nastere prin ncorporarea unor sectoare diverse ca aspect si vrst
(Romanescu, Jigu, 1998). Tipurile de vi rezult din procesul genetic initial, dar si din cel evolutiv. Vile
se diversific, mai ales, prin faptul c se supun, mai mult ca alte forme, legilor generale ale
geomorfologiei: legea echilibrului, etajrii, eroziunii diferentiale, zonalittii climatice etc. (fig.19) Ca
urmare a acestor factori exist mai multe tipologii.

b.8. 1. .Dup stadiul de evoluie
Stadiile evolutive sunt legate de modificarea raportului eroziune liniar-eroziune lateral -
acumulare. n linii mari, cu ct o vale devine mai larg, cu att este mai avansat ca evolutie.

16
Fig.20. Stadiile de dezvolatre a unei vi: A-tinerete; B si C-maturitate; D-
btrnete, dup Tarbruck, Lutgens, 1993

Formarea profilului de echilibru, longitudinal si chiar transversal, marcheaz un moment cantitativ
si calitativ n dezvoltarea vii si de aceea ci delimiteaz, n timp, principalele tipuri de stadii: tinerete,
maturitate si btrnete.
In functie de stadiul de evolutie, vile se mpart n (fig. 20):
- tinere, cu form de V ascutit si chei;
- mature, cu form de V deschis si lunc;
- btrne, cu form de copaie.

17
Fig. 21. Stadiile de colmatare holocen a vii fluviului Mississippi: A-pietris si
nisip grosier; B-nisip; C-nisip, silt si argile recente, dup Fisk, 1944


B. Categoriile hidrologice ale scurgerii

n acest caz se deosebesc: torentul, prul, rul si fluviul.
a.Torentul se manifest numai n timpul ploilor si se desfsoar printr-o form negativ: ogas,
raven etc. (fig. 25) Este un fenomen hidrologic si nu unul geomorfologic: n acest caz se analizeaz doar
curgerea.
Denumirea provine dintr-un termen popular italian care semnific o curgere nvalnic a apelor de
ploaie adunate n suvoaie. Curgerea prezint viituri puternice, tumultoase, de scurt durat, care se termin
brusc dup sfrsitul ploii. Ca urmare a pantelor mari din cadrul profilului longitudinal prezint o mare
putere de eroziune si transport. n timpul viiturilor suprafata apei este bombat spre mijlocul albiei si
prezint turbioane puternice.
b. Prul reprezint o ap curgtoare de mici dimensiuni, care poate avea curgere permanent, dar
si perioade de secare (n functie de alimentarea superficial).
Sunt considerate ca fiind artere hidrografice cu lungimi mai mici de 50 km, bazin hidrografic cu
suprafete situate <300 km2 si un debit mediu multianual <1 m
3
/s.
Prin unirea mai multor paraie ia nastere un ru.

18

Fig. 25. Stadii de evolutie a unui torent

c. Rul este o ap curgtoare cu caracter predominant permanent, care detine o albie bine
individualizat din punct de vedere morfologic. Scurgerea fluvial este linistit la ape mici, si turbulent la
ape mari. Fundul albiei este tapisat cu nisip sau ierburi acvatice. Alimentarea se face att prin intermediul
apelor de suprafat, dar si a celor subterane, ponderile fiind diferite de la o regiune la alta. Unele ruri, mai
ales cele din regiunile aride, pol seca n timpul verii.
De regul, rurile se vars n alte cursuri de ap mai mari, n lacuri, mri sau oceane. Pol fi si
cazuri cnd gura de vrsare este fals deoarece apele se pierd n substrat (Ciu, Tarim etc. n Asia central).
Prezenta sau lipsa apei n cadrul unui ru, o anumit perioad a anului, permite clasificarea acestora n
organisme cu:
- scurgere permanent, la care nu se semnaleaz fenomenul de secare; alimentarea subteran
suplineste absenta curgerii superficiale;
- scurgere sezonier (semipermanent), la care se semnaleaz fenomenul de secet n sezonul
uscat; alimentarea subteran este epuizat;
- scurgere temporar, cu ap doar n timpul ploilor torentiale.
O alt clasificare desemneaz urmtoarele tipuri scurgere n cadrul rurilor (Lambert, 1996):
- scurgere peren sau permanent, dac debitul nu este niciodat zero (12 luni/12 luni sau 365
zile/365 zile);
- sezonier, dac exist debit zero sezonier (step sau savan) (cteva luni consecutive pe an);
- episodic, care se manifest doar cteva zile, mai ales n polii carstice sau n regiunile semiaride
cu sezoane ploioase foarte scurte (cteva zile consecutive pe an);
- spasmodic sau efemere dac scurgerea dureaz doar cteva ore (ueduri - interpretare francez a
cuvntului arab wadi care se traduce prin vale" lipsit de ap sau cu fenomene rare de scurgere) (cteva
ore pe an);
- intermitent, n sectorul aval al izvoarelor carstice, adic n josul unui sifon ce controleaz o grot
carstic (cteva minute la un interval mai mult sau mai putin regulat).
d. Fluviul desemneaz, n limbaj geografic, un ru de mari dimensiuni, care se vars ntr-o mare
sau ocean. Este din ce n ce mai regulat spre aval si mai ponderat ca afluentii si.
Termenul este de origine latin si provine din cuvntul "flumen" si desemneaz o ap care curge
prinlr-o vale; a fost preluat de francezi ca "fleuve". Cu toate acestea, n limba englez este sinonim cu ru.
Termenul de ru, n literatura de specialitate, este utilizat pentru toate categoriile de ape curgtoare,
indiferent de mrime.
Fluviul detine un grad ridicat de complexitate a regimului de curgere, ca rezultat al vastelor
suprafete drenate de afluenti.

C. Structura i compoziia reelei hidrografice

Structura retelei hidrografice este controlat de ctiva factori importanti: panta initial a terenului,
19
inegalittile rezistentei rocilor la eroziune, controlul structurii, diastrofismul recent, istoria geomorfologic
a retelei ele. (Icnim et al., 1989).
Ca urmare a studierii unui numr important de bazine hidrografice, situate n diferite conditii
climatice, geologice si de evolutie, s-au diferentiat urmtoarele tipuri principale de structur (fig. 26):
a.Dentritic. Este, pe departe, cea mai comun structur. Se caracterizeaz prin existenta unor
afluenti care au aceeasi directie de curgere cu rul principal, cu unghiuri de confluent, de regul, mai
mici de 90 . Se dezvolt, cu precdere, n regiunile cu rezistent relativ uniform la eroziune: Nipru,
Volga, Obi, Enisei, Amur, Vedea, Brlad etc.
b. Rectangular. Fat de cea dentritic are confluente cu unghiuri drepte sau apropiate de 90.
Structura este controlat de factorul geologic, mai ales de reteaua fracturilor tectonice. Sunt adesea
ntlnite n Scandinavia (coasta Norvegiei).
c.Radiar. Este generat de prezenta unor nltimi dure, ale unor conuri vulcanice care, de altfel,
impun o drenare pe flancuri: vile din regiunile muntoase nalte, rurile din Pamir, Peninsula Iberic,
Africa Central ele.
d. Flual. Este atribuit, n general, rurilor ce curg prin vile situate ntre dou masive muntoase.
Afluentii sunt colectati de pe povrnisuri si majoritatea lor se vars direct n rul principal, sub un unghi
de 65-90: Bistrita, Lotru etc.
e.Centripet. Este generat de prezenta unei mari arii depresionare care, ca nivel de baz,
concentreaz drenarea curgerii. Cele mai multe ruri se ntlnesc n regiunile semiaride.
f.Multibuzinal. Este ntlnit n regiunile colinare cu nltimi mici sau n regiunile carstice.
g.Zbrelit (gratii). Dispune de unghiuri drepte de confluent (sau aproape de 90). Cel mai adesea
se dezvolt n regiunile puternic fracturate si cu alternante litologice.
h.Paralel. Este tipic pentru formatiunile litologice dispuse longitudinal: structurile de flis din
Bucovina. Nu arc o extindere regional deoarece interventia structurilor majore impune modificri
radicale.
i. lnelar. Se dezvolt pe nltimi izolate, mai ales pe domuri, conuri vulcanice, cu alternante de
strate etc.
j.Deranjat. Este impus ca urmare a interventiei antropice n scopul crerii unor acumulri:
Podisul Moldovenesc, Cmpia Transilvaniei etc. Se includ si retelele dezvoltate din luncile marilor ruri,
delte, cmpii slab drenate din nordul Europei etc.
k. Contorsionat. Se datoreaz prezentei alternantelor litologice si a unei tectonici complicate:
bazinul Putna-Vrancea.
Pe lng retelele principale se evidentiaz si alte tipuri cu caracter secundar: carstic (fig. 27), n
blocuri faliate basculate (fig. 28), dezorganizat (fig. 29), anarhic (fig. 30), "pieptene" (fig. 31),
apalasian (fig. 32), de fracturare (fig. 33), disimetric (fig. 34), centripet, paralel, distributiv etc.

20

Fig. 26. Cele mai comune structuri hidrografice, dup Howard, 1967

D. Albia cursurilor de ap
a. Definiie
Albia reprezint partea inferioar a unei vi, ocupat permanent sau temporar de curentul de ap ce
provine din colectarea precipitatiilor (foto 25). Prin Urmare, albia formeaz suportul solid pe care
vehiculeaz curentul de ap cu directie amonte-aval. Asezat pe structuri geologice tari, albia modeleaz
forma curentului si i imprim directiile de curgere;pe structuri aluvionare, curentul de ap (prin erodri si
depuneri), si modeleaz singur albia pentru a corespunde legilor sale de miscare (fig. 45).
Albia unui curs de ap este determinat hidrografic prin profilc transversale, longitudinale si forma
n plan orizontal. Din punct de vedere dinamic, n cadrul albiei, rugozitatea si granulometria peretilor sunt
elemente hidraulice care completeaz caracteristicile albiilor.
Fig. 45. Formarea luncilor

Una din cele mai generale clasificri pentru albiile de ru este n functie de alctuirea geologic a
regiunii pe care o strbat cursurile de ap. In acest caz se disting:
21
- albii n roca n loc;
- albii semicontrolate de roca n loc;
- albii aluviale (fig. 46).


Fig. 46. Albi aluviale terasate

Albiile care se adncesc n roca n loc au patul si malurile alctuite din roc dur, fapt pentru care
sunt mai stabile. Cele din a doua categorie numai local sunt formate n roca n loc, n rest se manifest n
depozitele aluviale; cele mai multe dintre albiile existente sunt aluviale (au patul si malurile alctuite din
materiale transportate de ru si depuse pe fundul vilor). Albiile aluviale sunt si cele mai instabile, dat
fiind rezistenta slab a subtratului la eroziune.
b. Profilul transversal al albiei
Profilul transversal reprezint intersectia rului la nivel maxim cu un plan vertical, perpendicular pe
directia de curgere a apei, n punctul dat. Forma profilului transversal al albiei, numai n anumite cazuri
particulare, poate fi asimilat cu un dreptunghi, trapez, parabol sau combinatii cu acestea.
De regul, profilul transversal al cursurilor de ap este destul de neregulat, la el distingndu-se: albia
minor si albia major (fig. 166).
Fig. 47. Elementele unei vi

b.1.Albia minor (principal) reprezint partea mai adnc a vii, acoperit permanent cu ap, unde
prtile laterale pot avea ap numai o anumit parte din an. Este spat, de obicei, n aluviuni si mai rar n
roca dur (parental). Pe fundul su se afl talvegul.
b.2.Albia major (lunca) reprezint prtile laterale ale vii, mai dezvoltate n suprafat. Sunt
acoperite cu ap doar n timpul viiturilor.
La rurile de munte sau cele care curg prin vi ncastrate n relief tabular sau cu roci dure - vi de tip
canion, defilee si chei -, albia major poate lipsi total sau partial.
Albia minor prezint dimensiuni variabile n functie de dimensiunea retelei si a bazinului
hidrografic. Rurile mici prezint adncimi cuprinse ntre 0,5-2m, iar cele mari de 4-5m. La fluvii,
adncimile pot varia att n functie de tipul cursului (superior, mijlociu, inferior), ct si de dimensiunea
bazinului hidrografic: pot ajunge pn la 90-100m. Pentru Amazon, albia n cursul inferior atinge -92m,
iar pentru Dunre, pe bratul Tulcea, n dreptul orasului cu acelasi nume, adncimea maxim este de -41 m.
Adncimile n cadrul albiilor pot fi modificate si ca urmare a activittilor antropice, prin tierea
meandrelor, scurtarea traseului si mrirea pantei (fig. 48). n faza final albiile pot fi colmatate complet
(fig. 49).
22


Fig. 48. Adncirea bratului Sulina, n perioada 1860-1976, ca urmare a
interventiei antropice

Fig. 49. Sectiune printr-o albie parasita

Albia minor a cursurilor de ap cu curgere permanent este delimitat de cele dou maluri. In
functie de structura geologic, malurile, n profil transversal, au nclinri care variaz de la pozitia
vertical pn la nclinri de 1/5. Linia adncimilor maxime pe firul albiei minore, n profil transversal si
longitudinal, poart denumirea de talveg.
n locurile unde interactiunea dintre curent si albie este puternic, profilele transversale, pe anumite
sectoare, sufer modificri importante care trebuie nregistrate. Aceste modificri sunt provocate de
eroziunea care are loc n patul albiei sau de depunerile aluvionare cnd acesta sufer o ridicare.
n sectiunea transversal albia major dispune de trei zone distincte:
- o zon nltat, fat de albia minor si luciul apei, ce prezint nltimi de la ctiva centimetri pn
la 2-3m si chiar mai mult; este situat n imediata apropiere a luciului -de ap si poart denumirea de
grinduri fluviale (longitudinale). nltarea lor se datoreaz aluvionarii din timpul viiturilor (fig. 50);


Fig. 50. Profil transversal printr-un grind fluvial

- o zon de tranzitie, mai cobort si mai neted, cunoscut sub numele de lunca central. Ocup cea
mai mare suprafat din cadrul luncii (fig.170);
23
- zona cea mai joas, alungit, situat ntre lunca central si versant, poart nc amprenta unor vechi
albii minore. Este cunoscut sub numele de luncapreleras si mijloceste trecerea spre versantul propriu-zis
al vii. Nivelul freatic este ridicat, legat, n primul rnd, de nivelul rului, dar si de aportul apei provenite
de pe versanti. Sunt frecvente nmlstinirile si vegetatia este higrofil (stufris, ppuris, trestie).
Albia minor si prtile sale laterale (adic luncile) formeaz asa-zisa albia major a unui curs de ap.
n functie de gradul inundabilittii, albia major are ntinderi mai mari sau mai mici. Calculele hidrologice
de probabilitate si cele pur hidrologice, permit determinarea ntinderii albiei majore pentru diferite
asigurri de depsire a debitelor maxime.
Albiile majore ale cursurilor de ap ndeplinesc functii hidrologice (atenuarea undelor de viitur,
stabilizarea liniei malului, rencrcarea pnzei freatice etc.) si contribuie la mbunttirea calittii apei
(retinerea sedimentelor, absorbtia nutrientilor) (Diaconu, 1999).

Fig. 51. Lunca (A) si afluentii acesteia (B)

Linia oglinzii apei din profilul transversal al albiei nu este perfect orizontal deoarece exist n masa
de ap o serie de curenti secundari. In timpul debilelor mari, pe sectoare rectilinii, suprafata liber a apei
capt o form convex, cu cote mai ridicate ctre centrul albiei; la debite mici suprafata liber a apei
devine concav, cu cote mai ridicate spre maluri (fig. 52). Profilul oglinzii de ap este modificat n functie
de morfologia patului. Pe sectoarele n curb (cele meandrate) linia suprafetei libere se nclin, detinnd
cote mai mari spre malul concav si mai coborte la malul convex.
Profilul transversal al albiei unui ru este limitat, Ia partea inferioar, de fund, iar lateral, de maluri
(fig. 53).
Din punct de vedere hidrologic, la un profil transversal, n mod obisnuit, se disting:
- suprafata sectiunii transversale a albiei pn la nivelul maxim;
- suprafata sectiunii transversale a albiei la un moment dat. n cadrul acestei suprafete se disting: o
sectiune cu spatiu activ si alta cu spatiu inactiv (cnd rul este Iar pod de gheat); n cazul n care rul
prezint un strat de gheat, se deosebesc: sectiunea activ, spatii inactive, sectiunea nboiului (gheat
spongioas netransparent), sectiunea ghefii, sectiunea zpezii, uneori sectiunea cu aer cuprins ntre podul
de gheat (suspendat) si nivelul rului.
24

Fig. 52. Profilul longitudinal si forma plan a unui curs de ap

a.Suprafata loial a sectiunii reprezint suprafata limitat de fundul albiei rului si linia nivelului
maxim.
b.Suprafata activ reprezint partea din suprafata sectiunii n care se pune n evident miscarea apei.
c.Suprafata inactiv reprezint partea sectiunii n care nu este evident miscarea (viteza este nul).


Fig. 53. Sectiune transversal printr-un curs de ap

c. Profilul longitudinal al rurilor
Profilul longitudinal al rurilor imprim unul din cele mai interesante caractere apelor curgtoare. El
reprezint transpunerea n plan vertical a liniei talvegului si a liniilor suprafetei libere la anumite asigurri
ale debitului.
Panta unui ru este invers proportional cu debitul de ap scurs (Gilbert, 1877). Printre cercettorii
care au adus contributii importante la analiza acestui domeniu se pot remarca: Ivanovici (1940), lvanov
(1952), Makaveev (1955), Hack (1957), Birot (1961), Zvoianu (1978) etc.
Forma profilelor, n special concavitatea lor, mai mult sau mai putin accentuat, este rezultanta mai
multor factori:
- concentrarea debitului colectat de reteaua de drenaj ntr-o singur albie, care are ca rezultat
cresterea capacittii de transport a cursului principal;
- uzura aluviunilor care le determin micsorarea dimensiunii; se produce n orice sector de ru. Prin
diminuarea granulozittii pot fi antrenate mai usor n miscare;
- panta versantilor, pentru orice bazin hidrografic, scade din amonte spre aval, cu influente, n primul
rnd, asupra dimensiunii materialelor pe care versantii le d albiilor (Birot, 1961).

25

Fig. 55. Profilul longitudinal si gradientul unui ru

Daca se are n vedere c profilul longitudinal al unui curs de ap reprezint o succesiune de puncte a
cror pozitie spatial este dat de altitudine si de distanta de la izvor sau de la vrsare, nseamn c forma
lui depinde de aceste dou elemente si de factorii care le determin (Zvoianu, 1978). Un rol foarte
important revine rocilor care intr n alctuirea regiunii, evolutiei paleogeografice si miscrilor tectonice
negative sau pozitive (fig. 55).

Fig. 56. Profile longitudinale si transversale pentru diferite rauri

Cu toate c este de mare folos pentru hidrologie si geomorfologie, analiza profilelor longitudinale
rmne nc destul de greoaie. Cauza principal o constituie marea complexitate a fenomenelor din albie,
ca domeniu de interferent ntre procesele geomorfologice, hidrologice si hidraulice. Numrul de factori
care concur Ia realizarea unei anumite forme a profilului longitudinal este destul de mare si nu s-a gsit
nc metoda de determinare a ponderii pe care o are fiecare.
Un element important al profilului longitudinal este panta. Ea poate da informatii asupra puterii
erozive a cursului de ap. Rezult din raportul diferentei de nivel dintre dou puncte date (H1 si H2) si
distanta dintre ele (L).
Dac raportul se obtine cu valori reale se calculeaz panta n m/km sau %0; cnd se transform
valorile n aceleasi unitti de msur, se obtine valoarea dimensional a pantei (fig. 56).
Evolutia profilului longitudinal al rurilor este n strns dependent cu: natura si structura
geologic, regimul climatic, gradul de evolutia al vii, debitul rului, interventia antropica etc. (fig. 57,
58). Pentru rurile cu caracter torential, sau cele situate n structuri geologice variate, profilul longitudinal
se prezint n trepte. Aparitia accidentelor se explic prin faptul c rul, n evolutia sa, nu a avut suficient
timp s-si erodeze patul deoarece curge peste roci cu rezistent diferit. Treptelor din profilul longitudinal
le corespund, pe cursul principal, cascadele, repezisurilc etc.

26
Fig. 57. Evolutia unui profil longitudinal dup ridicarea unui baraj, dup
Tarbuck, Lutgens
Fig. 58. Evolutia unui profil longitudinal dup drenarea unui lac, dup Tarbuck,
Lutgens, 1993


c.3.Profilul de echilibru specific unui ru se realizeaz atunci cnd eroziunea si acumularea se
compenseaz, tinznd ctre valoarea zero. Notiune matematic abstract, profilul de echilibru exprim
limita de actiune a rului care se gseste foarte rar n natur. El poate fi atins doar n conditiile unei
stabilitti a nivelului de baz, adic a lipsei miscrilor tectonice n cuprinsul bazinului, precum si a
uniformittii ndelungate a climatului.
Profilul de echilibru este redat de o curb parabolic, mai accentuat n regiunea izvoarelor si foarte
domoal spre gura de vrsare. n cadrul profilului, chiar dac se mentin aceleasi conditii climatice, se
produc si unele schimbri:
- dac n bazinul superior (alpin) al rului se produc miscri tectonice pozitive, eroziunea va fi mai
intens n regiunea izvoarelor, iar pe cursul inferior se va accentua colmatarea;
- dac bazinul superior sufer miscri tectonice de coborre, ritmul eroziunii se domoleste si creste
aluvionarea;
- dac nivelul de baz (baza de eroziune) se ridic, colmatarea din bazinul inferior se mreste;
- dac nivelul de baz coboar, se accelereaz eroziunea, mai ales cea regresiv chiar si n cursul
inferior.

d.Nivelul de baz (baza de eroziune)
Reprezint locul de confluent sau de vrsare a unui ru ntr-un bazin lacustru, marin sau oceanic.
Nivelurile de baz pot fi:
- generale (date de oceane);
- legate de mrile continentale (Marea Neagr, Marea Caspic);
27
- locale (date de confluenta a dou ruri).

e. Configuraia n plan a rurilor
In functie de configuratia n plan a cursurilor de ap se pot distinge trei tipuri majore de albii
(Leopolcl, Wolman, Miller, 1964):
- rectilinii;
- meandrate;
- mpletite.
e. 1. Albiile rectilinii
"Albiile de ru cu traseu drept sunt att de rare nct aproape c nu exist" (Leopold, J Wolman,
1957). n totalul general al albiilor, ele detin o pondere foarte redus. Segmentele drepte de albie rareori
depsesc de zece ori ltimea albiei minore. Rectiliniaritatea este considerat o stare temporar n
comportarea albiilor, comparativ cu meandrarea, care este o stare des ntlnit n natur (Langbein,
Leopold, 1966). Conventional, se consider rectilinie, albia cu indicele de sinuozitate mai mic de 1,1
(Schuman, 1977; Richards, 1982) sau 1,5.
Ca urmare a studiilor ntreprinse asupra morfologiei curgerii apei, ratei transportului aluvionar,
faciesului de albie etc. s-a demonstrat si accentuat starea de "temporalitale" a albiilor drepte n devenirea
lor spre tipul meandrat (Leopold, Wolman, 1957; Langbein, Leopold, 1966; Leopold, 1982). La nivelul
morfologiei albiei s-a artat c:
- desi albia, n plan, este dreapt, talvegul are un traseu sinuos;
- secventa vaduri-adncituri se organizeaz dup aceleasi legi ca n rurile meandratc sau mpletite.
Morfologia apei este controlat de fenomenul cunoscut sub numele de "circulatia secundar" a apei
care se suprapune peste circulatia principal, n directia aval, aceasta fiind cauzat de:
- crearea turbulentei datorat neregularittii malurilor;
- diferenta de densitate cauzat de variatiile temperaturii sau concentratiei de aluviuni;
- interactiunea curgerii cu spatiile "moarte" din colturile sectiunilor transversale ale albiilor.
Traseul rectiliniu, odat instalat, se caracterizeaz printr-o stabilitate morfologic mare datorat
capacittii erozive limitate a albiilor n perimetrul lor; eroziunea malurilor se manifest doar acolo unde se
produce divergenta n jurul vadului, iar eroziunea palului se produce unde are loc convergenta curgerii n
adncuri. Albiile rectilinii reflect conditii de stabilitate relativ si din punct de vedere al alctuirii
granulometrice. Palul albiilor este alctuit, n general, din material grosier (pietris, bolovnis) pe care rul,
cu sinuozitate si putere sczut de transport, nu-l poate pune n miscare.


Fig. 60. Elementele unui meandru

e. 2.Albiile meandrate
Traseele n plan relativ stabil al albiilor de ru, formate ntr-un pat aluvionar, este traseul meandrat
determinat de actiunea eroziunii laterale. Sinuozittile formate de ruri poarl denumirea de meandre si se
formeaz datorit rurilor care n deplasarea lor lovesc malurile; repetabilitatea fenomenului determin
eroziunea malurilor, transportul materialului desprins si depunerea acestuia. Prin eroziune se genereaz
concavitti, iar prin acumulare, bancuri de nisip sau pietris n malul convex (fig. 60).
28
Denumirea de "meandru", cu semnificatia de curs sinuos, deriv de la hidronimul Maiandros
(mentionat pentru prima dat n Iliada lui Homer), dat unui ru din regiunea Anatoliei (Asia Mic). Primul
studiu asupra rului Maiandros (Russell, 1954) s-a efectuat mult mai trziu, dup ce s-a folosit deja
denumirea n definirea rurilor sinuoase. Cteva lucrri din secolul al XlX-lea si nceputul secolului XX
au consacrat o mare parte din informatii acestei terminologii (Adamis, 1848; Miller, 1883; Davis, 1902;
Jefferson, 1902). Folosirea termenului "meandru" se datoreaz nu att cunoasterii rului aiiatolian, c mai
curnd hidronimului grecesc "maiandros" care, n traducere liber, nseamn "fluviu din Caris, celebru
prin sinuozittile sale". "Andros", n greac, nseamn ru sinuos.
e.2.1. Cauzele formrii meandrelor sunt multiple si pn astzi nu s-a ajuns la o explicatie
unanim.
Rotatia Pmantului tine cont de efectul Fortei Coriolis care ar sta la geneza meandrelor. Teoria a fost
pus la punct de Eakin (1910) si sustinut de Lacey (1922, 1923), Chateley, Herbert (1958), Quaraishy
(1943), Neu (1967) etc. Din pcate, ipoteza prezint si unele deficiente:
Fig. 61. Evolutia albiei fluviului Mississippi n sistem natural si amenajat, dup
Jones. 1998

- si rurile din preajma ecuatorului sunt meandrate desi, ele ar trebui s fie rectilinii deoarece efectul
rotatiei este nul;
- efectul rotatiei ar trebui s fie neglijabil la cursurile de ap de mici dimensiuni, dar si acestea
prezint meandre.
Eroziunea malurilor sau alte perturbatii locale. Mattes (1941) emite ipoteza cum c "orice perturbatie
local aprut n calea curentului (aflux lateral de debit, eroziunea neuniform a malurilor, obstacole etc.)
are ca efect aparitia unei tendinte de meandrare a traseului albiei, care se propag spre aval".
Stabilitatea dinamic a curgerii. Hansen (1967) ajunge la concluzia c partea* imaginar a expresiei
care defineste perturbatia n cadrul patului initial al albiei este| ntotdeauna mai mare ca zero. Acest fapt
indic existenta unei tendinte continui de meandrare" a curentului.
Conditiile topohidrografice. Meandrarea albiilor poate fi cauzal si de neconcordanta existent pe
unele sectoare ale cursurilor de ap, ntre caracteristicile hidraulice ale curentului si conditiile topografice
locale.
Curenti secundari. Cnd albia cursurilor de ap are maluri alctuite din materiale usor erodabile,
acestea cedeaz rapid la actiunea curentilor secundari, fonnndu-se astfel o multitudine de perturbatii
locale si se dezvolt n timp, transmitndu-se totodat n aval. n plan vertical, un asemenea fenomen, are
loc doar n cazul n care numai patul albiei este erodabil (fig. 180).
29
Principiul maximizrii si minimizrii pierderilor de energie. Ipoteza maximizrii pierderilor de
energie consider c prin meandrare, cursurile de ap si disipeaz surplusul de energie, gradul de
sinuozitate fiind cu att mai mare cu ct rul are o energie disponibil mai mare (Jefferson, 1902; Inglis,
1947; Schoklitsch, 1950).
Ipoteza minimizrii pierderilor de energie consider c meandrele albiilor rurilor corespund
principiului disiprii minime a energiei curentului (Velicanov, 1958, 1962; Langhein, Leopold, 1966).


Fig.62. Elementele unui meandru

e.2.4. Tipuri de meandre
1. In raport cu morfologia general afundului vii fi a vii n ansamblu
Meandrele de ru reprezint sinuozittile albiei minore propriu-zise desfsurate pe fundul vii,
adncite, de regul, n complexul aluvionar al albiei majore sau n terasele infcrionrc situate <20m
altitudine.
Meandrele de vale se nscriu n albiile majore si au un traseu mai mult sau mai putin sinuos. Este un
traseu vechi, antecuaternar sau cuaternar trziu. Cauzele formrii lor sunt: epigeneza, antecedenta si chiar
subadaptarea (trecerea unui ru la un regim cu ape mari la unul cu ape mici) (Davis, 1896; Dury, 1965).
2. n raport au conditiile litologice (substratul)
Meandrele aluviale (libere) sunt modelate n formatiuni aluviale si sunt cele mai frecvente.
Meandrele nctusate sunt influentate, cu precdere, de anumite conditii tectonice sau litologice
datorit unui regim de eroziune diferential a rocilor (fig. 66).

Fig. 66. Evolutia meandrelor nctusate (Dordogne, Franta)

30

Fig. 67. Trecerea de la meandre nctusate (1) la cele libere (4,5)

Meandrele formale pe calcar suni creatia eroziunii chimice (dizolvarea carbonatului de calciu n
prezenta apei ncrcate cu bioxidului de carbon).
Meandrele de gheat se supun proceselor tipice regiunilor glaciare si periglaciare si suni rezultatul
actiunii combinate a eroziunii mecanice a curentului lichid cu eroziunea termic rezultat n urma
diferentei de temperatur dintre curentul lichid si gheat.
3. n raport cu modul de evolutie
Meandrarea liber are loc n albiile create pe depozitele aluvionare cu ltime mare asa-nct
deplasarea lateral a meandrelor are loc usor.
Meandrarea limitat se diferentiaz de precedenta prin aceea c ltimea vii pe care se dezvolt albia
minor este mai mic.


Fig. 68. Sistem de divagatie (Tet - Roussillon, Franta)

Meandrarea fortat este determinat de situatii n care malurile albiei minore nu sunt erodabile sau
au un grad redus de erodabilitate, procesele geomorfologice dezvoltndu-se, cu precdere, la adncime.
Uneori, meandrele cunosc o evolutie foarte rapid, transformnd o albie simpl ntruna meandral
(fig. 67), cu lunci largi si albii prsite etc. (fig. 68, 69).

e.2.5.Autocaptarea i strpungerea meandrelor
Autocaptarea este un fenomen de ajustare a pantei si lungimii rurilor. De regul, acest fenomen are
loc n timpul viiturilor. Exist dou tipuri de autocaptare (fig. 70):
- prin strpungerea pedunculului ("gtului") buclei de meandru, numit si autocaplare prin
strangulare; se dezvolt fie datorit accenturii, prin erodare, a dou cuiburi opuse ale unei bucle de
meandru pn cnd pedunculul buclei este strpuns, fie ca rezultat al migrrii spre aval al buclei;
- prin repezis, fcndu-si aparitia n timpul inundatiilor succesive, cnd rul si dezvolt un "repezis"
pentru a traversa interiorul unei renii; acest tip de autocaptare se produce, fie n amonte, fie n aval de
autocaptarea prin strangulare.

e.3. Albiile mpletite
In literatura romneasc albiile mpletite sunt cunoscute si sub denumirea de albii despletite. Amith
31
(1973) caracterizeaz acest gen de albii ca fiind "un ru care curge prin mai multe albii ce se despart si se
reunesc, asemnndu-se cu suvitele unei funii, cauza diviziunii fiind obstructia prin depunerea de aluviuni
de ctre un ru".
De regul, albiile mpletite au pante mari, transport n mod predominant debit trt care, la rndu-i,
se acumuleaz ntr-o retea complicat de bare si ostroave, inundate de ape mari (fig. 71). Pentru albiile
mpletite s-au propus mai multe denumiri: "albii cu mai multe brate" (Kondratiev, Popov, 1967); "albii
multiple" (Brice, 1964) etc. Se propune si o formul de calcul a indicelui de mpletire (Brice, 1964):


Fig. 69. Secvent evolutiv a formelor aluviale din cmpia Paraguayului: A-
cmpie cu bancuri aluviale; B-cmpie cu meandre recente; C-cmpie cu meandre
vechi; D-cmpie cu drenaj perturbat, dup Drago, 1990

e. 3.2. Cauzele formrii albiilor mpletite
Pentru aparitia si dezvoltarea albiilor mpletite sunt admise urmtoarele conditii;
-maluri usor erodabile;
-variatie rapid si mare a debitului lichid;
-cresterea pantei;
-debit solid abundent;
-incompetenta local a curgerii.
32

Fig. 70. Autocaptarea meandrelor

Fig. 71. Tipuri de albie

Schimbarea morfologiei albiei, de la tipul sinuos Ia cel mpletit, reflect o discontinuitate
morfodinamic si se asociaz cu o schimbare n regimul tranzitillui de aluviuni. Morfologia n plan a
albiilor mpletite este controlat de formarea ostroavelor romboidale (fig. 72).
f. Forme ale curgerii fluviale
Teoriile mecanicii fluidelor se aplic att curgerii apei, ct si miscrii aerului. n dinamica apei
rurilor, pe lng factorii intrinseci, intervin si cei extrinseci, care pot fi factori de conditie (natura si
rezistenta rocilor, obstacolele din cale curentului) si factori de presiune (aporturi suplimentare si
abundente de ap, ndiguirea albiilor etc.). Apa, lichid vscos (newtonian) curge dup exercitarea unui
efort de solicitare. Aceast fort care propulseaz lichidul pe pante, poart numele de gravitatie.
33

Fig. 72. Formatiunile albiei n plan

Viteza de deplasare a apei este n functie de corelatiile existente ntre componenta fortei
gravitationale si fortele de rezistent care se nasc prin frecarea apei cu albia. Componenta fortei
gravitationale depinde de profilul longitudinal al curentului, iar rezistenta, de gradul de rugozitate specific
substratului.
Fluidele vscoase se deformeaz continuu prin exercitarea fortelor de solicitare, iar rata deformrii
este proportional cu fortele puse n joc. Raportul dintre rata si forta deformrii (stres) poart denumirea
de vscozitate (v). Valoarea acesteia, la ape cu temperaturi de 0C este de 0,018, la 10cC de 0,013 si la
20C de 0,010 poise. Apa curgtoare, cel mai important fluid vscos, se poate deplasa n natur sub dou
forme: laminar si turbulent.
Miscarea laminar reprezint deplasarea unor suvite de ap, paralele ntre ele, n cadrul masei de ap
(fig. 73). Vitezele sunt maxime la suprafat si mici Ia fundul albiei.
n cadrul albiilor naturale, miscarea laminar se ntlneste foarte rar. Este specific, cu precdere,
canalelor cu pant redus care prezint un strat subtire de ap, sau apelor subterane cu viteze mici, n
cadrul terenurilor cu granulometrie fin si uniform.
Miscarea turbulent. La cresterea debilelor si implicita a vitezei apelor, miscarea laminar devine
instabil si trece ntr-o miscare dezordonat cunoscut sub numele de miscare turbulent.


Fig.73. Miscarea laminar (a) si turbulent (b)

34
Fig.74. Dezvoltarea unui strat limit la curgerea apei
Datorita caracterului turbulent al apei, se asist la un amestec proportional cu crestere vitezei. n
urma acestui amestec se uniformizeaz temperatura rurilor si materialul aluviom este transportat n toate
formele sale.
Curgerea turbulent prezint dou forme:
-curgerea turbulent linistit;
- curgerea turbulent agitat (zbuciumat).















































35
POTAMOLOGIE
Prelegerea 3

A. Determinarea elementelor seciunii active de scurgere


Introducere

Sectiunea activ este suprafata din profilul transversal al rului prin care are Ioc curgerea apei. Este
recomandabil ca sectiunea s se determine n profilul mirei hidrometrice, unde se fac si msurtori ale
vitezei (se poate alege sectiunea si pe un tronson rectiliniu i cursului de ap).
Pentru profilul transversal se fixeaz, n primul rnd, punctele extreme ale celor dou maluri. ntre
cele dou se ntinde un cablu gradat pentru determinarea ltimii rului (B). Pe ntreaga lungime a cablului
se fixeaz verticalele de sondaj si msurtorile, de obicei, se efectueaz de dou ori, dus ntors, media
celor dou msurtori fiind valoarea real adncimilor.
Pentru construirea profilului transversal se trec adncimile pe axa vertical si distant dintre
verticalele de sondaj pe orizontal. Suprafata sectiunii active (e) rezult din nsumare; sectiunilor partiale
dintre verticalele de sondaj. Suprafetele se obtin din asimilarea acestora cu o serie de figuri geometrice:
triunghiuri, dreptunghiuri, ptrate, trapeze etc. Pentru aflarea suprafetelor se utilizeaz formulele
matematice cunoscute. La cele dou maluri sunt dreptunghiuri, celelalte sectiuni fiind asimilate cu
suprafete de genul trapezelor sau dreptunghiurilor.
La determinarea sectiunii de curgere trebuie s se fac si observatii asupra deplasri apei. Dac la
unul din maluri apa stagneaz, trebuie s se determine si suprafata sectiuni: inactive, deoarece ea nu intr
la calcularea debitului de ap.
Adancimea medie (hmed) reprezint raportul dintre suprafata sectiunii active (e) si ltimea oglinzii
apei (B) ntre cele dou maluri:

Adncimea maxim (hmax) este cea mai mare valoare a adncimii apei n sectiunea transversal
aleas.


Fig. 1. Zone de turbulent si mare vitez n albii simetrice si asimetrice

Viteza apei n cadrul albiilor

Ca urmare a existentei factorilor diversi ce se manifest n natur, mai ales cei din cadrul albiei,
miscarea apei este un fenomen complex. n orice punct al curentului, vitezele pulseaz dezordonat.
Puseurile cele mai mari se petrec pe fund, la maluri sau sub stratul de zpad, iar cele mai mici se gsesc
36
la suprafata curentului (pentru aceleasi puncte de msurare mrimea pulsatiilor variaz odat cu vitezele
curentilor).
Pe o sectiune activ a unui curs de ap, n fiecare punct, exist dou tipuri de viteze: una instantanee,
care variaz n timp ca mrime si directie; alta medie, care detine o valoare mai stabil (se determin ntr-
un timp mai ndelungat, pn la cteva minute). n masa de ap, fiecare punct dintr-o sectiune, pentru
aceeasi perioad de timp, ocup pozitii diferite. Linia de cea mai mare vitez este situat n mijlocul
rului, cnd albia prezint un traseu rectiliniu si la o treime, n masa de ap, din distanta suprafat-fund
(adncimea profilului) (fig. 1,2).


Fig. 2. Repartitia vitezelor n albia minor


Morisca hidrometric este instrumentul cu care se msoar viteza punctual a curentului de ap. Ea a
fost inventat de Woltman n 1790, pentru a msura viteza apei n canale (fig. 3). Rotorul elicei detine un
surub fr sfrsit, cuplat cu o rotit zimtat astfel nct, la un numr n de rotatii ale elicei, s se realizeze
un contact electric si, ca urmare, s se nregistreze un semnal: sonor, cnd este cuplat cu o sonerie;
luminos, cnd este atasat un bec. Semnalul poate fi dat la anumite intervale (20, 50 sau chiar la fiecare
rotatie a paletei). ntre numrul de rotatii pe secund (n) si viteza apei (V) exist o relatie liniar, pus n
evident de relatia:
V = a+bn
unde:
a = viteza de pornire a moristii (viteza de la care curentul de ap reuseste s pun n miscare paleta);
b = constant care se determin la etalonarea moristii.


Fig. 3. Morisca hidrometric tip I.M.H.


Imersiunea elicei se face din barc, de pe poduri, din crucioare mobile pe cabluri bifilare etc. (fig.
4). Pentru msurtorile expeditionare se instaleaz morisca la captul unei tij metalice, iar pentru cele din
punctele stabile de msurare, se prind la captul unui troliu (pentru cele lestate) (fig. 5).
37
Fig.4. Instalatie complet pentru efectuarea msurtorilor hidrometrice


Fig. 5. Troliu mobil amplasat pe patru roti si troliu fixat pe mna curent a
podurilor
Fig. 6. Alegerea punctelor de msurare a vitezelor pe diferite verticale dup
CEMAGREF, 1994

Determinarea, pentru fiecare vertical, a punctelor standard de msurare a vitezei, se face n functie
de adncimea apei, de prezenta sau lipsa fenomenelor de nghet si de diametrul paletei utilizate (fig. 6).
Adncimea punctului "suprafat" se fixeaz cu jumtatea diametrului paletei mai jos de suprafata apei, iar
pentru punctul "fund" la jumtatea diametrului plus 1 cm mai sus de fundul apei. n conditiile n care
cursul de ap detine pod de gheat, se recomand suplimentarea punctelor de msurare.

38
Fig. 7. Profil transversal cu sectiunile dintre verticalele de vitez si vitezele
medii ale acestora

Pe aceeasi vertical, n cazul n care adncimile permit, un singur punct de msurare nu este
concludent si se impune efectuarea mai multor msurtori. In acest caz se face reprezentarea grafic a
vitezelor pe vertical, cunoscut sub numele de hodograful vitezelor.

Fig. 8. Calculul vitezei medii pe vertical prin metoda grafomecanic (A) si prin
cea grafoanalitic (B)

Reprezentarea, la o anumit scar, sub forma unor vectori, a sectiunii active a rului, red o curb de
repartizare a vitezelor pe vertical care poart denumirea de epura vitezelor (fig. 11). Aceasta, n conditiile
unei albii naturale normale, este minim n apropierea fundului, iar spre suprafat este maxim.

Fig. 11. Epura vitezelor: aplicarea metodei grafoanalitice (a) si grafomecanice
(b)
39

Fig. 12. Epura vitezei pentru diferite conditii de msurare (metoda
grafoanalitic)

Deplasrii apei spre aval i se opune forta de rezistent sau frecarea dintre ap si patul albiei ori cu
malurile ei (fig. 12). Patul albiei, la rndul lui, nu este uniform ci detine numeroase neregularitti
(rugozitate). n aceste conditii epura vitezelor poate avea alte forme (fig. 13); n conditiile existentei unui
banc de nisip, vitezele se mresc brusc de la fund spre suprafat; cnd n patul albiei apare un obstacol de
genul unei stnci, prag sau bolovan, epura vitezei prezint o deformare la extremitatea superioar a
proeminentei, deasupra cruia sufer o puternic bombare spre aval; n conditiile unui pod de gheat
situatia se modific dat fiind prezenta asperittilor pe care le contine gheata (fig. 14); n conditiile unei
valori ridicate a coeficientului de rugozitate (de ambele prti), viteza maxim se afl mai jos de jumtate
din verticala adncimii cnd gheata prezint nboi la nceputul iernii, si ceva mai sus, la sfrsitul iernii,
din cauza netezirii treptate a prtii inferioare a ghetii etc.

Fig. 13. Epura vitezelor in diferite conditii: a-viteze mari si scurgere foarte
turbulent; b-viteze mici si fund plat; c-fund stncos cu rugozitate; d-rugozitale mare
si vegetatie acvatic abundent; e-curba vitezelor deasupra unui banc, a unei stnci
etc; f-curba vitezelor deasupra unei scobituri; g-franj de suprafat, dup Roche, 1963

Pentru viteza medie dintr-o sectiune se calculeaz vitezele pentrii punctele caracteristice (mal, fund,
suprafat, median etc.) pentru ca aceasta s exprime activitatea ntregului ru. Este egal, de regul, cu
6/10 din viteza maxim, depinznd de adncimea relativ a rului.

40

Fig. 14. Izotahele albiei acoperite cu gheat



Fig. 15. Izotahele albiei libere

Graficul repartizrii vitezelor (izotahelor) se obtine prin cunoasterea vitezelor n punctele standard.
Pe o albie normal de ru, izotahele sunt deschise la suprafat (fig. 15); rareori, cele ale vitezelor maxime,
pot fi nchise (fig. 16). n conditiile existentei podului de gheat, izotahele capt aspectul unor linii
nchise, axa dinamic a cursului fiind situat spre centrul curentului sau este usor deplasat spre regiunea
cu rugozitate mai mic. In cadrul meandrelor vitezele cele mai mari se gsesc n dreptul malului concav.
In sectoarele rectilinii urmeaz mijlocul albiei n functie de adncime si ltime.

2. Curenii din ruri
n natur este foarte greu de sesizat un traseu perfect rectiliniu. Toate cursurile de ap prezint
curburi mai ample sau mai mici, cunoscute sub denumirea generic de meandre. Orice meandr prezint o
adncire mai mare n dreptul malului concav si o zon cu adncimi mici, unde predomin acumularea, n
malul concav.
Aparitia malurilor concave adnci si a celor usor adncite, se datoreaz unor cauze diverse: forta de
gravitatie, forta Coriolis, forta centrifug. Cea mai important dintre ele, mai ales n cadrul meandrelor,
este forta centrifug a crei valoare se poate determina cu ajutorul formulei:

unde:
m = masa apei;
V = viteza;
R = raza de curbur a concavittii.
Aceast fort determin o ridicare a oglinzii apei spre malul concav, sub un unghi u, cu o anumit
nltime (H), care poate fi determinat cu ajutorul vitezei curentului, a razei de curbur a rului (R), a
acceleratiei gravitationale (g) si a ltimii rului (B) (fig. 17).
41
Fig. 16. Profil transversal cu izotahe

ntr-un curs natural de ap i-au nastere curenti interiori foarte complecsi: un curent superficial,
convergent, n form de pan ce coboar spre talveg; un curent de fund, divergent, n form de evantai, ce
se abate treptat de la directia convergent a curentului de la talveg spre maluri.
Datorita vitezei mai mari a masei de ap din zona central a unui ru se formeaz curentul
superficial convergent care atrage dup sine apa de la margini, formnd spre suprafat o coam mai
ridicat (fig. 19). Curentul superficial convergent provoac formarea unor curenti circulari care, n
sectoarele rectilinii ale rurilor, n sectiune transversal, se separ n dou circuite ce converg spre
suprafat si diverg n adncime (fig. 18,20). Prin actiunea curentului de fund, materialul erodat, att din
albie, ct si din malul concav, este depus n sectorul reniei.
Datorit miscrii de atractie a apei, curentii circulari se manifest, de-a lungul rului, sub forma unor
curenti elicoidali longitudinali, divergenti spre profunzime, usor vizibili n portiunile rectilinii ale albiilor
(Fig.21). n cadrul meandrelor, acolo unde talvegul se apropie de malul concav, se produce o afluent
unilateral, iar cele dou inele circulare, formate n sectorul rectiliniu al cursului, se transform ntr-o
miscare circular unilateral (fig.22). n acest sector, particulele de ap din imediata apropiere a malului,
ntmpinnd rezistenta materialelor din care este compus, se abat de la directia lor initial deplasndu-se
de-a lungul curburii malului concav (23).


Fig. 17 Nivelul apei la malul concav: R-raza de curbur a concavittii; H -
nltimea apei la malul concav

Fig.18. Principalii curenti din cadrul albiilor
42

Curentul de lng mal este presat de curentul nvecinat ce se misc rectiliniu, se izbeste de mal si
este reflectat ndreptndu-se n directia malului opus. Curentii respinsi, astfel rezultati, din cauza vitezei
reduse, nu vor mai putea nvinge presiunea celorlalti si vor fi novoiti s coboare la fund, determinnd
aparitia circulatiei de adncime ndreptat de la mal spre profunzime si spre malul opus.


Fig. 19. Profil transversal si imaginea n plan a curentului superficial convergent
Fig. 20. Curentii albiilor rectilinii: a-la suprafat; b-la fund; c-sectiune transversal;
1-directii de curgere

Fig. 21 Curenti elicoidali longitudinali

Fig.22. Curentii meandrelor
43

Fig. 23 Efectul turbionar al curentilor din meandre

n profil transversal curentii vor avea viteze maxime lng malul concav, reduse pe fund si minime
n regiunea malului convex. Prin coborrea lor n dreptul malului concav, curentii l vor eroda si vor
antrena aluviunile spre malul convex unde le vor depune datorit vitezei reduse.
La revrsri, directia general a curentilor caut s se conformeze directiei vii rului si nu
sinuozittii albiei minore. Se formeaz astfel dou cursuri de ap: superior, ce urmeaz directia vii;
inferior, pe directia albiei minore. Se pune n evident existenta unor zone de amestec turbulent n
regiunea de tranzitie dintre albia minor si cea major, caracterizate prin formarea de turbioane cu axa
vertical care realizeaz un transfer cantitativ de miscare ntre albii. n urma acestui transfer cantitativ de
miscare ntre albia minor si cea major, produs prin aceste turbioane, vitezele si debitele corespunztoare
primei, se reduc, iar celei corespunztoare celei de-a doua, cresc.

3. Nivelul rurilor
Prin nivelul apei rurilor se ntelege cota oricrui punct situat pe suprafata liber a apei, la un
moment dat. Planul orizontal de referint poate fi considerat nivelul mrii sau un plan relativ. Planul fix
este socotit ca fiind orizontala care intersecteaz partea inferioar a mirei. Limita inferioar are valoarea
zero si poart numele de planul "0" al mirei. Nivelul apei din punctele retelei hidrometrice este dat de cota
suprafetei libere din profilul transversal, adic de mrimea verticalei n momentul msurrii.
n acest caz nu trebuie s se confunde termenii de nivel si adncime deoarece sunt notiuni diferite.
Adncimea se raporteaz la configuratia albiei astfel nct pentru acelasi nivel, n profil transversal, se
obtin valori variabile pentru adncimi. Deoarece cotele nivelurilor se pot schimba cu timpul, datorit
proceselor de eroziune sau acumulare din albia minor, se recomand ca nivelurile apelor citite pe mir s
fie corelate cu "0" al graficului. Acesta din urm se stabileste pentru fiecare post hidrometric, la nfiintarea
lui si trebuie s rmn neschimbat pe tot parcursul perioadei de activitate. Cota "zero a graficului" se
fixeaz, de regul, cu 0,5m mai jos dect nivelul cel mai sczut al apelor. La albiile de ru, care sunt
supuse unei intense eroziuni, "zero al graficului" se stabileste cu 1-2m sub punctul cel mai adnc al albiei
minore. La rurile de cmpie, unde predomin acumularea, "zero al graficului" se poate lua pe linia
talvegului sau mai jos.

44

Fig.24 Modalitti de msurare a nivelului apei cu mira gradat n form de E

Pentru transporturile fluviale, citirea nivelurilor se face prin ntrebuintarea unui "0" al navigatiei,
care reprezint nivelul minim de navigatie pe ru.
Cea mai veche constructie pentru determinarea nivelurilor este reprezentat de NILOMETRUL
Roda de la Cairo, utilizat pentru nregistrarea amplitudinii revrsrilor Nilului. A furnizat serii temporare
de date, inegale ca lungime, ale scurgerii fluviului si precipitatiilor de pe nltimile etiopiene.

a. Construcii pentru msurarea nivelurilor
Pentru msurarea nivelurilor se utilizeaz mira hidrometric. Aceasta este o rigl care indic nivelul
suprafetei apei unui ru, lac, canal, balt etc.
Pentru a instala mira hidrometric este necesar ca sectorul de ru s fie rectiliniu pe cel putin 100 m,
s nu prezinte rupturi de pant, malurile s fie consolidate si albia s fie stabil n timpul viiturilor. Mira
trebuie s fie perfect vertical si fixat pe culeea unui pod, pe unul sau mai multi piloti din albie etc.
n functie de particularittile locale ale rului si de scopul urmrit, se folosesc mai multe tipuri de
mire.
Mira hidrometric este format din mai multe plci de aluminiu, cu lungimi de 0,5-1 m fiecare,
divizate din 2 n 2 cm, n asa fel nct fiecare decimetru s formeze n alternant litera E (fig. 24). Plcile
se amplaseaz n pozitie vertical, pe unul sau mai multi piloti, n functie de configuratia albiei. Pilotii
amplasati trebuie s aib o stabilitate maxim, pentru a nu fi dislocati n timpul viiturilor si s permit
citirea nivelurilor pe ntregul ecart de variatie multianual.
Partea inferioar a mirei este fixat, cu punctul "0 mir" n sectorul cel mai jos al fundului de albie
deoarece trebuie citite si cele mai coborte niveluri posibile.

Fig.25 Numerotarea pilotilor
45

Tinnd cont de configuratia albiei, mirele fixe trebuie instalate pe un singur sau pe mai multi piloti n
cazul n care malul prezint o pant redus (fig.25). Se impun precautii la instalare, fiind necesare nivela
sau teodolitul, pentru ca mirele de pe pilotii succesivi s fie aliniate n asa fel nct s nu se suprapun sau
s nu rmn distante ntre capetele lor. Pe pilotul situat la cota cea mai joas, mira se introduce n pmnt
cu 30-50 cm fat de cel mai cobort nivel, iar pe primul pilot, situat la cota cea mai ridicat, mira trebuie
s se termine cu cca.50 cm mai sus fat de cel mai ridicat nivel nregistrat n perioada observatiilor.

Fig. 26 Mir hidromelric instalat pe o constructie hidrotehnic existent si pe
pilot izolat



Fig.27 Mir pe piloti n scar
46

Fig.28 Mir pe zidrie n stnc si nclinat

La partea superioar, mira se marcheaz cu vopsea, printr-o linie orizontal, cu urmtoarele
indicative:
- cota de atentie (CA), cu linie albastr; semnific preavizarea unei viituri mari cu pericolul
producerii inundatiilor;
- cota de inundatie (CI), cu linie rosie; mai sus cu 0,5m arat cota la care, practic, ncepe procesul
inundrii albiei majore, a unui teren sau a unui obiectiv protejat;
- cota de pericol (CP), cu linie galben; de regul cu 0,5m mai sus ca cea anterioar, avertizeaz
asupra actiunilor de evacuare a unittilor industriale, case sau grajduri de vite, pentru a se evita pierderile
de vieti omenesti sau de bunuri materiale (Savin, 1996; Diaconii et al., 1997; Zvoianu, 1999).
Limnigraful reprezint instrumentul care nregistreaz grafic toate variatiile verticale ale suprafetei
apei din cadrul unui ru sau lac.

Fig.224 Schema de functionare a unui limnigraf
Fig. 30 Amplasarea corect a mirei n cazul colmatrii laterale


47

Fig. 31 Instalarea corect a mirei n cazul existentei unui pod de gheat
Fig.32 Citirea corect a mirei se face de la distant mic


b. Prelucrarea i reprezentarea grafic a nivelurilor

Dup citirea nivelurilor se calculeaz valoarea acestora fat de cota "0" grafic si se determin, prin
metoda aritmetic, valorile medii zilnice; cu aceste date se calculeaz mediile lunare si apoi cele anuale; se
extrag totodat si valorile caracteristice: maxime si minime lunare si anuale la care se trec si datele
producerii.

Fig. 33 Hidrograful nivelurilor zilnice
48

Fig. 34 Graficul de frecvent si durata nivelurilor

Reprezentarea grafic, n ordine cronologic, a nivelurilor msurate la un post hidrometric, pe un
interval de timp dat, constituie un hidrograf al nivelurilor sau o hidrogram (fig.33). La un limnigraf,
graficul se execut automat pentru o zi sau o sptmn.
Analiza hidrografului anual scoate n evident regimul nivelurilor. n conditiile Romniei, aparitia
viiturilor pe ruri este posibil n orice moment al anului, numai c frecventa lor de aparitie variaz spatial
si n timp, cu cea mai mare pondere vara.
Pentru a afla de cte ori un nivel sau o mrime dat poate aprea n decursul unei perioade de timp,
se folosesc graficele de durat si frecvent (fig. 34). Cnd graficul se ntocmeste pentru o perioad mai
ndelungat se folosesc clase de valori cu intervale de nivel egale. Reprezentarea grafic a nltimii
nivelurilor, n functie de numrul cazurilor sau de valorile zilnice, permite obtinerea unui grafic care arat
frecventa absolut sau relativ de aparitie a unui anumit nivel (fig. 35). Prin cumularea valorilor, de la cele
mai mari spre cele mici si reprezentarea acestora n functie de numrul zilelor, se obtine graficul de durat
care arat perioada de timp n care un anumit nivel a fost depsit.

c. Hidrogradul
Este egal cu a zecea parte din diferenta nivelului minim si maxim nregistrat n locul msurtorii.
Valoarea lui se exprim n centimetri.
Nivelul maxim (Hmax) al apelor reprezint nivelul cu cea mai mare valoare nregistrat la postul
hidrografic respectiv, pe toat perioada de observatie.
Nivelul minim (Hmin) este nivelul cu cea mai mic valoare nregistrat la postul hidrografic
respectiv, pe toat perioada de observatii.
Nivelul apei la zi (Hzi) reprezint nivelul sau cota rului, transmis n ziua respectiv prin radio,
telefon sau alte mijloace.

Fig. 35. Corelatia Hmax=f(L) si izoliniile nivelurilor maxime ale viiturii Dunrii
49
din anul 1897

Valoarea hidrogradului (Hgr) se determin cu ajutorul formulei:

Pentru a determina numrul hidrogradelor (Nr.Hgr) la fiecare post hidrometric se efectueaz un
raport ntre diferenta apei la zi (Hzi), nivelul minim (Hmin) si valoarea unui hidrograd (Hgr):

Dup obtinerea numrului de hidrograde pentru toate posturile hidrometrice de pe cursul unui ru se
ntocmeste harta cu hidrograde. Numrul de hidrograde se carteaz, pe fiecare sector de ru, prin
intermediul metodelor cartogramelor sau metoda graficelor circulare.
Pe baza hidrogradelor se poate face si o anumit apreciere a nivelurilor:
- ntre 1-3 hidrograde sunt ape mici si medii;
- ntre 4-7 hidrograde sunt ape mari;
- ntre 8-10 hidrograde sunt ape de inundatie.

d. Tipurile de niveluri
Nivelurile medii zilnice rezult din mediile aritmetice a nivelurilor citite pe mire sau pe limnigrafe n
ziua respectiv. Rezult din media valorilor citite la orele 07 si 17.
Nivelurile caracteristice lunare si anuale reprezint media aritmetic a nivelurilor zilnice dintr-o
lun.
Nivelurile maxime si minime lunare se extrag din valorile instantanee ale unei luni si nu din sirul de
valori medii zilnice.
Nivelul mediu anual rezult din media aritmetic a celor 12 valori medii lunare.
Nivelul maxim si nivelul minim anual se alege din valorile cele mai mari sau cele mai mici ale
nivelului din cursul unui an.

e. Msurarea adncimilor
Adncimea apei, ntr-un punct dat, reprezint distanta vertical, de la suprafata apei pn la fund, a
unui ru, lac sau mare. Adncimea apei este un foarte bun indicator pentru aprecierea morfologiei
fundului. Cnd se ntreprind mai multe msurtori se pot ntocmi curbe batimetrice pe un tronson sau pe
ntregul curs de ap.
Msurtorile transversale, pe cursul unei ape, sunt efectuate cu scopul determinrii suprafetei
sectiunii de curgere. In acest scop sunt folosite diferite mijloace, n functie de mrimea adncimilor si
ltimea cursului de ap.
Tija hidrometric este o teava cu diametrul de 2-3 cm, dotat cu gradatii din cm n cm, fiind folosit
pentru msurare n rurile mici, care nu depsesc 3-4m adncime si viteze ce nu depsesc 1,5 m/s;
msurtorile se iac direct n albie, de pe o ambarcatiune, o punte sau de pe un crucior cu cablu. Tija
hidrometric gradat dispune, la partea inferioar, de o plcut de 10* 10 cm, pentru a se aseza perfect pe
fundul rului.
Citirea se face n conditiile cnd tija este perfect vertical. n conditiile existentei valurilor se face o
citire la creasta valului, una la baza lui si apoi se afl media. Tija dispune de un singur segment cu 1,5m
lungime sau de mai multe, utilizate, n cazul apelor mai adnci.

4. Debitul rurilor

10. A. Debilul lichid
Prin debitul de ap al unui ru (Q) se ntelege cantitatea de ap care se scurge prin sectiunea activ n
50
decursul unei unitti de timp. El se exprim n litri sau m3 si este asociat cu unittile de timp s (secund),
minut, or, zi etc. Uzual se folosesc m3/s sau l/s.
Debitul mediu specific (debitul pe unitate de suprafat) (q) se exprim n l/s/km2 sau m3/s/km2 si
este raportul dintre debitul de ap (Q) si suprafata bazinului hidrografic (F sau Sb) (fig. 36):


Prin raportarea debitului scurs (Q) ntr-un interval de timp dat (T) (zi, lun, an) la suprafata bazinului
(F sau Sb), sau o suprafat dat, se obtine nltimea stratului de ap scurs (hmm) de pe un areal dat:


Tabel 3. Scurgerea specific la nivel mondial


Fig. 36 Determinarea scurgerii medii specifice

Cele mai importante debite ntlnite pe un curs de ap sunt:
Debitul maxim maximorum (Qmax.max) reprezint debitul cel mai mare nregistrat pn n prezent.
Poate avea si caracter catastrofal (Qcat.)-
Debitul extraordinar (Qmax.ex) reprezint debitul cel mai mare nregistrat ntr-o perioad de 30 ani
consecutivi.
Debitul maxim anual (Qmax.an) este debilul cel mai mare nregistrat n timp de un an si are o durat
de o zi n cadrul acelui an.
Debitul mediu anual (Qmed.an) este un rezultat obtinut prin media aritmetic a debitelor zilnice
dintr-un an.
Debilul normal sau debitul modul (Qo) reprezint media aritmetic a debitelor anuale pe un sir
ndelungat de ani.
51
Debilul mediu (Qmed.vara,Qmed.decada etc.) este debitul care se stabileste pentru o anumit
perioad de timp (decad, lun, anotimp).
Debitul de etiaj (Qetj.) exprim situatia debitului minim minimorum a crui valoare este mai mic
dect media debitului minim. Acest debit este considerat ca fiind debilul cu durata de 355 zile si numai 10
zile din an ar putea s produc un debit mai mic dect Qclj. Debitele specifice cu cantitatea de ap mai
mic de 1 l/s/km2 sunt considerate debite de etiaj.
Debilul minim anual (Qmin.an) reprezint debitul cu cea mai mic valoare dintr-o zi a unui an.
Debitul minim minimorum (Qmin.min) este debitul cu cea mai mic valoare, produs pn n prezent.

Fig. 37 Scurgerea medie multianual pentru teritoriul Romniei: l-q<l l/s km ; 2-
q 1-7 l/s km2; 3-q 7-30 l/s km2; 4-q>30 l/s km2,dup Diaconu, 1988

Debilul specific reprezint debitul de ap scurs pe versanti, care poate fi raportat la suprafata
bazinului hidrografic de pe care se colecteaz (fig. 37).
Cnd debitul (Q) curge continuu pe intervalul de timp (T), volumul (QT) poate fi echivalent si cu
nltimea (h) unui strat de ap uniform repartizat pe ntreaga suprafat a bazinului hidrografic.
Constanta debitului unui ru (coeficientul de torentialitale) reprezint raportul dintre debitul maxim
si cel minim nregistrat (1/933 pentru Brlad, 1/130 pentru Somesul Mic, 1/16 pentru Dunre etc).

Nr.
crt.
Rul Supraf
ata bazinului
Debitul mediu,
m3/s
Scurgerea medie mm
1 Siret 44080 190,0 134,0
2 Mures 27919 165,0 185,0
3 Olt 24300 164,0 213,0
4 Somes 15217 118,0 243.0 '.
5 Jiu 10469 86,0 259,0
6 Prut 28396 80,0 89,0
7 Arges 12681 64,0 161,0
8 Bistrita 7042 52,0 232,0
9 Ialomita 8873 38,8 117,0
10 Timis 5248 36,5 221,0
Tabel 4. Debitele medii pentru celor mai importante rauri din Romania

52
Fig. 38. Terenurile cu exces de umiditate pe teritoriul Romniei

Debitul mediu total al rurilor din Romnia este estimat la valoarea de 1150 m3/s, din care 443 m3/s
apartin bazinului Tisei, 702 m3/s bazinului Dunrii si doar 5 m3/s bazinului Mrii Negre. Din regiunea
montan, de la altitudini mai mari de 500m, provin cca.84% (955 m3/s) din scurgerea total, restul
apartinnd regiunilor de ses (6,9%) si de dealuri (Podisul Transilvaniei cca.70 m3/s, Podisul Moldovei si
Podisul Sucevei cca.30 m3/s, Cmpia Romn si Piemonturile Sudice cca.55 m3/s, Cmpia si
Piemonturile Vestice 30 m3/s) (Ujvari, 1972).
Pentru a se asigura un echilibru ntre perioadele cu excedent de umiditate si cele cu deficit, este
necesar s se realizeze o regularizare a debitelor, adic o compensare a acestora (Fig. 37, 38). Cea mai
rapid si eficient msur o reprezint constructia de lacuri de acumulare (lacurile de pe rul Olt,
L.Vidraru de pe Arges, L.Strmlorii de pe Firiza, L.Tarnita si L.Fntnele de pe Somes, L.lzvorul
Muntelui pe Bistrita, L.Vidra pe Lotru etc).


Fig. 39 Terenurile cu deficit de ap pe teritoriul Romniei

53
b. Debitul solid (aluvionar)
Aluviunile sunt materialele de natur anorganic si organic care au greutate specific mai mare
dect a apei si sunt crate de acestea din urm dintr-un loc n altul. Debitul solid reprezint ntreaga
cantitate de aluviuni transportat de apele unui ru prin sectiunea sa activ ntr-o unitate de timp. Se
exprim n g/s sau kg/s.
Transportul aluviunilor prin albia rurilor se efectueaz pe mai multe ci: rostogolire, trre, saltatie,
suspensie si solutie (fig. 40). Rostogolirea se produce pe rurile de munte sau n cadrul organismelor
torentiale. Transportul prin trre este specific cursurilor mijlocii, mai cu seam la aluviunile care au o
greutate specific egal sau mai mic dect a apei. n momentul n care miscarea turbulent devine mai
activ, aluviunile fine sunt transportate n suspensie. Transportul n solutie l realizeaz apele ncrcate cu
clorur de natriu sau alte sruri.

Fig. 40. Modalitatea de deplasare a clastelor prin transportul individual si efectele sale
asupra substratului

Aluviunile n suspensie au cea mai mare frecvent n transportul exercitat de ruri si pot reprezenta
90-98% din totalul aluvionar (fig.41). Exceptie fac doar cursurile superioare ale rurilor montane, unde
ponderea cea mai marc o au aluviunile de fund. n cadrul sectiunii active a rului, repartitia aluviunilor n
suspensie depinde de intensitatea miscrii turbulente, de, mrimea, forma si greutatea particulelor (fig.42).
De obicei, cantitatea de aluviuni, n sectiunea vie a unui ru, creste de la suprafat spre adncime si
de la maluri spre mijlocul albiei. Pentru colectarea aluviunilor se folosesc batometrele cu umplere
instantanee si batometrele cu umplere prelungit.
Pentru calculul debitului solid se folosesc datele obtinute pentru debitul lichid, precum si rezultatele
probelor analizate n laborator. Turbiditatea apei se afl conform formulei:

unde:
p = lurbiditatea unei probe (ntr-un punct) (g/m3);
P = greutatea aluviunilor din punctul de colectare (g);
A = volumul probei (cm3);
106 = coeficientul de transformare a metrilor cubi n milimetri cubi.
54
POTAMOLOGIE
Prelegerea 4

I. INUNDATIILE (viiturile)
Inundatia reprezint cresterea brusc si de scurt durat a nivelului, si implicit a debitului de ap a
unui ru, peste valoarea obisnuit. n acest caz teritoriul nvecinat este acoperit temporar sau permanent (la
scar temporal redus) cu ap. Mai este cunoscut sub numele de viitur sau revrsare (termeni
echivalenti pentru anumite valori ale nivelurilor).
n decursul timpului s-au dat mai multe definitii, n functie de cauzele si implicatiile induse de
acestea: "Inundatia este o scurgere relativ mare, care provine din precipitatii si provoac iesirea apei din
albie" (Chow, 1973); "Inundatia reprezint orice scurgere care depseste malurile unui ru" (Rostvedt et
al., 1968); "Inundatia reprezint corpul de ap care se ridic pe un teritoriu foarte rar submers" (Ward,
1975) etc.
Trei factori principali provoac aparitia inundatiilor: climatologici (precipitatii, topirea zpezii,
topirea ghetii, precipitatii si topire), partial climatologici (scurgerea fluvial si mareele, furtunile marine),
altii (cutremure, alunecri, ruperea barajelor) (Newson, 1994) (tabel 1).

Climatologici Precipitatii
Topirea zpezii
Topirea ghetii
Precipitatii + topire
Partial climatologici Scurgerea fluvial si
Furtunile marine
Altii Cutremure
Alunecri de teren
Ruperea barajelor
Tabel 1. Factorii care provoac aparitia inundatiilor

La intensificarea inundatiilor contribuie anumite conditii: cele existente n bazinul hidrografic, cele
specifice retelei hidrografice si albiei (Newson, 1994)
Totodat, cauzele care determin aparitia inundatiilor sunt naturale si accidentale.
Inundatiile naturale sunt provocate de cauze care nu depind de activitatea uman: precipitatii bogate,
topirea zpezilor si ghetii etc. Precipitatiile bogate, n anumite conditii, pot determina ridicarea nivelului
apei n doar cteva minute. Inundatiile accidentale sunt determinate de cauze antropice: amenajri n
bazinul hidrografic care pot duce la amplificarea debitelor naturale; amenajri ale albiei ce determin
strangularea sectiunii de scurgere; cutremure induse de amenajri; alunecarea brusc a versantilor n
acumulri naturale sau antropice; exploatarea, necorespunztoare a descrcrilor de ape mari din lacurile
de acumulare; declansarea unor fenomene noi prin avarierea sau ruperea constructiilor si sistemelor
hidrotehnice etc.
Cele mai multe inundatii accidentale au fost cauzate de ruperea barajelor. Cauzele care pot
determinat disparitia unui baraj sunt multiple: ncrctur solid foarte ridicat, eroziune la suprafat
cauzat de debordare, sufoziune, tasare etc. . In aceast situatie viitura se manifest mult mai pregnant
ntr-un timp scurt si distrugerile materiale sau umane sunt, de cele mai multe ori, mai mari. Cele mai
importante pagube se produc n apropierea barajului, dup care, n aval, ca urmare a diminurii puterii
curentului de ap, efectele se diminueaz. In acest caz exist trei categorii de pagube cunoscute sub
numele de: distrugere total (n apropierea barajului); distrugere partial (sectorul imediat aval celei
dinti); pagube datorate doar inundatiei (sectorul aval) (fig. 1).
55
Fig. 1 Sectoare afectate de o viitur provocat de ruperea unui baraj dup Rosu,
Crelu, 1998

Inundatiile naturale creeaz conditii specifice n peisaj. Cele mai spectaculoase inundatii sunt
provocate de depresiunile extratropicale si cicloni, deoarece ele sunt de mari dimensiuni si se pot
desfsura ntr-un interval mare de timp. Revrsrile de scurt durat, si cu intensitate redus, sunt
provocate de norii cumulus sau convectie (fig.2). Eliminarea lor constituie o interventie brutal n cadrul
echilibrului ecologic. La stadiul actual de evolutie a umanittii nu poate fi promovat ideea conservrii
conditiilor naturale de inundabilitate n actiunile de protectie a mediului. Inundatiile accidentale produc
dezechilibre ecologice foarte importante. Nici n acest caz reducerea efectelor inundatiilor accidentale, la
cele naturale, nu ar reprezenta o solutie (Rosu, Cretii, 1998). Ca urmare a diverselor cauze care determin
aparitia inundatiilor, acestea pot fi clasificate n dou mari categorii - fluviale si litorale (marine) (Smilh,
Ward, 1998).

Fig. 2 Scala spatio-temporal a fenomenelor climatologice si hidrologice
generatoare de inundatii, dup Hirschboeck, 1988

56

Fig. 3 Compaiatie pentru perioadele de retur caracteristice unor ruri situate n
climate diferite, dup Newson, 1994

Inundatiile fluviale pot fi provocate de:
-cresterea nivelului ca urmare a incapacittii albiei de a prelua ntreaga cantitate de ap; sunt
specifice sectoarelor unde interventia antropic este puternic;
-surplus de ap subteran; cel mai adesea favorizeaz cresterile ulterioare care provin din
precipitatiile ce se desfsoar n conditiile umezirii prealabile a solului;
Fig. 4 Modificarea liniei trmului ca urmare a ridicrii nivelului Oceanului
Planetar, dup Smith, Ward, 1998

-precipitatii bogate de tip torential; sunt specifice zonelor aride si semiaride;
-scurgeri bogate desfsurate pe pantele unde nu s-au instalat organisme liniare; sunt specifice
zonelor aride si semiaride;
-surplus de ap ca urmare a drenajului fluvial urban; sunt caracteristice marilor arii urbanizate unde
infiltrarea este diminuat.
Inundatiile fluviale sunt frecvente n climatele aride si semiaride, unde ploile au caracter torential. In
aceste conditii perioada de retur este foarte scurt si vrful hidrografului destul de ridicat. In climatele
moderate, de tip oceanic, sunt rare si slabe (fig.3).
Inundatiile litorale (marine) sunt caracteristice zonelor aflate la contactul cu apa mrilor si oceanelor.
In acest caz apar;
-inundatii cu ape salmastre, datorate cresterilor mareice amplificate de desfsurarea furtunilor; sunt
specifice sectoarelor estuariene si deltaice;
-inundatii cu ape srate, datorate valurilor care sparg cordoanele litorale si favorizeaz penetrarea
apelor marine n incinte nchise sau partial nchise.
Inundatiile litorale sunt din ce n ce mai frecvente deoarece nivelul general al mrii este n continu
crestere si trmul se modific continuu (fig. 4). Se impun msuri imperioase de stabilizare a trmului.
57
Cea mai important caracteristic a unei inundatii este nltimea apei n albie, care se poate ridica la
valori foarte mari pentru unele fluvii: Parana 40m la Guaira, Garonne 12 m la Agen, Trnava Mare 4m la
Medias, Dunrea 5mla Patlageanca etc.
Ca urmare a schimbrilor climatice careau avut loc n ultima perioad, numrul cazurilor de
inundatii, cu caracter catastrofal,este n continu crestere si pagubele se ridic la miliarde de dolari.
Cresterea riscului la inundatiia crescut si ca urmare a urbanizrii accentuate. n zonele cu grad redus
de urbanizare vrful hidrogramei este mai redus, comparativ cu cel al provinciilor cu grad ridicat de
populare si urbanizare. Cele mai multe cazuri se nregistreaz n zonele cu climat continental de nuant
accentuat. Perioada de producere frecvent a acestor fenomene este caracteristic zonelor cu deficit
de precipitatii si mai diminuat ncele cu umiditate uniform.
Pentru cunoasterea exact a unei viituri sunt necesare o serie de valori cantitative asupra debitelor si
volumelor de ap scurse pe albie, n cazul inundatiilor, se au n vedere dou tipuri de debite: debitele
"malurilor ncrcate" (albie plin) (cu asigurare ntre 10-20%), care au frecvente ridicate n decursul
unui an sau a unei perioade ndelungate; debitele exceptionale, care produc modificri geomorfologice
importante si conditioneaz scurgerea apei n albia major (Bravard, Petit, 2000). Din punct de vedere
geomorfologic debitul malurilor ncrcate apare ca un debit caracteristic deoarece el reprezint debitul de
la care fenomenele de sedimentare se pot produce n albia major (constituirea grindurilor si
agradarea luncii). Poate fi asemuit si cu debilul dominant, mai ales pentru fenomenele care
pun n miscare ncrctura solid. Reprezint punctul optim de eficacitate pentru modificrile
geomorfologice din cadrul albiei minore (Leopold et al., 1960; Dury, 1969), n special pentru
modelarea meandrelor (Tricart, 1977).
Aparitia unei cresteri rapide si mari a debilelor n raport cu situatia normal dintr-un ru,
este rezultanta interactiunilor dintre conditiile de alimentare si cele de scurgere. O influent
deosebit asupra (hidrografului) ca urmare a urbanizrii dimensiunii inundatiei o are si forma bazinului
hidrografic, n functie de care hidrograful are aspecte diferite. Bazinele hidrografice alungite
prezint un hidrograf atenuat, comparativ cu cele rotunjite care detin o inflexiune accentuat (fig. 5).
Dup forma hidrografului si conditiile de formare, se pot deosebi dou tipuri de viituri: simple si
compuse.
-Viiturile simple au hidrograful reprezentat printr-un singur vrf (fig. 6). Sunt clar evidentiate
perioadele de crestere si de descrestere. Pot fi brutale, lente sau foarte lente. Au o frecvent mare n
climatele cu precipitatii preponderent sub form de ploaie. n acest caz se disting (Guilcher, 1965):
Viituri mediteraneene, specifice Muntilor Cevennes, sudului Frantei, sudului Italiei, insulelor Sicilia
si Sardinia etc. Sunt caracteristice regiunilor unde intensitatea precipitatiilor poate ajunge pn la 1.000
mm/24h. In America de Nord sunt specifice rului Sacramento.
Viiturile oceanice se ivesc, cu precdere, n timpul iernii pe rurile din Franta (bazinul Senei), Marea
Britanie, dar si pe unele ruri din centrul si estul S.U.A.
Viiturile de var sunt specifice zonei temperate, mai ales Europei Centrale (inclusiv Romnia),
S.U.A. (statele Texas, Kansas, Oklahoma).
Viiturile tropicale apar n regiunile bntuite de cicloni sau tornade.
Exist o diferentiere clar ntre manifestarea apelor mari si a viiturilor (inundatiilor).
O cauz determinant n formarea viiturilor o reprezint topirea zpezilor care, n Romnia, se
produce primvara (primele manifestri apar n lunile februarie-martie). Dac pe ruri, mai ales n dreptul
meandrelor, exist zpoare, viitura poate fi mult mai intens.

58

Fig.5 Intensificarea inundatiei n functie de forma bazinului hidrografic (A) si
suprafata afectat (B), dup Smith, Ward, 1998


Fig. 6. Viituri simple (A) si compuse (B)

Fig. 7 Hidrograful viiturii din mai 1970 de pe rul Mures
59

Fig. 8 Hidrograful schematic al fazelor caracteristice ale scurgerii lichide: l-ape
mici; 2-ape mari; 3-viituri, dup Zvoianu, 1999

Viiturile din primvara anului 1970, de pe teritoriul Romniei, au cuprins, n general, nordul
Transilvaniei si Maramuresul, cu localizare deosebit n bazinele Muresului si Somesului. Geneza acestor
viituri este legat de cderea unor mari cantitti de precipitatii n zilele de 11,12,13 mai, pe un sol deja
saturat cu ap. Curba de crestere sau de concentrare a apelor pe rurile mici s-a produs n cteva ore. Pe
Somes si Mures curba a evoluat n dou-trei zile (fig. 7).
-Viiturile compuse sunt provocate de ploi succesive, de topirea zpezilor sau de suprapunerea
acestora. Hidrograful prezint mai multe vrfuri deoarece a doua sau a treia viitur apare nainte de a se
termina prima, n timp ce nivelurile acesteia erau n scdere.
Sunt specifice rurilor mari si ramificate, cu mai multi afluenti principali sau care trec prin mai
multe unitti de relief ori prin regiuni climatice diferite. Hidrograful se prezint sub forma unor dinti de
fierstru cu dou sau mai multe cresteri (Zvoianu, 1988). n Romnia, sunt frecvente n perioada apelor
mari si a viiturilor de primvar sau toamn (fig. 8). Sunt caracteristice rurilor cu bazine afectate de
averse repetate la intervale scurte, sau pe rul principal, cnd viiturile afluentilor nu ajung la colectorul
central n acelasi timp.
60

Fig. 9 Bazinul hidrografic al Gangelui si Brahmaputrei (a) si nivelul apei n
timpul inundatiei (b), dup Milliam et al., 1989

O mare parte a populatiei globului este expus frecvent viiturilor deoarece un mare numr
de oameni locuiesc n zonele joase, de-a lungul marilor fluvii, pe litoralul apropiat ele. (fig. 9).
Tabel 2 Populatia din Anglia si Tara Galilor expus riscului inundatiilor
dup Parker, 1992 citat de Smith, Ward, 1998
Inundatiile devastatoare provoac o serie de pagube materiale si pierderi de vieti omenesti,
mai ales n zonele cu grad redus de dezvoltare sau cu vi slab amenajate din punct de vedere
hidrologic (fig. 10). Revrsrile detin suprematia n ceea ce priveste cele mai mari riscuri la care
este expus omul. Fat de anii precedenti, astzi, numrul evenimentelor inundationale s-a mrit
considerabil (fig. 11).
61

Fig. 10 Pierderile materiale si umane provocate de inundatii ntre 1925-1994 n
SUA (milioane dolari ajustate la valoarea din 1990), dup US Department of
Commerce, 1990

Pierderile provocate de inundatii pot fi directe si indirecte. Din cele directe se remarc: ruperea
grindurilor fluviale si a digurilor, inundarea albiei majore (fig. 12), pagubele fizice ale propriettilor,
costurile restaurrii complete, pierderile umane si mbolnvirile. Pierderile indirecte sunt: ntreruperea
traficului si activittilor economice, reducerea puterii de consum n cadrul comunittii, cresterea
vulnerabilittii sinistratilor, migrarea si reducerea ncrederii fat de zona afectat. n timpul
inundatiilor, mai ales n trile unde acestea sunt foarte' frecvente, costurile unor produse de strict
necesitate cresc cu procente de pn la 50% . Mrimea pagubelor depinde de: gradul de dezvoltare
socio-economic; densitatea populatiei n teritoriul afectat; caracteristicile undelor de viitur (debite,
niveluri, volume, durat, vitez de deplasare, nltimea coloanei de ap, lungimea si grosimea stratului
de depuneri ele.) (Rosu, Cretu, 1998).


Fig. 11 Media numrului de dezastre produse n lume pn n anul 1980,
dup Wijkman, Timberlake, 1984

62
Prevenirea viiturilor este o actiune complex si de mare important. Trebuie s aib n vedere un
ansamblu de msuri care ncep de la versant (locul de formare a scurgerii superficiale), pn la albie
(n profil longitudinal). Asezrile umane si activittile social-economice trebuie s fie ferite de
inundatii prin calcularea probabilittii de desfsurare a fenomenelor. Se tine cont de probabilitatea
anual care poate fi ridicat pentru zonele joase si redus pentru cele nalte (fig. 13). n cazul n care
nu sunt conditii de amplasare a asezrilor de-a lungul rurilor sau pe trmul mrii se pot nlta
platforme care s apere de inundatii noile constructiile aprute n zon. Cele mai multe amenajri
apartin trilor puternic dezvoltate deoarece costurile unor astfel de activitti sunt foarte costisitoare.


Fig. 12 Albia major la debite normale (jos) si viituri (sus)

Fig.13 Delimitarea zonelor posibil inundabile la diferite valori ale debitelor,
dup Smith, Ward, 1998


III. Regimul hidrologic al rurilor
Hidrografia zonelor climatice este rezultatul mbinrii factorilor genetici ai scurgerii lichide
(temperatura, precipitatiile, evapotranspiratia), a raportului dintre acestia si conditiile geologice
(tectonica, litologia, evolutia paleogeografic), precum si configuratia reliefului (munti, podisuri,
cmpii). Cea mai ridicat densitate a retelei hidrologice se dezvolt n zonele ecuatorial si tropical
63
umed; media se dezvolt n zonele temperate cu influent oceanic si musonic dar si zona subpolar;
cele mai mici valori sunt n zonele aride reci si calde (Gstescu, 1998).
Temperatura cunoaste o foarte bun zonalitate si etajare. Scderea temperaturii medii anuale
de la ecuator la poli nu cunoaste acelasi gradient termic deoarece izoterma medie de 0
0
C urmreste
paralela de 69
0
n emisfera sudic si pe cea de 40-55
0
n cea nordic. Mersul izotermelor medii anuale
demonstreaz clar diferentierea temperaturilor pe care le detin continentele si oceanele.
Amplitudinea temperaturilor medii anuale este de 5
0
C n zona intertropical, de cca.15-60
0
C n
emisfera sudic si 40-50
0
C n cea nordic.
Fatadele occidentale ale continentelor primesc continuu aer umezit n timp ce sectoarele
centrale ale uscaturilor sunt seci. n regiunile foarte nalte, la latitudini mari, temperaturile coborte fac
ca precipitatiile sub form solid, chiar dac sunt reduse, permit pstrarea stratului de zpad de la un
an la altul. La latitudini mijlocii cu altitudini mici, cea mai mare pondere o au precipitatiile lichide.
Evaporatia este foarte ridicat n zona cald. Precipitatiile din sectoarele nisipoase ale zonei calde pot
atinge si valori de 50 mm.
Precipitaiile prezint contraste foarte mari de la o zon climatic la alta. Cele mai importante
cantitti de precipitatii cad n zona ecuatorial si sectorul sud-estic al Asiei: de la 1.500-2.000 mm
pn la 8.000-12.000 mm. n regiunile polare precipitatiile scad la valori <100 mm.
n raport cu pozitia latitudinal si cu conditiile locale se deosebesc 6 tipuri de regimuri
pluviometrice (Viers, 1968):
a.Regimul ecuatorial prezint ploi convective constante cu valori de peste 1.500-2.000 mm. Se
remarc dou maxime, la interval de 6 luni, generate de trecerea Soarelui la zenit.
b.Regimul tropical occidental cu secete mari iarna si ploi vara n timpul musonilor sau cnd se
manifest ploile instabile ale zonei convergentei intertropicale.
c.Regimul tropical oriental prezint alternante ale vnturilor si ploilor aduse de ciclonii
tropicali si timpul toamnei.
d.Regimul mediteraneean cu ploi de front polar pe timp de iarn si secete vara.
e.Regimul temperat continental cu precipitatii frontale, relativ rare iarna, precipitatii bogate
vara amplificate de convectia termic n conditiile unei instabilitti ale aerului.
f.Regimul temperat oceanic cu manifestare pe sectoarele occidentale ale continentelor, cu ploi
de front polar si precipitatii mai slabe vara.
Factorii orografici i morfologici au repercursiuni asupra factorilor climatici.
Altitudinea determin modificarea precipitatiilor de la cele lichide la cele solide. Limita
zpezilor permanente se schimb de la ecuator la poli: 5.000m la ecuator, 3.000m lat. de 45
0
si 0m la
cei doi poli. Precipitatiile cresc odat cu altitudinea pn la o anumit limit dup care ncep s scad.
La latitudinea Romniei precipitatiile cresc cu 50-100 mm/100m altitudine.
Masivitatea si orientarea reliefului pot determina o crestere a precipitatiilor pe versantul expus
si o scdere a acestora pe versantul expus. Pe versantii vestici ai Carpatilor, precipitatiile sunt mai mari
dect pe cei estici.
Factorii litologici influenteaz scurgerea prin coeficientul de infiltrare si alimentare a apelor
subterane. La pante mici si infiltrare ridicat scurgerea de suprafat este redus.
Factorii biogeografici se impun prin gradul de acoperire cu vegetatie. Suprafetele acoperite cu
vegetatie prezint o scurgere uniform si constant.