Sunteți pe pagina 1din 32

PUBLICAŢIE SĂPTĂMÂNALĂ

5,90 LEI 1 19,90 MDL

iti4N4STIRI

ORTODOX&

DESCOPERĂ LOCURILE SFINTE

NR.24- CETĂTUIA

'

MĂNĂSTIRI ORTODOXE

Apariţie săptămânală

EDITURA: De AGOSTINI HELLAS SRL ADRESĂ: Vouliagmenis 44-46, 166 73 Atena EDITOR: Petros Kapnistos MANAGER ECONOMIC: Fotis Fotiou MANAGER DE REDACŢIE ŞI PRODUCŢIE: Virginia Koutroubas GROUP PRODUCT MANAGER: Meropi Papadaki BUSINESS DEVELOPMENT MANAGER: Dimitris Pasakalidis COORDONATOR DE PRODUCŢIE: Carolina Poulidou SENIOR EDITOR: Tania Skandalaki JUNIOR EDITOR: Maria Papadimitriou MANAGER DISTRIBUŢIE: Evi Boza CONTROLLER DISTRIBUŢIE: Yiannis Vougioukas SENIOR COORDONATOR LOGISTICĂ: Antonis Lioumis

PROLOG

Mănăstirea de pe deal

ISTORIE

Ca o cetate, simplă şi austeră Cetăţuia- mănăstire închinată Patriarhiei de Ierusalim Refugiul domnilor moldoveni între zidurile Cetăţuii Cetăţuia ruinată şi restaurată

SFINŢI ŞI MINUNI

Sfântul Ierarh Dosoftei- cărturarul care poposea la Cetăţuia Copia minunatei Prodromiţa, la Mănăstirea Cetăţuia Moaştele Sfântului Arsenie Capadocianul la Cetăţuia

TEZAUR

Colecţia de obiecte bisericeşti din muzeul mănăstiri

GHID

Incinta Hlincea- metocul Cetăţuii

INFLUENŢE

Cetăţuia- izvor de cultură grecească şi românească

VIAŢA MONAHALĂAZI

Rugăciune şi viticultură la Cetăţuia

CUVINTE ÎNŢELEPTE

A fi şi a avea

.

3

© 2010, De Agostini Hellas Ltd.

Fotografti: Pagina 3-6: Arhiva Le VartY Line; 7: Arhiva Le VartY Line (sus,

mijloc), ilustraţie Nane Crasnean (jos); 8: Arhiva Le VartY Line; 9: Arhiva

Le VartY Line (sus, mijloc dreapta), Colecţii Speciale, Biblioteca Judeţeană

V.A.Urechia, Galaţi (jos); 10: Arhiva Mănăstirii Putna; 11: Arhiva Mănăstirii

4 Putna (stânga, sus), Arhiva Le VartY Line (dreapta, sus şi jos); 12: Nane

Crasnean (sus), Arhiva Le VartY Line; 13: Arhiva Le VartY Line; 14- 15:

Arhiva personală George Crasnean; 15 (box): Părintele ierodiacon Matei

6 Prodromitul; 16: Arhiva Le VartY Line (sus), Arhiva personală George

.8

1 O

12

Crasnean (jos); 17: Arhiva personală George Crasnean; 18-23: Arhiva Le Var!

Y Line; 24: Arhiva Mănăstirii Putna (sus), Arhiva personală George Crasnean

(jos); 25: Arhiva Le VartY Line (sus), Arhiva Mănăstririi Putna; 26: Arhiva Le

VartY Line; 27: Arhiva Le VartY Line (sus), Cristian Jeckel (jos); 28: Arhiva

Le VartY Line; 29: Arhiva Le VartY Line (sus şi jos), Arhiva Mănăstirii Putna

(harta); 30: Arhiva Mănăstirii Putna; 31: Arhiva Le Vart Y Line.

Coperta: Arhiva Mănăstirii Putna.

ISSN: 1792-1732

14

16

SERVICII EDITORIALE OFERITE DE: LE VARTY LINE SRL. CU

AJUTORUL SFINTEI MANĂSTIRI CETĂŢUIA.

CONSULTANT: Cristi Curte

DTP: LE VARTY LINE SRL

TIPĂRIRE ŞI LEGARE: G. CANALE & C

DIRECTOR TIPOGRAFIE: GIUSEPPE CANALE

18

IMPORTATOR-DISTRIBUITOR: Media Service Zawada S.R.L.

Country Manager: Mariana Mihălţan

Marketing Manager: Adina Bojică

Redactor: Gabriela Muntean

22 Distribution Manager: Dan Iordache

24

ADRESA: Str. Louis Pasteur, Nr. 38, Et. 1,

sect. 5, Bucureşti, România

Preţul revistelor Preţul primului număr: 2,90 lei/9,90 MDL

26 Preţul începând cu cel de al doilea număr: 5,90 lei/19,90 MDL

28

30

Drepturile tuturor ilustraţiilor şi ale textelor se află sub copyright. Este interzisă

reproducerea, stocarea. transmiterea sau utilizarea comercială a materialelor1 sub

oricefonnă,fără acordul scris al editorului.

Editorul îşi propune publicarea a 100 ck numere in cadrul acestei colecţii. Editorul îşi

rezervă dreptul de a intrerupe sau prelungi publicarea colecţiei, dacă este necesar.

PENTRU COPil

Crucea- simbolul creştinismului

.

.

31

Nu rataţi bibliorafturile speciale în care puteţi colecţiona seria MĂNĂSTIRI ORTODOXE.

Bibliorafturile sunt disponibile la chioşcurile de ziare la preţul de 9,99 Lei/45 MDL. DeAgostini va anunţa datele de publicare a bibliorafturilor în seria de reviste.

Pentru orice informaţie, lămurire sau comenzi de numere apărute anterior sunaţi-ne la tel.;

România: (021) 40 10 888 Moldova: (022) 93 07 42

Pe lângă preţnl revistelor comadate va trebui să achitaţi ramburs şi contravaloarea taxelor poştale.

Orar de serviciu :

Luni-Vmeri, 10:00-18:00

Vizitaţi site-ul nostru la adresa

www.deagostini.ro

e-mail: info@deagostini.ro

Mănăstirea de pe deal

De ori unde te-a i afla în laşi, se văd pe o coli nă, u nd eva, depa rte, două turle de

biserică. Străinul află de la orice loca lnic că acolo este Cetăţu ia, mănăstirea

Duca-Vod ă, ca re cân dva a fo st şi cetate de

lui

refugiu din fa ţa primej diil or.

V
V

zitatorul în vechea capitală a Moldovei îşi limitează, de obicei, aria de vizitare la centrul oraşului: Mănăs­

sale, zgomotul armelor s-a auzit de mai multe ori. Între zi­ durile ei, domni fugăriţi de propriile armate răsculate, sau de invadatori străini, şi-au găsit adăpost sigur în casa dom­ nească, ridicată tot de Gheorghe Duca. Când însă armele au stat în teacă, Cetăţuia a fo st un cen­ tru de cultură promovată de mari cărturari din Biserică. La Cetăţuia au locuit în secolul al XVII-lea doi mari ierarhi ai Ortodoxiei, cu acelaşi nume şi aceleaşi preocupări: grecul Dosithei, patriarhul Ierusalimului şi moldoveanul Dosoftei, Mitropolitul Moldovei. Primul a făcut din Cetăţuia, cu aj u­ torul domnilor moldoveni, singurul loc la aceavreme unde se putea tipări carte de teologie în limba greacă. Al doilea a gândit şi scris la Cetăţuia pagini de literatură şi cult în limba română, primele de acest fel pe pământul moldav. Tot la Cetăţuia au urcat, mai târziu, la începutul secolu­ lui al XX-lea, regii României şi universitari din ţară şi din străinătate, pentru a admira de pe înălţimea de lângă Iaşi, primul zbor cu avionul în Moldova, efectuat de Aurel Vlai­ cu. Dincolo însă de lucrurile extraordinare întâmplate între zidurile Cetăţuii, cel mai statornic lucru a fo st rugăciunea monahilor, care n-a încetat să se audă în biserica de pe deal timp de peste 300 de ani

tirea Trei Ierarhi, Catedrala Mitropolitană, Palatul Culturii, Casa Dosoftei, Mănăstirea Golia. Dacă însă va evada din acest spaţiu restrâns, va descoperi locuri frumoa­ se şi pline de istorie şi pe la marginea oraşului. La sud, de pildă, Iaşiul e străjuit de Colina Cetăţuia, pe care veghează de mai bine de 300 de ani mănăstirea cu acelaşi nume. Dru­ mul până la Cetăţuia, din centrul Iaşiului, nu durează mai mult de o jumătate de oră într-o zi cu trafic intens. După ce se părăseşte ieşirea spre Vaslui, prin Cartierul Frumoasa, se ajunge la poalele dealului. Drumul începe să urce prin pădu­ re în serpentine largi şi, după câteva curbe, pădurea rămâne în urmă, făcând loc viilor şi terenurilor agricole, care aco­ peră dealul. Se aj unge repede în vârf, în faţa unui turn înalt cu stema Moldovei pe el. Ziduri groase şi înalte pornesc din turn şi delimitează ceea ce odată a fo st o cetate de apărare. Peste ziduri se zăresc zvelteturlele bisericii, cu toate detaliile de arhitectură abia desluşite din centrul oraşului. O intrare semicirculară pe sub turnul-clopotniţă te introduce într-un loc minunat. O linişte adâncă te cuprinde dincolo de ziduri. Clădirile vechi, dar bine întreţinute, sunt pe margine, aproa­ pe de ziduri, iar în centru, răsare cu un aer elegant şi nobil biserica. Din loc în loc, arbori de tuia, ca nişte lumânări verzi imită mişcarea spre înăţimi a tur­ lelor bisericii. Aleile pavate şi flancate de gard viu, tuns în fo rmă paralelip i­ pedică, desenează pe verdele pajiştii o geometrie �are te conduce spre centru, locul cel mai important: biserica. Ctitorul, domnul Gheorghe Duca, fusese impresionat de biserica Trei Ie­ rarhi, ridicată în oraş de Vasile Lupu. A vrut să facă una la fel pe deal. Arhitecţii au respectat planurile şi liniile genera­ le de la Trei Ierarhi, dar au construit Cetăţuia cu faţade mai simple, rezul­ tând un edificiu mai sobru, dar nu mai puţin elegant şi frumos. Atmosfera de la Cetăţuia nu a fo st totdeauna una de pace şi rugăciune. Prin secolele XVII-XVIII, la porţile

Dreapta : Replica Ducăi-Vodă depe dealul

Cetăţuii la ctitoria lui Vasile Lupu de la

Sfinţii TreiIerarhi, din oraş.

: Replica Ducăi-Vodă depe dealul Cetăţuii la ctitoria lui Vasile Lupu de la Sfinţii TreiIerarhi, din

3

11.1

-

a::

o

1-

"'

-

4

Ca o cetate, simplă şi austeră

Ctitoru l Măn ăstirii Cetăţ u i a, dom nul Gheorg he Du ca, a vrut să fa că pe dea l ceea ce

Va sile Lupu făcuse în oraş la Trei Iera rhi: o mănăstire cu biserică sc u l ptată în piatră ca o

dom niei sa le. Da r vremurile erau mai in sta bile decât fuseseră cu 30 de ani iar em blema în piatră avea să se disti ngă prin simpl itate şi a usteritate.

emblemă a mai înai nte,

P rin 1660, dealul de la sud de Iaşi, cunoscut cu nu­

mele de Cetăţuia, era acoperit de vii şi din loc în

loc, câteva crame colectau în

iobagul şi 1-ar fi găsit pe acesta domn în sfatul ţării, împăr­ ţind dreptatea. Turcul i-ar fi cerut fostului iobag să se întoar­ că pe moşia de unde fugise, iar de nu, să plătească " dajdia " pe ultimii ani şi în plus preţul răscumpărării din iobăgie. Duca-Vodă i-ar fi răspuns: " Mergi în Rumelia, dar eu nu voi merge " , şi după ce l-a ospătat ca pe un fo st stăpân, i-a plătit toată datoria. Dincolo de legendă, documentele din epocă vorbesc despre ascensiunea impresionantă a lui Gheorghe Duca. Din ucenic la abagerie, a ajuns, nu se ştie prin ce împrejurări, slujitor în casa viitorului domn Vasile Lupu. În timpul domniei acestuia ( 1634- 1653), Gheorghe Duca a fost avansat până la dregătoria de mare cămăraş, adică ad­ ministrator al averii personale a dom­

nului. În timpul lui Ştefăniţă Lupu ( 15 59- 16 61) a aj uns vistiernic secund,

iar sub Eustratie Dabija (1661-1665) a îndeplinit fu ncţia de postelnic. S-a căsătorit cu fiica vitregă a domnului, Anastasia, şi a fost avansat la dregătoria de mare vistiernic. În aceste funcţii, a avut grijă să-şi fa că o mare avere, care, la timpul potrivit, l-a ajutat să obţină tronul. După moartea lui Dabija Vodă, cu ajutorul Ecaterinei Dafina, văduva domnului şi soacra

sa, Gheorghe Duca a obţinut sprijinul influenţilor boieri Cupăreşti, şi a fo st recomandat la Poartă ca să ocupe tronul Moldovei. Recomandarea era însoţită de daruri scumpe, astfel încât marele vizir Ahmed Kiupruli l-a îndepărtat pe

contracandidatul Iliaş Alexandru, şi l-a aprobat ca domn pe Gheorghe Duca. Încă de la începutul domniei, Gheorghe Duca şi-a pus în aplicare planul de a ridica pe Dealul Cetăţuii o mănăstire fo rtificată, prin cumpărarea de proprietăţi. Însă planul i-a fo st între­ rupt, pentru că a pierdut repede tronul, în mai 1666. A fost acuzat de complot împotriva sultanului, arestat şi dus la Constantinopol. Locul pe tron i-a fost ocupat de contracandidatul său, Iliaş Alexandru. Gheorghe Duca a revenit pe scaunul Moldovei în 1668, cu gândul să reînvie

pe scaunul Moldovei în 1668, cu gândul să reînvie S us : S fi n ţ

Sus: Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel,

ocrotitorii Mănăstirii Cetăţuia, într-un

mozaic recent.

fiecare toamnă boabele de struguri ce adunaseră în ele dulceaţa pământului şi lumina soarelui. Viile erau în pro­ prietatea mai multor ieşeni. Dealul îşi trăgea numele de la o veche cetate, ri­ dicată pe înălţime, de unde se observa probabil de la distanţă orice pericol care se apropia de oraş. În secolul al XVII-lea zidurile cetăţii erau proba­ bil în ruină. Gândul de a construi în vârful dealului o mănăstire fortificată a încolţit în mintea lui Gheorghe Duca încă din timpul primei sale domnii (sept. 1665-mai 1666) . În primăvara lui 1666, Duca-Vodă cumpără apro­ ximativ 15 hectare de teren pe Dealul Cetăţuia. Acestora li s-au adăugat ul- terior alte loturi, cumpărate de domn, astfel încât în 1669 era proprietarul a

circa 45 de hectare pe Cetăţuia. Gheorghe Duca a ajuns domn în 1665 pornind de jos. Era grec de neam, şi fusese iobag pe moşia unui turc în Rumelia (sudul Balcanilor) . A fu git în Moldova unde a intrat ucenic la un atelier de aba (ţesătură groasă din lână din care se fă­ ceau hainele). Legenda spune că turcul care-i fusese stăpân, deţinând un firman împărătesc ca să-şi dovedească dreptul de proprietate, ar fi venit în Moldova pentru a-şi recupera

CRODlCA Ion Neculce descrie în Letopiseţul Tării Moldovei condiţiile în care a început construirea Mănăstirii
CRODlCA
Ion Neculce descrie în Letopiseţul Tării
Moldovei condiţiile în care a început
construirea Mănăstirii Cetăţuia: "Viind
Duca-Vodă cu a doua domnie în ţară,
arătă-se la fire mai aspru decât cum
era cu domnia întâi. Şi începu a zidi
mănăstirea Cetăţuia, că era ţara plină de
oameni şi cu hrană şi cu agonisită bună."
Stânga: Gheorghe Duca, ctitorul
Cetăţuii - detaliu din tabloul votiv.

Sus: Zidul de incintă cu singurul turn de colţ rămas, pe latura de nord-est.

strălucirea epocii fostului său stăpân, Vasile Lupu. A facut-o însă printr-o politicăfiscală foarte aspră, care treptat a dus la sărăcirea populaţiei, şi a pro­ vocat un val de nemulţumiri. I-a rămas renumele de domn foarte hapsân şi necruţător cu cei care nu-şi plăteau impozitele. Această imagine nega­ tivă rămasă posterităţii este oarecum îndulcită de ctitoria sa de la Cetăţuia şi de alte câteva realizări:

construirea zidului şi turnurilor Mănăstirii Golia, reconstruirea Mănăstirii Sfântul Ioan Zlataust, ri­ dicarea unei noi catedrale mitropolitane (demo­ lată în 1833 şi pe ale cărei temelii se află actuala Catedrală mitropolitană din Iaşi). După ce a devenit proprietar pe mare parte din viile de pe dealul Cetăţuia, Duca-Vodă a pornit construcţia mănăstirii în 1669. În acelaşi an, cti­ torul a comandat pentru mănăstire două clopote, unul la Braşov şi altul la Danzig (actualul Gdansk, în nordul Poloniei). Cl opotul turnat în Polonia era numit " buciumul lui Duca-Vodă" pentru su­ netul său deosebit. În iunie 1670 erau terminate biserica, zidurile şi clădirile de incintă şi clopotni-

.P1Slln1A

Pisania scrisă în piatră a Mănăstirii Cetăţuia s-a pierdut, dar s-a păstrat o inscripţie în limba greacă pictată deasupra uşii de intrarea în pronaos, care oferă datele de identitate ale sfântului locaş: "S-a ridicat acest dumnezeiesc templu, cu hramul sfinţilor vestiţi şi pretutin­ deni lăudaţi şi înaintemergătoriiPetru şi Pavel, de iubitorul Dumnezeu şi strălucitul domnul domn, Io Duca Voevod al întregii Moldovei, spre mântuirea sufletului său, fiind patriarh al sfintei cetăţi a Ierusalimului domnul domn Dosithei şi păstorind preasfinţitul mitropolit al Moldovlahiei, domnul domn Dosoftei, în anul de la zidirea lumii 7180, iar al Întrupării 1672."

ţa, după cum se menţionează în stema ţării, sculp­ tată pe turnul clopotniţei. În 1672, inclusiv pictura bisericii era finalizată şi a fost sfinţită în acelaşi an, probabil de sărbătoarea hramului, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel (29 iunie). Întârzierea fi­ nisărilor a fost cauzată de o răscoală împotriva lui Duca-Vodă, care a cuprins în 1671 mari mase de populaţie nemulţumite de politica fiscală a dom­ nului. Acesta a fost nevoit să se refugieze din ţară, dar cu ajutorul turcilor a reuşit să-şi reocupe tro­ nul, intrat pentru două luni în posesia răsculaţilor. Arhitectul complexului de la Cetăţuia a fost Gligorie Cornescu, un nemeş (mic proprietar de pământuri) din regiunea Hotinului, vestit în epocă pentru iscusinţa sa în cioplirea pietrei. El a urmat cu fidelitate planurile bisericii de la Trei Ierarhi, dar n-a executat aceeaşi decoraţie exteri­ oară bogată. A rezultat o biserică cu o siluetă dis­ tinsă ce impresionează prin simplitate şi armonia proporţiilor.

Stânga: Clopotul supranumit "buciumul lui Duca Vodă", inscripţionat cu stema ctitorului.

CRONOLOGIE

1661)

Gheorghe Duca-Vodă începe

construcţia mănăstirii pe Dealul

Cetăţuii.

1672

Mănăstirea Cetăţuia este

sfinţită de Patriarhul Dosithei

al Ierusalimului şi Mitropolitul

Dosoftei al Moldovei şi este

închinată Patriarhiei de

Ierusalim.

1680

La cererea Patriarhului Dosithei

al Ierusalimului se instalează la

Cetăţuia o tipografie care va fi

singura tipografie grecească din

epocă.

1682

Iese din tiparniţa de la Cetăţuia

prima carte: Întâmpinarea

contra primatului papei de

Nectarie, Patriarhul Ierusali­

mului.

1693

Osemintele lui Duca-Vodă, care

murise in Polonia în 1685, sunt

reînhumate la Cetăţuia.

1694 Sunt tipărite la Cetăţuia mai

multe cărţi polemice antica­

tolice: trilogia Tomul Împăcării,

ca răspuns la o scriere catolică

despre Sfântul Duh, şi două cărţi

semnate de patriarhul Dosithei

al ierusalimului: Manual contra

lui Ioan Karyophy/1/es şi Tomul

dragostei asupra latini/ar.

1711

Dimitrie Cantemir şi familia sa se

refugiază între zidurile Cetăţuii

în timpul luptelor dintre turci şi

ruşi.

1717

Ostaşii moldoveni ajutaţi de

tătari resping asediu! armatelor

austriece asupra Cetăţuii, unde

era ascuns domnul Mihai

Racoviţă.

1718

Zidul de vest al incintei se

dărâmă în urma unor alunecări

de teren

1758

În septembrie, o parte din

populaţia laşiului se adăpos­

teşte la Cetăţuia, în timpul

incursiunilor tătăreşti in

Moldova.

1788-1792

Şlt806-18t2

Mănăstirea găzduieşte spitale

pentru ostaşii bolnavi şi răniţi in

războaiele ruso-turce.

1827-1837

Mănăstirea Cetăţuia este restau­

rată prin grija călugărilor greci.

1863 Secularizarea averilor

mănăstireşti scoate Cetăţuia

de sub tutela Patriarhiei de

Ierusalim şi o transformă in filială

a parohiei Galata.

1\)10-1912

Mănăstirea Cetăţuia este

restaurată cu finanţare de la

Comisia Monumentelor Isto­

rice. Arhitectului Constantin

Băicoianu a modificat acope­

rişul turlelor făcându-1 în formă

piramidală.

1911 La resfinţirea mănăstirii este

1964-1971

prezent regele Carol!, venit la

laşi cu familia regală, pentru a

participa la sărbătorirea a 50 de

ani de la infiintarea ' Universitătii

din laşi.

'

Noi lucrări de restaurare au loc la

Cetăţuia în urma cărora

turnul-clopotniţă şi-a recăpătat

forma sa originară, baia (cuhnea),

zidurile incintei şi bastioanele au

fost refăcute, iar palatul lui

Duca-Vodă a fost consolidat.

Cetătuia - mănăstire înc hinată Patriarhiei de Ierusalim

I mediat după construcţie, Mănăstirea Cetăţuia a fost închinată de ctitoru l său

Patria rhiei de Ie rusa lim, sub admin istraţia căreia a ave rilor mă năsti reşti . Lăcaş ul a fo st sfin ţit chia r de ca re este menţio nat în inscri pţia cu ro l de pisan ie.

ră mas pâ nă în 1863, la secula riza rea Pat ria rhul Dosit hei al Ierus alimu lui ,

secula riza rea Pat ria rhul Dosit hei al Ierus alimu lui , A. 1 n

A.

1 n secolul al XVII-lea,

Patriarhia Ierusalimului se confrunta

cu o puternică ofensivă a ordinului catolic iezuit la locurile

sfinte. Călugării catolici cumpărau terenuri în locurile pe

unde umblase Iisus şi făceau prozelitism în rândul creştinilor. În ţările din Europa Răsăriteană propaganda catolică încerca să-i atragă la unirea cu Roma pe creştinii care împărtăşeau cre­

dinţa ortodoxă. În aceste condiţii, patriarhii din Ierusalim îşi îndreptau speranţa spre Ţările Române şi spre Rusia, pe de o parte pentru a primi ajutoare care să le permită să-şi achite datoriile către Poar­ ta Otomană, iar pe de altă parte pentru a edita cărţi prin care să combată prozeli­ tismul catolic. În 1663, patriarhul Nectarie al Ierusa­ limului, împreună cu diaconul său Dosi­ thei Notara au stat în Ţara Românească şi Moldova opt luni de zile. În acest răs­ timp, între tânărul şi învăţatul Dosithei şi vistiernicul Gheorghe Duca s-a legat o prietenie care va dura şi după 1669, când Dosithei ajunge Patriarh, iar Duca Vodă era în timpul celei de-a doua domnii în Moldova. În virtutea acestei prietenii, Duca Vodă închină ctitoria sa de pe Ce­ tăţuia Patriarhiei de Ierusalim, făcând din mănăstire a doua reşedinţă a patri­ arhului de Ierusalim. De altfel, sfinţirea mănăstirii Cetăţuia o oficiază în 1672 însuşi Patriarhul Dosithei, care se găsea

în 1672 însuşi Patriarhul Dosithei, care se găsea Stânga: Poarta de Aur pe care Iisus Hristos

Stânga: Poarta de Aur pe care Iisus Hristos a intrat în Duminica Floriilor.

în Moldova, împreună cu Mitropolitul Dosoftei. Patriarhul Dosithei a aduslaIaşi, după sfinţirea Cetăţuii, mai mulţi învăţaţi de la Constantinopol, care să elaboreze lucrări de apărare a ortodoxiei în polemica sa cu catolicismul şi să predea la academia înfiinţată de Vasile Lupu în 1640. Între aceştia a fost Nicolae Kerameus, teo­ log şi filosof, celebru profesor la şcoala Patriarhiei Ecumenice, care studiase la

Veneţia. Acesta a murit în 1672 şi a fost înmormântat la Cetăţuia, căreia i-a lăsat moştenire impresionanta sa bibliotecă. Alt profesor renumit adus la Iaşi a fost Ieremia Cacavelas, care studiase la Viena şi Leipzig. Cunoştea greaca veche, latina, ebraica şi italiana, Sfânta Scriptură şi filosofia, fiind un maestru în retorică. El a fost şi profesorul fiilor lui Constantin Cantemir. La Iaşi au fost aduşi, de asemenea, Ioan Comnenul din Heracleea, care a fost şi me­ dicul curţii, şi Spandonis, filosof peripatetic. Amândoi au fost profesorii fiilor lui Duca-Vodă. În 1680 se instalează la Cetăţuia o ti­ pografie, la cererea lui Dosithei, cu chel­ tuiala lui Duca-Vodă şi cu osteneala iero­ monahului Mitrofan, călugăr moldovean învăţat, care va ajunge ulterior episcop de Huşi. Era singura tipografie de carte grecească din întreaga Ortodoxie. Mai existase una înfiinţată la Constantinopol de patriarhul Chiril Lucaris (1620-1638), în care nu s-au tipărit decât două sau trei cărţi polemice şi apoi a fost a fost arunca­ tă în mare de turci la intervenţia călugă­ rilor iezuiţi. În tipografia lui Vasile Lupu de la Trei Ierarhi nu s-a tipărit decât " gra­

după Sino­

dul de la Iaşi din 1642. În afară de aceas­

mata " patriarhului Partenie I,

Lupu

n-a mai tipărit nimic greceşte. În Ţara

" gramată " , tipografia lui Vasile

Stânga: Teasc de sub care ieşeau cărţi pentru întărirea credinţei ortodoxe.

ISTORIE

Românească, tipografiile lui Matei Basa­ rab tipăriseră cărţi în slavoneşte şi româ­ neşte.Patriarhul Dosithei era conştient că avea nevoie de un instrument care să-I ajute să popularizeze credinţa ortodoxă şi să combată ideile promovate de misiona­ rii catolici în Răsărit. Tipografia instalată la Cetăţuia a fost acest instrument, făcând din mănăstirea ieşeană, pentru câţiva ani, centrul din care a izvorât cultură şi teolo­ gie greacă pentru întreaga Ortodoxie. Prima carte tipărită la Cetăţuia a apă­ rut în 1682 şi se intitulează: Întâmpina­

rea contra primatului papei de Nectarie,

patriarhul Ierusalimului. În prefaţă, Dosithei adresează cuvinte elogioase lui Duca-Vodă, despre care spune că şi-a întrecut stăpânul (tatăl), adică pe Vasile Lupu, prin înfiinţarea tipografiei greceşti: " Te-ai încărcat de onoare prin

înfiinţarea tipografiei greceşti, fiindcă nu numai că i-ai adus la adevărata cale pe ortodocşii dintre Ruşi, nu numai că

ai

scăpat Biserica de oarecare intrigi, ci

ai

pus la îndemâna oricărui ortodox ca

o

lumină evanghelică credinţa, scrieri­

le

sfinţilor şi ale tradiţiilor apostolice şi

le sfinţilor şi ale tradiţiilor apostolice şi detaliu de broderie. Sus: Evanghelia după Marcu,
le sfinţilor şi ale tradiţiilor apostolice şi detaliu de broderie. Sus: Evanghelia după Marcu,

detaliu de broderie.

Sus: Evanghelia după Marcu,

Tetraevangheliar tipărit la Cetăţuia.

anticatolică numită Tomul Împăcării, ca răspuns la o scriere catolică despre Sfântul Duh. În acelaşi an, la Cetăţuia au apărut şi două cărţi avându-1 autor pe în­ suşi patriarhul Dosithei: Manual contra

lui Ioan Karyophyllles şi Tomul dragostei

asupra latini/ar. După1694, tipografia de la Cetăţuia şi-a încetat activitatea. Din cauza împrejurărilor politice, patriarhul Dosithei s-a mutat în Ţara Românească, unde a reuşit să obţină bunăvoinţa lui

Constantin Brâncoveanu. În total, în ti­ pografia greacă de la Cetăţuia, au fost tipărite între 1683 şi 1694,

opt cărţi, dintre care şapte polemice la adresa doctrinei catolice. Prin aceste cărţi erau puse la îndemâna creştinilor din Orientul aflat sub dominaţia otomană şi ofensiva prozelitistă a catolicis­ mului instrumente valoroase prin care credinţa ortodoxă era apărată şi întărită.

strămoşeşti, şi ai dat o armă neînvinsă în contra oricărei schisme şi erezii. " Ur­

mătoarele cărţi tipărite la Cetăţuia au fost Contra erezii/ar, scrisă de Simeon al Tesalonicului (1683) şi " Explicarea rân­

duielii bisericeşti " de Marcu!

Mitropolitul Efesului. Sus: Mânecuţă,

Spre sfârşitul anului 1683, Moldova a fost invadată de poloni, Duca-Vodă şi-a pierdut tronul, iar tipografia de la Cetăţuia şi-a suspendat activitatea. Tipărirea de cărţi a fost reluată timid în 1685, în timpul lui Constantin Cantemir (1685-1693) şi mai intens în vremea primei domnii a lui Constantin Duca (1693-1695, 1700-1703), fiul ctitorului Mănăstirii Cetăţuia. În 1694 a fost tipărită o trilogie polemică

Egenicul,

Stânga: '810GRllF1Ell Dosithei al Ierusalimului Dosithei Notara, Patriarhul Ierusalimului între anii 1669 şi 17
Stânga:
'810GRllF1Ell
Dosithei al Ierusalimului
Dosithei Notara, Patriarhul Ierusalimului între anii 1669 şi
17 07, era grec din Corint, născut în 1641. A fo st hirotonit fo­
arte de tânăr (la 16 ani) diacon. A devenit arhidiacon şi un bun
colaborator al Patriarhului Nectarie al Ierusalimului (1661-
1669). În 1 666 aj unge mitropolit al Cezareei, iar în 1669, la
recomandarea bătrânului Patriarh Nectarie, este ales de Sinod
patriarh de Ierusalim. Dosithei avea pe atunci doar 28 de
ani. În calitatea sa de patriarh, a făcut mai multe călătorii în
Ţara Românească şi în Moldova pentru a colecta aj utoare nec­
esare plătirii datoriilor Patriarhiei de Ierusalim către puterea
otomană. A fo st cel mai activ luptător, la acea vreme, împotriva
Patriarhul
Dosithei al
Ierusalimului
care a întemeiat
la Cetăţuia o
şcoală elinească
şi o tipografie
pentru cărţi în
limba greacă.
prozelitismului catolic. În timpul vîeţii sale a scris şi a tipărit
mai multe cărţi de combatere a unor doctrine catolice.

Refugiul domnilor moldoveni între zidurile Cetătuii

1

Constru ită cu zid u ri îna lte şi turnuri la co lţu ri, Cetăţuia şi-a confirmat în timp nu mele de

" cetate mică " , întărită ca loc de adă post la nevoie. Şi nevoia s-a ivit de mai m u lte ori în

seco lele XVII-XV III pentru câţiva dom ni moldoveni ca re şi-a u găsit la Cetăţuia din faţa uzu rpato ri lor sau al atacu rilor străi ne.

refugiu l

C titorul Cetăţuii, Duca-Vodă, nu a avut ocazia să folosească mănăstirea ca loc de refugiu.
C titorul Cetăţuii, Duca-Vodă,
nu a avut ocazia să folosească
mănăstirea ca loc de refugiu.
Pentru el era o reşedinţă temporară,
atunci când voia să se retragă în li­

nişte şi intimitate cu familia sa. Aici şi-a gândit Gheorghe Duca şi locul de îngropare pentru el şi familia sa. S-a întâmplat însă ca el să moară depar­ te de ţară, în anul 1685, în Polonia, unde se afla în surghiun. A fost în­ mormântat la Cetăţuia de-abia după

8 ani. Fiul său, Constantin Duca,

ajuns domn al Moldovei în 1693, a făcut demersuri pentru aducerea în ţară a osemintelor şi îngroparea lor în biserica Mănăstirii Cetăţuia. Cronicarii scriu că reînhumarea s-a făcut cu mare cinste " cu sobor de arhierei şi de preoţi, şi cu tot sfatul său, şi cu litie " .

Sus: Post de tragere în zidul mănăstirii.

LEX1COD Seimenii erau, în secolul XVII-XVIII, în Ţara Românească şi Moldova, soldaţi mercenari pedeştri şi
LEX1COD
Seimenii erau, în secolul XVII-XVIII, în Ţara
Românească şi Moldova, soldaţi mercenari pedeştri şi
înarmaţi cu puşti cu cremene (sâneţe), a căror atribuţie
era paza curţii domneşti. Ei constituiau un fel de gardă
a domnului. Numele le vine din turcescul " segmen " .

Stânga: Zidul Cetăţuii a oferit adăpost domnilor moldoveni refugiaţi din faţa răscoalelor şi războaielor (latura de est a incintei).

Dacă Gheorghe Duca şi-a găsit locul de " refugiu " permanent la Cetăţuia, alţi câţiva domni, s-au adăpostit temporar de primejdii în mănăstirea de pe deal. Ioan Neculce în Letopiseţul său scrie că domnul Constantin Cantemir stătea mai mult la Cetăţuia decât la palatul domnesc din Iaşi, de frica atacurilor leşeşti şi a comploturilor unor boieri moldoveni. Dimitrie Cantemir a găsit şi el loc sigur la Cetăţuia în timpul lupte­ lor dintre turci şi ruşi din anul 1711. Familia sa locuia în mănăstire, şi în anumite împrejurări el însuşi se refu­ gia aici. Una dintre acestea a fost răs­ coala seimenilor. Un corp de ostaşi care nu-şi primiseră solda au venit la porţile Cetăţuii să-şi ceară drepturile. Cronicarii spun că Dimitrie Cante­ mir s-a închis între zidurile mănăsti­ rii şi oamenii din garda sa personală (vreo 60 de seimeni) au luat poziţia de luptă. Răsculaţii n-au ripostat, ci şi-au cerut drepturile în mod paşnic.

Ceva mai târziu, în 1717, pe dealul Cetăţuia, sub zidurile mănăstirii, s-a dat o luptă crun­ tă între un corp de oaste austriacă şi trupele aliate ale moldovenilor şi tătarilor. " Catanele " , soldaţi austrieci, au venit în Moldova pentru a prăda şi au intrat în Iaşi ca să-1 prindă pe domnul Mihai Racoviţă (1 703-17 05, 1707- 1709, 1716-1726). Acesta a fugit din Iaşi spre Cetăţuia, dar pe drum i-au tăiat calea câţiva austrieci de care cu greu a scăpat şi a reuşit să ajungă la mănăstire. S-a în­ chis între zidurile ei aşteptând ajutorul tătarilor. Când

tătarii au sosit, seimenii lui Racoviţă au ieşit din Cetăţuie şi i-au înconjurat pe austrieci din două părţi. Lupta care s-a dat a fost cruntă, pierind mulţi moldoveni şi nemţi, după cum spun cronicile. În luptă a murit, cu capul tăiat, însuşi conducătorul catanelor, căpitanul Francois Ernaut

ISTORIE

Dreapta: Zidurile, groase de 1,4 metri şi înalte de 7 metri, au făcut din Cetăţuia
Dreapta: Zidurile, groase de 1,4 metri
şi înalte de 7 metri, au făcut din
Cetăţuia o adevărată cetate de
apărare pentru cei care reuşeau să se
refugieze dincolo de ele.
(Ferentz). Toţi morţii au fost îngro­
paţi la poalele dealului Cetăţuia şi
deasupra mormântului a fost ridicată
o cruce de piatră care poartă până as­
tăzi numele de "Crucea lui Ferentz''.
Bătălia cu austriecii căpitanului
Ferentz e o dovadă că zidurile mă­
năstirii Cetăţuia erau foarte solide,
mănăstirea fiind un adăpost sigur.
Faptul că Mihai Racoviţă s-a refugiat
la Cetăţuia arată că zidurile erau încă
intacte în 1717, contrazicând o prezi­
cere conform căreia zidurile aveau să
se dărâme din cauza locului instabil.
În 1672, sultanul turcilor, Mahomed
(Mehmet), în drumul său spre ce­
tatea polonă Cameniţa, a poposit la
Iaşi. Sultanul a vizitat şi Cetăţuia, în­
tâmpinat fiind de Duca-Vodă. Croni­
cile consemnează că Mehmet a făcut
o prezicere, cum că zidurile Cetăţuii
se vor dărâma în 30 de ani, pentru că
e făcută în loc "nesolid". Sultanul s-a
interesat şi cât a costat construcţia.
Auzind că doar 30 de pungi de aur, a
tras concluzia că domnul moldovean
Sus: Scara îngustă săpată în piatră între
a făcut-o prin abuzuri, neplătind
etajele turnului clopotniţă.
Stânga: IcoanăMaicaDomnului Platytera

lucrătorii, întrucât, după opinia sa, construcţia ar fi trebuit să coste mai mult de 100 de pungi de aur. Prezi­ cerea sultanului nu s-a împlinit după 30 de ani. În 1717, zidurile erau în pi­ cioare, dar la puţin timp după, zidul de vest s-a dărâmat în urma unei alu­ necări de teren. În timpul incursiunilor tătăreşti în Moldova, din septembrie 1758, o parte din populaţia Iaşului şi-a sal­ vat viaţa şi bunurile adăpostindu-se în incinta mănăstirii Cetăţuia. Mănăstirea Cetăţuia a mai fost vizitată de domni şi mai târziu, dar nu ca loc de refugiu, ci cu ocazia hra­ mului mănăstirii. În Condica ce are

întru sine obiceiuri vechi şi noi a Prea

Înălţaţilor Domni, scrisă de grecul

Gheorgaki, se povesteşte că la hra­ mul Mănăstirii Cetăţuia, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli (29 iunie), domnii luau parte la slujbă şi rămâneau şi la masă, ospăţul fiind suportat de către domnie.

CROnlCA Descrierea refugiului lui Mihai Racoviţă la Cetăţuia din faţa soldaţilor austrieci în 17 17,
CROnlCA
Descrierea refugiului lui Mihai
Racoviţă la Cetăţuia din faţa
soldaţilor austrieci în 17 17, în Cro­
nica anonimă a Ţării Moldovei: " Iar
Domnul Mihai- Vo dă păzi ndu-se
tare, nici dormea noaptea în curte,
ce numai ziua se afla în curte ca să
chivernisească trebile sale, iar no­
aptea fugea prin păduri şi uneori
mânca în păduri, alteori la Cetăţuia
şi alteori la Prut
Deci,
sculându-se
Mihai-Vodă cu toţi boierii, au
încălecat şi au ieşit afară, năzuind
drept spre Cetăţuie ca să se închidă
acolo până se va strânge oastea lui
de prin târg, fiind împrăştiată pe la
Sus: Domnul Moldovei Mihai
Racoviţă.
case
Iar, trecând Mihai-Vodă podul
nişte catane i-au ieşit înainte şi au
slobozit sâneţele şi i-au omorât patru
copii din casă şi au gonit şi pe Domnul
până sub Cetăţuie şi au intrat Domnul
"
peste Bahlui cu oamenii săi, acolo
în Mănăstirea Cetăţuia

Cetătuia ruinată si restaurata

.

Jl

""

Jl

Mănăstirea Cetăţu ia a suferit în seco lele XV III-XIX deterioră ri ca uzate de incendii şi de admin istraţie ne co respu nzătoare. S-au fă cut mi ci re pa raţii, dar cea mai im po rtantă

resta urare a

participând însuşi regele Caroll, afl at în vizită la laşi.

avut loc între anii 1910-1912, la inaugurarea u nei părţi din lucrări

"

I n timpul războaielor ruso-turce din-

tre anii 1788-1792 şi 1806-1812, în

mănăstirea Cetăţuia şi metocul său,

şi 1806-1812, în mănăstirea Cetăţuia şi metocul său, Sus: Mănăstirea Cetăţuia înainte de refacerea

Sus: Mănăstirea Cetăţuia înainte de refacerea acoperişului, aşa cum arăta ea la

sfârşitul secolului al XIX-lea.

ologice despre " 48 de mănăstiri şi biserici antice " , Melchisedec Ştefănescu descrie sumar incinta, enumerând clădirile de la Cetăţuia, şi menţionează că în mănăstire te întâmpină " o tristă privelişte: curtea presărată cu pietre şi plină de dudău (bălării), încât este cuiva frică a umbla prin ea. Casele egumeneşti să dă­ râmă, plouă în ele. "

Hlincea au fost amenajate spitale pentru ostaşii răniţi şi bolnavi. La fel s-a întâm­ plat în timpul Primului Război mondial între anii 1917-1918.

La începutul secolului al XIX-lea, Ce­ tăţuia a fost afectată de un incendiu pro­ pagat de la o casă de pe malul Bahluiului. Turcii care ocupaseră Iaşiul au provocat mai multe incendii. La 9 iunie 1922, din cauza vântului puternic, focul s-a întins şi la Cetăţuia şi Galata. Cetăţuia a fost reparată în două rânduri: 1827-1837 şi în 1844, dar reparaţiile nu au reuşit să stopeze degradarea zidurilor, astfel încât în 1884, mănăstirea ajunsese în ruină şi aproape părăsită. La doi ani după repa­ raţiile din 1844, mănăstirea este vizitată de un pelerin rus, Porfirie Uspenski, care

în însemnările sale de călătorie spune că între mănăstirile Iaşiului se numără şi Cetăţuia, care este în ruină. Despre ruinarea mănăstirii scria şi Vasile Alecsandri. Descrierea jalnicei înfăţişări la care ajunsese Cetăţuia o face mai târziu episcopul Melchisedec Ştefănescu al Romanului. În 1884, el vizitează cetatea mitropolitană şi urcă şi la Cetăţuia. În lucrarea sa, care cuprinde mai multe însemnări istorice şi arhe-

CRODlCA Vasile Alecsandri face în scrierea sa Iaşii în 1844 o descriere a Cetăţuii, din
CRODlCA
Vasile Alecsandri face în scrierea sa Iaşii
în 1844 o descriere a Cetăţuii, din care
reiese starea de ruină în care se găsea
mănăstirea: " Această mică cetate
s-a
împotrivit adeseori năvălirii turcilor şi
a tătarilor. Astăzi însă, ea este o mare
risipă, locuită devreo trei călugări greci
Stânga: Vasile Alecsandri, bardul
din Mirceşti.
şi de mai multe alte buhne (bufniţe)
Înlăuntrul ogrăzii vezi un palat cu două
rânduri, gol, cu bolţile crăpate, cu uşile
şi fe restrele risipite; un schelet de piatră
pustiu, care îţi umple sufletul de jale
Un palat domnesc, teatru atâtor mari
întâmplări, cade în ruine, când aproape
de el, o biată bucătărie, fără nici un su­
venir istoric, stă încă pe picioare după
sute de ani! Ce sujet măgulitor pentru
gastronomi! Ce izvor de idei adânci
asupra deşertăciunei măririlor lumeşti
pentru filosofi!

ISTORIE

În decembrie 1863, prin Legea secu­ larizării averilor mănăstireşti a domni- torului Alexadru Ioan Cuza (1859-1866), Mănăstirea Cetăţuia a fost scoasă de sub tutela Patriarhiei de la Ierusalim, iar că­ lugării greci au plecat. Mult timp, biseri­ ca mănăstirii a fost filială a parohiei Ga­ lata, aici slujind un preot o dată pe lună. Cea mai importantă lucrare de re­ staurare a avut loc între 1910-1912. La intervenţia Mitropolitului Moldovei Pimen Georgescu (1909-1934), Comisia Monumentelor Istorice a alocat fonduri­ le necesare pentru restaurarea clădirilor Mănăstirii Cetăţuia care se aflau în para­ gină. Aşa au fost refăcute biserica, Casa domnească, Egumenia cu sala gotică, şi au fost puse temeliile pentru corpul de chilii de pe latura nordică. Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei a adusaici călugări de la alte mănăstiri din Moldova şi astfel mănăstirea s-a redeschis. Planurile de arhitectură pentru resta­ urarea din 1910-1912 au fost executate de arhitectului Constantin Băicoianu, care, eludând reprezentarea bisericii din tablo­ ul votiv, a modificat acoperişul turlelor, făcându-1 în formă piramidală, aşa cum procedase şi francezul Lecomte de Nouy la biserica de la Trei Ierarhi. La inaugura­ rea din 1911 a fost prezent regele Carol I, venit la Iaşi cu familia regală pentru a participa la sărbătorirea a 50 de ani de la înfiinţarea Universităţii Iaşi, prima universitate modernă din România. Re­ gele şi toţi delegaţii universităţilor străine veniţi la jubileu au urcat la Cetăţuia, iar după sfinţirea lucrărilor de restaurare au urmărit de pe deal primul zbor cu avionul de la Iaşi. Aviatorul Aurel Vlaicu a făcut un zbor demonstrativ decolând de la Şcoala normală Vasile Lupu şi făcând mai multe " virajuri" deasupra Cetăţuii, aşa cum mărturiseşte şi placa comemorativă aşezată pe peretele exterior al Egumeniei. În aceeaşi inscripţie se spune că mănăstirea a mai fost restaurată în timpul Regelui Mihai I,

Sus: Regele României Carol Ia fost oaspete la Cetăţuia cu ocazia resfinţirii bisericii. Stânga: Trei
Sus: Regele României Carol Ia fost oaspete
la Cetăţuia cu ocazia resfinţirii bisericii.
Stânga: Trei Ierarhi, model pentru
restaurarea turlelor de la Cetăţui din
1910-1912.
Jos: Casa Domnească, pe latura nord-est,
ridicată din piatră, de Gheorghe Duca.

pe când preşedinte al Comisiei Monumentelor Istorice era Ni­ colae Iorga. Lucrări importante de restaurare la Cetăţuia s-au efectuat şi în perioada 1964-1971, în urma cărora turnul-clo­ potniţă şi-a recăpătat forma sa originară, baia (cuhnea), zidurile incintei şi bastioanele au fost refăcute, iar palatul lui Duca-Vodă a fost consolidat.

CROnlCll Inscripţia săpată pe o placă din marmură albă şi aşezată pe clădirea Egumeniei atestă
CROnlCll
Inscripţia săpată pe o placă din marmură albă şi aşezată pe
clădirea Egumeniei atestă lucrările care s-au făcut la Cetăţuia
în 1910- 1911 şi 1930. Piatra este datată 1930 şi ţine loc de
pisanie, în condiţiile în care vechea pisanie s-a pierdut:
sala gotică şi gospodăria erau în completă ruină. Aşa fiind,
prin stăruinţa I.P.S. Sale, Dr Pimen Georgescu, Mitropolitul
Moldovei, clădirile vechi au fost refăcute de Comisiunea mon­
umentelor istorice, inaugurându-se cu deosebită solemnitate
în octombrie 1911 de marele rege Carol
Biserica precum şi
" Mănăstirea Cetăţuia zidită de Duca-Vodă în 1669, fo stă
reşedinţă de vară a voievozilor şi mitropoliţilor Moldovei,
adăpost de lucru al Mitropolitului Dosoftei şi învăţatului
Dimitrie Cantemir, având şi o tipografie, aj unsese în timpul
din urmă în stare de părăsire, îndeosebi palatul domnesc,
încăperile mănăstirii, care au servit ca spital pentru răniţii din
Marele Război în care armata noastră, sub conducerea regelui
Ferdinand I cel Viteaz, a luptat cu mari jertfe pentru dezro­
birea fraţilor şi întregirea neamului, au fo st din nou reparate
în timpul domniei tânărului rege Mihai I de aceiaşi Comisie
a monumentelor istorice, preşedinte fiind marele învăţat şi
dascăl al neamului, Nicolae Iorga. "
- Sfântul Ierarh Dosoftei - cel z ::::» care poposea la Cetăţuia z Li niştea
-
Sfântul Ierarh Dosoftei - cel
z
::::»
care poposea la Cetăţuia
z
Li niştea di ntre zi dur ile mă năstirii de pe De alul Cetăţ uii a fo st me diul potrivit pentru
M itropolitul Oosoftei, marele că rtura r, ca re se retrăgea aici din câ nd în când pentru
a cugeta şi l ucra la opera l itera ră în limba româ nă.
Stânga: Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei,
prăznuit în calendarul ortodox la 13 decembrie.
-
Scripturi. A dezvoltat mult şcoala Mănăstirii Probota, şi a
crescut mulţi ucenici luminaţi, aducând în obştea sa o ade­
vărată înnoire duhovnicească.
u.
Dosoftei era un călugăr foarte învăţat. Studiase la Colegiul
lui
Vasile Lupu şi la Şcoala Frăţiei Ortodoxe "Adormirea Mai­
"'
cii
Domnului " din Lvov. Cunoştea bine limbile greacă, latină,
slavonă bisericească, polonă şi ucraineană. Încă de când era
călugăr la Probota, a fost preocupat să redea în limba română
cărţi la care să aibă acces confraţii săi care nu cunoştea greacă
sau slavonă. Prima sa traducere în româneşte este Is toria lui
Herodot, la care a lucrat în chilia sa de la Probota. A mai
tradus un Pateric grecesc, cartea Mântuirea păcătoşilor a lui
Agapie Landos şi
fragmente din
Viaţa şi minun ile Sfântului
Vasile celNou. În timp ce era episcop de Roman {1660- 167 1),
Dosoftei a corectat traducerea Ve ch iului T estament realizată
de
spătarul Nicolae Milescu la Constantinopol, care va fi in­
clusă în Biblia de la Bucureşti , tipărită în 1668. Tot la Roman
a
lucrat
şi la o parte din Ps altirea în versuri şi la Vi aţa şi pe­

A

trecerea sfinţilor.

1 n inscripţia săpată în marmură şi aşezată în 1930 pe zidul

Egumeniei se spune că Mănăstirea Cetăţuia a fost "adă­

post de lucru al Mitropolitului Dosoftei " . Există câteva

mărturii care atestă că mitropolitul venea la Cetăţuia să locu­ iască în noua ctitorie a domnului Duca-Vodă, cu care a avut bune relaţii. E de presupus că Dosoftei a slujit împreună cu patriarhul Dosithei al Ierusalimului, la 29 iunie 1672, la sfin­ ţirea mănăstirii. Fusese ales Mitropolit al Moldovei, în 167 1, după ce păstorise 13 ani în scaunele de episcop la Huşi şi Roman. Haina de călugăr

a îmbrăcat-o la Probota în 1649, unde a fost şi stareţ. Timp de mai mulţi ani, în­ văţatul egumen i-a călăuzit pe monahi la Hristos, în­ tărindu-i în buna nevoin­ ţă şi în cunoaşterea Sfintei

Capodopera literară a

lui Dosoftei este Ps altirea în versuri1

prima lucrare poetică de mari proporţii în limba română. El mărturiseşte în prefaţă că a scris-o în versuri ca să fie mai atractivă pentru cititor şi în acest fel de folos pentru suflet:

"Ni s-au părut smerenii noastre a hi lucru de treabă şi de folos de spăsenie (mântuire) tâlcovenia aceştii svinte cărţi

· a svântului proroc David, carea ieste plină de rugă şi plină de tainele cele mari a lui Dumnezău. Pentr-aceia, cu multă trudă şi vreme îndelungată, precum am putut mai frumos

TRO.PAR Troparul Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei - 13 decembrie Apărătorule al Ortodoxiei şi
TRO.PAR
Troparul Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul
Moldovei - 13 decembrie
Apărătorule al Ortodoxiei şi învăţătorule al sfinţeniei,
păstor blând ca un miel şi mare dascăl al Sfintei Liturghii,
Părinte Ierarhe Dosoftei, roagă pe Hristos-Dumnezeu să
mântuiască sufletele noastre!

Dreapta: Mănăstirea Probota, unde a fost călugărit 12 SfântulIerarh Dosoftei.

SFINŢI ŞI MIN UNI

am tâlcuit ş-am scris precum au vrut Dumnezău, să poată trage hirea omului către cetitul ei." Psaltirea în versuri nu a fost tipărită în Moldova, pe de o parte pentru că tipografia lui Vasile Lupu era dezafectată, iar pe de altă parte pentru că Dosoftei, fiind înlăturat din scaun, a trebuit să se refugieze în Polonia, în 1673. În acelaşi an şi-a tipărit Psaltirea la Uniev, dar a trimis-o să fie distribuită în ţară. Voluminoasa carte (8634 de versuri în peste 500 de pagini) a circulat în toate ţinuturile locuite de români, iar anumite versuri au intrat în cântecele de stea şi în colinde. După exilul în Polonia din anii 1973-1975, Dosoftei şi-a reluat scaunul de mitropolit şi şi-a pus în aplicare planul de a oferi clerului şi credincioşilor moldoveni cărţi de slujbă în româneşte. Cărţile de la strană şi de pe mesele altarelor erau la cea vreme toate în limbile slavonă şi greacă. Poporul nu înţelegea ce se rosteşte în biserică. Dosoftei a reuşit să refacă vechea tiparniţă a lui Vasile Lupu şi prima carte pe care a tipărit-o în româneşte a fost Dumnezeiasca Liturghie în 1679. Acesta este al doilea Liturghier tipărit în româneşte după cel al lui Coressi din 1570. Din a doua prefaţă reiese că tipări­ rea s-a făcut cu spijinul financiar al lui Gheorghe Duca, aflat în timpul celei de-a treia domnii în Moldova ( 1678-1683). Acestui Liturghier i-a mai urmat o ediţie în 1683, completată cu mai multe rugăciuni. Alte cărţi de slujbă tipărite în româ­ neşte de Dosoftei au fost: Psaltirea de-nţăles (slava-română · 1680) şi Molitvălnic de-nţăles (1681). Ultima mare realizare a Mitropolitului Dosoftei a fost tipărirea cărţii în patru volume Vi aţa şi petrecerea svin ţilor, între 1682- 16 86. Această carte a circulat în toate Ţările Române şi anumite texte au intrat în Minee, ca vieţi de sfinţi.

şi anumite texte au intrat în Minee, ca vieţi de sfinţi. CROnlCA Ion Neculce în Letopiseţul
CROnlCA Ion Neculce în Letopiseţul său face o descriere sumară a Mitropolitului Dosoftei: "Acest Dosoftei
CROnlCA
Ion Neculce în Letopiseţul său face o descriere sumară a
Mitropolitului Dosoftei:
"Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost [simplu] de
felul lui. Şi era neam de mazâL Prea învăţat, multe limbi
ştia: elineşte, sloveneşte, şi altă adâncă carte şi-nvăţătură.
Deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un mieL În ţara
noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela " .

Munca de traducere şi tipărire de cărţi în româneşte i-a fost întreruptă mitropolitului cărturar în 1686, când regele Palon Jan Sobieski (1674- 1696), în retragerea sa din Moldova, 1-a luat cu sine şi pe Dosoftei. Restul zilelor şi le-a petrecut în cetatea Stryi, pe teritoriul Ucrainei (azi Nesterov), ajutat bă­ neşte de ţar şi de patriarhul Ioachim al Moscovei. În timpul pribegiei sale, Dosoftei s-a implicat activ în disputele teolo­ gice din interiorul Bisericii Ucrainene, care se confrunta cu influenţa unor doctrine catolice. A tradus mai multe opere ale Sfinţilor Părinţi în slavoneşte, pentru lămurirea proble­ melor aflate în dispută. Şi-a încheiat viaţa la 13 decembrie

1693 şi a fost înmormântat la Biserica

" Naşterea Domnului"

din Jolkiew (Ucraina). Mitropolitul Dosoftei este unul din cei mai mari ierarhi şi oameni de cultură pe care i-au avut Ţările Române. El este primul poet naţional, primul versificator al Psaltirii în Orto­ doxie, primul traducător al cărţilor de slujbă în româneşte în Moldova, primul mare cunoscător al literaturii patristice şi neopatristice la noi. Sinodul Bisericii Ortodoxe Române 1-a trecut în rândul sfinţilor în 2005, cu ziua de pomenire 13 decembrie.

Stânga: Prima pagină a Evangheliei după Luca. Î n medalion, Arhanghelul Gabriel şi Fecioara Maria.

COnTEXT Specialiştii în literatura română veche îl consideră pe Dosoftei un strălucit precursor al poeţilor
COnTEXT
Specialiştii în literatura română veche îl consideră pe
Dosoftei un strălucit precursor al poeţilor Mihai Emi­
nescu şi Tudor Arghezi. Anumite versuri din Psaltire
prevestesc marea poezie românească creată de cei doi,
ca de pildă versetele din Psalmul 53:
Doamne mă spăşeşte
Cu svântul Tău nume
Fă-mi giudeţ pe lume
Şi-ntreg mă fereşte
Cu a Ta putere
Grijă când am multă
Tu, Doamne, mi-ascultă
Ruga din tăcere. "

Copia minunatei Prodromiţa,

la Mănăstirea Cetătuia

.6

În faţa a lta rului din biserica Mănăstirii Cetăţuia se

mar i, a Maicii Dom nului cu Pr uncul , pi ctată minuni Prod ro miţa, de la Schitu l ro mâ nesc

găseşte o icoa nă de dimensi uni

după mod elul icoa nei fă cătoa re de

Prod ro mul, din M u ntele At hos.

icoa nei fă cătoa re de Prod ro mul, din M u ntele At hos. S

S pre deosebire de originalul său athonit, icoana Maicii Domnului de la Cetăţuia nu este ferecată în argint, ci toată pictura veştmintelor şi suprafaţa icoanei sunt la

vedere. Felul în care a fost pictată icoana, i-a conferit încă

de la început supranumele

trucât chipurile din icoană au fost realizate prin mijloace inexplicabile raţional. În 1863, doi ieroschimonahi români, Nifon şi Nectarie, în­ temeietorii schitului Prodromul, au venit de la Athos la Iaşi în căutarea unui iconar care să le zugrăvească o icoană a Maicii Domnului, pe care s-o aibă drept ocrotitoarea a schitului, aşa

cum au mănăstirile de la Athos. În mănăstirile athonite nu găsiseră un monah cu darul picturii şi capabil să împlinească cerinţele celor doi monahi. Ei, pe lângă faptul că voiau o icoană frumoasă, pretindeau ca ea să fie picta- tă în anumite condiţii de viaţă duhov­

nicească. Voiau ca pictorul să ţină post negru în timpul lucrului şi să se roage continuu. În momentul în care zugravul avea nevoie de mâncare, trebuia să înce­ teze lucrul în acea zi şi să-I reia a doua zi în aceleaşi condiţii de post şi rugăciune. Monahii Nifon şi Nectarie I-au găsit la Iaşi pe zugravul Iordache Nicolau, un bătrân pictor evlavios, care a acceptat condiţiile athoniţilor. Avea însă o re-

de " făcătoare de minuni", în­

Stânga: Schitul Prodromu întemeiat la Muntele Athos de doi călugări moldoveni.

zervă: nu ştia cum va duce la bun sfârşit lucrarea, întrucât era bătrân şi începuse să-i tremure mâna. Monahii I-au angajat, spunându-i că, dacă se va ruga la Maica Domnului, îl va ajuta ea să picteze. Iconarul Iordache s-a aşezat pe lucru cât ţinea lumina zilei, fără să mă­ nânce nimic. A început cu veştmintele şi cu fondul icoanei, după cum este teh­ nica pictării pe lemn. A rămas la final partea cea mai grea: chipurile Mântui­ torului şi al Maicii Domnului. Aici pic­ torul s-a poticnit. Nu-i ieşeau chipurile. Oricât se străduia, erau urâte. Le refăcea, ieşeau la fel. După câteva zile de încercări, i-a chemat pe mo­ nahi şi le-a arătat icoana: era tot ce putea face. Monahii s-au întristat şi ei la vederea chipurilor slute din icoană, dar I-au

consolat pe zugrav, spunându-i că ei vor lua icoana aşa cum va ieşi, dar să mai încerce să rectifice chipurile. În acea seară, pic­ torul şi-a acoperit icoana cu o pânză şi a mers să se odihnească.

A doua zi a revenit la lucru. A descoperit icoana şi a rămas mut

de uimire. Chipurile erau aşa cum ar fi vrut el să le picteze, dar mâna nu-l ajutase. Zugravul Iordache şi-a chemat vecinii să

le arate minunea şi a trimis pe cineva după monahii athoniţi

care comandaseră icoana. Când au venit, aceştia de-abia au putut să intre în atelierul pictorului din cauza mulţimii care venise să se închine. Nifon şi Nectarie au luat cu ei icoana şi au dus-o la Mănăstirea Bucium, de lângă Iaşi, care era pe atunci

COnTEXT ni. Biserica şi chiliile schitului au fost construite cu sprijinul financiar al domnului Grigore
COnTEXT ni. Biserica şi chiliile schitului au fost
construite cu sprijinul financiar al
domnului Grigore Alexandru Ghica
Schitul Prodromul (Înaintemergătorul)
a fo st întemeiat între anii 1852-1866
de ieroschimonahul Nifon Ionescu şi
ucenicul său Nectarie, pe locul unde
existau din secolul al XVIII-lea mai
multe chilii locuite de călugări româ-
al Moldovei (1849-1853, 1854-1856),
al Mitropoliţilor Sofronie Miclescu al
Moldovei (1851-1860) şi Nifon Rusailă
(1850-1865). Schitul Prodromul se află
subjurisdicţiaMănăstirii greceşti Marea
Lavră şi are 25 de călugări.

SFI NŢI ŞI M INUNI

SFI NŢI ŞI M INUNI Sus: Icoana făcătoare de minuni " Prodromiţa " metoc al schitului

Sus: Icoana făcătoare de minuni " Prodromiţa "

metoc al schitului Prodromul. Acolo a văzut-o şi Mitropolitul Calinic Miclescu al Moldovei (1863-1875), care a exclamat: " Cu adevărat, mare dar ne-a dăruit Maica Domnului." Icoa­ na a fost aşezată spre închinare în Biserica de la Bucium, unde s-a format un pelerinaj ad-hoc. Credincioşi din toată Moldova veneau să se închine icoanei "nefăcute de mână". Sunt consemnate câteva minuni întâmplate în timpul acelui pelerinaj de la Bucium: vindecare, unui om care suferea de albeaţă la ochi, a unui lepros, trezirea din comă a fiului unui boier, după ce a fost stropit cu aghiasmă adusă de la Bucium. Monahii de la Athos, Nifon şi Nectarie, văzând evla­ via care se năştea în jurul icoanei, se temeau că n-o vor mai putea duce în Athos. De aceea după câteva zile de pelerinaj la Bucium, au luat icoana şi au plecat la Huşi şi la Bârlad. Aici, alte sute de credincioşi s-au închinat. În Bârlad s-a întâmplat o altă minune. Un profesor vestit în

COnTEXT În faţa icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, mona­ hii obişnuiesc sa spună după Acaistul Maicii
COnTEXT
În faţa icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, mona­
hii obişnuiesc sa spună după Acaistul Maicii Domnu­
lui Prodromiţa o rugăciune specială din care redăm
un fr agment: "0, Fecioară preamărită, înfru museţarea
prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului
Petru Athonitul că «Muntele Athosului l-am ales, din toate
părţile pământului, şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi
îndestulată locuinţă monahilor şi pustnicilon>, şi în acest
munte ai voit a aduce icoana ta. O, împăcare a noastră cu
Dumnezeu, care ne-ai dăruit noul praznic de minuni iz­
vorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau
spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti
cununi după vrednicie celor ce te laudă şi dăruieşti cer­
erile tuturor celor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura
patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. "
Jos: Prodromul sub semnul legământului dintre
Dumnezeu şi oameni.

tot oraşul a cerut să-i fie adusă icoana acasă pentru a se în­ china. Părinţii i-au trimis vorbă că nu se cade lucru acesta şi că ar trebui să vină el ia biserică să se închine la icoană. Profesorul a insistat foarte mult, iar călugării au cedat. Dar în momentul în care au vrut să urce icoana în trăsura tri­ misă de bârlădeanul înfumurat, n-au putut s-o mişte din loc. A devenit atât de grea încât n-au reuşit s-o urnească. Şi-au dat seama că e un miracol, devreme ce dimensiunile icoanei (1x0,7 m) nu justificau această greutate, şi au înţeles că Maica Dom­

nului nu voia să meargă în casa bârlă­ deanului orgolios. De la Bârlad, icoana a fost dusă la Galaţi, unde monahii au îmbarcat-o pe un vas şi au dus-o la Athos. Au aşe­ zat-o în biserica schitului în faţa ca­ tapeteasmei şi ulterior au ferecat-o în argint. Maica Domnului Prodromiţa este de atunci ocrotitoarea schitului românesc de la Athos. În aceeaşi poziţie, în faţa altarului, în partea stângă, se află şi copia Icoa­ nei Prodromiţa la Mănăstirea Cetă­ ţuia. Icoana Prodromiţa este cinstită cu slujbă deosebită în ziua de 12 iulie.

CRODlCA În arhiva Schitului Prodromul, se găseşte un document datat 29 iunie 1863 şi semnat
CRODlCA
În arhiva Schitului Prodromul, se
găseşte un document datat 29 iunie
1863 şi semnat de autorul icoanei
Prodromiţa: " Eu, Iordache Nicolau,
zugrav din târgul Iaşi, am zugrăvit
această Sfântă Icoană a Maicii
Domnului cu însăşi mâna mea, la
care a venit o minune: după ce am
isprăvit veşmintele, după meşteşugul
zugrăvirii mele, m-am apucat să lu­
crez feţele. Privind eu la chipuri, cu
totul a ieşit din potriva, pentru care
fo arte mult m-am mâhnit, socotind
ca mi-am uitat meşteşugul. A doua
zi, după ce m-am sculat, am facut trei
metanii înaintea Maicii Domnului,
rugându-mă să-mi lumineze mintea,
să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când
m-am dus să mă apuc de lucru, am
aflat chipurile drese desăvârşit, pre­
cum se vede. Văzând aceastăminune,
n-am mai adaos a-mi pune condeiul,
fără numai am dat lustrui cuviincios,
deşi o greşeală a fost aceasta că am
dat lustru la o asemenea minune " .

Moastele Sfântului Arsenie

.J

Capadocianul la Cetăţuia

Într-o mică raclă, în biserica Mănăsti rii Cetăţuia, se păstrează o parte din moaştele

Sfâ n tu lui Arse n i e fă căt oru l de min u ni, adus e la laşi de la Mănăstirea Sfâ ntu l Io an

Te o lo gul din Sou rot i, lo ca l i t ate situ ată la 20

km de Te sa lon ic.

P rin anul l850, doi copii traversau un râu în regiunea Capadociei (Turcia de astăzi) pentru a ajunge la ţarina unde părinţii lor erau la muncă. Cel mai mic dintre

băieţi, Teodor, a

alunecat de pe punte şi a căzut în râu, fiind în­ ghiţit de ape. Fra­ tele lui, Vlasie, nu ştia să înoate

şi nu i-a rămas de

făcut decât să se roage Sfântului Gheorghe, care era hramul unei biserici din apro­ piere. A coborât pe malul râului, rugându-se fier­ binte. Dintr-o dată, în spate i-a apărut fratele cu hainele ude, dar viu şi nevătămat.

Teodor i-a poves­ tit cum, în timp ce se ducea la fundul apei, a văzut cum un călugăr călare 1-a urcat pe calul său şi 1-a scos la suprafaţă. Întâmplarea a fost hotărâtoare pentru destinul micuţului

Teodor. I-a rămas întipărit în minte chipul călugărului care 1-a salvat, şi şi-a propus să fie şi el un om care să sară în ajutorul celorlalţi. La vârsta de 26 de ani, rămas orfan de părinţi, Teodor s-a călugă­ rit în Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul în oraşul Flaviana (aproape de Cezareea). La 30 de ani a fost hirotonit ieromonah

şi a primit misiunea să meargă în locurile

se strângeau tinerii să-i asculte cuvântul despre sfinţi sau întâmplări biblice pe care le povesteau apoi mai departe, răs­ pândind în acest fel credinţa ortodoxă în condiţiile grele im­ puse de mediul musulman în ca­ re-şi duceau viaţa. La slujbe citea Sfânta Evan­ ghelie în greacă, farasiotă şi în turcă astfel încât întregul popor să poată înţele­ ge Cuvântul lui Dumnezeu. Arsenie a că­ utat să-i ţină pe grecii din Capa­ docia uniţi prin organizarea unor colecte necesare ajutorării unor comunităţi. Când

era chemat să

ajutorării unor comunităţi. Când era chemat să Sus: Pregătirea Judecăţii Universale pictată în mod

Sus: Pregătirea Judecăţii Universale pictată în mod inedit la Cetăţuia.

boteze copiii, el punea numele, căutând întotdeauna să fie nume greceşti cu semnificaţie adâncă creştină precum: Elefterie (om liber), sau Elefteria (libertate), Sotir (mântuire), Sotiria, sau nume biblice (Moise, Solomon, Eva). Evita să dea nume­ le unor sfinţi, pentru a-i feri pe confraţii săi de excesele la

care s-ar fi expus cu ocazia petrecerilor onomastice. Rugăciunile părintelui Arsenie îşi făceau efectul în viaţa credincioşilor, încât şi-au dat seama că Dumnezeu, la cererea lui, făcea vindecări miraculoa­ se şi izgoniri de diavoli. Vestea de om cu putere de sus i s-a dus nu numai în rândul creştinilor ci şi al turcilor mu­ sulmani, care veneau să-1 roage să mij­ locească pentru diferite nevoi pe care le aveau: vindecări de boli, naştere de

nevoi pe care le aveau: vindecări de boli, naştere de sale natale şi să se ocupe

sale natale şi să se ocupe de pastoraţia gre­

cilor ortodocşi din Farasa. A început prin

a organiza o şcoală în limba greacă, deşi

legea turcă interzicea acest lucru. În sala în care copiii veneau la şcoală, nu a insta­ lat bănci, ci pe jos a pus piei de capră, pe care învăţăceii stăteau în genunchi, încât păreau că se roagă, nu că fac şcoală. Casa părintelui Arsenie era ca o biserică. Seara

Stânga: Sfântul Arsenie Capadocianul, sărbătorit la 10 noiembrie.

SFI NŢI ŞI MINUNI

Dreapta: Cappadocia, un loc sărac în vegetaţie, dar bogat în sfinţi.

Sus: Poteca spre schitul athonit Agia Anna. Stânga: Sfântul Evanghelist Ioan sau Sfântul Ioan Teologul.
Sus: Poteca spre schitul athonit Agia
Anna.
Stânga: Sfântul Evanghelist Ioan sau
Sfântul Ioan Teologul.

şi ai războiului civil din Grecia. Şi cuvintele sfântului s-au

împlinit întocmai. Cu puţin timp înainte de a pleca spre Grecia, el a botezat copiii, ca nu cumva să moară nebote­

zaţi şi a ascuns sfintele vase în cimitirul creştin. La 14 au­ gust 1924 a plecat spre Grecia şi a ajuns pe 14 septembrie

în portul Pireu. A slujit aici o liturghie de Înălţarea Sfintei

Cruci şi apoi s-a dus în insula Corfu (Kerkira), unde a slujit două liturghii în biserica Sfântului Gheorghe. După

o scurtă suferinţă şi-a dat sufletul în mâinile Domnului

la 10 noiembrie 1924, având în mâini moaştele Sfântului

Ioan Gură de Aur.

TRO.PAR Troparul Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul - 10 noiembrie Viaţă plăcută lui Dumnezeu petrecând şi
TRO.PAR
Troparul Sfântului Cuvios Arsenie Capadocianul
- 10 noiembrie
Viaţă plăcută lui Dumnezeu petrecând şi vas cinstit
Mângâietorului făcându-te, purtătorule de Dumnezeu Ar­
senie, te-ai arătat şi primitor al darului facerii de minuni,
tuturor dându-le grabnic aj utor, Părinte Cuvioase, pe Hris­
tos Dumnezeu roagă-L, să ne dăruiască nouă mare milă.

prunci. Sfântul Arsenie le răspundea tuturor cu bunăvoinţă, indiferent de naţionalitate sau religie. Celor care erau bolnavi şi nu puteau veni la el, le binecuvânta hainele, le scria pe hâr­ tie rugăciuni ca să le citească şi apoi le trimitea prin rude sau cunoscuţi. În cazurile grave stătea lângă bol­ nav şi se ruga şi chiar facea mătănii pentru vindecarea acestuia. În cazu­ rile de copii îndrăciţi sau paralitici, înţelegând că erau de vină părinţii, după ce le vindeca copilul, le dădea canon de îndreptare părinţilor. Pen­ tru binefacerile sale, părintele Arse­ nie nu primea bani. Un turc i-a adus numeroase daruri, drept mulţumire fiindcă soţia lui a dobândit doi copii datorită rugăciunii părintelui. Părin­ tele i-a spus pe un ton aspru: " Eu nu adun daruri, n-ai săraci în satul tău?

Dă-le lor " . Cei care doreau să

ceva se duceau în biserică unde era

o firidă. Acolo lăsau darurile, iar să­

racii veneau singuri şi îşi luau cât le

trebuia. Nu luau mai mult de frică să

nu-i pedepsească Dumnezeu. Sunt consemnate multe minuni făcute de părintele Arsenie. Dintre ele, două s-au răsfrânt asupra întregii comunităţi de greci din Farasa. Avea mare evlavie la Sfântul Ioan Gură de Aur şi la Sfântul Mucenic Gheorghe. Primul a apărat satul unde locuia cuviosul de turci care, în anul 1915, au dorit să-i omoare pe localnici. Sfântul Arsenie a strâns copiii şi femeile în Biserica Maicii Domnului şi au început să se roage. Turcii nu au putut intra în sat fiindcă Sfântul Ioan

li s-a arătat, şi-a întins mâinile şi astfel i-a împiedicat să

facă un rău. Cel de-al doilea a adus înapoi sfintele vase pe care nişte turci le furaseră din biserică. Aceştia fugind cu sfintele vase spre satul lor, nu au mai putut să vadă drumul din cauză că se făcuse dintr-odată întuneric şi au înţeles că acel fenomen este de la Dumnezeul creştinilor. Şi cum şi-au schimbat drumul spre satul creştin, întune­

ricul s-a depărtat şi au spus că este norocul lor şi s-au reîntors spre satul lor. Atunci s-a arătat Sfântul Gheorghe, care i-a bătut încât i-a facut să revină în Farasa şi să aducă sfintele vase. Pentru viaţa sa curată, însuşi Patriarhul ecumenic avea mare evlavie la Sfântul Arsenie, căruia îi scria, se consulta cu el şi chiar i-a propus să fie episcop, dar a fost refuzat. Dumnezeu l-a înzestrat pe Sfântul Arsenie şi cu darul înaintevederii. Astfel a proorocit cu mulţi ani înainte de

a pleca în Grecia că, vor merge acolo, că el va trăi 40 de

zile şi va muri, iar satul lor se va împrăştia. De asemenea a prevestit şi anii grei ai celui de-al Doilea Război Mondial

lase

Colectia de obiecte bisericesti din muzeul mănăstirii

în cinci încă peri a le casei dom neşti se află astăzi un m uzeu în care pot fi văzute mai m ulte obiecte de cult din secolele XVI I-XVI I I, icoa ne şi că rţi vechi. M uzeul a fo st a m ena jat dup ă resta u ră r ile efectu ate între anii 1 964- 1 9 72.

u ră r ile efectu ate între anii 1 964- 1 9 72. � � ănăstirea
u ră r ile efectu ate între anii 1 964- 1 9 72. � � ănăstirea

ănăstirea Cetăţuia a dispus şi dispune de o colec­ ţie de obiecte de mare valoare artistică şi istorică. Unele dintre aceste obiecte au fost confecţionate în zonă, iar altele, care au aj uns prin donaţii şi achiziţio­ nări, provin din alte locuri. Nu se mai păstrează toate în mănăstire. Unele s-au pierdut fără urmă, altele au aj uns în diverse locuri din ţară şi străinătate, în condiţii necunoscute. În cele cinci săli ale muzeului pot fi văzute astăzi cărţi, manuscrise, cruci, icoane, vase sfinte, broderii, veşminte bisericeşti şi arhiereşti. Cea mai importantă carte din co­

lecţie este o Evanghelie greacă, fereca­ tă în argint, tipărită la Veneţia în 1737 şi donată bisericii mănăstirii de dom­ nul Moldovei Constantin Racoviţă

(1749- 1753, 1756-1757), la 20 august

1749. Pe copertă, de jur împrejur, o in­ scripţie în limba greacă atestă donaţia:

Stânga:

Fragmentde obiect de cult, din bronz, împodobit cu gravură ce reprezintă Răstignirea Domnului.

mănăstirii de pe deal numită Cetăţuia şi cine o va lua de la aceasta să fie veşnic blestemat de Sfânta Treime. " În muzeu poate fi văzut şi un vechi veşmânt diaconesc, un frumos orar, datat în anul 1669. Conform inscripţiei · cusute cu fir de aur la capete, în limba română, el a fost dăruit şi probabil brodat de doamna Anastasia, soţia lui Duca-Vodă. Pe fondul de catifea roşie, sunt brodaţi cu fir de aur, argint şi mă­ tase, îngeri, Maica Domnului, Arhan­ ghelul Gavriil şi ornamente florale. În 1830, cu ocazia unor lucrări de restaurare, tot mobilierul bisericii a fost dus la Mănăstirea Hlincea de unde nu s-au înapoiat decât câteva piese. Ve­ chiul mobilier nu s-a păstrat însă nici la Hlincea. Din vechiul mobilier de lemn se păstrează astăzi la Cetăţuia strana domnească şi cea arhierească, donate probabil de ctitor. Ele au stat până nu demult în biserică, dar acum se găsesc în muzeu. Strana domnească are o

Stânga: Cruce de mână, din lemn în argint masiv.

are o Stânga: Cruce de mână, din lemn în argint masiv. " Credinciosul rob al lui

" Credinciosul rob al lui Dumnezeu, Constantin Mihail Cehan Racoviţă voievod, domn şi stăpânitor al întregii 18 Moldo-Vlahii, dă această Evanghelie

TEZAUR

LEXlCOn Orarul este piesa vestimentară specifică diaconilor. El este o fâşie îngustă şi lungă pe
LEXlCOn
Orarul este piesa vestimentară specifică diaconilor. El
este o fâşie îngustă şi lungă pe care diaconul o poartă
pe umărul stâng. În timpul rostirii ecteniilor, diaconul
prinde orarul de capătul din faţă cu trei degete de la mâna
dreaptă şi-1 ridică în dreptul frunţii. Orarul îşi trage nu­
mele de la latinesc oro, orare, care înseamnă " a se ruga " ,
pentru că orarul ar fi fo st la început o pânză subţire, albă,
îngustă şi lungă, pe care o purtau pe mână diaconii pen­
tru a da semnalul la rugăciune. Orarul simbolizează ari­
pile îngerilor, fiinţe spirituale care se află în permanenţă
într-o stare de preamărire a lui Dumnezeu.

Dreapta: Ferecătură de Evanghelie în catifea şi argint; în centru, 1nâlţarea Domnului.

decoraţie aurită, bogată, din frunze şi flori, aplicată pe un fond albastru. Pe spătar, în partea de sus, se găsesc blazoa­ nele domneşti, care e posibil să fi fost aplicate mai târziu.

Strana se sprijină pe un postament care are sculptaţi doi lei. Strana arhierească este mai simplă, dar are şi ea o decoraţie florală bogată. Însemnele arhiereşti (mitra) au fost probabil adăugate la restaurarea din 1910-1911. Cele mai valoroase obiecte de patrimoniu pe care le-a de­ ţinut Mănăstirea Cetăţuia nu se mai află astăzi în incinta sa,

ci au ajuns în locuri îndepărtate în împrejurări necunoscute.

De exemplu, unul dintre cele mai valoroase manuscrise care

a aparţinut cândva Mănăstirii Cetăţuia, Evangheliar grecesc,

a fost descoperit de istoricul Marcu Beza la Ierusalim. Ma­

nuscrisul este descris de Nicolae Iorga ca fiind " admirabil

este descris de Nicolae Iorga ca fiind " admirabil prin frontispicii, chenare şi iniţiale". Manuscrisul a

prin frontispicii, chenare şi iniţiale". Manuscrisul a fost rea­ lizat cu măiestrie caligrafică de Mitropolitul Luca Cipriotul al Ungrovlahiei (1602-1629), după cum reiese din însemna­ rea în limba greacă, de pe prima pagină: " Dumnezeiasca şi

Jos: Pilda bogatului nemilostiv, în Evanghelia după Luca, în limba română.

prima pagină: " Dumnezeiasca şi Jos: Pilda bogatului nemilostiv, în Evanghelia după Luca, în limba română.

TEZAUR

TEZAUR
TEZAUR Sus: Frescă din pronaosul bisericii mănăstirii. Vindecarea gârbovei, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi

Sus: Frescă din pronaosul bisericii mănăstirii. Vindecarea gârbovei, Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul şi Adormirea Ma icii Domnului

sfânta Evanghelie aceasta, am scris-o eu, smeritul mitropo­ lit al Ungro-Vlahiei, Luca, în zilele evlaviosului iubitor de Dumnezeu Io Radu-Voievod, în anul 7124, luna mai, 4, iar de la Hristos 1616 " . Manuscrisul a fost primit în dar de Ghe­ orghe Duca de la episcopul Gavriil al Filipopolei. Un alt obiect de cult, o cârjă arhierească, făcând parte din patrimoniul Mănăstirii Cetăţuia, se află astăzi la Mă­

năstirea Xiropotamu din

Muntele Athos. Cârja fus � se

Jos: Încercări de restaurare

a frescei originare, din 16 72.

Încercări de restaurare a frescei originare, din 16 72. donată de Gheorghe Duca, pentru slujirea înalţilor

donată de Gheorghe Duca, pentru slujirea înalţilor ierarhi care vizitau mănăstirea.

Pictura bisericii

Bunul de patrimoniu de mare valoare de la Cetăţuia îl constituie pictura bisericii, executată în frescă în 1672. Meş­ teri zugravi au fost: fraţii Mihai, Dima şi Gheorghe, aromâni originari din Ianina, nord-vestul Greciei. Ei au fost chemaţi de Duca Vodă în Moldova să împodobească cu frescă cti­ toria sa de pe deal. Cei trei aromâni veniţi din Grecia s-au

stabilit în zona Bacăului unde au dobândit proprietăţi şi şi-au întemeiat familii. Lor li s-au alăturat şi meşteri zugravi autohtoni, precum Nicolae " zugravul cel bătrân " , Ştefan Zu­ gravul şi alţii, care probabil lucraseră cu 30 de ani înainte la Trei Ierarhi. Asupra picturii s-a intervenit ulterior, atunci când fresca era afumată. Restaurările de la sfârşitul secolului

al

XVIII-lea şi din 1820-1830 n-au fost făcute prin spălare,

ci

prin adaos de culoare. Deşi nu au fost modificate liniile,

adaosul de culoare peste vechea pictură a condus la alterarea

în parte a frescei de la Cetăţuia.

Cel mai puţin afectată este fresca din pridvorul închis, acolo unde de obicei nu ard lumânări. În acest spaţiu se află câteva scene care atrag atenţia prin măiestria execuţiei.

Prima dintre ele este Scara

mile văzduhului. Întâlnită şi la alte mănăstiri într-o formă monumentală (cea mai cunoscută, pe peretele exterior de la Suceviţa), scena Scării Raiului este la Cetăţuia într-o formă originală determinată de spaţiul în care este pictată. Ea este reprezentată în glaful ferestrei din partea de sud-vest, deci într-un spaţiu restrâns. De aceea scara este înfăţişată în trei fragmente dispuse în unghi. Fiecare treaptă poartă o inscrip­ ţie cu virtutea respectivă. Scena este de un dinamism extra­ ordinar. Cei care nu reuşesc să urce sunt smulşi de diavoli de pe treptele pe care au ajuns în ascensiunea lor, şi aruncaţi în iad. Personajele aruncate de pe treptele scării, unii zbătân­ du-se în aer, alţii făcând sforţări disperate de a se menţine pe scară, mişcarea îngerilor şi a diavolilor în jurul oamenilor de pe diferite trepte, toate aceste detalii sunt redate cu expre­ sivitate şi dovedesc măiestria pictorului. În glaful aceleiaşi ferestre este altă scenă, care are în centrul ei tot motivul scării: Adorm irea lui Iacov în pustie.

Sfânt ului Ioan Scărarul sau Vă ­

TE ZAUR

Dreapta: Cele două bolţi din pridvor cufresca cel mai bine conservată. Scena este inspirată din
Dreapta: Cele două bolţi din pridvor cufresca cel mai bine
conservată.
Scena este inspirată din Vechiul Testament (Facere, 28, 12)
şi-1 prezintă pe Iacov dormind la picioarele unei scări pe
care acesta a visat-o. Deasupra scării este zugrăvită Sfânta
Fecioară Maria cu Pruncul în braţe, iar pe treptele scării urcă
şi coboară îngeri. De data aceasta diavolii lipsesc. Cele două
scări de la Cetăţuia, una a luptei cu ispitele, cealaltă a slavei
îngereşti, reprezintă contrastul dintre cele două dimensiuni
ale existenţei: pământească şi cerească.
În pridvor mai sunt câteva scene din Vechiul Testament:
construirea Turnului Babel, Ieşirea din Egipt, viaţa Sfântului
Proroc Ilie şi, pe boltă, Facerea lumii. Tot aici, este reprezen­
tată deasupra uşii de intrare în pronaos cunoscuta scenă a
Judecăţii de Apoi.
În pronaos, în dreapta uşii de intrare, este zugrăvit tablo­
ul votiv cu întreaga familie a lui Gheorghe Duca. Fresca a
fost curăţată de retuşurile făcute în secolul al XIX-lea, astfel
încât poate fi admirată pictura originală din 1672.
Gheorghe Duca, ţinând macheta bisericii în
mână, este reprezentat alături de soţia sa, care
are în mână o pungă, semn al ctitoriei. În pla­
nul secund, între d
. mni,
este
înfăţişată soacra lui

Duca-Vodă, Ecaterina. In acelaşi tablou votiv sunt reprezen­ taţi şi copiii domnului, Constantin (viitor domn al Moldo­ vei între 1693-1695 şi 1700-1703) şi fiicele: Elena, Maria şi Ecaterina. Se vede că pictorul a căutat să corecteze defectele

fizice ale lui Duca-Vodă, înfăţişându-1 cu o statură înaltă, în vârstă de vreo 50 de ani, cu o figură plăcută. Acest portret vine în contradicţie cu descrierea făcută de Ion Neculce în Letopiseţul său: " Duca-Vodă era un om nu prea înalt şi gros, burduhos şi bătrân. Numai îşi cernea (înnegrea cu vopsea) barba. Pe atâta se cunoştea că n-are acătare minte sau frica

lui Dumnedzău

căuta, ca să-i iea oamenii de frică." Pe pereţii pronaosului se află multe scene de martira­ je, inspirate din Minei, predominante fiind decapitările cu diferite arme. În naos, predomină scenele care reprezintă

şi când ieşea afar, în nărod, tot posomorât

pildele şi minunile Mântuitorului Hristos. Aici nu se mai recunoaşte mâna de maestru al fr escelor din pridvor, ceea ce înseamnă că au fo st executate de un pictor mai puţin experimentat. O parte din sfinţii zugrăviţi aici au aureole sculptate în relief, fiecare cu decoraţia lui, ceea ce vădeşte clar influenţa de la Trei Ierarhi. Fresca de la Cetăţuia pre­ zintă o pictură vioaie prin care s-a imprimat figurilor ex­ presivitatea scenei şi momentului, precum şi dramatismul uman, ceea ce-i conferă o mare valoare artistică. Pe de altă parte, scenele pictate constituie un adevărat discurs teologic, scris cu linii şi culori pe pereţii bisericii, urmărind popularizarea prin imagine a adevărurilor de credinţă.

COnTEXT Scara sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii, sau Scara Raiului Este opera Sfântului Ioan, un monah
COnTEXT
Scara sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii,
sau Scara Raiului
Este opera Sfântului Ioan, un monah trăitor în secolele VI-VII
la Mănăstirea Sinai. De la opera sa, autorul este cunoscut cu nu­
mele de Ioan Scărarul. Scara are 30 de capitole care reprezintă
tot atâtea trepte spre desăvârşire. Ele descriu lupta cu patimi­
le şi dobândirea virtuţilor de către omul angaj at pe drumul
desăvârşirii. Deşi scrisă pentru monahi, Scara Raiului a devenit
una dintre cele mai citite cărţi după Sfânta Scriptură şi în rândul
credincioşilor din lume. Opera Sfântului Ioan Scărarul a inspirat
şi scena iconografică a Scării, prezentă în fresca multor biserici
ortodoxe.
Dreapta: Scara Virtuţi/ar, peretele nordic al Suceviţei.
- :c " Incinta Odată ce i ntri pe sub c lopotniţa de la Cetăţu

-

:c

"

Incinta

Odată ce i ntri pe sub c lopotniţa de la Cetăţu ia, pătrunzi într-un spaţi u al li niştii în

care o

de zid u rile de inci ntă, lăsând între e le un spaţiu larg, din care răsare natu ra l, în centru, biserica, având un aer nobi l şi auster în acelaşi tirŢlp.

pace profu ndă te cu prinde din toate părţi le. Clădi rile sunt dispuse aproa pe

din toate părţi le. Clădi rile sunt dispuse aproa pe 1 ncinta mănăstirii, de formă pentagonală,

1 ncinta mănăstirii, de formă pentagonală, este înconjurată

pe toate laturile de ziduri groase de 1,4 m şi înalte de până

la 7 m. Între ele, spaţiul verde este întretăiat de alei flancate

de gard viu şi care dirijează paşii spre clădirile mănăstirii: Bi­ serica, Casa Domnească, Egumenia, corpul de Chilii, Cuhnea.

Biserica

B iserica de la Cetăţuia este elegantă, cu faţada ornamen­

tată discret şi cu proporţii armonioase. Planul clădirii

este aproape identic cu al bisericii de la Trei Ierarhi.

Duca-Vodă a vrut să facă o replică a vremii sale la fastuoasa ctitorie a lui Vasile Lupu. Date fiind condiţiile economice di­ ferite, rezultatul a fost o biserică cu ornamente mai simple, dar care conferă bisericii de la Cetăţuia o înfăţişare mai liniştită. Biserica este înconjurată de un brâu median de piatră, compus din trei şiruri îndoite pe alocuri, ce dau impresia unei împle­ tituri rare. Acest element decorativ este fixat pe o bandă de piatră albă, care are sculptate rozete şi frunze de stejar. Acelaşi brâu în torsadă, dar mai subţire, înfăşoară în partea de sus şi cele două turle. Deasupra brâielor de piatră, pereţii bisericii sunt decoraţi cu două rânduri inegale de firide oarbe. Biserica 22 se sprijină pe 6 contraforturi.

Stânga: Biserica, ridicată după forma "Sfinţilor Trei Ierarhi" din Iaşi.

Ferestrele pronaosului, naosului şi altarului au un chenar cu baghete încrucişate, care se sprijină pe rozete pătrate. Ferestrele sunt egale, cu excepţia celor care luminează proscomidiarul şi diaconiconul, acestea fiind mai înguste. Pridvorul închis este luminat pe latura de vest de două ferestre înalte, încheiate în partea de sus cu arce frânte, întretăiate, şi rozete. Intrarea în pridvor se face prin două uşi săpate în faţadele de nord şi de sud. Sub sfânta masă a altarului se află o tainiţă spaţioasă, în­ conjurată de ziduri puternice, cu arcuri de descărcare şi consolidare, unde se ascundeau în vremuri de primejdii, odoarele bisericii.

se ascundeau în vremuri de primejdii, odoarele bisericii. Casa Domnească C asa Domnească se găseşte pe

Casa Domnească

C asa Domnească se găseşte pe partea de nord-est a incintei

şi a fo st construită de Duca- Vodă ca locuinţă personală.

Reprezentativă pentru modelul de arhitectură civilă din

secolele XVI-XVII, Palatul Domnesc, construit în întregime din piatră, arată mai mult ca o casă fortificată cu subsol, demi­ sol şi etaj. Intrarea principală este la etaj, unde se ajunge pe o scară exterioară ce dă într-un foişor în faţa intrării. Ferestrele şi uşile Casei Domneşti au chenare de piatră profilată. În inte­

rior, după aprecierile lui Alecu Ru sso, făcute în Opere complete

(Bucureşti 1948), încăperile eraupictate. Din păcate astăzi, nu se mai păstrează nici un petic de frescă. În cele cinci camere de la etaj este amenajat astăzi Muzeul Mănăstirii Cetăţuia.

Jos: Casa Domnească care adăposteşte muzeul mănăstirii.

etaj este amenajat astăzi Muzeul Mănăstirii Cetăţuia. Jos: Casa Domnească care adăposteşte muzeul mănăstirii.

GHID

Egumenia

E gumenia este clădirea lipită de zidul de incintă din

partea sudică. În interiorul ei se află o cameră lungă

(10x9m), folosită în trecut pentru întâlnirile de sfat. În­

căperea se numeşte Sala Gotică, datorită arcelor în ogivă, care se sprijină pe doi stâlpi ce taie spaţiul în două părţi egale. Sala

Gotică este cea mai frumoasă încăpere profană de la Cetăţuia. Alecu Russo a remarcat somptuozitatea acestui spaţiu scri­ ind că " proporţiile Sălii Gotice sunt bine chibzuite, iar mai cu seamă bolţile de stil gotic sunt demne de admirat. " În subsolul Egumeniei se află pivniţe, boltite dispuse pe două niveluri, unde astăzi este amenajată crama Mănăs­ tirii Cetăţuia, unde se depozitează vinul produs din viile din apropiere.

unde se depozitează vinul produs din viile din apropiere. Turnul-clopotniţă T urnul-clopotniţă îl întâmpină

Turnul-clopotniţă

T urnul-clopotniţă îl întâmpină pe vizitator la intrare, deschizând un gang semicircular de acces în incinta mănăstirii. Are două etaje, iar la etajul întâi are două

ieşiri spre ziduri, pe unde trecea odată drumul de strajă. La etajul al doilea se află clopotele, dar odinioară aici se găsea şi

punctul de observaţie, de unde se zărea de la distanţă cine se apropia de Cetăţuia. Deasupra gangului, în afara incintei, se vede stema Moldovei cu capul de zirnbru, săpată în piatră.

la planul pătrat la cel circular, cu ajutorul a patru arce lipite de ziduri şi fixate pe console de piatră aşezate în colţuri, pre­ cum şi patru pandantivi. În vârful bolţii este un gol circular, lăsând să iasă, ca printr-un coş, fumul sau aburul. Mai mulţi observatori au remarcat această construcţie de o eleganţă şi măiestrie aparte, care primeşte lumina pe deasupra, ca Domul Panteonului din Roma. Clădirea 1-a impresionat şi pe Vasile Alecsandri, care, în ciuda înfăţişării de ruină pe care i-o oferise Cetăţuia în 1844, găsea totuşi cuvinte de admiraţie

faţă de cuhne: "

toate cea mai curioasă şi mai vredni­

că de însămnat este o bucătărie veche ce se vede aproape de clopotniţă şi a cărei boltă sprintenă şi alcătuită de trei bolţi elegante, aşezate una asupra alteia, samănă a fi un lucru de vreun geniu al văzduhului, iar nu de om. Păreţii săi pe dină­ untru sunt negri de fum şi lucesc ca marmura; forma sa este rotundă şi bolta sa este atât de îndrăzneaţă, că te miră cum se ţine în aer şi mai ales cum de s-au luptat cu elementurile fără a fi biruită nici de apă, nici de focuri, nici de cutremure? "

din

nici de apă, nici de focuri, nici de cutremure? " din Corpul de chilii şi arhondaricul

Corpul de chilii şi arhondaricul

C orpul de chilii şi arhondaricul sunt clădirile cele mai noi din incinta Cetăţuii. Ele sunt pe latura de nord, oarecum în continuarea Casei Domneşti. Au fo st con­

struite pe două niveluri la începutul secolului al XX-lea.

Cuhnea C uhnea este o clădire pătrată, situată pe latura de est, un element tipic
Cuhnea
C uhnea este o clădire pătrată, situată pe latura de est,
un element tipic unei incinte de curte domnească din
secolul al XVII-lea, din Moldova. După unii, a servit
dreptbucătărie, după alţii, drept baie. Clădirea are un intere­
sant sistem de boltire, la care se vede o ingenioasă trecere de
Dreapta: Turnul clopotniţă era în vechime important punct de
observaţie de pe dealul Cetăţuii.
VOCABULAR
Torsada este motivul ornamental cu aspect de funie răsucită
în diferite forme. Decoraţia este folosită în arhitectură în spe­
cial pe coloane şi la brâiele care impart faţadele.
Ogiva este sistemul de construcţie caracteristic arhitec­
turii gotice, format din intersecţia a două arce de cerc
dispuse diagonal, care formează osatura unei bolţi.
Pandantivul este elementul arhitectural cu aspect de tri­
unghi sferic care participă (totdeauna în formaţie de patru)
la susţinerea unei cupole sferice. Pandantivele asigură tre­
cerea de la planul pătrat al arcelor mari pe care se sprijină, la
planul circular, bază a cupolei pe care o susţin.
Sus: Trăiniciapietrei şi verdele
tuiei - un dialog despre veşnicie.
Sus: Peretele Egumeniei lipit de
zidul de incintă pe latura de sud.

Hlincea - metocul Cetătuii

La trei kilo metri de Măn ăstirea Cetăţu ia se

secolului al XVI-lea de domn iţa Ma ria, fi ica do mnului Moldovei Petru Şchiopu i. Tn timpul

ultimei domnii a lui Gheorghe Duca, H l incea devi ne

în această su bordonare până în 1991 , câ nd

află Mănăstirea H l i ncea, ctitorită la sfârşitu l

metoc al Mănăsti rii Cetăţuia şi ră mâne

ca pătă statutu l de mănăstire independentă.

M ănăstirea Hlincea a fost cti­

torită pe hotarul Iaşiului de

domniţa Maria, fiica lui Petru

Sus: Mănăstirea Hlincea, fost metoc al Mănăstirii Cetăţuia. Fotografie de la 1881.
Sus: Mănăstirea Hlincea, fost metoc al Mănăstirii Cetăţuia. Fotografie de la 1881.

pe cheltuiala domnului Ştefaniţă Lupu (1659-1661), de aceiaşi meşteri zugravi care au lucrat la Golia. În timpul lui Gheorghe Duca, Hlincea este scoasă de sub jurisdicţia mănăstirii din Adri anopole şi ajunge să fie metoc al nou-construitei Mănăstiri Cetăţuia. În locul ei, domnul a în­ chinat mănăstirii greceşti din Adrianopole, Mănăstirea Sfântul

Şchiopul, şi soţul ei Zottu Tzigara, fost spătar şi mare vistiernic, grec de origine, din Ianina. Încă de la început, Hlincea a fost închinată Mănăstirii Dionisi ou din

Muntele Athos. O vreme, călugării greci au venit de la Athos şi au administrat mănăstirea, dar la începutul secolului al XVII-lea ea a aj uns în părăsire. Domniţa Maria a încercat în 1616 să restaureze aşezământul, dar fără succes, din lipsă de bani. A reuşit cel puţin să-I scoată de sub jurisdicţia Mănăstirii Dionisiou şi să-I facă metoc al Mănăstirii Galata, cti­ torită de tatăl său, Petru Şchiopul. Ga­ lata va fi închinată în 1619 la rândul ei Patriarhiei de Ierusalim. Lucrări importante de restaurare au

avut loc în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), care a ridicat turla bisericii aflate deasupra naosului si a construit chilii pentru călugări, trapeza, pivniţe de piatră, zidul de incintă, cu turn şi cerdac mare deasupra porţii. Vasile Lupu a închinat mănăstirea la Arghirocastro, de la Adrianopole (mănăstiregrecească din Rumelia, astăzi la gra­

niţa Bulgariei cu Turcia). Mănăstirea a fost pictată prin 1660

COnTEXT Mănăstirea Dionisiou Este a cincea mănăstire în ierarhia muntelui Athos. Ea datează din secolul
COnTEXT
Mănăstirea Dionisiou
Este a cincea mănăstire în ierarhia muntelui Athos. Ea datează
din secolul al XIV-lea şi a fost întemeiată de Sfantul Cuvios
Dionisie din Koritsa, cu ajutorul împăratului bizantin Alexie
al III-lea Comnenul (1349- 1390). Mănăstirea Dionisiou este
aşezământul athonit care s-a bucurat de cel mai mare sprijin
din partea domnilor români după căderea Constantinopolu­
lui din 1453. Între ctitorii români la Dionisiou sunt: Mircea
cel Bătrân, Neagoe Basarab, Petru Rareş, Mircea Ciobanul,
Alexandru Lapuşneanu, Petru Şchiopul, Matei Basarab şi
Constantin Brâncoveanu.
Dreapta: Impăratul bizantin Alexie al III-lea Comnenul.
Detaliu dintr-un tablou votiv de la Mănăstirea athonită
Dionisiou.

GHID

GHID Ioan Zlataust, zidită în 1682 în doar 30 de zile. În timpul răz­ boiului ruso-turco-austriac

Ioan Zlataust, zidită în 1682 în doar 30 de zile. În timpul răz­ boiului ruso-turco-austriac (1788-1792), precum şi între anii 1806-1812, mănăstirile Cetăţuia şi Hlincea au fost transformate în spitale militare. De asemenea, în vremea holerei celei mari din anul 1848, Mănăstirea Hlincea a fost folosită ca lazaret pen­ tru bolnavi. În anul 1854, viitorul episcop Melchisedec Ştefă­ nescu găsea mănăstirea într-o stare deplorabilă, cu acoperişul spart şi chiliile ruinate. În anul 1908, Comisiunea Monumentelor Istorice a efectuat o serie de lucrări de restaurare, care au reabilitat lăcaşul degradat. În 1959, în urma decretului 410 împotri­ va monahilor, Mănăstirea Hlincea a fost închisă. Biserica a devenit biserică parohială a satului Hlincea de pe raza comunei Ciurea. A suferit mari avarii în urma cutremu­ rului din 1977 şi de aceea, la câţiva ani, a intrat într-un

Sus Arhangheli, detaliu din fresca arcuuil dintre două coloane.

amplu proces de restaurare. Schitul a fost redeschis în 1990, după căderea comunismului, şi a fost populat cu călugări de la Horaiţa. În 1991, el a fost scos de sub administrarea Mănăstirii Cetăţuia, devenind o mănăstire independentă. Între 1995-1998 s-au efectuat lucrări de restaurare şi a fost construit un corp modern pentru chilii. Biserica Mănăs­ tirii Hlincea este construită în plan triconc, are o singu­ ră turlă pe naos şi un pridvor deschis. Faţada este simplă, având ca elemente de decor doar nişte firide oarbe, înalte în registrul de jos, iar pe pereţii turlei mai multe ocniţe şi arcade care încadrează ferestrele. Pictura lucrată în timpul lui Ştefăniţă Lupu de pictorul grec Ioan Matei este de o deosebită valoare artistică. În tabloul votiv de pe perete- le de sud al naosului sunt pictaţi noii ctitori: Vasile Lupu, Ştefăniţă Lupu şi Doamna Ecaterina, îmbrăcaţi în cos­ tumele de ceremonie. Este de remarcat în frescă prezenţa emblemei imperiale bizantine - vulturul bicefal încoronat - zugrăvită într-o nişă de sub fereastra altarului, simbol ce trebuie pus în le­ gătură cu visurile de mărire ale lui Va­ sile Lupu, care se vedea urmaş al îm­ păraţilor de la Bizanţ. De mare valoare este şi iconostasul de la Hlincea vechi, din secolul al XVIII-lea. El provine de la Mănăstirea Cetăţuia, atunci când, la sfârşitul secolului al XIX-lea, la ctito­ ria lui Gheorghe Duca de pe deal s-au realizat ample lucrări de reparaţii. Tot mobilierul a fost adus la Hlincea. Nu s-au mai păstrat decât iconostasul şi stranele domnească şi arhierească, ce s-au reîntors la Cetăţuia.

COnTEXT Mănăstirea Galata Este o mănăstire de călugăriţe în Iaşi. Ea este ctitorită de domnul
COnTEXT
Mănăstirea Galata
Este o mănăstire de călugăriţe în Iaşi.
Ea este ctitorită de domnul Petru
Şchiopul în 1584 şi este, ca şi Cetăţuia,
înconjurată de ziduri puternice, în­
trucât, în încinta ei ctitorul construise o
casă domnească ce trebuia apărată. Bi­
serica are hramul Înălţarea Domnului şi
este singura clădire din incintă care se
păstrează intactă din secolul al XVI-lea.
Picturabisericii nu este cea originală; ea
a fost executată în secolul al XIX-lea, din
frescaveche păstrându-se doar tabloul
votiv cu familia lui Petru Şchiopul.
Dreapta: Turnul-cloptniţă al
Mănăstirii Galata din Iaşi.

Cetăţuia, izvor de cultură greceasca ŞI romaneasca

Prin cei doi mari cărtura ri, unul grec, Dosit hei al Ierusalimului , celălalt ro mân, Dosoftei al Mol dovei, ca re au fo st găzd ui ţi la măn ăsti rea de pe deal, Cetăţ uia a ră spâ ndit lum ina cărţi lor în tot Răsăritul Ortodox.

\J

\J

lum ina cărţi lor în tot Răsăritul Ortodox. \J • \J C titorul mănăstirii, Gheorghe Duca,

C titorul mănăstirii, Gheorghe Duca, nu era un mare cărturar, dar a avut intuiţia de a-i susţi­ ne în demersurile lor culturale pe cei doi mari

cărturari cu care a avut şansa să fie contemporan. Pe Patriarhul Dosithei al Ierusalimului 1-a ajutat să des­ chidă singura tipografie greacă existentă în acea vreme în Ortodoxie, la Mănăstirea Cetăţuia. Cu înfiinţarea acestei tipografii, se inaugurează în Ţările Române epoca tipăriturilor greceşti care va dura mai bine de un veac. Tipografia de la Cetăţuia împreună cu şcolile greceşti din Moldova şi Ţara Românească au fo st fa c­ torii de bază ai culturii greceşti, la noi. Cărţile ieşite

de sub teascurile de la Cetăţuia au luat drumul Ori­ entului Apropiat, unde creştinii se aflau sub asediul

Dreapta: Fragment din vechiul drum de strajă care trecea pe la 26 primul etaj al turnului clopotniţă.

Stânga: Sfânta Evanghelie, manuscris de la 1 794.

prozelitismului catolic exercitat de călugării iezuiţi. În faţa doctrinelor creştinismului apusean, precum pri­ matul papal, Filoque, împărtăşania cu azime, creştinii din Ierusalim nu ştiau ce să răspundă, întrucât nu erau instruiţi în acest sens. Cărţile tipărite de Dosithei la Cetăţuia urmăreau tocmai umplerea acestui gol de cu­ noaştere. Multe dintre textele greceşti tipărite pe Dea­ lul Cetăţuii au intrat în celebra colecţie îngrijită de Jean

Paul Migne, Patrologia greca.

Spre sfârşitul anului 1683, din cauza tulburărilor politice, atât tipografia moldovenească din Iaşi, cât şi tipografia grecească şi-au încetat activitatea. Aj uns domn al Ţării Moldovei, fiul lui Gheorghe Duca, Con­ stantin, care stăpânea fo arte bine limba greacă, tipo­ grafia a fo st reactivată şi a continuat să imprime cărţi de teologie polemică la adresa doctrinei apusene. În acest fe l, Mănăs tirea Cetăţuia a îndeplinit un rol im­ portant în apărarea Ortodoxiei. Între zidurile de pe deal s-a zămislit şi cultură româ­ nească, prin alt mare cărturar, de data aceasta odrăslit de pământul Moldovei, Mitropolitul Dosoftei. Între 1674-1675, mitropolitul cărturar s-a retras la Mănăs­ tirea Cetăţuia, în vremurile tulburi din preajma luării cetăţii ucraino-polone, Cameniţa, de către turci. Re­ tragerea lui Dosoftei la Cetăţuia este atestată de o notă

scrisă în slavonă la finalul Molitvelnicului de înţeles,

lui Dosoftei la Cetăţuia este atestată de o notă scrisă în slavonă la finalul Molitvelnicului de

INFLUEN ŢE

Stânga: Icoană tipărit în 1681, care spune: " scrisă la Cetăţuia în anul 1782 (1674),
Stânga: Icoană
tipărit în 1681, care spune: " scrisă la Cetăţuia în anul
1782 (1674), iunie 23".
Dacă Dosithei al Ierusalimului era preocupat de di­
fuzarea de cărţi de teologie în rândul grecilor din Ori­
ent, Mitropolitul Dosoftei era îngrijorat de faptul că
oamenii de rând nu înţelegeau ce se cântă şi se rosteşte
la strană, în biserici, pentru că slujbele se făceau în sla­
voneşte. De aceea el, sprijinit de Duca Vodă, redeschide
tiparniţa lui Vasile Lupu şi tipăreşte cărţi de slujbă pe
prăznicar. ln
centru este
înfăţişată Invierea
Domnului
înconjurată de
icoanele altor 12
sărbători.
româneşte, oferindu-le ca " dar limbii rumâneşti
către
toată seminţia românească (pre)tutinderea ce să află
într-această limbă pravoslavnici
" Cărţile tipărite de
Dosoftei sunt primele cărţi de cult redate în româneşte
pe pământul Moldovei.
Influente arhitectonice de la
Trei Ierarhi
Jos: Biserica
Mănăstirii
Trei Ierarhi, o
capodoperă a
artei ecleziale
româneşti.
Gheorghe Duca a căutat să imite, ba chiar să facă o
copie fidelă a bisericii Mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi.
Era un admirator al înaintaşului şi protectorului său,
Vasile Lupu, şi, desigur, un admirator a tot ceea ce ma­
rele domn a ctitorit. Şi cea mai frumoasă între ctito­
riile sale rămâne " Trei Ierarhi". Gheorghe Duca a luat
modelul mănăstirii din centrul Iaşilor şi 1-a transpus
pe deal. Astfel, proporţiile dintre lungimea, lăţimea,
înălţimea şi planurile celor două biserici sunt aproape
identice. Ambele au câte trei ferestre la fiecare absidă,
arcadele cu stâlpi care separă naosul de pronaos, două
turle, precum şi brâul torsadă cu frizele de ornamente,
incizate ca la Sfinţii Trei Ierarhi, sculptate în relief şi cu
rozete la Cetăţuia.
Dacă biserica Mănăstirii Cetăţuia nu a izbutit să se
îmbrace în totalitate pe dinafară cu dantelăria celei de
la Sfinţii Trei Ierarhi din cauze economice şi politice,
totuşi grija decoraţiei exterioare a reţinut atenţia cti­
torului. Meşterii au izbutit să suplinească fastul de la
Biserica " Sfinţii Trei Ierarhi " cu strictul necesar în ceea
ce priveşte elementele decorative. Astfel, se observă că
brâul torsadă , decoraţia celor două turle, sobră, dar
frumoasă, iar în interior, decorarea nervurilor ce sus­
ţin bolţile şi arcurile cu torsade, pe care se aplică roze­
te rotunde cu decoraţii geometrice sau vegetale de tip
baroc, scot în evidenţă aerul de fast ce s-a căutat să-i
fie dat bisericii din cadrul unui ansmablu destinat a fi
reşedinţă domnească.
1MPRES11
Însemnarea patriarhului Dosithei al Ierusalimului
despre tipografia de la Cetăţuia
În anul l680, fiind la Iaşi şi văzând pe moldoveni că au
"
tipografie, iar grecii nu, muream de necaz. Iar Dumnezeu,
conducătorul şi săvârşitorul celor bune, ne aduce pe un
român ieromonah, anume Mitrofan, şi i-am dat şaizeci de lei
şi ne-a construit o tipografie nouă; şi deci îi dăm cheltuielile
şi hârtia, trimitem şi cartea lui Nectarie în contra primatului
Fapei şi contra aşteptării noastre se tipărise. De aceea am şi
distribuit-o tuturor gratis. Ni s-a părut lucru plăcut, şi aflân­
du-ne în 1683 la Adrianopol, am trimis hârtie la Iaşi şi am dat
spre imprimare şi cartea lui Simion din Tesalonic. Am scris şi
scrisori lui Duca-Vodă. "

-

N

<C

Rugăciune şi viticultură Ia Cetătuia

De la întem eiere pâ nă astăzi, viaţa mona hală a fo st neîntreru ptă
De la întem eiere pâ nă astăzi, viaţa mona hală a fo st neîntreru ptă timp de mai bine de
300 de ani la Cetăţ uia şi totdeauna a fo st o ob şte de monahi. Astăzi trăi esc pe deal l6
că lugări, care îşi îm part viaţa între biserică şi ascu ltă ri le fi ecă ruia.

D e-a lungul timpului, egumenii şi vieţuitorii

de la Cetăţuia s-au preocupat pentru păstra­

rea şi buna întreţinere a bisericii şi a clădi­

rilor mănăstirii, fapt dovedit de numeroasele do­ cumente care semnalează această permanentă grijă, mai ales după ce aveau loc calamităţi: cutremure, incendii, fu rtuni. De fie care dată egumenii mănăs­ tirii interveneau, din fo nduri proprii, sau făceau întâmpinări pentru aj utoare, în vederea înlăturării pagubelor suferite. Astăzi, Mănăstirea Cetăţuia se numără printre monumentele cel mai bine conservate şi restaurate, iar acest fapt se datorează efortu rilor depuse de Ar­ himandritul Mitrofan Băltuţă, care a fo st stareţ între 28 anii 1 9 68-1 995. În această perioadă au fo st refăcute

Sus: Geometria aleilor de la Cetăţuia duce către centrul de interes al incintei: biserica.

toate clădirile, amenajat spaţiul verde din curte şi restaurată biserica. În prezent obştea celor 15 călu­ gări şi fraţi este condus ă de părintele Partenie Petric, secondat de egumenul Arsenie Hanganu. Media de vârstă a vieţuitorilor de la Cetăţuia este de 35-40 de ani, aşadar călugări tineri, a căror energie se vede în buna rânduiala instalată în toate spaţiile mănăstirii. Cetăţuia deţine o suprafaţă de şase hectare de vie, din care se produce vin liturgic pentru uzul preoţilor din Iaşi, dar şi pentru credincioşii care vor să cumpe­ re un vin curat. În subsolurile Egumeniei este ame­ najată o cramă, unde butoaie imense stau înşirate

VIAŢA M O NAHALĂ AZ I

VIAŢA M O NAHALĂ AZ I Sus: Actualele clopote din clopotniţa mănăstirii care au înlocuit vechile

Sus: Actualele clopote din clopotniţa mănăstirii care au înlocuit vechile clopote turnate la Gdansk şi Braşov în timpul lui Gheorghe Duca.

de-a lungul pereţilor, sub bolţi sprijinite pe stâlpi puternici. Cultivarea viţei de vie se fa ce cu personal angajat din afara mănăstirii. Tot pe dealul Cetăţuia, mănăstirea mai deţine câteva hectare unde sunt cultivate cereale şi fâne­ ţe pentru animale, precum şi o grădină de zarzavat. Până nu demult călugării de la Cetăţuia amenajaseră şi o ciupercărie, sistată momentan.

HARTA ZONEI Hlincea - Mănăstiredecălugări, reactivată în 1990, după ce a fost o perioadă biserică
HARTA ZONEI
Hlincea - Mănăstiredecălugări,
reactivată în 1990, după ce a fost o
perioadă biserică deparohie. Afostmetoc
al Mănăstirii Cetăţuia din 1682 până în
1991. Este ctitorită la sfârşitul secolului al
XVI·Iea de domniţa Maria, fiica lui Petru
Şchiopul şi scţul ei Zottu Tzigara, fost
spătar � mare �stiemic, grec de origine,
din lanina. Hramul mănăstirii este Sfântul
Mare MucenicGheolljhe(23aprilie.)
Galata - Mănăstire de maid cu
hramul lnălţarea Domnului, ctitorită de
domnul Petru Şchiopul întreanii 1582şi
1584. Numeleil vinede la un cartierdin
Constantinopol,undedomnii � boierii
moldoveni secazauatund când mellJeau
laInalta Poartă. Mănăstirea Galata
prezintă elemente amitectonice inovative
pentru secolul al XVI-lea, care nu se mai
întâlnesc la alte biserid de până la ea:
a doua turlă, mai mică, pe pronaos, brâu
median careîmpartefaţadaîndouă
părţiegale.
Frumoasa - Mănăstire de călugăriţe cu
hramul Sfinţii Amangheli Mihail şi Gavriil.
Actuala biserică ctitorită de egumenul
loasafVoinescu afostconstruităîntre
1836-1839 pe temeliile unei biserid
vechi din secolul al XVI-lea,ctitorită de
hatmanul Balica. După secularizarea
averilormănăstireştidin 1863, mănăstirea
afosttransfonnatăîn biserică de parohie.
Ea fost redeschisă ca mănăstire de maid
în2003.
înlocuirea peretelui dintregropniţă�
naoscu trei arcade susţinute de coloane, o
Bucium -Mănăstiredecălugări ridicată
pealtă colină dinjurul laşilor. Biserica
mănăstirii a fost construită în 1863 de
doi călugări atoniţi, N�on şi Nectarie,
întemeietoriiSchituluiromânescProdromul
de la Athos. Are hramul Duminica Sfinţilor
Români (a doua dupâ Rusalii). A devenit
propriu-zis mănăstire de-abia în 1991 .
.PELERlDAJ Mănăstirea este deschisă zilnic între orele 7.00-22.00. Muzeul poate fi vizitat la solicitare. În
.PELERlDAJ
Mănăstirea este deschisă zilnic între orele 7.00-22.00.
Muzeul poate fi vizitat la solicitare.
În zilele din cursul săptămânii se oficiază începând cu ora
7.00 Acatistul, Ceasurile şi Sfânta Liturghie. Duminica şi în
sărbători, slujbele încep la ora 8.00.
Zilnic, la ora 16.00, se oficiază Vecernia, iar la ora 19.00
Miezonoptica şi Utrenia.
Mănăstirea deţine un arhondaric de 20 de locuri, unde peleri­
nii se pot caza în urma unei rezervări.
Adresa: Mănăstirea Cetăţuia, Strada Cetăţuia nr. 1, Iaşi.

Ul

A.

Ul

.1

Ul

I--

z

<-

Ul

z

-

>

::::»

u

A fi si a avea

Jl

Viaţa om ului stă sub

rol im portant: " a fi " şi " a avea': Am putea spune c ă u n u l defi neşte acţi unile om u l ui pe

vertica lă, iar celă lalt pe orizonta lă.

sem nul a două ve rbe pri ncipale, ca re au de a ltfel şi în vorbi re un

ve rbe pri ncipale, ca re au de a ltfel şi în vorbi re un C

C ând există o axă verticală şi una orizontală, între­ tăierea dintre ele se numeşte cruce. Aşadar, omul este permanent pe crucea trasată de a fi şi a avea.

El vrea să fie drept, cinstit, să fie generos, iubitor, bun, într-un cuvânt să fie om; în acelaşi timp, vrea să aibă bani, pământuri, casă, să aibă un bun nume printre se­ meni. Cele două tendinţe fireşti umane nu intră în con­ flict în viaţa celor pentru care " a fi " este mai important decât "a avea " . Dacă este invers, se ajunge la nebunie, nu la o boală a minţii, ci la dezechilibrul existenţial care îi răpeşte omului libertatea. Aşa este numită atitudinea omului robit de a avea, nebunie, într-o pildă spusă de Iisus Hristos, care a insistat în dese rânduri asupra pe­ ricolului ce ne paşte pe toţi atunci când dăm întâietate agoniselii materiale. E vorba de pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina (Luca XII, 16-21). Pământul a rodit peste măsură într-un an pentru acest om. Peste măsura hambarelor, dar şi peste mă­

sura lăcomiei lui. A construit alte hambare mai mari, şi-a depozitat avutul şi se bucura că are atât de mult încât de acum se poate odihni, mânca, bea mulţi ani înainte. Însă tot atunci când avea mult i-a venit ceasul 30 să nu mai fie pe pământ, să moară. Dumnezeu îi spune:

Sus: "

L-au

răstignit, şi împreună cu El pe alţi doi, de o parte şi

de alta, iar în mijloc pe Iisus " (Ioan, 19:18).

" Nebunule! Toate câte ai strâns ale cui vor fi?" Fragmen­ tul evanghelic se încheie cu o sentinţă: " Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu! " Ce-ar fi putut fa ce omul ca să nu fie nebun, nesăbuit? Să fie generos, altruist. Să se gândească la cei ce n-au şi să le dea şi lor. Hristos, prin aceastăpildă, nu condamnă faptul că ai, ci condamnă lăcomia, egoismul. Condam­ nă situaţia când "a avea " îl ucide pe "a fi", situaţia când crucea existenţei umane devine plată din cauza lipsei braţului vertical. E starea în care ne găsim mulţi, în aceste vremuri în care admiraţiile şi dorinţele noastre se îndreaptă spre cei ce şi-au împrumutat numele de la cât au: milionari, miliardari. Foarte rar ne oprim cu admiraţia asupra oamenilor ce se încăpăţânează să-şi păstreze numele de om. Ei sunt toţi aceia care realizează echilibrul vieţii şi al crucii pe care ni 1-a arătat Hristos ­ este condiţia omului capabil să jertfească din ceea ce are pentru a se îmbogăţi în Dumnezeu, pentru a fi.

Crucea - simbolul crestinismului

"

Au a şteptat mult ziua aceea. Doa mna învăţătoa re le-a p romis o excursie la l aşi, după să rbătoarea Cuvioasei Parascheva. Copiii clasei a IV-a ştiau de la doa mna de Religie că ziua Sfi ntei Pa rascheva este la 14 octom brie, şi tot de la ea aflaseră că laşiul este oraşu l cu cele mai mu lte biserici.

Z iua excursiei a venit. Era într-o sâmbătă. Toti se instalaseră pe băncile autocarului, nerăbdăton să plece. Satul lor era undeva în Munţii Neamţului şi

niciunul dintre ei nu aj unsese până acum la Iaşi. Ştiau ei câte ceva despre acest mare oraş: că a fo st cândva capi­ tala Moldovei, văzuseră la televizor cât de mulţi oameni

se strângeau acolo şi stăteau la rând ca să se închine Cu­ vioasei Parascheva. După câteva ore de drum cu auto­ carul au ajuns: blocuri înalte, străzi largi, lume multă. Primul popas 1-au făcut la Catedrala Mitropolita­ nă, acolo unde doamna de Religie le-a spus că se găsesc moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva. Îna­ inte să intre, doamna le-a reamintit că Parascheva a fo st o fată tânără care 1-a iubit pe Dumnezeu atât de mult încât s-a hotărât să se călugărească, adică să-şi închine toată viaţa lui. Dumnezeu i-a răsplătit credinţa şi bunătatea prin darul facerii de minuni. Înseşi moaştele ei sunt o minune, pentru că trupul i-a rămas, prin puterea lui Dumnezeu, nedescompus de aproape 1000 de ani. Au intrat şi pe rând s-au închi­ nat la racla aşezată în par­ tea dreaptă a marii biserici. Au mers apoi la Trei Ierarhi, biserica cu multe forme geometrice şi flori încrustate pe pereţi, şi la Palatul Culturii, clădirea aceea mare în care au văzut

Şi tot de acolo au mai văzut din loc în loc câte o biserică; au început să le numere. Au găsit vreo zece. Părintele ghid le-a spus că în Iaşi sunt mult mai multe, dar nu se văd toate, pentru că unele sunt ascunse după blocuri. La plecare, în curtea mănăstirii, Cătălin ceru voie să-1 întrebe ceva pe părinte:

- Am văzut că pe turlele bisericilor sunt cruci. Şi ştiu că crucea a fo st un instrument de tortură. Iisus Hristos a murit pe cruce. De ce ţinem noi creştinii atât de mult la un instrument de tortură? Părintele le povesti atunci copiilor o întâmplare pe care o citise undeva:

- Bunicul şi nepotul au ieşit în parc într-o iarnă. Lacul era îngheţat. Băieţe­ lul nu rezistă să se dea pe gheaţa lucioasă. Gheaţa nu era însă atât de groasă şi se sparse. Copilul căzu printre sloiuri. Bunicul nu avu altă soluţie să-şi sal­ veze nepotul decât întin­ zându-i bastonul cu care îl trase din apă pe băieţel. Îl înveli în propria haină şi-1 duse repede acasă. Copilul îşi reveni repede după o baie caldă. Bătrânul însă nu rezistă sperieturii. Făcu un atac de cord şi muri. Familia, după obicei, dădu de pomană din obiectele bătrânului. Veni şi rândul bastonului în care omul îşi sprijinise bătrâneţile. Nepotul se opuse ca acel obiect să fie dat de poma­ nă. Le spuse părinţilor:

" Cu acest baston bunicul

mi-a salvat viaţa, în timp ce pe a sa a pierdut-o. Atât cât voi trăi, vreau să am cu mine bastonul ca semn al iubi­ rii sale faţă de mine! " Vedeţi voi, Crucea pe care a murit Iisus Hristos, este semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Şi de aceea ţinem noi atât de mult la ea, pentru că ne aduce mereu aminte că suntem iubiţi de Dumnezeu.

că ne aduce mereu aminte că suntem iubiţi de Dumnezeu. Sus: Măriri şi coborâri în numele
că ne aduce mereu aminte că suntem iubiţi de Dumnezeu. Sus: Măriri şi coborâri în numele

Sus: Măriri şi coborâri în numele Crucii.

multe tablouri şi tot felul de

maşinării vechi. Ultimul popas 1-au făcut la Cetă- ţuia, o mănăstire sus pe deal, de unde se vede tot oraşul. Au vizitat biserica şi muzeul, iar la final părintele ghid i-a dus undeva sus într-un foişor cu multe fe restre ca să vadă cât de mare este Iaşiul. Şi au identificat de acolo pe unde fuseseră: au văzut turlele marii biserici unde s-au rugat la Sfânta Parascheva, ca şi turnul palatului cu multe tablouri.

31

·

l

MĂNĂSTIREA

SFÂNTA CRUCE IERUSALIM