Sunteți pe pagina 1din 4

Caracterizarea lui Alexandru Lapusneanul

Nuvela este o specie a genului epic n proza, de ntindere medie, cu aciune desfurat pe un singur fir narativ, cu intriga riguroas i conflict puternic, la care participa o serie de personaje bine construite. Nuvela Alexandru Lpuneanul de Costache Negruzzi a fost publicat n 1840 n primul numr al revistei Dacia Literar, fiind prima nuvela istorica scris vreodat n limba romn. In cadrul operei este respectat adevarul istoric, personajele sunt inspirate din realitate, iar sursa de inspiratie este trecutul istoric. Tema operei este evocarea artistica a celei de-a doua domnii a lui Lpuneanul n Moldova (1564-1569).Lupta pentru impunerea autoritatii domnesti si consecintele detinerii puterii de un domnitor crud se raporteaza la realitatile social-politice din Moldova secolului al XVI-lea. In conformitate cu specificul nuvelei istorice, se dezvolta un singur fir narativ care urmareste exclusiv conflictul exterior. Actiunea nuvelei se pune pe seama unor personaje ale caror caractere se dezvaluie in evolutia gradata a conflictului. In functie de rolul lor in actiune, ele sunt puternic individualizate, respectiv portretizate succint. In desfasurarea narativa, Alexandru Lapusneanul reprezinta elementul central constitutive, celelalte personaje gravitand in jurul sau. Sursa de inspiraie folosit de Negruzzi a fost Letopiseul rii Moldovei de Grigore Ureche, de unde sunt preluate informatiile despre cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu in Moldova, precum i motourile capitolelor unu (Daca voi nu ma vreti, eu va vreau) i patru (De ma voi scula, pe multi am sa popesc si eu) din acesta. Mai apare o scen inspirat i din letopisetul lui Miron Costin, si anume cea a uciderii lui Motoc de catre multimea infuriata; in textul lui Costin aceasta scena este pusa pe seama boierului Batiste Veveli, insa Negruzzi o utilizeaza pentru a surprinde capacitatea domnitorului de a manipula masele.Astfel, Negruzzi se distanteaza de realitatea istorica prin apelul la fictiune si prin viziunea romantica asupra istoriei, influentata de ideologia pasoptista. Autorul porneste de la persoane reale/ personalitati istorice si creeaza personaje literare reprezentand anumite tipuri umane cu destine si profiluri psihologice care sustin coerenta narativa. Personajele sunt realizate potrivit esteticii romantice: personaje exceptionale (au calitati si defecte iesite din comun) in situatii exceptionale, antiteza ca procedeu de constructie, liniaritatea psihologica, replicile remarcabile. Liniaritatea psihologica se vede in constructia personajelor [...]. Gesturile si cuvintele personajelor au menirea de a fi memorate. (N. Manolescu) Alexandru Lapusneanul este personajul principal din nuvela, personaje romantic, exceptional, care actioneaza in situatii exceptionale. Acesta se ncadreaz n tipului tiranului, Negruzzi utiliznd procedee romantice de construcie:

1. 2. 3. 4. 5.

este un erou de excepie care ia parte la ntmplri ieite din comun; are o ascensiune spectaculoas i o cdere pe msur; este construit pe baza unei antiteze angelic-demonic; se folosete tehnica basoreliefului. Construit din contraste + Psihologie complexa; calitati si defecte puternice, fiind un damnat romantic

Autorul ii marcheaza destinul prin cele patru replici memorabile, plasate in fruntea capitolelor si avand rol de moto. Destinul sau este acela de a impune autoritatea domneasca prin orice mijloace. Afirmatia Eu nu sunt calugar, sunt domn! reflecta faptul ca nu abdica de la propriul destin nici in fata limitelor omenesti (boala, moartea), pierderea statutului de domnitor impunand suprimarea sa fizica. Defecte:

cruzime construirea piramidei. egoism Dac voi nu m vrei eu va vreu. impulsivitate scena cu cuitul. (caracterizare prin gesturi) viclenie

Caliti:

bun actor, stapanind arta disimularii scena de la Mitropolie. cunoaterea psihologic a adversarilor, fin psiholog. iscusin, inteligen, intuiie scena cu mulimea. Abil politic

Personajul este putrnic individualizat si memorabil. Hotararea de a avea puterea domneasca este implacabila si formulata de la inceputul nuvelei, in raspunsul dat soliei boierilor: Dac voi nu m vrei, eu v vreau, rspunse Lpuneanul, a cruia ochi scntier ca un fulger, i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr. S m-ntorc? Mai degrab-i va ntoarce Dunrea cursul ndrpt. Hotararea este pusa in practica prin guvernarea cu ajutorul terorii, prin lichidarea posibilelor opozitii, culminand cu uciderea celor 47 de boieri si incheindu-se prin revenirea asupra hotararii de a se calugari. Vointei nesabuite i se asociaza alte trasaturi. Abilitatea in ceea ce priveste relatiile umane, diplomatia, cunoasterea psihologiei umane sunt calitati ale conducatorului, dar folosite pentru consoliddarea puterii absolute devin mijloace perfide. Face promisiuni linistitoare pentru ceilalti, dar care ascund un plan de razbunare. Promisiunea pe care i-o face lui Motoc: i fgduiesc c sabia mea nu se va mnji n sngele tu; te voi crua, cci mi eti trebuitor, ca s m uurezi de blstemurile norodului il linisteste pe boierul intrigand care se crede util domnitorului, intrandu-I din nou in favor. Planul de razbunare al lui Lapusneanul este insa crud. Motoc sfarseste sfasiat de multime: Du-te de mori pentru binele moiei dumitale, cum ziceai nsui cnd mi spuneai c nu m vrea, nici nu m iubete ara. Snt bucuros c-i rspltete norodul pentru slujba ce mi-ai fcut, vnzndu-mi oastea lui Anton Sechele i mai pe urm lsndu-m si trecnd n partea Tomii. Sacrificandu-l

pe boier se razbuna pentru tradarea acestuia on prima domnie si potoleste (manipuleaza) multimea revoltata, de a carei putere este constient Proti, dar muli, rspunse Lpuneanul cu snge rece; s omor o mulime de oameni pentru un om, nu ar fi pcat? Judec dumneata singur.. Stapanirea de sine, sangele rece sunt dovedite in momentul pedepsirii lui Motoc, pe care il ofera gloatei ca tap ispasitor. Leacul de frica promis cu umor negru doamnei Ruxanda, piramida din capetele boierilor, reflecta sadismul celui care stiuse sa-si stapaneasca impulsul violent in momentul cand, prin rugamintea ei, are impresia ca doamna vrea sa se amestece in conducerea tarii: Muiere nesocotit! strig Lpuneanul srind drept n picioare i mna lui, prin deprindere, se rzma pe junghiul din cingtoarea sa; dar ndat, stpnindu-se, se plec i, rdicnd pre Ruxanda de jos,,, Disimulat, regizeaza invitatia la ospatul de impacare, de fapt o cursa, de la alegerea locului si momentului (liturghia de la mitropolie), la integrarea frazelor biblice in discurs (Bate-voi pstorul, i se vor mprtia oile) si pana la detaliile propriei vestimentatii (n ziua aceea, era mbrcat cu toat pompa domneasc). Are o inteligenta diabolica, reusind sa manipuleze masele sau persoanele (boierii) pentru a-si pune in aplicatie planurile. Cruzimea este o insusire obisnuita in Evul mediu, dominat de luptele pentru putere (ca si cruzimea lui Spancioc si Strici care asista la moartea domnitorului), dar in cazul lui Lapusneanul are manifestari care apartin exceptionalului: asista razand la macelul boierilor, nascoceste schingiuiri ca s nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omeneti, ameninta chiar sa-si ucida propriul fiu, in care vede un uzurpator al puterii. Uciderea lui (cumplita, prin otravire) este singura cale de a-l opri si o plata pentru cruzimea sa. Caracterizarea directa este fcut prin toate cele trei mijloace tradiionale. Caracterizarea directa este realizata prin personaje-reflector : crud i nemilos este omul acesta (mitropolitul Teofan); sangele cel pangarit al unui tiran ca tine (Spancioc); nva a muri tu care tiai numai a omor, Spancioc i Stroici. Naratorul realizeaza, in mod direct, portretul fizic al domnitorului prin desrierea vestimentatiei specifice epocii: Purta corona Paleologilor i peste dulama polonez de catifea roie, avea cabania turceasc. De asemenea inregistreaza gesturile si mimica personajului prin notatii scurte asemenea indicatiilor scenice si avand pretentia obiectivitatii: Spun c in minutul acela el era foarte galben la fa i c racla sfntului ar fi tresrit. n scena de la Mitropolie, naratorul folosete adjectivul nenorocitul domn i, in final, domnia lui Alexandru Lpuneanul a fost o pata de sange n istoria Moldovei. Autocaracterizarea este foarte redus i apare n capitolul intai (n-a fi ntru de frunte, cnd m-a ncrede n tine?) si al doilea, n discuia cu Doamna Ruxanda cnd Lpuneanul afirma c e stapan pe soarta tuturor. Caracterizarea indirecta reiese din faptele personajului, care evidentiaza in maniera romantica cruzimea personajului si dorinata de a distruge influenta boierilor: uciderea si schingiuirea lor, distrugerea cetatilor si reducerea numarului ostilor moldovene. Prin inlantuirea gradata a scenelor din capitolul al treilea, se dezvaluie magistral complexitatea portretului moral al tiranului care pune in aplicatie un plan diabolic. Inteligent, ii atrage pe boieri spre a-i ucide. Abil, disimulat, se foloseste de momentul slujbei religioase, de vestimentatia si de coroana domneasca,

de citate biblice presarate intr-un discurs mincinos, dar persuasiv. Crud, ordona soldatilor uciderea boierilor, apoi alcatuieste el insusi piramida din capete, pe care o arata cu satisfactie doamnei. Rade in timpul masacrului. Pe Motoc il da cu sange multimii revoltate si spune ca face un act de dreptate. Isi terorizeaza sotia si doreste sa isi ucida propriul fiu. Din faptele sare rezulta incadrarea in tipul tiranului. Replicile personajului sunt memorabile, doua dintre ele figurand ca moto al capitolului I si al IVlea. Raspunsul dat boierilor: Dac voi nu m vrei, eu v vreau, [] i dac voi nu m iubii, eu v iubesc pre voi i voi merge ori cu voia, ori fr voia voastr a devenit o emblema a personajului care se autodefineste prin vointa de neinfrant. Amenintarea De ma voi scula pre multi am sa popesc si eu reda abuziv dorinta de razbunare a celui decazut.Orgoliul este exprimat in prima replica rostita: Am auzit, de bntuirile rii i am venit s-o mntui. Inteligenta/ Abilitatea politica a personajului este concentrate in celebrul raspuns: - Prosti, dar multi!, care a trecut in limbajul comun, unde functioneaza ca un proverb. Forta exceptionala a personajului domina relatiile cu celelalte personaje. Pentru a se razbuna, pune in aplicatie cate un plan. Cruzimea sfarsitului ales pentru fiecare personaj depinde de gravitatea vinii: pe boieri ii macelareste, pe Motoc il da multimii, iar doamnei ii da un leac de frica. Propriul sfarsit va sta sub semnul cruzimii si al razbunarii celorlalti: Invata a muri, tu care stiai numai a omori. Relatia cu doamna Ruxanda este construita pe antiteza angelic-demonic. Diversitatea atitudinilor adoptate de Lapusneanul fata de doamna Ruxanda reflecta ipocrizia si disimularea lui. Se casatorise cu ea ca sa atraga inimile norodului in care via inca pomenirea lui Rares, Nu o respecta nici pentru originea ei nobila (descendenta a lui Stefan cel Mare), nici pentru ca ii este sotie sau mama a copiilor sai. Iar doamna ar fi voit s-l iubeasc, dac ar fi aflat n el ct de puin simire omeneasc. Gesturile, mimica si cuvintele rostite de Lapusneanul in capitolul al II-lea, in scena discutiei cu doamna Ruxanda, evidentiaza ipocrizia lui in relatia sot-sotie. Mai intai ii saruta mana, apoi se posomoraste, reactioneaza impulsive la rugamintea ei, ducandu-si mana la jungher, dar se razbuna pe boieri, pe Motoc, si nu o iarta nici pe Ruxanda pentru indrazneala de a-i fi cerut sa opreasca uciderile. Se bucura cu cruzime de spaima doamnei care lesinase la vederea piramidei de capete: Femeia tot femeie, zise Lpuneanul zmbind; n loc s se bucure, ea se sparie.. Insistentele boierilor si amenintarea din final ca ii va ucide fiul o determina pe doamna Ruxanda sa il otraveasca. Astfel, personajul principal al nuvelei isi gaseste crudul sfarsit asa cum si el i-a torturat si ucis pe cei din jur. In concluzie, putem afirma despre presonajul Alexandru Lapusneanul ca este un personaj exceptional in situatiei exceptionale, respecta trasaturile curentului romantic si ale prozei pasoptiste, incadrandu-se in tipul tiranului, fiind inspirat de realitate. Astfel, Negruzzi depaseste modelul clasic de personaj, adaugandui complexitate, combinand elementele fictionale cu cele reale, din Letopisetul tarii Moldovei, creand o personalitate duala, complexa.