Sunteți pe pagina 1din 53

BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G.

MAN
LP 1
NOTIUNI DESPRE PH
Contextul istoric al aparitiei pH-ului
P.L. Srensen s-a nascut in Havrevjerg, Danemarca,fiind fiul unui fermier.
si incepe studiile universitare la Universitatea din Copenhaga, la sectia de
medicina, mutandu-se apoi la chimie.A absolvit Universitatea din Copenhaga in
1881 si pentru urmatori zece ani a lucrat la sinteze anorganice sub indrumarea
profesorului S.M. Jorgensen (1837-1914) la Universitatea tehnica din
Copenhaga.
Sren Peter Lauritz Srensen a fost castorit cu Anna Louise Willumsen pe
18 noiembrie 1892 si au avut patru copii: nge Srensen , Viggo Srensen, Arthur
Srensen, Annelise Srensen.
n timp ce la Laboratoarele Carlsberg, Srensen a inceput sa studieze
aminoacizii ,proteinele si enzimele.Ultimul stadiu al cercetarilor sale este
caracterizat de patru domenii:(1) metoda electromagnetica a determinarii
concentratiei ionului hydrogen,(2) prepararea pH-ului solutiilor tampon,(3)
metoda calorimetrica de masurare a pH-ului,(4) aplicatii ale acestor proceduri
pentru studierea enzimelor si proteinelor.Rezulatetele in aceste domenii au fost
concretizate in aminoacizi si proteine. Realizarile sale briliante au fost publicate
in 17 rapoarte ale laboratorului.Cateva dintre acesteau au devenit o munca
clasica in adevaratul sens al cuvantului si au servit pentru continuarea
materialelor in multe scrieri.Este mentionat ca el a studiat coagularea proteinelor
si a reusit cristalizarea proteinei- ou albumina printr-un precipitat de sulfat de
amoniu.(1936).Laboratotul Carlsberg a devenit recunoscut ca unul din cele mai
productive centre de studiere in domeniul biochimiei ,atragand multi chimisti din
toata lumea. Srensen a devenit un lider in aplicarea termodinamicii in chimie si
in munca sa el a fost asistat de a doua sa sotie . Margrethe Hyrup Srensen.
Deoarece concentratia ionului de hydrogen a jucat rolul cheie in reactiile
enzimatice , Sorensen a gasit o modalitate de a o exprima.Luand logarithm
negative din concentratia ionului de hydrogen putem stabili o scala
convenabila .Acesta este o bine cunoscuta valoare a pH-ului.Valorile numerice
ce se bazeaza pe acest capitol ,acum folosite universal, ne dau indicatii despre
aciditatea solutiilor.El de asemenea a dezvoltat solutiile tampon pentru a mentine
constant pH-ul solutiilor.
n 1880 Svante Arrhenius constata k acizii sunt substante care cedeaza
ionul de hydrogen in solutie.El de asemenea a punctat ca legea actiunii maselor
putea fi aplicata in reactiile ionice.Aceasta ide a fost continuata de Wilhelm
1
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Ostwald,care a calculat constanta de disociere a multor acizi slabi (Ka). Ostwald
de asemenea a aratat ca valoarea constantei este masura a tariei aciditatii. . n
1904, H. Friedenthal a folosit concentratia ionului hidrogent pentru a caracteriza
solutiile.El de assemenea a adaugat ca solutiile alkaline ar putea de asemenea
fi caracterizate in acest fel .Multi considera ca aceasta este adevarata
introducere in scala pH-ului.
Contextul introducerii pH-ului a fost incet schimbat de la vechiul test de
schimbare a culorii pentru a indica gradul de aciditate sau bazicitate la metodele
electrice.Recent ,curentul generat intr-o celula elecro-chimica de ionii care
migrau spre electr nii incarcati opus a fost masurat folosind un galvanometru de
o inalta sensibilitate.nainte ca Srensen
Sa dezvolte scala pH-ului nu era nici pe departe acceptata expresia
concentratiei ionului de hydrogen. Scala sa a indepartat penibila putere negativa
pentru concentratia ionilor de hydrogen care randuia dupa ordinea
magnitudinala:de la aproximativ 12 M pana la ~10
-15
M.n loc de asta Srensen a
sugerat ca puterea poate fi reprezentata pe o scala a pH-ului in care 7 este
neutru si 1, 14 sunt extremele de aciditate si alcalinitate.

pH-ul introdus in stiinta
Scala pH-ului a fost repede acceptata de comunitatea cercetatorilor
biochimisti .n mare parte datorita chimistului german Leonor Michaelis (1875-
1949), care a publicat o carte in 1914 despre concentratia ionica a hidrogenului.
Folosirea pH-ului devine si mai raspandita in 1935 ,cand Arnold Beckman
dezvolta si vinde un pH-metru simplu portabil.
Literele pH sunt abrevierea pentru pondus hydrogeni( tradus potential
hidrogenic) insemnand ca putarea hidrogenului ca aciditate este cauzata de
predominanta ionilor de hidrogen(H
+
). Dr. Srensen este descoperitorul
conceptului modern de pH.
n scrierile originale ale lui Sorensen ,pH este scris PH. n accord cu
Dictionarul limbii engleze moderne Oxford ,notatia moderna "pH a fost prima
data adoptata in 1920 de W.M.Clark din motive tipografice.
Definitia pH-ului foloseste concentratia ionilor de hydrogen.
Scala pH-ului este o masura a tariei aciditatii si bazicitatii.Este definite pe o
scara logaritmica folosind concentratia molara a ionului hidroniu in solutie.

2
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
pH este definit: pH = - log !H"O
#
$ %

Apa pura se auto ionizeaza pentru a produce concentratii egale de
hidroniu si ioni hidroxid.
& H&O '=( H"O
#
# OH
-

Acestui echilibru se supune legea actiunii masei in forma: Kw = [H3O
+
] [OH
-
] =
1.010
-14
(at 25
0
C).Aceasta forma moderna de ecuatie pentru auto ionizarea
apei recunoaste ca protonii nu exista in solutie dar in schimb sunt legati de un
electron liber in apa :
H
+
+ H2O => H3O
+
.Termenul demodat de ion de hydrogen si concentratia sa au
fost inlocuite de "ion hidroniu si [H3O
+
] dar noi continuam sa folosim pH(si nu
pH3O).De cand concentratia ionului hidroniu si a ionilui hidroxid sunt egale in apa
pura rezulta ca [H3O
+
] = [OH
-
] = 1.0 10
-7
.pH-ul apei pure este pH = - log(1.010
-7
)
= 7.00. n solutiile aicde diluate concentratia ionului hidroniu este mai mare.De
aceea o treapta mai mica (mai mare) de pe scara pH-ului reprezinta de 10 ori
mai mult(putin) in concentratia ionului hidroniu.
ntr-un mod similar pH-ului , concentratia ionului hidroxid este de asemenea
exprimata pe o scala logaritmica a puterii negative : pOH = - log([OH
-
] ).n plus
de cand echilibrul autoionizarii apei este : [H3O
+
] to [OH
-
], Ph-ul si pOH-ul sunt :
[H3O
+
] [OH
-
] = 1.010
-14
, deci -log([H3O
+
]) - log([OH
-
]]) = -14.00 or pH + pOH =
14.00. Deoarece logaritmul negativ al [H
+
] este folosit in scala pH-ului ,aceasta
ara de obicei valori pozitive.Mai mult chiar cu cat pH-ul este mai mare, cu atat
[H
+
] este mai mica.Deorece rareori spunem ca pH-ul este egal cu 0,de aceea
consideram pH=0,ca o expresie ciudata.
Definitia experimentala.UPAC a girat o scala a pH-ului ce foloseste masuri
electro chimice.Scala pH-ului UPAC este putin diferita de definitia teoretica .
Sorensen s-a retras din functia de director al sectiei de chimie al
Laboratoarelor Carlsberg in 1938. Profesorul, inzestrat cu un rar talent de chimist
si cu o mare speranta pentru progresul, bunastare umana si pacea a decedat la
12 februarie 1939 in Charlottenlund, Denmark.

Notiunea de pH a fost introdusa de Sorensen in anul 1909 sub
denumirea de exponent de hidrogen si a devenit familiara tuturor specialistilor
3
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
chimisti si biochimisti, semnificatia ei ramanand insa si in prezent un subiect
controversat.
Datorita unor inconveniente de ordin experimental al metodelor de
determinare al pH-ului, s-a cazut de acord ca notiunea de pH sa fie definita pur
experimental, in functie de metoda de masurare.
Diversitatea metodelor de determinare a pH-ului si alegerea, dintre
acestea, a celei mai adecvate, in functie de domeniul de lucru si de scopul
urmarit, pun de asemenea la incercare pe experimentator si pe chimist.
n multe procese de productie se folosesc solutii de apa din diferite
substante care au o reactie neutra, acida sau alcalina. Gradul de aciditate sau
alcalinitate a acestor solutii se caracterizeaza prin marimea curentului numit
indicator de concentratie activa a ionilor de hidrogen, notat pH.
Gradul de aciditate sau alcalinitate reprezinta unul dintre indicii cei mai
importanti ai solutiilor ce intervin in procesele de fabricatie cu caracter chimic,
masura sa fiind data de concentratia ionilor de hidrogen.
Prin definitie, potentialul de hidrogen este
pH= -log CH
+
unde CH
+
este activitatea ionilor de hidrogen,
CH
+
= H
+
fH
H
+
fiind concentratia ionilor de hidrogen exprimata in moli/litru, iar fH este
coeficientul lor de activitate.
Pentru apa pura, la temperatura de 25C, pH= 7. Gama uzuala de
valori pentru pH este 1.14, valorile 1.7 corespund solutiilor acide, iar valorile
7.14 corespund solutiilor bazice.
Valoarea pH-ului este utilizata, in general, pentru a indica proprietatile
acide sau bazice ale unor medii lichide.
La concentratii mari a ionilor de hidrogen solutia are proprietatile
acidului, iar la concentratii mici solutia are proprietati alcaline. La variatia
concentratiei ionilor de hidrogen de la proprietati minimale la proprietati
maximale, solutia se schimba de la un caracter puternic alcalin pana la un
caracter puternic acid.
Pentru notarea marimi concentratiei marimilor de hidrogen care
caracterizeaza proprietatile solutiilor exista o scala speciala si anume scala pH.
4
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Fiecare numar al acestei scale se determina din numarul ionilor de hidrogen
continuti in solutie, cifrele scalei sunt logaritm zecimal negativ a concentratiei
ionilor activi de hidrogen.
Punctul central al scalei este pH=7, acest numar corespunde reactiei
neutre si proprietatilor neutre ale solutiei. n practica pH=7 este apa chimic pura.
Punctele scalei cu valori mai mari de 7 corespund solutiei care are
proprietati alcaline, iar cele mai mici de 7 corespund solutieiilor cu caracter
acid.
Cresterea pH-ului intr-o solutie, corespunde micsorari concentratie
ionilor de didrogen in ea, intrucat la variatia pH-ului cu o unitate ionii de hidrogen
se schimba de 10 ori, cu doua unitati de 100 de ori, etc.
n solutiile care se intalnesc in practica pH-ul de obicei nu este sub 2 si
peste 10. Dar exista acizi concentrati, la care pH-ul poate scadea pana la -2, iar
la solutiile alcaline concentrare , pH-ul poate fi mai mare de 15.
Pentru a intelege caracteristica statica a unui proces de neutralizare
este necesar sa se cunoasca unele aspecte esentiale privind ionizarea solutiilor
acide si bazice.
n apa pura are loc reactia de transfer de proton, realizandu-se
echilibru:
H2O+ H2O

H3O
+
+OH
-
constanta de aciditate a apei fiind:
K=(CH2O+. COH-)/ CH2O
Concentratia apei CH2O este practic constanta ( 55.5 molii/l la
25 C ), astfel incat aceasta poate fi inclusa in constanta de aciditate, deoarece
echilibrul este mult deplasat spre stanga, gradul de ionizare fiind foarte mic.
Deci: Kw CH3O+. COH- CH+. COH-[moli/l]
unde , din motive de simplitate, pentru ionul de hidroniul H3O
+
s-a utilizat notatia
H
+
.

Constanta Kw, numita produs ionic al apei, variaza cu temperatura:
5
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN

TEMP 0C 10C 20C 25C 30C 50C
10
14
Kw 0.113 0.292 0.681 1.008 1.47 5.47

rezulta: CH+= COH-=Kw
n orice solutie apoasa exista concomitent atat ioni H
+
, cat si ioni OH
-
.
Concentratiile ionilor H
+
si OH
-
pot fi variate prin modificarea
concentratiei electrolitului, in limitele solubilitati, dar produsul ionic CH+. COH
-
este
intodeauna constant si anume egal cu produsul ionic al apei la temperatura
respectiva.
Acizi tari pot fi considerati izolati complet in solutiile diluate.
Concentratia ionilor H+ in solutiile apoase se exprima logaritmic:
pH=-log CH+=log(1/ CH+).
Prin logaritmare expresia devine:
-log CH+-log COH
-
=-logKw
Daca se noteaza pOH=-log COH
-
si se tine seama ca la 25C, Kw10
-
14
,avem:
pH+pOH=14; pOH=14-pHO
O solutie apoasa este neutra atunci cind concentratiile ionilor de hidroniu si
ionilor de hidroxil sunt egale,astfel incat,rezulta:
CH+= COH
-
=10
-7
moli/l.
Solutiile apoase cu pH<7 sunt acide, iar cele cu pH>7 sunt
bazice.
onizarea unui acid are loc conform ecuatiei:

HA+ H2O

H3O
+
+A
-
.
6
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN

Daca se amesteca o solutie acida cu una bazica pH-ul rezultat va
fi determinat de agentul care se gaseste in exces, valoarea acestuia putind fi
calculata prin rezolvarea in raport cu pH a ecuatiei obtinute din diferenta XA-XB a
relatiilor:
XA =10
-pH
(1+CA
-
/Ka);
XB=110
-pH
(1+ CB
+
/Kb) .
Se observa ca neutralitatea, adica XA-XB=0, are loc la pH=7
numai daca CA
-
/Ka = CB
+
/KAb.
Indicatorii universali

l Se stie ca o solutie acida sau bazica se poate recunoaste cu ajutorul
indicatorilor,substante care isi schimba culoarea,dupa valoarea ph-ului
solutiei cu care vin in contact.n afara de indicatorii obisnuiti care se
folosesc individual,in functie de domenuil ph-ului urmarit in industrie se
mai folosesc solutii sau hartii indicatoare de ph universale.ndicatorii
universali sunt amestecuri de doi sau mai multi indicatori,care capata
nuante diferite in functie de ph,fiecare dintre indicatori virand in domeniul
sau (schimbarea culorii se afla in stransa legatura cu acceptarea sau
cedarea de protoni)
Hartia indicatoare
l O metoda mai putin precisa,dar la indemana tuturor,este determinarea cu
ajutorul hartiilor indicatoare.Acestea sunt niste fasii de hartie de filtru
imbibate cu un indicator oarecare,o substanta care la o anumita valoare
de pH este capabila sa-si schimbe culoarea.
l Cand un chimist vrea sa neutralizeze un acid adauga turnesol,solutia
capata culoarea rosie(devine baza)iar mai apoi culoarea se va transforma
in violet(solutia devine neutra)
l Hartia indicatoare este folosita si in laboratoare pentru a determina acizii
si bazele.Acizii transforma hartia albastra in rosu iar bazele pe cea rosie in
albastru(solutiile neutre nu isi schimba culoarea).Vopseaua care
7
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
coloreaza aceste hartii se numeste "litmussi provine de la plantele numite
licheni.(traiesc in abundenta in Olanda)

Solutii tampon

Pentru a se face acordul intre electrozi si pH-metru este necesara o
calibrare. n acest scop trebuie folosita o solutie cu un pH cunoscut exact.
Astfel de solutii se numesc solutii tampon.
Reactivii folositi la prepararea solutiilor tampon trebuie sa fie foarte pure si
stabile, valorile pH-ului sa fie bine stabile, iar potentialul jonctiunii lichide
trebuie sa fie de acelasi ordin de marime cu cel al solutiei de determinat.
Jonctiune*=legatura,locul unde se realizeaza legatura(zona de contact intre
doua regiuni cu mecanisme diferite)

PH-)etr*l

l Un pH-metru masoara diferenta de potential intre doi electrozi (in mV) si
apoi converteste in unitati de pH.
l Pentru a obtine o masurare corecta, semnalul de intrare al
amplificatorului si circuitul convertorului trebuie sa indeplineasca anumite
cerinte. Principiul constructiv al unui pH-metru este redat in urmatoarea
schema.
l Folosirea electrozilor indicatori cu membran selectiv, a cror rezisten[
electric este foarte mare, a impus folosirea unor poten[iometre
electronice, foarte sensibile la varia[ii mici de poten[ial. Poten[iometrele
electronice permit msurarea poten[ialului electrodului indicator n proba
de analizat sau msurarea concentra[iei unei anumite specii ionice fa[ de
care electrodul indicator este reversibil.
8
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
+ETODE DE +,SUR,RE , pH-ULUI
Metodele electrometrice de masurare a pH-ului se bazeaza pe
diferenta de potential care apare intre un electrod metalic cufundat intr-o solutie
care contine ionii sai si solutia respectiva, diferenta de potential, care depinde de
concentratia acestor ioni si temperatura.
La suprafata de contact dintre electrodul metalic si solutia care contine
ionii acelui metal (sau intre doua solutii de concentratii ionice diferite,dintre care
una este cunoscuta iar cealalta necunoscuta, separate printr-un perete
semipermeabil) apare diferenta de potential care este dependenta de activitatea
ionica, respectiv de concentratia solutiei necunoscute.prin masurarea diferentei
de potential se poate determina deci, concentratia solutiei necunoscute in
conformitate cu relatia lui Nernst:
E=E0+[(RT)/nF]ln a.
unde E este diferenta de potential, E0 este potentialul de lectrodmarime specifica
pentu metalul respectiv, R-constanta gazelor perfecte (8310J/grd.mol), F-
constanta lui Faraday (96.500C/mol) si a-concentratia activa a ionilor in solutie.
Daca in relatia anterioara se inlocuiesc valorile numerice, se gaseste
ca:
E= E0+(60mV)(T/300)lg a.
unde T este dat de Kelvini.
Pentru a putea masura potentialul unui electrod fara solutie este
necesara utilizarea a inca unui electrod, care sa faca "contactul la electrolit,
denumit electrod de referinta al carui potential fata de solutie trebuie sa fie
independent de concentratia ionilor de hidrogen din solutie. Se formeaza in acest
fel un "element galvanic.(fig.3.1) s carui schema echivalentaeste data in fig.3.2.
Tensiunea T are valori tipice de zeci de milivolti, iar rezistenta interna r atinge
pentru realizarile curente valori mari, cuprinse in gama 1.10 l
Primul electrod, al carui potential depinde de concentratia ionilor de
hidrogen, se numeste electrod de masurare.
Electrodul primar, pentru aproximativ toate masurarile de pH, este
electrodul de hidrogen. Datorita unor serii de inconveniente de ordin
experimental, electrodul de hidrogen este inlocuit in masurarile curente de pH cu
alti electrozi indiocatori ai activitatii ionilor de hidrogen: electrodul de sticla,
electrodul de chinhidron, elctrodul de antimoniu. Dintre toate acestea, cel mai
utilizat este electrodul de sticla.
9
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN

Dupa cum s-a precizat, electrodul de masurare si electrodul de referinta
cufundati in solutie constitue o pila electrochimica de rezistenta interna care
poate ajunge la valori de 10 la 12W. Pentru masurarea tensiuni electromotoare
este necesar ca impedanta de intrare a milivoltmetrului sa fie de ordinul 10
la14W. Un etaj de intrare cu tranzistori cu efect de cimp cu strat de oxid poate
asigura in conditi bune o impedanta de intrare de 10 la 14W.
Rezultate bune se obtin cu amplificatoare cu modulatoare cu diode
varicap sau cu condensator vibrant.
Schema simplificata a unui pH-metru este este prezentata in figura 3.3.
Se remarca insa faptul ca o parte din tensiunea de iesire este
introdusa la intrare prin grupul de rezistente R1-R3,P1,P2 .
Se realizeaza astfel o reactie negativa globala care conduce la
stabilizarea parametrilor amplificatorului.
Acelasi circuit este folosit si pentru corectarea variatiei cu temperatura
a tensiuni electromotoare care apare intre electrozii de masurare. Compensarea
se poate realiza automat prin introducerea in circuit a rezistentei de platina Rt,
sau manual, cu ajutorul potentiometrului gradat P2. n cel de-al doilea caz, in
vasul de masurare trebuie introdus un termometru.
Sursa de tensiune reglabila Ec introdusa in serie cu electrodul de
referinta este folosit pentru compensarea potentialului de asimetrie.
Aparatele de masurare a pH-ului au deobicei si posibilitatea de
masurare a tensiunilor electromotoare pe o scara gradata direct in mV.
Aceasta usureaza mult verificarea circuitelor electronice, intrucat
permite separarea eventualelor defecte ale lantului de masurare.
Amplificatoarele folosite in pH-metre sunt prevazute, de obicei, cu eteje
de intrare cu tranzistoare cu efect de cimp. Pentru evitarea distrugri acestora
trebuie inlaturata posibilitatea aplicarii unor senmnale de control cu amplitudine
mare.
n legatura cu acest pericol trebuie amintit faptul ca intre grila si sursa
pot apara diferente de potential periculoase chiar in lipsa semnalului aplicat prin
aplicarea sarcinilor electrostatice.Pentru evitarea acestui defect, la intrarea
amplificatorului, se conecteaza elemente de protectie.
10
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Metoda curenta de masurare a pH-ului este metoda bazata pe definitia
operationala:
pHx=pHs+[(ex-es)F]/(RT ln 10).
in care es si ex sunt tensiuni electromotoare ale unei celule electrochimice de
forma:

in care a fost introdusa mi intai solutia standardului S cu pH cunoscut(pHs), si
apoi solutia de analizat X cu pH necunoscut (pHx).


ELE-TROD INDI-,TOR ,L ,-TI.IT,TII IONILOR DE HIDRO/EN:
ELE-TRODUL DE STI-L,
Electrodul de sticla face parte din clasa electrozilor cu membrana,
utilizarea sa in masurarile de pH bazanduse pe faptul ca potentialul care apare la
interfata solutie-membrana de sticla este functie de activitatea ionilor de hidrogen
din solutie.
Rezistenta electrica interioara foarte mare a acestui electrod constitue
unul din dezavantajele majore in comparatie cu ceilalti electrozi indicatori, motiv
pentru care este necesar efectuarea masurilor cu aparate electronice.
Gama de pH pentru elecrodul de sticla este cuprinsa intre 1.11
n mediile puternic acide si puternic bazice electrozi de sticla dau indicatii
eronate asupra pH-ului.
Masurarea se efectueaza prin etalonarea pH-metrului cu solutii tampon
standard (minim 2 solutii), reglandu-se aparatul astfel incat acul indicator sa
arate pentru fiecare solutie valoarea pH cunoscuta.
n comparatie cu ceilalti electrozi indicatori, electrozi de sticla prezinta
urmatoarele avantaje: atingerea imediata a echilibrului; nu necesita introducerea
in solutia de analizat a vreunei substante comune;
se pot face masurari de pH in solutii intens colorate; nu se deterioreaza repede.
11
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Pe langa avantajele mentionate, electrozi de sticla prezinta si o serie
de dezavantaje: fragilitatea membranei de sticla; in solutii bazice ,
puternic acide si cu tarie ionica mare, necesita corectii ale erorilor; in solutii
apoasae se obtin rezultate eronate care, de asemenea, trebuiesc corectate.

ELE-TRODUL DE RE0ERINT,

n determinarile de pH, potentialul electrodului care indica
activitatea ionilor de hidrogen se masoara in raport cu potentialul constant al unui
electrod de referinta.
Electrozi de referinta sunt formati dintr-un metal in contact cu o sare a
sa greu solubila si cu solutia saturata a acestei sari.
O proprietate deosebit de utila a electrozilor de referinta este mica lor
tendinta de polarizare, ceea ce face ca potentialul sa fie foarte stabili si
reproductibili.
Electrodul de calomel, este format din mercur si calomel si este
reversibil in raport cu ionii de clor, si este electrodul de referinta cel mai utilizat in
masurarile de pH.

12
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN

pH-ul si viata sanatoasa

Toate procesele vitale din organism se desfaoar la valori exacte ale pH-
ului. Caracterul acid sau bazic al unei solutii poate fi pus in eviden[a folosind
indicatori acido-bazici numi[i si indicatori de pH. Un indicator de pH este o
substan[ care are o anumita culoare cnd se gsete in forma sa de acid, i o
alt culoare , diferit, cnd se gsete in form de baz conjugat.
n organismul animal precum i n organismul omului, multe dintre reac[iile
chimice sunt extrem de sensibile la pH-ul mediului de reac[ie. Pentru men[inerea
constant a pH-ului in mediul intern, organismul uman folosete ca mecanisme
func[ionale:
Neutralizarea acizilor i a bazelor de ctre solu[ii tampon
Eliminarea renal a excesului de acizi
Eliminarea functional a dioxidului de carbon, cel mai frecvent
produs de metabolism.
Sngele uman are pH-ul cuprins ntre 7,38-7,52. Prin urmare el este uor
bazic i numai in aceste condi[ii celulele sngelui ii pot indeplini func[iile lor.
Dac valoarea pH-ului sngelui nu se incadreaz n intervalul amintit
exist riscul mor[ii:
Prin com, dac pH-ul este mai mic de 7;
13
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Prin tetanizare, dac pH-ul este mai mare de 7,8 (tetanie
contrac[ii puternice involuntare ale muchilor).
Rinichiul este un organ cu rol foarte important n reglarea pH-ului. pH-ul
urinei are valori normale intre 4,5-8. Aceast ,plaj relativ larg a valorii pH-ului
depinde de modul n care rinichiul elimin excesul de aciditate sau bazicitate din
snge (valoarea normal a pH-ului urinei este de 6,2). pH-ul urinei variaz n
func[ie de alimenta[ie; este acid, n cazul alimenta[iei bogate n carne, i bazic, n
cazul unui regim vegetarian.
Stomacul este un organ care prezinta secre[ii foarte acide (pH~1)
valoarea aceasta scazut a pH-ului fiind legat de func[iile sale digestive. 1n
ti)p*l digestiei2 3li)entele s*nt prel*4r3te 5i 4* 36*tor*l 7ilei 5i 3 s*4*l*i
p3n4re3ti4 pH81% .,rs*rile pe 43re le si)9i) *neori :n sto)34 se d3tores4
4re5terii 34idit;9ii.
Hiperaciditatea este o tulburare func[ional care se manifest prin
creterea excesiv a cantit[ii de acid clorhidric din secre[ia gastric, tulburare
ntlnit n cazul gastritei i a ulcerului duodenal.
Hipoaciditatea este o tulburare organic datorat scderii secre[iei sucului
gastric sub valorile normale i cauzat de unele boli de stomac.
Uneori pentru a elimina excesul de aciditate unele persoane consum
bicarbonat de sodiu (carbonat acid de sodiu).
Gastritele acute sunt boli inflamatorii ale mucoasei gastrice cauzele lor
fiind ingestia de alcool, buturi concentrate, substan[e toxice ca amoniacul,
mercurul, acidul sulfuric, sod caustic, medicamente.
Prul i pielea sunt i ele pr[i ale organismului i se pare c ar trebuii s
folosim produse cosmetice cu pH aproximativ 5,5 deci slab acid pentru a
neutraliza alcalinitatea introdus de ap sau detergen[i. Firul de pr este format
din catene lungi de aminoacizi iar ntre aceste catene apar legturi, formndu-se
un polimer, o molecul urias format din foarte mul[i aminoacizi care se repet
unul dup altul. ,)ino34i<ii s*nt s*7st3n9e org3ni4e2 repre<ent=nd *nit39ile
str*4t*r3le de 73<; 3le proteinelor.
ntre lan[urile de aminoacizi pot aprea legturi de hidrogen, de sulf, sau
pun[i saline (de tip ionic).Cnd ne splm pe cap, pun[ile de hidrogen se rup, ele
se vor reforma in alte pozi[ii asigurnd trainicia prului nostru.
D34; 53)pon*l folosit este fo3rte 34id pH=1-&% p*n9ile de >idrogen
5i 4ele s3line n* se )3i for)e3<;2 p;r*l de?ine fr3gil si f;r; str;l*4ire.
D34; pH-*l este *n*l 73<i4 @2A% d;*ne3<; de 3se)ene3 p;r*l*i.
14
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN

N3t*r3
sol*9iei
S*4
de
l;)=ie
O9et

+*st

L3pte

Bere

S3li?;

,p3
);rii
,p; de
sp;l3re
.3lo3re
pH
& " C D2A A E @2A F

Pentr* 4; )36orit3te3 tinerilor 4ons*); )3ri 43ntit;9i de 3l4ool 7ere
s3* 7;*t*ri distil3te% pre4*) 5i t*t*n2 to3te 34este3 3so4i3te 4* o >r3n;
ne4oresp*n<;to3re 4*) 3r fi: n* eGist; *n progr3) de )3s;2 se 4ons*);
3li)ente gen f3st food2 fo3rte )*lte pr36eli 3* drept efe4t deterior3re3
)*4o3sei sto)343le 3stfel :n4=t2 s*4*l g3stri42 43re s-3 ?;<*t )3i s*s este
fo3rte 34id2 36*nge l3 peretele sto)34*l*i :n4ep=nd erod3re3 34est*i3.
D*p; 4=9i?3 3ni 4ei 43re n* ren*n9; l3 3se)ene3 o7i4ei*ri :n4ep prin
3 3?e3 l3 :n4ep*t g3strite i3r 3poi 3lte 7oli )3i gr3?e l3 ni?el*l sto)34*l*i
s3* 3 intestinelor
Majoritatea proceselor metabolice din organism genereaz direct sau
indirect cantit[i apreciabile de ioni H
+
, ceea ce face ca ele s fie considerate - n
ansamblu - drept procese productoare de acizi. Dintre acestea fac parte, n
primul rnd, cile catabolice fundamentale ale principiilor imediate (glucide,
lipide, proteine). Astfel:
a) Glicoliza, calea ini[ial de degradare a glucozei din
metabolismul glucidic, conduce la formarea de acid piruvic sau de acid lactic.
Fiecare molecul de glucoz (cu 6C) conduce la cte dou molecule de acid
piruvic sau lactic i fiecare din aceti acizi elibereaza prin disocierea carboxilului
lor ioni de hidrogen.
b) n metabolismul lipidelor, degradarea trigliceridelor are ca
rezultat - nc de la prima etap de desfacere hidrolitic a acestora - eliberarea
acizilor grai constitutivi. Ulterior, degradarea oxidativ a acizilor grai duce la
formarea corpilor cetonici ( acidul - hidroxibutiric i acidul acetoacetic) precum i
la cantita[i apreciabile de bioxid de carbon care - ca i n cazul precedent -
genereaz ioni H+ din acidul carbonic corespunztor.
c) n cazul metabolismului proteic, formarea ureei - ultimul catabolit
al proteinelor din organismul uman - este un proces generator de acizi. De
asemenea, degradarea oxidativa a aminoacizilor, proveni[i din proteine, este i
ea generatoare de acizi. Spre exemplu, din degradarea oxidativ a metioninei se
elibereaz - n final -cantit[i aprecibile de protoni. . Hrana datorit unor
componen[i alimentari, reprezint i ea o surs de ioni H+ n organism. Spre
15
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
exemplu, fosforul din alimente - n urma degradrilor hidrolitice i oxidative din
organism - este transformat n acid fosforic ( sau anionul H
2
PO
4

care
disociaz ca acid). Astfel, prin oxidarea complet a fosfolipidului complex numit
lecitin rezult cantit[i mari de protoni. Dei ob[inerea de baze n organism are
loc n mai mic masur, produsul final de oxidare n majoritatea degradrilor este
baza anionica, HCO
3

, care se formeaz n cantit[i apreciabile. Pe de alt
parte, majoritatea alimentelor vegetale din hran sunt considerate surse
alcalinizante, tocmai pentru c n urma degradrilor genereaza baze anionice de
felul bicarbonatului [innd seama de cele men[ionate aici, se ntelege c
organismul este confruntat, n permanen[, cu numeroase tendin[e acidifiante i
alcalinizante care-i amenin[ pstrarea constant a pH-lui mediului intern.
mpotriva acestor tendin[e organismul "se apar" prin utilizarea sistemelor
tampon i prin alte mecanisme fiziologice. Parametrul mediului intern numit
pH (reprezinta logaritmul cu semn schimbat al concentra[iei H
+
)
este unul dintre parametrii biologici a crui valoare normal, pentru organismul
uman, este cuprins ntre limite foarte apropiate: 7,35-7,42.
Varia[ia foarte restrnsa a valorii normale a pH-lui, n compara[ie cu
varia[ia valorii altor parametrii ai homeostazei mediului intern, rezult din faptul
c majoritatea enzimelor ce controleaz metabolismul celular au un pH optim de
ac[iune, cu limite foarte apropiate i dependent de valorile lui extracelulare. Din
acest motiv men[inerea pH-ului mediului intern este o condi[ie obligatorie pentru
desfurarea activit[ii metabolice a organismului. Pentru ndeplinirea acestei
condi[ii, echilibrul acido-bazic prezint mecanisme complete i rapide, legate de
desfurarea func[iilor vitale ale organismului.
Tendin[ele de varia[ie, n sensul creterii sau scderii pH-ului n diferite
condi[ii de activitate a organismului, sunt controlate prin intermediul sistemului
tampon ale sngelui si prin intermediul activit[ii diferitelor organe (n special
rinichiul si plmnul). Sistemul tampon este format fie dintr-un acid slab i sarea
sa cu o baz tare, fie dintr-o baz slab i sarea sa cu un acid puternic.
Deoarece tendin[a de cretere a acidit[ii (scderea pH-ului) este preponderent
n organismul uman, sistemele tampon antiacide sunt bine reprezentate. Unele
sisteme tampon din organism sunt constituite numai din substan[e anorganice iar
altele din substan[e organice (mai mult sau mai pu[in complexe). n ordinea
complexita[ii lor crescnde, principalele sisteme tampon din organism sunt:
1) sistemul tampon acid carbonic-bicarbonat,
2) sistemul tampon al fosfa[ilor,
3) sistemul tampon al unor acizi organici i
4) sistemul tampon al hemoglobinei.
16
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
1) Dintre sistemele tampon din organism cel mai important i mai rapid controlat
este sistemul bicarbonat/acid carbonic ( HCO
3

/CO
2
). mportan[a sa deosebit
rezult din faptul c, pe de o parte, CO
2
este produs continuu de ctre
metabolismul celular, iar pe de alt parte, acesta formeaz cu apa, n prezen[a
anhidrazei carbonice, acidul carbonic (H
2
CO
3
) care disociaza uor HCO
3

i H
+
. Acest sistem cuprinde exces de componen[ bazic (bicarbonat). ntr-adevr,
concentra[ia bicarbonatului de sodiu din snge este de 20 de ori mai mare dect
cea a acidului carbonic. Datorit acestui fapt, sistemul tamponeaz eficient acizii
realiznd pstrarea constant a pH-ului mediului intern (sngelui). Un alt aspect
care confer sistemului tampon bicarbonat/acid carbonic o importan[ functional
deosebit este posibilitatea de reglare foarte rapid a concentra[iei lui sanguine
datorit controlului respira[iei, care se realizeaz prin valoarea presiunii lui
par[iale din sngele arterial, prin intermediul chemoreceptorilor periferici din
sinusul carotidian i ai celor centrali din sistemul nervos. Astfel, o cretere a
presiunii partiale a CO
2
i, implicit, a concentra[iei sangiune a H
+
(acidoza) va
determina creterea frecven[ei respiratorii i eliminarea excesului de CO
2
. n
condi[iile scderii presiunii par[iale a CO
2
(alcaloza) frecven[a respiratorie scade.
Din mecanismele prezentate rezult c func[ia respiratorie are o importan[
deosebit n men[inerea echilibrului acido-bazic al organismului.
2) Sistemul tampon al fosfa[ilor se afl att n celule ct i n spa[iul extracelular.
Eficien[a lui este mare; n special, n celule unde concentra[iile KH
2
PO
4
i K
2
HPO
4
sunt de asemenea mari. n spa[iul extracelular componen[ii sistemului
sunt fosfa[ii de sodiu (NaH
2
PO
4
i Na
2
HPO
4
), corespunztori celor de potasiu,
intracelulari. Sistemul tampon al fosfa[ilor din compartimentul extracelular este
mai putin eficient dect cel constituit din acid carbonic i bicarbonat. Trebuie
re[inut nsa c n saliva ambele sisteme tampon (acid carbonic - bicarbonat de
sodiu si fosfat monosodic - fosfat disodic) sunt deosebit de eficiente pentru
men[inerea constant a pH-ului salivar.
3) Sistemele tampon ale unor acizi organici sunt constituite, n special, din: acid
lactic si lactat alcalin, acid piruvic si piruvat alcalin, acid acetoacetic i o sare a sa
alcalina..
4) Sistemul tampon al hemoglobinei. Hemoglobina i poate exercita ac[iunea
tampon n special, datorit faptului c cuprinde - n partea sa proteic - multe
resturi de histidina. Acesta este un aminoacid cu nucleu imidazolic care, avnd
capacitatea s accepte i s cedeze H
+
la un atom de azot din heterociclul sau,
poate func[iona ca baza sau ca acid. Hemoglobina intr n constitu[ia a doua
sisteme tampon:
17
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
a)hemoglobina acida - hemoglo-binat de potasiu
b)oxihemoglobina - oxihemoglobinat de potasiu. Att sistemul care
cuprinde hemoglobina ct i cel care cuprinde hemoglobina oxidat
(oxihemoglobina) reprezint cele mai importante sisteme tampon cu componente
proteice din snge.
Dac mecanismele respiratorii nu pot compensa perturbrile echilibrului
acido-bazic, functia de excretie renal reprezint urmatorul mecanism de control
al pH-ului mediului intern. Rinichiul intervine n acest proces att prin reabsorb[ia
i sinteza bicarbonatului ct si prin secre[ia H
+
, sub forma acizilor nevolatili -
pentru fiecare mol de H
+
eliminat prin urin se reabsoarbe sau se sintetizeaz
un mol de HCO
3

. Func[ia rinichiului n controlul echilibrului acido-bazic este mai
lent i depinde n special de valoarea pH-ului sanguin. Deci, rinichiul, n func[ie
de valoarea pH-ului sanguin, elimina fie excesul de acizi, fie excesul de baze.
PH-ul in medicina
pH-*l *rinei
Examenul urinei este o parte importanta din examenul general al oricarui pacient.
Analiza urinei este o parte integranta a diagnosticului la bolnavii din toate
disciplinele medicinei, fiind o sursa de informatii care poate fi obtinuta rapid si
usor . Pentru un regim mixt obisnuit urina din 24 de ore are reactie usor acida .
Aceasta este exprimata prin pH, valorile variind intre 5 si 7. n conditiile
fiziologice, pH-ul urinar variaza in functie de alimentatie .
Un regim alimentar bogat in proteine scade pH-ul urinar fiind cuprins intre 5,2 si
5,3 , in timp ce intr-un regim exclusiv vegetarian, urina este alcalina , cu pH
cuprins intre 7,0 si 7,5.
Valori scazute ale pH-ului urinar (urini acide ) se intalnesc in reumatismul
poliarticular cronic, diabetul zaharat, insuficienta renala.
Valori crescute ale pH-ului urinar (urini alcaline) observam in varsaturi
abundente si in infectii ale cailor urinare.

18
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
pH-*l li4>id*l*i sper)3ti4
Scopul examinarii lichidului spermatic este de a determina cauza sterilitatii
masculine.
Sperma normala are de obicei un pH alcalin (pH= 7,6 -8). Determinarea pH-ului
este importanta deoarece in cazurile de trecere a pH-ului spre aciditate pana la 6
si sub aceasta cifra, se observa o necrospermie - spermatozoizii sunt prezenti,
dar imobili (o mobilitate crescuta, cu un numar mare de spermatozoizi este
proportionala cu fertilitatea).
pH-*l s3ngel*i
Analizele sangelui ne dau informatii importante si diverse asupra starii de
sanatate a unei persoane (uneori anormalitatile apar in sange cu ani inainte de a
se manifesta ca boala).
Lichidele organismului au in general o reactie usor alcalina, astfel pH-ul sanguin
arterial variaza intre 7,39-7,44; in sangele venos (in repaus) este cu 0,02 mai
scazut decat cel arterial, considerandu-se pH-ul normal pentru sange venos
pana la 7,35; in hematie este mai scazut decat cel plasmatic cu 0,08-0,14.
La persoanele in varsta pH-ul sanguin e mai apropiat de limita inferioara
(sangele devine mai acid), iar la copii e mai crescut, ceea ce favorizeaza
fenomenele de crestere.
PH-ul e scazut dimineata, pentru ca excitabilitatea centrilor respiratori scade in
cursul noptii si se acumuleaza dioxid de carbon. El scade deasemenea in efortul
fizic, prin formarea unui exces de acid lactic, precum si in cursul digestiei
intestinale. Creste in timpul digestiei gastrice datorita pierderii de H
+
prin sucul
gastric.
Devierile pH-ului in afara limitelor amintite produc tulburari grave si chiar
moartea. Limita inferioara compatibila cu viata este 6,8 iar cea superioara 7,8.
Echilibrul ionilor de H este agresionat in mod normal de aportul sau producerea
de alcaline si acizi. Agresiunea alcalina consta in aportul de radicali bazici
continuti in alimente (mai ales in legume, fructe) sau in urma reabsorbtiei unora
dintre secretiile digestive alcaline.
Agresiunea acida este mult mai importanta si provine din alimentatie (proteine,
glucide, lipide). Pana in prezent a fost descrisa o tripla sursa de H
+
:
-arderea incompleta a unei parti de lipide si glucide (in mod normal ele sunt arse
pana la H
2
O si CO
2
, ambele eliminandu-se);
-oxidarea aminoacizilor sulfurati proveniti din catabolizarea proteinelor, care da
nastere la acid sulfuric transformat imediat in sulfati. Aceasta sursa de H
+
sta la
originea a 60-80% din acizii formati in organism;
-oxidarea si hidroliza fosfoproteinelor care produc acid fosforic transformat apoi
in fosfat.
19
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Constanta pH-ului sanguin , conditie homeostatica deosebit de importanta
pentru procesele biologice, este mentinuta de sistemele tampon din sange . La
acestea se adauga mecanisme diferite, care adapteaza functiile organismului la
necesitatea de a elimina substantele acide sau bazice.

Siste)ele-t3)pon
Prin sistem tampon se intelege existenta concomitenta in solutie a unui acid slab
(putin disociabil) si a uneia dintre sarurile sale cu o baza tare ( puternic
disociabila ) , ceea ce confera posibilitatea de a tampona un acid sau o baza
puternica . Acidul puternic va reactiona cu cationul sarii sistemului tamponat
luand nastere acidul slab care , disociind putin nu va modifica important pH-ul.
O baza puternica va reactiona cu acidul slab formand sare si apa .
+e43nis)e 7iologi4e de regl3re 3 pH-*l*i
Mecanismul respirator-intervine in echilibrului acido -bazic prin cresterea sau
sacderea eliminarii de CO
2
si H
2
O.
Mecanismul renal este cel care rezolva urmarile agresiunilor asupra balantei
ionilor de H, deoarece sistemele -tampon corijeaza doar temporar dezechilibrele
, iar mecnismul respirator nu poate face fata decat pana la un anumit nivel, ca
mijloc de compensare.
La mentinera echilibrului acido-bazic contribuie si alte organe.
Ficatul neutralizeaza ionii si transforma acidul lactic in glicogen..
Pielea elimina acizi (uric ,lactic ,etc.) , rol mai evident in transpiratia abundenta .

Tractul digestiv influenteaza echilibrul acido- bazic in functie de reactia
secretiilor . n decursul digestiei gastrice se pierde acid sub forma de HCl, prin
care se reduce aciditatea plasmei , iar in digestia intestinala prin secretia
intestinala si pancreatica (cu un pH=8), pentru ca se pierd echivalenti alcalini
sub forma de bicarbonat,se produce o scadere a pH-ului.
De<e4>ili7re 34ido-73<i4e
Acidoza : apare prin cresterea cantitatii de acizi (care poate fi metabolica sau
respiratorie ) sau spolierea de baze, mecanisme care duc la scaderea pH-ului
sub 7,35.
Alcoza: apare prin scaderea cantitatii de acizi sau acumularea de baze (care
poate fi de asemenea metabolica sau respiratorie ), ceea ce duce la cresterea
pH-ului peste 7,40.

20
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Actiunea ph-ului in Organismul Uman

Respiratia
Cresterea concentratiei ionilor de hidrogen din sange accelereaza
respiratia.
Efectul se realizeaza prin chemoreceptorii vasculari, care sunt sensibili la
variatiile concentratiei ionior de H din sange.
Scaderea pH-ului sanguin duce la intensificarea respiratiei.
Cresterea pH-ului inhiba functia respiratorie.
n timpul efortului fizic se acumuleaza in sange o cantitate insemnata de
cataboliti acizi(acid lactic, acid glumatic ect).

Saliva

Saliva mixta contine 99.3% apa si 0.7% reziduu uscat, format din 0.2%
substante anorganice si 0.5% substante organice.
Substantele organice sunt reprezentate prin mucina, globuina si fermenti.
Substantele anorganice sunt reprezentate prin saruri de K, Na, Ca, Mg
sub forma de bicarbonati si sulfati, tinuti in solutie prin reactia usor acida a
salivei- pH 6.7-7.0
Digestia gastrica

Actiunea chimica a stomacului asupra alimenteor se datoreaza prezentei
sucului gastric, un lichid incolor, limpede, cu o reactie puternic acida pH 1-
1.5
Sucul gastric este format din 99% apa si 1% reziduu uscat, ce contine atat
subst organice si anorganice. Dintre subst anorganice rolul cel mai
important il are acidul clorhidric HCl.
HCl creeaza conditii optime de pH pt activitatea sucului gastric.

Digestia intestinala

21
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Actiunea chimica a intestinului subtire se realizeaza prin sucul pancreatic,
intestinal si bila.
Sucul pancreati contine bicarbonat de sodiu, de potasiu si clorura de
sodiu care ii confera o reactie usor alcalina: pH 7.5-8.2.
Sucul intestinal are in compozitie subst anorganice(Na+, Cl-, HCO3-, N+)
care-i confera un pH usor alcalin :7-8.5.
Sarurile anorganice din compozitia bilei (NaCl, NaHCO3) ii asigura un pH
alcalin 7.7.

Rinichiul- stabilizator acido-bazic

Metode:
a)economisirea bazelor-Na prin eliminarea unor acizi slabi- acid
carbonic,uric hipuric,betaoxibituric.
b)secretia de amoniac pt neutralizarea acizilor liberi care se elimina sub
forma sarurilor de amoniu.
c)utilizarea sarurilor de fosfati ca sistem tampon. n urma unui efort fizic,
cand reactia sangelui tinde sa scada, rinichii elimina fosfati
acizi(NaH2PO4), iar cand pH-ul sanguin tinde spre alcalinitate accentuata,
rinichii elimina fosfati dibazici -Na2HPO4.


Reactia urinii VS. alimentatie

Reactia urinii depinde de alimentatie:
- in urma unei alimentatii mixte, urina este usor acida cu un pH
aproximativ 6 (extreme 4.8-8.2).
- o alimentatie vegetariana duce la formarea urinei cu un caracter usor
alcalin pH 7.5-8.
- o alimentatie bogata in proteine accentueaza aciditatea urinii pH 4.8-5.2.


Analizatorul vizual
n ochiul tinut la intuneric reactia retinei este neutra, iar in ochiul luminat
ea devine acida.
22
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Aceasta modificare de pH se explica prin prezenta fosforului anorganic,
care rezulta din descompunerea subst fotosensibile aflate in elementele
senzoriale.

Metobolismul de adaptare

Fenomenee de metabolism adaptiv pot fi surprinse chiar la
microorganisme. Produsele metabolice eliberate de aceste organisme in
mediu nu sunt produse riziduae inutile.
De pilda la unele microorganisme aerobe saprofite, in conditii aerobe de
viata si la un pH neutru inmultirea este intensa, iar in mediu nu se
acumuleaza produse metaboice.
Daca pH-ul devine alcalin, in mediu apare acid acetic, produs de oxidare,
care tinde sa aduca spre neutralitate pH-ul.
n mediul alcalin unele microorganismele utilizeaza de preferinta ioni
amoniacali, ceea ce scade alcalinitatea.
Ele elimina azot mai ales sub forma de uree, prevenind alcalinizarea
excesiva.
"Deseuri modificate care asigura mentinerea unor valori optime de pH,
par a fi multe din produsele fermentatiilor:alcooli, cetone etc.








23
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
LP &
D,TE DESPRE PROTEINE HI ,+I+NO,-III

-E SUNT PROTEINELEJ
Proteinele sunt substante chimice naturale cu structura
macromoleculara , care se gasesc n toate celulele vii . Sunt componente ale
structurilor celulare si au functii biologice fundamentale : enzimatice ,
hormonale , imunologice .
Proteinelor constituie n prezent un nume familiar , stiindu-se ca
reprezinta o parte necesara a alimentatiei noastre , ce poate fi obtinuta n special
din oua , lapte carne , ct si din fasole , mazare nuci . Ca aspect , la microscop ,
proteinele sunt subtiri , ca niste bastonase gelatinoase . n organele animale apar
sub forma de muschi , piele ,par . Ele se gasesc si n plante , n cantitati mai mici
. Toate sunt amestecuri de compusi complecsi , continnd carbon , hidrogen ,
azot , oxigen , uneori si fosfor , fier , iar de multe ori sulf . Proteinele sunt
principali constituenti ai corpului animalelor . ndeplinind o mare varietate de
functii , se descopera o diversificare deosebita n alcatuirea lor . S-a demonstrat
ca proteinele constituie partea cea mai nsemnata din substanta uscata a
celulelor . n corpul omenesc , 15 % din greutate se datoreaza proteinelor .
Analiza lor elementara a fost facuta de chimistul olandez Gerardus ohannes
Mulder ( 1802 - 1882 ) , extragndu-le din tesuturi animale si vegetale . Acesta
le-a dat , n anul 1838 , la sugestia fostului sau profesor J.J. Berzelius , numele
de proteine , de la grecescul 'protos' , care nseamna primul , n prima linie .
Mulder publica aceasta denumire n 1840 ( n unele tratate apare anul 1843 ) , n
limba olandeza , tradusa apoi si n limba franceza .
-E SUNT ,+INO,-IIIIJ -,ND ,U 0OST DES-OPERITIJ
Primul aminoacid a fost descoperit de naturalistul francez Henri
Braconnot ( 1780 - 1855 ) , n 1818 . El se numeste pectina si face parte dintre
glucide ; la fel ca si glicina , izolata doi ani mai trziu , tot de el , din hidratii de
gelatina .
Primele cercetari pentru descifrarea alcatuirii proteinelor au fost facute
de chimistul german Emil Herman Fischer . n 1875 , el a aratat cum hidrazina
poate fi folosita la separarea si identificarea diferitelor tipuri de zahar din
24
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
amestecurile impure . Obtinnd succese , a fost solicitat de Baeyer la
Universitatea din Erlanger , unde a facut primele observatii asupra
stereochimiei . Apoi a studiat purinele , elucidnd structura acestora n detaliu,
legnd-o de mecanismul vietii . E. Fischer a aratat ca purinele ( constituenti ai
acizilor nucleici) sunt molecule-cheie n tesuturile vii .
Desi n 1902 s-a acordat Premiul Nobel , viata stiintifica a lui E.
Fischer si-a continuat linia ascendenta . Urmatorii ani a manifestat interes n
studiul moleculelor complicate ale proteinelor , aratnd modul n care aminoacizii
se combina n molecula proteica , precum si metoda de legare a acestora . Astfel
, n 1907 , a construit o molecula proteica alcatuita din 18 unitati de aminoacizi .
Experimentnd-o a aratat ca enzimele digestive o ataca la fel ca pe o proteina
naturala .
Descoperirile ulterioare au demonstrat ca , din multitudinea de
aminoacizi existenti , viata a selectat doar 20 , din care mentionam : glicina ,
alanina , valina , leucina , izoleucina , fenilalanina , prolina , triptofanul , serina ,
treonina , metionina , asparagina , acidul glutamic , cisteina , tirozina , histidina ,
lizina si arginina .
Fischer a demonstrat ca aminoacizii proveniti din hidroliza proteinelor ,
prin recombinare alcatuiesc un grup de substante numite peptide
( sau peptone ) . Apare o legatura covalenta , numita legatura peptidica ,
rezultata din reactia partii acide a unui aminoacid cu gruparea aminica
( bazica ) a altuia .
Legatura peptidica permite combinarea a doi sau mai multi acizi
aminati pentru a forma lanturile de aminoacizi . Dupa cum s-a mentionat ,
E. Fischer a sintetizat peptide care aveau ntr-un lant pna la 18 aminonacizi .
Aminoacizii se pot lega ntre ei prin gruparea acida sau bazica . Astfel
apar polipeptidele izomere . Numarul izomerilor posibili creste exponential
( Abderhalden ) .
H. Braconnot , pe lnga alti aminoacizi a descoperit si leucina , de
culoare alba , izolata mai nti sub forma de cristale ; izoleucina este un izomer al
leucinei .
Referitor la descoperirea leucinei , unele surse l atesta pe Proust ca
fiind descoperitorul ei , n 1818 .
Asparagina , gasita prima data n asparagus , a fost descoperita n
1806 , de chimistii francezi J.B. Robiquet ( 1780 - 1840 ) si N.L. Vauquelin
25
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
( 1763 - 1829 ) . Ultimul este si descoperitorul lecitinei , n 1811 . Cistina a fost
descoperita un an mai devreme , de chimistul englez W. Wollaston
( 1766 - 1828 ) .
Valina a primit denumirea de la un compus cu care este chimic
nrudita , anume acidul valeric . Triptofanul a primit denumirea de la englezescul
'trypsin - appearing' , pentru ca aparea n fragmentul dintr-o molecula proteica ,
care era scindata sub actiunea enzimei tripsina . Serina a fost izolata din matase
( englezescul 'silk' ) ; treonina e nrudita structural cu zaharul 'treoza' , glutamina
a fost identificata n glutenul obtinut din gru ; lizina , izolata din molecule ce se
scindau n subclasele lor ; histidina izolata din proteinele tisulare ; arginina din
combinatiile argintului .
,+INO,-III -U 0UN-TII SPE-I0I-E
n afara de rolul lor n formarea proteinelor , anumiti aminoacizi ndeplinesc n
organismul animal unele functiuni fiziologice specifice sau sunt precursori ai unor
compusi cu rol esential n functionarea organismului. Glicocolul este precursor al
sarcosinei (N-metilglicocol) si al creatinei (guanidino-sarcosina) , care sub forma
fosfatului , fosfocreatina sau acidului creatinfosforic , constituie rezerve de
energie ale organismului.
Energia necesara contractiei muschiulare este furnizata de acidul
adenosintrifosforic (ATP) care trece n ADP si fosfat anorganic , proces catalizat
de miosina . Refacerea acidului adenosintrifosforic din ADP si fosfat anorganic
se face pe socoteala energiei furnizate de glicoliza . Acest proces fiind lent , ntr-
un muschi suprasolicitat , refacerea ATP-ului necesar unei noi contractii
muschiulare se face pe socoteala acidului creatinfosforic care cedeaza restul de
26
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
fosfat bogat n energie acidului adenosindifosforic , trecnd n creatinina , care
se elimina prin urina.
Acizii asparagic si glutamic iau parte la reactiile de transaminare .
Ornitina si arginina (guanidino-ornitina) au un rol important n
eliminarea amoniacului provenit prin degradarea aminoacizilor , sub forma de
uree n organismul animal .
Sinteza ureei are loc n ficat . Ornitina fixeaza NH3 si CO2 , enzimatic ,
dnd citrulina care cu o noua molecula de NH3 trece n arginina. Arginina este
apoi hidrolizata de arginaza n uree si cruitina .


Tirosina este precursorul tiroxinei (tetraiod- derivatul eterului p
-hidroxifenilic al tirosinei) .
27
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN

Tiroxina este un hormon care se gaseste n glanda tiroida , alaturi de
diiodtirosina .
odul din alimente este fixat n glanda tiroida care contine un sistem
enzimatic capabil sa oxideze ioni de iod la iod elementar . Lipsa iodului n
organismul animal duce la o scadere a facultatilor mintale (cretinism) ; excesul
de iod provoaca o crestere a arderilor n organism (boala lui Basedow) .
Aminoacizii sunt precursorii aminelor biogene si ai aminoalcoolilor ,
substante cu rol fiziologic de mare importanta pentru buna functionare a
organismului .
,+INO,L-OOLI -U 0UN-TII BIOLO/I-E
Colamina (etanolamina) si colina (baza cuaternara a etanolaminei)
se formeaza probabil din serina ; agentul de metilare natural este metionina
asistata de acidul adenosintrifosforic .
Colamina si colina intra n compozitia mai multor substante naturale de
mare importanta n functionarea sistemului nervos si n transportul grasimilor si
al altor substante , prin membranele celulare .
Acetilcolina este neurohormonul sistemului nervos parasimpatic . Ea se
formeaza n organism la jonctiunile ntre nervi sau nerv si muschi ( numite
sinapse ) si are rolul de a transmite , de pe o fata pe cealalta a sinapsei ,
impulsul nervos , pe cale chimica .
Acetilcolina se formeaza din colina prin acetilare cu ajutorul
acetilcoenzimei A .
Dupa ce acetilcolina si-a ndeplinit misiunea de transmitator chimic al
impulsului nervos , ea este hidrolizata de o enzima specifica pentru aceasta ,
colinesteraza , deblocnd astfel sinapsa . Daca aceasta hidroliza nu are loc , n
urma blocarii colinesterazei de anumite substante , se produc tulburari ale
sistemului nervos ducnd la paralizie si moarte .
28
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Substante care inhiba activitatea colinesterazei , prin blocarea centrelor
active ale enzimei , sunt alcaloidul fisostigmina (un carbamat) si unii compusi
organici ai fosforului .
Nervii care transmit impulsul nervos prin acetilcolina se numesc
colinergici . n sistemul nervos simpatic , impulsul nervos n sinapsele periferice
este transmis de un alt mediator chimic , simpatina (un amestec de adrenalina si
noradrenalina) ; nervii care transmit impuls prin adrenalina se numesc
adrenergici .
Adrenalina este un hormon care se formeaza n maduva capsulelor
suprarenale ; este primul hormon izolat n stare cristalizata (Takamine , Aldrich ,
von Frth , 1901) . n organism , adrenalina are functiuni multiple: regleaza
tensiunea arteriala prin ngustarea capilarelor sanguine , regleaza concentratia
constanta a glucozei n snge , actionnd antagonist cu insulina (adrenalina
mareste iar insulina scade aceasta concentratie) .
Adrenalina se obtine sintetic , n scop farmaceutic , din pirocatechina si
clorura acidului monocloracetic .
Adrenalina obtinuta prin sinteza este racemica . Separarea
enantiomerului levogir (de 15 ori mai activ dect racemicul ) se face prin tratarea
cu acid (+)-tartric ; adrenalina naturala este levogira ([a]D = - 50,5 ) .
Efedrina este un aminoalcool cu efect vasoconstrictor de durata mai
lunga dect adrenalina . Efedrina se gaseste n natura n planta 'Ephedra
vulgaris' ;actiunea fiziologica a efedrinei era cunoscuta n antichitate la greci si la
chinezi cu 3000 de ani naintea erei noastre . D-(-)-efedrina are activitate
fiziologica maxima . Efedrina se obtine sintetic pe mai multe cai , fiind utilizata n
medicina n tratamentul guturaiului , astmului , n stari alergice , pentru
mentinerea presiunii arteriale .
O sinteza a efedrinei consta n tratarea D-(-)-fenilacetilmetanolului
(obtinut prin adaugare de benzaldehida ntr-o solutie de glucoza care
fermenteaza) cu metilamina , si hidrogenarea produsului de condensare ; se
obtine astfel efedrina optic activa .
0OS0,TIDE
Colina si colamina intra n compozitia fosfatidelor , produsi naturali
cunoscuti sub numele de fosfolipide , care se gasesc n membranele celulare si
au rolul de a asigura transportul substantelor insolubile n apa , prin aceste
membrane .
29
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Sub numele de lipide , fara semnificatie structurala , se cuprind
substante cu structuri variate , izolate din plante sau animale prin extractie cu
dizolvanti nepolari ; lipidele sunt insolubile n apa .
Fosfatidele sunt esteri ai acidului fosfatidic (diacil glicerinfosforic) cu
colina (lecitine) , colamina (cefaline) si serina (fosfatidilserina) . Acizii din
fosfatide sunt acizi grasi superiori (C16 , C18 , de exemplu palmitic , stearic sau
oleic) .
Fosfatidele au catene hidrocarbonate lungi (ale acizilor grasi superiori
cu catene mai lungi de 16 atomi) , nepolare , si o grupare polara , de ioni
dipolari . Datorita acestei structuri ei formeaza miceli avnd doua fete polare care
marginesc o portiune nepolara .
n membranele celulare , partea nepolara asigura transportul
substantelor nepolare . Transportul substantelor polare este asigurat de partea
proteinica a acestor membrane .
Sfingomielina , izolata din tesutul nervos , intra n compozitia
nvelisului celulei nervoase (a axonului) ; ea regleaza permeabilitatea acestei
membrane pentru ioni de Na
+
si K
+
, determinnd astfel transmisia impulsului
nervos pe cale electrica .
Sfingomielina este o fosfatida a sfingosinei (2-aminooctadec-4-en-1,3
diol).
Cerebrozidele sunt derivati ai sfingosinei care au un rest de galactoza
n locul restului de fosfat de colina ; ele sunt glicolipide .
PEPTIDE2 PROTEIDE SI PROTEINE -U ,-TI.IT,TE 0IIIOLO/I-,
Din clasa peptidelor , proteinelor si proteidelor fac parte numerosi compusi cu
importanta vitala n fenomenele legate de functionarea normala a organismelor
vii . De asemenea , multe substante toxice produse de plante si animale ,
germeni de boli sau substante de aparare ale organismului mpotriva lor fac parte
din aceste clase . Vor fi mentionate numai
HOR+ONI POLIPEPTIDI-I
Oxitocina si vasopresina , doi hormoni izolati din lobul posterior al
glandei hipofize care regleaza tensiunea arteriala prin inhibarea diurezei ,
contractia uterului , au fost izolati de Craig (1949) si au fost obtinuti sintetic de du
Vigneaud 1955 .
30
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Oxitocina este o octapeptida (daca se considera cele doua resturi de
cisteina ca o molecula de cistina ) sau o nonapeptida , daca se tine seama de
cele doua molecule de cisteina .
Vasopresina , din hipofiza de porc , difera de oxitocina prin nlocuirea
restului de izolencina cu fenilalanina si a restului de lencina din catena , cu
lisina .
nsulina , hormnul secretat de pancreas ( capsulele lui Langerhans ),
regleaza concentatia constanta a glucozei n snge ( 0,1 - 0,15 % ) . Defectiuni
n sinteza insulinei , n boala numita diabet , duc la cresterea glucozei n snge
( hiperglicemie ) care se corecteaza medical prin administrare de insulina .
nsulina este formata din doua catene polipeptidice : catena A ( cu 21
aminoacizi ) si catena B ( cu 30 aminoacizi ) ; cele doua catene sunt unite prin
punti S-S din resturi de cisteina .

PROTEINE -U ROL DE ENII+E
Enzimele care confera specificitatea reactiilor pe care le catalizeaza
sunt proteine . Ele actioneaza independent (enzimele proteinice ) sau mpreuna
cu coenzime ( neproteice ) .
Ribonucleaza , enzima care hidrolizeaza acidul ribonucleic , este
formata din 124 aminoacizi a caror succesiune a fost determinata de catre Moore
si Stein n 1960 si care a fost obtinuta sintetic prin metoda Merrifield .
Pepsina ,chimiotripsina si tripsina sunt enzime din sucul pancreatic
care hidrolizeaza proteinele la peptide mari . Pepsina hidrolizeaza legaturi
peptidice ale fenilalaninei la marginea aminica . Chimiotripsina hidrolizeaza
legaturile fenilalaninei ( si tirosinei ) la marginea carboxilica . Tripsina
hidrolizeaza legaturi peptidice ntre lisina si arginina la marginea carboxilica .
Actiunea de hidroliza a enzimei necesita vecinatatea spatiala a trei
aminoacizi care pot fi aflati distantati n catena enzimei dar care se apropie n
jurul centrului de reactie prin faldurile catenei . Acesti aminoacizi sunt :
serina , istidina si acidul asparagic . stidina are rolul de a transfera un proton de
la serina la acidul asparagic , formnd anionul grupei hidroxil al serinei si grupei
carboxil a acidului asparagic . Rolul restului de fenilalanina este de a tine centrul
de reactie ntr-o pozitie favorabila , situatie realizata de asezarea restului fenil n
faldurile catenei enzimei ca ntr-o nisa . Specificitatea enzimei este determinata
de aceasta parte a catenei enzimei ( caracterul de tipar ) .
31
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Procesul enzimatic de hidroliza ncepe prin fixarea substratului pe
enzima prin reactia grupei alcoxid a serinei cu o grupa C = O a peptidei ,
simultan cu transferul protonului histidinei la grupa NH a legaturii amidice care
reactioneaza . n acest proces serina este acilata iar histidina este protonata de
catre grupa carboxil a acidului asparagic .
Enzima acilata reactioneaza cu o molecula de apa regenernd enzima
( grupa hidroxil a serinei )si formnd grupa carboxil a restului de fenilalanina ;
substratul se separa de enzima iar aceasta ncepe un nou ciclu .
Proteidele sunt combinatii ntre o enzima proteica si o molecula
neproteinica numita grupa prostetica . Proteidele , numite si proteine conjugate ,
se clasifica dupa natura grupei prostetice .Grupa prostetica are de obicei
functiunea chimica iar proteina asigura fixarea pe substrat asigurnd
specificitatea . Au fost descrise numeroase proteide cu activitate fiziologica ntre
care amintim doar cteva mai caracteristice .
Hemoglobinele sunt cromoproteidele din snge avnd drept grupa
prostetica derivati ai pirolului (porfirine ) si fer drept metal . Hemocianinele din
sngele molustelor si al melcilor contin cupru : sngele lor este albastru din acest
motiv .
Nucleoproteidele au drept grupa prostetica acizi nucleici .
Glicoproteidele sunt proteide cuplate cu un hidrat de carbon , de exemplu
albumina din ou si din ser . n umoarea sticloasa a ochiului si n secretia din
glanda submaxilara se gasesc glicoproteide cu continut de peste 4 % zahar
numite mucoide . Mucoide se gasesc si n vegetale . Sub numele de lipoproteide
se cuprind compusi formati din proteina si fosfatide ; ele formeaza membranele
celulare . Rodopsina , purpura vizuala , o proteida responsabila n fenomenul
vederii , este formata din 11-cis-retinal ( grupa prostetica ) si o proteina , opsina .
Proteidele care contin fosfor se numesc fosfoproteide ; un exemplu
este caseina din lapte .

.IRUSURI
Germenii patogeni ai multor boli infectioase fac parte din clasa
riboproteidelor cu greutati moleculare enorme . Acidul ribonucleic are rolul de a
asigura nmultirea moleculelor . Desi virusurile pot fi obtinute n stare cristalizata
ca substante definite , ele au proprietatile fiintelor vii ( nmultirea celulara ) . ntre
virusuri se numara virusul poliomelitei , pojarului , variolei , turbarii , guturaiului .
Virusul mozaicul tutunului , din regnul vegetal , a fost deosebit de bine studiat si
succesiunea de 158 de aminoacizi ai proteinei a fost determinata .
32
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN

,NTI/ENI SI ,NTI-ORPI
Proteinele produse de bacterii sau provenite din virusuri ( toxine )
introduse n organismul animal determina formarea de proteine de aparare
numite anticorpi . Proteinele care determina formarea de anticorpi se numesc
antigeni . Fiecare antigen determina formarea unui anticorp specific care
precipita numai cu antigenul pentru care a fost sintetizat de organism .
Specificitatea anticorpilor este determinata de structura lor . Anticorpii determinati
de un anumit antigen se formeaza ntr-un timp mai ndelungat ; astfel se explica
imunitatea dobndita de organism fata de unele infectii , chiar dupa ce actiunea
lor directa nceteaza . Formarea de anticorpi n scop de imunizare se practica n
medicina prin utilizarea de vaccinuri .
Exista antigeni si cu structura de polizaharide , de exemplu cel produs de
pneumococ .
I+PORT,NT, PROTEINELOR
Proteinele reprezinta un numar mare de compusi organici constituiti din
aminoacizi uniti prin legaturi peptidice, ce formeaza organisme vi si sunt
esentiale pentru functionarea lor. Descoperite in 1838, proteinele sunt acum
recunoscute ca fiind principala componenta a celulelor vii, insemnand mai mult
de 50 la suta din greutatea "uscata" a animalelor. Cuvantul proteina vine din
grecescul proteinos care inseamna principal.
Moleculele proteice variaza de la fibre lungi si insolubile care formeaza tesutul de
legatura si parul, pana la globule solubile ce pot trece prin membranele celulare
si pot cataliza reactii metabolice. Sunt specifice fiecarei specii si fiecarui
organism. Oameni au aproximativ 30.000 de proteine diferite, din care doar 2 la
suta au fost pe deplin analizate. Proteinele din dieta, sunt folosite in principal
pentru a construi si pentru a mentine celule, dar descompunerea lor chimica da
de asemeni energie, apropiindu-se de cele 4 calori pe gram, generate de
hidrocarbonati (eng.: carbohydrates).
Pe langa functiile lor in crestere si in mentinerea celulelor, proteinele sunt de
asemeni responsabile pentru contractia muschilor. Enzimele digestive sunt
proteine, asa cum este insulina si multi alti hormoni, anticorpii sistemului imunitar
si hemoglobina, care transporta substante vitale prin corp. Cromozomii, care
transmit caracteristicile ereditare, sub forma de gene, sunt de asemeni compusi
din acizi nucleici si proteine.
33
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
N*triti3
ndiferent daca sunt gasite in oameni sau in bacterii unicelulare, proteinele sunt
compuse din aproximativ 20 de aminoacizi diferiti, care, pe rand sunt formate din
carbon, hidrogen, oxigen, azot si cateodata sulf.
ntr-o molecula de proteina, acesti acizi formeaza legaturi peptidice, (ce sunt
legaturi intre gruparile amino (NH2) si carboxil (COOH) ), ce creeaza lanturi lungi
peptidice.
Numarul aproape infinit de combinatii pe care acesti acizi se alinieaza, si forma
elicoidala sau globulara sub care aceste lanturi se formeaza ajuta la explicarea
enormei diversitati de functiuni pe care proteinele le indeplinesc.
Pentru a sintetiza proteinele esentiale vietii, fiecare specie are nevoie de anumite
proportii din cei 20 de aminoacizi. Desi plantele pot produce toate componentele
de care au nevoie plecand de la azot, dioxid de carbon si alte elemente chimice,
prin fotosinteza, majoritatea celorlalte organisme pot produce doar o parte din
ele. Cele care raman, trebuie sa fie derivate din mancar. Opt aminoacizi esentiali
sunt folositi pentru a mentine starea de sanatate a unui organism: leucina (eng.
:leucine ) izoleucina, lisina (eng: lysine), metionina (eng:methionine),
phenialanina (eng: phenyalanine), teonina (eng:theonine), triptofan
(eng:tryptophan) si valina. Toti acestia sunt disponibili in proteinele produse de
semintele plantelor, dar deoarece plantele nu au de obicei concentratii prea mari
de lisina si triptofan, expertii in nutritie recomanda suplimentarea dietei cu
proteine animale, din carne, oua, si lapte.
Majoritatea dietelor, mai ales in tarile dezvoltate, cum ar fi Statele Unite ale
Americi, unde proteina animala este consumata in exces, contin toate proteinele
necesare. Kwashiorkor, o boala prezenta printre copii din Africa centrala se
datoreaza carentei unui anumit aminoacid. La adulti se recomanda 0.79g de
proteina pe kilogram ( din greutatea corporala), in fiecare zi. Pentru copii sau
sugari cantitatea se dupleaza si respectiv se tripleaza datorita cresterii lor rapide.
34
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Inter34ti*ne3 4* 3lte proteine
Lanturile polipeptidice sunt aranjate in asa fel incat acizii hidrofobi de obicei sunt
orientati catre interior, dand stabilitate moleculei, iar cei "iubitori de apa" sunt
orientati catre exterior unde pot interactiona cu alti compusi si in special cu alte
proteine. Proteinele globulare in particular pot interactiona cu un compus anume
de exemplu un derivat al unei vitamine formand astfel coenzime, sau se pot uni
cu o anumita proteina pentru a forma un ansamblu de proteine folosit de celula.
Proteinele 0i7ro3se
Colagenul, care formeaza oasele, pielea, tendoanele si cartilajele, este cea mai
abundenta proteina gasita la vertebrate. Molecula contine de obicei trei lanturi
polipeptidice foarte lungi, fiecare format din aproximativ 1000 de aminoacizi, care
se rasuceste intr-o forma regulata de elice tripla (triplu-helix) si dau astfel
tendoanelor si pielii puterea de rezistenta la tensiune. Cand fibre lungi de
colagen sunt denaturate prin fierbere, lanturile se scurteaza, si formeaza
gelatina.
Keratina, care compune stratul exterior al pielii umane, parul si unghiile, solzii si
penele animalelor se rasuceste intr-o forma numita alpha-helix. Ele protejeaza
corpul de mediu, keratina fiind complet insolubila in apa. Multele legaturi
disulfurice o fac o proteina extrem de stabila, ce poate rezista actiunii enzimelor
proteolitice (eng.:Proteolytic (protein-hydrolysing)). n tratamentele de
permanentizare a parului uman, acesta este supus unui agent de reducere cum
ar fi tioglicol (eng:thioglycol), pentru a reduce numarul de legaturi disulfurice,
care sunt mai tarziu refacute cand parul intra in contact cu oxigenul.
Fibriogenul este o proteina plasmatica a sangelui, responsabila pentru
coagularea sangelui. Cu actiunea catalitica a trombinei, fibriogenul se transforma
in molecule insolubile care se unesc intre ele pentru a forma aglomeratii de
proteine.
Proteine musculare , cum este miozina sunt responsabile pentru contractiile
muschilor, combinate cu actina, o alta proteina musculara formeaza actomiozina.
35
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Diferitele filamente ale actomiozinei se scurteaza, producand astfel contractia
muschilor.
Proteine glo7*l3re
Spre deosebire de proteinele fibroase, proteinele globulare sunt sferice si foarte
solubile. Ele joaca un rol dinamic in metabolismul corpului. Exemple ar fi
albumina, caesina (eng:caesin) ,globulina, hemoglobina, si alte enzime si
hormoni proteinici. Albumina si globulina sunt clase de proteine solubile
abundente in celulele animale, in serul din sange, in lapte, si in oua.
Hemoglobina(eng: haemoglobin) este o proteina cu rol in respiratie care
transporta oxigen in corpul uman si este responsabila pentru culoarea rosie a
celulelor rosii din sange. Mai mult de 100 de tipuri de hemoglobina umana, au
fost descoperite, printre care hemoglobina S, cauza anemiei "sickle-cell", boala
ereditara suferite in special de negrii.
Hormoni proteinici sunt proteine ce provin din glandele endocrine, nu
functioneaza ca si enzimele, stimuland organele tinta in a initia si a controla
actiuni importante cum ar fi rata metabolismului si producerea de enzime
digestive si de lapte. nsulina, secretata de pancreas, regleaza nivelul de glucoza
din sange. Tiroglobulina secretata de granda tiroida, regleaza metabolismul
general, hormonul calciton (eng: calcitonin), secretat tot de glanda tiroida, reduce
nivelul de calciu din sange.
Anticorpi, denumiti si imunoglobuline, desemneaza cateva mii de proteine diferite
care sunt generati de serul din sange, in reactia cu antigeni(eng:antigens)
(substante care ataca organismul). Un singur antigen poate genera producerea
multor anticorpi, care se unesc cu diverse laturi ale moleculei de antigen,
neutralizand-o, si cauzand eliminarea acesteia din sange.
+i4rot*7*ri
36
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Proteinele globulare pot de asemeni sa se aseze intr-o forma de tub, goala prin
interior, care foloseste si la intarirea peretilor celulari cat si la conducerea
substantelor de la o celula la alta. Fiecare din aceste microtuburi este format din
toua tipuri aproape sferice de proteine, care formeaza o pereche si se unesc la
capatul de crestere al unui microtub, lungind-ul daca este necesar. Aceste tuburi
sunt de asemeni prezente in membrele ciliare cu care unele microorganisme se
deplaseaza (flageluri). n fiecare cil sau flagel, noua perechi de microtuburi
inconjoara o a zecea pereche centrala.
,RN si ,DN
Acizii nucleici, sunt molecule extrem de complexe, produse ce celulele vii, si de
virusi. Numele lor vinde de la pozitia lor in celulele vii. Cativa acizi nucleici insa,
nu se gasesc in nucleu ci in citoplasma celulei. Acizii nucleici au cel putin doua
functii: sa treaca caracteristicile ereditare de la o generatie la alta si sa produca
proteine specifice. Cum reusesc acizii nucleici sa efectueze aceste functii este
obiectul celei mai intese cercetari ale zilelor noastre. Se crede ca s-au format
acum trei milioane de ani cand cele mai elementare forme de viata au aparut pe
pamant. Originea codului genetic, a fost acceptata de cercetatori ca fiind foarte
apropiata de cea a vietii insasi.Biochimistii au reusit sa descifreze codul, adica sa
determine cum acizii nucleici dicteaza structura proteinelor.
Enzimele sunt proteine globulare care se combina rapid cu alte substante,
numita substrat, pentru a cataliza numeroasele reactii chimice in corpul uman.
Sunt in principal responsabile pentru metabolism si pentru reglarea acestuia.
Asa cum chimistul suedez jons Jakob Berzelius a sugerat in 1823, enzimele sunt
catalizatori, capabili sa accelereze o reactie chimica, fara a fi consumate de
proces.
Unele enzime cum ar fi pepsia si tripepsina, care folosesc in digestia carnii,
controleaza multe reactii diferite, iar altele cum ar fi ureasa sunt extrem de
individualizate, si pot controla o singura reactie. Altele elibereaza energia
necesara inimii pentru a bate si pentru contractiile pulmonare. Multe faciliteaza
conversia zaharului si mancarurilor in diverse substante necesare corpului pentru
creearea de noi tesuturi, pentru refacerea celulelor sangelui, si pentru energia
necesara muschilor pentru a se contracta.
Pepsina, tripepsia si alte enzime au de asemeni proprietatea ciudata numita
autocatalizare, care permite creerea lor dintr-un precursor numit zimogen, ca o
consecinta, aceste enzime pot fi reproduse intr-o eprubeta.
37
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Enzimele sunt extraordinar de eficiente, mici cantitati ale acestor enzime pot
efectua la temperaturi reduse reactii ce ar avea nevoie de reactanti foarte violenti
prin orice metode chimice obijnuite. Cam 30 de grame de pepsina cristalizata, de
exemplu, este capabila sa digere aproape doua tone (metrice) de oua in cateva
ore.
Cinetica reactiilor enzimelor divera fata de reactiile simple, anorganice. Fiecare
enzima este specializata pentru reactia pe care o supravegheaza, si lucreaza la
o temperatura anormala pentru acea reactie in mod normal. Chiar daca o
crestere in temperatura poate accelera o reactie, enzimele sunt instabile cand
sunt incalzite. Activitatea catalitica a enzimei este determinata in principal de
catre succesiunea de aminoacizi si de structura tertiara (asezarea
tridimensionala a ramurilor macromoleculei). Multe enzime necesita prezenta
altor ioni sau altor molecule, numite cofactori, pentru a functiona.
Ca o regula generala, enzimele nu ataca celulele vii. mediat ce o celula moare,
este imediat digerata de catre enzimele care descompun proteinele. Rezistenta
celulei vii este data de inabilitatea enzimei de a trece prin membrana celulara cat
timp celula traieste. Cand celula moare, membrana ei devine permeabila si astfel
enzima poate intra in interiorul celulei si poate distruge proteinele din ea. Cateva
celule contin inhibatori de enzime, numite si antienzime, care impiedica actiunea
enzimelor pe un anumit substrat.
I)port3nt3 pr34ti43 3 en<i)elor
Fermentatia acoolica si alte procese industriale importante depind de actiunea
enzimelor sintetizate de catre drojdia si bacteriile folosite in procesul de
productie. Un numar de enzime este utilizat in industria medicala. Cateva au fost
utilizate cu succes in tratarea zonelor de inflamare locale, tripsina este folosita
pentru a elimina materia straina si celulele moarte din rani si arsuri.
Cercetarile in chimia enzimelor in ultimii ani a aruncat o alta lumina asupra
catorva functii de baza ale vetii. Ribonucleaza (eng. Ribonuclease), o enzima
simpla tridimensionala, a fost descoperita in 1938 de catre bacteriologul
american Rene Dubos, izolata in 1946 de catrechimistul american Moses Kunitz,
si sintetizata de catre cercetatori americani in 1969. Sinteza presupune unirea a
124 de molecule intr-o ordine foarte bine definita, pentru a forma o
macromolecula. Astfel de sinteze au dus la probabilitatea de a identifica acele
zone ale moleculei care actioneaza chimic asupra altor substante. Astfel de
sinteze au dus la probabilitatea sintetizarii unor enzime cu proprietati care nu
sunt prezente in natura. Aceast potential al enzimelor a fost foarte puternic
exploatata in ultimii ani de catre tehnici ale ingineriei genetice, care fac posibila
producerea enzimelor in mari cantitati.
Utilizarile medicale ale enzimelor sunt ilustrate de cercetari in L-asparaginase
38
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
(eng.), care se considera a fi o arma potentiala in tratarea leucemiei, in
cercetarea dextrinazei, care poate preintampina degradarea dintilor, si enzimele
care nu se mai manifesta corect, care stau la baza unor boli cum ar fi
phenilketunoria (eng.) anemia si alte dezechilibre ale sangelui.
En<i)ele si ingineri3 geneti43
1. n ingineria genetica, cercetatorii folosesc enzime de restrictie pentru a izola
un segment de ADN, care contine o gena de interes, de exemplu gena care
regleaza producerea insulinei.
2. O plasmida extrasa din bacterie, si tratata cu aceleeasi enzima de restrictie
poate hibrida cu fragmentul "lipicios" de ADN complementar.
3. Plasmida hibrida este reincorporata in celula de bacterie, unde se multiplica,
ca parte a ADN-ului celular.
4. Un numar mare de celule fice poate fi cultivat pentru produsul genetic care
poate fi extras pentru utilizarea lui la oameni.
Proteine de re4ept3re.
Suprafata celulelor are de obicei proteine care primesc informatia din jurul
celulei. De exemplu, pe suprafata celulelor nervoase, a neuronilor, substante
chimice numite neurotransmitatoare, se ataseaza la acesti receptori si provoaca
celula sa genereze un semnal electric.
Proteine de recunoastere
La majoritatea animalelor proteinele numite MHC, permit celulelor sa se
recunoasca intre ele. Aceste proteine sunt o componenta importanta a sistemului
imunitar.
mportanta proteinelor in tratamentul cancerului.
Cercetatorii de la UW Medical School au descris importante date despre
39
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
proteinele care detecteaza si repara informatia genetica distrusa dintr-o celula.
Aceasta descoperire demonstreaza ca principala cauza a mutatiei genetice
ereditare care marea extrem de mult riscul de a contracta cancer, numita
Sindromul Nijmegen Breakage (NBS). Aceasta este o boala destul de rara,
similara si probabil in legatura cu boala mult mai comuna numita ataxia
telangiectasia (AT). Pacientii cu aceste doua boli sunt extrem de succeptibili de
cancer, si starea lor se va agrava foarte rapid daca nu intreprind tratamente cu
radiatii. n viata de zi cu zi, celulele primesc un grad moderat de alterari ale
cromozomilor, datorita expunerii lor la substante chimice din mediul inconjurator,
la radiati si la produsi secundari naturali ai reactiilor chimice din corpul uman.
Celulele urmaresc constant cromozomii, activad sisteme de reparare a ADN-ului
atunci cand el este detectat. Aceste sisteme de reparare a ADN-ului sunt de
asemenea responsabile de reglarea recombinarii ADN-ului intr-un proces de
remodelare si diversificare a informatiei genetice. Un ADN cu probleme poate
arunca celulele intr-o transformare puternica, si rezultatul poate fi devastator,
ducand ulterior la cancer.
Celulele din pacienti de NBS si AT, prezinta cromozomi fragili si se pare ca ei nu
mai pot recuoaste erorile de ADN.
MR95, un complex format din patru proteine este cel ce controleaza repararea si
recombinarea ADN-ului. Au fost izolati cu succes trei dintre cele patru proteine.
Se lucreaza de asemenea la un inlocuitor al acestui complex. Este surprinzator
ca aceste proteine au capacitatea de a localiza si de a initia extrem de rapid
repararea sectiunilor afectate ale ADN-ului. Se preconizeaza ca in urmatorii ani
se va ajunge la o metoda de a neutraliza din start orice forma de cancer care
este provcata de aceasta imposibilitate de reparare a ADN-ului.
40
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
LP "
/LU-IDELE
HIDR,KII DE -,RBON

Sunt compui organici naturali marea majoritate a crora se ncadreaz n
formul -)H&O%n

-L,SI0I-,RE
- Monozaharidele - compui unitari care nu hidrolizeaz;
- Oligozaharidele - compui forma[i din 2-10 resturi de monozaharide
- Polizaharide compui alctui[i din mai mult de resturi de monozaharide

+ONOI,H,RIDE

Sunt polihidroxialdehide sau polihidroxicetone. Deriva[ii cu grupa
aldehidic se numesc - 3ldo<e, cei cu grupa cetonic - 4eto<e.
Dup numrul atomilor de carbon monozaharidele se clasific:
trioze (C3)
tetroze (C4)
pentoze (C5)
hexoze (C6) etc.


IIO+ERI,

,ldotrio<e

Reprezentant este gliceroaldehid
CH
CH
CH
2
O
OH
OH
*
Compusul se caracterizeaz prin prezen[a a unui atom de carbon asimetric,
deci exist sub forma a doi stereoizomeri.
41
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
CH
C
CH
2
O
OH
H OH
CH
C
CH
2
O
OH
HO H
D-gliceraldehida L-gliceraldehida

n cazul compuilor cu mai mul[i atomi de carbon asimetrici (n) numrul de
stereoizomeri se determin dup formul: N=&
n
Astfel aldotetrozele exist sub form de 4 stereoizomeri, aldopentozele -
8, aldohexozele - 16 stereoizomeri.
CHOH
CHOH
CH
2
OH
CH
CH
CH
O
OH
OH *
CH
CH
CH
O
OH
OH
*
CH
2
OH
CHOH *
*
CH
CH
CH
CH
2
OH
O
OH
OH
*
N=2
2
=4 N=2
3
=8 N=2
4
=16

n natur cele mai rspndite sunt monozaharidele din seria D.
Configura[ia monozaharidelor se determin dup pozi[ia grupei OH de la atomul
de carbon asimetric cel mai ndepart de la grupa carbonil.

Exemple de monozaharide din seria D:
CH
C
C
CH
2
OH
O
OH
OH
H
H
CH
C
C
CH
2
OH
O
H
OH
HO
H
D-Eritroze D-Treoze

,ldopento<e
CH
C
C
O
OH
OH
H
H
CH
C
C
O
H
OH
HO
H
C OH H
CH
2
OH
C OH H
CH
2
OH
C OH H
CH
2
OH
CH
C
C
O
H
H
HO
HO
CH
C
C
O
OH
H
H
HO
C OH H
CH
2
OH
D-Riboza D-Arabioza D-Lixoza D-Xiloza

42
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Din cele 8 D-aldohexoze posibile aducem formulele de structur a celor mai
rspndite n natur:
CH
C
C
O
OH
H
H
C OH H
CH
2
OH
HO
C OH H C OH H
HO
C OH H
CH
2
OH
CH
C
C
O
H
H
HO
C H HO
HO
C OH H
CH
2
OH
CH
C
C
O
OH
H
H
D-Glucoza D-manoza D-galactoza

zomerii din seria L reprezint imaginea n oglind a izomerilor D.
De exemplu:
CH
C
C
O
OH
H
H
C OH H
CH
2
OH
HO
C OH H C H HO
H
C H HO
CH
2
OH
CH
C
C
O
H
OH
HO
D-glucoza L-glucoza


NO+EN-,LTUR,

Monozaharidele au denumiri nesistematice. n natur se ntlnesc deriva[i ai
monozaharidelor cu grupe OH substituite prin atom de hidrogen. Asemenea
compui sunt denumi[i prin adaugarea prefixului deoGi la denumirea
monozaharidei de baz.

Exemplu:
CH O
H C
C OH H
CH
2
OH
H
C OH H
D-2-deoxiriboza



43
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
-eto<e

Cetozele naturale con[in grupa carbonil la atomul de carbon din pozi[ia
2. Ele au cu un atom de carbon asimetric mai pu[in ca aldozele, prin urmare i un
numr mai mic de stereoizomeri:

C O
CH
2
OH
CH
2
OH
CH
2
OH
C
CH
CH
2
OH
OH
O
*
*
CH
2
OH
C
CH
CHOH
OH
O
CH
2
OH
*
1,3-dihidroxiacetona N=2
1
=2 N=2
2
=4 stereoizomeri
2 stereoizomeri

*
CH
2
OH
C
CH
CHOH
OH
O
*
CHOH
CH
2
OH
*
N=2
4
=8 stereoizomeri

Un exemplu concret de cetoz este D-fructoza
C
C
C
C
CH
2
OH
O
H HO
OH H
OH H
CH
2
OH
D-fructoza


0OR+ELE -I-LI-E ,LE +ONOI,H,RIDELOR

44
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Monozaharidele cu 5 sau mai mul[i atomi de carbon exist sub forme ciclice
care se gsesc n solu[ii n echilibru cu forma aciclic. La aceste
transformri (tautomerie) particip grupa OH din pozi[iile 4 sau 5 ale
monozaharidelor. Astfel pentru D-glucoz aceste transformri sunt urmtoarele:

C
C
C
C
C
CH
2
OH
OH H
H
OH
O
OH
H
HO
H
H
H
HO
H
C
C
C
C
CH
2
OH
OH H
H
OH
OH
CH O
HO
H
HO
H
C
C
C
C
C
CH
2
OH
OH H
H
OH
O
H
* *
a-D-glucopiranoza D-glucoza b-D-glucopiranoza
forma aciclic

Compuii ciclici forma[i au cu un atom de carbon asimetric mai mult dect
forma aciclic. Grupa OH nou format se numete hidroxil glicozidic.
Stereoizomerul n care hidroxil glicozidic are aceiai orientare ca i grupa OH
dup care se determin seria D sau L se nseamn prin 3, iar stereoizomerul ci
orientare opus a acestor grupe - prin b.
CH
2
OH
C
C
C
C
CH
2
OH
OH H
H
H
HO
HO
HO
H
C
C
C
C
CH
2
OH
OH H
H
OH
CH
2
OH
HO
H
C
OH
O
O
CH
2
OH
C
C
C
CH
2
OH
OH H
H O
b-D-fructofuranoza D-fructoza a-d-fructofuranoza
(forma aciclic)

Denumirea formelor ciclice ale monozaharidelor deriv de la denumirea
monozaharidei respective prin adugarea sufixului pir3no<L pentru ciclurile
din 6 atomi sau furanoza pentru ciclurile din 5 atomi.
Formele ciclice ale monozaharidelor reprezentate prin formulele de mai
sus se numesc formule de proiec[ie Fischer. Pentru reprezentarea formelor
ciclice ale monoglucidelor se utilizeaz des formule perspectivice Haworth.

Pentru modificarea formulelor de proiec[ie Fischer n formule de
perspectivice Haworth se fac urmtoarele opera[ii:
45
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
a) se scrie un pentagon sau hexagon, la care la col[ul din dreapta de sus
se scrie atomul de oxigen.
b) substituen[ii se scriu la capetele unei linii verticale. Grupele care n
formula 0is4>er sunt orientate spre dreapta se scrie sub planul ciclului, cele
din stnga - deasupra acestui plan. Ca excep[ie grupa -H&OH se scrie
ntotdeauna deasupra planului.

6
5
4
3
2
1
H
H
C
H
OH
O
OH
H
H
HO
-H
&
OH
-
-
-
- OH
O
OH
CH
2
OH
OH
HO
HO
a-D-glucopiranoza a-D-glucopiranoza
(proiec[ia Fischer) (proiec[ie Haworth)

O
-H
&
OH
HO-H
&
HO
OH
-H
&
OH
-
-
-
-
-H
&
OH
HO
H
H
OH
O
HO
H
1
2
3
4
5
6
b-D-fructofuranoza b-D-fructofuranoza
(proiec[ia Fischer) (proiec[ie Haworth)


PROPRIETMKILE -HI+I-E

Monozaharidele dau reac[ii caracteristice compuilor carbonilici, alcoolilor
polihidroxilici i semiacetalilor.

1. Re349ii de oGid3re

a) Oxidarea aldozelor n condi[ii blnde la acizi aldonici
46
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
COOH
C
C
C
C
CH
2
OH
OH H
H HO
OH H
OH H
[O]
CH
C
C
C
C
CH
2
OH
O
OH H
H HO
OH H
OH H
+
D-glucoza acid D-gluconic

Condi[ii: oxidant: HOBr

Acizii monobazici rezulta[i se denumesc prin adaugarea sufixului oni4 la
rdcina denumirii monozaharidei.
b) Oxidarea aldozelor n condi[ii aspre conduc la acizi bibazici - acizi
zaharici.
COOH
C
C
C
C
COOH
OH H
H HO
OH H
OH H
[O]
CH
C
C
C
C
CH
2
OH
O
OH H
H HO
OH H
OH H
+
D-glucoza acid D-glucozaharic

Condi[ii: oxidant: HNO3 diluat

c) Oxidarea enzimatic a aldozelor se formeaz aldehidoacizi - acizi
uronici

CH
C
C
C
C
COOH
O
OH H
H HO
OH H
OH H
[O]
CH
C
C
C
C
CH
2
OH
O
OH H
H HO
OH H
OH H
+

D-glucoza acid D-glucuronic Condi[ii: oxidare n prezen[ de
enzime.


47
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
&. Re349ii de red*4ere
Monozaharidele reducere cu hidrogen se transform n alcooli
polihidroxilici:
+
CH
C
C
C
CH
2
O
OH H
H HO
OH H
OH
2
2[H]
CH
2
C
C
C
CH
2
OH
OH H
H HO
OH H
OH
D-xiloza D-xilitol

Condi[ii: Na/Hg, H
+

Denumirea alcoolilor polihidroxilici se alctuiete prin substituirea termina[iei
o<3 din denumirea aldozei corespunztoare prin sufixul itol. Alcoolul ob[inut la
reducerea D-glucozei se numete D-sorbitol.
Aldozele la reducerea dau un singur stereoizomer, iar cetozele formeaz doi
stereoizomeri.
+
CH
2
C
C
C
C
CH
2
OH
OH
O H
H HO
OH H
OH H
2
4H
CH
2
C
C
C
C
COOH
OH
OH H
H HO
OH H
OH H
+
CH
2
C
C
C
C
COOH
OH
H HO
H HO
OH H
OH H
D-fructoza D-sorbitol D-manitol


". 0or)3re3 o<3<onelor

Monozaharidele reac[ioneaz cu 3 moli de fenilhidrazin conducnd la
ozazone:
CH
C
C
C
C
COOH
O
OH H
H HO
OH H
OH H
+
3H
2
NNHC
6
H
5
CH
C
C
C
C
COOH
NNHC
6
H
5
NNHC
6
H
5
H HO
OH H
OH H
-2H
2
O
-C
6
H
5
NH
2
-NH
3
-NH
3
-C
6
H
5
NH
2
-2H
2
O
H
2
NNHC
6
H
5
3
CH
2
OH
C
C
C
C
O
H HO
OH H
OH H
CH
2
OH
D-glucoz ozazon
D-fructoz
48
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN


Condi[ii: nclzire n solu[ie apoas

Aceste reac[ii decurg cu participarea atomilor de carbon din pozi[iile 1
i 2. Prin urmare mai multe monozaharide pot forma aceiai ozazon, de
exemplu: D-glucoz, D-manoz i D-fructoz formeaz acelai produs.

C. 0or)3re3 gli4o<idelor

Hidroxilul glicozidic din formele ciclice ale monozelor este mult mai reactiv
dect celelate grupe hidroxilice. El uor se eterific cu alcooli n prezen[a de
catalizator acid formnd glicozide:
OH
H
H
HO
HO
HO
CH
2
OH
O
H -H
"
O
CH
2
OH
HO
HO
H
HO
H
O-H
"
a-D-glucopiranoza 1-metil- a -D-glucopiranoza

A.,l4>il3re3 )ono<3>3ridelor

La tratarea monoglucidelor (forma ciclic) cu iodura de metil n prezen[a
de oxid de argint toate grupele OH, inclusiv i hidroxidul glicozidic se
metileaz

OH
H H
HO
HO
HO
CH
2
OH
O
A -H
"
I O
CH
2
OCH
3
O-H
"
O-H
"
O-H
"
-H
"
O
H
&
O2 H
#
-H
"
O
O-H
"
O-H
"
CH
2
OCH
3
O
OH
1,2,3,4,6- pentametil 2,3,4,6-
tetrametil-
-a-D-glucopiranoza - a -D-
glucopiranoza

n prezen[a de acid mineral gruparea eteric de la hidroxilul glicozidic se
hidrolizeaz uor, iar celelate grupri eterice rmn intacte.



49
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
OLI/OI,H,RIDE HI POLII,H,RIDE

Oligozaharidele sunt compui care con[in de la 2 pn la 10 resturi de
monoglucide. Cele mai rspndite n natur sunt dizaharidele cu dou resturi
de monoglucide.

Di<3>3ridele red*4Lto3re

Dizaharidele ce se formeaz din dou monozaharide cu participarea unui
hidroxil glicozidic de la o monozaharid i un hidroxil alcoolic de la cealalt
molecul au o grup OH glicozidic liber. Asemenea dizaharide uor trec n
forma carbonilic, prin urmare formeaz ozazone. Reduc reactivul ollens sau
-*(OH)2; ele sunt numite dizaharide reductoare.


+3lto<3

Este o dizaharid format din dou resturi de a-D-glucopiranoz (legtura
1,4-glicozidic):

H
HO
O
CH
2
OH
H
HO
HO
H
HO
H
O
H
HO
CH
2
OH
O H
OH
H
O
O
CH
2
OH
HO
O
H
H
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
H
HO
H
HO
O
CH
2
OH
H
HO
HO
H
HO
H
O
H
HO
CH
2
OH
O H
O
H
HO
O
CH
2
OH
H
HO
HO
H
HO
H
O H
HO
CH
2
OH
O H
OH
O
H
H
maltoza (forma ciclic)
4-(a-D-glucopiranotil)-D-glucoza
denumire sistematic
O
CH
2
OH
HO
O
H
H
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
H
HO
H
HO
O
CH
2
OH
H
HO
HO
H
HO
H
O
H
HO
CH
2
OH
O
CH
O
O
CH
2
OH
HO
O
H
H
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
H
HO
Maltoza (forma carbonilic)

Alte dizaharide reductoare:

-elo7io<3

50
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
Este alctuit din dou resturi de -D-glucopiranoz (legtura 1,4
glicozid)


H
H
O
O
CH
2
OH
HO
H
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
H
HO
H
HO
O
CH
2
OH
H
HO
HO
H
HO
HO
CH
2
OH
O
CH
2
OH
HO
O
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
H
HO
HHH
O

Celobioza (forma ciclic)
4-(b-D-glucopiranozil)-D-glucoza denumire sistematic
H
H
O
O
CH
2
OH
HO
H
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
H
HO
H
HO
O
CH
2
OH
H
HO
HO
H
HO
HO
CH
2
OH
O
CH
2
OH
HO
O
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
H
HO
HHH
O
Lactoza - const dintr-un rest de b -D-glucopiranoz i unul de a-D-
glucopiranoz (legtur 1,4-glicozidic)

H
H
O
O
CH
2
OH
HO
H
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
H
HO
H
HO
O
CH
2
OH
H
HO
HO
H
HO
HO
CH
2
OH
O
CH
2
OH
HO
O
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
H
HO
HHH
O
Lactoza (forma ciclic) 4-(b-D-galactopiranozil)-D-glucoza

Di<3>3ride nered*4Lto3re

Dizaharide formate din dou resturi de monozaharide pe contul a dou grupe
hidroxilice glicozidice nu dau reac[ii de oxidare, nu formeaz ozazone; ele sunt
numite dizaharide nereductoare.

Exemple:

Trehaloza este alctuit din dou resturi de a-D-glucopiranoz (legtur 1-1)
51
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
H
HO
O
CH
2
OH
H
HO
HO
H
HO
H
O H
HO
CH
2
OH
O H
OH
O
H
H
H
H
O
H O
CH
2
OH
HO
H
O
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
H
HO
trehaloza
1-(a-D-glucopiranozil)-a-D-glucopiranozid

Zaharoza - este deasemenea o dizaharid nereductoare format dintr-un
rest de a-D-glucopiranoz i unul de b-D-fructofuranoz (legtur 1-2)

H
CH
2
OH
O
H
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
H
HO
O
H
HO
HOCH
2
2-(a -D-glucopiranozil)- b-D-fructofuranozid


Poli<3>3ride

Polizaharidele sunt compui macromoleculari forma[i din zeci, sute sau mii
resturi de monozaharide unite prin legturi glicozidice.

,)idon*l
Reprezint un amestec de dou polizaharide: amiloza (10-20%) i
amilopectin (80-90%).

Amiloza - este o polizaharida cu structura liniar din resturi de
-D-glucopiranoz prin legturi 1,4-glicozidice cu formula (C6H10O5)n, unde n =
300-1000.

52
BIOCHIMIE MEDICALA-LP-DR. MIHAI G. MAN
O
CH
2
OH
H
HO
HO
H
HO
O
HO
H
HO
CH
2
OH
O
O
O
CH
2
OH
H
HO
HO
O
Amilopectina are o structur ramificat, alctuit din resturi de a-D-
glucopiranoz prin legturi 1,4-glicozidice, cu excep[ia ramificrilor care se
formeaz prin legturi 1,6-glicozidice; (C6H10O5)n, unde n=6000-36000

Amidonul hidrolizeaz n prezen[a acizilor minerali pn la D-glucoz dup
urmtoare schem:

-DH1NOA%n +H&O -DH1NOA%)
2
n
-1&H&&O11 n -DH1&OD
amidon m < n dextrine maltoza D-
glucoza

-el*lo<3
Este un polimer linear alctuit din resturi de b-D-glucopiranoz prin
legturi 1,4glicozidice; (C6H10O5)n, unde n=300-3000
O
CH
2
OH
H
HO
HO
H
HO
HO
H
HO
CH
2
OH
O
O
O
Un segment de moleculi de celuloz.
Celuloza sub ac[iunea acizilor minerali hidrolizeaz conducnd la produsul final
- D-glucoza, dup urmtoarea schem

-DH1NOA%n # H&O -DH1NOA%)
2
n
-1&H&&O11 n -DH1&OD
Celuloza m < n celobioza D-glucoza
celodextrine

53