Sunteți pe pagina 1din 62

Raza de noapte

Capitolul 1. Din nou la inceput

Ma simteam in sfarsit libera, libera de o povara prea grea pentru mine.


Dupa cele cateva saptamani de panica, de teama de a imi pierde cele mai
importante persoane . Se terminase, ei, lasi si fricosi , au plecat, iar noi ne-
am bucurat de reintalnirea cu noi insine si cu ceea ce ne va astepta.
Imbratiseam viitorul care parea sa straluceasca.
Ma simteam asa de fericita, eram usurata, scapasem de un munte ce
trebuia sa il car, iar el era prea greu pentru mine. Stiam ca din vina mea se
ajunsese aici, din vina mea erau niste nereguli.
Apoi, i-am vazut chipul mamei, al tatului meu ce stiam ca stie ce
gandesc, si al dragului meu Jacob. Am stiut ca eram in siguranta, am stiut
ca nu mai eram vinovata de distrugerea lor. Fericirea nu poate fi masurata
in cuvinte. Ma gandeam la Volturi si stiam ca vor veni inapoi, dar nu imi
pasa. Eu , aveam destul timp pentru al petrece cu Jake, mami , tati,
matusa Alice si unchiul Jasper, frumoasa mea tusica Rose si haiosul meu
unchi Emmet, blanda mea bunicuta Esme si neegalabilul meu
bunic Carlisle.
M-am gandit cat de urat ar fi fost totul fara ei. Daca eu as fi ramas in
viata , iar ei nu; nu vroiam sa ma gandesc la asta. As fi suferit enorm,
probabil nu as mai fi putut respira si i-as fi rugat sa ma omoare si pe mine,
sa nu traiesc cu amintirea mamei rupta in bucati , al tatei arzand in
flacari, al lui Jake scheunand fara savare.
A trecut, a trecut, linisteste-te, a trecut. incercam sa imi repet intr-una.
A trecut, da a trecut.
O strangeam pe mami in brate in timp ce ne indreptam spre casa; eu
motaiam adormita , ar tata ne povestea de ce Nahuel, jumate vampir,
jumate om, imi dadea mie atata atentie.
- A, dar nu se holba, la Nessie, ci la tine. am auzit vocea cristalina a lui
tati. Asta m-a facut curioasa, hm... Pentru ca esti in viata , sopti tata. Oh,
da, are dreptate. Mami a ramas in viata, mami a fost salvata. Eu nu am
omorato cand m-a nascut, asta datorita lui tati,cand curajos ca
intotdeauna, a putut sa reziste. Nu intelegeam cum ,dar a facuto , asta
conta.
-M-ai pierdut. continua mama discutia
- Toata viata lui, explica el si e cu cincizeci de ani mai in varsta decat
mine...
-Un mosneag, comenta mama.
- Intotdeauna s-a gandit ca e o creatie diabolica, un ucigas din fire.
Surorile lui toate si-au ucis mamele , dar nu le-a pasat. Joham le-a crescut
sa se gandeasca la oameni ca la animale, in timp ce ei erau zei. Dar
Nahuel a fost educat de Huilen, care isi iubea sora mai mult decat oricine
altcineva. Acest lucru i-a format intreaga perspectiva. Si , intr-un fel , chiar
se ura pe sine insusi. Foarte trist, m-am gandit. Si eu as fi simtit acelasi
lucru daca mami ar fi moarta. As fi preferat de 1000 de ori sa nu vad
lumina soarelui, pasarelele, pe Jacob al meu, as fi preferat sa mor daca
mami ar fi patit ceva la nastere, daca tati nu ar fi salvato. Stiam ce simte,
si eu simtisem asta , vina mortii tuturor, din vina mea, ca m-
am nascut, pana acum cateva ore. Imi era mila de el, eu aveam totul, el
nimic.
- Ce trist, murmura mama.
- Si apoi ne-a vazut pe noi trei- si si-a dat seama pentru prima data ca
doar pentru ca e pe jumatate nemuritor nu inseamna ca e rau prin natura
lui. Se uita la mine si vede... ce ar fi trebuit sa fie tatal sau.
Acum , ma simteam mandra. Mandra ca il aveam ca tata, era perfect. Si
el si mami se potriveau de minune, erau perfecti impreuna, mama fara
tata nu ar fi nimic, la fel si tata fara mama. Ca o papusa fara un papusar
care sa o miste. Daca unul nu era, nu era nici celalalt.
- Pai , esti ideal in toate privintele, mi-a citit mami gandurile.
Chicotind, din nu stiu ce motiv, tata reincepu povestirea : Se uita la tine si
vede viata pe care ar fi trebuit s-o aiba mama lui.
Bietul Nahuel , am gandit eu in timp ce mama imi lua cuvintele din minte.
- Nu fi trista pentru el , ne raspunse tati la amandoua. E fericit acum.
Astazi a inceput in sfarsit sa se ierte pe sine insusi.
In timp ce mama ma punea in patut, deja ardormisem, si mergeam pe
taramul unde nu exista teama sau rautate.
*

M-as fi putut obisnui cu plictiseala, era linistitoare. M-as fi putut obisnui cu


monotonia, era ceva dragut sa stii ce faci maine. M-as fi putut obisnui cu
orice numai cu asta nu.
Dar, mai intainte, sa incepem cu inceputul.
Puteam povestii fiecare zi din anii pe care ii traisem. De fiecare data cand
m-am trezit; de fiecare data cand m-am culcat. Chiar daca de fiecare data
eram diferita, crescand zilnic.
Dar acum era diferit. Vedeam totul in profunzime, parca eram alta. O
alta diferita de cea de ieri, se intamplase ceva. Stiam, asta. M-am ridicat
din pat si m-am dus la oglinda. Ma uitam la fata mea, sau mai bine zis la
fata unei straine. Numai purtam masca de copil, numai eram ca altadata.
Ma maturizasem. M-am uitat in jos, la formele diferite pe care le aveam,
stiam ca avea sa se intample, numai aveam forme de copil de mult, numai
aratam ca un copil de mult. Dar acum s-a schimbat iarasi ceva, numai
aratam nici macar ca o adolescenta. Ce s-a intamplat?
Apoi , adevarul, realitatea, m-a lovit. Ajunsesem la punctul maxim. Stiam
ca nu voi mai creste mai mult de atat, stiam asta, o simteam in fiecare
bucatica din mine, umana sau vampirica.
M-am schimbat incet; stiam ca isi vor face griji daca nu ies din camera.
Chiar daca tata stia ce s-a intamplat, chiar daca si-a dat seama odata cu
mine care este problema,nu va zice nimanui. Scumpul meu tata, nici nu
parea tatal meu, chiar daca si el se schimbase, si inca mult, tot paream
mai mare cu el cu vreo 3 ani. Paream ca sunt sora mamei mele, sora mai
mare. Paream ca sunt deovarsta sau chiar mai mare decat Rose. Nu, nu
eram batrana. Eram, matura.
Mai era umpic, foarte putin, pana implineam 7 ani.
- Pregtitiva, vin. am oftat incet cand am inchis usa in urma mea.
Mergeam incet, nu , ma taram pe scari. Nu asteptam momentul asta, mai
vroiam sa fiu copil.
Dar, inevitabilul este inevitabil. Am tras adanc aer in piept si am intrat in
sufrageria de basm din casusa noastra de basm.
Ma asteptam sa ii vad pe parintii mei si pe Jake al meu aici, asteptandu-
ma. Ma asteptam sa fie nerabdatori sa isi confirme adevarul. Dar nu erau
aici.
Nu imi venea sa cred, era pentru prima data cand nu i-am gasit in casuta.
Eram , singura. De obicei Jake ma astepta, m-am speriat la gandul ca
cineva ar fi patit ceva.
Apoi , am cercetat camera si am vazut biletelul cu scrisul unic al tatalui
meu.
Nessie, nu te speria. Suntem cu totii in casa mare. Vino si tu
cand te scoli, te asteptam.
Mii de pupici, mama,
tata si Jake

Deci ma asteptau cu totii. Nu m-as fi mirat daca pe veci nebunatica mea


matusa Alice nu ar fi facut ditamai petrecerea pentru a sarbatorii
"maturizarea mea fizica". Iubeam petrecerile, nu semanam cu mama ,
care stramba din nas numai la auzul cuvantului, nu, dimpotriva , chiar imi
parea rau daca ratam ceva. Dar , acum era diferit. Vroiam atat de mult sa
aman asta...
Daca ar stii cineva- tata adica- ca gandesti asa, sigur ti-ar trage o palma
sa iti revii odata! M-am imbarbatat singura iesind din casa si zburand prin
padure.
Insa, inainte de a ajunge in locul in care tata mi-ar fi putut auzii
gandurile, m-am intrebat singura, de ce imi e frica?
Ah.. da mi-am amintit. Cred ca in clipa aceea eram rosie de rusine.
Jake... a da.... Imi era frica de ce voi simtii atunci cand il voi vedea. Nu ca
nu m-ar fi atras de mii de ori pana acum. Nu ca nu as fi trisat cand eram
la vanatoare cu el si nu ca nu m-as fi rasfatat cu buzele lui moi pana acum.
Nu... nu era vorba de asta. Pana acum, totul era o iubire adolecentina.
Stiam asta din ceea ce mi-a zis Nahuel in ziua cand a plecat( a mai ramas
cateva zile dupa ce Volturii au zburat de aici) : inima, sentimentele vor fi
si ele precum corpul meu, crescand mereu, maturizandu-se mereu. Mintea
era deja matura din toate punctele posibile, dar corpul si sentimentele nu .
Da, deci , aveam de ce sa imi fie frica. SI mai ales imi era frica ca tata si
unchiul Jazz, vor stii ce am. Oh, da fetito, ai de ce sa iti fie frica, chiar ai.
Am privit in jurul meu, totul era magnific, padurile din New Hampshire ( -
Adresa noastra se schimbase din Orasul Forks de la cateva luni dupa ce
totul redevenise normal, normal pentru o familie de vampiri, un varcolac si
un semivampir -) erau superbe.
Am tras aerul rece si curat in piept, relaxandu-ma imediat. Dupa mica
mea revelatie am pornit imediat spre casa imensa a bunicilor.
Incercam sa fiu cat mai linistita si cu ganduri cat mai calme si pacifiste
cand am ajuns la usa cladirii numite casa a familiei mele. Stiam ca vor auzi
fiecare bataie deja mult mai rapida decat era normal pentru mine, stiam
dar nu aveam cum sa o opresc. Am urcat monoton si somnoros scarile si
apasand incet clanta usii, ajungand de unde am pornit totul.
Capitolul 2. Legatura

Usa se deschise mult prea repede.Mi-am cautat cu privirea familia, nimic.


Am incercat sa aud vreun sunet, sa imi dau seama unde sunt, nimic.
Atat imi mai trebuia! Imi imaginasem deja un anunt de genul : Familie de
vampir disparuta, sunati la numarul 123123 daca ii gasiti!.
De obicei as fi ras la un asemenea gand, de obicei. Apoi, cand vroiam sa
merg sa ii caut prin poienite, aud un sunet slab din canapeaua din
sufragerie. O inima care batea.
- Ness, aici, vino sa ne uitam la un film. Spuse Jake inainte ca eu sa pot
sa imi incetinesc respiratia, teama sau bataile inimii care se
amplificara la auzul vocii lui.
Nu puteam sa ii raspund. Dar a trebuit sa imi oblig picioarele sa zboare
catre el. Daca inainte vroiam sa nu il vad , acum sentimentele conduceau
mintea. Iar sentimentele mele vroiau un singur lucru, pe el.
M-am asezat incet pe canapea. Atunci, Jake ma privi si ma imbratisa
strans.
-Ne uitam la un film iubito?
Vroiam sa ii raspund, dar nu am putut. Am dat din cap, si mi-am asezat
capul pe pieptul lui.
As vi vrut sa pot sa il intreb unde sunt ceilalti, mama tata, Rose, Alice,
restul.... dar bataile inimii imi blocau cuvintele undeva in plamani.
M-am uitat in ochii lui negri si profunzi si am lasat sa ma invinga
sentimentul acela puternic, sa ma cuprinda ca in ziua in care l-am vazut
prima oara.
Stia ce vroiam, mereu stia, de asta mi-a cuprins fata in maini si mi-a
soptit incet :
- Esti cea mai frumoasa.
Ceea ce a urmat nu era o noutate. Insa cum am reactionat eu, a fost.
Mi-a sarutat incet buzele. Respiratia mi s-a oprit si pentru cateva
momente si inima, apoi l-am tras mai aproape de mine mi-am incolacit
picioarele in jurul lui si pentru un moment am crezut ca si el vroia ce
vroiam eu.
Insa m-a surprins cand s-a desprins din stransoarea mea si mi-a
mangaiat incet obrajii.
Ii simteam privirea arzandu-mi dorinta de el. M-am calmat cand m-a
sarutat pe frunte si mi-a zis ca nu este bine ceea ce facem.
Mi-am dat seama ca are dreptate.
- Scuze... nu stiu ce m-a apucat, mi-am cerut eu scuze inca privindu-l cu
o intrebare in ochi : De ce?
Mi-a zambit strangandu-ma in brate si prefacandu-se ca este atent la
film.
Si eu eram atenta la ceva, la ceva pe nume Jacob. La fata lui superba, la
pielea rosiatica, la ochii lui adanci. Stiam ca nu voi afla daca nu il intreb, si
imi era prea teama sa o spun cu voce tare asa ca i-am aratat intrebarea
mea.
- Pentru ca te iubesc prea mult pe tine si pe familia ta, a noastra defapt,
mi-a zis el sincer, bland si totusi ferm.
- Asa este, imi iubesti familia si cel mai mult pe matusa Rose, mori dupa
ea, recunoaste! Am glumit eu cu el luand o fata geloasa.
- Ai dreptate Ness, ai dreptate pentru ca eu iubesc orice iubesti tu, orice
iti face bine si orice este bine pentru tine, a raspuns el punandu-ma in
poala lui, orice , chiar si pe Rosalie sa stii, a continuat el avand un
zambet si o urma de amuzament in vorbe.
- Te iubesc Jake, te iubesc.
- Si eu, doar ca putin mai mult decat iti dai tu seama, a replicat el
strangandu-ma tare la pieptul lui cald.
- Unde au plecat restul? l-am intrebat eu intorcandu-mi fata catre el.
- Cred ca au vrut sa ne lase putin timp singuri, atat, a raspuns cu o fata
aproape sincera. Aproape caci imi auzeam parintii cum stau spatele
casei si ne privesc prin geamurile de sticla.
- Nu conteaza.... bine ca am trecut cu bine si de ziua asta. Hey, dar iti
place cum arat? Mi-am intrebat eu iubitul, incercand mai mult sa imi
pedepsesc parintii pentru ca ma spionau. Stiam ca sufera ca micul lor
ghemotoc e mare de acum, stiam si intelegeam asta. Si mai stiam si ca
sunt mandra ca ma iubesc si ca inca sunt micul lor ghemotoc, dar nu
cred ca bunicul Charlie i-a urmarit la intalniri sau ca bunica Esme
asculta cu atentie la tot ce vorbeau ei cand isi faceau declaratii de
dragoste. Nu , eram sigura de asta.
- Esti , frumoasa , ca intotdeauna , iubito. Cea mai frumoasa din toata
lumea. Spuse el inmuiandu-ma ca o inghetata in soare.

M-am aplecat sa il sarut insa am auzit o bocanitura in usa apoi cineva a


apasat incet clanta usii.
Erau mama si tata, zambeau, erau fericiti sau mai bine zis impacati cu
ideea ca am crescut. Se vedea in ochii lor ca imi vroiau doar binele, iar
binele meu era doar langa Jake.
Nimeni nu poate trai fara aer, nici macar vampirii. Fara aer, nu ar mai
exista nici oameni nici animale sa se hraneasca, nu ar avea control,
putere, speranta, ar vrea sa moara insa ar reusi doar sa se tarasca intr-un
infinit pustiit. Nimeni nu ar vrea sa traiasca fara aer.
Iar pentru mine, aerul meu era Jake.
Mama stia asta, si ma intelegea. Stiam ca si ea e la fel. Imi povestise
despre perioada ei umana, stiam cat a suferit fara tata. Stiam si o
intelegeam dar si ea ma intelegea.
Eram prietene foarte bune. O iubeam foarte mult, fara ea, fara iubirea ei
nu as mai fi fost acolo, in bratele lui Jake in momentul acela.
Cu tata insa, ma intelegeam cel mai bine, poate pentru ca imi citea
gandurile, poate ca ma intelegea. Stiam ca ma iubea pentru ca eram
jumatate din mama, pentru ca mama ma iubea si pentru ca si eu o iubeam
pe ea. Apoi , veneau urmatoarele motive, ma iubea pentru ceea ce sunt si
pentru ceea ce fac.
Au venit inspre noi iar mama ma lua in brate atunci cand m-am ridicat
sa ii vad si sa ma vada. M-a privit mandra si mi-a spus la ureche ca isi
iubeste micuta ei fata mare.
Tata imi zambi si ma pupa parinteste pe frunte. Incepeam sa ma
inrosesc deja. Ma iubeau prea mult iar eu nu meritam iubirea lor.
Insa atunci, tata ma lua strans in brate si ma certa bland:
-Sa nu mai crezi niciodata asta!
Jake ne privii mirat iar tata ii raspunse si lui sa nu se bage.
- E o treaba tata-fiica, glumi tata.
- Aha, pai atunci nu ma bag , zambi larg Jake .
- Alice, daca vreti sa veniti , faceti-o mai repede, vorbi tata de parca ar fi
fost cineva in fata lui si nu la cateva sute de metri distanta.
- Ok, ne-ati prins! zambi draceste matusa Alice, nebunatica pe viata,
scaparea mea cand aveam chef de adrenalina, cumparaturi sau
petreceri. Hm... se pare ca cineva are nevoie de niste haine noi, ranji
larg Alice vizibil fericita ca are de facut mici schimbari in garderoba
mea mereu in schimbare.

Bunica Esme , bunicul Carlisle intrara si zambira larg vazand ca totul


este ok. Bunica ma iubea foarte mult, stiam asta, sentimentul era
reciproc. Matusa Rose veni repede dupa aceea cu unchiul Emmet , iar
cand m-a vazut si si-a dat seama ca eu chiar nu mai puteam creste mai
mult de atat avea ochii parca pierduti si cred ca daca ar fi putut sa
planga ar fi inundat pana acum toata casa.
Ma lua in brate si imi spuse ca ar mai fi vrut sa mai fiu mica.
- Si eu Rose, si eu , i-am facut cu ochiul incercand sa o linistesc, nu iti
face griji tot cea de ieri sunt, adica, aproape ca cea de ieri am completat
eu in gand.
Tata zambi larg in timp ce unchiul Emmet incepea sa spuna o gluma.
- Si, uite cum trece vremea, si mie tot nu imi apar fire albe in cap, cred
ca ma voi vopsi in cele din urma, asta doar ca sa fiu deoseama cu
Nessie, ma tachina el.
- Asa este Emmet, insa va trebui sa o lasi pe matusa Alice sa te si
machieze daca vrei sa fi deoseama cu mine, poate chiar sa iti puna o
rochie , doua , pe tine, nu? am intrat eu in jocul lui
- Poate... incepu el sa rada.
Imi placea de unchiul Em, mereu stia sa ma faca sa rad, sa uit de lucruri
cum ar fi faptul ca eu nu pot sa merg la scoala, sa ies prea mult in oras,
adica nu puteam sa fac asta.
- Bine ca mi-ai amintit Renesmee, zise tata deodata, trebuie sa mergi la
scoala si tu deacum.
- Da? Suu-uu-per!!! Deabia astept!!! Ura!
- Nu te bucura atat, cum vei ajunge acolo iti vei dori sa nu ii fi adus
aminte ui Edward de asa ceva, readuse glumele in dialog Emmet.
- Asa ceva , raspunse Jake zambind ( el mergea deja la facultate)
Chiar si cand unchiul Jasper intra, nu a avut nimeni nevoie de ajutor sa fie
relaxat, toti eram deja. Toti radeam, vorbeam, eram ca o familie. Legati
prin iubire, amintiri si prin faptul ca suntem o familie.
Acum , ma simteam ca o proasta pentru ca crezusem ca ei se vor
schimba. Era aceasi familie din totdeauna.
Tata incepu sa cante la pian piesa mamei , Jake ma tine in brate in timp
ce eu ma uitam la unchiul Em si la unchiul Jazz cum jucau sah fiind ajutati
de Alice. Am intors capul si am vazut ca mama si Rosalie ma priveau
mandre ca doua mamici, asta si erau. Intre iubirea mamei si a lui Rose nu
era mare diferenta.
Rosalie ma iubea ca pe o fiica pe care nu a avut-o, eram fericita ca era
asa. Stiam ca daca mama nu ar fi avut sprijinul matusii, eu as fi fost
distrusa.
Nu eram suparata din cauza asta, tata isi ceruse iertare de mii de ori
cand am aflat. Nu ma deranja, motivul era unul bun, si eu as fi facut la fel
, as fi vrut sa ma distruga daca mama ar fi patit ceva atunci.
Tata schimba melodia la auzul gandurilor mele, canta acum melodia mea
preferata.
La sfarsitul acesteia, toti eram asezati pe canapeaua din jurul mesei
rotunde antice a bunicii.
Atunci, Carlisle, gasi un moment in care sa ne spuna un lucru foarte
important ce avea sa ne schimbe pe toti candva :
- Aici, acum, incepu bunicul, vreau sa ne promitem noua insine ca vom
ramane mereu o familie indiferent de ce se va intampla. Chiar daca
suntem certati, impacati, in lupta, la vanatoare, acasa, oriunde, vom fi
impreuna si ca vom continua sa fim legati prin iubirea ce este in aceasta
familie. As mai dori ca fiecare membru al familiei sa jure asta.
Linistea se asternu peste toti. Il vedeam pe tata cum incearca sa
citeasca fiecare gand din casa, inclusiv pe al lui. Peste cateva secunde
foarte lungi, incepu sa vorbesca :
- Jur ! spuse tare , incredibil de sincer si cu un ton ce dadea dovada de
respect asupra ideii acestea.
Apoi, pe rand, mama, eu , bunica, Rose, Emmet, Alice, Jasper, am
continuat ce a inceput tata.
Carlisle, vazand ca toti sunt de acord a jurat si el cu mare stima pentru
toti.
Totusi , simteam ca ceva lipseste.
Tata si-a dat seama primul ce anume.
- Jake? Si tu faci parte din familie.
Cu ochii sclipind, se ridica in picioare si atunci, iubitul meu Jacob spuse cu
o voce pe care nu i-am mai auzito pana atunci:
- Jur! Jur sa fiu mereu alaturi de familia mea, de iubita mea si de tot
ceea ce este important pentru ea si pentru cei dragi ei!
Ceea ce a urmat a fost pura iubire, cu toti ne-am imbratisat, iar eu ,
neputand sa imi stapanesc emotiile l-am sarutat pe Jake si mi-am promis
ca voi face tot posibilul ca juramantul acesta sa nu fie niciodata incalcat.

Capitolul 3. Inceput de reunire


Dupa „cina” in familie, fiecare am plecat in camerele noastre.
In timp ce ma pregateam sa adorm mi-am adus aminte de vechile legende
Quillete. Lupi, vampiri, batalii, copii omorati, familii distruse, suflete
pereche despartite prin unicul mod posibil de a despartii un varcolac de
persoana iubita, moartea.
Am inceput sa deraiez de la Quillete , la singurul lucru care ma speria.
Numele lor nu imi mai provoca suferinta de altadata, acum era ura, o ura
imensa. Ochii lor rosii, zambetul politicos prefacut, mantiile lor lungi,
incredibil de lungi....
-Nessie,Nessie trezeste-te , ma striga o voce slaba
Cum sa ma trezesc, eram deja treaza!
Imaginile se schimbau incet pana am vazut fata rosiatica a cuiva
cunoscut, parul negru si tuns, muschii incolcindu-se pe umerii sai mari, in
jurul lui, o balta de sange, omul tremura ca la cutremur, si-a ridicat fata
slabita ,m-a privit cu ochii sai de carbune si a soptit „Volturii!”
- Jaakee, nuu!!! Am deschis ochii si mi-am dat seama ca eram din nou
in camera mea, cu mama si tata langa mine.
- Jake, nu , nu, Volturii, nu ,va rog ajutati-ma, unde e Jake? Tipam eu
fara ca nimeni sa ma asculte, privirile linistitoare ma inebuneau, unde
era Jake al meu? Ce i-au facut? Mi-am dat seama ca patul se zgaltaia,
apoi am vazut ca eu tremuram.
- Iubito, linisteste-te , Jake nu a patit nimic, imi tot repeta tata.
- Nessie, sunt aici, Nessie, scumpo, ce te-a speriat? Am auzit vocea
aceea unica, a lui Jacob,
Mi-am intors capul si am vazut ca Jake ma tinea strans in brate. Iubito, ai
visat urat, atata tot. Imi tot repeta el.
Am incercat sa nu ma mai gandesc la visul acela urat si vroiam sa il
arunc din capul meu.
Tata, vazand ce am visat, ma mangaie incet pe cap si m-a intrebat de ce
am nevoie.
Am preferat sa nu vorbesc asa ca am gandit De Jake, atat doar...
- Jacob, vrei , te rog, sa stai cu Nessie in camera pana se linisteste , il
intreba mama, care isi dadu seama cu multa vreme inaintea mea de ce
am eu nevoie in momentul asta. Trebuia sa imi aduc aminte sa o intreb
daca a patit si ea asa vreodata, sigur a patit, ma intelegea si ma privea
cu calm si cu suferinta impartasita.
- Normal, ii voi goni toaate cosmarurile piticii mele. – ii placea foarte
mult sa ma faca pitica, chiar daca eram intre inaltimea mamei si a
tatalui meu –
- Asa sa faci, il ameninta in gluma tata pe Jake.
Inchisera usa si Jacob incepu sa ma mangaie incet pe spate , mi-am pus
capul pe pieptul lui si l-am luat strans in brate rugandu-l sa nu ma
paraseasca niciodata.
- Ar insemna sa fac o crima daca te-as supara cu ceva iubito, si daca tu
vrei sa raman cu tine, asta voi face. Te iubesc steluta mea.
- Cum faci sa imi schimbi poreclele din minut in minut? Trebuie sa
recunosc, de la bebelusa micuta si frumoasa am ajuns la pisicuta
rasfatata, la inimioara mica, la pitica, la ingeras, la soare , la stele, la
tot ce era frumos pe lumea asta. Nu ma deranja lucrul asta, dar vroiam
neaparat sa il intreb de ce imi zicea asa
- Pai... din mai multe motive, primul este ca tu pentru mine esti
cerul,pamantul,aerul, in fine tot ce am nevoie.
Am zambit inrosindu-ma apoi i-am aratat ce insemna el pentru mine,
adica acelasi lucru doar ca mult mai mult, ma simteam ca fara aer as
putea rezista, chiar daca plamanii mei seamana mai mult cu a unui om
decat cu a unui vampir, insa fara Jake, fara zambetul lui, fara mainile lui
fierbinti , fara mangaierea lor, nu as putea trai nici macar o secunda stiind
ca el nu mai este cu mine sau ca el nu va mai fi cu mine. Acest lucru ma
durea numai gandindu-ma.
- Si al doilea motiv este ca tu esti mult mult mai importanta decat tot
ceea ce este pe lume si cum nu exista cineva mai important pentru
mine decat tu, trebuie sa te compar cu lucruri marunte.... stelele,
ingerasii, etc. Raspunse el zambind si scotand limba.
- Stii ca intr-o zi iti voi manca limbuta aia? l-am provocat eu
- Daca nu am fi intr-o casa cu inca doi vampiri langa noi as spune sa
incerci, glumi ranjind iubitul meu
- Voi ce faceti acolo, vorbiti sau dormiti? Ne intreba tata din cealalta
camera.
- Noi nu v-am intrebat ce faceti voi acolo asa ca taceti si vedeti-va de
treaba , striga Jake chiar daca stia ca parintii mei auzeau fiecare
soapta si fiecare gand de-al nostru.
- Dormiti si atat ! striga mama
- Bine , bine , nu va certati si asa mi-e somn, noapte buna Jake! Ii sopti
eu apoi sarutandu-i buzele dulci de somn usor.
- Dormi puiule, eu trebuie sa iti veghez somnul, ma pupa dragostea mea
pe frunte, apoi cu ochii obositi, am cascat si am adormit fara cosmaruri
deoarece acestea erau gonite de cavalerul meu.
Chiar daca nu era pe un cal , tot l-am visat pe Jake, ca un gladiator gata
sa ma salveze si sa ma ascunda de dusmani , sa ma duca in
ascunzatoarea sa iar eu sa fiu fericita caci am un asa iubit, scump suflet
pereche.
*

M-am trezit de dimineata foarte fericita, chiar daca avusesem cel mai
groaznic cosmar. Eram foarte fericita caci l-am vazut pe Jacob prima data.
Nu dormea, se uita la mine ca prima oara cand m-a vazut, eram mica
atunci, mult prea mica, si desi il iubeam si atunci, acum mai era altceva,
dorinta de el.
Dar, trebuia sa ma stapanesc, tata putea sa ma auda si nu vroiam sa
ajunga sa imi fie pe urme din nou, caci , inca de pe la 3 ani si ceva, cand
aratam deja ca o fata de 14 ani, ma urmarea si incerca sa imi descurce
gandurile. Insa stiam sa mi le controlez cand eram langa el. Jacob , insa,
deloc.
Cand ne-am sarutat prima data eram doar noi doi la vanatoare dintr-o
rezervatie din Montpelie* si dupa ce m-a umplusem cu ditatmai ursul, si
dupa ce mancase si el cateva caprioare, se dusese sa se transforme in
om. Ideea imi trecuse de mult prin minte dar pur si simplu cand l-am
vazut atunci, imbracat cu niste blugi trei sferturi si un tricou mulat pe
corpul lui atletic, i-am sarit la gat si i-am zis ca il vreau. Imi aminteam
sarutul acela, fusese decat unul caci mama urma sa vina asa ca ne-am
oprit. Imi mai aminteam si ca Jake nu si-a putut tine gandurile departe de
tata iar el a aflat de micul nostru pupic adolecentic cum l-a numit chiar
matusa Alice, salvarea mea. Insa, timp de un an de zile , tata tot ne
urmarea sa vada daca nu cumva face mmai mult de um pupic nevinovat.
Am inceput sa rad vazandu-i fata , iar el m-a privit intrebator. I-am aratat
gluma si a zambit si el. Atat doar. A zambit caci nu a avut timp sa rada ca
am continuat noi amintirea sarutului.
M-am ridicat din pat, mi-am luat schimburi, caci eram in niste boxeri si
un top si am mers la baie strigandu-l sa se imbrace si el, caci cu siguranta
ai mei plecasera deja de la ora 7.
Dupa soarele care se vedea foarte slab , fiind acoperit de nori, mi-am
dat seama ca acum era noua jumatate. Ciudat, iarasi am
MONTPELIE*- Oras din New Hampshire.
dormit mai mult decat era de obicei, HM... asta imi trebuie daca ma culc
odata cu vampirii, am inceput eu sa rad in timp ce ma schimbam in
rochita de vara , cadou pachet de la matusa Alice, pachet ,caci mai
primisem inca vreo 10 astfel de rochite de la ea.
Am coborat pe scari. In timp ce l-am auzit pe Jake transformandu-se
in lup, mi-a venit o idee.
Cand ne mutasem din Forks, Jacob tinu-se mortis sa vina cu noi, nu
ca as fi putut exista fara sa il vad o zi. Insa imi era teama ca ii va fi dor de
familia lui, de fratii lui , Seth, Quil, Leah, Embry, Jared, Sam, chiar si de
Paul, apoi de ceilalti lupi ,care acum erau in procesul de imbatranire caci
mama nu vroia sa le distruga vietile, oricum, daca se intampla ceva, ei
puteau sa se retransforme oricand.
Chiar daca Jake imi zicea ca nu ii e dor, putea sa le auda gandurile
cand era lup, si ca eu eram mult mai importanta decat orice pe lumea
asta, il credeam, chiar daca stiam ca nu e bine sa fiu atat de egoista incat
sa il tin numai pentru mine.
El inca era Alfa in haita sa, care defapt erau doua haite intr-una , cu
doi Alfa, Jake si Sam si doi Beta, Leah si Paul.
Am iesit din casa, si Jacob m-a invitat din priviri sa fac o calatorie cu
lupul meu iubit favorit , cum ii ziceam eu in gluma, chiar daca era singurul
meu iubit, darmite lup iubit.
Jake observa ca eram distrasa de altceva in timp ce alergam asa ca
renunta sa ma faca atenta la competitia „care ajunge primul”.
Cand am ajuns acasa , aveam deja un plan bine stabilit in minte. Si
pentru ca semanam cu mama, cand vroiam ceva, aveam, stiam ca nu ma
vor putea refuza.
Am intrat in casa iar Jake a venit la vreo jumate de minut dupa mine.
- Buna dimineata! Ce faceti? Mi-am salutat eu familia, incercand sa vad
daca sunt in toane bune, chiar daca nu erau , eu tot le spuneam.
- Buna Nessie, uite , planuiam o vanatoare cu Emmet, Jasper si Alice,
ma anunta Rose. Vrei sa vii si tu?
- Nu mersi, am alta treaba, am zambit eu la ideea de a merge la
vanatoare cu Jasper, nu e vorba se abtinea mult mai bine la mirosul
sangelui uman chiar si la vederea lui. Cand ma nascusem eu a trebuit
sa treaca o etapa mare a dorintei sangelui, doar ca vroiam sa se
distreze la vanatoare nu sa se abtina .
- Unde sunt mami si tati? Incepeam eu linguseala mea de fetita
rasfatata.
- Aici scumpo , striga mama care citea o carte in timp ce radea de sahul
dintre Alice si tata.
- Mi-a fost dor de voi am luato eu pe mama in brate. Stiam ca de ea ma
va lasa mult mai repede, si ei ii parea rau din cauza ca lupii nu se prea
intalneau deloc. Cine castiga ? Am intrebato eu pe tusa Alice.
- Cred ca eu.... daca Edward nu imi va lua regina, eu voi castiga.
- Aha, oricum , va urez succes, stiam ca jocul se va termina remiza, ca
de fiecare data.
- Nessie, zi mai bine ce ai de spus, isi ridica tata privirea scotocind in
mintea mea vazand ca ascund ceva.
- Bine, bine.... pai m-am gandit sa fac o reuniune de familie, stiti voi,
toaata familia, verisorii din Denali, restul de verisori....
- Restul de verisori? Intreba mama atrasa de ideea asta. Ce verisori mai
avem noi?
- Pai... aaa... nu verisori... mai degraba....
- Lupii? Incepu tata, citindu-mi gandurile.
- Dar , de ce nu? am inceput eu sa ma rog de ei.
- Care e treaba cu haita? Incepu Jake sa vorbeasca
- Renesmee a avut o idee sa facem o „reuniune” de familia. Incepu tata
, cuvantul reuniune fiind subliniat de sarcasmul folosit.
Ceilalti incepura sa rada, chiar si Jake. M-am incruntat la ei in cel mai
urat mod posibil.
-Mie mi se pare o idee excelenta, se auzi un clopotel .
I-am sarit in brate matusii mele Alice, salvatoarei mele , mai bine zis.
- Oh, ok, si pe cine sa invitam noi? Denali, Quilette, toti vampirii pe care
ii cunoastem apoi, poate si pe Volturii , am face o petrecere excelenta ,
incepu Emmet sa rada.
- In sfarsit Em, ai si tu o idee buna, se enerva Alice. Chiar ar trebui sa
facem asa, inafara de cuvantul „toti vampiri” si „Volturii”.
- Si ce vom face noi cu ei?
- Pai, bineinteles, nu chemam vampiri traditionali. Ma gandeam doar la
Denali, Lupii si poate si pe Nahuel si matusa lui.
- SI surorile lui, nu uita ca s-au unit cu toti si au renuntat si ei la sangele
uman , ma anunta tata.
-Deci sunteti de acord? Intrebam eu vizibil surprinsa
- Hm... ok, au fost ceilalti de acord.
- OK, OK.... zise Jake, dar , Nessie, putem merge sa ne plimbam putin?
- Bine , am zis eu iesind pe usa si luand-o la fuga spre padure, in cateva
secunde Jake ma prindea deja, ne oprisem intr-o poienita unde la vreo 3
mile de casa.
- Iubito, tu faci asta pentru mine?
- Nu, nu fac asta pentru tine, fac pentru scumpul meu Jake. Sincer, nu ma
face sa ma simt vinovata pentru ca din cauza mea, tu esti despratit de
haita.
- SI DE ACEEA CHEMI TU TOTI VAMPIRII SI VARCOLACII DE PE CONTINENT?
Tipa Jacob la mine
- Da, pentru asta. Si nu ii chem pe toti, doar pe cei mai importanti. Pe
Nahuel si pe surorile lui le chemam doar pentru ca au nevoie de o familie.
Stii cat ne-am apropiat de el.
- Da, stiu. Scuze ca am zis-o asa, doar ca nu imi place sa te pui in pericol
din cauza mea.
- Nu e niciun pericol, poate le vom chema si pe amazoane, nu?
- Nu, asta ,nu ! Ai zis ca decat vampirii vegetarieni! Atat! Fara comentarii,
dupa ce ca accept ideile tale cu privire la nu stiu eu ce fel de petrecere
mai vrei sa accept si crime , vorba lu’ Emmet, ii chemam si pe Volturii,
facem aici bomba nucleara! Cum sa nu! bombani Jake asa tot drumul spre
casa, netinand cont de gluma mea cu amazoanele. Chiar daca erau
prietenele mele si ne ajutasera foarte mult in trecut, ele inca erau
periculoase, nu pentru mine, pentru oameni. Intelegeam asta, chiar daca
nu prea eram de acord....dar asta era alta poveste.
Oricine s-ar intreba de ce vroiam asta atat de mult. Atunci nu stiam de
ce vreau asta, insa eram sigura ca trebuie sa adun cati mai multi vampiri
si varcolaci laolalta. Chiar daca nu eram sigura care era motivul, aveam
nevoie de asta. Mare nevoie.
Atunci, in zbor mi-am dat seama ca le vroiam pe amazoane aici, si ca
asta numai era o gluma pentru al enerva pe Jacob.
De la invitarea varcolacilor, ajunsesem la clanul Denali, apoi la Nahuel si
surorile sale, acum amazoanele, ce vroiam defapt?
Era ca si cum ceva m-ar fi indemnat de la spate sa fac asta. Era ca si
cum ceva mi-ar fi acaparat dorintele si sentimentele. Nu stiam ce, sau mai
bine zis cine, insa aveam sa aflu asta in curand.

Cap. 4. Ciudat.

Ajungand acasa, imi revenisem pe moment. Nu mai simteam acel lucru


care ma domina. Nu a mai fost adus in discutie subiectul “revederea
prietenilor”. Nu era terminat, doar un mic impas.
Ziua a trecut normal. Mici provocari intre Jasper si Emmet, printre care si
lupte de wrestling. Jocuri mai periculoase cum ar fi sahul intre mama si
tata ; tata si Alice; eu si Alice. Rezultatele fiind normale pentru noi. Mama
si tata- castigator tata. Tata si Alice- remiza. Eu si Alice- castigator , eu ,
desigur. Cu dureri de cap nu poti sa te concentrezi prea mult, nu?
Noaptea veni cu pasii unei feline, rapide si gratioase, invaluind tinuturile
de basm cu unele dintr-un film horror. Daca nu as fi avut cu mine pe cei
mai buni aparatori din lume, probabil as fi fost foarte speriata. Muntii
iesind din pamant ca un tipat de groaza, fara sa vrei ii vedeai si te
infricosau, ochii pe care numai noi ii puteam vedea de la departare,
bufnite, pume, lupi, zeci de lupi, imi aminteau de niste persoane de
undeva de departe, lei, tot felul de animale. Daca nu era Jake langa mine ,
as fi crezut ca am cazut intr-o poveste de groaza, insa pentru ca simteam
caldura emanata de el, stiam ca nu e posibil asa ceva, daca ar fi fost
personaj de poveste, cartea ar fi fost un basm, iar el , un print.
Zburand prin paduri, catre casa si simteam cum ma cuprinde o stare de
amorteala, noi sentimente acaparandu-mi corpul.
Nu le intelegeam, nu simteam nevoie sa le experimentez, defapt, ceva
ma bloca ca sa le pricep.
Ceva ciudat, strain si puternic.
Am inchis ochii asezandu-ma in pat, adormind instant.
M-am trezit la auzul unui geamat straniu. Padurea, culorile ei vi si omul
pe jumatate mort din fata mea, ma facura sa cred ca eram din nou intr-un
cosmar.
Era acelasi ca si data trecuta, stiam ca omul se va ridica va rosti cuvantul
acela aratand fata dragului meu Jacob.

Stiam ce se va intampla, dar nu stiam ca voi tipa cand acesta a pronuntat


“ sunt aproape de tine” atat de tare incat se auzise pana in casa bunicilor,
la cateva mile departare.
Tipam si plangeam, urlam si plangeam si il strigam pe Jake.
Fusese de doua ori mai greu sa ma potoleasca ai mei. Nu stiam ce este,
doar ca ma speria.
Ce insemna asta? Jake cel mort pronunta “ sunt aproape de tine”.
Cum asa?
Oare vroia subconstientul sa ma anunte cu ceva din viitor?
Asta insemna ca in curand Jake va suferi, va ….muri.
- NU, nu , nu vreau !!! tipam eu la tata care imi repeta ca visasem.
Singurul lucru care ma linistea era chiar Jake, chiar daca el ma facuse sa
tip asa.
Era 5 jumate dimineata. Jake ma tinea in brate in timp ce tata imi
vredona cantecelul meu favorit iar mama ma pupa incet pe frunte
incercand toti sa ma calmeze.
Le vedeam panica din ochi. Era a doua oara, si ceva ma facea sa cred
ca nu si ultima cand voi avea acest ciudat vis.
As fi preferat sa fie la nesfarsit visul decat ca acesta sa se
indeplineasca.
Nu ma gandeam la vis in momentul acela, incercand sa nu imi sperii
mai rau tatal.
- Vreau sa mai dorm. Cred ca doar am ….visat urat. Puteti sa plecati
linistiti, mami, tati. Jake.
- Eu stau cu tine, pui. M-ai speriat, cred ca e mai bine asa, nu? Astepta
Jake aprobarea parintilor mei.
Ma prefaceam ca dorm, dar gandurile imi erau departe. Jake atipise de
10 minute iar Edward si Bella erau plecati in casa mare.
Incercam sa nu ma gandesc la cosmar sau la faptul ca Jake ma
speria prin acel vis urat.
Ce insemna asta?
Apoi, mai aveam o problema. Noile dorinte pe care nu le ingelegeam,
care ma transformau intr-o alta Renesmee. Ma intrebam daca e din
cauza maturizarii. Nu, asta nu avea cum.
As fi putut sa incerc sa le aflu, dar cum ma gandeam la asta, cum
ma durea capul mai mult decat era necesar.
Asta era o problema, capul. De ce ma durea? Nu era posibil asa
ceva. Dar, era ceva usor de ignorat. Deci , nu aveam de ce imi
trambalez parintii degeaba si din cauza asta.
As fi vrut sa stiu ce se intampla cu mine, dar totusi nu puteam.
Poate ca partea vampirica sau partea mea umana se revolta. Dar,
ceilalti semi-vampiri m-ar fi anuntat daca se putea intampla asa ceva.
Din spusele lui Nahuel, el nu avea nicio putere. Mi-a povestit tot ce
aveam nevoie, mie si parintilor mei.
Sora lui cea mare, Lihenqya, stiam ca nu mai tinuse legatura cu
tatal lor de cand aceasta se indragostise de un fel de varcolac, nu ca
Jake si haita. Ci un varcolac transformat prin muscare.
Noi nu stiam prea multe despre acei varcolaci, nici nu ne pasa .
Sora mijlocie, Zimbyra, statea cu Nahuel de cand aceasta
ramasese fara tatal ei, care primise oficial o vizita de la Volturii in
urma cu sase ani jumate. Ea intelesese acum ca tot ceea ce i-a spus
tatal ei, era o mare minciuna, asa ca ea, renuntase la sangele uman si
a trecut la vanat si mancaruri umane impreuna cu sora cea mica ce
trecuse la maturitate putin mai inaintea mea. Castrenh, mostenise
insa pe mama ei , care se stia ca in tribul ei fusese un fel de
clarvazatoare. Castrenh insa, facea altfel de lucruri. Talentul ei
semana intr-un fel cu ceea ce facea Zafrina, ea nu proiecta imagini, ci
proiecta un altfel de miros, gust, pipait si auz.
Acum, stiam ca erau ca o mica familie, Nahuel si cele doua surori,
Huilen si perechea lui Nahuel o vampiroaica de pe Insulele Ellsmere,
Rossene. Ma bucuram enorm pentru asta, Nahuel imi devenise foarte
drag mie , mamei si chiar si tatei.
Dar, treaba era ca nu ar fi trebuit sa ma doara capul intr-atat,
simteam ca imi explodeaza, asta nu era ceva normal. Mi se intampla
doar dupa ce cosmarul se termina iar eu , ramaneam singura.
Ceva se petrecea, acolo inauntrul meu.
- Ce este iubito, ai patit ceva? Iti e rau? Ma intreba Jake speriat, bietul
Jake, iubirea mea isi facea griji pentru mine. Eu , insa imi faceam mai
multe griji, daca visul chiar era aproape sa se intample, si ca Jake va
fi incurand aproape de mine, mort , din cauza Volturilor. Ce puteam
face?
Jacob ma trezi din visare printr-un sarut de buna dimineata.
- Nu, nu, sunt bine.... sunt doar, plictisita.
- Asta e bine scumpete, cu cat mai multa plictiseala cu atat mai multa
normalitate, cu atat mai putine sanse ca tu sa patesti ceva. Asta e
bine , ar trebui sa te bucuri Pitic.
- Bebe, ma intrebam daca am putea face noi ceva sa distrugem
plictiseala asta…. Credeam ca ma va intelege cum o facea de obicei,
dar nu se intampla asta.
Facu niste ochi mari si spuse tare si raspicat :
-Asta nu, asta , nu inca.
- Nu ma refer sa ma marit , Jake, am tipat eu la el. Stai linistit, oricum nu
ma intelegi.
Ce se intampla cu el? De obicei stia ce vreau, ce simt, eram unul si
acelasi, acum totul se schimbase. El se schimbase, numai era acelasi
Jake al meu, gandeam eu in timp ce mergeam la baie, nervoasa ,
incruntata si cu o pofta de cearta.
Dar, dar, daca eu ma schimbasem? Asta era adevarat, chiar ma
schimbasem dar, dca schimbarea asta ducea la faptul ca eu nu mai eram
jumatatea lui……. Nu! Trebuia sa alung uratul gand din mintea mea, eu
eram sufletul pereche al lui. Eu inca il iubeam mai mult ca orice, bine,
doar mama ajungea iubirea mea pentru Jake, mama si apoi tata, si apoi
ceilalti.
Dar, oare el ma mai iubea?
- Jake, tu mai tii la mine? L-am intrebat iesind din baie
- - Nu tin la tine, te iubesc, si inca mult, de ce intrebi?
- Asa…. Mi-a venit si mie
Ma saruta pe frunte coborand incet pe tampla, obraji ,maxilar si in cele
din urma imi atinse buzele incet si placut, savurand momentul.
Dar, ceva, nu stiam ce forta sa nu ii raspund la sarut. M-am retras
repede, mult prea repede, el interpretand altfel raceala mea.
- Am gresit cu ceva? Ma intreba cu lacrimi in ochi.
- Nu, doar ca .. nu ma simt in stare…. i-am raspuns eu iesind din
casuta. Vreau sa ma plimb putin, singura te rog.
Nu mi-a raspuns. Am fugit atat de tare fara sa ma gandesc unde merg.
Stiam ca l-am ranit mai mult decat puteam eu o face, nu o facusem eu,
nu il ranisem eu, lacrimile acelea nu erau din vina prostiei mele
incurabile, vroiam sa …. Sa inteleg cine a facuto daca nu eu? Cine ma
obliga sa fac asta?
Cine imi macina sufletul in halul asta? Simteam ca explodam, iarasi ma
durea capul. Nu ma durea, ma omora. Trebuia sa leg toate astea cap la
cap.
De unde incepuse totul? De la cosmar.
De la primul cosmar.
De la primul Jake mort, vorbind.
Stiam ca dupa asta, eu incepusem sa ma simt ciudat, sa nu ma
controlez, sa vreau ceva ce nu vroiam.
Mi-am dat seama ce vroiam. Multa lume, o armata.
Numai era imaginatie, era o…o viziune.
Multa lume stransa intr-o poienita, mama, tata, eu , Jake, Alice, Jasper,
Emmet, tusa Rose, Esme, Carlisle, haita,clanul Denali, Nahuel si surorile
sale , perechea si matusa lui, amazoanele, egiptenii, romanii, irlandezii,
toti nomazii. Stiam ce se intampla, era scena in care asteptam sa vina
Volturii. Numai ca acum, toti se distrau, discutau, petreceau,ce? un tort,
eu sufland in imensul tort , era ziua mea.
Auzeam o voce, una pe care nu o prea intelegeam, era …. Italiana.
Cum mi-am dat seama in ce limba erau cuvintele , am inceput sa le
inteleg. “ Venind din inaltul cer indepartat
Ce au dat vor fi luat.
Despartind si cucerind
Pe cei ce vor sa ii vada murind.
Nimeni nu va avea scapare
Cand ei se vor arata in zare”
Stiam despre cine era poemul, stiam a cui era vocea barbateasca, o
mai auzisem, era a unui vampir, desigur.
Stiam ce vrea, moartea alor mei. Trebuia sa opresc asta.
M-am ridicat de pe pamantul umed vrand sa plec.
Atunci, o rafala de vant imi arata urma proaspata de vampir.
Venisera dupa mine.

Capitolul 5. Sparta.
( acest capitol va fi din perspectiva lui Jake –
restul capitolelor vor fi din nou povestite de Renesmee-)

O vedeam cum pleaca , vroiam sa imi misc picioarele dupa ea, sa o strig.
Dar nu ma ascultam, singurul lucru pe care l-am facut a fost sa ma
trantesc langa un copac, in mijlocul padurii.
Ma intrebase daca o mai iubesc. Normal, ea era sufletul meu, tot ce
aveam eu mai scump pe lume, de fiecare data cand o vedeam simteam
cum fiecare bucatica de mine este luminata de ea, de soarele meu
Nessie, ea era o raza de soare care imi lumina noptile.
Stiam ca nu are cum sa ma iubeasca mai mult de cat o iubeam eu.
Stiam ca am gresit cu ceva, era vina mea. Ma intrebam ce a facuto sa
se comporte asa. Eu , am grabit lucrurile? Nu cred. Dar… poate vroia sa
le grabim?? Nici asta nu cred.
Incepusem sa nu o mai inteleg. Poate e o chestie de adolescent, poate
nu si-a trait copilaria prea mult. Poate vroia sa nu o tratez ca o copila.
Cand mi-am dat seama ca imi schimbam gandurile la 90de grade, am
simtit adevarul. Ea se schimbase, odata cu maturitatea. Poate imi era
dat sa ma iubeasca doar ca o adolescenta, doar putin timp.
Atunci am simtit cum ma sparg , la propriu, in mii de bucati. Nu mai
imi gaseam inima sa ii spun sa nu mai planga, nu mai imi gaseam
plamanii sa le spun sa respire, dar nu ma asculta nimeni, Nu ma
ascultam. Ea era aerul meu, fara ea nu puteam respira, ea era zambetul
meu, fara ea nu puteam fi fericit.
Ma bucuram ca nu ma vedea nimeni. Simteam cum capul imi vajaie si
ma ia o ameteala, simteam cum fiecare clipa trecea atat de incet
chinuindu-mi fiecare particica din mine.
Simteam cum coastele mi se rup in doua si inima mi se sparge,
simteam cum un gol ma umple si imi arde fiecare sentiment.
Am incercat sa imi revin, gandindu-ma la ea, la fata ei dimineata, la
buclele ei aurii, la ochisorii ei ce puteau stinge un vulcan in eruptie doar
cu o privire si care puteau sparge cerul doar cu indiferenta, la fel cum m-
a spart pe mine.
Daca va dori sa plec, as face-o. Daca iubeste pe cineva as lasa-o,
plecand departe , dar niciodata uitandu-i fata perfecta, de ingeras , dar
niciodata uitandu-i corpul de diavolita. Nu stiu cum ma puteam stapanii
sa nu ma gandesc la ea in fiecare secunda din viata mea.
Nu am crezut niciodata ca ea este pentru mine. Iubeam sa o iubesc,
iubeam sa simt ca ma iubeste. Imi placea cand ma atingea pe fata, sa
ma oglindesc in ochii ei era cea mai mare placere pe care mi-o putea da
viata. Acum, ochii ei erau departe si reci, ochii ei ma intepau cand ma
priveau cu frica aceea, cu durere, de parca cineva murise.
Poate ca dragostea ei murise si odata cu ea, si eu eram mort.
Asta nu era doar in imaginatia mea, vedeam ca nu ma mai iubeste.
Vedeam un fel de gelozie in ochii ei. Ma intrebam ce oare a facuto sa fie
asa.
Imi aminteam ceva, o amintire veche, in care zambetul ei era numai
pentru mine.
Incerca sa fie geloasa, eram doar noi doi , aproape de Boston , intr-o
padure, noaptea. Imi aduceam aminte ca era o noapte fara luna, era
intuneric, chiar si pentru ochii mei, dar ea, lumina totul cu bucuria,
nobletea si puritatea ei. Ma lumina pe mine si ma umplea de caldura.
Vorbeam despre noi doi. Ma intrebase ce as face daca un alt baiat i-ar
face ochi dulci.
Am raspuns cu toata sinceritatea din lume. Stiam ca se referea si la
faptul ca ea l-ar placea pe el.
- Pai… in primu rand, daca baietelul ar fi chiar asa de insistent , iar tie
nu ti-ar placea asta… pai cred, defapt sunt sigur, ca tipul ar fi avut un
accident mai subit in imediata apropriere. Am facut eu un fel de
gluma, vorbind defapt serios.
- Aha…pai nu m-ar deranja. Si eu as fi geloasa doar cu gandul ca
cineva a pus mana pe tine, si ca mi te-a luat. Apropo…. Sa imi dai
adresa fostelor tale iubite sa le fac o vizita scurta de prietenie mai
vampireasca , asa… a zambit draceste spre mine.
Stiam ca glumeste, insa atunci, pe moment m-a speriat. Ea nu stia ca
mama ei , Bella , fusese indragostita de mine , si eu de ea.
Dar sincer, nu avea de ce sa fie geloasa, eu si Bella ajunsesem sa credem
ca dragostea aia era din cauza ca jumatate din ea chiar era sufletul meu
pereche. Jumatate din ea fiind Nessie, iubita mea care acum era undeva
departe. Poate ca acum se gandea cum sa imi spuna ca nu ma mai
iubeste. Poate ca atunci as fi acceptat, as fi plecat si apoi as fi lasat ca
durerea sa ma inghita,, incet, incet, incet. Durerea care imi despartea
inima de restul corpului care era spart undeva , pierdut in mare…
Apoi, o speranta licari. Daca eu imi faceam griji degeaba? Stiam ca
Nessie ma iubea, stiam ca ea era sufltetul meu pereche. Poate ca era doar
o faza pe care trebuia sa o trecem si ca in curand , iubirea mea isi va
reveni iar noi vom putea forma un cuplu , probabil cel mai frumos din cate
au existat.
Simteam cum corpul mi se lipea la loc, cum auzul imi revenea odata cu
respiratia. Amorteala imi iesea prin maini iar eu eram intreg din nou, inima
inca mai suferea, dar cu aceasta speranta puteam merge mai departe.
Trebuia sa fac asta, daca nu pentru mine, pentru frumoasa mea .
Am luato la fuga, transformandu-ma. Simteam cum ma schimbam, totusi
mintea imi era altundeva, ce noroc ca haita nu era! Aveam nevoie de
spatiu in mintea mea, sa imi stabilesc anumite lucruri.
Mergeam spre casa mare , spre casa mea. Aveam o familie, una mare si
frumoasa. Asta ma ajuta, stiam ca acolo, in familia aceea era un ingeras
caruia ii lipseau doar aripile pentru a zbura din lumea asta prea urata
pentru ea, pentru frumusetea ei. Ii mai lipseau doar aripile pentru a ma
parasi…. Nu! Stiam ca nu va face asa niciodata, niciodata, daca ar zbura
,m-ar lua si pe mine, chiar daca nu as merita sa o ating , doar sa o privesc
ca pe o zeita, un bibelou de cristal, foarte firav si gata mereu sa se
sparga la primul pas gresit.
Simteam mirosul de vampir, nu ma mai deranja deloc. Eram mai mult
decat obisnuit. Iubita mea era mirosul acesta, iar iubita mea era perfecta,
deci, si acest miros era aproape perfect.
Am inceput sa imi aranjez gandurile, pentru ca nimeni sa nu intre in ele.
Am intrat in usa in forma umana, cred ca aveam o fata foarte distrusa, dar
am incercat sa ii pacalesc pe ceilalti cu un zambet normal.
Ma asteptau. Mai bine zis ne asteptau. Pe mine si pe Nessie, dar Nessie
nu era cu mine.
- Atunci unde este? Intreba Edward.
- Nu… nu e aici? Am intrebat simtind cum cad intr-o prapastie fara fund.
- Nessie nu a dat pe aici. Am cautato deja prin padure , nu este. Mirosul
ei se opreste undeva intr-o poienita…. Mai era un miros ciudat acolo,
am crezut ca esti tu, spuse Rosalie.
- Nu, Renesmee a plecat inaintea mea , am spus eu mai mult in gand
decat cu glas tare.
Am cautato cu privirea pe Bella, de ce nu ma informase ea? Am
gasito, era pe canapea cu ochii pierduti undeva, repetand incet niste
cuvinte prea greu de inteles.
Alice era undeva in viitor iar ceilalti se uitau la ea, intrebator.
- Ce e Alice? Ai vazut ceva? M-am rastit eu prea tare, prea speriat ,
daca patise ceva?
- Da…. Dar nu sunt sigura ce, stiu doar ca Renesmee este implicata
caci vad partial, doar forme, glasuri prea ciudate, si … multe ,multe
tipete, cineva incearca sa se elibereze, cam asta este. Dar , nu stiu
cine, Nessie a noastra nu este cu siguranta…raspunse ea privind
inspre padure cu ochii aceia absenti , plini de durere si pierduti in
viitor.
Au continuat sa vorbeasca, dar mie nu mai imi pasa ce vorbeau. Eram
jos, ajunsesem la fundul prapastiei, acolo , jos, era o mlastina, mare ,
adanca si intunecoasa…. Nu puteam iesi de acolo, era prea greu, tot ce
am avut se pierduse, era adevarat , eu o pierdusem pe Nessie, si de data
asta, nicio speranta nu mai avea sa ma ridice.
Ea nu ma mai iubea, a fugit doar din cauza mea……. Ultimul lucru pe
care l-am vazut a fost fata lui Edward, citindu-mi gandurile, amintirile,
tot…. tot curgea la vale, odata cu mine, am simtit cum totul se invarte si
devine negru pe masura ce tipetele se auzeau din ce in ce mai incet.
Capitolul 6. Inlocuita.

Nu imi aduceam aminte decat o durere imensa de cap.


Nu stiam unde sunt, era intuneric, vedeam o lumina in departare, dar
simteam ca nu e pentru mine. Eram inchisa, ma simteam inchisa.
Nu imi gaseam corpul. Unde eram?
- Se pare ca micuta noastra s-a trezit… am auzit acea voce de barbat
de care imi era sila.
- Unde sunt? Am intrebat, dar nu mi-am auzit vocea. Se parea ca nu
vorbeam, gandeam. Nu aveam gura sau macar corp, eram , inchisa in
interiorul cuiva.
- Hm… asta e o intrebare destul de buna, esti , dupa cum vezi… mai
blocata, as putea zice, raspunse Aro la intrebarea mea muta , razand
in hohote.
- Unde sunt? L-am intrebat din nou, de data asta nervoasa.
- Calmeaza-te, esti bine, esti foarte bine, aproape de casa ta, nu vezi?
Uitate inspre lumina doar si vei vedea ca spun adevarul ,micuta
Renesmee.
L-am privit cu dispret ,dar mi-am zis ca nu am ce pierde, asa ca am
privit. Vorbea adevarul. Parca ma uitam la un televizor si vedeam copacii
din jurul casei mele, imi vedea mainile si picioarele in acel televizor.
Vedeam cum ma misc, dar eu nu stiam unde ma misc, nu stiam ce caut
acolo. Am incercat sa opresc ,sa ma opresc din miscare, dar nu am putut.
-Nu, nu mai am control. Unde dracu’ sunt? Am tipat insa mut.
- Esti exact acolo unde te gandesti, micuta si speciala Renesmee.
- Mai precis unde ma gandesc ca sunt? M-am rastit la scarba de vampir.
- Sa repet mai bine, ii auzeam vocea ascutita, esti acolo unde gandesti.
- Sunt inchisa in mintea mea? Nu fi ipocrit Aro! De ce m-ai adus aici?
Sigur e o iluzie, cu siguranta.

- Nu draga Renesmee, nu este nicio iluzie, esti in mintea ta, defapt,


mintea ta este inchisa si controlata, nu vezi tot ceea ce faci in
lumina ? Eu te controlez. Eu.
L-am privit,era ca o statuie pe un tron vechi de lemn. Se vedea ca se
concentreaza foarte tare. Cum asa , m-am intrebat.
- Eh bine… puterea mea, este mult mai speciala decat ai crezut tu , sau
familia ta. A fost totul foarte simplu, tu ai fost rupta de mintea ta prin
anumite faze, nu am vrut sa facem asa, dar cum tu esti o mica,
desteapta si bagacioasa fetita, ti-ai dat seama de tot , mult prea repede.
Chiar de atunci, cand ne-am intalnit prima oara, ti-ai dat seama ce pot
face, pentru ca, Renesmee, spune-mi sincer, nu ai vazut niciodata de ce
cand te gandesti la ceva, iar tatal tau te aude, el numai poate auzi pe
moment altceva decat mintea lui? Sau poate nu ti-ai dat seama, ca
atunci cand ii arati mamei tale cate ceva, ea nu mai isi poate controla
scutul?
- Ba da… dar e ceva normal, nu am de ce sa ma tem.
Am vazut atunci, ca fata I se lumina, si regreta ceva. Regreta ce mi-a
spus.
- Aha, pai , chiar este ceva normal. Daca tu nu ti-ai fi dat seama ce ti se
intampla, ai fi facut totul mai greu. Mult mai greu, dar acum, nu mai
exista nicio scapare. Scuza-ma , dar ma pregatesc pentru ceva
important micuta Renesmee. M-ai vorbim. Spuse disparand.
Cred ca sunt din nou in vis, sunt sigura ca sunt din nou intr-un vis. E sigur
ca sunt din nou intr-un vis. Imi tot repetam. Nimic nu avea logica. Totul era
un cosmar bine planuit.
In curand ma voi trezi si il voi vedea pe iubitul meu Jake, pe scumpa mea
mama, pe nepretuitul meu tata, pe nebutatica mea matusa Alice, pe
iubitoarea mea Rosalie,Emmet, Jasper, bunica mea Esme, Carlisle… toti
ceilalti… Imi era asa de dor de ei, parca le auzeam vocea.
- Nessie, Nessie unde ai fost iubito? Ii auzeam vocea bunicii Esme.
- Renesmee Carlie Cullen! Sa nu ma mai faci sa trec prin asa ceva, o
auzeam pe mami a mea, mama unde esti? Imi e dor de tine,
mami?continuam eu sa imi imaginez vocea lor.
- Nessie, Nessie, te-ai intors, nu ai fugit, te-ai intors! Il auzeam pe Jake
vorbind obosit, parca reinviand din morti.
- Am fost doar la o vanatoare, nu trebuia sa va faceti griji, m-am auzit
pe mine? Doamne cred ca visez! Imi auzeam propria voce! Am ridicat
privirea spre lumina. Era familia mea in acel televizor, erau defapt
doua televizoare, dar cand ma uitam, vedeam un singur lucru. Il
vedeam pe Jake venind spre mine, clatinandu-se , cu o fata fericita,
plina de speranta. O vedeam pe mama revenindu-si din sperietura.
Am vrut sa imi intorc capul , sa vad mai bine. Dar nu ma controlam,
nu imi controlam corpul!
Aro avea dreptate, el ma controla!
Ajunsesem din cosmar in alt cosmar real. Ma simteam stransa de mii de
cutite pana acum.
Nu gaseam vreo cale de scapare. Daca ai mei m-ar fi putut auzi, daca as
avea o singura secunda , as spune tot. Ar scapa ei!
Atunci, o mica licarire imi patrunse in minte. Tata ma putea auzi!
Am incercat sa urlu din rasputeri.
TATAA! Asculta-ma,Vol….
- Ai zis ceva Renesmee? A spus tata, chair dupa ce Aro si-a dat seama
ce faceam. Preluand controlul si gandurilor mele, mi-a spus clar si
raspicat :
- De acum, mai vorbesti cand spun eu!
Asa s-a dus si ultima speranta. Vedeam cum Aro imi controla gura sa
spuna intocmai ce dorea el. Sa faca miscarile pe care le faceam eu de
obicei. Se vedea ca ma urmarise. Il vedeam pe Jake nesaturandu-se sa
ma priveasca, sarutandu-ma incet pe frunte ma ides decat de obicei. Ma
vedeam pe mine in bratele mamei sau a lui Rose. O vedeam pe Alice,
intrebandu-ma ce am patit la haine
Vedeam cum arat, cateva mici rupturi , si multe pete de noroi. Apoi
scuza lui Aro. Vedeam cum imi fura viata, castigand increderea familiei
mele.
De ce tata nu ma putea auzi? De ce Jasper nu putea simtii ce simt eu
acum? De ce mama nu isi dadea seama ca nu era acea Renesmee , eu .
-Nessie , Nessie, pai , chiar este corpul tau, doar cu mintea mea. Il
auzeam pe Aro soptindu-mi . Iti pot auzi gandurile , asa ca fi atenta, nu
se stie ce poti pati daca esti rea!
Omoara-ma atunci, fa ce vrei! Nu imi pasa! Am gandit.
- Nu te omor pe tine, draga si prostuta Renesmee, pot face insa asta pe
parintii tai, sau de ce nu pe acest varcolac, Jake, nu? Sau si mai rau, ii
pot rani sentimentele foarte grav, nu ai vrea asta ,nu?
Cu asta mi-a inchis gandurile, nu vroiam sa pateasca asta. Stiam ca se
va intampla, dar nu vroiam sa grabesc asta, poate, mai era o sansa.
Trebuia sa ii aflu planurile lui Aro, si sa imi tin si gandurile deoparte.
- Priveste-mi planurile, scumpo! Raspunse Aro, zambind.
Atunci, trecuse la atac.

Capitolul7. Trecut,prezent , viitor.

Il priveam cu frica. Stiam ce imi va arata, moartea alor mei.


Dar asta nu avea cum sa se intample, nu, niciodata.
- Ei bine, curoajoasa Remesmee, prea curajoasa, priveste totul din
perspectiva mea. Muncesti atat sa pastrezi lumea vampirilor in ordine, iti
sacrifici timpul pentru asta, risti mereu sa pierzi , dar tu reusesti sa
castigi. Iti faci o familie, totul merge foarte bine, primesti cati mai multi
vampiri cu puteri neimaginabile, ei te asculta si te slujesc iar tu le oferi o
parte din visul tau. Pana intr-o zi cand un anume vampir vine si vrea sa
se sinuciga, ii vezi durerea, vezi prin cate a trecut, dar nu poti sa il ajuti ,
chiar daca ai vrea, caci il cunosti pe tatal sau Carlisle si mai ales vezi ce
putere are acesta.
El hotaraste sa te infurie, dar este salvat tocmai de motivul pentru care
a venit. Ii primesti pe sora lui , pe iubita lui , pe el , ii lasi in viata datorita
puterilor lor. Ii lasi in viata, iar ei , peste scurt timp iti calca peste ordine,
peste legile tale vechi, facand un copil nemuritor..
- Dar eu nu sunt un vampir, sunt jumate jumate, de ce nu intelegi?
- Ba inteleg si am inteles si atunci, am vazut adevarul draguta, si as fi
fost in stare sa ii iert si atunci, dar incearca sa vezi prin ochii mei
umilirea prin care am trecut cand am vazut o armata, cand mi-am
vazut vampirii pentru care am facut atatea intorcandu-se impotriva
mea. Le-am dat tuturor inca o sansa, trecand peste toate legile
posibile, certandu-ma cu fratii mei, dar alimentandu-mi dorinta de
cunoastere lasandu-te in viata. Te infurie faptul ca ei nu iti multumesc
si vor sa te atace, ei pentru care ai facut atatea, vor sa te atace la
primul pas gresit.
- Nimeni nu te ataca Aro ! vezi doar ce vrei tu sa vezi! Noi nu iti
datoram nimic, nimic Aro, nimic. Intelege ca nu esti un rege , un Zeu
care sa decida moarte sau viata. Tu singur vrei asta, tu singur!
- Lasa-ma sa termin draguta, nu ti-am cerut parerea, lasa-ma sa
termin! Astepta o clipa si vazad ca asteptam sa vorbeasca , incepu a
povestii din nou, nu il ascultam fara sa vreau , ci cu un motiv, daca
stiam , puteam sa ajut mai mult. Sperand sa nu ma fi auzit, i-am facut
semn sa povesteasca din nou.
Le dai sansa, onoarea de a fi in familia ta, ei calca peste tine, peste
mandria ta, refuzand. Le dai sansa vietii vazand legaturile dintre ei,
iubirea si chiar si puterea pe care cred ei ca o au.
Acum, Renesmee, tu nici nu iti dai seama ce putere mare ai! Cand m-
ai atins pentru prima data Renata ma apara, iar tu ai vrut sa respingi
acest scut ,trecand peste ea si peste puterea mea, vazand tot ce am
facut eu in viata mea. Nu trebuie sa ma minti . Stiu ca ai facuto. Stii oare
cate intrebari a trebuit sa mi le tin deoparte pana cand eram destul de
departe pentru ca tatal tau sa nu le auda? Stii cat a trebuit sa ma rog sa
nu fi vazut, caci copila fiind , nu iti stiai toate puterile. Acum , insa , la
maturitate, Renesmee, puterea din tine s-a marit de mii de ori. Nu iti dai
seama ce putere ai, iar eu nu te voi ajuta decat daca accepti sa vii de
partea mea, sa fi sincera. Intelege Renesmee!
M-ai derutat. Cred ca visezi Aro, eu nu am nimic . Nicio putere. Am zis
in gand. Chair asta si credeam. Stiam ca vazusem ceva in ziua aceea,
ceva ce ma bloca mereu, fiind mai mare decat mine. Dar era ceva ce imi
ramasese in minte, un fel de sertar incuiat pe care erau mii de chei si
doar una se potrivea. Cert era ca aceea cheie lipesea.
Renuntasem de mult sa mai caut raspunsul, zicand ca nu e treaba mea.
Tata nu stia de asta, vazuse ceva dar nici el nu intelefea ce anume.
Acum pricepusem, nu vroiam ca Aro sa afle ca stiam ,chiar stiam.
Totusi, aflase deja
-Vezi Renesmee. Stii deja tot. Fiecare miscare, fiecare gand pe care il
am.
- De aceea aveam viziunile. De aceea ma durea capul, de aceea ma
puteai controla, de aceea faceam ce..
- Ce vreau eu, m-a completa el, caci eu nu mai aveam putere sa
gandesc, ma deconectasem.
De ce mi se intampla mie? De ce eu? De ce nu puteam fi normala, nu
puteam sa ma bucur de persoanele pe care le iubeam, de Jake, de ce nu
puteam fi o femeie normala, o vampiroaica normala ,macar.
Tata avusese dreptate. Imi spusese la ceva timp dupa plecarea
Volturilor, inainte de a ne muta in New Hampshire, ca era posibil ca eu
le-am intors puterile mamei si tatei, lasam pe toata lumea sa imi intre in
cap, citindu-mi gandurile.
Dar ce vroia sa imi spuna Aro? Eu puteam sa ii intorc si lui puterea?
- Si nu numai mie. Matusii tale, unchiului tau , tuturor vampirilor cu
talent.
Imi trecuse o idee in minte, deci , puteam sa ii intorc puterea si lui…
amuzant. Dar cum sa o fac?
- Aici gresesti Renesmee, uiti ceva. Puterea ta , sta prin atingere. Iar tu nu
ma poti atinge, eu nu sunt langa tine, este doar o iluzie ca ma poti auzi . Iti
pot spune cum ,daca accepti sa vii in familia mea. Te asigur ca vei avea un
loc bine meritat de catre tine.
Stii…oricat de uimit as fi de puterile familiei tale, oricat de uimit as fi de
puterea tuturor vampirilor la un loc, nimeni nu se compara cu tine. Daca
m-ai lasa sa te ajut, ai o singura sansa sa te salvezi. Te asigur ca nu voi
mai accepta sa imi fie calcata onoarea in picioare!

- Si sansa mea este sa imi omor familia?


- Desigur ca nu voi face asta… lua el o fata solemna, demna de
respectat, dar eu stiam ca sub acea masca exista un strat groz de
minciuna, de teatru ieftin si de mult tupeu.
- ....Decat dupa ce voi deveni una dea voastra ,nu? L-am completat.
Stii, m-am gandit , si intr-adevar, merita sa fac parte dintr-o familie
asa mare ( alt adjectiv nu puteam spune decat tampita, idioata , lasa ,
asa ca am rezumat la “mare” tot ) si decizia mea, este sa mai imi
acorzi un timp... daca Marita Dumneavoastra Mila ar putea sa astepte
pana la Pastele Prostilor? Ii spun eu credincioasa, prefacandu-ma, se
vedea ca nu imi descoperise gandurile , asa ca era deja uimit, chiar
crezuse ca voi face asta vreodata, ha ha ha, ce haios… treaba era ca
imi uitasem rasu undeva prin Valea Mortilor, asa ca nu aveam cum sa
dau de el.
Gandeam exact asa, stiind ca ma va auzi. Vroiam sa il umilesc, stiind
acum ca asta il doare. Speram sa pot face mai multe , dar nu stiam ca
durerea poate fi atat de mare, pana cand incepusem a ma zvarcoli de
durere, nu stiam ca durerea poate fi asa de mare.
- Vezi , si asta e doar inceputul? Soptii vocea lui Aro. Sau, vorbise cu
voce tare, dar eu nu ma puteam concentra, durerea imi amintea de
Jake cel mort, doar amintirea acelui cosmar egala durerea pe care o
simteam. Apoi, mi-am dat seama, era aceasi durere. Era….Jane.
- Desteapta fetita, vorbi Aro.
Am incercat sa ma uit la el, dar nu am reusit decat cand durerea s-a
terminat, la cateva secunde incredibil de lungi dupa ce el vorbi.
- C..cu..cum? stia la ce ma refer cand i-am adresat intrebarea. Cum
puteam fi torturata asa? Imaginea lui, vocea lui, mirosul lui, asta nu
stiam din ce cauza se datora, dar durerea? Si mai ales durerea
provocata de Jane?? Cum era posibil? Cum?
- HM…. Mi-ar face o mare placere sa iti spun ,dar sincer, nu am timpul
necesar. Nu imi venea sa cred ca un nemuritor poate spune asta.
Chiar daca numai simteam durerea, privirea imi era incetosata, numai
puteam privi spre proprii mei ochi ( mi-am dat seama ce era cu
televizoarele acelea) , ii simteam din ce in ce mai putin mirosul lui Aro, si
ultima soapta pe care am auzito era “ Noapte buna” nu stiam a cui era
vocea, nu mai simteam nimic, parca eram moarta, nu eu , ci toate
simturile care se pastrasera cat de cat in mine.
Totul era un nesfarsit infern in care , cei care conduceau nu aveau bunul
simt sa te supuna la ceva, la o durere, la un sentiment macar. Apoi mi-
am dat seama, asta chiar era infernul! Un infern creat de familia Volturii,
cu ajutorul special a lui Alec , facut la comanda lui Aro pentru mine.
Era mai groaznic decat durerea, as fi preferato de mii de ori.
Stiam ca va putea rezista la nesfarsit. Stiam si ca nu aveam vreo sansa.
Simteam amorteala ma cuprinde si imi pune lanturi pentru a se asigura
ca voi ramane mereu pe teritoriul ei pustiit de necaz, de suferinta din
cauza lipsei de dragoste, care era atat de multa in familia mea! As fi
putut lua o bucatica de acolo si as putea sa o asez aici , langa mine .
Simteam cum vorbele dulci ale mamei ma inveseles, amintindu-mi de
momentele in care eram in burtica ei, iar eu eram inconjurata de cea mai
mare forta de pe pamant. Forta materna, am continuat sa ma gandesc la
tata, la scumpul meu tata, la momentele in care ma lua in brate si imi
pupa fruntea, ca un frate mai mare si nu un tata, la momentele in care se
uita in ochii mei si vedea toata iubirea pe care ei, familia mea , mi-o
dadea, inzecit oglindita catre ei. Simteam iubirea coplesitoare a lui Jake,
langa mine, ii simteam mirosul in imaginatia mea pe cale de refacere, ii
simteam atingerile delicata ,mangaindu-ma cald pe spate si apoi……..
Apoi, brusc o lumina de speranta se aprinsese….

Cap. 8. Ajutor.

-Iubito,ce ai patit? de ce tremuri? Nessie? soptea vocea care ma salvase.


Bietul de el , era ingrijorat, nu avea de ce, ma salvase de intuneric, el si
ai mei, el si iubirea lui. Scapsem partial de amorteala. Dar, de data asta,
imi simteam picioarele, mainile, era din nou eu.
Cum, cum am putut sa scap? A fost doar un vis?
M-am uitat unde sunt. In camera mea.
-Iarasi ai visat mititico? ma intreba Jake.
- Da... cred , cred... in cat suntem azi?
Eram sigura 99% ca visasem , restul de 1% ma anunta ca nu era asa, si
ca Aro, imi daduse mana libera, sau ca eu il invinsesem. Treaba era ca eu
credeam partea mai mica din mine.
- Joi , de ce?
Oh, deci nu visasem. Trecusera 3 zile de cand nu mai aveam control.
Stiam ce trebuie sa fac, sa ii anunt pe toti ce s-a intamplat.
-Nessie, de ce intrebi? Nessie, ce ai?
- Nimic pana acum, unde sunt mama si tata? trebuia sa ii anunt cat mai
repede am gandit.
- A... sunt afara... sarbatoresc o ... noua luna de miere, imi zambi Jake.
Cat aveam nevoie de zambetul acela! Dar , era mai important ca viata lui
Jake si a celorlalti sa continue, deci , trebuia sa ii anunt de pericol.
- Vrei sa ii chem? E de rau? Iubito, ce ai? Te doare ceva? Spune-mi! se
chinuia sa vorbeasca , vedeam asta, nu stiam cum sa il calmez, asa ca l-
am sarutat incet si i-am zis sa aibe incredere in mine.
Peste cateva minute, eram stransi toti , la bunici in casa.
Planul meu era asa :
1. Sa le spun ce stiu.
2. Sa ii conving ca am dreptate, aratandu-le.
3. Sa aflu tot ce au facut ei in astea 3 zile si sa impiedic ce e de rau.
4. Sa traim fericiti pana la adanci batraneti.
Dar mai intai, sa vad cum o voi face..
Mama era speriata, se vedea ca ma purtasem urat in astea 3 zile.
Tata facu o fata ciudata cand a vazut ce gandeam.
Rose era putin nervoasa, dar mai mult ingrijorata , in timp ce Alice si
Jasper vroiau sa mearga la vanatoare.
Ceilati , erau nerabdatori. Aveau pe fata intrebarea "Ce a apucato?" " A
patit ceva?" sau " Poate ne spune ceva.."
Toate intrebarile erau corecte, si in curand vroiam sa le spun tot.
Am ridicat mana sa il opresc pe tata sa vorbeasca.
Ce aveam eu de spus era mai important.
- Trebuie sa aflati ceva important....
Totul se petrecuse atat de repede , incat nu aveam cum sa gandesc. In
timp ce vorbeam, simteam cum incepuse, Aro, iarasi punea stapanire pe
mine. Mi-a revenit in minte petrecerea de ziua mea, si am inceput sa
vorbesc.
- Ziua mea se aproprie , si m-am gandit sa facem atunci petrecerea la
care sa ne vina prietenii. Avem ce petrece ,nu? Aproape sapte ani de la
confruntarea cu Volturii, nu? Asta ar fi un cadou perfect. Auzeam ce spun
,dar nu ma puteam controla, astfel incat sa nu spun asta.
- Am mai vorbit despre asta , Nessie , spuse Carlisle, ii vom chema pe
toti, asa cum vrei. Daca de asta ai nevoie, normal ca asa vom face, imi
zambi bland bunicul.
De ce toti se comportau asa? De ce nu ma ajutau?? Simteam ca tata nu
ma aude cand gandesc, ca Jasper nu simte ce simt. Eram inchisa din nou
in mine, doar ca de data asta, numai eram in portiunea aceea intunecata,
acum eram din nou eu, doar ca un eu controlat de Aro. Trebuia sa ma
supun, imi spunea fata lasa din mine, dar tot ea imi spunea sa ma supun
pana am ocazia sa atac.
Cealalta parte din mine, cea curajoasa, imi spunea sa ma opun imediat.
Nu era corpul sau mintea lui.
In timp ce simteam cum picioarele mi se misca , stiam ca nu aveam cum
sa ma opun. Trebuia sa am grija sa pastrez aceasta pozitie, in care am
putin control, in care pot vorbi ( cateodata cei drept ) ce vreau, in care
aveam grija ca familia mea sa nu pateasca nimic.
Asa treceau zilele, planuind cu Alice ziua mea, prefcandu-ma ca totul e
ok.
Stiam ce se va intampla atunci. Acel cantec va fi implinit. Nu stiam cum
vrea Aro sa faca asta. Eu voi fi mereu cu ochii pe tot ce e ciudat.
Asa treceau zilele, asteptand sa vina cat mai repede.
Asa treceau zilele, invatand cu tata , explicandu-i pe cat puteam ce noua
putere credeam ca aveam.
Ii explicam ceea ce stiam, defapt ceea ce Aro stia. Ajunsesem la
concluzia ca trebuie sa il chemam pe Eleazar.
- Dar tata , vreau acum sa vina! imi imploram eu parintele, dupa ce
acesta imi spusese ca vom rezolva problema dupa ziua mea, atunci cand
toti vor fi.
- Niciun "dar" Renesmee! De ce sa il chemam acum, daca peste o luna
si ceva vor veni cu totii? Nu are sens deloc Renesmee!
Stiam ca avea dreptate. Dar daca as fi putut sa ii spun adevarul, ar fi
avut sens si pentru el.
- Ce adevar Renesmee Carlie Cullen? ma intreba.
Ooo, e de rau , mi-a spus tot numele....
Dar , daca ma lasase sa spun asta , atunci, sa profit pana mai pot ca Aro
nu ma aude.. Din pacate, vampirul italian mi-a luato inainte, gandind el
pentru mine, iar eu, stand la o parte.
Poate va intrebati de ce nu luptam? De ce ma lasam calcata asa de catre
Aro?
Si eu ma intrebam asta.... si mereu aveam acelasi raspuns. Inca nu sunt
gata. Inca nu sunt.
Dupa ce Aro termina discutia cu tata, defapt , dupa ce eu controlata de
Aro, am terminat discuta cu tata, m-am retras undeva, pe motiv ca sunt
obosita din cauza pregtirilor de ziua mea, dar si pregatirilor pentru scoala.
Acum eram in vacanta mare, dar dupa ziua mea, va trebui sa merg ,
daca vom mai exista, va trebui sa mergem la scoala.
As putea amana venirea lor? Daca da, asta ar fi bine.
Stiam de ce Aro ma lasase sa reintru in corpul meu, sa nu mai fiu
inchisa.
Aflasem, defapt visasem asta.
In ultimul timp, aveam cosmaruri care ma ajutau intr-un fel sau altul.
Cele mai dese si cele mai dureroase erau cele cu Jake mort. Nu ma ajuta
prea tare, imi spunea mereu "sunt aproape de tine" , iar asta nu ma ajuta
sa ma concentrez deloc, caci , tipetele distrugeau tot ceea ce vroiam sa
fac.
Apoi, urmau un fel de viziuni, ceea ce se va intampla. Erau chestii de
genul ziua mea, ai mei cantandu-mi la multi ani intr-un ritm ciudat,
asemanator cu miscarea volturilor. Vedeam locul unde aveau sa ne
intalneasca.
Era ciudat, caci reusisem sa il dobor pe Aro pentru prima data, dupa ce
am avut visul acela.
Eram cu tusa Alice si trebuia sa stabileasca locul unde va fi
petrecerea. Ea desigur vroia sa facem asta acasa.
Inca nu pricepusem de ce Alice nu vedea ce avea sa se intample. Poate
ca aveau ceva ce ii facea "disparuti" in viitor, dar lasasem asta pentru mai
tarziu caci, imi dadusem seama de ce Aro imi luase putin control pe care il
aveam asupra fiintei mele.
Stateam in pijamale cu Alice, in patul meu. Aveam o fata somnoroasa,
o masca ce acoperea lupta dintre mine si Aro.
Vedeam cum sunt neajutorata, in fata planurilor lui. Parea ca nici nu il
deranjez, el vorbea cu Alice prin mine , si o convingea sa facem toata
aceasta mare cascadorie in poiana unde se ne-am "luptat" cu Volturii ,
acum 7 ani.
Simteam cum in mine creste un foc imens, de parca cea mai mare ura
ar creste in mine si mi-ar sparge trupul rabufnind si arzand tot ce imi
statea in cale.
Am incercat sa imi controlez furia in maini, si atingand gandurile lui
Aro, reusisem sa ii intorc pentru prima oara puterea lui. Acum , imi arata
fiecare gand pe care il vazuse vreodata, pe care il avusese el vreodata,
TOT. Era, ciudat, caci el imi spusese ca nu aveam cum sa fac asta. El era in
Italia. Deci nu aveam cum sa il ating. Atunci, ce atinsesem?
M-am scuzat de matusa Alice spunandu-i ca aveam ceva treaba, si am
luato la goana, asa in pijamale , spre padure.
Imi dadusem seama ca pentru un moment, il dadusem afara pe Aro din
mine, totusi , inca nu puteam sa spun nici macar in gand ce stiam.
Asta imi mai dadea inca un indiciu, deci nu Aro imi spunea ce sa fac, nu
imi daduse acele dorinte, era un alt vampir. Aro insa il controla pe acel
vampir... asta era interesant.
In padurea calma, diamantata, departe de tata, sau de alt vampir,
puteam in sfarsit sa ma eliberez .
Vazusem ceea ce stia Aro. Totusi, nu era ceva nou. Parca mai vazusem
asta odata, intr-o alta viata, intr-un trecut indepartat.
OH. Atunci, imi picase fisa. Deschisesem sertarul acela incuiat, in care se
asternuse ceea ce vazusem in mintea lui Aro, acum 7 ani, cand ma
atinsese. Asta era.
De aceea se speriase, de aceea plecase . Stiam ca asta nu era
permanent, caci altfel as fi avut control suficient sa spun tot. Se speriase
de ceea ce vazusem.
Aici era cheia. O stiusem si atunci si acum.
Imi aminteam cu succes cum revenise Aro, dupa ce eu rezolvasem toata
enigma.
Ii aratasem ca stiu cum trebuie sa o fac. II aratasem ca stiu si ca pot sa
il dau de gol.
Adevarul era ca nu aveam cum sa il da de gol acum, aveam nevoie de
toti Volturii pentru a face asta.
Acesta fusese primul ajutor pe care l-am avut din cauza acelor vise.
Aro nu stia de ce devenisem de acord cu ceea ce facea. Probabil credea
ca imi dadusem seama ca nu aveam sansa.
Radeam in sinea mea.
Asta era un ajutor foarte mare. Dar era ajutorul de care aveam nevoie sa
ii salvez pe ai mei, dupa ce ma salvam pe mine. Si cum sa ma salvez pe
mine nu stiam inca.
Visele tot continuau sa imi arate lucruri ce nu ma puteau ajuta inca.
Apoi, din nou, soarta hotari sa ma ajute ea pe mine.

Capitolul 9. Mirosul.

Era 30 august. Hotarasem sa merg cu Jake, intr-o recreere cu scop nobil.


Mergeam cu masina, cu 200 la ora , pe autostrada libera, fara masini sau
vreun alt automobil care sa imi deranjeze condusul.
Eu conduceam, Jake dormea pe banca din spate.
Eram in apropriere de Seatle. Mai aveam vreo jumate de ora pana intram
in La Push. Atunci il voi scula pe Jacob, sa imi arate drumul spre locul unde
s-a nascut.
Imi voi "socrul" "cumnatele" si cumnatii mei cu doua forme , lupii.
Facusem un pact cu Aro, el sa ma lase sa imi conduc corpul, caci altfel
stia ca nu avea sa se comporte normal printre varcolaci. Nu le suporta
mirosul nici lor nici oamenilor, asa ca ei bine, recunoscuse de ce ma lasase
sa revin in propriul corp. Din pura lasitate, asa cum era el si ceilalti ca el.
Stiam ca ma va auzi, stiam ca va f atat de las incat o va pune pe Jane sa
ma "redreseze" cu puterea ei.
Daca o facea, nu aveam chef sa suport asta. Azi, el depindea de mine, si
nu invers.
Stiam ca nu il pot da afara de tot caci nu ma puteam pune cu vampirul cu
nume necunoscut care il ajuta sa ma controleze.
Atat timp cat eram langa alti varcolaci inafara de Jake, nu avea tupeul
necesar sa ma controleze total.
Cred ca era din cauza mirosului lor... Jake mirosea pentru mine normal,
caci il iubeam. Insa ceilalti miroseau ca niste varcolaci pentru un vampir.
Asa ca nici Aro nu putea sa se stapaneasca sa isi calce peste asa zisa
natura, cum puteam eu.
Imi dadusem seama ca intrasem in Forks cu peste 290 la ora, cu masina
de "inainte" a mamei.
Ooops... mi-am zis.
-Iubire, mi-a venit sa il strig pe Jake, am ajuns in Forks , ar trebui sa te
trezesti nu prea ma descurc aici.
Cand ma auzise se luminase la fata, se parea ca atunci cand Aro era in
locul meu , desi nu il lasam sa il raneasca cu un cuvant pe Jake, ma
comportam destul de rece. Suferea din cauza asta si sufeream si eu
pentru el. Dar merita asta. Pentru el , merita sa suport orice. Orice chin de-
a lui Jane. Orice infern de-a lui Alec.
- M-am trezit! imi sopti la ureche, sarutandu-mi gatul.
Nu era ceva interzis pentru noi sau pentru o Renesmee fara griji.
Dar eu numai eram eu decat daca ma concentram. Si el ma facea mereu
sa simt opusul concentrarii, asa ca m-am retras incet cu o scuza " conduc
"
- Bine, spuse el, nu parea jicnit, asta era bine, dar putea sa se prefaca.
Trecu repede pe scaunul din dreapta soferului, si imi dicta drumul spre LA
PUSH.
Imi povestise atatatea despre locul asta, incat parea familiar.
Am coborat din masina, mergand spre vechea casa a lui Billy.
Se vedea fericirea pe Jake. Ma molipsisem si eu umpic.
Mergeam incet , simtind briza marii. O respiram odata cu mirosul puternic
de varcolac.
Era ciudat ca azi nu ma deranja deloc, era poate din cauza ca ma ajuta sa
scap de Aro?
Dar asta era adevarul... scapam de Aro, dar nu si de controlul lui. Stiam
ca era aproape de mine acesta asa ca preferam sa fiu cuminte, pana il voi
putea distruge de tot.

Cu totii fusesera foarte primitori. Billy era foarte fericit vazandu-ne


impreuna. Sam si Emily ne asteptau cu un ospat pe cinste.
Nu stiau daca eu mananc si mancare umana, lucru pe care il faceam
cand aveam pofta. Emily gatea excelent. Chiar si cu cicatricile
acelea, arata extraordinar in nou rol de mamica. Ingerasul ei , Allan de 2
anisori, chiar era un ingeras. Parul ondulat , micut, negru cadea incet pe
buzele pline.
Ochisorii lui mari erau inchisi, lasandu-si genele intoarse sa se odihneasca
pe obrajorii trandafirii.
Ma imprietenisem cu Emily. Era suflteista, un suflet bun, deloc egoista, cu
simtul umorului cat sa supravietuiasca cu o haita de "catelusi" plini de
bancuri.
Seth era foarte fericit ca am venit in sfarsit, mai bine zis ca Jake a venit in
sfarsit.
Aproape uitam de povara ce ma apasa din nou, si mult mai tare.
Quil si Claire, ce implinise 12 ani, se intelegeau perfect. Ca doi frati si
buni prieteni. Imi aduceau aminte de niste vremuri,cand aveam tot binele
in fata, cand puteam zambi fara sa ma prefac, imi amintea de iubitul meu
Jake, care atunci era fericit si nu suparat ca acum. Probabil vedea si el ca
nu eram in apele mele.
Se parea ca Paul si sora lui Jake erau plecati in luna de miere ce se repeta
foarte des in ultimul timp.Ce as fi vrut si eu o viata asa!
Baietii, povesteau ce au mai facut, isi explicau unele lucruri, in timp ce eu
si Emily radeam de avantajele de a fi
impreuna cu un varcolac.
Ma simteam asa de bine cu ea. Stia sa imi deschida carapacea care se
stransese in jurul meu intr-un scurt timp.
Aro prinsese de seama si ma atentiona , dar eu , raspunzandu-i politicos
cu un " Taci javra, tu ai nevoie de mine , nu eu de tine! " l-am facut sa ma
lase in pace ,sa ma bucur de scurta mea normalitate care devenise
arolmaliate.
Vedeam ca Emily are sa imi spuna ceva, asa ca am decis sa ii arat in
stilul meu, ce vad.
- Nessie, pot sa iti zic asa ,nu?
- Desigur, Em, ii zambesc eu.
- Vrei sa mergem pana acasa la mine ? Cred ca lui Allan ii este foame.
- Normal.
Baietii ne urara drum bun , chiar daca nu era prea mare drumul. Puteam
merge spre casa ei doar urmand mirosul puternic de varcolac de acolo.
- Stii Nessie, trebuie sa iti multumesc.
- In legatura cu ce? spun uimita.
Chiar nu imi dadeam seama ce putea sa imi multumeasca.
- Pentru ca existi... pentru ca l-ai facut fericit pe Jake in felul asta.
- E cam trist acum, sincer.
- Da stiu, zice razand.
Nu glumeam, numai eu stiam de ce era asa. Oh, viata asta...
- Si mai am sa imi cer iertare.
- Emily, pentru ce sa iti ceri iertare? ma uit mai atenta la ea, avea parul
negru, negru albastrui. Em?
- Stii... acum sapte ani, cand te-ai nascut.... stii ca trebuia sa fie un
"razboi" foarte stupid intre varcolaci si
familia ta..
- Da, stiu.
- Apoi, s-a rezolvat totul si... au aparut voltruii..
- Da Em, imi aduc aminte.Crede-ma ca stiu cum te-ai simtit.... chiar stiam
ce simtise, si imi parea rau, nu trebuia
sa fi suferit atat. Fusese si atunci numai vina mea, la fel ca acum. Daca nu
ii voi putea opri... oh, de ce se intampla asta??
- Trebuie sa imi cer iertare caci, atunci, recunosc ca te-am urat pentru un
moment. Si acum sufar ca am facuto. Sper sa ma poti ierta vreodata.
- Nu trebuie sa te iert. Si eu ma uram pentru asta, am linistito razand. Nu
trebuie sa iti para rau de asta, nu ai de ce. Chiar este vina mea.
- Vrei sa spui a fost vina ta, nu ne mai ataca nimeni , nu? intreba ea mai
in gluma.
Cat vroiam sa iti pot da dreptate, daca Aro nu m-ar fi oprit, cat as fi
anuntat-o sa fuga de langa mine, sa ii anunte pe toti ca din vina mea
volturii vor veni din nou.
Dar , cineva isi dadu seama. Nu era Aro, era acel vampir pe care nu il
cunosteam. Ma opri imediat din dorinta de ai spune amenintandu-ma cu o
voce groasa sa nu mai fac asta.
Avea dreptate, nu acum o fac. Nu acum.
- Nessie, de ce nu imi raspunzi? Nu ne ataca nimeni asa este?intreba
deodata speriata Emily.
- Normal ca nu ! spuse altcineva in locul meu.
Eu nu puteam mintii un om asa de bun.
Se simtea vinovata pentru ca isi vroia familia in siguranta.
Am tras niste sageti in mine, in timp ce conduceam.
Daca ma intreba cineva ceva, sa vorbeasca cine vrea, mi-am spus in
gand, sperand ca mesajul sa ajunga la destinatar.
Pana la urma, eu trebuia sa fac tot greul?
Nu ma lasam impinsa in intuneric. Doar ma lasam condusa.
Incepuse o discutie de ziua mea, nu ma interesa.
Acum, aveam altceva de facut. Imi dadusem seama de ceva. Eu si Emily
aveam mai multe lucruri in comun decat imi dadeam eu seama.
Amandoua ne iubeam sufletele pereche. Amandoua am fi facut orice
pentru familia noastra.. Amandoua am fi facut lucruri pentru care nu eram
in stare.
Amandoua am uri chiar si pe cine nu ar trebui , pentru familia noastra.
Cat vroiam sa dezleg asta! Stiam ca de aici puteam scoate multe lucruri.
Dar nu aveam o minte proprie, ci una din pacate comuna.
Oh, nici macar cand nu e tata langa mine nu pot sa am intimitate! Cat
ma enerva asta.
Simteam cum picioarele ma duc spre micuta casa a lui Emily. Vedeam
cum isi aseza baietelul in patut. Cum ma cheama spre
bucatarie.
Nu puteam sa nu fac comparatia dintre mine si Emily, dintre mine si Aro.
Dar nu trebuia sa o fac acum. Acum trebuia sa imi revin la normal.
Sa ma gandesc numai la prezent, macar azi, de dragul celor dragi mie.
Chiar daca nu puteam reusi decat cu multa suferinta, trebuia sa o fac.
Pentru familia mea macar. Pentru familia noastra , am continuat in gand.
***
Auzeam pasii labelor grele ale lupilor nostri calcand pe pamantul umed,
carand in gura trunchiuri imense de copaci pentru focul de familie in stilul
original al lor.
Ma bucura cand ii vedeam cum se joaca. Jake nu era ca de obicei.. Stiam
ca s-ar fi bucurat mult mai mult la o astlfel de ocazie.
Totusi, salvarea a fost Jared, speriandu-ne de moarte cu povestile lui de
groaza.
In timp ce ne povestea cum un cuplu in luna de miere mureau tragic
mancati de varcolacii "traditionali", eu m-a apropriam cat mai tare de Jake
spunand ca imi e frig. Incercam sa par naturala, chiar daca nu imi iesea,
dar totusi, daca eu nu am simteam bine, de ce ceilalti sa nu o faca?
Eram distrasa de lectia pe care mi-o daduse Emily si imi dadusem seama
ca si Aro, ca si mine, vroia numai binele familiei sale.
Iar noi, eram asa cum spunea si el "revolutionari" impotriva legilor lui si a
familiei lui, prin urmare.
Ma gandeam acum ca ce nu as face eu pentru binele familiei mele? As
omora oameni pentru asta? Nu, a fost primul meu raspuns. Nu oameni
nevinovati.
Apoi mi-am schimbat raspunsul, vazand totul din alt unghi. Daca eu ii
consideram pe nedrept pe acei oameni periculosi, i-as fi omorat?
Da as face-o. Ca o lasa, as face-o. As face orice.
Prin urmare si eu sunt la fel ca si Aro, mult mai rea decat el. Aro nu traise
intr-o familie ca a mea, asa ca el are scuze ca nu l-a invatat nimeni,
inafara de purul instinct, ce e bine si ce e rau. EU nu aveam scuze asta. Eu
nu aveam nevoie de scuza asta.
Mi-am dat seama ca eram in poalele lui Jacob , care radea de Jared ce se
transformase pentru o vizioanare mai buna a fimului de groaza.
Ar fi trebuit sa rad si eu, dar nu puteam.
Singura scuza pe care am avuto a fost ca ma durea capul foarte tare.
Lucru care era de asemenea , foarte adevarat. Simteam cum ceva imi iese
din cap si mi-l sparge, apoi intra si repara ce a spart pentru a putea repeta
la nesfarsit durerea.
- Pe mine ma doare foarte tare capul, sper ca nu va suparati ca ma
retrag. Nici nu am dormit azi-noapte , merg la ma culc.
- Iubire, vin cu tine. se ruga de mine Jake.
- Nu , stai si distreaza-te . am spus degeaba, caci odata ce vroia ceva,
asa facea.
Speram din tot sufletul ca nimeni sa nu se supere pe mine. Atat mai
aveam nevoie!
Mai ales Jake, daca el s-ar supara pe mine, nu as mai putea lupta cu
nimic, pentru el faceam asta! Si speram sa nu o fac in zadar.
Ne pregateam de culcare. Eu eram franta si se pare aca si Jake la fel.
Ieseam din baie in camasa scurta de noapte. Si Alice asta! Numai haine
scurte si sexy imi pusese, de parca mergeam in luna de miere pe o insula
pustie si calduroasa.
Cum ma vede, Jake ma intreaba daca il mai iubesc.
Ii pun mana la gura si ii spun sa nu mai intrebe prostii.
Stia, normal ca stia, raspunsul.
Oh... dar la felul cum ma port, e si normal sa intrebe asta.
Continu-i cu un sarut vorba mea spusa fara voie. Apoi continui sarutul
cu altele mult mai lungi. Probabil, daca nu as fi fost urmarita de naiba stie
cati vampiri, as fi continuat cu ele.
Inainte sa se mearga prea departe il tin strans in brate si ii spun ca imi
este somn. El imi raspunde cu un val de mangaieri, punandu-mi capul pe
perna, si strangandu-ma tare la pieptul lui imens si fierbine.
As fi stat acolo o vesnicie, daca o vesnicie ar insemna fericire, o fericire
pe care o imparteam numai eu si Jake, as fi ramas acolo.
Dar, se parea ca nu numai eu vroiam niste explicatii... si altcineva vroia.
Mi-am imaginat totul ca o guma de mestecat gri, la limita dintre niste
dinti albi si un cos de gunoi negru.
Acum, probabil , ma simteam ca si acea guma. Mai era atat de mult pana
sa fiu folosita pentru ce am fost facuta, si atat de putin pana sa fiu
aruncata la gunoi.
Pentru mine, gunoiul era infernul ce ma urmarea peste tot, ca la primul
pas gresit sa ma inghita in durerea sa nesfarsita. Iar dintii albi, era
sentimentul pe care il ai cand ai dus la capat misiunea grea pe care o ai in
viata.
Acum, ma simteam ca un vas ce isi astepta farul in noapte, farul , ca o
raza ,trimitandu-l pe drumul cel bun.
De asta aveam eu nevoie, de o raza de bunatate, de iubire, tocmai in
mijlocul noptii pline de ura si plina de rautate.
Simteam cum rautatea ma cuprinse deja, sa fiu in stare de orice, absolut
orice pentru familia mea, nu era tocmai un lucru bun.
Asta ,daca ma comparam cu Aro. Si el ar fi facut orice pentru asi atinge
scopurile. Indiferent priun ce mijloace ar fi facuto, si-ar fi dus
misiunea la sfarsit. Asta faceam si eu. Asta as fi facut si eu.
Deodata, mi-am dat seama ca eu si Aro semanam, mai mult decat era
normal.

Parca intrasem din nou intr-un cosmar.


Vedeam niste lucruri de care habar-n-aveam ca le stiam.
Vedeam sange, morti, multi morti, vampiri, varcolaci, prieteni , rude, pe
care nu le stiam , omorandu-le.
Vedeam viata scurgandu-se prin mine, vedeam cum faceam pe altii sa
sufere, cum eu ramaneam neschimbata. Vedeam cum nu aveam mila, cum
nu imi pasa de altceva decat de ceea ce am nevoie. Deja nu mai erau
amintirile mele, ci a le altcuiva.
Vedeam cum imi omoram sora, caci si ea insemna un pericol.
Vedeam cum facusem pe cineva bun sa sufere pe vecie. Cum imi
obligasem fratele sa ramana in viata caci aveam nevoie de el.
Vedeam tot. Simteam fiecare om pe care il ucisesem.
Ma vedeam facandu-mi sotia sa sufere.
Ma vedeam cum obligam pe altii sa aiba viata asta nenorocita pe care o
aveam. Fara nimic. Vedeam cum un sentiment de gelozie crestea in mine
si cum ma simteam eu, goala.
Deodata, ma vedeam spargand o oglinda si intr-un ciob cazut pe jos, imi
vad reflexia fetei mele, schimbate, numai aveam nimic uman , eram un
monstru, o statuie cu viata ce nu merita o viata.
***
Simteam briza rece, ploioasa ce cadea peste fata mea, tocmai trezita
dintr-un cosmar mult prea real.
Simteam scartaitul sezlongului pe care tocmai ma pusesem. Priveam
picaturile de ploaie ce cadeau incet, pe mine, peste munti, peste tot ce
cuprindea pamantul.
Nu vroiam sa imi aduc aminte despre cosmar. Era... mult prea real.... mult
, mult prea real.
Eram eu din nou. NU mai imi pasa de controlul care imi statea pe umeri.
Nu mai vroiam sa imi pese.
Imi dadeam seama ce insemna tot ce vazusem... nimic in lumea asta nu
poate fi oprit. Nimic obisnuit nu puteai opri.
Oare oameni de la inceputul lumii au vrut vreodata sa opreasca apusul
soarelui?? Oare au vrut sa trimita seceta vreodata altundeva?
Oare au vrut sa opreasca picaturile de ploaie sa inunde pamantul? Poate
ca au vrut, si nu au reusit.
De aceea nimeni nu mai se intreaba asta acum. Cum puteai opri ceva ce
cu siguranta avea sa se intample?!
Desigur ca oamenii si-au luat masuri de precautie pentru a intalni ploaia,
cutremurele, soarele.
Desigur ca au inceput sa invete sa prevesteasca vremea. Toate astea
pentru a tine piept ceva ce nimeni nu va intelege vreodata.
Daca oameni, au fost mult mai curajosi decat mine. Eu cu ce ma mai pot
mandri? De sa sa imi tin de mila singura?
De ce sa renunt sa lupt pentru ca am o scuza, aceea de a fi singura?
NU aveam sa fac asta. Ca si ploaia, venirea Volturilor era inevitabila.
Putea sa vina mai tarziu sau mai devreme, dar avea sa vina.
Putea fi prevazuta, sau sa fie o surpriza. Tot ar fi venit. Puteai sa iti iei
toate masurile de precautie, ei tot veneau si se luptau cu tine.
Cum poti sa opresti inevitabilul? Raspunsul tuturor celor normali ar fi , de
ce vrei sa il opresti?
Asta ma intrebam si eu. De ce sa opresc inevitabilul?
Desigur, nu il opream. Dar puteam face ceva ca cei din partea mea sa fie
egali cu cei care ataca.
Normal ca puteam face asta.
In sinea mea, stiam ca nu vroiam nicio lupta. Stiam a cui viata tocmai o
vazusem. Imi era mila de acela. Daca ar exista o sansa cat de mica pentru
ca inevitabilul sa se intampla, dar totusi, acel inevitabil sa fie rezolvat intr-
un mod amiabil.
Ce frumos ar fi atunci!!! NU as mai fi fost o criminala, nici eu nici celalalt.
As fi putut trai pana la adanci tinereti cu iubitul meu drag. Daca puteam
sa ii spun asta si lui Aro, probabil si el isi va schimba cat de cat opinia sa.
Ai fi ca zorii de zi ce cuprind si schimba neagra noapte.
Ar fi un perfect perfect.
Dar cum puteam face eu asta?
Nu trebuia sa ma las descurajata, nici gand asta! Exista o cale, mereu
exista una, iar eu cred ca sunt deja pe calea cea buna, imi spun in sinea
mea si inchid ochii , exact la momentul cand soarele trece la lupta sa isi
reia tinuturile.
Capitolul 10. Adevarul.

Simteam cum focul ma cuprinde si ma tine strans in brate.


- Jake…am murmurat… incercand sa intru mai mult in vis.
- Shhh, dormi puiule. Am simtit respiratia fierbinte pe fata mea, topindu-
mi urmele de gheata din inima.
Am inceput sa visez din nou, acelasi lucru frumos pe care il cautam de
mult.
O raza se apleca spre mine, aratandu-mi culorile splendide ale
curcubeului. De data asta, fiecare dintre ele avea o personalitate
diferita, un suflet diferit, o iubire diferita, o familie diferita. Fiecare
culoare isi forma o fata proprie, aratandu-mi portretul unor persoane
dragi.
Vroiam atat de mult sa le ating, dar ele se indepartau si mai mult la
fiecare pas. Am decis deci sa raman pe loc, macar sa le pot privii cat mai
mult.
Cand ma uitam la o culoare simteam ceva, apoi , uitandu-ma la alta,
simteam altceva, totul era prea incurcat pentru a stii ce simt cu
adevarat, pe care o plac mai mult. Mereu uitam ce ma faceau sa simt
dupa ce imi mutam privirea, de aceea ma uitam din nou si din nou.
Deodata, simteam cum culoarea rosie vine catre mine cantandu-mi si
tinandu-ma in brate atat de tare incat nu mai puteam sa respir.
Dar eu nu vroiam sa se opreasca, imi placea atingerea rosie, de foc a
acestuia. Am deschis ochii sa o pot vedea si simtii mai bine, dar il loc sa
o vad pe ea, culoarea aceea splendida, am vazut un cer albastru, cu
cateva pasari pe el.
Atingerea de foc se transforma in bratele iubitului meu, ce sforaia usor,
in timp ce amandoi mai aveam umpic si cadeam de pe sezlong.
Mi-am intors incet capul, incat sa pot sa il vad.
Avea ochii inchisi, si un zambet sters pe buze… poate visa frumos , cine
stie?
Capul ii era pus pe umarul meu. Era ca un bebelus, nu defapt, el ma
tinea in brate ca pe o bebelusa, ca si atunci cand eram mica.
Imi fusese atat de dor de el! Acum intelegeam de ce mama fusese
atat de grijulie cu mine inainte sa plecam, iar tata…nici nu voiam sa imi
aduc aminte privirea lui pe jumatate protectoare pe jumatate nervoasa.
Stiam ca vorbise ceva cu Jake, dar nici unul nu vroia sa imi spuna ce .
Apoi, Alice care impachetase atatea haine, cele mai multe lenjerii foarte
scurte si destul de…provocatoare, incat a trebuit sa opresc la o
benzinarie sa imi cumpar ceva normal.
La ce se gandisera? Da, super, in loc sa o iau spre Forks, o iau spre L.A
sa ma marit si sa petrec luna de miere intr-o camera de hotel.
Imi venea atat de tare sa rad si chiar si incerand sa ma opresc, tot am
scapat un chicot, ce aproape m-a facut sa sar de pe sezlong, caci iubitul
meu s-a speriat.

-Ce , ce s-a intamplat?


-Eu ar trebui sa te intreb asta domnule, iau eu o fata serioasa si
suparata.
- Oh… ah, da, pai, te-am gasit aici si am zis sa nu iti fie frig , asa ca….
imi facu cu ochiul.
Asa ca trebuia sa ii provoci lu tata o criza de nervi, cine stie
ce il apuca si venea sa ne verifice? Mi l-am imaginat eu pe tata
venind cu Guardianul lui, calcand acceleratia catre Forks, pentru a
vedea daca suntem cuminti, apoi i-am aratat si lui Jake exact asta.
- Cine poate stii? Intreaba cu un suras excelent, imi venea pur si
simplu sa i-l sterg cu un mic pupic… nu ca s-ar supara m-am gandit si
mi-am ridicat capul sa gust din fructul interzis.
Ce dragut, ador scenele romantice. Sunt atat de rare… nu
crezi? Foarte dragut, dar crede-ma ca un varcolac nu e bun
pentru o astfel de scena.
???
Mi se pare sau chiar il aud pe Aro?
Un marait imi scapa printre dinti, exact inainte sa il sarut pe Jake.
Cum dracu avea tupeu asta? Nemernicu’. Javra. Idiot.
- Iubito, ce este? Spune! Am gresit cu ceva? Imi pare rau, nu vreau sa te
superi.
- Nu e nimic Jake,aa… mi-am adus aminte ceva, trebuie sa ma plimb.
Ii vedeam fata trista, apasatoare in memoria mea, nu gresise cu
nimic. Eu am gresit, nu puteam sa imi controlez furia asa ca am
marait si l-am respins mintind. Mereu isi dadea seama cand mint, si
acum, sunt sigura ca si-a dat seama ca am mintit.
Intr-un fel chiar imi adusesem aminte de ceva, de o ura imensa pe
care o inchisesem si care acum rupse gratiile si iesise doar la auzul
persoanei care imi inspira si mila si ura deopotriva.
Nu cunosteam padurile astea, auzeam scheunatul lui Jake, probabil
se transformase…
Daca ma rataceam sau daca dadeam de un vampir sau varcolac
care nu ma cunoastea norocul meu, voi iesi din lumea asta. Nu ma
mai suport. Cum pot fi asa rea? Ma tot invinovateam, stiam ca
gresisem.
Dar fac asta pentru el!
Parca deja am uitat ce am decis acum cateva ore.
Nu trebuie sa fiu lasa sau sa acuz pe cineva de ceva!
Aro? Vreau sa vorbim. Nu iti face griji. Te las sa vi, sa veniti
la ziua mea… adica, ok. Trebuie sa veniti, acum sau mai tarziu
nu conteaza. Se va intampla candva, e mai bine acum.
Gandestete doar ca puteti muri, daca nu toti, majoritatea, ai
putea suporta asta? L-am intrebat asezandu-ma pe spate, simtind
stropii de ploaie picurand din frunzele copacilor.
Nici nu stii cate am suportat. Asta ar fi nimic. Dar tu ai
suporta? Spune? Ma intreaba cu un ton inalt.
Nu as suporta. Iti spun sincer asta…
Vezi diferenta dintre noi Renesmee? Intr-adevar semanam…
dar nu indeajuns, vezi , daca nu te-ai fi hotarat sa te predai
te-as fi putut considera ruda cu mine.
Vorbise de parca tocmai spusesem ca ii dau viata mea.
Cred ca batranul asta visa, eu sa ma predau?? Nici gand.
Aro, mi se pare mie sau tu confunzi sclavii tai cu mine? Nu
ma predau! Capul ce se pleaca nu se taie, dar umilinta il
doboara! ! Viata si sclavia nu pot sta impreuna. Nu are cum
sa fim in pace cu voi atat timp cat nu suntem egali. Aro! Eu
nu vreau sa fiu sclava ta! Nu vreau sa imi leg familia la o
eternitate in care sa isi doreasca sa moara.
Mi-am adus aminte visul. Am subliniat secventele dureroase astfel
incat el sa le simta. Cum putea sa creada asta?
Nu seman cu tine Aro, stiu, am aflat asta. Intr-adevar, avem
cateva puncte in comun, dar pe langa tine, eu am o inima. Eu
am un suflet. Eu traiesc. Eu sunt plina de dragoste. Tu ce ai?
Poti sa ne omori. Fa-o! Dar te asigur ca asta nu va umple
golul din tine. Nu as fi vrut sa spun asa, stiam ca l-am lovit sub
centura, i-am dat o lovitura doar prin vorbe. Nu eram o lasa, dar o
merita.
Ma surprinzi Renesmee, intr-adevar, nu mai am un suflet, ca
si parintii tai de asemenea, sunt de acord cu taticul tau, nu
avem suflet sau inima. De aceea nici nu ma mai doare ce imi
arati. Am avut momente in care m-au atins aceste ganduri,
dar te asigur ca nu mi-ai facut nimic, nu sufar. Nu mai pot
suferi pentru ce a fost. Am trait destul in trecut, e timpul
pentru viitor, si cum viitorul meu nu prea e vizibil pentru
nimeni acum, hm…. Cred ca ma voi ocupa de viitorul vostru.
Ce discurs. Erau atatea neintelegeri. tata nu mai credea de mult ca
vampirii nu au suflet sau inima. Cum putea cineva ca tata sa nu aiba
un suflet? Sa fim seriosi, prin cate a trecut, doar pentru mine si
pentru mama. Si-a invins pofta de sange, a trecut peste orice numai
ca sa o tina pe mama in viata.
Numai gandindu-ma la modul in care m-am nascut si imi apareau
dovezi ce ma aprobau.
Nu te pot contrazice Aro, tu nu ai un suflet sau o inima, am
incercat sa iti spun ca poti avea o a doua sansa incercand sa
te caiesti. Stii ca stiu adevarut, stii ca te-am vazut ucigandu-
ti sora, doar pentru ca Marcus o iubea mai presus de orice si
tu nu aveai nevoie de un indragostit, ci de un supus. Ce s-ar
intampla daca mi-as da drumul la gura exact in momentul in
care il intalnesc pe Marcus? Iti dai seama ce scandal ar iesi
cand voi spune prin cate inselaciuni l-ai adus pe Caius
aproape de tine? Pe Jane? Pe Alec? Cum le-ai omorat mama
rupandu-I de o viata normala?
TACI!! TACI TACI TACI! SPUI NUMAI MINCIUNI! NUMAI SI
NUMAI MINCIUNI! Tipa aproape sa ma surzeasca, in acelasi timp in
care o mie de cutite imi intrara in minte. Imi aduceau aminte de tot
ce ma durea, de absolut tot ce ma durea.
Nu mai imi aduceam aminte de nimic, decat de faptul ca urlam si
injuram in acelasi timp, chemandu-l pe Jake sa ma salveze. Eram in
mijlocul padurii, nu existau sanse sa ma auda cineva.
Simteam cum tipetele devin din ce in ce mai mute, odata ce durerea
se dublase.
II vedeam fata lui Jane, infuriandu-se si rasucindu-si furia in mine,
incercam sa o intreb de ce, spuneam adevarul, Aro ii facuse mult rau.
Deodata fata ei angelica se calma pentru scurt timp insa ceva se
schimba si isi dadu seama ca zic adevarul. Parca auzeam o soapta,
“mama?” insa in acelasi timp nu mai am vazut sau auzit nimic,
simteam doar cum cad in niste prapastii cu mii de sabii pe margine,
care apropriau de mine si imi rupeau pielea, trecand de coaste,
ajungandu-mi la inima exact in momentul in care am cazut intr-o
mlastina rosie, mare, umpluta cu sange urat mirositor, dar foarte
cunoscut.
*** *** ***
Parca tocmai ma retrezisem de dimineata, simteam din nou mainile
fierbinti in jurul meu.
- Iubito? Esti bine? Ness? Ness, imi pare rau. Scumpo, trezestete, te
rog! Imi cerea o voce chinuita.
Vroiam sa ii zic ca sunt bine, dar eram amortita, imi simteam inima
grea, parca tocmai explodase si se regrupa stramb.
- Au, am reusit sa spun.
- Stiu , te doare, stiu pui. Imediat vine Carlisle si Edward, si Bella….
- Ce am patit? Unde sunt? Am tras aer incet in plamani, deschizand ochii
si vazandu-mi salvarea. Vazandu-mi ingerul cu ochii aceia care ma
duceau mereu spre alt taram.
- Sh… odihneste-te, te-am gasit in padure,urland. Esti bine,in casa lui
Billy. Chiar asa de suparata ai fost pe mine? Ma intreba, parca neputand
sa astepte raspunsul.
- NU am fost niciodata suparata pe tine, de ce as fi? Am reinceput sa imi
recapat vocea. Ma simt deja mai bine, cred ca e din cauza ca stai langa
mine. Am inchis ochii, lumina obosindu-ma si dandu-mi dureri mari de
cap.
- Eu stiu…. Dormi printesa, haita a mers sa iti primeasca familia, vor fi
aici in curand, pui scump.
- Familia? Am spus nervos, ma rog, aproape nervos caci nu puteam
spune mai mult de o soapta. I-ai..anuntat? Jake?!
- Sh…nu te enerva, trebuia sa o fac. M-ai speriat, a trecut o zi decand nu
ai vorbit, ai dormit o zi, mai mult de 24 de ore. Te-as fi dus la spital daca
nu ai fi pe jumatate vampir, si inca de mult. Daca nu ar fi fost Carlisle
sa imi dea indicatii probabil as fi inebunit sa te vad asa… pierduta.
- Te iubesc Jake.
Trase aer incet. Aveam capul in poala lui, iar el ma mangaia incet pe
par, isi coborase fata sarutandu-ma incet pe frunte.
- Dormi acum…
Asta am facut, l-am ascultat.
Adica, daca a vedea ce e cu tine cautand intrusii si multe explicatii
inseamna a dormi, asta am facut.
Jane… ce se intamplase cu ea ? Sau faptul ca o vazusem era doar o
halucinatie a durerii? Nu, o auzisem. O auzisem, aceasi voce ca atunci, in
poiana.
Unde dracu era Aro sa imi dea o explicatie? De ce Prostia Sa nu venea
odata. Cat de proasta am fost…. Sa cred ca o persoana – acest drept, de a
fi persoana, ar fi trebuit sa I se ia la nastere- ca el s-ar putea schimba, ma
uram pentru faptul ca imi fusese mila de el. Si-o facuse cu mana lui, de ce
trebuia sa fiu eu Maica Stareta ca sa fiu obligata sa ii schimb atitudinea?
Am incercat sa tip la el, sa ma auda. El sau celalalt vampir. Dar nu ii mai
simteam. Deloc. Ciudat… o fi vreo pacaleala de-a lui?
Nu avea cum, nu ii mai simteam.
Dar, incercarea moarte nu are.
- Jake, am ceva sa iti spun, Jake, vin!
- Cine vine? Intreba foarte speriat.
Stiam ca de aici numai puteam zice nimic, dar spre surprinderea mea,
nimeni nu ma opri.
Capitolul 11. Paradisul promisiunilor.

Prea multa agitatie...am gandit. Mult prea multa... Era ciudat, timp de
cateva saptamani, in care eu stiam de Aro, de Volturi, in care eu eram
chinuita, nimeni nu facea nimic , nimeni nu e antrena pentru lupta, nimeni
nu isi exersa talentul, nimeni nu facea planuri pentru „ce va fi”. Nimeni.
Acum, totul o luase razna.
Ramasesem in zona Washington, Forks chiar daca mama nu vroia sa
ucida alti oameni nevionovati, tata o convinsese ca aici sau in New
Hampshire, era acelasi lucru.
Alice, era cu ochii pe Volturii, stiam ca inainte ea nu ii putea vedea din
nu stiu ce motiv, ei nu avusesera viitor. Acum insa, ii vedea mai bine ca
niciodata.
Deci, stiam ca nu erau implicati in planurile lor: varcolaci, Copii ai Lunii,
sau chiar si jumate lupi- jumate oameni, ca Jake al meu.
Apoi , mama, toata ziua isi exersa scutul astfel incat sa cuprinda cat mai
multi vampiri/varcolaci/ sau corcituri ca mine, Nahuel si surorile sale.
Un zambet mi se arata pe fata, chiar daca era unul ironic, era o
premiera.
Volturii nu atacasera inca, desi trecuse ziua mea, azi fiind in 1 octombrie.
Adica, cam o luna de cand nu l-am mai simtit pe Aro sau pe Jane. Mi-am
adus aminte fata ei enervata si in acelasi timp enervanta, atunci cand ma
atacase, mintal cei drept, cu tot ce putea da. Probabil si-a descarcat toti
nervii pe care ii avea asupra mamei pe mine. Am gandit eu , din nou
ironic.
Dar, nu puteam fi suparata pe ea. Se parea ca adevarul pe care i l-am
spus lui Aro, a fost auzit si de gemeni si de necunoscutul vampir.
Imi era atat de mila de ea... daca chiar era adevarat ce spusesem, iar eu
eram 100% sigura de asta, stiam ce simtise. Aro ii luase si ei tot. Sau
poate, nu ma crezuse. Sau poate fusese doar o halucinatie de-a mea.
Nici nu am observat cum canapeaua pe care stateam se misca brusc, din
cauza unui vampir care vroia sa ma relinisteasca.
Probabil Jasper, probabil mama. Nu imi pasa.
Aveam altele pe cap...
- Nici unul nici altul, sopti tata.
Mi-am intors capul si vrand sa il gonesc, m-am apropiat de el
strangandu-l in brate. Inima mi-o luase inainte.
- Te iubesc fetita mea, imi spuse cu vocea lui care mereu ma linistea.
Aveam nevoie de protectia lui. Aveam nevoie sa ma simt ocrotita,
aveam nevoie sa... sa pot respira din nou linistita.
-Te inteleg pui mic. De aceea am zis , daca vrei desigur, sa facem o
plimbare in nord, numai noi doi. M-am ocupat deja de tot, in caz ca vrei.
Pot oare sa imi refuz taticul? Cand mergem?
- Cand vrei tu. Aaa... mai luam si pe altcineva? Mai intreba cu un
subinteles ascuns foarte bine.. stia ca numai eu imi voi da seama dintre
toate urechile bine ascutie din preajma
- Hm... nu. Mergem singuri. Vroiam asta, chiar aveam nevoie de un
moment respiro.
- Merg sa pregatesc masina.
- Acum? L-am intrebat, desi nu avea niciun rost itnrebare mea. Acum
chiar era momentul cel mai bun.
***
Desi de obicei nu imi placea sa stau prin preajma tatei cand ma gandeam
la ceva important, acum chiar vroiam asta.
Mama intelesese, desi cu lacrimi in ochi – la modul figurat- ne lasa sa
mergem unde nici eu macar nu stiam locatia. Jake, era chiar fericit ca ma
voi simtii in sfarsit bine.
Chiar daca imi spusese de sute de ori ca ii va fi dor de mine, chiar daca
stateam doar un weekend, caci deh, timpul nu ne permitea.
Si mie imi va fi dor de el. Mult, dar, luna care trecuse fusese putin mai
relaxanta pentru mine, chiar daca fusese o agitatie extrema. Imi
aminteam cum le-am povestit alor mei despre tot. Alesesem calea cea mai
rapida, si anume cea naturala, prin care eu comunicam. Nu vroiam sa
spun prin cuvinte ce simtisem, imi fusese si asa greu , sa ii arat mamei, sa
vad inca o data prin tot ce trecusem. Decat odata aratasem, caci tata,
povestii tuturor mai departe ,scapandu-ma de pedeapsa.
Atunci, fusese usor. Ce a urmat era mult mai greu.
Strangerea prietenilor chiar fusese grea.
Apoi, toate planurile, si asta fusese greu.
Apoi, tot viitorul. Da.. chiar daca tot greul cazuse pe tusa Alice, stiam ce
simte.... chiar mai mult decat simtea Jasper, caci si eu trecusem prin asta.
Sa vrei sa vezi viitorul si in acelasi timp sa il si impiedici, nu e treaba de
orice medium.
Tata zambi, in timp ce calca din ce in ce mai tare acceleratia. Iesisem de
mult din S.U.A. eram prin nordul Canadei.
-Si unde mergem? Il intreb in timp ce i-am luat palma in mana. Cat
puteam sa il iubesc pe tata!
Stiam ca daca nu am fi amanat scoala inca un an, eu si tata am fi fost
considerati iubiti de catre majoritatea gurilor sparte din scoala. Pur si
simplu eram foarte apropiati. Ne intelegeam de minune cand vroiam.
Dar normal ca iubirea pentru el nu se compara cu iubirea pentru Jake,
caci na, pe el il iubeam ca pe tata, ca pe prietenul meu cel mai bun, ca pe
salvatorul general din familie, ca pe.. ei bine, sa nu continui capitolul cu
laude la adresa lui.
- Pai.. m-am gandit sa fie o surpriza.
Supeeeer, deci o surpriza pentru amandoi. Cu alte cuvine nici tu nu stii
unde.
-Ba stiu. Doar ca nu m-am hotarat. Se incrunta el glumet, dart vizibil
jenat.
- Ok, te las pe tine. Dar sa fie undeva unde sa nu ne gaseasca nici ursii
polari. Am inceput eu sa rad si cu asta am terminat conversatia.
Am incercat sa adorm , intinzandu-ma pe bancheta din spate. Nu
puteam, stiam bine asta.
Toate amintirile imi treceau prin fata.
Hm... va fi o adevarata vacanta, mi-am zis cand mi-am dat seama ca nu
va mai fi niciun vampir pe nume Eleazar nu ma va mai gauri in cap cu
talentul meu atat de unic.
Ah.. da , talentul meu. Da... nici el nu isi dadea seama prea bine ce este.
Se parea ca intr-adevar, nu aveam o putere noua. Era aceasi putere ca
inainte. Numai ca era mai mare.... daca inainte eh bine, puteam intoarce
puterea din ADN-ul meu. Acum, o faceam si pe altii, doar atingandu-i . Era
foarte greu, totusi, era mai usor cu puterile pe care le intalneam zilnic.
De exemplu, cu unchiul Jazz a fost cel mai usor. L-am atins, si am vazut
pur si simplu lumea in alta culoare. Exact ca in visul cu razele de soare
transformate in curcubeu. Acum, toti aveau un fel de curcubeu propriu, de
data asta mov. Am apasat culoarea cu privirea. La inceput, nu am
observatca eram concentrata pe Rosalie, dar cand movul a devenit atat de
strans pe forma corpului ei, s-a incruntat brusc si a marait. Nici nu si-a dat
seama ce s-a intamplat. Era pur si simplu nervoasa de-a binelea, insa in
acelasi timp, se vedea ca isi dorea ceva.
-Incredibil, sopti mirat tata.
NU intelegeam ce facusem. Nu as fi vrut niciodata sa o enervez.
-Nu fac eu asta, isi intoarse Jasper privirea catre mine.
Cam asta a fost.. Rose isi reveni imediat ce eu nu o mai stransesem cu
vopsea mov, cum aveam sa spun mai tarziu asa ziselor puteri.
In scurt timp dupa lungi antrenamente si lungi dureri de cap, reusise sa
vad aproape toate puterile din preajma. Le simteam ca o bila colorata
deasupra vampirului, gata sa se sparga si sa imprastie pe toata lumea cu
culoarea din ea, odata ce o atingeam.
In sfarsit.. vacanta, am gandit din nou, trezindu-ma din amintiri.
Schimbasem masina pe un vaporas perfect pentru spart gheata. L-am
intrebat pe tata de ce nu mergeam pe jos.
- Nu vreau sa te obosesti degeaba. Apropo... am gasit locatia ideala.
Gheata si foc. Doi in unu, perfect,nu?
- Nu cred ca am auzit de statiunea asta tata...
- A, pai, nu este numele asta. Doar ce ar defini locatia.
- ???
Scoase un mic chicot, ce ma enerva de-a dreptul.
- Apropo, tati, cat mai avem din vacanta?
- Aproximativ, 36 de ore si vreo 21 de minute...cred.
L-am lasat in pace cu socotelile „aproximative”.
Mi-am intors privirea spre capatul Insulei Baflin.
*** *** ***

- Pe unde anume o luam si unde ajungem?


- Ai auzit vreodata de capatul lumii? Acolo mergem noi.
L-am privit sceptica, capatul lumii? Mai avea putin si imi spunea ca
acolo sunt balauri gata sa iasa oricand din culcus si zane albe de cristal
gata sa se lupte cu ei.
- Chiar exista. Vei vedea.
Hm... sa zicem ca am incredere.
M-am uitat atenta. Intr-un fel chiar avea dreptate, in departare, tinuturile
„verzi” ale Groenlandei se vedeau sclipitoare si neatinse. In celalalt colt ,
Insula Elizabeth ne facea primirea cu stanci parca sculptate din diamante
gri-verzui atragandu-te acolo prin frumusetea lor.
Brr.... mi se facuse frig, ne aflam doar la 750 km de polul Nord. Aveam
noroc, nu cred ca erau mai mult de 8 grade C.
-Tata, pe unde o luam? Nu mai mergem mult cu barca asta?
- Imediat. Imediat, inca umpic.
Trecand de golful Bafin, dupa geografia mea trebuia sa fim aproape de
insula..
- Ellesmere. Bravo Nessie, stii ceva geografie nu gluma.
- Acolo mergem?
- Dap. Acolo. Am fost acolo acum vreo 40 si ceva de ani, si stiu o pestera
grozava. Sunt aici niste animale, cum nu vei mai gusta prin alte parti.
Am ras de entuziasmul lui. Avea dreptate, mirosul uman nu se simtea
deloc. Erau cateva statii de cercetare la marginea insulei, insa acolo unde
mergeam noi, nu cred ca pasise vreodata omul.
Am coborat incet din barca, incercand sa nu alunec pe gheata veche de
sute de ani, luandu-mi tatal de mana.
Marea era atat de inghetata incat a trebuit sa oprim la cateva sute de
metri distanta de golf si insula.
- Mai bine te tin in brate, nu as vrea sa cazi. Nu crezi ca m-ar manca
Bella de viu daca ar pati fetita ei mica ceva? Izbucni el in ras alaturi de
mine, subliniand inca o data fetita mica, cu sarcasmul sau irezistibil.
- Asa este, in cel mai bun caz te va da afara din casa. Dar nu iti face
griji, vine ea dupa tine, cum sa reziste atata timp fara Edward al ei? Am
inceput si eu cu ironia... adoram faptul ca puteam glumi cu tata despre
orice.
- Ai dreptate, nici eu nu as putea sta prea mult, iti dai seama,nu?
- Da... dar hai sa nu mai vorbim despre dor ca ma gasesc singura in
mijlocul desertului de zahar!
M-am suit in carca lui , intr-adevar era prea greu pentru mine sa ma
obosesc incercand sa fac imposibilul. De ce sa fiu incapatanata si sa nu
fiu si comoda?
- Daca iti este prea frig sa imi spui, da Ness?
- Da tata... l-am aprobat, desi stia ca sunt imuna la frig si la cald, mai bine
ca un vampir chiar.
Departe de agitatia lumii, Insula Ellesmere era atat de izolata, intr-un
tinut atat de ostil incat parea purificata de dealurile albe, cu urme de lava
pe ele. Aerul era atat de curat acolo incat intregul peisaj – vasta intindere
de gheata, munti golasi si ghetari impunatori- se contura clar in mici
detalii impuse de norii ce cadeau spre noi, prea grei si prea obositi dupa o
lunga calatorie, oferind impresia ca totul este atat de aproape insa in
acealasi timp, prea departe pentru a putea fi urmarit.
Dupa cum arata, ca marime ar fi trebuit sa fie de doua ori mai mare
decat Islanda.
Plimbandu-ne incet, astfel incat puteam observa unde soarele se
intalneste cu zapada, topind glazura muntilor.
Frisca stancilor era insa amestecata cu ciocolata neagra-cenusie pe
fondul orbitor al albului din jur. Unii munti aveau o silueta rotunjita,
nivelata de gheata franjurata de fiordri sapate in ele.
In ciuda frigului, insula nu era plina de zapada , doar un strat subtire
acoperea desertul de gheata.
Trecuram de fiordul Grise, singura asezare, care era situata in sud,
numarand mai putin de o suta de eschimosi.
Dupa ce eram indeajuns de departe de sat, tata incepu sa zboare spre
locul care imi povestise.
Vedeam in graba flori salbatice ofilite din lipsa copacilor.
Aproape de o pasune alba, neatinsa decat de urme mici mici de animale,
care aveau sa se acopere in curand, tata opri, intrebandu-ma daca as vrea
sa vanam.
- Normal, ce avem in meniu? I-am soptit, desi stiam ca nu era nimeni
care sa ma auda, nu vroiam sa stric puritatea acelor tinuturi
impaienjenite de cateva paraiase .
- Hm... avem mii de iepuri polari, special comandati de catre
restaurantul Sange a la Vegetarian, boi moscati, din nou foarte foarte
multi, avem deasemenea o groaza de vulpite polare, si mai avem un
desert daca ati dori....
Vazandu-ma ca stramb din nas la auzul numelor prea inocente ale
animalelor, continua :
- ... Lupi ceva mai mari....
- Tata?! Doar nu ma pui sa mananc lupi, si asa imi e dor de Jake!
- Pai da, si asa il tii cu tine, prin sangele lupilor alora...
Nu l-am lasat sa continue.
- Ma voi multumii cu iepuri si cu vulpi.
- Mai sunt si ursi polari. Zambi el vazand ca ma suparasem, avea o fata
de parca tocmai si-a adus aminte ceva care il facea sa rada.
- Atunci, pe ei! I-am facut cu ochiul si ne-am luat la intrecere. Ce e drept,
chiar daca el se misca mai tare decat orice alt vampir, eu il mostenisem
pe el aici, si desi eram pe jumatate vampit pe jumatate om, am reusit
sa il prind intr-un sfarsit.
Aproape uitasem amandoi de vanatoare, caci ne luasem cu joaca.
In zori, dupa multi iepuri ,vulpi si boi mascati si dupa ce eu prinsesem
inaintea tatei un urs polar, ne asezaram in pestera despre care imi
vorbise el.
Facu un foc sa ma incazlesc. Era asa de bine! Tata mereu ma intelegea.

-Ness, putem sa vorbim ceva? Spuse tata luand o fata dintr-o data
foarte serioasa.

12.. Promisiuni

Ma sperie privirea sa, era serioasa, plina de durere dar si de intelegere.


- Da tata, spune... nu vroiam sa spun cu vocea aceea sparta, dar am
facuto, se parea ca vazuse ca ma speriasem.

- Nessie.... ai crescut, acum intelegi si tu anumite lucruri, nu vroiam sa


ajungem la discutia asta, dar e inevitabil. Stii, si data trecuta cat ne-au
atacat Volturii, ar fi trebuit sa discutam despre asta. Dar nici eu nici mama
ta nu am putut sa iti spunem, erai prea mica in ochii nostrii. Acum, ai
crescut si , chiar daca intelegeai si atunci, chiar mai bine ca noi...

- La ce te referi tata? Spune-mi direct, fara ocolisuri. I-am soptit, chiar


daca stiam ce imi va spune.

- Deci, chiar daca noi am castiga, e posibil ca vreunul sau mai multi
dintre noi sa pateasca ceva. Chiar daca toti Volturii vor fi cazuti, noi tot
am avea pierderi.

- Stiu asta.. e inevitabil.

- Daca, daca...se opri deodata, se vedea ca avea nevoie de putin ajutor,


suferea ca imi spune asta, suferea ca va fi asa.

Daca, eu sau mama ta vom pati ceva... stii, nu am putea asa traim unul
fara altul.

L-am oprit inainte sa spuna ceva prea dureros pentru el dar si pentru
mine.

Te inteleg tata, stiu ca as ramane o...orfana. in acel moment, o lacrima


imi cazu din ochi, si imi tatua obrazul cu durerea ce stiam ca avea sa vina.

- Mersi, tu esti cel mai scump lucru pe care il avem noi, eu si mama ta, si
nu am vrea sa te facem sa suferi. Stim ca ai nevoie de noi, dar.... stii, am
incercat odata sa ramanem separat. Inainte ca mama ta sa fie vampir,
inainte sa mergem in Voltera, prima oara.

I-am facut semn sa continue, nu aflasem pana acum nimic de genul asta,
Jake a vrut odata sa imi spuna, dar mama il oprise.

- Atunci, au fost cele mai grele momente din viata mea, inafara de
momentul in care am crezut ca va voi pierde.
- Da tata, inteleg... nu mai aveam cuvinte sa vorbesc, stiam ce se va
intampla.

- Si inca ceva, am vrea sa , sa incerci sa te impaci cu ideea asta, stiu ca


vei suferi, si noi vom suferi ca vom lasa un ingeras ca tine pe pamant,
singura.....

Am sarit in bratele lui, durerea semana cu Jane... nu , nu semana , era


mult mai mare. As fi preferato acum pe Jane, ar fi fost un fel de atingere
de pana pe langa faptul ca simteam cum viata mea zboara si imi distruge
tot ce iubesc.
Lacrimile imi frecau pielea, formand mici lacuri pe plovarul tatalui meu.
Desi nu vroiam sa ma gandesc la asta, mi-a trecut prin minte un fel de
scena, in care eu stau si ma uit la ei cum ard de vii, in care eu urlu, in care
eu sufar, in care eu ma voi simtii asa de goala si disperata fara ei.

M-am uitat la fata tatei. Parca ar fi plans si el.

Vroiam sa il rog sa nu faca asta, nici el nici mama. Vroiam sa ma opresc


din ganduri de genu : Nu imi va fi greu si fara un parinte? Dar fara doi?

Vroiam atat de mult sa nu ma gandesc decat la prezent. Totusi , nu


reusam.

Durerea era coplesitoare si lacrimile ingreunau situatia. Totusi, am


deschis incet buzele lasand sunetul sa imi iasa din plamani :

- Promit ca , ca voi avea grija. Promit ca c...a voi ramane tare. As s-ss-
ssuferi si mai t-ttt-are daca vre-unu-l din..tre voi , ar ramne cu mine, in
timp ce celllalalt e...e ..e MORT!

Am izbucnit din nou in plans, numai la auzul cuvantului.

Cum as fi putut rezista o zi fara un cantec de-a lui tata? Cum as fi putut
rezista o singura ora sa stiu ca mama nu ma asteapta acasa, sa ma
stranga in bratele ei, sa stiu ca persoana care mi-a dat viata nu va mai fi
cu mine. Persoana care m-a iubit chiar daca am facuto sa sufere si
aproape am omorato. CUM?

- Sh.... stiu ca e dureros si stiu ca nu te va alina, insa singura nu vei


ramane, mereu va fi cineva care sa te iubeasca, esti iubita de niste
criminali deja, de niste vampiri!

- Nu, nnnuu imi paaasaaa!!! Am tipat iarasi.

- Shhh.... nu pune problema asa, nu vom muri sigur, e doar o


posibilitate, insa..

- Insa nu incerca sa ma impaci! Daca nu veti fi voi va fi altcineva! Daca


nu va fi altcineva , voi fi eu! Te-ai gandit, daca mor eu?

- Renesmee Carlie Cullen! Asa ceva nu se va intampla cat timp exist


eu !

- Dar daca voi muri eu in timp ce tu nu mai existi? Na, spune tu acum!
Spune! Daca, daca va muri Jake? Stii ca e acelasi lucru ca la voi! Daca el
pateste ceva, si eu voi pati, daca eu patesc ceva si el pateste! La asta te-
ai gandit? Am inceput eu cu acuzarile... nu avea cum sa faca asta. Era
exact acelasi lucru, aceasi durere, aceasi suferinta.
- M-am gandit la asta. Stim ca e acelasi lucru Renesmee, spuse el
strangandu-ma in brate mai strans. De aceea , voi , voi, nu veti participa
la lupta. Nici tu nici Jake. Veti pleca departe... daca pierdem, voi face tot
posibilul sa il omoram pe Demetri, ca sa nu fiti gasiti.

- ??? ce? Ati inebunit ,asa e? Inseamna ca nici voi nu participati la lupta.
Eu nu vreau o viata fara voi. Intelegi? Daca eu nu lupt, nici voi nu o faceti!

Dupa cate am facut ca sa aflu atatea despre ce fac Volturii, cum poti zice
sa nu ma razbun pe ei? Tata, nici nu stii prin cate am trecut! Zile fara sa
pot gandi, sa ma pot misca, zile in infern tata! Fara niciun sentiment, fara
nimic. Nici macar cu o durere! Apoi, cand eram constienta, mai erau orele
intregi in care ma chinuia durerea, durerea pe care si tu ai simtito! Durerea
facuta de Jane , tata. Numai ca tu ai simtito cateva secunde. Eu mii de ore
intregi! Nu intelegi ura pe care o am asupra lui Aro! Nu intelegi. Nu ai
dreptul sa ma scoti din lupta. Nu il ai ,am spus tare si raspicat, cu ultimele
puteri.

Spusesem tot. Chiar daca nu as fi vrut niciodata sa o spun, o facusem. Se


vede in ochii lui suferinta reflectata in mine. Imi parea rau ca il
supusesem la asta. Nu ar fi trebuit.

Acum, cu siguranta va lupta pana va muri. Acum, eram sigura de asta. Ii


ura mai mult decat mine, se vedea prin privirea lui.

-Bine, Nessie, ai dreptate. Veti lupta, vom lupta. Ceea ce va fi , vom


vedea. Pana atunci, sa traim prezentul. Trebuie sa dormi. Incearca sa
dormi. Apoi, vom vedea si restul insulei, da printesa? Dormi acum si
incearca sa ma ierti ca am deschis subiectul,da?

- Da tata. Am reusit sa zic, dupa ce mi-am dat seama ca are dreptate, si


ca sunt franta de oboseala. Dar tu promiti sa ma lasi sa lupt? Si ca daca
pateste ceva Jake, ma lasi sa ma duc dupa el?

- Imi voi calca pe inima si te voi lasa. Eu, da. Dar mai este mama ta. Nu
stiu daca va intelege. Acum, dormi, ai nevoie. Imi spuse el si imi inchisese
ochii incet, infofolindu-ma intr-un sac de dormit, si strangandu-ma tare in
brate.

*** *** ***

Dormisem aproape foarte bine, nesimtind frigul.

Aproape foarte bine... il auzeam pe tata oftand din cand in cand. Vroiam
sa ii intorc puterea pentru o secunda, sa pot auzi ce gandeste. Dar am
rezistat.

Am incercat sa readorm si o facusem. In perioada in care eram controlata


de Aro, dar totusi eu conduceam, nu mai avusesem cosmaruri cu Jake
mort.
Acum, ele se reintoarsera. Si continuau sa imi vorbeasca.

De fiecare data, visul era acelasi , dar totusi diferit.


Vorbele sale, cateodata erau spuse pe un ton, cateodata pe alt ton.

Vorbele sale, cateodata erau acelasi, cateodata diferite.

Vorbele sale, cateodata aveau accent normal, cateodata diferit.

Intrasem deja in cosmar.

Nu mai vroiam altul! Le stiam deja pe derost. Nu mai vroiam! Sa ma


trezeasca cineva odata!

De data asta, Jake, nu mai vorbea odata, sa se termine odata tot. Brusc, se
ridica din balta de sange si spuse „Mersi, dar, ce vi s-a intamplat?”

Raspunsul lui ma soca. Deodata, numai simteam nimic. Totul se invartea


iar tata incerca sa ma linisteasca.

Ma trezisem. Tata era cu mine.

Eram bine. Ma gandeam doar la Jake. Trebuia sa aflu ce face.

- Sh... tocmai i-am sunat. Am fost pe continent, i-am sunat , sunt bine.

- Da? Si Jake?

- Da puiule.. linisteste-te, sunt bine toti. Ti-a transmis un mesaj, te


iubeste mult si ii e dor de tine.

Wow, Jake a zis ca ma iubeste de fata cu tata, si tata nu a facut o criza. O


premiera! Extraordinar!!!

Tata izbucni in ras.

-Nu e nicio premiera, sa stii tu cate „te iubesc” am putut sa rezist sa le


aud in mintea lui Jake.

- aha... am facut eu o fata inocenta.

- Si in a ta sa stii.... veni din nou un alt val de ras

- Tata! Nu e amuzant! M-am rastit eu la el. Daca ti-as citi si eu mintea, tie
sau mamei, te asigur ca „ te iubesc” e mult mult mai repetat. Mai ales
noaptea, am inceput eu sa il tachinez scotand in acelasi timp limba.

Terminaram cum mult mult ras discutia.


Nu imi venea sa cred cate povestisem.... tata pusese problema si unei
casatorii intre mine si Jacob asta inainte sa vina Volturii. Dar, mult prea
rusinata , am zis sa ramanem intr-un impas.

Nu puteam sa ma gandesc la mine si la Jake ca sot si sotie. Nu puteam,


si nu stiam de ce. Poate ca ma voi vedea doar cand voi fi deja sotia lui.

Am mers sa ne plimbam acolo unde „ focul intalneste gheata” cum


zicea tata. Nu il intelegaeam deloc pana nu am vazut. Ma dusese in carca
caci pana acolo nu aveam cum sa urc de una singura. Era ceva ce numai
un vampir putea vedea. Nici macar varcolacii eram sigura ca nu puteau.

Acolo, in linistea completa, un marait iesi din ceea ce semana cu un


vulcan. Vulcanul, negru-visiniu, supura lasand sa iasa aburi negri din el.

Foarte rapid, dupa nici cateva secunde, acesti aburi fura repede inlocuiti
cu zgomote teribile, ce parca se luptau sa vada cine este cel mai tare, cu
un cutremurat ce putea intrece cu siguranta o haita intreaga de varcolaci
gata de transformare, si in cele din urma, focul iesind din gura
„balaurului”.

Nu stiam de ce tata vroia sa imi arate cum animalele sunt distruse de


ceva mult prea mare pentru ei, cum focul solid vine , stapanind prin senin
imprejurarile.
Nu stiam de ce trebuia sa vad cum gheata isi aduce armata nelasand
focul sa se raspandeasca, pentru a salva celalalte animale. Gheata se
transforma in apa , iar focul in piatra.

Stiam ca animalele care fusesera prinse de lava vor fi uitate de celalalte


salvate. Gheata le salva, dandu-si viata si transformandu-se in apace intra
incet incet in piatra.

Lava care tot venea era deja impiedicata sa treaca granitele impuse de
zapada.
Era ceva inevitabil. Era ceva atat de frumos dar in acelasi timp dureros si
trist. Imi aducea aminte de viata mea.
Atunci, tata hotara ca suntem gata de plecara. O zbugniram spre
vaporas, tata urcandu-ma atent. Stia ca imi dadusem seama de ce vroise
el atat de tare sa imi arate asta.

Misiune indeplinita i-am transmis si am inchis ochii asteptand sa ajung


acasa.
13. Rabdare.

Dupa ce tata imi arata cum unii trebuie sa moara pentru a trai altii, ma
deconectasem.
Cam asta imi aratase el. Cum, pentru ca sa putem trai in pace si in
liniste, fara presiunea „ cand vor veni”si fara alte amanari, cineva trebuia
sa se sacrifice pentru a intalni „focul” ce ne ameninta.
Cei ce se vor sacrifica vor fi ei, desigur, parintii mei. Nu trebuiau sa faca
asta, dar o vor facea pentru ca au in inima lor motivul „ nu e lupta lor”
aici, referindu-se sa ceilalti vampiri sau varcolaci care ne vor ajuta.
Vor face asta pentru mine in special, pentru mine si pentru viitorul meu
care il va cuprinde si pe Jake.
Cum puteau face asta? Cum puteau sa ...sa se sinucida in halul asta. Da,
sa fie primii doborati de catre Volturii, incercand sa ii omoare intai pe cei
mai puternici, era o sinucidere curata.
Mi-am adus aminte de gheata ce se topea sub roci. Asa vor face si ei, vor
fi omorati in timp ce ii vor omori pe Volturii.
Poate va intrebati de ce ne era atat de frica, da, intr-adevar nu prea
aveam de ce sa ne fie frica inainte ca Alice sa ne zica ca Volturii tocmai si-
au procurat cateva zeci de duzini cu nou-nascuti.
Asta era o noutate. Alice deabia mai putea sa se opreasca din urlat cand
i-a vazut in viitor. Rai, puternici, bine antrenati, unii cu puteri miraculoase.
Oare si cel care ma controlat era un nou nascut? Ajunsesem sa ma
intreb.
Eram prin Edmonton cand, pentru prima oara imi dadusem seama ca nu
erau sanse. Cu sau fara mine, tot vom muri. Daca il vor omori pe Demetri,
eu voi putea fi in siguranta.
As ramane in viata.
Ma rog, aproape in viata, viata nu se poate numi viata cand esti gol,
singur, plin de rani in interior, rani dintre cele mai grave. Care sa iti
deschida pieptul sa iti roada inima lasando sangerand, rupandu-ti coastele
si in acelasi timp , rana sa iti readuca aminte de tot ce ai pierdut.
- Nu vei fi singura. Il vei avea pe Jake. Spuse tata cu o voce impacata.
L-am lasat in pace cu tot cu alinarile lui.
Cum de devenise asa de impacat ca o va pierde pe mama? Ca ma va
pierde pe mine? Ca va pierde tot?
Cum de era asa de calm cand auzea maraiturile si injuraturile si ura si
durerea din mintea mea?
De ce nu mai eram in desertul de zapada, acolo unde fricul iti ingheata
durerea si o da afara?
Acum, soarele incepuse sa rasara, era dimineata. Ma uitam la soare , in
timp ce el imi topea scutul care invaluise credinta in viata, iubirea, pacea,
tot, tot ce aveam.
De ce nu am putut fi o fata normala? O fata care sa sufere numai din
simplul motiv ca nu si-a gasit pantoful potrivit, ca nu a fost invitata la dans
de catre un baiat, ca a luat nota mica la scoala?
De ce nu am putut avea o iubire normala?
O casnicie in care sa suferi decat ca nu ti-ai gasit rochia potrivita de
mireasa sau din cauza unor mici certuri?
De ce nu am fost un copil normal care sa aiba timp sa invete, sa se
maturizeze, sa creasca!
Nu , eu trebuia sa cresc in 7 ani cati altii in 27. Eu trebuia sa am o minte
care sa intreaca pe una a unui om de stiinta. Eu trebuia sa iubesc un
varcolac. Sa am o familie sugatoare de sange. Sa am o familie care trebuie
sa se lupte cu niste criminali, pana la moarte.
De ce ? Ce aveam eu mai special? De ce naibii nu m-a dat mama afara
cand avea ocazia? De ce? Vreau raspunsul! Il vreau!
- Imi pare rau Nessie, nici noi nu vroiam sa se intample asa.
Imi pare rau ca nu ai avut o viata asa cum ti-ai fi dorit. Totusi, daca ai
ramane cu Jake, ati putea avea macar putin din ceea ce ti-ai dori. Insa,
sa stii ca nu imi pare rau ca sunt tatal tau. Nici mie si nici Bellei. Te
iubim. Mult mai mult decat ai crede vreodata. Insa imi pare rau ca nu
am putut fi niste parinti normali, umani. Tu ai fi meritat o viata plina de
realizari si iubire, insa o viata umana. Imi pare rau ca nu ti-am putut
oferi asta. Imi spuse cu o voce terminata.
Cum am putut gandi asta? Ce fel de criminala sunt? Cum imi pot rani tatal
asa? Eu nu vroiam o alta viata! Eu nu vroiam o viata umana. Eu ii vroiam
numai si numai pe ei. Ce ar insemna viata mea fara ei?
Nimeni nu a mai spus niciun cuvant in drumul spre casa.
Era seara cand ajunsesem. Tata parea sa fi uitat tot. Speram sa fie asa. Nu
eu spusesem cuvintele alea fara noima, nu eu, ci partea egoista din mine.
Pana la urma, aveam bucati umane.
L-am luat pe tata in brate.
Inca tinandu-l cu o mana si el pe mine, ne daduram plovarele mult prea
groase jos, si ne-am grabit spre casa.
Mama si Jake ne asteptau. Erau nerabdatori. Amandoi alergasera spre noi
cand ne auzira.
- Mama! Jake!
***

- Iubito, mai mananci sandvisul ala? Ma intreba Jacob.


- Nop. Poti sa il papi tu . i-am zis si l-am sarutat.
- Bleah, sunt la masa! Spuse Seth si facu o strambatura
- Atunci mananca si taci! Raspunse Jake si arunca cu o furculita inspre el.
Mancarea o imparteam cu cativa dintre varcolacii care nu erau de garda.
Nu stiam de ce tineau cu tot dinadinsul sa faca ture asa.
Seth, Leah, Quil , Embry si inca vreo cativa varcolaci din „ elita noua”
cum se lauda Sam ca era.
Sam redevenise varcolac, chiar daca el nu vroia, Emily ii ceru asta.
Nu imi venea sa cred cat de minunata poate fi! Stia si ea, la fel ca mine,
ca nu erau sanse, insa totusi, isi calcase pe inima si il trimise spre moarte.

Daca as fi putut fi ca ea, si nu ca o egoista ce sunt... lumea ar fi fost mai


buna.
- Ce e pui? Ce ai patit? Sunt probleme? Se panica repede Jake... de cand
aflase prin ce trecusem, numai asa imi facea.
- Nop. Sunt bine.
- Okey... sa zicem ca te cred.... imi scoase el limba.
- Ma provoci ?? l-am intrebat eu dornica de o intrecere.
Provocarile de genul asta, ma linisteau, dandu-mi ocazia sa nu mai
gandesc prea multe prostii ce mi-ar face rau.
- Sa zicem ca asa este, sopti el apoi sari in picioare si incepu sa alerge.
Exact in momentul in care incepeam eu sa alerg, Castrenh, sora cea mica
si talentata a lui Nahuel ma opri:
- Putem vorbi putin? Ma privi ea cu ochii ei verzi si patrunzatori.
- Desigur, i-am spus eu parca vrajita.
Departe de lupi, si la o distanta sa zicem aproape de tata, incepu sa isi
ceara iertare ca „ ma vrajise asa”
- Uitasem de talentul tau, i-am zambit.
- Da... am auzit ca cineva te controla cand.. stii tu... Volturi... spuse incet
asezandu-si corpul subtire si inalt pe jos.
- Da... de ce intrebi?
- Stii... cu ajutorul puterilor mele, odata ce arat ceva unei persoane , cu
sau fara atingere, ea face ce vreau. Adica, pot sa o controlez, insa in
mica masura. Gasesc intr-un fel dorinta pe care eu o vreau si o maresc
in acea persoana...
- Aha, fusese singurul lucru pe care reusisem sa il spun.
Nu intelegeam de ce imi spunea asta.
- Pai, atunci cand ai fost controlata , mama ta mi-a spus ca reusai sa vezi
unele lucruri... si te simteai, inchisa.
- Da.. dar nu prea vreau sa imi aduc aminte, m-am retras eu incet. Ma
durea sa imi aduc aminte. Sa simti ca totul este pe dos si ca tu nu esti
tu si ca nu mai poti fi tu, in timp ce ceilalti pot pati atatea... sincer... e
greu si dureros i-am zis, descarcandu-ma.
- Inteleg foarte bine. Stii... atunci cand tata a fost omorat, desi stiu ca nu
merita pentru ca ne-a mintit, eu si Zymbria tot am suferit foarte mult. A
fost chinuitor sa il vedem asa... pana la urma, ne daduse viata. Insa,
mai vroiam sa iti spun ca atunci cand ne-au vizitat, era cu ei un tip,
Rick.
- ??
- Si tipul asta, a fost rugat de Aro, sa ii faca „ o demonstratie” ... si a
facut-o. Pe mine.
Nu mai aveam cuvinte. Nu incercam sa inteleg ce vrea sa zica.
- A fost cel mai sinistru lucru din viata mea. Am simtit cum imi apare
ceva in cap, apoi, un mare intuneric vedeam cum se aproprie, si
deodata, m-am simtit inchisa in mine, vedeam ce fac, dar vedeam
ciudat. Foarte ciudat. O vedeam pe sora mea cum pleaca, si eu raman.
SI.... simteam cum il vedeam pe el, in mine si .. si nu aveam control. Ma
vedeam cum ma misc, si apoi, un fel de incurcaturi de puteri, durere,
apoi nimic, apoi o invalmaseala, cineva imi citea mintea, cineva imi
schimba sentimentele, apoi... apoi cel cu parul negru si lung a spus sa
se opreasca.
Am simtit cum revin la normal. Si am luato la fuga. Nu alergam prea
repede. Dar spre surprinderea mea, nu ma alerga nimeni.
A fost.. ciudat. Foarte ciudat.
Nessie? Nessie mai esti?
Nu mai eram. Alergam mai repede decat o facusem in viata mea. Trebuia
sa le spun. Trebuia!
- Nessie, stiu deja imi striga tata cand eram aproape de el. Stim cu totii.
- Deci? Stim ca Volturii au un astfel d...de v..ampir, gafaiam eu. Ce
vo.vom face??
- Nimic, vom avea rabdare. Ma anunta mama.
De cand avea ea rabdarea asta?
- Nessie, mama ta are dreptate, spuse Alice. Intr-adevar Rick acela
exista. Il vad antrenandu-se . E puternic. Dar nu uita ca nu poate face
asta odata ce mama ta are scutul pornit.
- Cum asa?
- Nessie, spuse tata. In noaptea a treia noapte in care nu ai mai avut
cosmaruri.. adica in a treia noapte decand Aro te conducea, mama ta
si-a scapat putin scutul, nemaiputand sa ...sa se abtina. Si, i-a dat
drumul. El cuprinzandu-te , nimeni nu a mai avut control asupra ta,
decat simplul ordin care era implantat in mintea ta. Spuse tata,
linistindu-ma in timp ce mama se inrosi de-a dreptul .
Wow, deci eu am fost atunci savata din cauza faptului simplu ca mama si
tata... incercasera prea tare sa imi faca un frate? Super. Gandi eu special
ca tata sa auda.
- Mersi mama. Deci acum? Ce vom face?
- Pai... raspunse mama, vom avea rabdare. Vom incerca sa ne antrenam
cat mai mult si, desigur, voi tine scutul peste toti. I-am rugat deja sa
stea cat mai aproape de mine.
- Mama, este foarte greu! Poti rezista?
- Normal ca pot. Numai cand te vad pot si mai multe. Nu trebuie sa iti
faci griji pentru mine. Tu trebuie insa sa te ocupi de talentul tau. Ai
multa treaba.
- Oh... am mormait in timp ce imi aduceam aminte de tot greul.
- Stiu cum e , crede-ma ca stiu! Incepu mama sa rada dandu-mi o
senzatie de curaj, forta si bunatate, numai amintindu-mi de momentele
in care o vedeam cum se straduie sa ii dea drumul scutului.
Deodata, Alice cazu din canapeaua pe care se sprijinea, ramanand in
viitor.
- Alice ce este? Alice? Am intrebato eu , mama , tata si unchiul Jasper in
acelasi timp.
- Termenul... spuse Alice, incercand sa nu sufere.
- Ce? Intreba mama speriata.
- Termenul limita, vorbi tata , asezand plapuma sinistra asupra noastra.
14 Ciudat.

Nimeni nu stia ce vroia sa spuna tata, insa in acelasi timp, fiecare stia
despre ce era vorba.
Volturii. Alice ne spunea cand vin Volturii.
- Cand? Intreb eu mai mult soptind.
Tata isi schimba fata. Luand una foarte fericita.
- Peste trei luni.
Cum putea fi fericit acum? Eu, noi mai aveam atat de putin pana la
lupta si el era fericit?
- Da Nessie, este o perioada destul de lunga. Asa vom putea sa
facem nunta.
- Ce nunta? Intreba Jake, furandu-mi cuvintele din gura.
- Nunta voastra, spuse Alice.
Nu mai aveam cuvinte. In loc sa se concentreze pe ce era mai
important ei isi pierdeau vremea cu ceva nesemnificativ. Eu il iubeam
pe Jacob si fara un act.
Se parea ca si Jake era de aceasi parere cand tata spuse:
- Nu va fi o nunta mare, doar noi, cei stransi si Emmet, si-a luat
licenta de pe net.
- Tata! Avem atatea de facut! Iarasi incepeti prostiile cu nuntile?
De obicei nu as fi fost deloc impotriva cu nunta dintre mine si Jake.
Dar acum... acum cand aveam pe cap Volturii? Cum isi permiteau?
- Tatal tau are dreptate, trebuie sa o faceti. Mergeti si in luna de miere,
daca vreti. Incepu mama. Mama? De acord mama cu asa ceva? Cum
putea sa minta in halu asa. O recunosteam dupa fata. Se uit lung la
tata de parca astepta ceva.
Jake avea o mutra de parca tocmai ar visa ceva frumos dar in acelasi
timp totul ar fi un miraj.
Alice schita o rochita „mini” de mireasa.
Esme si Carlisle erau deconectati.
Tata si mama erau pe aproape, incercand sa ma faca sa inteleg ca e
bine.
- Voi sunteti siguri ca nu vor veni mai devreme? Daca.. .daca vin?
- Nu vor veni Volturii, te asigur, ma tot linistea Alice.
- Dar, sa zicem ca facem nunta, ne ia cateva saptamani, apoi luna
de miere alte cateva saptamani, se ajunge la luni. Pierdem timpul
degeaba, va zic eu ! spuse Jake care parca se trezise dintr-un
cosmar.
Se parea ca si el ma vroia asa cum il vroiam eu. Dar... dar, Jake al
meu vroia ceva stabil . Nu cateva saptamani in care sa ne prefacem ca
totul e perfect si apoi... murim. La fel ca mine.
- Cine a zis ca nunta va fi in cateva saptamani? Avem totul gata.
- Cum asa? Intreb eu mirata.
- Am avut timp inca de acum un an sa fac pregatiri. Spuse
zambind draceste. Cum putea fi asa relaxata?? Felicitari draga! Sari
ea sa ma pupe pe obraz. Maine te mariti! Spuse apoi fugi din casa
sa dea anuntul.
Eu, maritata? Maine?
Era ceva nou. Foarte nou si ciudat. Eu, maritata. Maine.
Se parea ca si Jake era in aceasi situatie.
Tata se cam incrunta cand ii citea mintea.
Hm... dragut.
L-am luat pe Jake de mana si am mers la o plimbare. Ce ciudat era.
De cand nu mai fusesem noi doi la o plimbare?
Ne-am luat strans in brate, asezandu-ne la umbra unui copac.
Am vorbit despre luna de miere. Despre cat de bine va fi cateva
saptamani. Despre... ciudata mea Alice si ciudatul meu tata care ar fi
trebuit sa vrea orice numai asta nu.
- Poate, poate si-au dat seama ca nu mai avem timp. Bine.. decat
3 luni. Dar, totusi, si-au dat seama ca putem sa profitam de timpul
asta cat mai mult, nu? spuse el.
Cine stia? Eu una, nu .
Era clar ca familia mea punea ceva la cale.
Cand am ajuns acasa, toti vampirii se comportau ciudat, la fel si
varcolacii.
Toata lumea ne spune fals „ Casa de piatra” de parca le era frica sa
vina ziua de maine.
Ce naiba se intampla?
Foarte foarte foarte ciudat.
- Jake, vi cu mine la vanatoare? Il chema tata pe Jake, poate
vroiau sa vorbeasca despre nunta.
Wow, nunta mea! Inca nu ma obisnuisem cu asta. Jake pana la
urma nici nu ma ceruse de sotie. Deci, ratasem momentul acela
romantic! Eh, de parca asta ar conta...
Mama se comporta ciudat. Iar eu deja ii simteam lipsa lui Jake.
Totul era asa de inabusitor, nu puteam nici macar sa ma simt pe mine.
Am inceput deodata sa ma linistesc si sa fiu nerabdatoare. Cineva se
juca cu sentimentele mele. Jasper.
Vroiam atat de mult sa ii dau o doza din propriul sau medicament, pana
am descoperit ca imi face bine, intr-un fel anume.
Macar asta sa am si eu... liniste.
***

Dormeam incet in patul meu. Moale, pufos, extra-mare pentru cazurile in


care Jake doarme cu mine, patul asta era preferatul meu, poate ca aici
m-am trezit din cosmar? Nu stiu.. poate pentru ca aici l-am visat pe Jake
atatea nopti? Poate pentru ca ii pastreaza mirosul lui?
Nu stiu. Poate putin din toate.
Eram din nou in vis. Era neobisnuit.Maine ma maritam. Nu ma visam
deloc ca „ doamna Black”.
Auzeam soapte „ mai tari” din sufragerie. Se vedea ca cineva se certa.
Cearta devenii mult mai mare cand o voce groasa isi facu aparitia.
Nu imi puteam da seama daca visam sau chiar auzeam.
- Nu am cum sa o mint asa! Spuse vocea groasa.
- Trebuie, pentru binele ei, al vostru. Spuse un clopotel.
- Isi va da seama, nu e proasta! Spuse din nou vocea groasa.
- Am putea incerca, raspunde un alt clopotel diferit prin ton. Se
vedea clar ca nu ar fi vrut sa zica asta.
- Isi va da seama ca totul e o .. o farsa. Zise vocea groasa si
disparu, lasand razboiul castigat de sunetele inalte.
Auzeam pasii apropriandu-se aproape de camera mea. Apoi... apoi
totul disparu.
******
Soarele se juca pe pielea mea. Vedeam fiecare particula de praf din
camera.Simteam fiecare miros pe limba. Totul era normal, si in acelasi
timp, anormal. Ziua nuntii mele.
Nu il aveam pe Jake cu mine. Poate ca asa era traditia.
Nu imi pasa. Trebuia sa fie cu mine! Tata? Unde e Jake, Tata!? Stiu ca
ma auzi, il vreau pe Jake! Acum!
- Jake a plecat , se auzi o soapta, ce credeam ca e a tatei. Vine
mai tarziu. Pana atunci, trezeste-te somnoroaso!
Numai de asta am chef acum, de voi si de nunta voastra. Pana la
urma e a voastra.. nu a mea.
Se paru ca nu ma baga in seama. Mai bine.
Am vazut pe scaun rochia alba pe care trebuia sa o port. Nu era una
de mireasa. Era mai frumoasa. Simpla, dar originala si pe placul meu.
M-am imbracat, machiat si aranjat singura. Nu aveam nevoie de ajutor.
Nu prea consideram asta o nunta. Mai degraba „ o chestie ca sa imi
linistesc parintii” Poate nici Jake nu vrea nunta asta.... de aia nu a venit
la mine...
Nunta, daca asa se poate numi masacarada asta, nu era deloc pe
placul meu. Eu, as fi vrut o nunta ca in basme. Cel putin traditionala.
Cel putin cu un preot adevarat. Cel putin cu un inel. Cel putin cu un
iubit care sa ma fi cerut de nevasta, nu pe care sa il oblige tata.
Observam ca vorbeam cu voce tare. Ciudat!
Cineva bocanea la usa. Vroiam sa ii zic sa intre, dar am preferat sa
deschid eu.
- Ce vrei? Zic eu crezand ca e tata.
- Am venit sa iti spun ca te iubesc si ca nu e adevarat ceea ce
crezi. Spuse cavalerul meu la costum. Nu il mai vazusem asa pana
acum
- O! Am reusit sa spun. Eram blocata.
- Atunci... ne vedem jos. Spuse Jake zambind si plecand.
M-am rusinat. Ma auzise. Of, doar asta imi lipsea.
Dar... macar acum stiam ca nu face asta din obligatie. M-am simit
usurata.
Deabia atunci am simtit adevaratele emotii.
Eram... fericita. Atat. Nu mai imi era frica de Volturii. De nimic. Puteau
sa vina daca vroiau. Nu aveau cum sa ma distruga. Eram prea fericita.
Jane putea sa ma tortureze milioane de ani. Ar fi fost nimic. Nimic. Aro
putea sa incerce sa ma controleze cat vroia. Nu ar fi reusit.
Simteam cum fiecare bucatica din mine reinvie din hibernare, si este
atrasa ca un magnet de Jacob, de unicul meu Jacob.
Trebuia sa ma misc cumva, sa ajung la el.
Am coborat incet scarile, dupa ce m-am privit in oglinda cea mare din
camera mea sa nu fi uitat ceva.
Jos, tata ma astepta, imbracat , minunat bineinteles, de catre
matusa Alice. Cred ca tusa dadu-se o fuga si pe la Jacob.
Mama cred ca ar fi fost toata rosie si ar fi plans acum. Rosalie nici nu
vroia sa se uite inspre mine. Suferea sau era fericita, nici eu nu stiam.
Nu stiam nici de ce sunt asa ele , nu era o nunta. Era... o chestie, care
ma va lega , daca se poate mai mult, cu Jacob. Dar... asta doar cat mai
aveam de trait.
Varcolacii erau fericiti. Parca imi ascundeau ceva... dar , erau fericiti.
Se uitau la mine si incercau sa zambeasca normal. Dar... asta nu era
zambetul lor. Poate sufereau ca mai pierd un burlac din haita. Poate
sufereau ca timpul trece. Cine stia?
Amazoanele, prietenele mele , amazoanele, ranjeau fericite. Ma
luara strans in brate si imi spusesera ca desi regreta ca ma marit, tot
ma iubesc si imi doresc tot binele din lume.
Maggie, micuta de ea, imi sopti la ureche ca la intrebat pe Jake daca
ma iubeste si daca va avea incredere in mine si ca a spus adevarul.
- Oare ce adevar a spus? Am intrebato eu, stiind deja adevarul.
- Da, desigur, spuse ea, razand.
Ma simteam vinovata ca in curand , in trei luni mai bine zis, ea nu mai
va avea cum rade. De ce nu pleca daca stia ca nu sunt sanse?
Of... sa nu las tristetea sa ma doboare acum, in asa zisa cea mai
frumoasa zi din viata mea. Chiar era cea mai frumoasa zi din viata mea,
il aveam pe Jake.
Familia Denali, sau mai bine zis, familia noastra extinsa , Denali,
sclipeau de-a dreptul , erau fericiti si ei , iar Carmen veni langa mine si
imi spuse :
- Nu imi vine sa cred, my querida se marita! Spuse ea razand.
Apropo, esti minunata!
- Mersi Carmen. I-am zambit . Eleazar, cel pe care aproape l-am
urat cateodata , acum imi zambea.
- Sper ca ma poti ierta ca te-am batut atat la cap. Trebuia sa o fac.
- Da... am ras, apoi i-am intors puterea.
- Dragut.. acum nu mai pot auzi niciun gand, spuse tata.
Cand ii intorceam puterea lui Eleazar, anulam toate puterile,
mintale sau fizice. Le anulam insa pentru putin timp, atat cat mi-ar
lua sa le descopar.
- Vreau viitorul Renesmee! Tipa Alice.. oops, uitasem ca ei nu ii
place.
I-am inchis in pace.. daca nu stiau de gluma.
Ne-am intdreptat spre casa mare. Era minunat azi! Soarele
stralucea, ma rog, nu atat de tare ca vampirii de langa mine.
Pe mine, soarele nu ma atingea atat de tare. Daca as fi iesit in oras,
as fi putut spune ca m-am tavalit in sclipici.
Aproape de casa, puteam asculta rasetele celorlalti „invitati” si a
slujbei marelui „preot” Emmet.
- Bine ati venit dragii mei la nunta dintre aceste faptuuuuri! Incepe
Emmet cu un glas gros.
- Emmet, daca vroiam un clovn in loc de preot te anuntam! Spune
vocea ce o cautam atat de tare. Totusi, si ea radea.
Intram incet, ca la inceputul unui mars.
Tata ma tinea de cot. Ce l-a apuca pe tata t?
- Tu vroiai ceva traditional, spuse el zambind strengareste.
- Uite si nuntaaasiiii!! Veniti sa va casatoriti in casa domnuluuuui....
Carlisle!!! Urla de nebun Emmet. Aleluuuiaa!
Am oftat. Va fi o slujba lunga. Ma rog... una plina de bancuri.
- Sa incepem sa unim aceste doua corcituri pline de viata!! Fie ca
iubirea dintre ei sa dureze pana in luna de miere Ammiiinn!
Ziceti dupa mine dragii mei! Fie ca Existenta lor , prea minuntata sa
dureze, pana pana in panzele albeee! Amin!
Nimeni nu il asculta pe „preot” toata lumea radea. Numai eu nu.
Dar, stiam ca nu aveam cum sa scap.
Pe la sfarsit, dupa ce Emmet traduse slujba oficiala in sluijba a la
Emmet ( adica una plina e bancuri de genul „ Sa ne faca multe minunatii
unice si fie ca ele sa semene cu mama lor ca sa nu aibe par prea
muuult”), cu totii am ras prea mult poate, asa ca atunci cand trebuia sa
spunem „Da” Jake sughita.
- D...d.d..a!
- Din pacate, mirele nostru nu e decis! Deci nunta se amana!!
Spuse preotul razand.
- Mai tta.ci Em! Spuse Jacob. Da! Da! Da!
- Ok... aceasi intrebare si pentru tine domnisoara viitoare doamna
Black, sunteti de acord sa luati pe vecie de barbat.. ma rog de catel
de companie pe acest scump varcolacel? ( Intrebarile nu erau
exact la fel, pe Jake il intrebase daca e de acord sa se insoare cu o
jumatate vampir cu riscul de a fi supt de sange in dimineata de dupa
nunta)
- Da! Spun eu plictisita.
- Acestea fiind spuse cu puterea pe care mi-a dat-o Dumnezeu, ma
rog, netu, prea maritul Internet, va declar sot si sotie, adica Varcolac
si Vampir, adica corcituri, adica v-ati prins voi spuse el, arancandu-si
sortul de bucatarie de pe el ( alta haina de preot nu a gasit) si
lasand la iveala costumul de nuntas, imbratisandu-ne si ne urara o
luna de miere cu vedere la luna plina, terminand cu un traditional
„ Auu!” dupa ce Jake ii dadu un pumn direct in spate, desigur pumn
frateste.
Petrecerea, mica petrecere, cu multa mancare, a fost „sacrificata”
pentru varcolaci. In timp ce vegetarienii mancasera deja.
Toti eram stransi la focul de tabara. Chiar si Romanii. Ei pareau cei mai
fericiti. Mai demult imi spusesera povesti de groaza din tara lor. Vampirii
erau cunoscuti acolo. SI ca de acolo se zice, ca au inceput vampirii sa
se nasca. Dar ca desigur ca oamenii au deraiat de la adevaratele povesti
si au format povesti precum „ Dracula”
De aici si glumele lui Jake cu Dracula 1 si Dracula 2, deci.
Haios.
Imi obosisera obrajii de la atata ras.
Cand veni vremea sa plecam, mama, cu lacrimi in ochi ,ma stranse in
brate atat de tare incat nu m-ai puteam respira.
-Mama, vin inapoi! Ii spun eu incercand sa o linistesc, dar totul avand
efect opus.
Ca si mama, matusa Rosalie era foarte suparata.
Asa or fi toate mamele cand fetele lor se marita? Wow, nasol.
Alice imi ura drum bun cu un zambet aproape trist. Toti o urmara, cu
acelasi zambet amar si fals. Of... de ce erau toti asa ciudati? Parca eram
la inmormantare nu la nunta mea!
Tata ne duse pana la aeroport, cand veni vremea sa plecam. Si el
parea trist, dar am preferat sa nu il bag in seama.
- Unde mergem deci? Ii intreb eu.
- Nu stiu. Intreaba-l pe Edward, pardon pe tata- socru. Incepura ei
sa rada.
- A....sa va zic sau sa va fac o surpriza?
- Tata! Am spus eu si Jake in cor, dar el adaugase si un socru la
sfarsit.
- Ok... ma gandeam sa va duceti pe insula Esme. Aveti bilete in
Brazilia, dar daca nu vreti, vi le pot schimba.
- Nu tata e super ok . il anunt eu. Normal ca era. Dar atat de
departe? Il intreb eu.
- Lasa Nessie, e mai bine asa , spuse el luandu-ma in brate, dar
cu privirea spre tata.
Parca vorbeau ceva intre ei.. Poate era doar o discutie gen tata
socru- ginere cum spunea Jake.
Poate... dar ei erau ingrijorati.
Urcam in avion. Jake ma lua strans in brate si imi spuse sa dorm.
Asa am facut. Am adormit stand cu capul pe umarul lui. Urma sa fie
ceva distractiv. Totusi ma ingrijorau ai mei. In primul rand, e
comportatara de-a dreptul ciudat.
Am trecut in revista tot :
1. Imi facura nunta.
2. Soaptele pe care le auzisem in sufragerie, inainte sa adorm,
nu stiam daca erau in vis sau real. Dar.. daca era a doua varianta,
era ceva ciudat.
3. Discutiile prin priviri ale lor.
4. Zambetele false si chinuite care ma speriau
5. Suferinta de la sfarsit a lor.
6. Tot. Cum imi puteau face asta?

Nu stiam motivul.
- Ingeras, tu dormi? Ma intreba deodata Jake.
- Incerc, ii spun eu, desi stia si el ca nu voi putea.
***

Ajunsesem pe insula dupa 7 ore din cauza unor defectiuni. Se parea ca


Jake luase lectii de navigatie.
Radeam amandoi de glumele lui Emmet ,cand ma ridica in brate si ma
trecu pragul.
- Amuzant ,ii zic eu sarutandu-i buzele fierbinti.
Ma ridica si mai sus, tinand si bagajele in acelasi timp.
- Unde sa ne asezam ? sopti el
Nu am avut timp sa ne asezam caci se pusese deja in primul pat pe
care l-a vazut . M-a tras dupa el. Iar eu i-am continuat jocul. Stand pe
pat, nu am vazut telecomanda si din greseala am apasat pe un buton
de-al ei, iar televizorul se aprinse.
- Inchide-l,sopti amenintator de dulce Jake.
Asta si faceam dar brusc... imagini inflacarate si vocea ingrozita a
braziliencei ma sperie.
Din cata portucheza stiam eu, traducerea venea cam asa
„ Foc intens in zona Washington/ Forks Aprozimativ toate padurile din
zona aceea ard acum cu putere din cauze nestiute. Un asemenea
eveniment nu s-a mai intamplat pana acum. Muntii ard complet iar
pompierii spun ca focul nu se va extinde din cauza ploii, insa copacii vor
arde aproximativ 70%” Apoi aratau niste imagini cu padurile de unde
stiam ca Volturii vor veni. De unde stiam ca parintii mei sunt acolo. De
unde stiam ca cele mai dragi persoane vor intalnii acolo moartea peste
cateva luni.
M-am uitat la Jake cu furie. Ce insemna asta?
SI el ma privea, si cerandu-si scuze imi spuse:
- Nu m-au lasat sa ti-o spun, dar e posibil ca Alice sa se fi inselat cu
termenul limita....