Sunteți pe pagina 1din 33
Diagnoza, intervenţia şi prevenţia anxietăţii la copii şi adolescenţi Ciuca Amalia
Diagnoza, intervenţia şi
prevenţia anxietăţii la copii şi
adolescenţi
Ciuca Amalia

De unde pornim?

NORMAL

ANXIETATEA

De unde pornim? NORMAL ANXIETATEA PATOLOGIC • “Ce este frica şi ce este anxietatea?” Film 1.

PATOLOGIC

• “Ce este frica şi ce este anxietatea?” Film 1. Film 2. • Frica –
• “Ce este frica şi ce este anxietatea?” Film 1. Film 2.
• Frica – reacţia naturală a organismului la un pericol prezent.
• Anxietatea – reacţia la un pericol posibil, o frică anticipativă.

Anxietatea de la normal la patologic

• Anxietatea poate creşte performanţele noastre. • Anxietate patologică – INTENSITATE şi DURATĂ. • Frica
Anxietatea poate creşte performanţele noastre.
• Anxietate patologică – INTENSITATE şi DURATĂ.
• Frica exagerată şi nejustificată în raport cu pericolul real şi care devine cronică -
--înseamnă tulburare de anxietate.
• Semne specifice: evitarea excesivă a stimulilor consideraţi periculoşi, reacţii
fiziologice crescute nejustificate, atenţie focalizată pe pericole şi îngrijorări faţă
de viitor, frica faţă de frică – lipsa de control a fricii.
• Cum normalul devine patologic? a. genetica şi temperamentul nostru b. prin învăţare – experienţe
• Cum normalul devine patologic?
a. genetica şi temperamentul nostru
b. prin învăţare – experienţe directe, indirecte sau informare. exemple
c. experienţe de viaţă negative – lipsa de control – nelinişte, nesiguranţă cronică.
d. stresul – suprasolicitări care scad resursele personale.
e. stimuli cu potenţial ridicat de pericol -
cuţite etc.
lipsa mamei, străini, păianjeni, şerpi,
Frica şi anxietatea ----- arsenalul speciei umane în faţa pericolelor.
Devin patologice când intensitatea creşte exagerat, apar în contexte neadecvate
şi se cronicizează.
apar în contexte neadecvate şi se cronicizează. Scopul nostru este readucerea anxietăţii la nivelul
apar în contexte neadecvate şi se cronicizează. Scopul nostru este readucerea anxietăţii la nivelul

Scopul nostru este readucerea anxietăţii la nivelul normalului şi nu eliminarea acesteia.

Caracteristicile fricii în funcţie de vârstă
Caracteristicile fricii în funcţie de vârstă
Vârsta Aspectele dezvoltării Frica şi anxietatea 0-6 luni Reglarea biologică Frica de zgomote puternice Frica
Vârsta
Aspectele dezvoltării
Frica şi anxietatea
0-6 luni
Reglarea biologică
Frica de zgomote puternice
Frica de pierdere a suportului
6-18 luni
Permanenţa obiectului
Formarea relaţiei de ataşament
Frica de străini
Anxietatea de separare
2-3 ani
Explorarea lumii externe
Gândire magică
Frica de animale
Frica de creaturi imaginare
3-6 ani
Autonomie
Autocontrol
Frica de întuneric
Frica de furtuni
Frica de pierdere a persoanei de îngrijire
6-10 ani
Adaptare şcolară
Operaţiile concrete: inferenţa
relaţiilor cauză –efect şi anticiparea
evenimentelor negative
Frica de şcoală
Îngrijorare
Preocupări legate de rănirea corpului şi
pericolul fizic
10-12 ani
Înţelegerea socială
Prieteniile
Preocupări şi frământări sociale
13-18 ani
Identitatea
Operaţiile formale
catastrofarea simptomelor fizice
Schimbări fizice
Relaţii sexuale
Anxietatea socială
Panica

Warren & Sroufe (2004); Ollendick & March (2004)

Tulburările de anxietate
Tulburările de anxietate

8-12% dintre copii prezintă tulburări de anxietate .

Tulburarea de anxietate Caracteristici esenţiale Fobia specifică Teama pronunţată şi persistentă de obiecte şi
Tulburarea de anxietate
Caracteristici esenţiale
Fobia specifică
Teama pronunţată şi persistentă de obiecte şi situaţii specifice. Tipuri frecvente: animale,
injecţii, mediul înconjurător, altele.
Tulburarea de panică
Prezenţa unui atac de panică recurent şi neaşteptat (ex. perioade de frică intensă,
însoţite de simptome somatice şi cognitive).
Apar preocupări persistente legate de posibilitatea de a face un nou atac precum şi
îngrijorări cu privire la implicaţiile sau consecinţele atacului de panică.
Agorafobia
Anxietatea legată de prezenţa în locuri sau situaţii din care este dificil să ieşi sau în care
nu poţi primi ajutorul de care ai nevoie (de pildă în cazul în care ar surveni un atac de
panică sau apar simptome specifice).
Fobia socială
Teama pronunţată şi persistentă de situaţii sociale sau care presupun performanţă.
Tulburarea obsesiv-compulsivă
Obsesii recurente şi/sau compulsii.
Obsesiile sunt idei persistente, gânduri, impulsuri sau imagini trăite ca fiind intruzive şi
inadecvate, ceea ce generează o anxietate pronunţată.
Compulsiile sunt comportamente sau acte mentale repetitive care au scopul de a reduce
anxietatea.
Stresul posttraumatic
Urmează expunerii la un eveniment traumatic extrem care determină o frică intensă,
neajutorare sau groază. Persoana dezvoltă un tipar caracteristic al simptomelor care
include: retrăirea ev. traumatic, evitarea persistentă a stimulilor asociaţi cu trauma, o
activare crescută psihofiziologică.
Tulburarea de anxietate generalizată
Anxietate şi îngrijorare excesive şi de durată în legătură cu anumite evenimente sau
activităţi.
Tulburarea de anxietate de separare
Anxietate excesivă ce apare în legătură cu separarea de casă sau de persoanele de care
copilul este ataşat.

American Psychiatric Association (2000)

Importanţa abordării problemelor de anxietate
Importanţa abordării problemelor de anxietate
• Reprezintă cea mai frecventă formă de psihopatologie (Barret şi Turner, 2001). • Interferează semnificativ
Reprezintă cea mai frecventă formă de psihopatologie (Barret şi
Turner, 2001).
Interferează
semnificativ
cu
funcţionarea
academică
şi
interpersonală (Last, Hanson şi Hanson, 1997).
Reprezintă un risc crescut pentru tulburări comorbide (Cole şi colab.
1998).
Are o evoluţie cronică – probleme de anxietate la vârsta adultă
(Barret şi Turner, 2001).
de anxietate la vârsta adultă (Barret şi Turner, 2001). Importanţa identificării timpurii a problemelor de

Importanţa identificării timpurii a problemelor de anxietate şi

oferirea unor intervenţii terapeutice adecvate (Spence, 1998)

Prevalenţa tulb. de anxietate
Prevalenţa tulb. de anxietate
Tulburare de anxietate Prevalenţa Gen Vârsta Anxietatea de separare 3.5-12.9% Mai frecventă la fete, dar
Tulburare de anxietate
Prevalenţa
Gen
Vârsta
Anxietatea de separare
3.5-12.9%
Mai frecventă la fete, dar fără
diferenţe semnificative
Puncte critice între 5 şi 6 ani, 7 şi
9 ani, 12 şi 14 ani.
Tulburarea de
anxietate generalizată
2.9-12.4%
Rezultate mixte
Mai frecventă în preadolescenţă
şi adolescenţă
Anxietatea
1.1-6.3%
Rezultate mixte
socială
Mai frecventă în preadolescenţă
şi adolescenţă
Fobiile specifice
3.4%-9.2%
Distribuţie egală
Distribuţie egală
Tulburarea
0.8-4%
obsesiv-compulsivă
Mai frecventă în rândul
baieţilor
Mai frecventă în adolescenţă
Tulburarea de
4.7%
Mai frecventă în rândul
fetelor
Mai frecventă în adolescenţă
panică
Tulburarea de
Mai frecventă în rândul
1-3%
Rezultate mixte
stress posttraumatic
fetelor

Chorpita, 2007 apud Mash şi Barkeley, 2007

De ce sunt anxioşi copiii?
De ce sunt anxioşi copiii?

Vulnerabilitate

anxioşi copiii? V u l n e r a b i l i t a t

Evenimente stresante

Vulnerabilitate genetică 1. Temperament – modul în care copilul reacţioneză la stimuli şi situaţii noi
Vulnerabilitate genetică
1.
Temperament – modul în care copilul reacţioneză la stimuli şi situaţii noi
2.
Inhibiţia comportamentală
3.
Emoţionalitatea negativă – instabilitate psihologică şi predilecţie pentru
experienţe emoţionale negative.
4.
Sensibilitatea faţă de anxietate – frica de anxietate, de senzaţiile fizice.
Influenţele mediului – ataşamentul nesigur, comportamentele parentale
(critica, hiperprotecţia, rejecţia, controlul maternal, modelarea comport.
anxioase, reacţia la anxietatea copilului).
De ce sunt anxioşi copiii?
De ce sunt anxioşi copiii?

Factori de protecţie

Factori de menţinere

Controlul voluntar (control atenţional)

Biasarea atenţională

Controlul perceput

Biasarea interpretării

atenţională Controlul perceput Biasarea interpretării Autoeficacitatea Biasarea memoriei Mecanisme de coping şi

Autoeficacitatea

Biasarea memoriei

Mecanisme de coping şi apărare - atitudinea proactivă

Gândirea emoţională

Reglarea emoţională

Gândirea neg. disfuncţională: îngrijorarea, erori cognitive, evaluarea neg. a sinelui , perfecţionism, fuziunea gând-acţiune

Suport social

Comportamente disfuncţionale: evitare, reasigurare etc.

Normalizarea exprimării emoţionale

Comorbidităţi şi diagnostic diferenţial
Comorbidităţi şi diagnostic diferenţial
• Importanţa identificării comorbidităţilor – implicaţii pentru: tipul de intervenţie, intensitatea ei, durata,
• Importanţa identificării comorbidităţilor – implicaţii pentru: tipul
de intervenţie, intensitatea ei, durata, necesitatea unei abordări
multinivelare etc.
• Diagnostic diferenţial – în funcţie de vârstă – 1. preşcolari anxietate difuză, frici de
Diagnostic diferenţial – în funcţie de vârstă
1.
preşcolari
anxietate
difuză,
frici
de
animale
şi
creaturi
imaginare, îngrijorări legate de starea fizică. Nu e posibilă
stabilirea unui diag. diferenţial.
2.
şcoala
primară
nu
e
uşor
de
stabilit,
există
oarecare
suprapunere dar totuşi este posibil de realizat.
3.
adolescenţi – lucrurile stau similar cu situaţia adulţilor – este
recomandat să se facă diag. diferenţial.
Comorbidităţi
Comorbidităţi
Comorbidităţi Relaţiile existente între tulb. de anxietate. AGO – agorafobie; ASP – anx. de separare FSO

Relaţiile existente între tulb. de anxietate.

AGO agorafobie; ASP anx. de separare

FSO – fobia socială; FS – fobie specifică;

TAG – anxietate generalizată; TP – panică. TOC tulburare obsesiv-compulsivă.

TP – panică. TOC – tulburare obsesiv- compulsivă. Curry, March, & Hervey, 2004 apud Ollendick &

Curry, March, & Hervey, 2004 apud Ollendick & March, 2004

Exemple comorbidităţi:
Exemple comorbidităţi:
ASP – 79% au tulburări asociate: TAG, refuz şcolar, tulburări de învăţare, OCD, panică, FSO.
ASP – 79% au tulburări asociate: TAG, refuz şcolar, tulburări de învăţare, OCD, panică, FSO.
TAG – 93% au tulburări asociate; 75% o tulb. de anx, 56% depresie, 21% tulb.
TAG – 93% au tulburări asociate; 75% o tulb. de anx, 56% depresie, 21% tulb. de externalizare
Metode de intervenţie
Metode de intervenţie
Expunere Restructurare Relaxare cognitivă ANXIETATEA Management comportamental
Expunere
Restructurare
Relaxare
cognitivă
ANXIETATEA
Management
comportamental
Testarea realităţii sau Expunerea
Testarea realităţii sau Expunerea
• Metoda presupune expunerea intenţionată şi repetată la stimulii (obiecte, situaţii, senzaţii, persoane) care
• Metoda presupune expunerea intenţionată şi repetată la stimulii (obiecte,
situaţii, senzaţii, persoane) care provoacă anxietate sau frică şi menţinerea
acestui contact până când persoana se convinge în mod direct că nu apar
consecinţele extrem de negative de care se teme, iar nivelul de anxietate
scade simţitor.
• Foarte simplu spus înseamnă “a te confrunta cu propriile temeri şi a învăţa
pe propria piele că frica nu este justificată în acele situaţii”.
• Versiuni de expunere: în imaginar, prin tehnici de realitate virtuală, in vivo.
• Expunere
gradată,
desensibilizare
progresivă,
implozivă,
expunere
interoceptivă.
Testarea realităţii sau Expunerea
Testarea realităţii sau Expunerea
• Pregătirea pentru expunere
• Pregătirea pentru expunere
1. Explicarea raţionamentului tehnicii – film Evitarea patologica.
1.
Explicarea raţionamentului tehnicii – film Evitarea patologica.
2. Setarea expectanţelor – Grafic 2. Animaţie expunere. 3. Prezentarea unor jurnale de expunere –
2.
Setarea expectanţelor – Grafic 2.
Animaţie expunere.
3.
Prezentarea unor jurnale de expunere – ce-ai simţit, cum au
făcut faţă alte persoane cu probleme similare. (colectie)
Testarea realităţii sau Expunerea
Testarea realităţii sau Expunerea
Expunerea propriu-zisă
Expunerea propriu-zisă
Expunerea gradată. Planificarea expunerii. Stabilirea ierarhiei fricii. Expunere reală. Expunere fobie socială.
Expunerea gradată.
Planificarea expunerii. Stabilirea ierarhiei fricii.
Expunere reală.
Expunere fobie socială.
Exemplu fişă de expunere.
Testarea realităţii sau Expunerea
Testarea realităţii sau Expunerea
Expunerea interoceptivă (TP) = simularea sau inducerea panicii în mediu controlat. Expunerea la propriile senzaţii
Expunerea interoceptivă (TP)
= simularea sau inducerea panicii în mediu controlat. Expunerea la
propriile senzaţii fiziologice.
Exerciţii specifice: Hiperventilare (1-2 min); învârtit cu scaunul (1 min); respirat printr- un pai (2
Exerciţii specifice:
Hiperventilare (1-2 min); învârtit cu scaunul (1 min); respirat printr-
un pai (2 min); alergare pe loc (1-2 min); ţinerea respiraţiei (15-30
sec); a sta într-un loc aglomerat şi călduros (5 min); acoperirea
capului cu ceva (5 min); a bea ceva fierbinte sau a mânca ceva
picant; ridicare bruscă, repetată de pe scaun (5-12 ori);
scuturarea capului (30 sec); holbarea foarte puternică (3 min)
Fişă de expunere
Exemplificare.

Management comportamental

• Model ABC comportamental
• Model ABC comportamental
determină menţin Antecedente – date neurobiologice, inf. biografice, context fizic (când, unde, cu cine) etc.
determină
menţin
Antecedente – date neurobiologice, inf. biografice, context fizic (când,
unde, cu cine) etc.
Consecinţe – care cresc frecvenţa unui comportament (întăriri) şi care
scad frecvenţa unui comportament (pedepse şi penalizări);
imediate sau pe termen lung
Management comportamental
Management comportamental
• Ţinta: comportamentul părintelui – comportamentul copilului • PAŞI: 1. Evaluarea şi analiza funcţională a
• Ţinta: comportamentul părintelui – comportamentul copilului
• PAŞI:
1. Evaluarea şi analiza funcţională a situaţiei curente
2. Crearea şi menţinerea unei relaţii pozitive cu copilul.
3. Normalizarea reacţiilor - oferirea de explicaţii şi informaţii despre
problemele cu care se confruntă.
4. Intervenţie la nivel de antecedente: stabilirea de reguli, aranjarea
mediului, stabilirea unui program săptămânal, dezvoltarea
autoeficacităţii, dezvoltarea motivaţiei pentru schimbare, modelarea
comportamentelor dezirabile etc.
5. Intervenţie la nivelul consecinţelor comportamentale
a.întărirea comportamentelor de confruntare a fricii, de tolerare a
incertitudinii şi a disconfortului
b.reducerea
şi
penalizarea
comportamentelor
de
evitare,
de
îngrijorare, efectuarea compulsiilor etc.
Analiza PIS-NIS
Analiza PIS-NIS
Caracteristicile consecinţelor: • Pozitiv – Negativ • Imediat – Viitor • Sigur – Nesigur •
Caracteristicile consecinţelor:
• Pozitiv – Negativ
• Imediat – Viitor
• Sigur – Nesigur
• Puterea consecinţelor:
PIS/NIS ---PIN-----PVS/NVS/NIN----PVN/NVN
Ex: Vasilică – bunica (clătite), bunicul (bătaie) şi mersul cu văcuţa
Fricile, anxietatea sunt întărite sigur şi imediat.

Tehnici de reducere a unui comportament

• Pedeapsa – copilul primeşte ceva ce el consideră a fi negativ/neplăcut, ca urmare a
Pedeapsa
copilul
primeşte
ceva
ce
el
consideră
a
fi
negativ/neplăcut,
ca
urmare
a
efectuării
unui
comportament
indezirabil.
Cost-response
procedure
sau
penalizarea
(sancţiunea)
copilului i se retrag anumite întăriri de care a beneficiat, ca urmare a
efectuării unui comportament indezirabil.
Extincţia – comportamentul negativ nu mai este întărit. Eliminăm
consecinţele pozitive ale acestuia. Ex. chiulul.
• Pedeapsa nu funcţionează aproape deloc în anxietate – creşte
emoţionalitatea negativă, duce la şi mai multă inhibiţie şi sensibilitate;
se pierde ideea de colaborare, de confruntare împreună a problemelor
de anxietate.
• Frica şi anxietatea reprezintă în sine pedepse pentru comportamentele
de confruntare cu stimulii – anxiogeni. Extincţia fricii=expunere.

Management comportamental în clasă

• Aprecierea şi evaluarea efortului şi a progresului personal şi nu doar a performanţelor în
• Aprecierea
şi
evaluarea
efortului
şi
a
progresului
personal
şi
nu
doar
a
performanţelor
în
raport
cu
ceilalţi.
Stimularea
colaborării
şi
mai
puţin
a
competiţiei distructive.
• Luarea în considerare a opiniilor şi propunerilor elevilor. Negocierea anumitor
activităţi, teme sau sarcini. Ex., atunci când se stabilesc regulile clasei.
• Conştientizarea elevilor în privinţa abilităţilor pe care le au şi care sunt utile şi
necesare pentru diferite contexte sau sarcini.
• Sprijinirea elevilor în stabilirea de obiective realiste.
• Oferirea de feedback şi atenţia faţă de feedback-ul primit de la elevi. Promovarea
ideii că din greşeli se învaţă.
• Promovarea respectului reciproc, dar şi a acceptării necondiţionate faţă de sine,
dar şi a celorlalţi.
• Recompensarea sistematică a comportamentelor pozitive (atenţie, laudă,
recompense specifice) şi penalizarea celor neadecvate (ignorarea, pedepsele
naturale).
• Normalizarea reacţiilor şi oferirea de modele pentru comportamente noi.
Relaxarea
Relaxarea
• Relaxarea înseamnă eliberarea voluntară a tensiunii musculare sau a tensiunii psihice.
Relaxarea înseamnă eliberarea voluntară a tensiunii musculare sau a
tensiunii psihice.
• Relaxarea aduce beneficii maxime atunci când este practicată cu regularitate şi implementată de îndată
Relaxarea aduce beneficii maxime atunci când este practicată cu
regularitate şi implementată de îndată ce apar primele semne de tensiune
şi anxietate.
Practicarea relaxării aduce cu sine o serie de modificări benefice la nivel
fiziologic:
– Reducerea tensiunii musculare
– Reducerea tensiunii arteriale
– Reducerea ritmului cardiac
– Reducerea ratei metabolisnului şi a consumului de oxigen
– Scăderea nivelului de hormoni care măresc răspunsul de tip anxios
– Reducerea ratei transpiraţiei
– Reducerea ratei respiraţiei.
Relaxarea
Relaxarea
• Alte beneficii: reducerea anxietăţii generalizate, reducerea frecvenţei şi a severităţii atacurilor de
• Alte beneficii:
reducerea anxietăţii generalizate, reducerea frecvenţei şi a severităţii
atacurilor de panică, prevenirea acumulării stresului, creşterea
productivităţii şi a energiei, îmbunătăţirea capacităţii de concentrare şi a
memoriei, reducerea insomniilor şi a oboselii, somn mai adânc şi mai
bun, creşterea abilităţii de conştientizare a propriilor emoţii etc.
Metode de relaxare:
• respiraţie abdominală lentă,
• imagerie dirijată,
• relaxare progresivă,
• training autogen etc.
Relaxarea – Controlul respiraţiei – Respiraţia abdominală
Relaxarea – Controlul respiraţiei – Respiraţia abdominală
• Hiperventilaţia şi efectele ei • = respiraţie mai rapidă şi mai profundă decât este
• Hiperventilaţia şi efectele ei
• = respiraţie mai rapidă şi mai profundă decât este necesar
pentru organism ---- scăderea cantităţii de dioxid de carbon din
celule şi automat a cantităţii de oxigen care ajunge să fie utilizat
de către celule.
Relaxarea – Controlul respiraţiei – Respiraţia abdominală
Relaxarea – Controlul respiraţiei – Respiraţia abdominală
• Rezultatele hiperventilaţiei : ameţeală, senzaţia de leşin, stare de confuzie, vedere înceţoşată, senzaţia
• Rezultatele hiperventilaţiei : ameţeală, senzaţia de leşin, stare de
confuzie, vedere înceţoşată, senzaţia de irealitate, intensificarea ritmului
cardiac, senzaţia de sufocare, amorţeală şi furnicături în extremităţi, mâini
reci şi umede, rigiditate musculară.
• Hiperventilaţie prelungită: senzaţia intensă de vertij (se învârte totul cu noi), ameţeală şi greaţă,
Hiperventilaţie prelungită: senzaţia intensă de vertij (se învârte totul cu
noi), ameţeală şi greaţă, incapacitatea de a respira cu uşurinţă, dureri
intense în piept, paralizia temporară a unor muşchi din diverse părţi ale
corpului, pierderea temporară a conştiinţei – leşin, groaza că ceva rău se va
întâmpla: un infarct, un atac cerebral sau chiar moartea.
• Respiraţia abdominală versus toracică. Film Filip.
• Tehnica încetinirii ritmului respirator . Film.
Relaxarea musculară progresivă
Relaxarea musculară progresivă
• tehnică de relaxare ce presupune tensionarea şi relaxarea principalelor grupe de muşchi. Prin exerciţii
• tehnică de relaxare ce presupune tensionarea şi relaxarea principalelor
grupe de muşchi. Prin exerciţii succesive de relaxare/tensionare
copilul/adolescentul învaţă să-şi relaxeze musculatura, se reduce
activarea sistemului nervos autonom ( trăirea unei stări de calm).
• Exemplificare: partea I şi partea a II-a.
Exemplificare: partea I şi partea a II-a.
Restructurarea cognitivă
Restructurarea cognitivă
• Combaterea perfecţionismului. Tehnica contrapunctului. • Excelenţă versus Perfecţionism.
• Combaterea perfecţionismului. Tehnica contrapunctului.
• Excelenţă versus Perfecţionism.

EXCELENŢĂ

PERFECŢIONSIM

Excelenţa înseamnă asumarea riscului.

Perfecţionismul înseamnă frică.

asumarea riscului . Perfecţionismul înseamnă frică . Excelenţa înseamnă efort . Perfecţionismul înseamnă

Excelenţa înseamnă efort.

Perfecţionismul înseamnă furie şi frustrare.

avea mereu dreptate. Perfecţionismul înseamnă control. Perfecţionismul înseamnă presiune. Perfecţionismul
avea mereu dreptate.
Perfecţionismul înseamnă control.
Perfecţionismul înseamnă presiune.
Perfecţionismul înseamnă îndoială.
Perfecţionismul este o destinaţie.

Excelenţa presupune deschidere şi

acceptare a faptului că poţi greşi.

Perfecţionismul înseamnă necesitatea de a

Excelenţa înseamnă spontaneitate.

Excelenţa înseamnă implicare.

Excelenţa înseamnă încredere.

Excelenţa este o călătorie.

Excelenţa înseamnă acceptare.

Perfecţionismul înseamnă judecată, evaluare.

Excelenţa înseamnă a încuraja.

Perfecţionismul înseamnă a critica.

Aplicaţii creative
Aplicaţii creative
• Ineficienţa intervenţiilor „corect teoretic, prost aplicat practic” • Aplicarea tehnicilor prin poveşti,
• Ineficienţa intervenţiilor „corect teoretic, prost aplicat practic”
• Aplicarea tehnicilor prin poveşti, jocuri şi metafore.
Mecanisme de coping împotriva anxietăţii. Exemple.
Metafore pentru înţelegerea situaţiei proprii. Psihoeducaţie.
 Metafora lupei
 Metafora alarmei
 Fuga de probleme – Fuga de noi.

Utilizarea poveştilor

• O modalitate de învăţare şi implicit de modelare comportamentală - nouă, interesantă, captivantă şi
• O modalitate de învăţare şi implicit de modelare comportamentală -
nouă, interesantă, captivantă şi mai uşor de înţeles şi de reţinut.
“Teach me and I will forget.
Show me and I remember.
But involve me and I will understand.”
Variante de utilizare (particularizări în funcţie de vârstă, abilităţile
copiilor):
• Lectura unor poveşti gata făcute
• Poveşti cu scenarii alternative – se subliniază consecinţele dezirabile
şi cele indezirabile, pe termen scurt dar şi lung;
• –
Poveşti
cu
scenarii
deschise
copiii
sunt
cei
care
continuă
şi
finalizează povestea.
Exemplu: Esecuri faimoase. Poveste de drum.
Dezvoltarea acceptării necondiţionate şi a încrederii
Dezvoltarea acceptării necondiţionate şi a încrederii
• Exerciţii concrete • Metafora palmei • Criticăm/lăudăm comportamente şi nu persoanele în general •
• Exerciţii concrete
• Metafora palmei
• Criticăm/lăudăm comportamente şi nu persoanele în general
• Administrăm consecinţele negative astfel încât să nu afecteze
relaţiile emoţionale cu cel pedepsit (ex.: “relaţiile dintre noi rămân
neschimbate, dar fiindcă ai făcut X va trebui să suporţi pedeapsa Y).
• Focalizarea şi construirea pe aspectele pozitive ale interacţiunii unui
copil cu anxietate; aprecierea atenţiei, a planificării, capacitatea de
autoanaliză, precauţia acestor copii şi utilizarea acestor calităţi
pentru progresul copilului afectat şi al clasei
• Utilizarea şi modelarea folosirii limbajului responsabilităţii/mesaje de
tip “eu”– consecinţele acţiunilor lor asupra propriei persoane, a
adultului, a colegilor
• “Eu şi cu mine”
Aplicaţii creative - Dezvoltarea motivaţiei pentru schimbare • Discurs motivaţional 1 • Discurs motivaţional 2

Aplicaţii creative - Dezvoltarea motivaţiei pentru schimbare

• Discurs motivaţional 1
• Discurs motivaţional 1
• Discurs motivaţional 2 • Discurs 3 • Despre decizii • Trăiţi viaţa din plin
• Discurs motivaţional 2
• Discurs 3
• Despre decizii
• Trăiţi viaţa din plin
Sugestii pentru adulţi
Sugestii pentru adulţi
• Dezvoltaţi-vă propria toleranţă la frustrare • • •
Dezvoltaţi-vă propria toleranţă la frustrare
propria toleranţă la frustrare • • • Nu vă aşteptaţi la prea mult, prea repede; lucrurile

Nu vă aşteptaţi la prea mult, prea repede; lucrurile vor evolua sinusoidal.

Nu încercaţi să lucraţi cu toate problemele în acelaşi timp – paşi mici dar siguri

Lucraţi în echipă. Colaborarea şi consecvenţa sunt cheia reuşitei.