Sunteți pe pagina 1din 9

Lichenii sunt un grup aparte de organisme, rezultate n urma convieuirii permanente dintre o ciuperc (ascomicet sau mai rar

o bazidiomicet) i o alg verde sau o alg albastr. Corpul vegetativ rezultat (talul) este total diferit morfologic, structural i fiziologic fa de cei doi parteneri care particip la simbioz. Triesc n unele din cele mai dificile condiii de pe Terra n tundra arctic, deerturi, coaste stncoase, la nlimi mari sau n anumite zone toxice(deeuri de mine). Lichenii sunt un grup specific de organisme inferioare. Corpul lor e de dimensiuni mici i poate avea diferite forme. Deosebim licheni crustacei, strns lipii de substrat, frunzoi sau foliacei i arboresceni, fixai de substrat cu baza. Se cunosc peste 20000 de specii de licheni, care cresc pe scoara copacilor, pe pmnt, pe stnci golae. La exterior lichenii par a fi un singur organism, n realitate ns prezint o convieuire a dou organisme - alga verde sau albastr unicelular i ciuperca pluricelular. Lichenii reprezint o grup aparte a talofitelor, ei fiind formai dintr-o ciuperc i o alg terestr albastr sau verde, plantele componente gsindu-se ntr-o relaie de simbioz. Ins este interesant de remarcat faptul c lichenii au un aparat vegetativ constituit din componeni deosebii atat din punct de vedere morfologic, cat i fiziologic, astfel ncat asociaia ciuperc-alg se caracterizeaz printr-o serie de particulariti care nu se ntilnesc la ciuperci sau la alge; lichenii, cu alte cuvinte, se prezint ca un organism de sine stttor, stabil, pentru care motiv se i clasific n taxonomie ca o ncrengtur. In cadrul simbiozei, ciuperca este aceea care procur apa i srurile minerale, alga, datorit clorofilei ce o conine, sintetizand hidraii de carbon necesari ciupercii. Dintre alge s-au determinat genurile Nostoc, Rivularia (cianoficee), Pleurococcus, Trentepohlia etc. (cloroficee), iar dintre ciuperci, genuri apartinand atat ascomicetelor, cat i bazidiomicetelor. Lichenii au o mare rezisten la condiiile de mediu, rezisten care depete cu mult pe aceea a ciupercii i algei simbionte. De aceea ei se ntalnesc pe toat suprafaa globului terestru, de la regiunile deertice pan la regiunile polare.

Faptul c lichenii sunt foarte puin pretenioi dovedete de ce ei sunt forme de vegetaii pioniere pe stancile golae, dup care, n urma descompunerii lor n substane organice mai simple, este

posibil popularea terenurilor respective cu alte plante. Lichenii se mai dezvolt i pe scoara arborilor (licheni corticoli), pe ziduri i stanci (licheni saxicoli), pe sol (licheni tericoli), n crpturile stancilor i zidurilor (licheni endolitici) etc. Talia lor este mic - de caiva centimetri , deci observabili cu ochiul liber. Deoarece lichenii posed pigment asimilator (clorofila), se nelege c ei duc o via autotrof, deci pot s sintetizeze hidrai de carbon (caracteristic este lichelina, un polizaharid apropiat, din punct de vedere chimic cu celuloza, apoi dizaharidele i monozaharidele). S-au mai pus n eviden lipide, protide i acizi specifici (acizi lichenici) cu rol de protecie pentru licheni. In medicin, lichenilor li se d o mare importana. Unii din ei conin uleiuri eterice i chiar principii active bactericide i antivirotice. Unii sunt toxici (din acetia se prepar anumite momeli vantoreti). Inmulirea lichenilor se face obinuit pe cale vegetativ i anume prin nite mici glomerulo, care se desprind sub forma unei pulberi de pe talul lichenilor aa numitele soredii - sau prin nite excrescene cilindrice care se rup din talul lichenilor izidii ; sorediile i izidiile au n constituia lor atat hife (ciuperci), cat i gonidii (alge). In afar de acest tip de nmulire, lichenii se mai reproduc i prin spori asexuai care se formeaz pe bifele ciupercii; aceti spori vor forma ciuperca ce va fi viabil numai dac ntalnete alga specific (refcandu-se astfel lichenul), n caz contrar murind. Inmulirea sexuat se realizeaz prin spori sexuai care, tot ca i n situaia precedent, vor da natere hifelor ciupercii si ulterior lichenului dac este posibil simbioza cu alga specific. Pan n prezent se cunosc aproximativ 18 000 specii de licheni i numrul lor crete mereu (nefiind nc depistai n totalitate). Clasificarea lor este foarte greu de realizat ntrucat au o natur dubl. S-a convenit ca totui s se in seama n primul rnd de proveniena ciupercii simbionte, aa ncat n cadrul lichenilor se disting dou clase: clasa Ascolichenes i clasa Basidiolichenes.

Tipuri de licheni

Licheni gelatinoi. Talul gelatinos are aspect subire, membranos i foarte friabil la uscciune i gros, gelatinos n stare umed. Consistena talului umed se datoreaz tecii mucilaginoase a componentei algale (alga albastr; ex. Nostoc sp.) care este foarte dezvoltat i n care sunt nglobate hifele ciupercii(Collema sp).

Licheni crustoi. Tal sub form de crust ce ader puternic de suprafaa substratului sau este ncrustat n acesta (suprafaa stncilor, trunchiul arborilor). n numeroase cazuri constituie singuri vegetaia stncilor golae.

Licheni frunzoi (foliacei). Tal lamelar, foliaceu (de aspectul unei frunze) cu simetrie dorso-ventral, fixat parial de substrat (sol, scoara arborilor) cu ajutorul unor hife asemntoare unor rizoizi (rizine); corpul su sau cel puin marginile sunt ridicate de pe substrat.

Licheni tufoi (fruticuloi). Au aspectul unor tufe mici i ramificate, verticale sau pendule cu simetrie radiar. Cnd sunt foarte lungi i subiri au aspect filamentos. Culoarea talului, criteriu important n determinarea speciilor este foarte variat: alb, galben, cenuie, brun, neagr, verde, albstruie, roie etc.

Dup natura substratului pe care triesc lichenii pot fi: saxicoli (pe stnci), endolitici (cresc n masa stncii) i epilitici (cresc pe suprafaa rocilor); corticoli (pe trunchiul i ramurile arborilor), endofloiodici (cresc n grosimea scoarei) i epifloiodici (cresc pe suprafaa scoarei); tericoli (cresc pe diferite tipuri de sol); lignicoli (pe lemne i putregaiuri); muscicoli (pe muchi) etc. nmulirea lichenilor se realizeaz n general pe cale vegetativ (fragmente de tal). Ciuperca constitutiv se poate nmuli i asexuat prin spori, formnd corpuri sporifere: apotecii (frecvent) i peritecii. Apoteciile se prezint ca nite mici discuri, cu diametrul de civa milimetri, ce se prind de tal printr-un picioru (podeiu). Culoarea apoteciilor variaz, fiind de obicei diferit de cea a talului pe care se formeaz. n apotecii se formeaz spori care eliberai germineaz, dnd natere la hife de ciuperc. Dac aceste hife ntlnesc alga corespunztoare, vor da natere unui nou lichen.

Utilizari ale lichenilor Lichenii sunt utilizai ca materie prim n diferite ramuri industriale: farmaceutic, alimentar, chimic. Utilitatea lor se datoreaz numrului foarte mare de substane chimice pe care le formeaz n cadrul proceselor metabolice, substane cunoscute sub numele de acizi lichenici (termen impropriu deoarece, cu toate c majoritatea acestor substane au o reacie acid, ele nu au compoziia acizilor). Lichenii au fost definii ca pionieri ai vegetaiei deoarece sunt primii care se instaleaz n staiuni improprii pentru alte grupe de plante. Prin intermediul acizilor lichenici, care au o accentuat aciune coroziv, lichenii reuesc s dezagrege rocile i s contribuie astfel la formarea unui strat subire de sol, pe care ulterior se pot instala alte organisme vegetale. Procesul de terraformare a unor alte planete poate ncepe prin implementarea lichenilor. Datorit sensibilitii lor deosebite, lichenii constituie indicatori valoroi ai gradului de poluare al atmosferei ca i ai unor condiii ecologice staionare. Efecte negative Lichenii crustoi contribuie la distrugerea ritidomului arborilor; lichenii foliacei i fruticuloi sufoc plantele prin blocarea funciei stomatelor i asigur condiii optime pentru dezvoltarea unor parazii animali periculoi. Lichenii au proprietatea de a concentra n talurile lor o mare cantitate de substane radioactive; n acest context animalele din regiunile polare care consum aceti licheni concentreaz la rndul lor doze nsemnate de elemente radioactive care devin periculoase n special pentru populaiile umane care se hrnesc cu carnea acestora. Trasaturile specifice lichenilor: a. Simbioza intre ciuperci si alge trebuie sa fie permanenta si nu de scurta durata. Nu orice convietuire dintre o ciuperca si alga formeaza lichen.

b. Lichenii formeaza tipuri morfologice;

c. Pentru licheni, este caracteristic un metabolism specific. Fiziologia algelor si ciupercilor din licheni se deosebeste foarte mult de fiziologia algelor si ciupercilor luate in parte;

d. Biochimia lichenilor e specifica. Se sintetizeaza substante secundare (acizi lichenici), care nu se intalnesc nici la un alt reprezentant al altor grupe de plante;

e. Lichenii se deosebesc de alge si ciuperci, ce traiesc independent, prin caractere biologice: tipul de inmultire, crestere lenta, relatii diferite cu factorii ecologici. Dupa structura talului, exista licheni scortosi, foliacei si tufosi. a. Lichenii scortosi se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:

Se fixeaza intim de substrat; Au margine neteda; Lipseste scoarta inferioara. Stratul algal este dispersat. Hifele medulare cresc in substrat. Lichenii sunt indepartati foarte greu, fara a distruge substratul sau lichenul; Fac parte specii leproase si scvamuloase; Rezista la conditii aspre ale mediului inconjurator; Sunt cei mai numerosi si mai raspanditi in natura. Au cele mai modeste pretentii ecologice. Ei au o actiune corosiva asupra rocilor pe care traiesc.

b. Lichenii foliacei (frunzosi) au urmatoarele particularitati:

Au structura dorso-ventrala; Se fixeaza de substrat in mai multe locuri datorita manunchiurilor de hife, numite rizine, mai rar prin hife separate - rizoide. La unele specii talul se fixeaza de substrat numai intrun loc, in majoritatea cazurilor in centru, datorita piciorului numit gomf, formata de hife;

Marginea talului se orienteaza in sus. Marginile au forma unor lobi + dichotomic ramificati;

Straturile de alge si ciuperci se intalnesc in centrul talului; Scoarta superioara si inferioara difera dupa structura; Talul creste circular prin marginile sale, care sunt intotdeauna libere si usor ridicate deasupra substratului;

Lichenii pot fi indepartati fara a fi distrusi; E cea mai numeroasa grupa de licheni arboricoli.

c. Licheni tufosi (arbusculiformi, fructiculosi) se caracterizeaza prin:

Crestere verticala. Lichenii cresc anual pana la 5 mm in grosime si cu 2 cm in inaltime; Talul este ramificat, cu ramuri cilindrice sau turtite, netede sau verucoase; Se fixeaza de substrat numai printr-un punct. Rizinele lipsesc; Lichenii sunt indepartati de substrat foarte usor; Cresc mai mult in locuri deschise, in varful ramurilor.

Lichenii si poluarea aerului: Sunt foarte sensibili la variaiile mediului; Nu se deplaseaz. Nu au perioade de laten; Au o prezen mare n teritoriu; Sunt cunoscui i destul de bine studiai; Structura talofitic (fr cuticul), expus direct la aciunea poluanilor; Se cunosc limitele de toleran a speciilor pentru fiecare poluant.

Efectele poluanilor asupra lichenilor. Reducerea fotosintezei i respiraiei, inclusiv din causa SO2 i a anumitor metale grele; Reducerea vitalitii i apariia modificrilor morfologice; Reducerea fertilitii, cu referir att la dimensiunea i numrul apoteciilor, ct i la producerea de soredii/izidii n nmulirea vegetativ; Apariia unor modificri n comunitile lichenice, cu o scdere semnificativ a numrului de specii.

Domenii n care lichenii pot fi utilizai ca indicatori Polurile medio-ambientale Ploaia acid Eutrofizare cu amoniac

Poluarea cu metale grele Poluarea aerian cu SO2 Schimbrile climatice

Radiaiile UV Nivelurile n ap Continuitatea ecologic

Pduri de foiase Pduri de conifere Incendiile Stabilitatea suprafeelor

Aspecte ale lichenilor fata de calitatea aerului

Lichenii sunt in realitate doua plante, o ciuperca si o alga unicelulara traind impreuna in simbioza, desi structura rezultata nu seamana cu nici una din ele. Lichenii cresc in locuri nepreferate de alte plante, pe stanci golase, pe trunchiuri de copaci sau pe craniul animalelor moarte. S-au raspandit mai la sud si mai la nord decat orcare planta, iar in Himalaia pot fi gasiti la peste 5.600 m inaltime. Relatia de simbioza intre alge si ciuperci in formarea lichenilor este unul dintre exemplele cele mai elecvente ale mutualismului, sau ale partenerului reciproc profitabil. Lichenii sunt folositi de mai mult timp in medicina si in stiinta, din ei se extrage turnesolul folosit ca indicator in chimie, colorandu-se in rosu in solutiile acide si in albastru in solutiile alcaline. Lichenii sunt deasemenea o importanta sursa de hrana pentru reni.