Sunteți pe pagina 1din 97

Λλ

·

ШШЩ

'

'

1

' >

i :.: ■v;;

,

■■■

С

^

/

'

:

,

4

■■

/

"

.

,

:;;к:

■.

V-

.

.

:

■' *·'■■■■

^^

5

.-:ут: ■

У'

1

Î f Î ’

щ

м

_ΐs■!

А-

9 0 4 4

VIAŢA ŞI

ACTIVITATEA

DASCĂLULUI

DE

CÂNTĂRI

1ACARIE

IEROMONAHUL

DE

IN S T.D B

A R T E

а

ш

ет

Е

сл

е

ш

ш

Ц

.

BUCUREŞTI

G R A FIC E

16,

CRROL GOBL S -s o r I

Strad a

Doamnei,

1908.

16

S I .

RASIDESCQ

carасе „ х^аъпъе/ъ

PREF A ŢA

Cunoştinţa m ai de aproape a vechii noastre mu­ zici bisericeştipsaltichieieste necesară din mai multe puncte de vedere. Cultivată de biserică veacuri întregi, această mu­ zică face parte însemnată din istoria noastră cul­ turală şi a devenit un patrimoniu naţional de care ar trebui să se ţină seam ă m ai mult în progresul care se face pe tărâmul muzicei corale bisericeşti. Când am început a împrumută de-a gata din alte părţi forme de cultură, poate că pentru nici una din nevoile noastre n’am împrumutat m ai greşit şi

m ai depărtat de ceeace se făcuse la noi

atâta vreme

ca în muzica bisericească. E ra după 1830, când muzica corală

începe să se

au zăprin bisericile noastre. Pentrucă în acea vreme Ruşii aveau multă trecere la noi, primele începu­ turi de muzică corală bisericească fură luate dela ei. Un arhimandrit Visarion, rus de neam, fu cel dintâiu, care la compoziţiuni curat ruseşti, aşeză texte româneşti şi aceste începuturi din Bucureşti trecură m ai târziu şi la Iaşi. Î mprumutul era rău

Î n această vreme muzica rusească se afla

făcut.

într’o perioadă de desvoltare greşită. Ea suferea influenţa puternică a muzicii italiene dela sfârşi­

2

tul veacului al X V III-lea, care se afla pe atunci în perioada ei de decădere. Muzica bisericească din Rusia dela începutul veacului al ΧΙΧ-lea n’avea nici o legătură cu vechea muzică rusească, care la origină avea acelaş isvor ca a noastră şi care fu­ sese lăsată în părăsire când un Bortnianski şi alţii răspândiseră gustul greşit al împrumutatei muzici italiene. Împrumutul nostru însă merse m ai departe. Când Vodă Cuza în 1865 hotărî introducerea co­ rurilor vocale în bisericile din Rom ânia, Ioan Kart, care fu însărcinat cu aceasta, imită tot muzica ru­ sească cu defectele ei şi tipări o liturghie, care în multe părţi se cântă şi azi. Apogeul imitaţiei ru ­ seşti în cor îl atinse Muzicescu. Chiar cântările lui proprii au tehnica şi spiritul celor ruseşti. Înmulţindu-se corurile bisericeşti şi căpătându-se gust pentru cântare armonică în biserică, m aeştrii de coruri, cari n’aveau nici o cunoştinţă de mu­ zică bisericească, începură a imita în compunerile lor tot ce le eşia înainte. Cântece sentimentale, bu- căţi din opere, soluri, duete, cântări în ritm de valsuri, toate s’au scris şi s’au auzit prin biseri­ cile noastre. Şi poporul nostru, care n’a avut p ri­ lejul să asculte o muzică bună, curată, nepricepând, a ascultat şi a plecat mulţumit de executarea ar­ tistică a cutărui cor bisericesc. Î ntr’un cuvânt toată muzica corală bisericească, care s’a cântat şi se cântă în biserica noastră este străină de spiritul religios şi n’are nicio legătură cu vechea muzică, care, oricum ar fi, e m ai potrivită şi m ai înţeleasă de massa cea mare a poporului. De câtva timp a început o nouă mişcare. Pentru

\

alcătuirea cântărilor corale bisericeşti a început să se ia ca model vechea cântare bisericească, care fusese lăsată numai pe seama cântăreţilor din străni. Cântări ale psaltichiei transpuse pe notaţie liniară, sau compuse în spiritul ei, înzestrate cu armonia, care li se potriveşte şi executate cu îngrijirea şi înţelegerea cerută, au apărut cu mult superioare tuturor împrumuturilor eftine şi de rău gust. A­ ceastă direcţie începută de d-l D. G. K iriac şi elevii săi promite să scoaţă cu vremea din biserică toa te cântările corale fără rost. Î n această lucrare, pe care o prezint ca teză pen­ tru licenţa în teologie, am încercat să studiez pe cât m‘au lăsat puterile o parte din istoria vechii noastre muzici bisericeşti, crezând că este necesar să se ştie ce fel de muzică am avut noi în trecut şi că începutul bun de acum îşi are rostul lui. Perioada pe care am studiat-o începe dela 1819 până la 1836 şi se concentrează în activitatea unui singur om, Ieromonahul Macarie, care apare pe lângă un bun muzicant şi un patriot înfocat. Cu­ noaşterea activităţii acestui „smerit“ călugăr ne este posibilă acum prin manuscriptele sale de cân­ tări, cari au fost dăruite Academiei Române de către răposatul Mitropolit I osif Naniescu odată cu preţioasa sa bibliotecă. De altfel trebue să amintesc că toate manuscriptele de cântări de cari se vor­ beşte în această lucrare se găsesc exclusiv la Aca­ demia Română, secţia manuscriptelor. Pentru înţelegerea acestei perioade din muzica noastră bisericească, am fost silit să fac câteva lă­ m uriri premergătoare. Cum prin Ieromonahul Ma­

4

carie s’a introdus în muzica noastră o nouă notaţie,

a trebuit să studiez aducerea acestei noi notaţii

din Constantinopole la Bucureşti şi efectele ei. Pen­

trucă această notaţie făcea parte dintr’un şir de reforme în scrierea psaltichiei, am crezut de folos să fac un mic istoric al notaţiei muzicale din bi­ serica de răsărit, m ai ales că acum de curând pare că s’a găsit adevărata origină a semnelor muzicale. Cuprinsul m ai pe larg al manuscriptelor răm ase dela Macarie se găseşte în anexele dela sfârşitul lucrării. Ceeace m’a împedicat de a studia prim ele m a­ nuscripte de cântări ale noastre este faptul că sunt scrise într’o notaţie muzicală care nu se m ai poate descifra acum de nici un cântăreţ. Nădăjduesc, ca

prin studiile întreprinse în special de Francezi supra vechii muzici, să pot ajunge să citesc şi

prin studiile întreprinse în special de Francezi supra vechii muzici, să pot ajunge să citesc şi

a ­

a ­

ceste cântări, şi atunci vom putea auzi cum se cânta

la noi în vremea domnitorului Constantin B rân­

coveanu. Î n această parte am stăruit mai mult asupra părţii istorice, care era cu totul nelămurită. Va­ loarea artistică se va vedea m ai bine când M acarie

se va compara cu continuatorii săi, căci nădăj­ duesc să duc m ai departe acest început. Pentrucă m’am aflat într’un câmp de cercetări noi, pentru care n’avem nici un model dinainte, am întâmpi­ nat multe greutăţi, m ai ales că eram şi începător

în

ale scrisului. Mulţumesc călduros tuturor celor cu multă bună­

5

dat lăm uriri şi ştiri, pe cari nu le-aşi

fi, putut afla . Mulţumesc din

brescu, ale cărui îndrum ări mi-au slujit mult, m ai

ales în plănuirea

voinţă mi-au

toată inim a d-lui profesor N. Do­

lucrării.

Niс. M. Popescu.

Absolvent al Facultăţii de litere.

\

Semiografia

muzicală în Biserica

de Răsărit (1).

La începutul creştinismului cetirea de pericope din sfintele evanghelii şi epistolele apostolilor ocupa un loc însemnat în serviciul liturgic. Pentru ca aceste pericope să fie auzite de toţi credincioşii, cari luau parte la adunările liturgice, ele erau cetite cu accen­ tuare, pe un ton aproape recitativ, însoţit de uşoare

modulaţii ale glasului. Era o cetire, care ţinea mi­ jlocul între cânt şi vorbirea obişnuită şi care era în­ trebuinţată şi în lecturile publice ale anticilor. Pe de altă parte, ceeace mai împingea pe creştini la o ast­ fel de cetire, era pe lângă nevoia de a fi auziţi, şi dorinţa de a scoate în evidenţă şi de a îmbrăca în strălucire învăţăturile şi minunile cuprinse în aceste pericope liturgice. Din această cetire accentuată înso­ ţită de uşoare modulaţii, s’a născut cea dintâiu no­ taţie muzicală bisericească creştină. Acestei prime semiografi i muzicale din care au ieşit cu vremea toate notaţiile muzicale ale tuturor confesiunilor creştine,

georgiană, siriacă şi latină, i s’a

dat numele de notaţie ecfonetică — ἐκφώνησις, pro­

greacă, armeană,

(1)

Acest scurt istoric este un rezumat al interesantului

stθdiu: Ori­

gine bуzа п tiп e de la n otation n eum atique de l’E glise latin e par le Ρ. I. Thibaut des Augustins de l'Assomption, membre de l’Institut

archeologique russe de Constantinople, Paris, Picard.

în 1907 a făcut sgomot mare în apus. Thibaut dovedeşte până la evi­ denţă că notaţia neumatică latină îşi are origina în notaţia din Răsărit.

Cartea apărută

8

nunţare, cetire cu glas înalt, recitativ. — Autorul acestei notaţii nu se cunoaşte. Apariţia ei se pune prin veacul al V-lea sau VI-lea (1). Numărul semne­ lor particulare acestei notaţii se ridică până la 20, împărţite în simple şi compuse. Particularitatea izbi­ toare a acestei semiografii muzicale este că nu-şi trage origina nici din hironomie—arta de a dirija corurile prin semne şi mişcări de mână — nici din literile al­ fabetului grec, ci din vechile semne ale prozodiei gre­ ceşti. Dacă ne gândim că la antici accentul prozodic sau oratoric era şi muzical şi că ridicarea glasului la accentul ascuţit şi coborîrea la cel grav era de o cvintă, şi iarăş dacă observăm că melodia grecească se bazează pe intervalele de cvartă şi cvintă, iar nu pe cele de octavă, pare firesc că atunci când va fi nevoie de transcrierea muzicei să se servească de semnele prozodiei, prin care se exprima până atunci în scrisul obişnuit tonurile variate ale vorbirii. Do­ vada cea mai puternică însă este asemănarea desă­ vârşită dintre aceste două feluri de semne (2). De­ terminarea valorii muzicale a semnelor ecfonetice este grea de făcut din pricina lipsei de explicări teoretice. Din această semiografie sintetică întrebuinţată numai

de Paris)

copiat în veac. V-lea sau V I-lea are textul celor 4 evanghelii însoţit de această notaţie şi până acum nu se cunoaşte altul mai vechiu. Mai multe documente cu aceste semne încep din veac. 7-lea şi 8-lea, iar după veac. XIII nu se mai găsesc.

(2) Din isbitoarea analogie a caracterelor ecfonetice cu accentele massoretice — accente muzicale întrebuinţate pentru a nota lectura

sf. Scripturi — nu se poate trage concluzia că ar fi imitate după acestea. Se ştie că sistemul massoretic se constitue pela 750, perfec­

susţine că cele ecfonetice

ţionându-se în

au

(1) Ms. E p h ra ïm

(No. 9 anc. fonds grecs

de la Bibl. nat.

veac.

al XI, încât se poate

inspirat pe cele massoretice.

9

pentru cetirea pericopelor liturgice au eşit gradat alte semiografii analitice atunci când imnografia bi­

zantină înfloreşte şi când se simţi nevoia unei fixări a melodiilor bisericeşti, care se înmulţiseră şi deci nu se mai puteau ţine minte fără un sprijin dat. Cea dintăiu notaţie muzicală analitică poartă nu­

mele

gină. Ea a fost întrebuinţată în special în Constanti- nopole. Când Ruşii în veacul al X-lea primesc creşti­ nismul din Bizanţ ei au primit de aci toate tradiţiile lor muzicale (1), şi notaţia muzicală pe care o împru­ mutară nu fu a sf. Ioan Damaschin ci cea constan­ tinopolitană, care s e poate recunoaşte şi azi în notaţia Rascolnicilor numită notaţia lui Meznetz. Întrebuinţată până în veacul al Χ ΙΙ-lea paralel cu a sf. Ioan Dama­ schin, cu care este analogă dar nicidecum identică, a­

ceastă notaţie constantinopolitană nu se poate studia bine din pricina lipsei de tratate teoretice (2). A doua notaţie muzicală eşită din cea ecfonetică

Ea

este cea numită a sfântului Ioan

era cunoscută altădată mai mult supt numele de aghiopolită adică notaţie în uz la Ierusalim, cetatea sfântă— ἀγία πόλις. Autorii ei rămân sf. Ioan Damas­ chin şi sf. Cosma melodul(3). Această notaţie are,

afară de adaosele ulterioare, 24 de semne fundamen­

de Consta n tin op olitan ă , după locul său de ori­

Damaschin.

(1) C ronica m itrop. C iprian compusă în veac. X IV, povesteşte că

sub domnia marelui duce Iaroslav (1015—54 ), fiul sfântului Vladimir,

corişti; dela ei

datează în

«trei pioşi cântăreţi veniră

cu suita lor de

muzicanţi

»

Rusia cântul îngeresc al Octoichului

(2) Până acum nu se găsesc decât 15 codici transcrişi cu not.

Const.,

Thibaut o. c.

p.

40— 1.

(3) Sânt codici,

cari

dau pe sf.

Ioan

Chrisostom

ca

iniţiator al no­

taţiei,

iar altele pe Πτολεμαῖος o μουσικὸς.

10

tale împărţite în semne fon etice (φωνητικὰ σημάδια)

şi semne a fo n e ἄφωνα σημάδια sau μεγάλα σημάδια(1),

care arată durata şi felul de exprimare al sunetului (2).

Pentru studierea acestei notaţii se găsesc o mulţime de manuale teoretice - ἐγχειρίδια(3). Întrebuinţată la început în Palestina şi Siria, această scriere muzicală câştigă o întindere mare, învinse şi înlocui cu desăvârşire pe cea constantinopolitană atunci când tipicul sf. Sava fu introdus în biserica din Constantinopole în veacul al X I-lea. Notaţia aghiopolită a fost reformată de către fe­ ricitul maestru atonit Ioan Cucuzel(4) şi maeştri bi­ zantini din veacul XIII şi XIV. Reforma a stat în aceea că au încărcat-o de multe ori nefolositor cu

o mulţime de semne ipostatice de hironomie aşa nu­

mite indicatoare de expresiune şi nuanţe noui. Numărul

semnelor trecu peste 60 şi cu vremea învăţarea mu­ zicei bisericeşti ajunse de o greutate foarte mare. Din pricina acestei complicaţii începu să se simtă

(1) Se numesc sem ne m a ri pentru că au

de obiceiu mai lungă di­

mensiune decât cele fonetice; se mai numesc şi μεγάλαι ὑποστάσεις pentru că sânt puse dedesuptul celor fonetice. (2) Semnele fonetice sânt 12 şi anume: Ison, Oligon, Oxia, Kufisma, Petasti, Apostrophos, Chentima, Chentimata sau Anatrichisma, Cata- vasma sau Hiporrohi, Elafron, Hipsili, Hamili. Afone sânt tot 12: Chi- lisma, Antichenoma, Varia, Sisma, Apoderma, Mega-Cratima, Sirma, sau Sinagma, Clasma-micron, Paraclitichi, Xeron-Clasma, Ftora, Dipli. Thibaut op. с., p. 51. (3) Lista lor în număr de 51 este publicată de Papadopulos-Kera- mevs în B y san tin isch e Z eitschrift 1899, p. 111—21 şi complectată de I. Thibaut, acelaş an p. 478. (4) Nu se ştie precis când a trăit Ioan Cucuzel, P. S. Episcop Ata- nasie Mironescu, O călătorie în Orient, p. 127, pune jum ătatea veac. Χ ΙΙ-lea; Krumbacher, Gesch. d er bysant. litt. p. 599, pune veac. XV -lea; Thibaut, Tribune de sain t G ervais 1898, p. 243 pune veac. XIV-lea.

11

destul de bine nevoia unei reforme noi şi mai mulţi o încercară. Între ei se numără renumitul cântăreţ şi compozi­ tor Petru Peloponezianul Lambadarie (1730— 1777) (1). El reduse unele semne, transpuse cântări într’o no­ taţie mai simplificată, ce se puteau mai uşor învăţa, dar lucrul tot nu era deplin. Agapie Paliermu din Hios un cunoscător şi al mu- zicei apusene, încercă pela sfârşitul veac. XVIII-lea să înlocuească notaţia orientală cu cea apuseană. Ne­ reuşind cu aceasta, inventă un sistem de notaţie al­ fabetic, cu care întâmpinând multe piedici la Con­ stantinopole veni în Bucureşti, unde muri fără izbândă la 1815 (2).

(1) Petru P elopon esian u l L a m b a darie, cel mai renumit muzicant grec din veacul al XVIII-lea era din Pelopones. Învăţase muzica la Smirna şi Constantinopole, unde ajunge cântăreţ a l II-le a — Lambadarie — fără să treacă prin toate treptele ierarhice. Pe socoteala talentului său se povestesc multe anecdote. A transpus într’o notaţie mai simplificată decât cea din naintea lui multe cântări vechi şi a pus pe muzică toate cântările bisericeşti. Pentru clasicitatea compunerilor sale este cel din- tâiu muzicant transpus în noua notaţie de reformatori. În cărţile noastre de muzică se găsesc mai toate cântările lui, câte odată numai supt numele de Lambadarie. Ieromonahul Macarie, care cunoaşte aşa de bine desvoltarea muzi- cei bisericeşti, spune că dela el a început să se introducă în muzică melodii străine. Despre Petru Lambadarie vezi mai pe larg, Γεώργιος I. Παπαδόπουλος, Ἱ στορικὴ ἐπισκόπησις τῆς βυζαντινῆς ἐκκλησιαστικῆς μουσικῆ ς, Atena 1904. Din această carte, care pe lângă multe părţi bune are şi greşeli, voiu face mai multe citaţii.

I. Pa-

padopulos о. с., p. 124. De încercarea lui Agapie pomeneşte şi Anton Pan, B asu l teoretic ş i p ractic a l m usicei bis., р. X X X - II. Isto ria E p a rh iei R âm n icu lu i pag. 319 face pe Petru Efesiu, Dionisie Fotino, Macarie şi Anton Pan ca elevi ai lui Agapie. Ideia n’are temeiu de adevăr. Mai întâiu , nici unul

(2) Θεωρητικὸν μέγα al lui Chrisant, partea

II,

p. LI

şi nota;

G.

12

Această încercare a lui Agapie, pe cât o putem cunoaşte după modificarea pe care i-a dat-o în urmă Petru Efesiu atunci când se desgutase de cea ad­ misă în Constantinopole, era cu totul deosebită de vechia scriere muzicală. Cântăreţii dela Patriarhie şi chiar Patriarhul i-a stat înpotrivă. Adevărata reformă se face la începutul veacului al Χ ΙΧ -lea şi ea ţine şi azi. Antemergător al acestei notaţii reformate se poate socoti cu drept cuvânt Gheorghe Cretanul (1), un re­ numit profesor de cânt şi un bun compozitor. Pela începutul veacului trecut el susţinea înaintea elevilor săi şi punea în practică în compoziţiile sale că me­ lodia se poate exprima foarte bine şi fără ajutorul marilor semne (μεγάλα σημάδια) sau semne de hiro- nomie. Ideile lui fură însă aduse la îndeplinire de trei buni elevi ai săi, cari şi sunt socotiţi ca refor­ matorii muzicei bisericeşti. Aceştia sânt, Chrisant Arhimandritul (2), Grigorie

din aceştia n’au urmat sistemul alfabetic al lui Agapie. Apoi ştim că Petru Efesiu a fost elevul lui Gheorghe Cretanul şi al celor 3 refor­

matori, Dionisie Fotino da lecţii în Bucureşti pe la 1809 când Agapie nu era aci, Anton Pan este elevul lui Fotino, iar Macarie urmează în şcoala lui Efesiu. Numai Efesiu cum se va vedea mai la vale, i-a adoptat siste­ mul cu oarecari schimbări. Adoptarea aceasta de scurtă durată care nu reuşi, era târzie după 1823, când Agapie murise de mult.

с în biserica noastră. Ele au fost traduse de Macarie. Sfinte Dumne zeule cel cunoscut de toată lumea, este a lui Gh. Cretanul. (2) C hrisant din M adit a fost elevul lui Petru V izantie. Când a în­ treprins reforma cu cei 2 tovarăşi ai săi, era arhimandrit al Patriahiei. Pentru bunele rezultate pe cari le avu în şcoala din Const., ca profesor de teoria muzicei, fu ales în 1820, mitropolit în Durazzo (Dyrrachium). De aci fu mutat în Smirna şi apoi în Prusa unde moare la 1843. Însem­ nata lui lucrare este Θεωρητικὸν μέγα τῆς μονσικῆς, tipărit în Triest la 1832. Papadopulos o. c, p. 134—6.

125—6. Cântări de ale Cretanului se află şi

(1) Papadopulos,

o .

.,

p.

13

Lambadarul (1) şi Hurmuz Hartofi lax (2) al bisericii din Constantinopole. Profesorul lor, Gheorghe Cre­ tanul, n’a putut lua parte la opera lor, la care fu­ sese invitat, căci moare în Chidonia la 1814. Reforma care era terminată în 1814, a hotărît următoarele puncte: a stabilit ritmul cântărilor (3), a sistematizat scările glasurilor (4), a înlocuit prin monosilabe nu­

al

(1)

cântăreţilor Iacob

Grigore Levitul cunoştea

şi muzica armeană şi arabă, fusese elev

Când

Protopsaltul, Petru

Vizantie

şi

G.

Cretanul.

a cooperat la reformă era lambadar-cântăreţ în stânga la patriarhie.

Chiar din 1805 el trascria cântări după metodul simplificat, cari cântări se găsesc în voluminoasa lui carte παπαδική. A transpus în noua no­

taţie o mare parte din cântările cele vechi, a compus cântări proprii

şi a scris explicări pentru noul metod. A fost profesor de partea prac­

1819 este numit protopsalt.

Moare la

elev a lui Iacob protopsaltul şi

Gheorghe Cretanul.

Este numit înpreună cu Grigorie, profesor de căntări la noua şcoală.

La

tic ă — cân tări— la şcoala

(2) Hu r m uz

1819

se

din

Const.

La

1822. Papadopulos o. c. p. 105—107.

i

Gheorgh iu

din

Halchi,

Când a lucrat

la

reformă

de mnitatea de hartofilax

era cântăreţ în Const.

al marei biserici. După des­

fiinţarea şcoalei în 1821 a înfiinţat cu multe stăruinţe şi tipografie de muzică bisericească unde editează mai multe cărţi. Transpune în noua

notaţie mai toate

şi

în biblioteca Sf. Mormânt din Fanar,

practica muzicei, adună o voluminoasă colecţie din cele mai frumoase

căntări bisericeşti şi compune

dârjire şi a murit sărac în H alchila 1840. Papadapulos, о. c., p. 182—4·

cântările vechi

şi noi, cari se păstrează şi acum

scrie

manuale

pentru

teoria

chiar căntări proprii. A muncit cu în­

i (3) După noua reformă avem trei genuri melodice:

cântările a căror melodie aproape

silabică se execută repejor

executate mai rar decât cele

de sus. Este potrivit pentru rugăciunea liniştită: stiririle dela «Laude».

c. P a p a d ic (παπαδικὸν-cântarea psalţilor) cu cântări rar de tot cum

mai

a. Irm ologic

b.

S tihira ric

(εἱμολογικὸν) cuprinde

(στηχιραρικὸν) cu

şi destul de vioiu.

melodii

sânt heruvicele şi chinonicele unde o vocală

multe

λοφονικὸν. După aceste

3 tacte:

se prelungeşte

pe

fraze

melodice. — Acest

stihiraric

numeşte şi calofon ic-κα­

genuri de cântări avem în muzica bisericească

gen

se

mai

irmologic,

şi papadic.

(4)

Este

punctul

cel mai slab

din toată reforma.

Teoria

distanţelor

dintre tonuri nu

la

corespunde cu practica.

dar

O comisiune

nimic.

1881 ca să verifice acest lucru

n’a făcut

a fost numită

14

mirile polisilabe ale tonurilor (1) şi a menţinut din semnele vechi pe cele necesare, înlăturând pe unele, cari nu aduceau nici un folos (2). Locul reformei fu Constantinopole. În această nouă notaţie sau metod, sistemă, cum s’a numit atunci, ei au transpus toate cântările tre­ buincioase în biserică şi au îndreptat toate cărţile de cântări începând cu ale sf. Ioan Damaschin până la Gheorghe Cretanul, profesorul lor. După unele împotriviri din partea lui Manuil Pro­ topsaltul şi chiar a patriarhului Chiril, noua reformă

este aprobată de patriarhie şi introdusă oficial în cer­ cul scaunului patriarhicesc. Pentru răspândirea ei se înfiinţează în Constantinopole o şcoală la 1815 (3).

Această şcoală nouă are eforii săi speciali,

se predau chiar de cei trei reformatori. Grigorie şi Hurmuz se însărcinează cu partea practică, cântările, iar Chrisant cu teoria, care se tipări întâiu la Paris în 1821 (4), apoi complectă la Triest în 1832 supt numele de Θεωρητικὸν μέγα τῆς μουσικῆς. Pentru în­ treţinerea acestei scoale a contribuit şi ţara noastră. Eforii şi chiar patriarhul scriu domnitorului Cara­

iar lecţii

aghia, aanes, nehe-

che,

zo,

(2) Din caracterele cantităţii (τῆς ποσότητος) au menţinut 10: ison, oligon, petasti, chentima, chentimata, ipsili, apostrof, elafron, iporoi şi hamili; din ale calităţii (τῆς ποιότητος) au oprit 11: clasma, apli gorgon, argon, varia, omalon, antichenoma, psifiston, eteron, stavros (crucea), endofon.

anes, aneanes, neaghie

(1)

Î n loc

ni, pa.

de polisilabele

au

ananes,

neanes, nana,

introdus monosilabele

pa,

v u, ga,

di,

(3) Θεωρητικὸν μέγα, p r e fa ţa ; Papadapulos

(4) Εἰσαγωγὴ

244;

εἰς τὸ θεωρητικὸν

о. πρακτικὸν τῆς μουσικῆς,

p.

c.,

p.

166.

καὶ

bune de sain t G ervais, 1898 N-vre.,

Papadopulos o

ἐγχειρίδιον τοῦ θεωρητικοῦ καὶ etc.

р.

138.

etc.

T ri­

numeşte

15

geа, cerându-i ajutoare pentru noua şcoală. Pentru că întreţinerea şcolilor din Orient cu bani româneşti era lucru obişnuit, Caragea primeşte, şi în 1816 Maiu 15, numeşte ca epitropi ai «şcoali dă musichi ce s’au întocmit acum în Ţarigrad» pe Iosif, episcopul de Ar­ geş, pe Ioan Moshu şi pe Polizache Dumitriu, cărora le pune în vedere ca să îngrijească şi să privegheze pentru «buna stare şi orânduiala» ei, căci «este una din cele ce trebuesc spre podoaba sfintelor bise­

rici

(1)».

şcoală, de unde prin uşurinţa metodului

eşiră în curând elevi, cari răspândiră noua reformă în tot cuprinsul patriarhiei şi chiar în afară, se dis­

truse prin întâmplările dela 1821. Decăderea ei în­ cepuse chiar din 1820, când Chrisant plecă la Durazzo

ca

Această

mitropolit

(2 ).

Ceeace

a

contribuit

la

răspândirea

muzicei

bise­

riceşti după noua reformă, a fost nu numai sistema­ tizarea acestei arte prin reguli fixe şi precise, dar şi inventarea tiparului de psaltichie. Până în 1820

nu se pomeneşte de

cântare

tipărită

a

bisericei

de

răsărit.

Acest

lucru

de

preţ

se

va

face

de

un elev

al acestei

scoale şi

se

va

făptui

aici

în

Bucureşti.

Despre

aceasta

va

fi

vorba

acum.

 

numirea acestor epitropi se găseşte în C ondica

dom nească , n. 74, f. 247 verso. Din iuţeală copistul scrisese «aici în

politie» în loc de «în Ţarigrad» cum a corectat în urmă, ştergând

expresia de mai sus. Acest pitac e publicat fără a hotărî de care şcoală muzicală este vorba şi de V. A. Urechiă, Isto ria R om ân ilor , vol. X-lea. p. 424.

(1) Pitacul pentru

(2) Papadopulos,

о.

с.,

p.

166.

Noul sistem

16

muzical în Bucureşti, şcoala inventarea tiparului.

şi

Cel care a adus în Bucureşti noua sistemă de mu­ zică este Petru Manuil Efesiu, un grec despre a cărui viaţă anterioară nu se cunoaşte nimic. (1) El venea dela Constantinopole unde fusese mai întâiu elev al lui Gheorghe Cretanul, antemergătoru! formei (2). Pro­ babil că a cunoscut pe cei trei reformatori cum şi reforma lor mai înainte de a se înfiinţa şcoala de mu­ zică din Constantinopole, căci în această şcoală des­ chisă la 1815 lui nu-i trebue decât un an de zile ca să se perfecţioneze în noul sistem (3). Anton Pan sin­ gurul scriitor român, care aminteşte acest lucru, scrie că Petru Efesiu a sosit în Bucureşti pe la anul 1816 (4). Mediul în care intră acest aducător de noi cunostinţe folositoare îi era priincios. Toţi boerii noştri mari

(1) Afirmaţia lui Ioan

Ghica (S crisori

p.

77)

Petru

Efesiu

a în­

din

dreapta la Patriarhie» este nesigură ca mai toate amintirile lui despre muzică.

văţat muzica in Bucureşti

şi apoi

«a

ajuns

cântăreţ

în strana

Nu ştiu

dacă

există vreo

legătură,

de rudenie între

«ὁ εὐγενέστατος

ἄρχων Καμινάρις κύριος Ἐ μανουὴλ Ἐ φέσιος, ὁ φιλογενικώτατος,» un abo­

nat din oraşul Iaşi la Νεον Ἁναστασιματάριον (1820) şi Petru Efesiu. In Anastasimatarul lui din 1832 iscăleşte Petru Efesiul ἐκ πόλεως Κουσαν- τασίου.

(2)

(3)

G.

Ι. Papadopulos

о.

VIII

с

,

рр.,

notă.

126 si

Τοιοῦτον

136.

καλὸν ἔκαμε

. λογιώτατος Κύριος Πέτρος ὁ Ἐ φέσιος μαθητὴς τῆς αὐτῆς Σχολῆς διατρίβων

εἰς Βουκορέστιον; cf. Νέον Ἀναστασιματάριον cuvânt către Φιλομούσοι ὁ­

ὁ μουσικο­

Θεωρητικὸν μέγα ρ

καὶ

   

μογενεῖς; cf. Papadopulos, о. с., р. 136 «μαθητεύσας διδασκάλοις ἐν τῇ τῷ 1815

ἱδρυθείσῃ πατριαρχικῂ μουσικῇ σχολῇ».

 

(4) Anton

Pan,

B a su l

teoretic

şi

p ractic

a l m uzicei

bis.

1845, p.

Χ Χ Χ ΙΙ, cf. Acelaş, Noul A n astasim atar (1854) în dedicaţia către Filo­ teiu de Buzău.

17

cunoşteau muzica, pe cât se puteadupăvecheasis­ tem ă cântăreţii de aici greci şi români şi care nu erau puţini, doreau lămuriri mai hotărîte în arta, care «fiind fără cuvânt, neapropiată de adevăr» (1) le ză­ dărnicia ostenelile şi chiar domnitorul ţării se arătă binevoitor pentru noua muzică prin ajutorul şi epi­ tropia, pe care o numise pentru şcoala al cărei re­ prezentant era noul venit (2). Efesiu e primit cu dra­

goste

de

toţi

mai

marii

ţării.

Pentru

a

răspândi

cunoştinţele

noei metode el de­

schide o şcoală nouă. de muzică la biserica Sf. Nico- lae din Şelari (3). Şcoala e înfiinţată cu învoirea dom- nului, e şcoală domnească. Efesiu se numeşte «διδά- σκαλος τοῦ Ἡγεμονικοῦ μουσιχοῦ σχολείου» (4) şi fu­ sese numit profesor al ei cu «contract» în care «sunt orânduite datoriile şi dreptăţile dascălului musicos». Domnul Caragea socotia această scoală «ca o întocmire bună şi folositoare» şi de aceea îi numeşte în 16 Iunie 1817 ca efor special pe vornicul Grigorie Băleanu, căruia îi porunceşte «să aibă toată îngrijirea pentru în­

tocmirea acestei şcoale (5)». Îngrijirea şcoalei merge

(1) Macarie Ieromonahul, Teoriticon, prefaţa. (2) Şi mai înainte Caragea îngrijise de muzică. In 1813, Iunie 16, el întocmeşte o şcoală de muzică cu dascălul Gherasie ieromonahul.

Cursurile se făceau în localul şcoalei dela sf. Sava, unde i se dăduse două odăi. Primea ca leafă 250 taleri pe lună din venitul şcoalelor, v.

A.

C ondica dom n ească No. 76, f. 411; anaforaua e publicată de V.

Urechiă în Isto ria Şcoalelor vol. IV, pag. 201 dar cu data greşită de 1812, repetată în Ist. Rom. vol. X, p. 422 cu data exactă.

(3) Anton P a n ,

(4) Νέον Αναστασιματάριον, iscălitura dela φιλομούσοι ὁμογενεῖς.

Bazul muzicei bisericeşti, p. XXXII.

(5) C ondica d om n ească L X X X V II f. 28, V. A Urechia, Ist. şcoalelor, vol. IV, p. 202 şi acelaş lucru repetat în Ist. R om ân ilor, vol. X, p. 423, Dar părerea lui V. A. Urechia (ibidem) că Grigorie Băleanu a fost

numit efor nu pentru

această

şcoală de muzică

ci

pentru

cea înte­

2

f t

i

©

Filosofi© ss Uter© dţn B 1BUOTFC.A OE’NTPAIÂ

şi mai departe. La 28 August acelaş an prin cere­ rea eforului şi prin porunca domnească, se orânduesc patru scutelnici, cari să îngrijească de lemne pentru trebuinţele şcoalei. Scutelnicii sunt aleşi «dintre bir­ nicii politiei (1)».

Şcoala

îi

aduse

renume.

Toţi cei

doritori

de

mu­

zică, «Români şi streini» se grăbiră să urmeze în această şcoală, a cărei metodă se învăţa şi pricepea mai repede. Aci învăţară metoda nouă Anton Pan fostul elev al lui Dionisie Fotino, Panaiot Enghiurliu protopsaltul sfintei Mitropolii, aci învăţă noul metod şi Ieromonahul Macarie, viitorul tălmăcitor al cântă­

rilor în româneşte (2). Însă pentru răspândirea repede a muzicei se opu­ nea o piedică. Cărţi tipărite de muzică nu existau şi nici tipar de semne muzicale nu se izvodise până atunci. Greutatea copierii, pierderea de vreme şi de bani pentru transcrierea cântărilor împinge pe Efe­ siu să conceapă idea de a turna tipar de semne mu­ zicale. Planul şi-l făcuse din 1817. Prin îndemnul şi ajutorul eforului şcoalei sale, Grigorie Băleanu, prin îndrumarea sa şi materialul argintarului din Bucu­ reşti, Serafim Hristodor, ajunge după multă trudă şi

meiată la 1813 cu Gherasie Ieromonah e neîntemeiată. Şcoala lui Gherasie se menţine numai până în August 1814. În această vreme fiind nevoe de bani pentru repararea şcoalei dela Măgureanu, Eforia şcoalelor găseşte de cuviinţă să desfiinţeze şcoala de muzică iar cân­

tările să se predea de către

cântăreţ i i bisericilor domneşti, (Anaforaua

în Ist. şcoalelor voi. IV, p. 155) Apoi Caragea nu putea repeta cuvin ­ tele «fiindcă s’a întocmit acum şi o nouă şcoală de muzică» la şcoala cea întemeiată în 1813 când el porunceşte în 1817.

(1)

V .

A.

Urechiă

Ist. şcoalelor,

voi.

IV, p. 202, repetat în Ist.

Rom.

vol. X,

p.

423.

(2) Anton

Pan,

о.

с.,

pp.

X XX III şi IV.

19

cheltuială să toarne primul tipar de semne muzicale de psaltichie din toată lumea ortodoxă orientală (1). Efe­ siu făcuse tovărăşie cu argintarul Serafim Hristodor şi cu un Grigorie Razo punând fiecare câte 3500 taleri pentru formarea capitalului trebuitor tipogra­ fiei muzicale (2). N’ar trebui uitat că Petru Efesiu este inventatorul tiparului de psaltichie şi nici că ţara noastră a văzut cea dintâiu acest nou lucru folositor. Gândul lui Efesiu era ca să dea la lumină cu aceste semne muzicale toate cărţile de muzică trebuincioase slujbei bisericeşti. Cărţile le avea gata transpuse în noul metod de către cei trei reformatori şi el le adu­ sese în Bucureşti când venise pentru înfiinţarea şcoa­ lei. Începea tipărirea lor cu gândul că va folosi în­ tregii Biserici şi în special pe «ὁμογενεῖς».

Cea

dintâiu

carte

pe

care

o

tipăreşte

este

«Νέον

Ἀ ναστασιματάρίον» (3) compus pe sistema veche de Petru Peloponesianul Lambadarie şi transpus în noua

notaţie de cei 3 reformatori. Efesiu nu este decât acela

«prin

zelul

stor

cărţi.

şi

munca»

căruia se începe tipărirea ace­

(1) Νέον Ἀ ναστασιματάριον, cuvântul către «φιλομούσοι ὁμογενεῖς; cf.

р (2) Vezi Anexa A.

(3)

Anton Pan,

X X X III;

cf. Papadopulos,

о.

с

,

о.

c.,

p.

136.

Iată titlul întreg al cărţii: Νέον Ἀ ναστασιματάριον, μεταφρασθὲν τῆς μουσικῆς ὑπὸ τῶν ἐν Κωνσταντινουπόλει μου­

κατὰ τὴν νεοφανῆ μέθοδον σικολογιωτάτων Διδασκάλων καὶ ἐφευρετῶν τοῦ νέου μουσικοῦ Συστήματος, νῦν πρῶτον εἰς φῶς ἀχθὲν διὰ τυπογραφικῶν χαρακτήρων τῆς Μουσικῆς. — Ἐπτῆὶς θεοστηρίκου ἡγεμονίας τοῦ Ὑψηλοτάτου ἡμῶν Αὐθέντου πάσης Οὐγγρο­ βλαχίας Κυρίου Κυρίου Ἀλεξάνδρου Νικολάου Σούτσου Βοεβόδα, ἀρχιερατεύ­ οντος τοῦ Πναιερωτάτου Μητροπολίτου Οὐγγροβλαχίας Κυρίου Διονυσίου. Ἐκδ­οθὲν σπουδῇ μὲν ἐπιπόνῷ τοῦ Μουσικολογιωτάτου Κυρίου Πέτρου τοῦ Ἐφε­ σίου,

Φιλοτίμῳ δὲ προκαταβολῇ τοῦ Πανευγενεστάτου ἄρχοντος μεγάλου Βορ­ νίκου Κυρίου Γρηγορίου Μπαλλιάνου. Ἐν τῷ τοῦ Βουκουρεστίου νεοσυστάτου τυπογραφείῳ, 1820.

20

Cartea este dedicată «prea nobilului şi prea iubi­ torului de muzică domn» vornicul Grigorie Băleanu, care îl îndemnase şi ajutase din toate puterile să în­ frunte «marile obstacole câte obişnuesc să se ivească la apariţia oricărui început». Băleanu e arătat ca un om plin de virtuţi şi dragoste pentru luminarea nea­ mului său şi e dat ca pildă de urmat pentru «restul bogaţilor şi puternicilor connaţionali». După această dedicaţie urmează o prefaţă adresată că­ tre iubitorii de muzică patrioţi— φιλομούσοι ὁμογενεῖς.— În ea arată folosul muzicii ca arta, care înalţă su­ fletele credincioşilor şi împodobeşte templele dumneze­ eşti, aminteşte greutatea ce se ivea la învăţarea ei din pricina nesistematizării regulelor şi încarcă de laude drepte pe cei trei reformatori din Constantinopole. Tot aci arată nevoia tiparului de muzică şi greu­ tatea ce a întâmpinat pentru turnarea semnelor mu­ zicale. Pe abonaţi îi roagă să nu se supere de întâr­ zierea apariţiei cărţii căci «desăvârşirea operilor noi cere timp mult şi nu puţină încordare», îi roagă să ierte greşelile de tipar şi lipsa de frumuseţe a sem­ nelor muzicale, asigurându-i că vor primi mai repede şi mai bine îngrijite restul cărţilor ce se vor tipări. Un îndemn către «tinerii iubitori de muzică» ca să cultive această artă şi să venereze pe cei ce au lu­ crat pentru înaintarea şi răspândirea ei, sfârşeşte pre­ faţa celei dintâiu cărţi de psaltichie tipărită. Tipărirea s’a isprăvit în Mai 1820 în tipografia sa unde era director elevul său Anton Pan (1).

-------------------

(1)

aflam

Prof.

Anton Pan, B a su l

teoretic şi

p ra ctic , pag. ΧΧΧΠΙ

«pe când mă

şi eu ca director în tipografia sa de muzică bisericească».

Gr.

Creţu în P refa ţa

cercetărilor despre

Tipografiile, xilog ra­

Cartea cuprinde cântările de Sâmbătă seara şi Duminecă dimineaţa ale celor opt glasuri din Oc- toich. «Doamne strigat-am, Stihoavna şi Laudele» sunt compuneri ale lui Petru Peloponesianul Lamba­ darie, iar «Troparele învierii, Sedelnele, Ascultătoa­ rele, Antifoanele, Fericirile şi Exapostilariile» după cum spune Efesiu în prefaţă, au fost compuse de cei trei reformatori căci «rămăseseră neîntonate de Pelo­ ponesianul». Tiparul e îngrijit. Semnele muzicale toate în ne­ gru învederează că sânt la începutul desăvârşirii, n’au frumuseţea şi rânduirea regulată a celor de mai târziu. Cartea s’a bucurat de mare trecere. Pentru noi ea are şi mai mult preţ căci Anastasimatarul Bisericesc al Ieromonahului Macarie va fi alcătuit sau mai bine îşi va primi ultimele îndreptări după dânsa. După lista abonaţilor să vede că apelul lui Efesiu găsise răsunet în toate stratele societăţii. Găsim ca abonaţi pe domnitorii Ţărilor Româneşti, Alex. Şuţu şi Scarlat Calimah (2), pe mitropoliţii Dionisie şi Ve- niamin, o parte din episcopi, o mulţime de cântă- reti dela diferite biserici si Greci din afară de ţară.

fiile, librăriile ş i legătoriile d in B â rla d , p. 12, între tipografiile exis­

tente în Bucureşti în prima jumătate a veacului trecut, pune la înce­

înfiinţată la 19 Apri­

Manuil Efe­

siul din

lie 1818, 2) cea de muzică bisericească a prof. grec Petru

put 1) tipografia dela Cişmeaua lui Mavrogheni

1820.

(2)

Scarlat Calimah a luat 80 pentru biserica

din

Constantinopole,

10 pentru şcoala de muzică a mitropoliei tea sa.

Moldovei şi 10 pentru cur­

Tot printre

abonaţi se găseşte Vasile

Gheorghiu din Dacia cântăreţ

la Trierarhi

şi profesor la şcoala

cu

noul sistem

din acea mănăstire.

22

După promisiunea dată în prefaţa Noului Anastasi- matar, Petru Efesiu tipăreşte în anul 1820 către sfâr­ şit (1) Σύντομον Δοξαστάριον τοῦ ἀοιδίμου Πέτρου Λαμ- βαδαρίου τοῦ Πελοποννησίου» (2).— Doxastarul prescurtat al renumitului Petru Lambadarie Peloponesianu. Caşi cartea precedentă aceste cântări au fost aşezate pe noul metod al muzicei tot de cei trei reformatori. În tipărirea ei caracterele muzicale şi literile greceşti nu mai sunt cele din prima carte ci altele. Ele sunt mai bine tăiate, mai clare, se vede un progres. Pe acestea nu le mai toarnă Serafim Hristodor ci alţi doi argintari — Στέφανος Δ. Ἀ ρχιχρυσοχόος ἐκ Λινο- τοπίου şi Χ(α)τζ(ῆ) Θεοδώσιος Στεργίου ἐκ Nαούσσης,— care împreună cu Petru Efesiu sânt editori, cu chel­ tuiala cărora se tipăreşte cartea. Nu o mai dedică lui Grigore Băleanu ci chiar Dom­ nitorului Alex. Şuţu. Laudele aduse în prefaţă îl arată ca un stăpânor care a pus în Βiserică conducători străluciţi πράξει καὶ θεωρίᾳ şi îndrumători plăcuţi ai poporului creştin spre mântuire. Prin virtuţile căpă­ tate din «prietenia muzelor», prin tărie cuviincioasă şi înfăţişare plăcută el îndrumează poporul spre bine. Prefaţa are destule flori retorice. Cartea are trei părţi. În prima parte se găsesc «Slavele şi acum» dela Vecernie, Stihovnă şi Laude

(1) Tipărirea s’a isprăvit prin Decemvrie 1820 căci Ilarion este tre­ cut printre abonaţi treaptă
(1) Tipărirea s’a isprăvit prin Decemvrie
1820 căci
Ilarion
este tre­
cut printre abonaţi
treaptă decât la 21
(2) Titlul întreg:
ca episcop al Argeşului
şi el n’a ajuns la această
Noemvrie 1820.
Σύντομον Δοξαστάριον τοῦ ἀοιδίμου Πέτρου Λαμπαδα­
ρίου τοῦ Πελοποννησίου,
μεταφρασθὲν κατὰ τὴν νέαν
μέθοδον
τῆς
μουσικῆς
τ
ν
μ
ο
υ
σ
ι
κ
ο
λ
δ
εἰς ἀναλώμασιντῶνἘκδοτῶν.φἘνῶ ςτῷἀ χτοῦθ ὲνΒουκουρεστίου νεοσυστάτῳ τυπογρα­
ο
γ
ι
ω
τ
τ
ω
ν
δ
ι
α
σ
κ
λ
ω
ν
τ
ο
ν
ο
υ
σ
υ
σ
τή
μ
α
το ς,
δη
φείῳ
1820.

23

ale sfinţilor mai însemnaţi şi ale prasnicelor îm­ părăteşti începând cu luna lui Septemvrie — înce­ putul Indictionului, a anului nou şi alui Simeon Stâlpnicul — şi terminând cu Tăerea capului Sf. Ioan,

29

August.

A doua

parte

cuprinde

Triodul

cu

slavele

Dumi­

nicilor şi cântările din Miercurile şi Vinerile Postu­ lui mare. Prin titlul ei deosebit şi prin însemnarea anului tipărirei — tot 1820 — această a doua parte pare o carte separată. Penticostarul cu slavele Du­

minicilor dela Paşti şi până la Тоţ i Sfinţii, formează a treia parte. Abonaţii nu mai sânt aşa de nume­ roşi. Din Moldova nu-i nici unul, iar din afară de ţară sânt puţini. Printre cei din Ţara Românească se găseşte domnitorul cu 12 exemplare pentru şcoala domnească, cei trei feciori ai săi — Nicolae, Gheorghe

şi Scarlat— mitropolitul

Argeşului

Dionisie, episcopul Ilarion al boeri (1).

şi

mai

mulţi

Deşi

gândul

lui

Efesiu

fusese

ca

tipărească

toate cărţile de muzică bisericească trebuincioase în Biserică, totuşi după aceste două tipărituri încetează, întâmplările dela 1821 şi trezirea Românilor spre o

viaţă cu totul nouă nu mai putea îngădui înaintarea acestui început. Cheltuielile făcute cu turnarea tipa­ rului, nedesfacerea cărţilor tipărite, risipirea semne­ lor pentru care îşi cheltuise toată averea duc pe

(1)

Printre boeri

găsim

pe Banul

Grigorie

Ghica, vornicul Grigorie

Băleanu, spătarul Iancu Racoviţă, vistierul Ioan Moscu, spătarul Cos­ tache Racoviţă, aga Alecu Vilara, clucerul Alecu Racoviţă, clucerul Mihail F ilipescu, căminarul Constantin Herăscu, paharnicul Ioan Ralet, paharnicul Dumitru Polizache din Argirocastru, medelnicerul Dumi­ trache, Manolache Titu Măinescu şi alţii.

24

inventatorul lor la sărăcie şi întristare. În 1825 Maiu 27 când cei doi tovarăşi Serafim Hristodor şi Gri­ gorie Razo se judecă pentru nişte datorii de pe urma tipografiei muzicale, Efesiu se găsia în Braşov unde avea cu el şi contractul de tovărăşie (1). În descu­ rajarea sa Efesiu părăseşte noua notaţie atât de mult lăudată de el şi adoptă sistemul alfabetic al lui Aga­ pie Paliermu, în care introducând câteva modificări găseşte mai multe calităţi decât în celălalt. Pe această cale însă pe lângă destui ucenici întâmpină şi nume­ roşi protivnici, care îl silesc să se întoarcă iarăşi la cel dintâiu (2). Din aceasta perioadă a vieţei lui da­ tează cele mai curioase cărţi de muzică bisericească din Academia Română (3). La 1832 scotea un Anas­ tasimatar cu această curioasă notaţie (4). Vremuri bune însă pentru Efesiu nu se mai puteau întoarce. Mitropolia îi cumpără ceeace mai rămăsese din tipa­ rul său, iar el muri plin de întristare şi de sărăcie în Bucureşti la 1840 (5). Cu vremea învăţase limba română, în care îşi tra- ducea unele cântări închinându-le iubitorului de mu­ zică Chesarie episcopul Buzăului (6). Dela el a rămas

(1) Vezi,

Anexa

A.

(2)

(3) Ms.

Anton Pan,

722,

о.

v. art.

с., p. X XX IV

nota.

«Un

m an u script de m u zică bisericească» în Floa­

rea Darurilor anul I, n-rul dela

(4) Un exemplar al acestui A n astasim atar se găseşte Română.

1 Septemvrie.

şi la Academia

(5) Anton. Pan, о. c., p. X X X III; Papadopulos,

(6)

о. ca împreună cu Efesiu să

c., p.

136.

Episcopul

Chesarie

chiar

proectase

scoată cărţi

împiedicat realizarea acestui plan.

m ân ă, an. XVI, p. 26 «Cuvânt funebru» de Ierodiaconul losif Naniescu.

de muzică bisericească, dar moartea acestuia din urmă a

(Vezi

revista B iseric a ortod ox ă ro­

Dintre

cântările

închinate

de Efesiu

episcopului Chesarie am

gă­

sit două:

25

heruvice (1), chinonice, doxologhii şi axioane, cari au fost tipărite la Constantinopole în 1846 într’o Anto­ loghie muzicală de către Gheorghe Protopsaltul din Filipopole (2). Macarie i-a tradus în româneşte heru­ vicele din care se vădeşte un deosebit talent mu­ zical (3). Deşi a fost străin şi deşi nu se gândia când lucra decât la φιλομούσοι ὁμογενεῖς, cu toate acestea Petru Efesiu poate sta cu cinste în şirul bărbaţilor greci, care ne-au adus şi foloase. Prin ei s’a răspândit la noi noua notaţie muzicală, prin el s’a inventat tipa­ rul de psaltichie şi un ucenic al său va fi acela, care va goni muzica grecească din biserica noastră.

p ă rin ţi dela m ar­ slavă este tradusă Efesiul, ce a fost

în Bucureşti, scrisă precum aici de însuşi mâna lui şi dată de el ră­ posatului întru fericire prea sfinţitului Chesarie episcopul Buzăului la anul 1838, decând a şi rămas la mine Iosif Naniescu Ierodiaconul Prea­

sfinţiei sale». În foile necatalogate

alerg cătră pu tearn icu l acoperăm ân tu l tău

irmos

în româneşte iar (sic) de Dumnealui». Amândouă aceste cântări se găsesc tipărite în A ntologia de B u zău (1856) p. 279, cel din urmă şi în C olecţia pr. Gh. Ionescu, p. 247. (1) În foile necatalogate de muzică se găsesc heruvicele lui Petru

Efesiu

E fesis. S ’au tălmăcit din greceşte

«Acest

gin ile lu m ii

În Ms.

174З se găseşte

cântarea

«C eata

sfin ţilor

«Această

»

cu următoarea însemnare:

după Iacob Protopsaltul de răposatul dascălul Petru

de muzică se

află

irmosul

«Acum

cu nevoinţă

»

cu însemnarea:

este

făcut de dascălul Petru

în greceşte.

(2) Papadopulos,

о.

c.,

p.

136 şi nota.

(3) Ms. Ms. 3197 o

Martinian dela Cernica pentru maica «Fevroniţa» nepoata stariţului

168.

1843 de monahul

1801, fila

colecţie

181, tipărite şi în

de

Colecţia pr.

scrise

Gh. Ionescu p.

la

cântări bisericeşti

«traduse în

limba patriei de Nectarie Diaconu Frim din sfânta monastire Neamţul».

Calinic, cuprinde şi aceste heruvice f.

41. Le

însă

ca

Vremuri

26

noi

pentru

muzica

românească ,

ieromonahul

Macarie.

După, cum văzurăm, în ţara noastră se făcea destulă muzică bisericească. Şcoala lui Efesiu atrăsese nu numai pe Români dar şi pe străinii din afară, iar ti­ păriturile muzicale împrăştiate în toată lumea creş­ tină răsăriteană duceau vestea lucrului bun care se făptuia în Bucureştii Ţării Româneşti. Dar întreg acest lucru nou si folositor în sine nu avea în vedere ne­ voile Bisericii şi neamului nostru. El nu se făcea pe graiul şi înţelesul tuturor Românilor, n’aveam încă muzică cu text românesc. Încercările mai vechi ale unui Mihalache Moldovan, ale cântăreţului Vasile şi ale altora de a compune muzică în româneşte rămă­ seseră uitate mai ales acum când vechea notaţie în care ele erau scrise se părăsise cu totul (1). În toate bisericile mari şi toţi cunoscătorii de muzică cântau greceşte pe când cântul în româneşte rămânea pe seama umililor dascăli ai bisericilor sărace de prin sate. Dintre Români eşiseră buni cântăreţi dar toată iscusinţa lor sta în executarea cântărilor din limba greacă. Noua metodă rămânea tot prerogativă a Gre­ cilor. Ei spuneau tare că trebue să ai un «dascălu elinu» ca să înveţi noua muzică căci toate celelalte neamuri nu-şi pot aduce «glăsuiri pre treptile scări­ loru» şi nu s’ar fi împăcat niciodată cu ideia ca «ifo­ sul de Ţarigradu» să se execute pe graiu românesc (2).

(1) Despre vechea muzica românească

nădăjduesc

fac un

studiu

mai amănunţit şi de aceea mă

cestor doi cântăreţi. (2) v. Prefaţa dela Irm ologhiu l d in 1823, р. X.

mărginesc

aci numai la anunţarea

27

Sosiră însă vremuri noi şi pentru muzica biseri­ cească. N’ar trebui uitat că mitropolitul pământean Dionisie Lupu, care patrona pe apostolul vremurilor noi Gheorghe Lazăr, fu iniţiatorul şi sprijinitorul al­ cătuirii în româneşte a cântului bisericesc. Această alcătuire se îndeplini cu o căldură, dragoste, muncă şi inteligenţă care uimesc, printr’un umil călugăr, care nu fu în toată viaţa lui de muncă încordată şi gânduri înalte decât «smeritul Ieromonah Macarie, portarie» al Mitropoliei şi dascăl de musichie. Dacă îi cunoaştem bine lucrul bun ce a făcut şi gândul

curat ce a avut, nu tot aşa stă

lui asupra căreia avem foarte puţine date. Nu i se cunoaşte precis nici anul naşterii sale (1), care poate a fost după 1770. După afirmaţia lui I. D. Petrescu, căruia nu ştiu dacă trebue să-i dăm mare crezământ, se trăgea dintr’o familie de ţărani din satul Perieţii pe Ialomiţa (2). A mai avut un frate

si cu privire la vieaţa

(1J După în sem n area mitropolitului Naniescu, care i dă data morţii şi vârsta ce a avut la moarte, Macarie s’a născut pe la 1750. Anul 1750, ca dată a naşterii lui, având în vedere, că un om de 73 de ani poate cu anevoie să îndure greutăţile unei călătorii din acea vreme la

Viena şi să lucreze cu atâta stăruinţă încordată până la sfârşitul vieţei sale care fu în 1836 (cfr. ms. 1685 şi anexa E), e greu de acceptat. Poate fi şi odată ceva mai târzie, pe care nu am putea-o fixa precis.

(2)

I. D. Petrescu, A rta

A rtelor , 1872,

Buc.,

p.

37

şi

urm.,

ne

cele mai multe detalii despre viaţa lui Macarie. Unele din datele acestui

scriitor se adeveresc prin probe sigure dar altele rămân confirmate. După e] Macarie s’a născut în Perieţii din jud. Ialomiţa dintr’o fami­ lie ţărănească şi a mai avut un frate şi o soră. A intrat de mic în mănăstirea Căldăruşani de unde a fost luat de mitrop. Dositeiu, care l-a învăţat greceşte şi l-a dat la şcoala de muzică a protopsaltului Straton al mitropoliei. După Petrescu, Macarie a vizitat Moldova, a stat la Neamţ şi chiar a însoţit pe Gherontie şi Grigorie în călătoria lor la Sfântul Munte. Nu putem accepta toate aceste date nebazate pe nimic.

28

şi o soră care au purtat numele de Perieţeanu. Fratele său este stolnicul Voicu Perieţeanu, care se interesă mult de tipărirea în Viena a cărţilor lui Macarie. El a fă­ cut parte din «tovărăşia» pentru tipărirea şi desfacerea cărţilor (1). Pela 1821— 23 probabil din pricina re­ voluţii acest frate al lui Macarie se află prin Sibiiu, Haţeg, Ruşava, ţine corespondenţă cu casa Pop din Sibiiu (2), cu care are afaceri de bani(3), se intere­ sează de aproape de tipărirea cărţilor (4) şi când Pop vinde Eforiei bucureştene o parte din cărţile tipărite el îşi cere partea de bani, ce i se cuvenea ca un asociat (5). Nu era străin de planurile fratelui său şi chiar este în stare să arate lui Macarie «chipul» cum

să-şi

alcătuiască

lucrările (6).

Sora

lor—maica

Perieţeanu (7)— imitând pe fratele

(1) În scrisoarea trimisă din Viena la 10 Februarie 1822, Macarie spune că «tovărăşia» lui se compune din «frate-meu şi chir Ghiţă Opran»,

N.

Perieţeanu este publicată de

d-l N. Iorga în Analele Ac. R om ân e, seria II, tom. X XV III «Contri­ buţii la isto ria liter. rom . în veac. X V III , S criito rii bisericeşti»,p. 234 şi urm. unde este publicată şi corespondenţa lui Macarie. (3) Scrisoarea din 27 Martie 1822 о. c., p. 235 ; v. N. Iorga, S crisori de negustori, p 90, scrisoarea din 16 Iulie 1821 trimisă din Haţeg.

Iorga, S criitorii

bisericeşti , p. 235.

Voicu

(2) Corespondenţa Stolnicului

(4) Scrisoarea

din

12 Martie

1822.

(5) Scrisoarea

din 9 Octomvrie

1823.

(6) Scrisoarea din 20 Decemvrie

1821:

«Trimit dumitale şi

această

psaltichie, care cuprinde toate stihurile praznicilor de piste an, care

iaste foarte de trebuinţă, şi o cere părintele Macarie, ca să o îmbrace în haină românească. Îi trebuiaşte şi o preadoslovie românească, ca să publicarisească această lucrare la neamul romănesc: pentru aceia să i să trimită cartea ce-i scriu, prin care îi însemnez chipul în care are a o alcătui, împreunând cu cartea şi psaltichiia». (7) Numele acesta de «maica Perieţeanu, sora lui Macarie» mi-a fost dat de maica Ambrosia Manolescu stariţa de acum a mânăstirei Vi­ forâta, care la venirea ei în mănăstire pela 1846 a găsit ca stariţă pe maica Perieţeanu.

29

său, a intrat în călugărie şi ajunge stariţă la mănăs­ tirea Viforâta (1). Când va fi intrat Macarie în monahism şi unde va fi căpătat cunoştinţele de cărturar de care dă dovezi, nu ştim. A învăţat însă muzică «din mica sa copi­ lărie (2)» Dintr’o însemnare scrisă chiar de mâna lui la începutul unei cântări, ese că a stat în preajma mitropolitului Dositei Filitis şi că a învăţat muzica bisericească după «sistima veche» dela protopsaltul Constantin, «ucenicul dascalului Şărban, protopsaltul Ţării Româneşti(3)». În această sistemă Macarie ajunse un bun cunoscător. A prefăcut în limba noastră multe căntări greceşti şi chiar a alcătuit de ale sale pro­

prii (4). Numele

îndeamnă în 1812 pe «doritorii de învăţătura meşte­ şugului Psaltichiei» ca să ceară la mitropolie ca pro­ fesor pe «dascalul Macarie». Episcopii Iosif al Arge­ şului şi Constandie al Buzăului, hotărăsc atunci să-l

de bun muzicant, pe care îl avea,

(1) Î nsemnarea mitrop . Naniescu, cf. I. notă.

(2) În

D.

Petrescu,

111,

о.

c.,

p .

38

şi

41

episcopilor

Iosif şi Constantie. (3) Printre foile n ecatalogate de p saltich ie dela Academie se găşeşte Cata vasiile F lo riilor cu următoarea însemnare a ieromonahului Ma­ carie: «Catavasii la Duminica Stălpărilor din preună cu tot canonul, alcătuite pe glas bulgăresc de fericitul întru pomenire dascalul Şăr­ ban Protopsaltul Ţârii-Romaneşti (sic), pre care eu din porunca prea osfinţitului mitropolit chir D ositei le-am învăţat dela însuşi proto­ psaltul C onstandin ucenicul lui Şărban şi dela însuşi le-am păstrat în scris pe sistima veche şi pentru ca să rămâe vecinică pomenirea întâi (sic) lor făcători le-am alcătuit pe sistima cea nouă întocmai şi ne­ strămutat precum le-am învăţat şi le-am păstrat în scris şi acum le-am paradosit părinţilor din Sfânta Monăstire Neamţul, pentru ca să rămâe veacinice şi nestrămutate, la anul 1832.*

B iserica

ortodoxă

ro m ân ă

XVI, p.

cererea

(4)

Vezi prefaţa dela lrm ologhiu l din 1823, cf. Anton Pan, B asu l m u­

zicei

bisericeşti, pag. X XIX .

30

aducă la mitropolie şi să-i înfiinţeze şcoală de muzică. Pentru aceasta ei cer dela «Boerii Caimacami» în acelaş an, Noemvrie 20 ca să-i dea «şi dela cutia Obştiei cât se va socoti cu cuviinţă» fiindcă Macarie nu se mulţumea «numai cu leafa cea orânduită dela mi­ tropolie (1)». Cererea episcopilor n'a fost ascultată şi şcoala nu s’a înfiinţat (2). După aceasta nu mai ştim nimic despre Macarie până la 1 8 1 6 (3). Când Petre Efesiu deschide la sf. Nicolae din Şe­ lari şcoala lui de muzică bisericească după noul sis­ tem, Macarie, care se ostenise în zadar ca să uşureze vechia scriere muzicală se găseşte printre cei dintâi elevi ai acestuia (4), învaţă repede noul meşteşug şi aşteaptă să vie vremuri mai bune pentru îndeplinirea planurilor sale. Nu trece mult şi în 1819 Maiu 1, Dionisie Lupu

(1)

Cererea

celor

doi

episcopi

este

publicată de

d-1 C. Erbiceanu

în B iseric a

(2) Dovadă despre neinfîinţarea şcoalei cerută de cei doi episcopi, este faptul că în anul următor 1813 Caragea dă poruncă «fiind lipsă de cântăreţi» să se întocmească «şcoală de muzică». Profesor este nu­ mit Gherasie Ieromonahul şi şcoala se deschide nu la mitropolie ci în două odăi la Sfântul Sava. (V. A. Urechiă, Istoria, Şcoalelor, voi. IV, p. 201).

concluzie

tot din cererea celor doi episcopi, cum

Lucru

(3) Poate că «Macarie Ieromonahul ce se află însărcinat cu schitul Gol­ gotei» şi pe care boerii târgovişteni îl cer ca profesor de elineşte, ro­ m âneşte şi cân tări cum şi ca p re d ic a to r la 1815 este Macarie de care ne ocupăm. Apropierea de sora sa care era la mănăstirea Viforâta cum şi faptul că este cântăreţ şi predicator, ne îndeamnă să credem această părere. (Cerereaboerilor târgovişteni şi aprobarea lui Caragea, la 1815 Aprilie 7 în Isto ria Ş coalelor, vol. IV, p. 178—9). (4) A. Pan, B asu l m u sicei bisericeşti, p. XXIII, v. şi prefaţa T eori ­ ticonului.

ortod ox ă, an. XVI, pp. 111— 112.

I.

Panţurescu, B iserica

nu-i adevărat.

E p iscop iei ele Argeş, p.

40, trage

că şcoala aceasta s’a înfiinţat.

31

este ales ca mitropolit al Ţării Româneşti. La insta­ larea lui în scaun Ieromonahul Macarie, care îl cu­ noştea mai de mult, îi tine un însufletiţor discurs (1). Noul mitropolit promisese între altele şi înfiinţarea unei şcoli «de muzică în limba ţării» (2). Vremea lui Macarie sosise. Şcoala se deschide chiar din 1819 la mitropolie şi Ieromonahul Macarie este însărcinat cu conducerea ei şi cu tălmăcirea cântărilor în ro­ mâneşte (3). Probabil că totodată cu numirea de das­ cal i se dă şi rangul bisericesc de «portarie» al sfintei mitropolii a Bucureştilor (4). Când în 1821 iz­ bucneşte revoluţia, Macarie, ducând cu sine manu­ scriptele sale de cântări pe care nu le putuse tipări în ţară, apucă drumul Sibiiului. De aci prin ajutorul casei sibiene de negoţ Hagi Pop se duce la Viena unde îşi tipăreşte o parte din cărţile sale şi de unde se întoarce în toamna anului 1823 (5). După întoarcerea dela Viena se duce în Moldova pentru a răspândi noul cânt în româneşte şi a înmâna mitropolitului Veniamin cărţile închinate. Aci în Moldova îl ajunge

(1) Publicat

de d-l C. E[rbiceanu]

în

B iserica

O rtodoxă , an

XVI, p

808—12 şi iarăşi în an, XXIII,

C ron icarii

(2) C. Erbiceanu,

p. 332—6. greci , p.

L.

Promisiunile

date ţării de

mitrop. Dionisie. (3) N’am găsit actul de

în josul paginilor următoarea lămuritoare însemnare : «Această psal­ tichie, ce să numeşte Tomul al doilea al Anthologhiei iaste a mea Ma­ carie Ieromonahul, dascalul şcoalelor de musichie a Ţării Romaneşti,

anulu 1819». (4) D u Cange: G lossariu m , găseşte duo ostiarii în Biserica greacă, unul κρατεῖ τὰς θύρας εἰς τὰς χειροτονίας, altul κρατεῖ τὸν μονοβάμβουλον.

Se

înfiinţarea

şcoalei

dar ms. gr.

No. 743 are

mai vorbeşte

şi

de un

al treilea

care

era

δομέστικος τῶν θυρῶν.

(5) Pentru toate lămuririle vezi capitolul următor.

32

vestea despre cumpărarea cărţilor sale de către eforia

bucureşteană (1).

«întocmitorul cântărilor

În anii

următori

Macarie

româneşti al sistimii noao» funcţionează ca profesor la Bucureşti cu aceeaşi leafă ca Ioan Eliad (2). Prin mijlocirea lui se mai înfiinţează şi alte şcoale de mu­

zică decât cea din Mitropolie. El este «epistatul

În 1827 tipăreşte în Bucureşti cu bani din casa şcoale-

lor Tomul al doilea al Antologhiei. Î n prefaţa cărţii

iscăleşte «dascalul şcoalelor de musichie în limba pa­ triei.» După aceasta îl găsim în Mănăstirea Neamţu­ lui unde învaţă pe călugări muzica bisericească după noul metod şi unde compune şi prelucrează o parte

din cântările sale (4).

dăruşani şi Ţigăneşti; preocupat peste tot numai de gândul răspândirii cântului românesc (5). În 1836 Fe­ vruarie în 6, isprăveşte de tipărit la Buzău după în­ demnul şi cu cheltuiala episcopului Chesarie răspân­ dita carte de cântări, care este «Prohodul Domnului». Tot în 1836 prin luna Martie, Macarie după în­

demnul episcopului Nectarie de Râmnic, Chesarie de

lor (3).

A şezut câtva timp şi la Căl­

(1) Scrisoarea fratelui său Voicu Perieţeanu din 1823, Octomvrie 16.

N.

(2) Isto ria şcoalelor, Voi. Ι, pag. 111, Budgetul pe 1824—25. (3) Vezi capitolul «Şcoala lu i M acarie şi ră sp â n d irea m uzicei». (4) Din unele manuscripte ale sale (no 1685 şi altele) se vede că în 1832—3 era la Neamţ. (5) Monahul Ghimasie dela Căldăruşani era un elev al său. În 1838

vede

că a avut dinainte chiar originalele. Se găsesc şi cântări făcute după cererea părinţilor cântăreţi dela Căldăruşani. Ieroschimonahul Nectarie cântăreţ la schitul Prodromul când a fost chemat să cânte la Căldă­ ruşani a găsit acolo pe Macarie, care i-a admirat glasul şi ştiinţa cân­

tării. v. B iserica ortodoxă, an. XIII, p. 410 «Date asupra vieţii părin­

telui Ierosimonah Nectarie

Iorga, S criito rii

bisericeşti, p. 237.

el face o colecţiune din cântările lui Macarie (ms. 1804) şi se

»

de C[onst.] E[rbiceanu],

33

Buzău cum şi după dorinţa mitropolitului Veniamin al Moldovei punea la cale tipărirea unui alt tom din Antologhie. Faptul nu s’a îndeplinit pentrucă aduce­

rea

servească costa prea mult şi pentrucă moartea îl a­

sale cu care vrea să se

dela

Viena

a

notelor

junge

August acelaş an Ma­

carie se află chiar după vorbele lui «nemişcat şi bol­ nav de dambla» (1).

tot

în

acel

an.

La

20

Spre

sfârşitul

anului

istovit de boală

şi

de

muncă

moare «smeritul ieromonah Macarie» în mănăstirea Viforâta sub ochii iubitori ai surorii sale, care era

câtăva

vreme lângă zidul mânăstirei în dreptul stranei drepte de unde i se aducea prinos binemeritat, acordurile line ale muzicei sale, pe care o iubise aşa de mult şi pentru care se străduise toată viaţa. Dispoziţiuni sanitare i-au mutat mai târziu rămăşiţele în cimitirul

atunci stariţa acestei mănăstiri (2). S ’a odihnit

unde nimeni nu ţi

sale era

ca manuscriptele şi cărţile sale de cântări să fie în­ credinţate aceluia, care îl ajutase şi care iubia mult cântul bisericesc, Episcopului Chesarie al Buzăului (4).

le

poate

arăta

lui

spusă

(3).

Cea

din urmă

dorinţă a

surorii

Prefacerea

în româneşte

a

cântărilor

greceşti în

noul sistem.

Tipărirea

celor

dintâiu

Când

grijască

cărţi de

mitropolitul

muzică

românească.

începe

Lupu

«starea cântăriloru sfinteloru biserici

Dionisie

se

în­

a

şi

de

(1) Vezi

anexa B.

(2)

în sem n area

Mitropolitului Iosif Naniescu (ms. 1685); of. I. D. Pe­

trescu, о.

c.,

p.

41

notă. Anul 1845 care

se da până

acum

nu-i exact.

(3)

A firm ările

maicei stariţe

de acum

Ambrosia Manolescu.

(4)

în sem n area Mitrop. Naniescu, ms.

1685.

34

patriei» cea dintâiu hotărîre a lui nu a fost de a în­ temeia şcoală de cântări în româneşte, ci de a găsi pe cineva care să prefacă în româneşte aceste cân­ tări. Într’adevăr până atunci nu se găsia nicio cân­

după noua notaţie în limba noastră aşa că «şi

cei carii ştiu câte puţinu greceşte, şi cei carii nimicu nu ştiu, sântu siliţi ca să cânte greceşte heruviculu şi cele mai tainice cântări, fără a înţelege ceia ce zicu atât cei ce cântă cumu şi cei ce ascultă». Mitropolitul făcu o minunată alegere însărcinând cu acest lucru pe Ieromonahul Macarie, care cunoş­ tea bine amândouă sistemele şi avea cu totul alte păreri pentru cultura românească decât cei din jurul său. Şcoala de muzică a fost o urmare a însărcină­ rii date de a «preface» cântările în româneşte. Iată cuvintele proprii ale lui Macarie:

tare

«Deci Prea osfinţiia sa ştiindu-mă pre mine sme­ ritulu între ieromonahi desăvârşitu întru amândoao sistimile, îndestulatu cu iscusinţa cea de mulţi ani şi cu dreaptă socoteală de a preface şi a le aduce pre acestea în graiului patriei în cea mai cuviincioasă şi nestrămutată a loru înfiinţare, şi aprinsu cu râvna ca unulu ce şi pe sistima cea veche nu puţine cărţi în limba noastră amu prefăcutu şi cântări am alcă­ tuitu, chiemându-mă mi-au poruncitu ca toate cărţile sistimii ceii noao să le prefacu româneşte (sic) şi să le paradosescu, sistisindu-mi şi şcoală de musichie romanească (1)». Atât însărcinarea de prefacere cât şi şcoala s 'au îndeplinit în cel dintâiu an al păstoriei noului mitropolit, în 1819. Chiar din acest an Ma­

г

35

carie se numeşte «dascalul şcoalelor de musichie a Ţării Româneşti» cum semnează într ’un manuscript al său (1). Şcoala era în Mitropolie. Pentru tălmăcirea cântărilor i se mai dau lui Ma­ carie încă două ajutoare. Aceştia sânt Anton Pan, care atunci era director în tipografia lui Petru Efesiu, şi Panaiot Enghiurliu (2), cântăreţul mitropoliei, amân­ doi elevii şcoalei lui Efesiu. Anton Pan ne spune că pentru această conlucrare a făcut chiar contract cu Mitropolia (3). Din această comisiune, care nu se în­ ţelegea pentru lucrul în comun, rămâne singur Ma­ carie şi el tălmăceşte pe limba românească după noua notaţie toate cântările bisericeşti. Se ivi însă o piedică pentru predarea lecţiilor şi pentru răspândirea muzicei: lipsa cărţilor tipărite. Între însărcinările comisiunii pentru tălmăcire fusese şi aceea de a face un tipar şi de a da la lumină cântările (4), dar cum comisiunea nu putuse lucra în comun nici pentru traducerea cântărilor, se în­ ţelege că cu atât mai greu nu se putuseră învoi pentru înfiinţarea tiparului. Macarie atunci «cerevoe» să le tipărească în teascurile lui Petru Efesiu, care

(1) Ms. gr. 743. (2) Panaiot Enghiurliu capătă cu vremea boeria de Serdar şi spre sfârşitul vieţii se călugăreşte cu numele de Pangratie. Fiul său Gri­ gorie Enghiurliu, care la 1841 se găseşte printre abonaţii Noului Do­ xastar al lui Anton Pan a înlocuit pe tatăl său ca cântăreţ al Mitro­ polii, unde se află şi în 1845, căci aşa este trecut printre abonaţii Ba- zului muzicei din 1845. (A. Pan, о. с., nota dela p. XXXIV). I. Ghica, Ş co ala acum 50 de a n i, pune pe Enghiurliu cântăreţ la Sărindar. A­ mintirea e greşită. I. D. Petrescu, о. с., îl pune în vremea lui Const. Ipsilante.

(3) Anton Pan, B a su l m uzicei bisericeşti, р. II şi

(4) Anton Pan, о.

с.,

p. X X X IV .

XXXIII-IV.

36

în 1820 scosese două cărţi. Se înţelege foarte uşor că Efesiu, care nu putea suferi să auză de muzică bisericească în româneşte, nu primi propunerea. Deci «nicio ispravă neputându a face, cu ceii ce avea aco­ lea tiparulu»— scrie din Viena acestea— gândul pentru tipărirea cântărilor se mută în altă parte, în afară din ţară. În acest an 1820 Zaharia Carcalechi ferleghe- rul din Buda venise în Bucureşti(l) ca să-şi strângă abo­ naţi pentru viitoarea lui «Bibliotecă românească». Aci el va fi vorbit cu mitropolitul şi cu Macarie, care îi este abonat (2), despre putinţa tipăririi cântărilor bi­ sericeşti. Carcalechi va fi recomandat oraşul Buda unde el îşi editează «biblioteca» sa şi chiar cu el de faţă se va fi făcut învoiala ca Macarie Ieromonahul şi Nicolae Poponea să meargă la Buda pentru tipă­ rirea cărţilor de muzică. Numai în urma acestor sfă­ tuiri şi hotărîri dintre mitropolit, Macarie şi «ferle­ gher» se poate înţelege cum Carcalechi în «apelul» său tipărit la 1821 putea scrie următoarele: Mitro­ politul Dionisie «pentruînfrumuseţarea sfintelor cân­ tări bisericeşti şi leznirea meşteşugirii acestor cântări au binevoit de au trimis în crăiasca cetate Buda pre dascălii de musichie româneşti pre sfinţia sa părin­ tele chir Macarie Ieromonahul şi portarie al sfintei mitropolii, şi pre chir Nil Nicolae Poponea, bărbaţi cu ştiinţă şi desăvârşit în meşteşugul acesta, ca să tipărească toate cărţile de musichie alcătuite în limba

(1) C urierul, periodul II, p. 122 poezie».

«Dispoziţiile

şi încercările

mele de

(2) Printre

abonaţi bibl.

părintele

mitropolii».

Macarie

portarie

rom ă neşti

şi

dascalul

din 1821

se găseşte

«Sfinţita sa

musichie a sfintei

şcoalei de

37

românească de aceşti mai sus numiţi dascăli după sis­ tema cea noao a sfintei Biserici a răsăritului, carii

silesc în tot chipul a aduce în starea cea mai bună şi desăvârşit acest lucru folositor, şi în scurtă vreme

să vor împodobi sfintele biserici ale patriei noastre» (1). Afirmaţia categorică a lui Carcalechi că Macarie cu Poponea au fost trimişi la Вuda nu pare sigură. Mai întâiu Macarie nu aminteşte nimic nici de Po­ ponea nici de trimiterea lor la Buda pentru tipărire. Apoi el soseşte la Buda în călătoria sa spre Viena în luna Decemvrie a anului 1821 şi este mai mult ca sigur că «Biblioteca» lui Carcalechi era tipărită atunci. De o călătorie a lui mai înainte de 1821 la Buda nu poate fi vorba. Iarăşi presupunerea că ar

fi hotărît să le tipărească în Buda când a sosit aci

nu e de crezut, căci el îşi avea totul regulat dela plecare pentru Viena, unde se găsia tipografia renu­ mită a Mechitariştilor, care promiseseră lucrul şi Ze- novie Pop, pentru care avea recomandaţie din Sibiiu

şi care îi era de mare ajutor. Carcalechi deci scria numai din ceeace plănuise în Bucureşti în 1820. Macarie şi cu Poponea nu plecaseră la Buda şi

nici nu vor

alţi oameni, cari găsiseră Viena mai potrivită pentru acest lucru decât Buda. Este adevărat că Macarie în

drumul său spre Viena a trecut prin Buda şi chiar

a stat aci câtva timp, unde făcuse datorii, pe care le

plăteşte din Viena (2) dar nu şi-a tipărit aci cărţile. De

mai pleca. Se ivise alte împrejurări şi

(1) B iblioteca rom ân ească

(2) Scrisoarea

din

1821, p.

1822

din 10 Fevruarie

169—70.

Viena, în S criitori bisericeşti

de N. Iorga, A nalele A cadem iei R om âne, Seria II, Tom. X XV III, p. 235.

38

Nil Nicolae Poponea, tovarăşul lui Macarie în proiec­ tata călătorie la Bucla, nu se mai vorbeşte în urmă (1). Ceeace a schimbat planurile făcute cu Carcalechi au fost întâmplările dela 1821. Boerii şi cu Mitropo­ litul în frunte umplură Braşovul şi Sibiiul. Între cei ce apucară drumul Sibiiului se găsia şi Macarie care ducea cu sine manuscriptele lui de cântări şi note de muzică din cele ce se turnaseră în Bucureşti de către Efesiu. Prin darea la lumină de către eminen­ tul nostru istoric d-l N. Iorga a corespondenţei casei de negoţ Hagi Pop din Sibiiu, unde a găsit scrisorile Ieromonahului Macarie, putem urmări cu toate amă­ nuntele mersul tipăriri cărţilor lui Macarie (2). La Sibiiu unde se oprise Macarie, era încă în floare casa de negoţ Hagi Pop. Ea era mijlocitoare între Răsă­ ritul românesc şi bulgar şi Apusul european. Stăpânul ei Zenovie Pop, care învăţase carte grecească în şcoala din Bucureşti cu vestitul cărturar Lambru Fotiade (3), şedea împreună cu familia sa la Viena, de unde păstra toate legăturile cu ţara noastră, iar afacerile casei erau lăsate în seama bănăţeanului Stan Popovici (4).

(1) Nil Nicolae Poponea a fost un cunoscător al muzicei bisericeşti. Ms. 1853 cuprinde axioane cu însemnarea «acesta facerea lui chir Nicolae Poponea Săbăianul»; ms. 1864 are acelaş axion cu însemna­

rea «Nicolae Sibianul». Alte ştiri n’am mai găsit. (2) N. Iorga, S crisori de boer i şi negustori olteni şi m unteni către

de negoţ sib iia n ă H ag i P op , Bucureşti 1906. Scrisorile lui Macarie

în S criitori bisericeşti în A nalele A cadem iei R om ân e, seria II, tom. XXVIII, pag. 234 şi urm.

о. (4) Ştiri depline despre rosturile acestei case de comerţ se găsesc în interesantul v olum al d-lui N. Iorga, S crisori de boeri şi negustori} care cuprinde corespondenţa acestei case. Despre această casă de co­ merţ mai vorbeşte d. N. Iorga şi în «C ontribuţii la isto ria literatu rii rom ân e în veacul a l X V III: 1. scriitori bisericeşti, 2. scriitori m iren i »

ca sa

(3) N. Iorga

с.,

р. V—VII.

39

Cu acesta din urmă intră în legături Macarie pentru tipărirea cărţilor sale (1). Tipografie cu teascuri bune şi «priveleghiuri » de a tipări în toate limbile Răsă­ ritului aveau la Viena călugării Armeni reformişti, Mechitariştii. La aceştia se gândia Stan Popovici, când la 8 Octomvrie 1821 întrebă la Viena, cât ar costa tiparul pentru «vr’o trei cărţi de căntări bisericeşti» ale părintelui «Macarie cântăreţu, carele slovele de note le are gata; numai rumâneşte, de cuvinte, îi trebuescu, care la tipografiîa armenească au slove, şi ele toate să facă slove cum să vor porunci, curat ru­ mâneşte» (2). Răspunsul a fost binevoitor şi atunci Ma­ carie, care n’avea bani, se întovărăşeşte pentru tipă­ rirea cărţilor şi desfacerea lor cu Zamfir Pop, cu stol­

nicul

Voicu Perieţeanu şi cu Ghiţă Opran (3). La 2

Noemvrie 1821 Macarie plecă din Sibiiu spre Viena cu o scrisoare de recomandaţie către Zamfir Pop ca să-i dea «mână de ajutoriu la tipărirea cărţilor, cu care am făcut simfonie la aceale cărţi» (4). Trece prin

Lugoj (5) de unde scrie la Sibiiu ca să

pe bârfitorii şi protivnicii săi, şade câtva timp în Buda

nu ia în seamă

în Analele Acad. Române, seria II. tom. XXV III, p. 183—272; tot aşa în «Contribuţii la istoria în văţăm ân tu lu i în ţa r ă şi în străin ătate■» şi «Un Ъоег oltean la K arlsbacU . (1) Iacob Cureleanu, mitrop. G rigorie Miculescu, p. 72, spune că Ma­ carie a fost trimis la Viena de către mitropolitul Grigorie. Acest lucru nu se putea, căci Macarie pleacă în 1821, iar Grigorie vine mitropolit în 1823. Acel «suflet făcător de bine» de care aminteşte Macarie, este bancherul Zamfir Pop şi nu mitropolitul Grigorie. (2) N. Iorga, S crisori de boeri şi negustori , pag. 149.

(3) N. Iorga, S criitorii bisericeşti, p. 235 în A nale seria II , tom. X X V III;

N.

Iorga, Isto ria

literatu rii rom ân e

veac.

X IX ,

p. 64.

(4) N. Iorga, S criitori bisericeşti, p. 234 în Anale seria II, tom. XXVIII.

(5) N. Iorga, ibicZem.^Scrisoarea e datată din 5 Noemvrie.

40

şi ajunge în Viena prin Fevruarie în 1822. Aci se învoeşte cu Mechitariştii — «popii armeni» — să tipă­ rească câte o mie de exemplare din fiecare carte—

a scos însă câte trei mii

«slovele cuvintelor cu cheltuiala lor», iar notele pe care le adusese el să le dreagă şi să le toarne «de iznoavă»(2). Cărţile pe care le tipăreşte sunt: Teoriti- conul, Anastasimatariul şi Irmologhionul. Aceste trei cărţi formau un «trup». A tipărit trei mii de trupuri, deci nouă mii de exemplare. Viaţa în Viena i se pare scumpă, căci iată cum o descrie într’o scrisoare: «Aici cu toată iconomiia ce aş putea face, cheltuiala este mare: pentru casă la Pesta plătiam câte 20 fiorini pe lună, aici câte 42; acolo petreceam cu trei fiorini pe zi, aici îndoit; acolo luam stânjânul de lemne câte

20, aici câte 40; să mă desfrânezu să mănânc prin bir­ turi pentru mai lesnirea, nici nu [m]i să cade, nici

care îm iaste

poč să o fac, ci am slugă cu simbrie,

şi tâlmaciu, îm face şi bucate, cum şi slujaşte; căruia sunt îndatorit, că, orice mănânc eu, aceia să mănânce

şi

Tipărirea cărţilor începe în 1823 ; pela începutul lui Iulie scotea Irmologhionul iar la 10 Iulie era gata Anastasimatarul (4). Chieltuelile tiparului le sus­ ţinea casa din Sibiiu şi din desfacerea lor Macarie nu va avea să ia decât a patra parte din câştig. Preţurile cărţilor le stabiliseră, câte 15 lei Anastasi­

de

fiecare (1) — ,

să-i

facă

el,

nedeosebit

de

mine

întru

nimic (3)».

(1) Vezi A nexa B.

(2) N. Iorga, S criitori bisericeşti, p. 234—5. Scrisoarea aceasta prin

care

anunţă contractul încheiat e datată din 10

(3) Sfârşitul dela scrisoarea

(4)

din 10 Noemvrie.

N. Iorga, S criitori , bisericeşti, p. 236.

Fevruarie

1822.

41

matarul şi Irmologhion iar Gramatica muzicei câte 5 lei (1). Deşi Macarie era sigur de desfacerea cărţilor, care «din toate părţile mi se ceriu» totuşi încă din vremea tipărirei el caută să dobândească bunăvo­ inţa persoanelor cu trecere pentru o mai bună reu­ şită. Din toate părţile îi vin veşti înbucurătoare. În Iaşi spătarul Grigoraş Grosul şi cântăreţul Grigorie vorbiseră pentru vânzarea cărţilor cu Cantemir, se­ cretariul Agenţiei austriace — un mazil bucovinean — şi cu însuşi mitropolitul Veniamin. Mitropolitul chiar hotărîse să înfiinţeze şsoală «căci fără aceasta nu se va putea lumina neamul». Din Chişinău unde se aflau «psalţi buni greci» ştiutori şi de «moldoveneşte» iarăşi primeşte veşti bune (2). Numai patriarhul de Carlovăţ, Ştefan Stratimirovici, dela care ceruse voe prin Gheorghe de Sina (3) îi dete un răspuns în­ doelnic. Acesta nu prea vrea să se introducă în Ar­ deal şi Ungaria cântarea aceasta, care — zicea el — este deosibită de cea întrebuinţată în eparhia sa (4). Speranţele mari ale lui Macarie nu s’au realizat. Frumoasele sale volume nu erau cumpărate nici de curiozitate. Gustul pentru cântare bisericească în ro­ mâneşte încă nu se răspândise. În Ardeal şi părţile ungureşti n’au pătruns deloc şi acest lucru ne explică, dece dincolo muzica bisericească nu s’a întrebuin­

(1)

N.

Iorga, S criitori bisericeşti , p . 235.

(2)

N.

Iorga,

S criitori bisericeşti, p. 236.

(3) Un comerciant bogat, a trăit în Viena. Deşi Aromân de naţio­ nalitate a lucrat numai în folosul elenismului. V. E n ciclop ed ia rom ân ă. (4) Patriarhul de Carlovăţ scria la 8 Iulie 1822: «Obwohl mein W ünsch nicht ist dass diese Art des Gesanges, die von hierlandes üblichen verschieden ist, auch in den kaiserlich-königlichen Ländern

eingeführt werde». N. Iorga, о. c., p. 236.

42

ţat niciodată pe note orientale. Prima cumpărătură s’a făcut de către Eforia bucureşteană cu învoirea Domnului «pe seama Casii Şcoalelor». Eforia cum­ pără la 5 Septembrie 1828 cu contract dela casa

Pop

cari erau şi legate (1), Ο parte din cărţile cumpărate

sosesc în Bucureşti la 18 Fevruarie 1824, iar rămă­ şiţa printre cari se găsi şi «tablele halcograficeşti ale musichii» tocmai la 29 Iunie 1825 şi pentru pri­

mirea lor scrie la Sibiiu mitropolitul Grigorie (2). A­ ceste cărţi nici în Tara Românească nu s’au desfă­ cut aşa de repede. Când Pop cere ca «ţara» să-i cumpere şi pe cele ce mai rămăseseră, i se răspunde

că nu s’au vândut

nu se pot însărcina cu altele până ce nu vor vinde

o «bună sumă» din cele dintâiu. Aşa îi scria la 10

August 1825 Constantin Bălăceanu (3). În Iaşi, casa Pop a vândut numai cinci sute de «trupuri» (4) Nu era acum vremea tipăriturilor lui Macarie. Ea va veni atunci când mai toată ţara şi mănăstirile vor fi pline de ucenici de ai săi şi aceste vremuri nu vor întâr­ zia mult. Restul cărţilor a fost adus în Bucureşti de Stan Popovici tocmai în anul 1836 (5).

trei

mii

de exemplare „una mie trupuri",

decât

«cincizeci

de

trupuri»

şi

(1)

i

pungă

mii

N.

se

Iorga,

da

с., p. 236-7.

Se învoiseră cu 27.000 de taleri, zece

iar restul într’un an cu dobândă de «tl. trei la

о.

atunci,

pă lună»;

cf. A nexa B.

(2) N. Iorga,

(3)

N. Iorga,

о. S criso ri

c.,

p. 237-8.

de

boeri şi negustori

p.

73.

(4)

Vezi A nexa B.

 

(5)

Ibidem .

Activitatea

48

muzicală

a lui M acarie.

Trecând la studierea activităţii muzicale a lui Ma­ carie, este nevoe de câteva lămuriri ca să se poată pricepe mai bine rostul lui de «întocmitor» al mu­ zicei bisericeşti în biserica noastră. Când după studierea cântărilor lui şi compararea lor cu originalul grecesc, găseşti că nu se depărtează mult de acestea, ba acolo unde poate, transpune în totul melodia grecească, ceeace se vede bine mai ales în genul papadic — rar — eşti îndemnat în primul rând să nu dai nici un merit acestui servil imitator, şi să crezi că acest lucru se putea face de orişi­ cine. Lucrurile însă nu stau aşa şi meritul cel mai mare pe care îl datorim «întocmitorului» este că s’a ţinut cât mai mult de original. După el şi după tot creştinul ortodox, sfinţii părinţi n’au scris nici «cuvintele» cântărilor şi nici «alcă­ tuirea viersuirii până n’au priimitu descoperiri dum­ nezeeşti », până n’au fost insuflaţi de Duhul Sfânt. Pentru sfinţiţii cântăreţi «cuvântului celui răspundea prinu buze, îlu simţea cu zdrobirea inimii, sufletulu loru celu fără materie să împreuna cu Dumnezeu şi mintea loru să răpiia în ceruri, pentru aceia o cân­ tare să făcea a îngeriloru şi a oameniloru». Deci cân­ tările fiind lucrare dumnezeiască «să cade ca alcă­ tuirea lor să se lucreze cu toată evlaviia şi dreapta socoteală» iar atunci când se vor preda altora să se dea «cu nestrămutare» ca să rămână aceleaşi cum au fost la început. «Este nesimţire cu totulu greşită şi păcatu a înstreina curgerea melosului» şi când Ma­

44

carie s’a putut ţine aproape în totul de melodia gre­ cească nu se sfieşte de a spune cu încredere în titlul cântărilor sale că ele sunt «întru nimic nestrămutate» după cele greceşti. Când în muzică se va introduce alte melodii diferite de cele primite în Biserică, Ma­ carie le va numi «taximuri şi pestrefuri turceşti» şi va socoti lucrul ca o «cumplită cădere, jalnică de­ părtare a lui Dumnezeu». Deci el va socoti o mare calitate a se ţine cât mai mult de melodia originală.

I

se

punea în

cale

însă o piedică. În limba noastră

textul cântărilor nu era ca în greceşte în poezie, nu se potrivia nici «tonului cuvinteloru» nici alcătuirea fra­ zelor. Această greutate a învins-o cu succes. El a ţi­ nut seamă de firea limbii noastre, a dat cuvântului accentul acolo unde trebuia, a avut în vedere lungi­

mea sau scurtimea lui «pentrucă a pune însuşi acele semne pe unu cuvântu care vine îndoitu mai lungu sau mai scurtu de cât сеlu grecescu, iaste dobitocie» şi a căutat să nu înstreineze melodia «pentru lungi­ mea sau scurtimea cuvântului». Dacă avem acestea în vedere apoi atunci opera lui Macarie se va înţe­

ţinut de

lege şi nu i se va găsi nici un cusur că s’a melodia originală.

Când se zice că Macarie «a naţionalizat» muzica

trebue să se înţeleagă că a schimbat

mult din original introducând melodii naţionale. A­ ceasta nu se putea, nu-i era îngăduit. Prin naţiona­ lizare ar trebui să se înţeleagă introducerea muzicei în Biserică iară sacrificarea nici a melodii primite de Biserică şi nici a limbei româneşti. Activitatea muzicală a lui Macarie o putem împărţi în tipărituri şi lucrări în manuscript. Tipăriturile sânt

bisericească, nu

45

în număr de cinci, trei făcute la Viena şi două în ţară. Le vom aşeza în ordine cronologică.

1. «Theoriticonu sau p riv ire cu prin zătoare a meş­

teşugului m u sichiei bisericeşti d u p ă aşăzăm ân tu lu

tipărite

de el la Viena în 1823 si cea dintâiu carte de teo­

rie a muzicei bisericeşti în limba românească. Pentrucă planul lui Macarie era să răspândească cărţile sale la toţi Românii, el scoate un număr de exemplare cu «Voiia şi Blagosloveniia» mitropolitului Veniamin (1) şi le închină «cinstiţiloru dascali ai sistimii musichiei ceii noao bisericeşti din Moldavia» iar restul îl tipăreşte cu «voiia şi blagosloveniia» noului mitropolit al Ţării Româneşti Grigorie, închinându-l dascălilor Costache şi Grigorie, cari îi ţineau locul la şcoala sa din mi­ tropolia Bucureştilor (2). Cartea, care se isprăvia de tipărit prin Aprilie (3), începe cu o prefaţă în care arată «cinstiţiloru dascali» însemnătatea şi «lesnicioasa îndemânare» a noei me­ tode; îi roagă să primească «cu blândeţe» mica carte «foarte scump trebuincioasă la înţeles» şi îi îndeamnă să fie silitori în lucrul ce le stă înainte căci atunci numele lor va rămânea nemuritor şi patriei se vor arăta folositori. El se sârgueşte «ziua şi noaptea cu

toată silinţa» ca să le trimită şi celelalte Anastasimatariul şi Irmologhiul.

sistim ii ceii п о а о » este prima carte din cele

două cărţi,

(1) După

fuga

din

1821, mitropolitul Veniamin

se

întorcea la

mi­

tropolie în toamna anului 1822 (C. Erbiceanu, M itropolia Moldovei, p.

LXXII) iar Grigorie este instalat 11 Ianuarie 1823; deci Macarie în­ cepe tipărirea prin Fevruarie 1823.

(2)

La A cadem ia R om ân ă se găsesc exemplare în amândouă chipurile.

(3)

În prefaţă spune că «după doao luni » va trimite şi A n astasim a ­

tarul, care fu gata la 10 Iulie.

46

Are de gând să tipărească toate cărţile

«sistimii » dacă

îl va ajuta prea înălţaţii domni «fii ai patriei» ca de

acum înainte muzica să o predea «fiiloru patriei» nu­ mai «în limba graiului patrioticescu». Cartea cuprinde teoria muzicei bisericeşti după noua reformă. Vorbeşte despre semnele fundamentale şi combinarea lor, despre semnele de calitate şi mai pe larg despre glasurile bisericeşti. La urmă are un mic rezumat cu diferite exerciţii. Cartea este «tălmăcită dinu greceşte». Au­ torul n’a putut avea dinainte un text grecesc tipărit căci prima carte grecească de gramatică muzicală apare în 1821 la Paris (1) şi Macarie în acea vreme îşi avea lucrările gata. Circulau însă destule manu­ scripte greceşti ale noului aşezământ. Unul din ele se găseşte şi la Academia Română. El este datat din

«1820 Ἰ άσσιον» şi este scris de

un oarecare Θεόδιο­

ρος Γερασίμου deci nu-i o copie după cel tipărit la Paris (2). Acesta sau un altul asemenea lui a servit lui Macarie pentru tălmăcire. Cartea are 19 capitole caşi manuscriptul grecesc de care nu se deosibeşte nici în numărul aliniatelor. Traducerea nu-i bine fă­ cută. Textul grecesc este urmat din cuvânt în cuvânt şi cum în limba românească nu erau termeni muzi­ cali corespunzători, traducătorul se va lupta cu multe

greutăţi, va da frazelor construcţii nefireşti şi va in­

troduce

termeni

cari

nu spun nimic. Iată primele ali­

niate :

(1) Tribune de S ain t

(2) Ms.

gr. 761.

Gervais,

1898, Novembre p. 244.

47

1.

Δύο

τινὰ

γνωρίζομεν

συστατικὰ καὶ 2 . Т ὸ ποσὸν, τὴ

ποσὸν

ς

τῆ

ποιὸν

μελωδίας,

θεω-

μελοδίαν,

κατά-

ὁποῦ

ν

ἰσότης.

ρείται

είς

καὶ

εἶναι ἡ ἀνάβασις, ἡ

βασις

a. Doao oareşcare cu­

noaştemu în lucrarea bu­ nei viersuiri, felurime a­ decă şi înfiinţare.

b. Felurimea, carea

priveşte în buna viersuire, iaste suirea, şi însuşita

potrivire.

În graiu muzical ποσὸν (1) însemnează semnele de

cantitate sau fundamentale, cari determină intervalele

ποιὸν semnele

de calitate, de expresiune. Ce avoit să înţeleagă tra­ ducătorul când le-a dat în româneşte prin «felurime» şi «înfiinţare», nu putem şti. În multe locuri e ne­ înţeles din pricina traducerii cuvintelor prin înţelesul

lor prim (2) şi din pricină că a urmat cu totul fidel textul grecesc. Teoriticonul însă întrece originalul şi toate grama­ ticile muzicale ce s’au mai tipărit prin frumuseţea tiparului şi prin tabelele dela sfârşit. În manuscrip­ tul grecesc scările fiecărui glas şi ftorale (3) sânt aşezate în text după capitolele respective. În Macarie şase planşe mari artistic lucrate şi aşezate la urma

muzicale — măsura intervalelor — , iar

(1) Anton

Pan

(B asul,

p. Ί) traduce

aceste

două cu vinte prin

«că­

taţi me»

şi

«calitate».

Şi Macarie traduce

odată

prin

câtăţim e,

p.

4,

al.

9.

Bourgault-Ducoudray, E tudes su r la m usique

ecclesiastique grecque,

1877 p. 89 explică aceste

cuvinte

aşa:

«Le ποσὸν, c ’est la mesure des

intervalles».

nièге d'émettre le son».

«Le ποιὸν, c’est à la

fois la mesure

du

temps

et la

ma­

(2)

(3) F to ra le în muzica bisericească sunt

însemnând

scară muzicală îl traduce

Γ ένος

cu

nişte semne

«fiinţă,

cari

neam».

sau

arată

48

cărţii cuprind scările în număr de 14 cu despărţiturile şi lămuririle cerute (1).

2.

A

doua

carte

tipărită

la

Viena

în

1823

este

bisericescu , care era eşit de supt

tipar la 10 Iulie. Pentru tipărirea lui, Macarie cere voia şi binecuvântarea noului mitropolit al Ţării Ro­ mâneşti Grigorie căruia şi închină cartea (2). Prefaţa este plină de laude aduse mitropolitului, pe care îl numeşte «ucenicu al teologului celui de unu nume, pă­ rinte al patriei» şi decât care «soarele n’au văzutu pre tronulu Ungrovlahiei pre altu păstoriii cu atâtea daruri». Din ea se vede că Macarie cunoştea bine

A n a sta sim a ta riu

(1) Slugerul Dimitrie Sucevanul protopsaltul mitropolii Moldovei ti­ păreşte în 1848 la Iaşi «a doua oară» Teoriticonul lui Macarie. Prefaţa lipseşte, tabelele dela urmă dispar şi scările sunt puse după capitolele respective. Textul e reprodus fără nicio modificare, care eră atât de necesară şi pentru care avea la îndemână lucrarea mai lămurită din 1845 a lui Anton Pan. Singura modificare a constat în schimbarea expresiunii «glas bisericesc» prin «viersuire bicericească» care însă n’a prins. Lipsa de îngrijire a ediţiei se observă şi în punerea exer­ ciţiilor acolo unde nu aveau niciun rost: după cap. IV tipăreşte exer­ ciţiile, care trebuiau puse după cap. VI. Cartea eşia cu cheltuiala lui Antonie Gheorghiu iconom şi protoereu ţinutului Iaşi şi a arhidia­ conului mitropolii Marchian Folescu. Episcopul de Buzău Fi loteiu hotărăşte în 1856 să tipărească «un

curs de cântări pe tot anul» şi începe şirul tipăriturilor cu Teoriticonul lui Macarie. Deşi în titlu se spune că este aşezat după original, car­ tea nu reproduce decât ediţia de Iaşi cu aceleaşi greşeli şi neajun­ suri. Schimbă însă dar nu peste tot expresia «viersuire bisericească»

a ediţii de Iaşi în «glas bisericesc». Î ngrijitorul tipăriturilor lui Filo­ teiu fu Ieromonahul Serafim egumenul schitului Alunişu, metocul

episcopii Buzău. înlocuit cu totul.

(2) Un număr de exemplare din Anastasimatar au fost dedicate mi­ tropolitului Veniamin. La Academie n’am găsit nici unul din aceste exemplare, cari au o prefaţă cu multe lămuriri de preţ.

Andrei Vizanti, m itrop. prefaţă.

În altă ediţie n’a mai apărut, B a zul lui A. Pan l-a

V eniam in, p. 72—3 publică părţi din această

49

toată activitatea de cărturar a noului mitropolit, cum

şi gândurile curate de folositor al neamului şi bise­ ricii cu care diaconul dela Căldăruşani urca scaunul păstoriei sale. Grigorie prin «tălmăcirile cărţiloru ce­ loru mai trebuincioase» s’a arătat «erou bisericescu», iar atunci când lumina nu s’a mai putut ascunde supt obroc, din înălţimea dregătoriei sale va îndrepta pe calea «adevărului şi a pocăinţei» atâtea suflete do­ ritoare de bine, «curate şi fără prihană» (1). Cartea, care este cea dintâiu tipăritură muzicală în limba noastră, cuprinde cântările de Sâmbătă seara şi Duminică dimineaţa ale celor opt glasuri ale Oc­ toihului ca şi Neon Anastasimatarion al lui Efesiu. Au­ torul ne spune singur că este «alcătuitu după celu grecescu». Prin «cel grecesc» se înţelege cel compus pe vechiul sistem de către Petru Lambadarie Pelopo­ nesianul, transpus şi complectat pe noua notaţie de cei trei reformatori şi tipărit de Efesiu supt titlu de Neon Anastasimatarion la 1820 în Bucureşti. Cum însă Macarie se apucase de alcătuit cărţile sale mai

înainte

ducere de tipăritura lui Efesiu ci de un manuscript anterior acestei tipărituri. Când însă apare cartea ti­ părită a lui Efesiu, el îşi face ultimele mici îndrep­ tări mai ales de ortografie muzicală— aceasta nu era încă bine stabilită— după ea, şi cu aceste mici co­ recturi cartea apare în româneşte (2).

de 1820, el nu s’a putut servi la prima tra­

(1) Prefaţa publicată după manuscriptul original de d. C[onst], E[rbi ­ ceanu] în rev. B iserica ortodoxă, an. XVI, p. 817—20.

cu titlul «Octoih» este A n astasim ataru l bi­

sericesc al lui Macarie. El are pe margini îndreptări (mai ales la glas I, II, IV, V, etc.) făcute de mâna lui Macarie după tipăritura lui Efesiu,

(2) Ms.

1693 colecţionat

50

Ca «alcătuire» Macarie dă dovadă de un talent mu­ zical desăvârşit. Păstrează acolo unde şi cât se putea «desăvârşita alcătuire a versuiri» greceşti, ţine seamă de «tonulu cuvinteloru» în româneşte şi el traducătorul întrece în multe părţi originalul prin nemerita expri­ mare muzicală a textului românesc. Înveselitorul tro­ par (1) săltăreţ al glasului al III-lea «Să se veselească cele cereşti», Podobia(2) «De frumseţea fecioriei tale», Voscreasna (3) I şi а IV cu nemerita ei cadenţă în di de jos, întrec tot ce s’a mai alcătuit ca muzică bise­ ricească în româneşte. În ce însă Anastasimatariul întrece toate tipăriturile străine şi româneşte de mu­ zică este în frumuseţea tiparului. E prima carte ti­ părită, dar tipar aşa de lesne de citit şi de frumos

«cu roşu şi negru» n’a mai avut nici o carte

de mu­

zică bisericească(4). După acest Anastasimatar s’a pre­ dat şi se predă şi acum muzica bisericească. El n’a putut fi înlocuit cu al lui Anton Pan (5). Orice încer­

deci în 1820 şi prin urmare manuscriptul este cu siguranţă din 1819. Toate aceste îndreptări au intrat în tipăritura lui Macarie dar nu

acest manuscript a servit la tipar, ci un

şi alte mici modificări. Printre fo ile necatalogate de m u zică dela Aca­ demie se mai găsesc părţi din A n astasim atar cari n’au îndreptări

după tipăritura lui Efesiu, dar sunt scrise în aceiaşi vreme ca şi m a­ nuscriptul precedent. (1) Cântare care îşi ia forma şi melodia după alta tip. (2) Cântări cari servesc ca tip pentru altele.

altul în care mai introdusese

(3) În număr de 11 se cântă dimineaţa la Utrenie. Ele rezumă prinsul evangheliilor dela Utrenie.

cu­

(4) Numai cartea P. S. Arhiereu Nifon Ploeşteanu are caractere roşii negre.

şi

(5) Episcopul Filoteiu tipăreşte «a doua oară» în 1856 A n astasim a­ tariu l lu i M acarie. Cuprinsul este întocmai. La urmă adaogă «Mâne­ cătoarele» — Voscresnele — din Anastasimatariul lui Anton Pan. În­ grijitor al tipăririi a fost Ieromonahul Serafim.

D-l Neagu Ionescu, fost profesor de muzica bisericească, scoate tot

51

care de prescurtare a cântărilor Octoihului pleacă tot dela el. A rămas carte clasică în literatura muzicală. 3) A treia carte tipărită la Viena tot în 1823, este Irm olog h ion u sau C atav a sieriu m usicescu . Voia şi binecuvântarea este tot a mitropolitului Grigorie. Pre­ faţa adresată «Cinstitului şi în Christosu iubitu pa­ triotul cântăreţului romanu (sic)» este cea mai frumoasă şi mai de preţ prefaţă din toate ale lui Macarie. — Într’un stil vioiu şi cu o căldură înfocată în spusele sale, smeritul ieromonah dascăl dă dovezi de o cu­ noştinţă deplină a activităţii cărturăreşti începută în Neamţ şi răspândită şi în Ţara Românească, cu­ noaşte bine toată desvoltarea muzicei bisericeşti şi este deplin lămurit asupra rosturilor bune aduse de întemeierea şcoalelor «pre graiulu patriei» din care «au eşitu desăvârsiţi Engineri şi Filosofi». Când îl auzi criticând pe aceia dintre Români, cari se ruşinează de a cânta chiar Doamne milueşte în limba lor, când spun e cu durere că noi Românii am fost neamul cel mai slăvit al lumei oarecând, te gândeşti numai decât la acele înviorătoare prelegeri ale lui Gheorghe La­ zăr şi la efectul lor binecuvântat. Nimeni ca el n’a spus mai bine câte împotriviri au întâmpinat dela Greci începuturile şcoalei româneşti şi nimeni n’a în­ demnat mai cu convingere şi căldură pe cântăreţii români, pe care îi numeşte «rândurele bine glăsui­ toare» de a cânta «vitejaşte şi cu îndrăsneală orice cântare în limba patriei» şi de a nu se lăsa înjosiţi de Greci, neamul cel mai «trufaş, mândru, nesimţitor,

la Buzău în

o alta.

1898,

1875

altă ediţie a A n astasim ataru lu i lu i M acarie, iar în

52

pizmuitor din câte sânt». Curaj şi muncă trebue acum «că iată cu bună voinţă şi cu darulu lui Dumnezeu începutulu s’au făcutu şi toate chipurile de buna spo­ rire ni s’au înlesnitu» (1). Cartea cuprinde Catavasiile (2) praznicilor împără­ teşti şi ale Născătoarei de Dumnezeu, ale Triodului şi ale Penticostarului. La urmă mai are Sedelnele dela Utrenie şi cântările Triodului din Săptămâna cea Mare, Canonul Sfintei Casii din Sâmbăta cea Mare, Tropare din Prohodul Domnului, Binecuvântările În­ vierei şi sfârşeşte cu «Podobiile dela Vecernie pre mare, precum să cântă în sfânta lui Dumnezeu bi­ serica cea mare». Alcătuirea s’a făcut «dupre celu grecescu» şi cum acesta nu s’a tipărit decât mai târ­ ziu (3), Macarie s’a servit de vreun manuscript ante­ rior tipăriturii greceşti (4). Mai toate Catavasiile, cân­ tările Triodului, Sedealna dela p. 167, Binecuvântările şi Podobiile sânt ale lui Petru Lambadarie Pelopo­ nesianul. De Petru Vizantie(5) sânt catavasiile dela

(1) Fragmente din această prefaţă în revista B iseric a ortodoxă, an. XVI, p. 8 1 3 -8 1 6 .

(2)

Se

cântă în partea

a doua a Utreniei. Li s’au dat numele

de ca­

tavasii — κατάβασις — pentrucă în vechime cântăreţii se coborau din străni în mijlocul bisericei ca să le cânte. (3) S ’a tipărit de Hurmuz Hartofilax, la Constantinopole în 1825. Un exemplar în bibi. d-1 D. Rousso. (4) Ms. gr. 751 intitulat E ἱρμολόγιον ἄργον καὶ σύντομον scris aşa cum îl transpuseseră reformatorii din Constantinopole are acelaş cuprins şi aceiaşi dispoziţie a cântărilor ca şi în Macarie. Din studierea lui se vede că Macarie s’a ţinut de melodia grecească, abătându-se acolo unde

accentul cuvintelor şi a frazelor se deosibia.

(5)

Elev

al lui Petru Peloponesianul şi protopsalt al patriarhiei. Fi­

ind dat afară din slujbă din pricina unei a doua căsătorii nepermisă cântăreţilor, a fugit în Iaşi — i se zice şi «Fugarul» — unde în 1805 Oct. 4, este numit profesor de muzică cu 300 lei pe lună după cererea mitrop. Veniamin. Actul de recomandare şi numire este publicat în

53

Duminica fiului risipitor, dela Duminica întâia a po­ stului mare, a Vameşului si fariseului, Duminica lă­ satului de carne şi Axionul din Sâmbăta dreptului Lazăr şi Catavasiile dela Înjumătăţirea Praznicului. Grigorie Lambadarie — acesta e unul din reforma­ tori — are Catavasiile din Sâmbăta dreptului Lazăr, Sedelnele dela Utrenie din Săptămâna mare şi adao­

sele dela p. 122— 5. Numai

ţirea Praznicului este al lui Gheorghe Cretanul (1). Din pricina lungimii melodiilor Catavasiile lui Macarie nu mai sânt astăzi în întrebuinţare. Din tot Irmolo­ ghiul lui Macarie a rămas şi va rămânea totdeauna în biserica noastră Axioanele praznicale (2). Unele din aceste axioane sunt după cele greceşti, dar altele şi cele mai frumoase, sunt originale ale lui Macarie. Ale lui sânt cele dela Întâmpinarea Dom­ nului, Bunavestire, Intrarea în biserică, Schimbarea la faţă, Florii, Rusalii, Înălţarea Cinstitei Cruci, Sâm­ băta lui Lazăr, Înjumătăţirea Praznicului şi neîntre­ cutul «Îngerul a strigat» dela Învierea Domnului (3). Acestea sânt cele «câteva axioane mai mult» cu care Macarie împodobeşte Catavasierul său şi care-s de

o frumuseţe muzicală netăgăduită. Dar acolo unde Macarie şi-a arătat toată puterea talentului său este

axionul dela Înjumătă­

Istoria M itrop. M oldovei (C. Erb.) p, 345 —6, şi

IV,

în

Ist. Ş coalelor , voi.

1808. v. Papado­

p.

140— 1. Are

multe

cântări şi a murit

în Iaşi

о. (1) Macarie n’are numele autorilor. Le-am dat după manuscriptul gre­ cesc crezând că este interesant să se ştie anumit, cari sunt compo­

zitorii muzicali ai primului Catavasier românesc pe muzică. (2) Episcopul Filoteiu în «cursul» său editează Irm ologhiul lui Anton Pan ca mai scurt, dar Axioanele praznicale sunt ale lui Macarie şi orice colecţie de muzică va coprinde ca axioane praznicale tot pe acestea.

pulos,

c., p .

104—5

(3) Pe ale lui, Macarie şi le intitulează de obiceiu

«Altulu».

54

axionul clin ziua Paştelui «Îngerul a strigat». Apre­ cieri asupra frumuseţei acestor axioane se pot vedea

într’un

capitol

Dintre

următor.

cărţile

4.

Tomul

tipărite

în

ţară,

cea

dintâiu

est

al

doilea

al

Anthologhiei. Ea se tipăreşte

după cum spune în prefaţă «cu banii şcoalelor» din porunca domnitorului Grigorie Ghica, căruia îi este şi închinată. Anul tipăririi este 1827 şi semnele muzi­ cale sânt cele turnate de Efesiu şi pe care mitropo­ lia le cumpărase atunci când încercarea acestuia nu mai înainta (1). În prefaţa adresată domnitorului sa­ lută cu bucurie «îndreptările» de care «dorita pa­ tria noastră» s’a învrednicit în vremea «făcătorului de bine domnu». Şcolile întemeiate de dânsul înflo­ resc; prin ele se «dezrugineşte relele obiceiuri», prin ele vorbeşte «gramatica», cântă «muzica bisericească», filosofează «muzele» şi toate merg spre «bună spo­ rire». Cartea tipărită «în Mitropolie» a apărut în o mie şase sute de exemplare, cari se vindeau de lo­ gofătul Ioniţă Cămăraşu (2). Cartea cuprinde «toată orânduiala Utreniei», dela cântările treimnice şi până la doxologhie. Poartă nu­ mele de Tomul al doilea al Anthologhiei pentru că în greceşte toată slujba Duminicei era împărţită în trei tomuri, cel dintâiu având Vecernia, al doilea Utre­ nia şi al treilea Liturghia şi cum el şi-a «întradus» cartea după un manuscript grecesc (3), pe care îl cu­

p. XXXIV. «In zilele Prea

sfinţitului Grigorie mitropolitul a tipărit, (Macarie) şi .Tom ul al doilea

cu tiparul care îl cumpărase

(1) Anton Pan, B a su l

m uzicei

bisericeşti,

sfânta mitropolie

dela Petru

Efesiu».

(2) Vezi, A nexa

(3) În greceşte Antologh ia în două volume

p.

B .

s’a tipărit în 1828. v, Pa­

134. Hurmuziu ἐξέδωκε πρῶτος τῷ 1828 τὴν δίτομον

padapulos,

о.

c.,

55

noaştem sigur — are semnătura lui Macarie — şi care are titlul de Ἀpχῆ τοῦ β'τόμου τῆς ἀνθολογίας a dat şi cărţii sale acelaş titlu (1). Ea ar putea foarte bine purtα titlul de Utrenier. Cartea are trei părţi mari. Cea dintâiu începe cu Cântările treimnice. Dumne­ zeu este Domnul, Troparele Învierii pe mare şi mic, Cântări din Săptămâna mare, Binecuvântările Învi­ erii şi Antifoanele glasului al patrulea mai toate de Petru Lambadarie Peloponesianul. Partea a doua are un şir de Polielee de diferiţi autori printre care se numără şi Macarie (2). În partea a treia sunt «Pasa-pnoariile» (3) — Toată suflarea — pe toate gla­ surile şi restul cântărilor până la doxologhii. Se ter­ mină cu trei Axioane duminicale «după cererea u­ cenicilor» (4), cu Lumină lină, cele 11 Voscresne ale lui Iacov Protopsaltul, cu cântarea de laudă la

Ἀ νθολογίαν τῆς μουσικῆς, ἧς τὰ περιεχόμενα εἶναι πρωτότυπα; tot Papado-

pulos în Συμβολαί, р. 332 pune

1824.

(1) Ms. gr. 743 cu propria semnătură a lui Macarie i-a servit la tra­

ducere pentru

că îndreptările de ortografie

muzicală după

marginea

manuscriptului

sunt introduse în contra

sa

(ms.gr.

f.

98

cf.

Tomul

p.

Tomul, p. 352).

187) şi chiar rândurile sărite

sunt traduse la fel (ms. gr. f. 165v. cf.

(2) Macarie

are

«Alte

Polielee

pe

opt glasuri»,

«Sithuri alese

din,

psalmii Polielelelor» şi unul pe glasul al treilea. Grigorie Protopsaltul

are

un Polieleu

«după cererea»

mitropolitului Venianim

(p. 242).

Acest polieleu şi cu altul de Hurmuz (p. 246)

nu se găsesc în ma­

nuscriptul grecesc a lui Macarie (No. 743). Le-am găsit în ms. gr. No. 682 după care se pare că ş-a făcut Macarie corecturile muzicale la ma­

nuscriptul său şi care

cererea mitr. Veniamin. (3) A cincea este a cântăreţului

al lui Macarie. (4) Sânt ale lui Macarie. Cel pe glasul al treilea cântat la octava superioară este frumos şi interesant; sânt cele dintâiu axioane dumini­ cale în româneşte.

un premergător

anul

1817

ca dată

a

polieleului făcut

după

român M ihalache,

56

Arhiereu «Pre stăpânul» şi «De demult te-au vestit proorocii», care se cântă «când se îmbracă Arhiereul

în mijlocul bisericii» (1). Ca în toate alcătuirile sale şi aici Macarie s’a ţi­ nut de melodia grecească şi pentrucă mai toate cân­ tările sunt scrise în tactul papadic — rar — în care aceeaşi vocală se prelungeşte pe mai multe fraze me­ lodice, abaterile sunt şi mai puţine. Are însă şi cân­ tări ca «Iată mirele vine», «Când slăviţii ucenici» unde varietatea melodiilor lui întrece monotonia origina­ lului (2).

lucrare

se arată nu numai muzicant bun dar şi iscusit mâ­ nuitor al limbii este «Prohodul Domnului». Ritma­ rea Prohodului este opera lui Macarie (3). Încercări de ritmare a Prohodului s’au făcut şi în­

nainte de Macarie. Pe la 1810, Ion Pralea isprăvia de

năstirea Slatina, Prohodul Domnului şi al Sfintei Fe­ cioare (4). El tipăreşte aceste două încercări de ver­

5.

Cea

din

urmă

tipărită

în

care

Macarie

versificat în mă­

(1) Tot aci se găseşte tipărit pentru prima oară un P olieleu şi o slav ă «facerea răposatului Sărdarul Dionisache Moraitul ce au stat

aici în Bucureşti». Acesta este istoricul Dionisie Fotino ale cărui cân­ tări au fost transpuse pe noul metod şi tipărite de Anton Pan elevul său. (2) Antologhia s’a tipărit de ep. Filoteiu în 1856 cu eliminarea cra­ timilor şi adăogarea altor cântări.

p. 54 face greşală mare când spune

că Prohodul a fost tradus din greceşte de episcopul Chesarie şi pus pe notele muzicei orientale de preotul Marin Tomescu în 1884. (4) Alex. Lăpedatu, M anuscriptele del a B iseric an i şi R â şca (1906)

p. 41—2 şi nota dela 43. Pralea a învăţat

tina, de aci poate a trecut la Iaşi unde trăeşte până la 1847. Lăpedatu,

о.

Ms. 2371 cuprinde şi «La râul babilonului, Porunca cea cu taină, Când slăviţi ucenici» compuse pe sistema veche de «Ioniţă Prale.»

(3) G. Voicu, C hesarie de B u ză u

muzica la mănăstirea Sla­

c.,

p.

43

nota.

57

sificare a cântărilor bisericeşti în 1820 (1) şi probabil că la acesta face aluzie Anton Pan, când spune că Epitaful Domnului «mai întâiu s’a regulat oarecum în Transilvania şi s’a tipărit fără iscălitura a cuiva (2). Şi în versificarea Prohoadelor ca şi în a Bibliei Pra- lea se arată un curios spirit. Sunt atâtea expresiuni nefireşti, atâtea inversiuni silite şi cuvinte neînţelese încât încercarea a rămas neizbutită. Tot Anton Pan mai spune că «orânduiala Epita­ fului mai pe urmă găsindu-se în manuscris (3) şi de alţii lucrată în Bucureşti, s’au apucat unul Matache Cântăreţu, profesor de cântări Seminarului sfintei episcopii a Buzăului şi a mai îndreptat-o pe cât a putut, păzind mai mult numărul silabelor decât to­ nul zicerilor» (4). Nici aceste încercări n’au prins, mai ales că n’au fost tipărite. Prin episcopul Chesarie al Buzăului un iubitor de slujbă frumoasă se isprăveşte acest lucru început de mult. El fusese isbit încă din tinereţe de regularitatea cu care se putea cânta pro­ hodul în greceşte cum şi de greşelile ce rezulta din

Pentru Pralea v . N. Iorga, Ist. lit. rom ., veac. X V I I I -lea, vol. II,

p. 493—4.

(1) Iată titlul curios: «U rm ări p e m orm in tiri, giamnân limbi» la

Sâmbăta cea mare şi la Adormirea Sfintei Fecioare «toate dar în

moldaviu din nou potrivite pe tonura elineştii întocmiri şi în tipar darea în 1820 de Ioann Prale Moldoveanul». Tipăritura are pe stânga Prohoadele în greceşte iar pe dreapta în româneşte. Termină cu Bi­ necuvântările Învierii unde traduce Soborul îngeresc cu «Îngerescul duium» şi cu Catavasiile dela Adormirea Maicii Domnului. Din exem­ plarele cercetate la Academie n’am putut află locul tipăririi. (2) Anton Pan, prefaţa la «E pitafu lu i din 1846 publicată şi de

G. Dem. Teodorescu

(3) Istoricul E p a rh iei R âm n icu lu i, p. 320, spune de arhimandritul Gherasim dela Gărdeşti, care pela 1829 a alcătuit prohodul «pe măsuri».

în

« Operile lu i

Anton

P an»,

p. 49—51.

(4) Anton

Pan,

prefaţa dela o.

c.

58

neritmarea celui românesc. Pentru înlăturarea acestui neajuns, îndeamnă pe dascălul Macarie, care se gân­ dise şi la acest lucru, să ritmeze Prohodul «pentru ca cel ce va cânta acest sfânt Prohod, să-i fie destul

a şti numai tropariul stării dintâi» urmând cu celelalte

după acesta. Rezultatul muncii lui Macarie fu o rit­ mare bine făcută, clară, cu limbă curat bisericească afară de foarte puţine inversiuni silite (1). «Şi pentru c a să rămâie veşnic şi nestrămutat acest sfânt lucru»

el adaugă şi muzică la cele dintâiu tropare ale stărilor.

Cartea se tipăreşte «cu mare luare aminte» în tipo­ grafia episcopiei de Buzău la anul 1836, Februarie 6. O frumoasă prefaţă lămuritoare a episcopului Chesa­ rie însoţeşte cartea cunoscută sub numele Prohodul lui Chesarie (2) deşi în total ea este a Ieromonahului Macarie (3). Prin îngrijirea tipăririi şi prin buna ver­ sificare cartea a prins, s’a răspândit mult şi repede, încât toate încercările de mai târziu de refacere n’au reuşit. Toată suflarea românească cântă în Vinerea Patimilor după Prohodul lui Macarie (4).

(1) Din

prefaţa

E p ita fu lu i

lui A.

Pan

ese

Macarie

n’a

făcut

altceva decât a cercetat

traducerea îndreptată

de Matache. Ep.

Che-

sarie nu aminteşte sificator.

aceasta în prefaţă şi dă pe Macarie ca întâiul ver­

(2) B ib lio g ra fia

lui D.

Iarcu.

(3) La

urmă

are

Binecuvântările

Învierii

prelucrate

după

ale lui

Petru Lambadarie

Peloponesianul

«ca unele

ce numai

acestea

sunt

admise de sfânta biserică

cea

mare».

(4) Ne rezervăm pentru altă ocaziune de a da toate ediţiile Proho­

dului, dela

Macarie până astăzi.

59

Lucrările

Ieromonahului Macarie în manuscripte.

rămase

Macarie prelucrase şi avea de gând să tipărească toate cărţile de cântări trebuincioase în biserică, pentru ca de acum înainte toate să se predea «fiiloru patriei

în limba graiului patrioticescu» ( l) . Dar afară de

amintite, toate celelalte lucrări ale lui au rămas în manuscript. Aceste manuscripte au fost lăsate de către Macarie surorii sale, care era stariţă la mănăstirea Viforâta, cu poruncă ca să le dea episcopului de Buzău Che­ sarie, un mare iubitor de muzică şi un ajutător pentru tipărirea Prohodului. Episcopul Chesarie le încredin­ ţează chiar din 1837 Ierodiaconului său al doilea, Iosif — viitorul Mitropolit al Moldovei Iosif Naniescu, şi acesta un cunoscător şi compozitor de cântări bi­ sericeşti. Manuscriptele au fost şi pe la mănăstirea Găiseni, când Iosif era egumen aci (2). În anul 1894 le dăruieşte Academiei Române. Unele din ele sunt

scrise chiar de mâna lui Macarie, altele de un IIie cântăreţ la biserica sfântului Nicolae Vlădica, după porunca lui Macarie, iar altele transcrise cu mici schimbări după porunca Mitropolitului Naniescu. Aici se vor aşeza — pe cât e cu putinţă — după vremea în care au fost scrise.

cărţile

(1) Idee

exprimată în prefaţa

Teoriticonului

din 1823

şi a Antolo-

g h iei din 1827.

 

(2) Aci

le găseşte, le studiază

şi

pe

unele le

transcrie

preotul Gh.

Ionescu, fost profesor de muzică bisericească. (Vezi prefaţa dela

lecţie de m uzică orien tală de pr.

Gh. Ion escu , 1896).

«Co­

60

I. S tih ir a r u l (1) pe care Macarie îl «preface» în ro­ mâneşte după cel transpus pe sistema nouă de către Grigorie Protopsaltul şi Hurmuz Hartofilax. Pe vechiul sistem fusese compus de Hrisaf cel nou. Cuprinde cântări la Ceasurile Naşterii, Botezului si Patimilor Domnului, Tropare la Duminica treia din post, Ador­ mirea Maicei Domnului şi la Tăierea capului Sfântului Ioan. La început are slavele dela Vecernie ale tu­ turor glasurilor şi cele unpsrezece Voscresne compuse de Ioan Glichi. Aceste cântări s’au transcris de către Ilie cântăreţul dela Sfântul Nicolae Vlădica, cu po­ runca şi cheltuiala lui Macarie la 1825 Septemvrie 1, şi în acest chip le posedă Academia Română. «Prefa­ cerea» lor însă începuse mai de mult, din vremea când Macarie se afla la Viena (2). Cântările sunt prea lungi şi aceasta este pricina pentru care nu s’au exe­ cutat în biserică.

II. P a p a d ic h ie (3) numită astfel pentrucă toate cân­

tările din ea sânt scrise în tactul papadic, cea mai rară măsură din muzica bisericească. Este o colecţie de Polielee, Slavoslovii, Pasapnoarii, cântări la săr­ bătorile si Acatistul Maicei Domnului cum şi la ale

altor sfinţi. Autorul tuturor acestor cântări — afară de o Slavoslovie a lui Balasie Preotul (4) — este Petru Berechet (5). Macarie a prefăcut-o după cea

(1) Ms. 1690 în biblioteca A cadem iei R om ân e, vezi mai pe larg A­

n exa

se­

ria II, tom. X XV III, scrisoarea lui Voicu Perieţeanu din 20 Decem­

vrie

C.

(2) N. Iorga, S cri itorii bisericeşti în Analele Academiei Române,

1821, p. 235.

(3)

Ms.

1691

din bibl. Ac. R om ân e,

(4)

\^ezi A n exa D.

(5)

lbid n n .

vezi

mai pe larg în

a n ex a

D.

61

«exighisită» în noua sistemă de către Grigorie Pro­ topsaltul şi Hurmuz Hartofilax. Copistul este tot Ilie cântăreţul şi pentrucă scrisul, hârtia şi cerneala sea­ mănă, rezultă că le-a transcris în aceiaşi vreme ca şi pe cel precedent, adică în 1825. Tot din pricina lun­ gimii melodiilor aceste cântări nu s’au întrebuinţat.

III. Irmologhion Calofonicon

(1)

adică

cântări

cu

melodii împodobite, frumoase, — Macarie le numeşte «irmoase frumos versuitoare»— , cari se căntă la sărbători şi la diferitele împrejurări ca tunderea u­ nui monah, sfinţirea unei biserici, primirea unui ar­ hieru, procesiuni etc. Manuscriptul are 120 irmoase pe toate glasurile Octoihului. Ele au fost prelucrate «spre podoaba sfintelor biserici şi spre folosul fii­ lor patriei Romano-Moldoveni, ce să orânduesc de învaţă în şcoalele de musichie naţionale» de Macarie când se află în mănăstirea Neamţului la 1833, unde a stat câtva timp ca să predea călugărilor d’aci mu­ zica după noul metod. S ’a servit de colecţia în ma­ nuscript a lui Grigorie Protopsaltul (2). Printre aceste cântări alcătuite de diferiţi muzicanţi greci, se găsesc

(1) Ms. 1685 şi 1483 — 0 copie a precedentului — din bibl. Ac. Ro­ mâne, vezi mai pe larg în anexa E .

τῆς θοδον παρὰ Γ ρηγορίου Πρωτοψάλτου se tipăreşte abia în 1835 (νῦν πρῶ­ τον ἐκ δοθὲν), la Constantinopole prin îngrijirea lui Teodor Fochevs, aşa că Macarie nu s’a putut servi de tipăritură ci de un manuscript. La Academie se găseşte un manuscript întitulat Εἱρμολόγιον Κα λο­

φονηκὸν (No. 752) scris de un elev al lui Grig. Protopsaltul căci îl nu­ meşte ἡμετέρου διδασκάλου şi înainte de 1820 căci Grigorie este nu­ mit Lambadarie. Cu acesta am comparat lucrarea lui Macarie. Ms. dăruit la 21 Dec. 1907 de d-l C. Erbiceanu este tot un Irm olo ­

g h ion calofonicon grecesc cu cuprins ca şi No 752. Este scris şi cumpărat la 1822 Noemvrie în 8 de un Mihalache Logofătu.

la 1821

(2) Ε ἱρμολόγιον

Κα λοφονικὸν

μεταφρασθὲν εἰς

τὴν νέαν

μουσικῆς μέ­

62

şi unele ale lui Macarie. Imnele de laudă pentru mitropoliţii Grigorie şi Veniamin, pentru domnitorii Alex. D. Ghica şi Mihail Sturdza, pentru stareţul

Dositeiu şi stariţa Fevronia sânt ale lui Macarie şi ele au servit ca model prescurtărilor făcute în urmă. Traducătorul se ţine de textul muzical grecesc abă­ tându-se numai acolo unde nu-i îngăduia accentul cuvintelor din româneşte. Întrebuinţându-se mai mult prin mănăstiri decât în celelalte biserici aceste cân­

prin

tări nu s’au tipărit (1) ci au circulat mai mult manuscripte.

IV. P r ic es tn ia r (2)

o colecţie

de cântări

bisericeşti

executate în timpul împărtăşirii slujitorilor altarului.

Astăzi la noi sunt cunoscute mai ales supt numele de chinonice. Colecţia cuprinde chinonice pe tot anul. Ele se împart în chinonice ale zilei, sfinţilor, prazni­ cilor împărăteşti, sărbătorilor Maicii Domnului, sfin­ ţilor apostoli. Mai toate sunt traduse din greceşte, afară de puţine cari sunt proprii ale lui Macarie. «Alcătuirea» lor era isprăvită în 1836 (3), când în­ cep să fie copiate şi de alţii.

(1) Preotul G. Ionescu a tipărit cinci din ele în «Colecţie de muzică». El le copiase chiar după manuscriptul original al lui Macarie la 1863 în mănăstirea Găiseni. În prefaţa colecţiei sale pr. Gh. Ionescu face o greşală când spune că Macarie le-a tradus în româneşte pe la 1840—1, la p. 234 le pune între 1830—40. Anul exact este 1833 scris chiar de mâna lui Macarie. (2) Ms. necatalogat, nelegat în bibl. Ac. R om ân e este originalul lui Macarie. Copia făcută din ordinul mitropolitului Iosif Naniescu după acest manuscript (ms. No. 1692) are mai multe chinonice decât origi­ nalul. Vezi mai pe larg a n ex a F . (3) Ms. 1804, f. 231. v. Pricestne la praznicile împărăteşti «ce s’au tra­ dus din cele greceşti în limba patriei de fericitul Ieromonah Macarie leat 1836", mai toate dela f. 232—325. Ms. 202, o colecţie de cântări bisericeşti scris de Ioan Ştefănescu

63

Liturghii (1). Cuprinde toate

cântările întrebuinţate la liturghie ca psalmul «Binecu­

vintează suflete al meu pre Domnul» după Petru Lambadarie, Sfinte Dumnezeule (2), Câţi în Christos, Cruci tale, mai toate după Gheorghe Cretanul, mai multe rânduri de heruvice după Petru Lambadarie, Grigorie Protopsaltul şi Petru Efesiu, patru axioane duminecale proprii ale lui Macarie (3), mai multe rân­ duri de chinonice săptămânale (4) după Petru Lam­ badarie, Daniil şi Grigorie Protopsaltul. Prin alcătui­ rea lor foarte nimerită, aceste cântări au rămas până azi în biserica noastră. Multe din e le ca Sfinte Dum­ nezeule, Câţi în Christos etc. prin deasa lor întrebuin­ ţâre s’au popularizat cu totul, s’au mai prescurtat de multe ori nemerit şi chiar au început a fi armonizate. Câţi însă vor fi ştiind cui datoresc aceste cântări repetate în toate sărbătorile! Printre foile necatalogate de muzică din Academia Română rămase dela mitropolitul Iosif Naniescu, se găsesc şi alte cântări ale lui Macarie, cele mai multe necuprinse în nici un manuscript.

V.

Cântările Sfintei

pe la 1850—1, cuprinde între altele şi 21 din aceste chinonice (p. 257— 337) copiind câte unul de sărbătoare: Macarie are mai multe. (v. şi Catalogul m anuscriptelor rom ân eşti, p. 446.) (1) Ms. 1804 o colecţie de cântări din ale lui Macarie scrise la 1838 de Ghimnasie Monahul dela Căldăruşani. Dela f. 143—215 v. cuprinde C ântările liturghiei «întraduse de Macarie Ieromonah.» (2) În foile necatalogate se găseşte Sfinte Dumnezeule, al lui Gheor­ ghe Cretanul cu adausul mitrop. Naniescu: «tradus în româneşte de fericitul părintele Macarie.»

(3) Trei din ele sunt tipărite în A ntologhia

din 1827.

(4) Chinonicul «Fericiţi sunt pre care i-ai ales şi i-ai iubit Doamne» f. 177 este «al fericitului întru pomnire dascalul Macarie Ieromonah.»

64