Sunteți pe pagina 1din 12

Casatoria

la daci si romani studiu comparativ

Facultatea de drept Simion Barnutiu

Institutia casatoriei

Desavarsirea unei cereri incarcate de emotie si romantism, iubirea dintre el si ea binecuvantata de Dumnezeu. Cam asa arata imaginea pe care tindem sa ne-o formam despre casatorie. Insa, uniunea dintre doua persoane implica mult mai mult o responsabilitate asumata, un !uramant rostit inaintea Domnului, inceputul unei convietuiri care presupune reguli, norme de comportament moral si etic, izvorate ca o necesitate a unei bune functionari a societatii. Ca institutie, casatoria dateaza cu mult inaintea aparitiei crestinismului si a !ucat un rol "otarator in evolutia comunitatii, avand ca rezultat formarea familiei # temelia societatii, element de stabilitate sociala.

II

Dacii - de la poligamie, la monogamie

Din studiul izvoarelor istorice reiese principala caracteristica ce diferentiaza tipologia casatoriei la getodaci, de cea romana. Cel putin pana in vremea statalitatii, familia daca era poligamica, in timp ce la romani monogamia fusese instituita cu mult mai devreme. In cele ce urmeaza, vom detalia specificul casatoriei pe vremea geto-dacilor. Cu timpul, in cadrul gintei matriar"ale, s-a trecut de la familia inrudita prin sange, avand la baza casatoria pe grupe, adica un grup de barbati erau sotii unui grup de femei, la familia bazata pe casatoria perec"e, in care sotul avea o sotie principala intre mai multe sotii, iar sotia avea un sot principal printre mai multi soti. $ai apoi, aparitie gintei

patriar"ale accentueaza rolul barbatului, ca centru al familiei dacice poligamice. Informatiile istoricilor greci vin sa faca lumina asupra unei teme rareori aduse in discutie in studiul istoriei. &rimele mai consistente provin de la 'erodot (sec. ) i.'r.*. +, fiecare tine in casatorie mai multe femei, nevestele si le pazesc cu strasnicie (Istorii, ), --.*, dupa cum reiese din fragmentul ce prezinta obiceiuri inca de pe vremea tracilor. In completare, 'eraclid din &ont scria +Fiecare se casatoreste cu trei si patru femei. Sunt si unii care au treizeci de sotii, iar $eneandu (sec. I) i. 'r.* preciza ca +asa suntem noi (...* mai ales getii, nu suntem din cale afara de cumpatati.../ici unul dintre noi nu ia o singura femeie, ci zece, unsprezece, douasprezece, si unii c"iar mai multe. Ca procedura, casatoria dacilor duce cu gandul la un fel de licitatie, conform datelor provenite de la &omponius $ela (sec. I d. 'r.*. +...fetele de maritat nu sunt date barbatilor de catre parinti, ci in mod public sunt cumparate spre a fi luate in casatorie sau vandute (cu zestre*. Se face intr-un fel sau altul, dupa cat sunt de frumoase si de cinstite. Cele cinstite si frumoase, au un pret bun. Iar pentru cele napastuite din pricina urateniei lor se cauta cu bani cineva care sa le ia de sotie. 0otusi, este discutabil daca poligamia era o situatie generalizata sau doar un privilegiu de care se bucurau regele si nobilii cu prestigiu si posibilitati materiale. 1stfel, potrivit savantului )asile &arvan, +e un fenomen general ca treapta stapanitoare a societatii sa practice poligamia, in vreme ce poporul de rand ramane strict monogam. Dupa ce patriar"atul a luat locul matriar"atului, iar descendenta se stabilea pe linie patrena, casatoriile monogame incep sa ia locul poligamiei, lucru reliefat de Columna lui 0raian si monumentul de la 1damclisi, pe care barbatii sunt reprezentati alaturi de o singura femeie.
2

De acum, casatoria perec"e se inc"eia , spre finalul e3istentei sale prin rapirea si cumpararea fetei de la rudele sale gentilice. $irele aduce astfel daruri din partea mamei ca pret de rascumparare a miresei. In cadrul familiei monogame rascumpararea fetei se mentinea prin oferirea de daruri sau prin prestarea de munci familiei acesteia. In epoca statala casatoria se inc"eia prin cumpararea fetei de catre barbat, de la parintii acesteia printr-o licitatie publica sau individuala. &retul platit se fi3a in functie de frumusetea si cinstea fetei. 1cest obicei s-a pastrat pana in zilele noastre la +targul de fete de pe $untele 4aina. Casatoria monogamica la daci, un act privat, nescris, asemanator logodnei de astazi s-a instaurat, confor unor istorici, in urma masurilor reformatoare luate de marele preot Deceneu. &ornind de la ipoteza ca toti marii reformatori s-au ocupat si de viata de familie, 4rigore 0ocilescu a constatat ca obiceiurile poligamice, comune gintei trace, nu mai domneau in Dacia, iar familia se deosebea prin moravuri mai curate, puritanice c"iar. Demersul unei asemenea transformari a avut succes datorita rangului de care se bucura Deceneu, dar si datorita sustinerii lui Burebista, care a stiut sa aprecieze personalitatea acestuia. Concluzia desprinsa din izvoarele scrise datate perioadei dintre domnia lui Burebista si cea a lui Decebal este ca poligamia, comportamentul orgiastic si violenta nu mai puteau fi asociate geto-dacilor.

III

Romanii norme stricte privind casatoria

Familia romana este familia patriar"ala tipica, avand drept caracteristici autoritatea absoluta a barbatului, dependenta de acesta a sotiei si a copiilor, rudenia in linie paterna. Casatoria, ca si institutie, nu avea o menire mult diferita de cea din zilele noastre, in conditiile in care era o asociere pentru toata viata, o impartasire a dreptului civil si
5

religios. In privinta categoriilor de persoane care beneficiau de acest drept, romanii impuneau conditii stricte. In conditiile impartirii locuitorilor in liberi si sclavi, iar din punctul de vedere al conditiei !uridice, in cetateni, latini si peregrini si normele institutiei casatoriei erau aplicate diferit. 1stfel, casatoria sclavilor, de e3emplu, nu era legala (nicaieri in Imperiul roman6 nici in Dacia*, rezumandu-se la o uniune (contubernium*. 7omanii au cunoscut mai multe feluri de casatorie corespondente intr-o anumita masura epocilor de drept care s-au succedat si care, totodata, au coe3istat. Casatoria cu manus, adica cu puterea maritala a barbatului e3ercitata asupra femeii, in care aceasta parasea familia de origine, rupand astfel legaturile agnatice si intra in familia sotului, dobandind drepturi noi, respectiv dreptul de succesiune si dreptul la rudenia civila - agnatiunea. Casatoria fara manus era casatoria specifica dreptului clasic, cu toate ca ea coe3ista si cu casatoria cu manus, o casatorie mai simpla si cu toate controversele ce au e3istat asupra ei, se pare ca e3ista inca din epoca vec"e, mai ales ca era mentionata de catre 8egea celor 9II 0able, fiindca probabil era folosita de plebei. &rin casatoria fara manus, adica fara puterea barbatului e3ercitata asupra femeii, aceasta ramanea in familia de origine, avand doua pozitii dupa cum era cazul prima, era sui iuris aflandu-se sub tutela perpetua a agnatilor, a doua, era alieni iuris, gasindu-se astfel sub tutela capului familie. Concubinatul era casatoria specifica dreptului postclasic, o casatorie inferioara celor doua anterioare, care in dreptul vec"i si dreptul clasic nu constituia decat o simpla uniune de fapt. Imparatul :ustinian a fost acela care a ridicat concubinatul la rangul casatoriei, dandu-i efectele !uridice, creand un drept de mostenire fata de tatal lor pentru copiii
-

naturali nascuti in afara casatoriei fara manus. De obicei, dar nu obligatoriu, inc"eierea casatoriei era precedata de logodna - sponsalia, ce era o invoiala prin care viitori soti, ori personal ori prin intermediul parintilor, se obligau ca mai tarziu sa se casatoreasca. 8a romani, casatoria fiind considerata un act de drept privat, ea nu se putea inc"eia fara prezenta sotiei, in sc"imb se putea inc"eia fara prezenta sotului. Inc"eierea casatoriei era urmata de conducerea sotiei la casa sotului unde se dadea o petrecere rituala care atesta legitimitatea casatoriei. In vederea savarsirii casatoriei, romanii aveau de indeplinit o serie de conditii, de forma si de fond. Conditiile de forma se refereau e3clusiv la casatoria cu manus si erau impartite in ;confarreatio (casatoria specifica patricienilor care beneficiau de indeplinirea unor ritualuri religioase de la care erau e3clusi plebeii*, %usus (coabitarea femeii cu barbatul timp de un an, la capatul caruia femeia intra automat sub puterea barbatului*, 2coemptio (cumparare simulata a femeii de catre barbat, inventata de plebeii care nu aveau acces la confarreatio*. Conditiile de fond acopereau atat casatoria cu manus, cat si cea fara manus si cuprindeau conubium/ ius conubii ( acel drept recunoscut unei persoane de a inc"eia o casatorie valabila si insemna aptitudinea generala de a inc"eia o casatorie*, 5affectio maritalis (consimtamantul* si varsta (stabilita pentru fete la ;% ani, cand se considera ca ele au devenit nubile, adica erau in stare sa procreeze6 la baieti se folosea sistemul cercetarii corporale pana la imparatul :ustinian, cand, s-a stabilit varsta de ;5 ani*. Casatoria era de regula "otarata de parinti (fara a intreba pe copii in familiile patriar"ale pastorale, iar in

<

structurile agrare, cu consimtamantul copiilor*. Se obisnuia ca mirele sau parintii acestuia sa ofere o capara (suma de bani* drept garantie pentru efectuarea casatoriei.

; In cadrul acestora se oferea zeului :upiter o paine facuta din grau, farreus panis, de unde si denumirea de confarreatio, se pronuntau solemn anumite cuvinte cu semnificatie rituala, certa et solemna verba, in fata unui numar de zece martori, a flaminului lui :upiter si a lui pontife3 ma3imus. )iitoarea sotie trebuia sa poarte pe cap un voal de culoare rosie ce semnifica consacrarea catre zeul $arte, zeu atat al razboiului cat si al agriculturii. % 1cest lucru se intampla daca femeia nu intrerupea prin ius trinoctii, termenul, adica dreptul de a absenta trei zile consecutiv de la domiciliul barbatului. 2 Incapacitatea absoluta era cea care impiedica o persoana sa contracteze o casatorie valabila cu o alta persoana. De e3emplu cei care nu aveau calitatea de cetateni. Incapacitatea relativa era aceea care impiedica pe cei care se bucurau de ius conubii de a contracta iustae nuptiae cu anumite persoane. 1ceasta dadea nastere unor piedici la casatorie, care erau urmatoarele rudenia, alianta, conditia sociala si legea. 5 Cand persoanele ce se casatoreau erau alieni iuris, nu se cerea consimtamantul lor, ci a persoanelor sub a carui putere se gaseau acestia. Cand ele erau sui iuris, se cerea consimtamantul lor.

IV

Rolul si atributiile femeii

In ciuda informatiilor razlete din istoriografia antica, nu e3ista dubii privind rolul important al femeii in societatea geto-dacica, fapt dovedit prin descoperiri ar"eologice si reprezentari, ca de e3emplu cele de pe Columna lui 0raian. )irtuti precum vite!ia, demnitatea, atasamentul fata de pamantul natal sunt frecvent asociate neamului dacilor, fiind de netagaduit ca aceste nobile calitati s-au datorat cu prisosinta si gri!ii materne.

1tributiile femeilor dace se concentrau in !urul locuintei, dar e3istau si in cadrul muncilor agricole. )estigiile ar"eologice sugereaza posibilitatea ca intretinerea si manevrarea focului, in scopuri casnice si magico-religioase sa fi fost un apana! e3clusiv al femeii in societatea dacica. 8a fel trebuie privita si prepararea "ranei care, in anumite circumstante, a putut fi considerata parte a unui ritual social comple3. Bucataria geto-dacica pare sa fi fost simpla, sobra, dar bine armonizata nutritiv, oferind toate elementele necesare organismului uman. De cresterea copiilor mici se ocupau cu predilectie mamele. De la o anumita varsta, de educarea copiilor pentru viata se ocupau barbatii in cazul baietilor si mamele in cazul fetelor. Conform lui 'eraclit din &ont, femeia daca ar fi fost redusa la stadiul de servitoare. >ra discriminata, avand statut de marfa destinata vanzarii-cumpararii. Barbatii le folosesc ca pe niste slu!nice,/evestele spala rufe si ii slu!esc. Iar &laton scria ca + pun femeile sa lucreze pamantul, sa pasca vacile si oile si sa slu!easca fara a se deosebi intru nimic de sclavi. Insa situatia nu era raspandita la nivelul tuturor femeilor din Dacia. Cele din categoriile sociale sus-puse imparteau gri!ile gospodariei cu eventualele slu!nice sau c"iar sclave. ?n aspect ce scoate in evidenta virtutile sotiilor dacilor in contrast cu cele ale sotiilor romanilor este adus in discutie de 'oratiu (sec. ; i. 'r.* 1colo femeia nu se face vinovata fata de copiii vitregi, ci poarta de gri!a celor lipsiti de mama, iar sotia cu zestre nu a!unge stapana barbatului si nici nu se increde intr-un amant c"ipes. @estrea cea mai de seama este cinstea parintilor si virtutea femeii pentru care legamantul casatoriei ramane trainic: ea se teme de alt barbat. &acatul este un sacrilegiu pe care il plateste cu moartea. V Soarta femeii dupa moartea sotului

Statutul inferior al femeilor dace se rasfrange si asupra obiceiurilor practicate la moartea sotului, in speta obligativitatea uciderii acestora. 0oate aduc argumente spiritului de sacrificiu pentru sot. Femeile doresc din cale afara de mult sa fie omorate deasupra cadavrelor barbatilor morti si sa fie ingropate impreuna. Deoarece un barbat are mai multe sotii, pentru a dobandi aceasta cinste, ele dau o mare lupta in fata celor care trebuie sa hotarasca aceasta. Ea se acorda aceleia care are moravurile si conduita cele mai bune, iar cea care invinge la aceasta intrecere este in culmea bucuriei. Herodot completeaza: Cand unul din ei a murit, se isca intre femeile mortului! mari neintelegeri, iar prietenii isi dau osteneala si arata o nespusa ravna ca sa afle pe care dintre neveste a iubit"o mai mult cel decedat. #emeia socotita vrednica sa primeasca cinstirea, este laudata de barbati si femei, apoi e in$unghiata de ruda ei cea mai apropiata. %i dupa aceea trupul acesteia este inmormantat impreuna cu cel al barbatului ei. &elelalte femei socot o mare nenorocire aceasta, caci li se aduce astfel o foarte mare ocara. ?lterior, potrivit lui Heraclid din 'ont, femeile ramase sunt mostenite, intocmai ca si celelalte lucruri. Conditia de vaduva nu era de durata. Femeia avea dreptul, fie sa obtina +cinstea de a fi in!ung"iata si inmormantata impreuna cu sotul, fie sa se recasatoreasca langa rugul funerar ('erodot, ), -6 &omponius $ela, II, ;.-%A*. 7ecasatorirea era insa foarte rau vazuta. )aduva ramanea de obicei in casa barbatului, a!utata de rudele acestuia.

VI

Desfacerea casatoriei

Divortul, ca si adulterul, erau de neconceput in sistemul normativ al dacilor, deoarece casatoria era inc"eiata de

parinti si desfacerea ei insemna in primul rand o !ignire adusa acestora si in al doilea rand rudelor celuilalt sot, ceea ce atragea vendeta si e3terminarea vinovatilor. In acelasi timp, despartirea era considerata ca o rusine, un mare pacat. De aceea, in caz de neintelegere sotii rabdau, preferand moartea decat sa desfaca acea casatorie (Ciria, !ud 1rad ;B=A*. &e langa monogama, familia daca a devenit si patrilineara, adica sotia locuia in casa barbatului, iar descendenta se stabilea pe linie paterna, copii ramanand in familia tatalui dupa moartea acestuia. In privinta statutului copilului la romani, acesta urma conditia tatalui (cand casatoria era legala*, respectiva conditia mamei (cand casatoria era ilegala*. In sc"imb, romanii priveau desfacerea casatoriei ca pe ceva la fel de simplu ca si contractarea ei, iar zestrea era restituita. Divortul era lesnicios si informal, nefiind nevoie de gesturi solemne sau simbolice. >ra suficienta vointa unilaterala. Daca vreuna din sotii este nemultumita, parintii isi pot lua inapoi fata, dupa ce restituie ceea ce au primit pe ea, scria 'eraclid din &ont. VII Casatoria intre daci si romani

In Dacia-7omana normele !uridice care reglementau familia si casatoria erau distincte in functie de statutul !uridic al persoanei. /umai cetatenii romani aveau conubium (!us connubii* - era acel drept recunoscut unei persoane de a inc"eia casatorie valabila conform cu ius civile. D casatorie intre un cetatean roman si o peregrina sau latina era considerata o casatorie legitima doar daca aceasta primea in mod e3ceptional acest drept. Soldatii necetateni primeau diverse diplome militare, care se acordau acestora o data cu cetatenia si dreptul de a inc"eia o casatorie legitima cu
;A

peregrinele sau latinele din provincie. Strania scena 98) de pe Columna lui 0raian, in care femei dace tortureaza prizonieri romani, ar putea fi o dovada ca, in caz de mare pericol, femeile isi a!utau barbatii in incercarea de a-si salva libertatea.

Drganizata pe principii patriar"ale, familia se a3a in !urul unei puteri, a sefului de familie (pater familias*, a carui autoritate unica se e3ercita asupra sotiei (manus* - femeia parasea familia de origine, rupand astfel legaturile agnatice cu acestea, si intra in familia sotului, dobandind in noua familie drepturi noi, respectiv dreptul de succesiune si dreptul la rudenia civila (agnatiunea*. Casatoria sclavilor nu era legala si era acceptata ca o uniune doar din nevoia de mana de lucru servila. 4aius relateaza ca, potrivit dreptului roman, se considera valabila dupa normele sale casatoria pe care o inc"eia un cetatean sau o cetateana romana cu o femeie sau barbat dac, daca au crezut, printr-o eroare scuzabila (eroris causae probatio* ca partenerii lor aveau cetatenie romana6 in asemenea cazuri copiii, aveau sa devina cetateni romani. Ddata cu evolutia societatii, casatoria a devenit unul din pilonii centrali ai societatii moderne, e3istand in aproape orice tip de societate. Datorita sc"imbarilor care au avut loc odata cu trecerea timpului, oamenii din zilele noastre se pot bucura de o casatorie bazata pe dragoste si respect reciproc.

;;

BIBLIO R!"I#
(urebista si epoca sa, editia a II-a, Bucuresti, ;B==6 CriEan, Ion 'oratiu - %piritualitatea geto"dacilor. )epere istorice , BucureEti, ;B.<6 Dacia inainte de romani, Bucuresti, ;B.A6 Florescu, Florea Bobu - *onumentul de la +dam,lissi -ropaeum -raiani, ediFia a II-a Bucuresti, ;B<A6 4irard, Francois - *anuel elementaire du droit romain, ;.B=6 'anga, )lad - .storia dreptului romanesc6 :acota, $. ). - &ontribu/ii la studiul crizei generale a sistemului sclavagist 0n imperiul roman, Bucuresti, ;B<26 &etre, @oe - 'ractica nemuririi: o lectura critica a izvoarelor grecesti referitoare la geti, Iasi, %AA-6 )ulpe, 7adu - &olumna lui -raian monument al etnogenezei romanilor, Bucuresti, ;B...

;%