Sunteți pe pagina 1din 45

PROTEZA SCHELETATA

1. Cauzele edentatiei partiale: Sunt reprezentate de acele afectiuni ale aparatului dento-maxilar ce fac necesara extractia dintilor care nu mai pot fi salvati. In ordinea frecventei, aceste cauze sunt: - caria complicata; - parodontopatia, cu afectarea grava a parodontiului; - etiologia mixta carie-parodontopatie; - abraziunea exagerata; - migrarile dentare verticale si orizontale exagerate; - traumatismele care intereseaza mai ales regiunea frontala; - tratamentele stomatologice incorecte care nu respecta principiile biomecanice si biofunctionale, creand conditii pentru aparitia dizarmoniilor ocluzale si instalarea sindromului de disfunctie al aparatului dento-maxilar, sau care au produs carii secundare, complicatii pulpare sau afectarea parodontiului; - infectii chirurgicale dupa diferite tumori; - neglijenta pacientului fata de tratamentul dentar.

2. Migrarile orizontale tipuri, descriere: - prin translatie totala a dintelui; daca se pierde molarul I pana la varsta de 9 ani, molarul II poate migra printr-o deplasare de translatie, putand chiar sa inchida spatiul edentat; - prin inclinare mai frecvente la mandibula; dupa 12 ani migrarile orizontale se fac frecvent prin inclinarea coroanelor catre spatiul edentat, ceea ce are ca urmare o solicitare nefiziologica a parodontiului acestor dinti, deoarece fortele verticale din timpul masticatiei nu mai actioneaza in axul lung al dintelui; astfe, inclinarile de peste 300 duc la pierderea valorii protetice a acestor dinti, deoarece spre partea in care s-a facut inclinarea se exercita presiuni asupra alveolei, nu tractiuni prin fibrele parodontale. Migrarile orizontale se explica prin lipsa de rezistenta a dintilor la fortele orizontale tangente arcadelor, ca urmare a pierderii punctelor de contact interdentare in zona edentatiei.

Rotatiile pun probleme privind plasarea crosetului si impun deseori acoperirea dintelui cu microproteze. Lingualizarile pot face dificila sau imposibila insertia protezei partiale, mai ales a barelor linguale, iar vestibularizarile creeaza zone de retentieexagerata pentru crosete sau chiar impiedica insertia protezei, crosetele neputand sa treaca de aceste zone retentive fara interventii proprotetice.

3. Migrarile verticale tipuri, descriere: Se produc la dintii antagonisti spatiului edentat; acesti dinti, fiind lipsiti de stimuli functionali, tind sa migreze catre spatiul edentat. Exista 2 tipuri de migrare verticala: - egresiunea = migrarea verticala a dintelui impreuna cu procesul alveolar; este intalnita mai ales la dintii cu parodontiu sanatos, la molarii I si II superiori; in urma egresiunii se poate ocupa in intregime spatiul edentat, dintii migrati vertical venind in contact cu mucoasa crestei antagoniste; in aceste situatii tratamentul protetic nu mai poate fi realizat fara extractia dintilor migrati si chiar remodelarea chirurgicala a alveolelor acestor dinti; - extruzia = migrarea verticala a dintilor fara procesul alveolar; se intalneste mai ales la dintii afectati parodontal si se produce mai repede ca egresiunea.

4. Enumerati situatiile clinice specifice tratamentului cu proteze partiale mobilizabile: - edentatiile de clasa I (termino-terminale); - edentatiile de clasa a II-a (terminale unilaterale); protezele se extind si pe hemiarcada integra, iar in edentatiile molare pot fi realizate proteze mentinute si stabilizate unilateral; - edentatiile de clasa a III-a extinse (edentatiile laterale care se extind si in regiunea frontala); - edentatiile de clasa a IV-a cu lipsa tuturor frontalilor; - edentatiile combinate (termino-laterale sau termino-fronto-laterale); - edentatii cu existenta unui numar mic de dinti restanti (2-5 dinti); daca acesti dinti sunt repartizati bilateral, exista conditii bune pentru mentinerea si stabilizarea protezei, comparativ cu situatia cand acesti dinti sunt grupati pe o singura parte; - edentatiile subtotale, cu existenta a 1-2 dinti restanti. 5. Enumerati situatiile clinice care exclud tratamentul prin punte:

- edentatiile laterale intinse (clasa a III-a) avand ca dinti stalpi caninulsi molarul de minte care, desi nu sunt mobili, au o valore parodontala scazuta (retractii parodontale mari); - edentatiile laterale sau frontale reduse, dar cu afectarea parodontala a tuturor dintilor restanti; - edentatiile laterale sau frontale reduse cand exista contraindicatii ale slefuirii dintilor (afectiuni generale grave) sau refuzul pacientului de a i se slefui dinti pentru realizarea unei punti; - edentatiile din zona de curbura a arcadei (incisivul lateral, caninul, primul premolar); - edentatiile frontale asociate cu pierdere de substanta osoasa de diferite cauze; - edentatiile frontale unde sunt necesare artificii de montare a dintilor artificiali (treme, diasteme, incalecari sau rotatii) sau anumite forme, marimi sau culori ale dintilor; - edentatiile care se asociaza cu comunicari buco-sinusale sau buco-nazale; - edentatii care necesita o reevaluare a dimensiunii verticale de ocluzie.

6. Inspectia crestelor alveolare: Crestele alveolare reprezinta, mai ales in edentatiile termino-terminale, zonele de sprijin muco-osos ale seilor protetice. Zona coamei crestelor suporta majoritatea presiunilor de masticatie, fiind denumita zona de sarcina primara. Versantele laterale ale crestelor primesc mai mult presiuni oblice si orizontale, fiind denumite zone de sarcina secundara. Se vor aprecia inaltimea, forma neteda sau neregulata, directia vazuta din profil, aspectul mucoasei, eroziuni, hiperemii, hiperplazii, care se intalnesc mai ales la vechii purtatori de proteze. Crestele atrofiate sunt improprii stabilizarii orizontale a protezei si nu ofera un sprijin muco-osos favorabil pentru sei. Neregularitatile si proeminentele produc leziuni de decubit, ceea ce necesita numeroase retusuri si provoaca nemultumiri din partea pacientilor. Inclinarile meziale sau distale ale crestelor favorizeaza deplasarile protezei in sens sagital, cu solicitarea nefiziologica a dintilor restanti. Hiperemia mucoasei crestelor indica o afectare care poate avea diverse cauze ce trebuie depistate si inlaturate. Frecvent, o proteza veche instabila poate produce atat hiperemie, cat si eroziuni sau hiperplazii (stomatopatii protetice). Amprenta definitiva va fi luata numai dupa tratamentul corespunzator si dupa revenirea mucoasei la aspectul normal.

7. Inspectia tuberozitatilor maxilare: Tuberozitatile maxilare au rol in stabilizarea, in sprijinul si chiar in mentinerea protezelor partiale, mai ales in edentatiile terminale sau subtotale. Cand sunt exagerat de retentive, vor interfera cu marginea seii, facand insertia protezei dureroasa sau chiar imposibila. O dimensiune exagerata in plan vertical (procidenta polului inferior) poate ocupa complet spatiul intermaxilar, nemaiexistand loc pentru saua protezei. O tuberozitate voluminoasa in sens vestibular acoperita de saua protezei poate face ca la deschiderea gurii apofiza coronoida sa atinga saua, producand un decubitus sau chiar desprinderea protezei. In toate aceste cazuri sunt necesare interventii chirurgicale modelante. Cele mai favorabile sunt tuberozitatile de marime si retentivitate medie.

8. Inspectia boltii palatine si a torusului maxilar: Bolta palatina va fi apreciata ca marime, forma si prezenta a torusului. Cea mai favorabila protezarii este bolta palatina plata, fara torus, proteza partiala, prin baza ei, avand un bun sprijin muco-osos. Bolta adanca necesita masuri speciale de individualizare a lingurilor-standard in vederea amprentarii. Versantele oblice ale unei bolti adanci realizeaza planuri inclinate, pe care baza protezei partiale are tendinta sa alunece la solicitarile verticale din timpul masticatiei. Torusul maxilar poate fi depistat la inspectie numai daca depasesete o anumita marime. Cand este voluminos, trebuie neaparat ocolit de conectorul principal sau se intervine chirurgical pentru inlaturarea lui. Numai cand este de mica dimensiune torusul poate fi foliat astfel incat baza protezei sa poata trece peste el fara a produce leziuni sau basculari laterale ale protezei.

9. Inspectia tuberculului piriform: Tuberculul piriform oblic impiedica distalizarile protezei. Reprezinta, atunci cand are o mucoasa cu rezilienta minima, o zona optima de sprijin pentru sei. Tuberculul piriform si tuberozitatile maxilare sunt denumite de unii autori zone biostatice, deoarece atrofia la aceste niveluri se produce mult mai greu decat in alte zone.

10. Care sunt gradele mobilitatii patologice ale dintilor?

- gradul I mobilitate vestibulo-orala; - gradul II mobilitate vestibulo-orala si mezio-distala; - gradul III mobilitate vestibulo-orala, mezio-distala si axiala. Mobilitatea in toate sensurile arata o grava afectare parodontala, dintele respectiv nemaiavand valoare protetica.

11. Examinarea rapoartelor de ocluzie in RC: Este mai dificila, deoarece necesita insusirea de catre medic a tehnicilor de ducere a mandibulei in RC. Dupa ce pacientul a fost obisnuit cu pozitia de RC, se urmareste daca: - se face contact simultan pe cat mai multe stopuri ocluzale (cuspizii vestibulari inferiori, palatinali superiori si marginea incizala a frontalilor inferiori); - dupa ce au aparut primele contacte in RC, mandibula poate sa se gaseasca in urmatoarele situatii: * ramane imobila, situatie normala, care indica de obicei existenta unui point centric (coincidenta intre RC si IM); * aluneca maxim 1 mm sagital anterior rectiliniu, situatie normala, care indica existenta unui long centric; * aluneca inainte mai mult de 1 mm si nu in linie dreapta, situatie anormala, ce tradeaza un contact prematur intre versantele meziale de la maxilar si versantele distale de la mandibula; * aluneca usor lateral catre obraz, pe partea unde pacientul simte primul contact intre dinti; in acest caz, contactul prematur trebuie cautat intre versantele cuspizilor de la maxilar, care sunt orientate vestibular, si versantele cuspidiene de la mandibula, care sunt orientate lingual; * aluneca spre limba in raport cu primul contact simtit de pacient; in acest caz, contactul prematur apare intre versantele cuspizilor de la maxilar, care sunt orientate spre lingual, si versantele cuspidiene de la mandibula, care sunt orientate spre vestibular. Pentru a se putea aprecia corect in ce parte aluneca mandibula, pacientul arata intai cu degetul pe care parte simte primul contact, dupa care se stabileste daca mandibula aluneca spre limba sau obraz, raportat la contactul prematur.

12. Descrieti examinarea miscarii de propulsie:

Se constata daca dintii anteriori preiau in totalitate sarcina de a conduce incizia alimentelor, adica daca raporturile ce se stabilesc intre marginea incizala a incisivilor inferiori si fata palatinala a incisivilor superiori provoaca dezocluzia tuturor dintilor cuspidati (laterali). Pacientul conduce mandibula din IM in pozitia cap la cap. Se pot constata urmatoarele situatii: - mandibula aluneca usor inainte, parcurgand un drum drept, iar in pozitie cap la cap se intalnesc toti incisivii sau cel putin doua perechi de antagonisti situatie normala; - mandibula parcurge un drum drept, dar la un moment dat intra in contact si o pereche de dinti laterali, care fac contact o data cu dintii frontali situatie anormala, contactele din regiunea laterala fiind contacte traumatizante, deci trebuie desfiintate; aceste contacte incorecte se numesc interferente ocluzale si pot impiedica uneori chiar stabilirea contactului intre dintii frontali, ceea ce reprezinta o situatie si mai traumatizanta; - mandibula parcuge un drum cu usoara deviere catre dreapta sau catre stanga; in acesta situatie, medicul, dirijand cu mana, obliga mandibula pacientului sa alunece in linie dreapta; se poate descoperi astfel o interferenta fie intre dintii laterali, fie intre dintii frontali, ce obliga mandibula sa devieze in timpul propulsiei. Examenul de propulsie nu poate fi facut la pacientii care au o ocluzie cap la cap sau o ocluzie inversa.

13. Descrieti examenul miscarii de lateralitate: Este mai complicat, medicul trebuind sa ghideze miscarea de lateralitate a pacientului din IM catre pozitia cap la cap a caninilor sau a cuspizilor vestibulari ai dintilor laterali; se pot constata urmatoarele: - miscarea de lateralitate este condusa de contactul dintre caninul superior si cel inferior (protectie canina) situatia cea mai frecventa; pe masura miscarii de lateralitate trebuie sa se produca dezangrenarea dintilor si pe partea activa si pe cea inactiva (nelucratoare sau de balans); - miscarea de lateralitate este condusa de un grup al dintilor laterali, de preferinta toti situatie mai rara, dar functionala, numita protectie (conducere) de grup; in aceste cazuri, toti dintii laterali participa cu aceeasi intensitate la dezangrenarea dintilor laterali pe partea nelucratoare; - miscarea de lateralitate este condusa de dintii laterali si canin, sau alaturi de canin si un alt dinte frontal situatie normala. Situatiile anormale apar atunci cand miscarea de lateralitate este condusa de un singur dinte lateral, numai de premolari sau cand nu se produce dezocluzia dintilor de pe partea nelucratoare, indiferent de tipul de conducere. In toate aceste situatii vor aparea fie imbolnavirea parodontala a dintelui in

cauza, fie migrari dentare de tipul fenomenului Thielemann, fie imbolnavirea sistemului neuro-muscular, cu aparitia spasmelor musculare si chiar afectarea ATM.

14. Enumerati situatiile ce necesita examen radiologic: Se indica radiografii pentru: - procesul alveolar la nivelul dintilor stalpi; - dintii stalpi (radacina, spatiul periodontal, coroana); - crestele alveolare; - dintii restanti care clinic ridica probleme (obturatii mari, microproteze, modificari de culoare, mobilitate, dureri, resturi radiculare care au importanta pentru proictul protezei); - examenul radiografic al ATM nu este necesar decat atunci cand sunt semne clinice de afectare a ei.

15. Diferenta dintre amprenta documentara si preliminara: In situatiile clinice grave (gravitatea fiind reprezentata de complicatiile edentatiei partiale in special migrarile exagerate) se amprenteaza cu lingura standard si alginat ambele maxilare inainte de orice tratament preprotetic, cu exceptia unui detartraj supragingival sumar, pentru a fi redate corect forma si inaltimea coroanelor dentare. Aceasta amprenta se numeste amprenta documentara, dupa ea fiind realizat modelul documentar. In cazurile clinice simple, fara complicatii ale edentatiei partiale si unde nu sunt necesare extractii, va fi luata o amprenta preliminara atat pentru maxilar, cat si pentru mandibula, cu lingura standard si alginat. Modelul realizat dupa aceste amprente se numeste model de studiu.

16. Imaginea radiologica a laminei dura la nivelul dintilor stalpi: Lamina dura reprezinta osul alveolar de care se fixeaza fibrele parodontale; radiografic, ea apare ca o linie radioopaca in jurul unei linii transparente ce reprezinta spatiul periodontal. Cand un dinte este supus unei forte care tinde sa-l incline, punctul de rotatie in jurul caruia se face inclinarea se afla de obicei in treimea apicala a radacinii. Din acest motiv, resorbtia osului se produce acolo unde apare presiune, iar apozitia acolo unde exista tractiune a fibrelor parodontale.

De exemplu, la un molar inferior care se inclina mezial, lamina dura apare mai subtire mezial la nivelul coletului dintelui si apical distal, in aceste zone producandu-se presiune. Grosimea mai mare a laminei dura apare apical mezial si la colet distal, in aceste zone producandu-se tractiunea fibrelor parodontale. In zonele de tractiune, traveele osoase sunt dispuse perpendicular pe lamina dura. Cand exista afectiunice duc la alterari ale metabolismului proteic poate aparea o resorbtie atat a osului alveolar, cat si a laminei dura.

17. Imaginea radiologica a spatiului periodontal: Largirea spatiului periodontal poate fi cauzata de o infectie acuta sau cronica, dar poate avea si o etiologie traumatica; trebuie facut diagnosticul diferential intre aceste aspecte. Largirea spatiului periodontal de cauza traumatica se atribuie unui traumatism ocluzal sau suprasolicitarii de cauza protetica (punti, microproteze) sau solicitarii nefiziologice provocate de elementele de mentinere, sprijin si stabilizare (crosete). Existenta pungilor parodontale si marimea lor se apreciaza cu ajutorul conurilor de gutaperca introduse in aceste pungi. Controlul radiografic parodontal este necesar si dupa aplicarea protezei.

18. Imaginea radiologica a radacinilor dintilor stalpi: Ne intereseaza numarul radacinilor, lungimea, morfologia, tratamentele endodontice si reactiile apicale. Dintii stalpi cu mai multe radacini au o suprafata mare de implantare, rezistenta la forte fiind mai mare decat a monoradicularilor. Rezistenta este mai mare si daca radacinile sunt divergente sau curbe. Lungimea mai mare a unei radacini este mai favorabila decat o radacina scurta, care micsoreaza bratul de rezistenta intraalveolara a dintelui stalp. Cu cat radacina imp,lantata in os este mai lunga, iar coroana dintelui mai mica, cu atat dintele stalp este mai rezistent la mecanismul solicitarii prin parghie, si invers. Raportul

coroana-radacina minim admis pentru un monoradicular este de 1/1. Un pluriradicular poate fi utilizat ca stalp si atunci cand raportul este in favoarea coroanei. Se pot evidentia radiologic tratamentele endodontice corecte sau incorecte, reactii apicale, chisturi etc. Imaginea lizei osoase nu are intotdeauna o cauza infectioasa, ci poate avea o cauza traumatica-ocluzala.

19. La ce servesc modelele documentare? - precizarea diagnosticului clinic si stabilirea planului de tratament preprotetic, care ii va fi explicat si motivat pacientului; ordinea tratamentelor va fi trecuta in fisa pacientului; - utilizarea in scop didactico-pedagogic, putand fi prezentate medicilor si studentilor cazurile clinice, etapele de tratament, solutiile protetice, prognosticul tratamentului; - demonstrarea medico-legala a situatiei clinice cu care s-a prezentat pacientul si care poate justifica oricand atitudinea terapeutica a medicului; - explicarea si demonstrarea complicatiilor edentatiei partiale pacientilor ce nu accepta tratamentul protetic adjunct; - cercetari asupra aspectelor clinice ale edentatiei partiale, frecventa diferitelor edentatii in functie de varsta, sex, aspecte ale ocluziei.

20. Clasificarea Kennedy: - clasa I edentatie bilaterala plasata posterior de dintii restanti (biterminala sau termino-terminala); - clasa a II-a edentatia unilaterala posterioara dintilor restanti (uniterminala); - clasa a III-a edentatie laterala delimitata anterior si posterior de dintii restanti (edentatie intercalata sau laterala); - clasa a IV-a edentatie situata in regiunea frontala, de o parte si de alta a liniei mediane (edentatie frontala).

21. Reguli de utilizare a clasificarii Kennedy: - clasificarea trebuie sa urmeze (nu sa preceada) extractiile dentare, care ar putea modifica clasificarea initiala;

- daca al treilea molar lipseste , nu va fi luat in considerare in clasificare; - daca al treilea molar este prezent si va fi utilizat ca dinte stalp, el va fi luat in considerare in clasificare; - daca molarul doi lipseste si nu este necesar sa fie inlocuit, neavand antagonist, el nu va fi luat in considerare in clasificare; - suprafetele edentate aflate cel mai in spate determina ordinea clasei de edentatie; alte suprafete edentate decat cele care determina ordinea clasei de edentatie sunt denumite modificari sau brese suplimentare si sunt in numar de 1 pana la 4; - intinderea modificarilor nu este luata in considerare, ci doar numarul lor; - primele 3 clase pot avea maxim 4 modificari; clasa a IV-a nu are modificari. 22. Clasificarea Kennedy-Applegate: - clasa I edentatie distala bilaterala (termino-terminala); - clasa a II-a edentatie distala unilaterala (uniterminala); - clasa a III-a edentatie laterala care va fi tratata adjunct; - clasa a IV-a edentatie anterioara (frontala); - clasa a V-a edentatie laterala cu lipsa caninului; se indica tratament adjunct; - clasa a VI-a edentatie laterala redusa care se trateaza conjunct.

23. Care sunt partile componente ale unui paralelograf simplu cu brat orizontal fix? - soclul aparatului placa metalica circulara care, datorita stabilitatii, asigura stabilitatea aparatului pe masa de lucru; - bratul vertical fixat la marginea soclului, se continua cu bratul orizontal, care prezinta la extremitatea libera un dispozitiv sub forma unei tije, ce are posibilitatea sa se miste numai in plan vertical; la extremitatea inferioara a acestei tije se pot fixa cu un surub accesoriile paralelografului; tija verticala poate fi blocata la diferite inaltimi cu ajutorul unui surub; - suportul (masa) pe care se fixeaza modelul este o piesa individualizata, care se poate misca in orice directie orizontala pe soclul aparatului; datorita unei articulatii sferice, modelul poate fi inclinat in orice sens; articulatia se poate bloca cu ajutorul unui surub.

24. Care sunt accesoriile paralelografului? - tija de analiza, reperaj sau detectoare serveste la aprecierea paralelismului fetelor proximale ale dintilor stalpi, la punerea in evidenta a zonelor retentive subecuatoriale ale dintilor stalpi, la evidentierea interfetelor cu proteza a unor zone dentare sau muco-osoase; ea materializeaza axa de insertie a protezei; - tija portmina de grafit serveste la trasarea ecuatorului protetic, la marcarea zonelor de interferenta dentara sau muco-osoasa cu proteza si la tripodarea modelului; - tijele de masurare a retentivitatii subecuatoriale a dintilor stalpi = tije retentivometrice, joje sau retentiometre, in numar de 3; - spatulele de ceara sau razusele pentru indepartarea si paralelizarea cerii subecuatoriale si la deretentivizarea unor zone muco-osoase; - spatulele convergente de 20 si 60.

25. Enumerati timpii analizei modelului de studiu la paralelograf: - stabilirea celei mai acceptabile axe de insertie si dezinsertie a protezei; - trasarea ecuatorului protetic; - stabilirea locului in care se plaseaza varful portiunii flexibile a bratului retentiv al crosetului; - fixarea pozitiei modelului fata de paralelograf (tripodare).

26. De cine este conditionata axa de insertie a protezei? - planurile de ghidare; - zonele retentive dentare necesare aplicarii portiunii flexibile a bratelor retentive ale crosetelor; - zonele de interferenta muco-osoasa sau dentare; - fizionomie.

27. Care sunt zonele de retentie favorabila? Zonele de retentie favorabila trebuie sa fie cuprinse intre 0,25 si 0,75 mm. Se considera ca pentru mentinerea protezei scheletate cu ajutorul

crosetelor turnate circulare, care au o flexibilitate mai mica, este suficienta o zona retentiva subecuatoriala de 0,25 mm. Pentru crosetele turnate divizate Roach, care au o flexibilitate mai mare, este necesara o retentie de 0,50 mm, iar pentru crosetele mixte (cu brat retentiv din sarma) este nevoie de o retentivitate de 0,75 mm. Aprecierea marimii retentivitatii se face cu tijele numite retentiometre, joje sau tije retentivometrice. Retentivitatile se cauta pe fetele vestibulare ale dintilor stalpi, dar si pe fetele orale sau proximale, in functie de topografia lor fiind ales si tipul de croset.

28. Descrieti zonele de interferenta la mandibula: - zona retromilohioidiana, care frecvent este retentiva, putand fi interferata de marginea linguala distala a seilor; - regiunea vestibulara a crestelor in dreptul premolarilor care, atunci cand este retentiva, interfereaza cu marginea vestibulara laterala a seilor; - regiunea vestibulara a crestelor in edentatii frontale (creste retentive), care pot interfera cu cu marginea vestibulara frontala a seii; - regiunea linguala centrala a procesului alveolar este retentiva in multe cazuri, putand interfera cu conectorul principal sau cu marginea linguala a unei sei frontale; - regiunea linguala laterala a unui proces alveolar sau a unei creste oblice; - torusul mandibular, cand are forme anatomice deosebite.

29. Descrieti zonele de interferenta la maxilar: Sunt mai rare si pot exista in urmatoarele regiuni: - zona vestibulara a crestelor in edentatii frontale; - zona vestibulara a crestelor in regiunea premolarilor; - zona vestibulara sau distala a unor tuberozitati foarte retentive; - polul inferior al unei tuberozitati procidente poate face ca saua protezei aplicata peste aceasta tuberozitate sa interfereze cu dintii inferiori sau cu creasta mandibulara.

30. Definitia ecuatorului protetic: Ecuatorul protetic reprezinta linia celei mai mari convexitati a dintilor stalpi pentru o anumita axa de insertie sau linia celui mai mare contur la un anumit plan orizontal al modelului. Are un traiect convex catre gingival pe fetele vestibulare si orale si un traiect concav sau drept pe fetele proximale ale dintilor stalpi.

31. Tripodarea modelelor: Reprezinta fixarea pozitiei modelului fata de paralelograf. Metode: - cu mina de grafit montata la paralelograf se trateaza 3 linii pe suprafata mucozala a modelului la distanta una de alta, una anterior si 2 laterale, la stanga si la dreapta , in regiunea poaterioara a modelului; - pe soclul modelului sunt taiate 3 santuri verticale, unul in regiunea posterioara si 2 laterale, cu o spatula ascutita.

32. Enumerati etapele tratamentului preprotetic: - interventiile chirurgicale; - tratamentul parodontal; - tratamentul de echilibrare ocluzala; - tratamentul ortodontic; - tratamentul conservativ odontal; - implanturile transfixiante; - proteza partiala acrilica provizorie.

33. Tratamentul preprotetic de echilibrare ocluzala: Are in vedere 3 aspecte: - realizarea unui plan de ocluzie corect; - eliminarea contactelor premature si a interferentelor; - refacerea DVO. Pentru nivelarea planului de ocluzie sunt necesare:

slefuiri la nivelul cuspizilor; - amputari coronare urmate de devitalizari, gingivectomie sau alveoloplastie si acoperirea cu microproteze; - indepartarea lucrarilor fixe necorespunzatoare; - extractia dintelui si chiar rezectia modelanta a osului (in cazul molarilor superiori egresati impreuna cu tuberozitatea). 34. Descrieti etapele tratamentului proprotetic: - interventii chirurgicale asupra mucoasei; - interventii chirurgicale asupra osului; - interventii asupra dintilor stalpi; - acoperirea dintilor stalpi cu microproteze; - solidarizarea dintilor stalpi; - atitudinea fata de bresele suplimentare care complica diferitele clase de edentatii. 35. Care sunt interventiile proprotetice chirurgicale asupra mucoasei? - frenul labial inserat aproape de muchia crestei frontale frenotomie, frenectomie, frenoplastie; - frenul lingual inserat aproape de parodontiul marginal sau in forma de evantai fremotomie; - bridele laterale inserate aproape de muchia crestelor incizia lor; - hipertrofiile si hiperplaziile de la nivelul versantelor crestelor, fundurilor de sac sau boltii palatine excizia lor; - plastia santurilor vestibulare sau linguale. 36. Care sunt interventiile proprotetice chirurgicale asupra osului? - neregularitatile osoase rezectii localizate, regularizari de creste; - creste retentive rezectii modelante; - torus maxilar sau mandibular de dimensiuni exagerate rezectie; - tuberozitati exagerat de retentive sau procidente rezectii modelante; - atrofii marcate ale crestelor reconstituiri plastice cu diferite tipuri de transplanturi. 37. Descrieti prepararea unui lacas pentru pinten extern: Ca dimensiuni, latimea unui lacas trebuie sa fie 1/3 din latimea vestibulo-orala; lungimea 1/4 din diametrul mezio-distal al dintelui; adancimea la nivelul crestei marginale de 1,5 mm. Pregatirea lacasului se face utilizand pietre diamantate sferice. Se incepe cu o piatra mai mare, cu diametru de 3 mm, cu care se actioneaza asupra crestei marginale, reducand-o cu aproximativ 1,5 mm. Aceasta margine trebuie rotunjita. Cu acceasi piatra diamantata se da forma lacasului. Apoi, cu o piatra diamantata sferica cu

diametrul de 2 mm, se adanceste lacasul, dandui-se o forma concava si o inclinare usoara catre centrul dintelui. Finisarea se face cu gume abrazive adecvate ca marime sau cu freze de finisat amalgam. Pot fi aplicate substante cu fluor, care asigura o oarecare protectie impotriva cariilor si fac zona respectiva mai putin sensibila la iritantii mecanici si chimici. 38. Descrieti prepararea unui lacas pe dintii anteriori: Lacasele supracingulare sunt trepte supracingulare care nu pot fi realizate decat pe dinti cu cingulum bine reprezentat (caninii superiori, centralii superiori, mai rar caninii inferiori). Latimea treptei va fi de 1 mmsi se realizeaza cu o piatra diamantata cilindrica. Lacasele incizale pot fi realizate pe orice dinte frontal, cu conditia ca pintenul incizal sau gheruta incizala sa nu jeneze raporturile functionale de ocluzie. Ele se prepara mai ales pe caninii inferiori, intre canin si lateral sau intre toti frontalii, cu o piatra diamantata flacara sau cu un disc diamantat. Slefuirea se continua si interdentar, pe fata linguala, astfel incat conectorul secundar sa nu fie prea proeminent, fiind sesizat usor de limba. Intre canin si lateral, lacasul are forma triunghiulara, cu varful in jos. Muchiile rezultate trebuie rotunjite. 39. In ce situatii este indicata acoperirea dintilor stalpi cu microproteze? - prezenta a numeroase carii tratate si netratate; - igiena defectuoasa; - tendinta la carii; - lipsa retentivitatilor naturale; - pierdere de substanta dentara in cantitate mare prin remodelara fetelor laterale; - lacase ocluzale care depasesc mult stratul de smalt; - slefuirile mari ale dintilor pentru nivelarea planului de ocluzie; - rezistenta mecanica redusa a dintilor stalpi, din cauza unor carii profunde sau obturatii masive; existenta unor microproteze vechi, necorespunzatoare ca adaptare sau nemodelate, in vederea aplicarii crosetelor, impune indepartarea lor si refacerea corespunzatoare;

- abraziunea marcata; - realizarea unor relatii ocluzale corecte cu antagonistii; - utilizarea sistemelor speciale de sustinere. 40. Cum trebuie sa arate o coroana metalica in vederea aplicarii unui croset dentar? - lacas sau lacase pentru pintenii ocluzali; - convexitatea vestibulara de marimea adecvata tipului de croset; - planuri de ghidare pe fetele proximale dinspre edentatie realizate in functie de axa de insertie; - fata orala fie perfect plana, dar paralela cu axa de insertie a protezei, fie prevazuta cu un prag plasat la 1 mm de parodontiul marginal pe care se va plasa bratul opozant, care realizeaza atat reciprocitatea, cat si sprijinul parodontal; latimea pragului este de 1 mm. 41. Cand este indicata solidarizarea dintilor stalpi? - dinti stalpi cu mobilitate moderata care se mentine si dupa tratamentul parodontal si de echilibrare ocluzala; - raportul coroana-radacina modificat in favoarea coroanei; - la mandibula, cand in edentatia terminala pintenul ocluzal se plaseaza in foseta distala si nu mezial; - radacini scurte, chiar daca dintii stalpi au o implantare buna; - cand, in edentatia terminala, sunt utilizate mijloace speciale de mentinere gen culise, telescoape etc, care realizeaza legaturi foarte rigide cu seile; - cand, radiografic, procesul alveolar este cantitativ si calitativ deficient; - cand sunt putini dinti restanti (ex: clasa I); - cand exista dinti izolati cu sau fara mobilitate; - cand clasele principale de edentatii (I, II, III) se complica prin brese suplimentare; dintii care limiteaza aceste brese vor fi solidarizati intre ei. 42. Enumerati motivele pentru care se inchid bresele suplimentare: - lipsa de paralelism dintre dinti face extrem de dificila insertia protezei cu mai multe sei chiar la proteza scheletata; - seile reprezentate de un singur dinte artificial sunt putin rezistente si se pot fractura;

- atrofia crestelor pe care se sprijina sei reduse in suprafata este rapida; - transmiterea presiunilor pe o suprafata mica poate duce la durere; - daca pacientul ramame fara proteza poate fi afectat d.p.d.v. fizionomic; - dintii pe care se aplica crosetele sunt mai putin rezistenti la solicitarile mecanice ale protezei, devenind destul de rapid mobili; - protezele sunt mai complicate cu multe elemente, ceea ce reduce din precizia adaptarii in gura. 43. Avantajele inchiderii breselor suplimentare: - simplificarea planului protezei; - ax de insertie facil; - solidarizarea dintilor; - elementele de agregare vor fi modelate special pentru aplicarea optima a crosetelor; - pacientul poate ramane fara proteza, fizionomia nefiind afectata; - proteza este mai rezistenta d.p.d.v. mecanic; - dintii restanti vor fi pastrati mai mult timp pe arcada; - se mareste valoarea functionala a protezei datorita unui sprijin parodontal mai eficient; - atrofia suportului muco-osos este mai mica; - confortul pacientului este imbunatatit prin micsorarea volumului protezei; - deplasarile protezei vor fi mai eficient neutralizate; - se pot realiza mentineri fizionomice prin aplicarea unor sisteme speciale. 44. Care sunt zonele protetice pozitive? La maxilar: - dinti restanti si mai ales dinti stalpi; - creste alveolare cu cele 2 zone de sprijin; - bolta palatina si tuberozitatile. La mandibula: - dinti restanti; - crestele alveolare cu cele 2 zone de sprijin; - tuberculul piriform. 45. Care sunt zonele protetice negative? La maxilar: - parodontiul marginal; - papila incisiva; - rugile palatine; - rafeul median maxilar;

- torusul palatin; - zonele grasoase Schroeder; - bridele laterale; - insertiile musculare si ligamentare. La mandibula: - parodontiul marginal; - frenul limbii si insertia planseului bucal; - mucoasa procesului alveolar in zona linguala; - linia milohioidiana, bridele laterale, insertiile musculare si ligamentare; - torusul mandibular. 46. Descrieti directia, sensul si durata fortei de masticatie: directia este predominant verticala, perpendiculara pe planul de ocluzie, dar apar si componente oblice si orizontale, prin descompunerea acestor forte verticale pe planurile inclinate cuspidiene; fortele verticale sunt cele mai bine suportate de dintii restanti, solicitand toate fibrele parodontale, spre deosebire de fortele oblice si orizontale, care nu sunt bine tolerate de parodontiu si au actiune dislocanta pentru proteza partiala; - sensul fortei functionale de masticatie este de jos in sus; - durata fortei functionale de masticatie este intermitenta, masticatia facandu-se ritmic, prin inchiderea si deschiderea gurii; aceasta contribuie la mentinerea troficitatii tesuturilor muco-osoase, parodontale si musculare; intre mese, forta functionala de masticatie se declanseaza numai pentru deglutitie; pentru incizia si triturarea alimentelor, se apreciaza ca in cursul unei zile mandibula este presata de maxilar aproximativ 30 de minute (pentru 3 mese); deglutitia, care se face in IM, se produce de circa 590 de ori in 24 ore, media contactelor interdentare fiind de aproximativ 3 ori mai mare decat in masticatie. 47. Factorii de care depinde mentinerea indirecta: - eficacitatea mentinerii directe; mentinerea indirecta incepe sa functioneze cand mentinerea directa a fost invinsa; distanta de plasare a elementelor contrabasculante fata de axa de basculare; ea depinde la randul ei de lungimea seilor terminale si de situarea axei de basculare;

- locul plasarii elementelor contrabasculante fata de axa de basculare; cu cat sunt plasate mai departe de axa de basculare, cu atat eficienta lor este mai mare; de obicei elementele contrabasculante sunt aplicate pe canin si in foseta meziala a primului premolar, deoarece incisivii (care sunt cei mai departati de axa de basculare) nu ofera decat foarte rar conditii pentru aplicarea corecta a opritorilor de basculare; - rigiditatea conectorului secundar de care este legat elementul contrabasculant, ca si a conectorului principal in care se termina acest conector secundar; - existenta unui lacas special pregatit pe dintii stalpi indirecti, in care sa se aplice elementul contrabasculant, la fel ca pentru un pinten ocluzal, incizal sau supracingular; - valoarea parodontala a dintilor stalpi indirecti; nu vor fi aplicate elemente contrabasculante pe dintii mobili, suprasolicitarea ducand rapid la pierderea lor. 48. Care sunt si unde se plaseaza elementele contrabasculante: * la protezele scheletate ce trateaza edentatii de clasa I, elementele contrabasculante se aplica bilateral; acestea sunt: - pintenii ocluzali plasati in foseta meziala a primului premolar, cand este o edentatie terminoterminala molara; - pintenul supracingular pe canin va fi utilizat cand lipsesc premolarii secunzi, pentru aplicarea lui fiind necesar sa se creeze o treapta; - crosetul continuu este un bun element contrabalansant numai daca are la extremitati un eficient sprijin parodontal, realizat prin pinteni ocluzali sau gherute incizale; crosetul continuu este indicat mai ales atunci cand ramane prezent numai grupul dintilor frontali; sprijinul crosetului continuu in aceste cazuri se face numai pe canin, printr-o gheruta incizala plasata intr-un lacas incizal mezial sau printr-o gheruta plasata intre canin si lateral; gherutele sunt indicate mai ales la mandibula, unde caninii nu au cingulum; - gherutele sau pintenii incizali plasati intre toti dintii frontali au o actiune contrabasculanta foarte eficienta, insa efectul nefizionomic lasa mult de dorit, iar frecventa cariilor in lacasele incizale face ca aceste elemente protetice sa fie rar

utilizate; - conectorii principali dento-mucozali au un bun efect contrabasculant, cu conditia sa aiba un sprijin parodontal eficient, a.i. sa nu actioneze pe planuri inclinate; - sistemele speciale (culise, coroane telescop) pot avea si efecte contrabasculante, insa, pentru a evita uzura lor prematura, efectul de mentinere indirecta trebuie preluat de pintenii interdentari, supracingulari sau de crosetul continuu cu care trebuie sa fie conceputa proteza. * la protezele scheletate ce trateaza edentatii de clasa a II-a elementul contrabasculant este plasat pe partea opusa edentatiei terminale si este reprezentat de un pinten ocluzal plasat in foseta meziala a primului premolar; daca edentatia prezinta suplimentar o bresa laterala, pintenul cel mai mezial de partea edentatiei laterale are, in afara rolului de sprijin pentru saua laterala, si un rol de element contrabasculant. * la protezele scheletate care trateaza edentatii de clasa a IV-a intinse, bascularea prin desprindere poate fi evitata de catre pintenii ocluzali cei mai distali ai crosetelor Bonwill care se aplica acestor proteze, pinteni care au avantajul de a fi plasati departe de edentatie; un efect favorabil au si crosetele aplicate pe dintii limitanti bresei frontale; i se atrage atentia pacientului sa nu utilizeze in masticatie dintii frontali. 49. Enumerati functiile auxiliare ale elementelor contrabasculante: - stabilizarea orizontala a protezei; - imobilizarea dintilor frontali si refacerea punctelor de contact; - impiedicarea deplasarii catre mucoasa a conectorului principal; - transmiterea fortelor de masticatie si pe dintii stalpi indirecti; - rigidizarea elementelor componente ale protezei (bara linguala si croset continuu). 50. Metodele prin care se poate evita bascularea prin infundare: - amprente de compresiune, mai ales la mandibula; - sei terminale extinse la maximum, dar in limite fiziologice, cu acoperirea obligatorie a zonelor biostatice reprezentate de tuberozitati si de

tuberculul piriform; - conectori principali la maxilar, de latime echivalenta cu intinderea edentatiei; - captusirea si rebazarea seilor. 51. Care sunt efectele deplasarilor protezelor partiale: - efecte disortodontice rapide si brutale, manifestate prin inclinari, rotatii sau vestibularizari ale dintilor restanti si mai ales ale dintilor stalpi; - eroziuni si leziuni carioase favorizate si de duritatea mare a aliajului crom-cobalt; - afectarea parodontiului marginal; - afectarea parodontiului profund, mai ales la dintii stalpi; - leziuni mucozale (stomatopatii protetice) cu diferite aspecte; - atrofie osoasa in ritm accelerat; - devieri ale mandibulei pentru a gasi pozitii in care proteza sa fie stabila (pozitii de necesitate); - inconfort pentru pacient; - adaptare psihica si biologica imposibil de realizat, pacientul renuntand la proteza; - aparitia unor ticuri si malfunctii. 52. Caracteristicile comune ale conectorilor principali: * rigiditatea datorita rigiditatii toate solicitarile functionale la care este supusa proteza vor fi distribuite intregii suprafete de sprijin dentoparodontal si muco-osos; numai prin rigiditatea conectorului principal celelalte componente ale protezei isi pot indeplini functiile, avand un suport stabil; rigiditatea se obtine prin latimea conectorului principal la maxilar si prin grosimea si profilul deosebite ale barei linguale la mandibula; * profilaxia tesuturilor campului protetic conectorii principali nu trebuie sa produca nici o suferinta tesuturilor parodontale marginale sau mucoasei in timpul functiunilor, static sau la insertia si dezinsertia protezei; la maxilar sunt zone care trebuie despovarate de presiuni (papila incisiva, rugile palatine, rafeul median, torusul palatin) sau zone fata de care conectorul principal trebuie sa treaca la distanta (parodontiul marginal, torus maxilar exagerat); la mandibula bara linguala trebuie sa fie la distanta de mucoasa procesului alveolar si de parodontiul

marginal; despovararea se face prin folierea modelului functional; * confortul pacientului acesta se realizeaza prin: - simetria conectorului principal fata de linia mediana; - aplicarea conectorului principal perpendicular pe planul medio-sagital; - plasarea conectorului principal a.i. sa nu schimbe substantial conturul tesuturilor cu care vine in contact; - reproducerea cat mai fidela a conturului anatomic pe care il acopera; - acoperirea tesuturilor, care nu trebuie sa fie mai mare decat cea minima necesara; - intalnirea conectorilor principali cu celelalte elemente ale protezei trebuie sa se faca in unghiuri rotunjite, iar suprafata externa a conectorului sa fie perfect lustruita. 53. Pozitia barei linguale: - bara linguala este plasata in dreptul versantului lingual al procesului alveolar mandibular, intre parodontiul marginal si fundul de sac lingual; - fata de parodontiul marginal, marginea superioara a barei linguale se afla la o distanta de 4-5 mm; - extremitatea inferioara este plasata in fundul unui sac lingual a.i. sa nu impiedice mobilitatea fiziologica a planseului bucal sau a frenului limbii; -- trebuie sa fie plasata la distanta de 0,30-2 mm fata de mucoasa planseului alveolar;

- plasarea cat mai aproape de planseul bucal evita interferenta cu limba in timpul diferitelor functii si retentiile alimentare sub bara; - pentru plasarea corecta a barei linguale in fundul de sac este necesara o buna amprentare, mai ales a zonei linguale centrale, ceea ce se poate obtine utilizand linguri individuale corect adaptate si miscari functionale ale limbii in timpul amprentarii functionale.

54. Distantarea barei linguale: Fata de mucoasa procesului alveolar, bara linguala trebuie sa fie plasata la o distanta de 0,30-2 mm, in functie de sprijinul protezei, forma anatomica a procesului alveolar si rezilienta mucoasei crestelor alveolare. Distantarea se face prin foliere cu ceara speciala pe modelul functional. Fiind la distanta de mucoasa, bara linguala nu va transmite presiuni asupra mucoasei procesului alveolar. - cand proteza are sprijin dento-parodontal, folierea va fi minima, de 0,30 mm; - cand proteza are sprijin mixt, grosimea foliei va fi mai mare, in functie de rezilienta mucoasei pe care se sprijina seile terminale; daca procesul alveolar este vertical si rezilienta minima, folierea va fi de 1 mm; daca procesul alveolar este oblic, folia va fi de 1,5 mm, iar daca rezilienta mucoasei crestelor este mare, folia va fi de 2 mm; - cand procesul alveolar este retentiv (concav) sau dintii sunt usor lingualizati, folierea va fi de 1,5-2 mm; - cand exista torus mandibular, folierea se va face in functie de marimea torusului, grosimea fiind de 0,50-1 mm.

55. Profilul si dimensiunile barei linguale: Profilul: - forma cea mai adecvata a barei linguale pe sectiune este cea semipiriforma; - portiunea cea mai voluminoasa este plasata catre fundul de sac, iar extremitatea subtiata catre parodontiul marginal; - forma semipiriforma contribuie la confortul pacientului, limba venind in contact cu portiunea ingusta a barei; - forma semipiriforma asigura si rezistenta mecanica a barei; - muchia inferioara a barei din apropierea mucoasei procesului alveolar trebuie rotunjita, pentru a evita lezarea mucoasei. Dimensiuni: - inaltimea barei linguale este de 4-5 mm; - grosimea este de 1 mm la extremitatea superioara si de 3 mm la cea inferioara; - cu cat bara linguala va fi mai lunga, cu atat grosimea trebuie sa fie mai mare, pentru a asigura rezistenta mecanica si rigiditatea. 56. Rolul crosetului continuu: - rigidizarea barei linguale si marirea rezistentei mecanice a protezei; - contribuie la sprijinul parodontal al protezei; - asigura mentinerea indirecta a protezelor terminale (element antibasculant); - stabilizeaza proteza in sens disto-mezial; - solidarizeaza dintii restanti; - poate reface punctele de contact pierdute prin migrarea orizontala a dintilor restanti. 57. Caracteristicile conectorilor principali maxilari: - sunt lati si au grosime mica; aceasta forma este cea mai confortabila pentru pacient; - se prezinta sub forma de placute mai inguste sau mai late, in functie de marimea edentatiei; - latimea minima ar trebui sa fie egala cu marimea spatiului edentat; - grosimea placutelor este cuprinsa intre 0,40 si 0,60 mm; - cu cat placutele sunt mai inguste, cu atat grosimea trebuie sa fie mai mare si invers, in cazul acoperirii complete a boltii palatine; - conectorii principali maxilari vin in contact cu mucoasa boltii palatine; cei care au contact

numai cu mucoasa se numesc placute mucozale, iar cei care au contact si cu dintii restanti se numesc placute dento-mucozale; - cei sub forma de bare inguste dar groase sunt rar utilizati, fiind greu de suportat mai ales in edentatiile terminale; - in edentatiile terminale conectorii principali au si rolul de a transmite o parte din presiunile de masticatie asupra boltii palatine; - fata de parodontiul marginal al dintilor restanti, conectorii principali trebuie sa se opreasca la o distanta de 5 mm, fiind paraleli cu acesta; - anumite zone ale campului protetic acoperite de conectorii principali trebuie despovarate de presiuni: papila incisiva, rugile palatine, torusul palatin, rafeul median ascutit; - marginea anterioara si posterioara a conectorilor principali trebuie usor ingrosata pentru a evita lezarea mucoasei si retentiile alimentare; - torusul palatin mare poate modifica traseul transversal obisnuit al conectorului principal; - limita posterioara a conectorului principal se afla inaintea liniei Ah. 58. Placuta mucozala cu latime redusa: - este un conector principal care se utilizeaza in edentatiile laterale (clasa a III-a) in care proteza are sprijin dento-parodontal; - latimea placutei este egala cu marimea spatiului edentat sau concordanta cu aria delimitata de cele 4 puncte de sprijin parodontal al protezei; - grosimea conectorului va fi de 0,60 mm; daca macheta conectorului principal este mai subtire (0,40mm) este necesara o ingrosare la centrul si la extremitatile conectorului pentru a se asigura rigiditatea si rezistenta mecanica; - desi este in contact cu mucoasa boltii palatine, acest conector nu transmite presiuni suportului muco-osos, deoarece proteza are sprijin dentoparodontal; - nu ajunge in zona rugilor palatine; - daca exista torus palatin sau rafeu median proeminent este necesara despovararea acestor zone; grosimea folierii este in functie de marimea torusului (0,5-1 mm) sau a rafeului median (0,30,4 mm). 59. Placuta mucozala cu latime mare: - este un conector principal utilizat in edentatiile

terminale (clasa I si a II-a), cand crestele sunt bine reprezentate, exista mai mult de 6 dinti restanti, iar torusul este mic sau absent; - mai este indicata in edentatiile latero-terminale; - acopera circa 2/3 din suprafata boltii palatine; - limita lui anterioara, care ajunge de obicei in zona rugilor palatine, este reprezentata de o linie imaginara ce uneste cei mai anteriori pinteni ocluzali; acesta margine trebuie sa se termine in depresiunea dintre 2 rugi si nu pe proeminenta unei rugi; - limita posterioara este mai anterioara de linia Ah; - latimea trebuie sa fie cel putin egala cu lungimea seilor; - in zona de unire cu seile metalice placuta mucozala este mai groasa si prezinta un prag extern si unul mucozal, la care se va termina acrilatul seilor; - jonctiunea cu conectorii secundari se face in unghiuri rotunjite; - alaturi de despovararea torusului si a rafeului median este necesara si folierea rugilor palatine pe care le acopera placuta, cu o folie de 0,2-0,3 mm; - cu cat sunt mai late, cu atat imbunatatesc mentinerea prin adeziune; - in dreptul dintilor laterali este necesara decoletarea, placuta trecand la 5 mm de parodontiul marginal. 60. Placuta mucozala fenestrata: - este un conector principal indicat cand exista un torus palatin mare situat in mijlocul boltii sau cand pacientii tolereaza cu dificultate o placa palatinala completa; - se poate utiliza in toate tipurile de edentatii; - are forma de paralelogram cu unghiuri rotunjite; - lasa libera zona centrala a boltii palatine; - este considerat cel mai rigid conector principal, dar este cel mai putin utilizat; - placuta anterioara este mai lata (6-9 mm); se plaseaza cu marginea anterioara la cel putin 5 mm de parodontiul marginal al dintilor frontali, paralel cu acesta si intre 2 rugi palatine, fara sa depaseasca pintenii cei mai anteriori; fata externa a placutei anterioare trebuie sa redea forma anatomica a zonei pe care se aplica; - placuta posterioara este mai ingusta (4-5 mm) si ajunge pana in apropierea liniei Ah; pe

sectiune trebuie sa fie semiovala; - placutele anterioara si posterioara vor fi unite de 2 benzi laterale de 5-6 mm latime, plasate paralel cu parodontiul marginal al dintilor laterali si la o distanta de 5 mm de acesta; - este necesara despovararea rugilor palatine acoperite de placuta anterioara si a rafeului median. 61. Placuta mucozala in forma de U: - este un conector principal indicat numai in cazurile in care exista un torus palatin mare, plasat posterior, pana aproape de limita distala a palatului dur; - marginea anterioara se plaseaza la cel putin 5 mm de parodontiul marginal al dintilor frontali si laterali, iar marginea posterioara ajunge pana in apropierea bazei torusului; - zonele de despovarare sunt aceleasi; - pentru a fi suficient de rigid, acest conector trebuie sa aiba o grosime de 0,60 mm.

62. Placuta dento-mucozala: - este un conector principal indicat cand exista putini dinti restanti (numai grupul frontal), creste bine reprezentate sau torus palatin situat posterior; - poate fi utilizat si in edentatiile asociate cu brese frontale, dintii artificiali fiind fixati in conectorul principal; - placuta dento-mucozala ajunge pe dintii frontali pana in regiunea supracingulara; la acest nivel marginea conectorului fiind subtiata, se pierde lin pe dinti; - in regiunea laterala este necesara decoletarea, eliberand parodontiul pe o distanta de 5 mm; - latimea placutei dento-mucozale trebuie sa asigure rigiditatea protezei, dar si ocolirea unui torus mare; - placuta dento-mucozala maxilara trebuie sa aiba un sprijin parodontal corect, prin realizarea de trepte supracingulare pe canini si incisivii centrali daca este posibil sau prin pinteni ocluzali; - placuta nu trebuie sa se sprijine pe planuri inclinate, pentru ca are un efect disortodontic asupra dintilor restanti si nici sa modifice raporturile corecte de ocluzie; - zonele de despovarare sunt: parodontiul

marginal (0,2 mm), papila incisiva (0,2-0,3 mm), rugile palatine si rafeul median. 63. Enumerati functiile crosetelor: - mentinerea (retentie sau ancorare); - stabilizarea; - sprijinul (parodontal); - incercuirea; - reciprocitatea; - pasivitatea; - mentinerea indirecta. 64. Care sunt factorii de care depinde mentinerea protezei: - marimea retentivitatii zonei subecuatoriale in care este angajata portiunea flexibila a bratului retentiv; - gradul de flexibilitate a portiunii terminale a bratului retentiv; - numarul crosetelor si pozitia lor; - gradul de frictiune dintre dinte si croset; - implantarea dintilor stalpi; - tipul de croset; - fizionomia. 65. Definitia ecuatorului anatomic, de implantare, de malpozitie: Ecuatorul anatomic este linia trasata cu ajutorul paralelografului ce trece prin punctele cele mai convexe ale coroanei unui dinte izolat, care este plasat in pozitie verticala pe masuta paralelografului. Nu este utilizat in scopul plasarii bratului retentiv al crosetului turnat. Ecuatorul de implantare apare ca urmare a implantarii normale, inclinate a dintilor in maxilare. Trece tot prin convexitatile maxime. Nu este utilizat pentru aplicarea crosetelor protezelor partiale, dar poate fi utilizat pentru aplicarea crosetelor unor aparate mobile de imobilizare a dintilor parodontotici, fara a exista edentatii. Ecuatorul de malpozitie apare cand arcada dentara nu mai este integra, dintii vecini spatiilor edentate suferind migrari, iar axul de implantare al acestor dinti fiind diferit. Este utilizat numai pentru aplicarea crosetelor din sarma ale protezelor acrilice. 66. Care este linia ecuatoriala tipica: Reprezinta ecuatorul protetic

plasat

aproximativ la mijlocul distantei cervico-ocluzale pe fata proximala dinspre edentatie si care trece apoi in diagonala pe fetele laterale (vestibualra si orala), apropiindu-se de colet spre fata proximala opusa edentatiei. -

67. Care sunt liniile ecuatoriale atipice: - linia ecuatoriala diagonala pleaca din vecinatatea fetei ocluzale la nivelul fetei proximale dinspre edentatie, coboara oblic pe fetele laterale si ajunge pe fata proximala opusa edentatiei in vecinatatea coletului; se intalneste mai frecvent la canini si premolari; - linia ecuatoriala inalta este plasata in apropierea fetei ocluzale, atat vestibular, cat si oral; se intalneste frecvent la premolarii inferiori inclinati lingual si la premolarii superiori inclinati vestibular; - linia ecuatoriala coborata este plasata in apropierea coletului si se intalneste pe fetele proximale ale dintilor care prezinta pe fetele laterale un ecuator inalt si pe dintii conici; se intalneste mai frecvent pe molari. 68. Descrieti functia de stabilizare a unui croset: - este functia prin care crosetul se opune deplasarilor orizontale ale protezei; - la stabilizare contribuie toate portiunile rigide supraecuatoriale ale crosetului; - crosetele circulare au o actiune de stabilizare mai buna decat crosetele divizate; - pentru a se obtine stabilizarea, elementele rigide ale crosetului trebuie plasate bilateral, asigurandu-se stabilizarea in sens transversal, dar si pe fetele proximale ale dintilor stalpi, pentru asigurarea stabilitatii in sens mezio-distal; - prelungirea bratelor opozante rigide pe mai multi dinti sau chiar pe toti dintii mareste stabilizarea, solicitarile orizontale periculoase pentru parodontiul dintilor stalpi fiind distribuite pe un numar mai mare de dinti; - solidarizarea prin microproteze a dintilor stalpi mareste valoarea lor parodontala si rezistenta la miscarile orizontale ale protezei. 69. Descrieti functia de sprijin a unui croset:

- reprezinta functia prin care crosetul se opune deplasarilor verticale in directia ocluzo-mucozala a protezei (de infundare), asigurandu-i acesteia sprijinul parodontal; - elementul principal care asigura sprijinul parodontal este pintenul; - la sprijin contribuie toate elementele rigide supraecuatoriale ale crosetului; - este indicat si se poate realiza sprijinul parodontal al unei proteze chiar atunci cand exista un singur dinte restant. 70. Descrieti pintenii interni ce asigura sprijinul unei proteze: - pot fi utilizati in edentatiile clasa a III-a si mai rar in edentatiile clasa a IV-a, pe dintii care limiteaza bresele, sprijinul fiind pur dento-parodontal; - dintii stalpi vor fi acoperiti de microproteze (coroane turnate, coroane mixte sau de substitutie), in care se realizeaza cavitati in forma de coada de randunica, deschise catre edentatie si plasate pe fata ocluzala; pintenii care ocupa aceste lacase se continua cu cele 2 brate ale crosetului si conectorul secundar; - acest tip de pinten realizeaza un sprijin parodontal eficient, care actioneaza mai aproape de axul dintelui stalp, asigura o buna stabilizare a protezei si are o mare rezistenta mare mecanica; - in edentatiile terminale pot fi realizati pinteni interni plasati in cavitati realizate in microproteze; cavitatile sunt plasate interdentar, au forma cilindrica si in ele se aplica un pinten intern care preia o parte din solicitarile sistemului de mentinere (culise, capse), mai ales rolul antibasculant si mai putin pe cel de sprijin. 71. Caracteristicile pintenilor externi principali: Vor fi proiectati si realizati a.i. fortele transmise de ei sa fie paralele cu axul lung al dintilor stalpi si cat mai aproape de acest ax. In acest scop trebuie ca: - pintenii sa fie plasati intr-un lacas in forma emisferica si cu inclinare adecvata; lacasul poate fi preparat pe dinti neacoperiti, pe microproteze, incrustatii sau obturatii din amalgam; pintenii nu se aplica pe fete inclinate si nepregatite pentru pinteni; - pintenii sa aiba o rigiditate absoluta; rigiditatea este dependenta de forma, marimea si grosimea

pintenului, de aliajul din care este confectionat, de legatura cu conectorul sau secundar; cu cat saua este mai lunga, cu atat pintenul si conectorul secundar trebuie sa fie mai rezistenti; - forma pintenului ocluzal sa fie triunghiulara, cu varf rotunjit, plasat spre centrul fetei ocluzale; baza este mai lata si face legatura cu conectorul secundar; - marimea pintenului sa fie dependenta de dintele pe care se aplica; lungimea trebuie sa fie din latimea mezio-distala, iar latimea 1/3 din latimea vestibulo-orala a dintelui stalp; grosimea va fi de 1,5 mm la unirea cu conectorul secundar si de 1 mm spre varf; - pentru a putea sa-si indeplineasca rolul orice pinten trebuie sa se continue cu un conector secundar, unirea dintre ei trebuind sa se faca intr-un unghi de 900 sau mai mic, ceea ce se obtine prin prepararea inclinata a lacasului spre centrul dintelui. 72. Functiile pintenilor principali: - asigura sprijinul parodontal al protezei, impiedicand deplasarea ei spre mucoasa; in edentatiile de clasa a III-a si a IV-a reduse, pintenii transmit integral presiunile de masticatie dintilor stalpi, asemanator unei punti dentare, iar in edentatiile de clasa I si a II-a transmit doar o parte din presiunile de masticatie, celelalte fiind transmise prin sei crestelor alveolare; - mentin nivelul cuspidian al dintilor artificiali in planul de ocluzie; - mentin relatia ocluzala a protezei cu dintii antagonisti, diminuand atrofia crestelor si evitand lezarea parodontiului marginal; - mentin bratele crosetului in pozitie constanta, stabila fata de ecuatorul protetic si zona de retentie a dintilor stalpi; - reduc presiunea dureroasa a seilor asupra crestelor, care poate sa apara uneori in masticatie, mai ales la protezele cu sprijin mucozal; - plasati in fosetele vecine edentatiei, evita retentiile alimentare intre sei si dintii stalpi, realizand un punct de contact perfect; - plasati interdentar, pot reface punctele de contact pierdute prin migrarile orizontale ale dintilor; - intervin in stabilizarea orizontala a protezei; - pot impiedica migrarile verticale ale unor dinti

(mai ales molari) care nu au antagonisti. 73. Descrieti functia de incercuire a unui croset: - este functia prin care crosetul trebuie sa cuprinda mai mult de 1800 din circumferinta dintelui; - la incercuire trebuie sa ia parte numai portiunile rigide ale crosetului (bratul opozant, portiunea supraecuatoriala a bratului retentiv, conectorul secundar in zona supraecuatoriala sau cea plasata pe ecuator pentru crosetele circulare si bratul opozant si zona conectorului secundar pentru crosetele divizate); - incercuirea are rolul de a asigura stabilizarea orizontala a protezei in sens sagital si transversal; - contribuie la sprijinul parodontal si la mentinerea protezei, prin efectul de frictiune dintre croset si dintele stalp. 74. Descrieti functia de reciprocitate a unui croset: - este functia crosetului prin care se neutralizeaza efectul portiunii flexibile a bratului retentiv care solicita orizontal dintele stalp in timpul insertiei si dezinsertiei protezei; - pentru a evita acest efect, dintele stalp trebuie sa fie sprijinit de catre bratul opozant tot timpul cat portiunea flexibila a bratului retentiv este solicitata in insertia si dezinsertia protezei; - de obicei, bratul opozant este rigid si se plaseaza supraecuatorial, ceea ce face ca la insertia protezei primul contact cu dintele stalp sa fie facut de portiunea flexibila a bratului retentiv, iar mai tarziu va face contact si bratul opozant, timp suficient pentru solicitarea nefiziologica a dintelui stalp; la dezinsertie, bratul opozant pierde contactul cu dintele stalp exact in momentul in care portiunea flexibila a bratului retentiv intra in tensiune maxima pentru a trece de ecuatorul protetic; - in mod corect ar trebui ca la insertia protezei bratul opozant sa vina in contact cu dintele stalp in acelasi timp cu bratul retentiv al crosetului si sa parcurga aceeasi distanta pe dinte ca aceea pe care o parcurge bratul retentiv; la dezinsertia protezei cele 2 brate ar trebui sa paraseasca in acelasi timp dintele stalp; - reciprocitatea corecta poate fi realizata prin

plasarea bratelor crosetului la acelasi nivel orizontal sub ecuatorul protetic. -

75. Descrieti functia de pasivitate a unui croset: - este functia crosetului prin care acesta, dupa ce este aplicat corect pe dintele stalp, nu trebuie sa exercite nici o presiune asupra dintelui; - toate bratele crosetului, chiar si portiunea flexibila a bratului retentiv, desi au contact cu dintele, trebuie sa fie pasive in momentul in care asupra protezei nu se exercita nici o forta. 76. Descrieti functia de mentinere indirecta a unui croset: - crosetele turnate pot avea si functia de opritor de basculare (mentinerea indirecta), rol neglijabil daca proteza este prevazuta cu mijloace contrabasculante corespunzatoare; - efectul contrabasculant al crosetelor poate fi realizat astfel: * prin portiunile terminale flexibile ale bratelor retentive ale crosetelor circulare orientate catre edentatie, care se proptesc in retentivitatea dintelui in momentul in care proteza are tendinta sa basculeze prin desprindere; * prin jumatatea distala subecuatoriala, orientata catre edentatie, a portiunii orizontale a crosetului divizat in T; * prin bratele opozante, mai ales cele care sunt plasate pe microproteze cu prag supragingival. 77. Caracteristicile crosetelor circulare: - au cu dintele stalp un contact aproape circular si pe o mare suprafata; - bratul retentiv ajunge in zona retentiva subecuatoriala dinspre ocluzal, utilizand pentru mentinerea protezelor retentivitatile de pe fetele vestibulare sau orale; - portiunea flexibila a bratului retentiv actioneaza prin tractiune asupra retentivitatii dintelui stalp; - insertia protezelor prevazute cu astfel de crosete este mai usoara decat dezinsertia; - toate bratele pleaca dintr-un corp comun. 78. Elementele crosetului Ackers: - corpul crosetului plasat supraecuatorial sau pe ecuatorul protetic pe una din fetele proximale ale dintelui stalp; este rigid; intervine in

stabilizarea orizontala a protezei si in sprijinul parodontal; - bratul retentiv, cu 2 portiuni: una supraecuatoriala (este rigida, intervine in sprijinul si stabilizarea protezei), iar a doua o continua pe prima si reprezinta partea terminala flexibila a bratului retentiv, cu rol de mentinere a protezei; - bratul reciproc (contracroset, brat opozant) este rigid; poate fi plasat supraecuatorial sau pe ecuatorul protetic; are rol de sprijin, stabilizare si incercuire, dar nu si de reciprocitate; - pintenul ocluzal este rigid; se plaseaza intr-un lacas de pe fata ocluzala, mezial sau distal; asigura sprijinul parodontal al protezei, dar intervine si in stabilizarea orizontala a protezei; - conectorul secundar face legatura crosetului cu saua protezei sau cu conectorul principal; este rigid; intervine in stabilitatea orizontala a protezei. 79. Descrieti crosetul inelar sau cu 4 brate: - fata de crosetul Ackers prezinta in plus un pinten ocluzal auxiliar, plasat in foseta opusa pintenului principal, de langa edentatie si un conector secundar de intarire ce pleaca din pintenul auxiliar si se termina in conectorul principal sau in saua metalica; - realizeaza un dublu sprijin mezial si distal; - conectorul secundar se plaseaza de acceasi parte cu bratul opozant in zona procesului alveolar, dar la 0,2 mm de mucoasa; - pe molarii superiori bratul retentiv este plasat vestibular, cu varful portiunii flexibile spre distal, iar la molarii inferiori bratul retentiv este plasat lingual si deschis mezial; - poate fi aplicat si pe premolari, caz in care bratul retentiv este plasat pe fata vestibulara; - datorita contactului mare in suprafata si plasarii in regiunea posterioara de recomanda acoperirea molarilor cu microproteze special modelate; - este indicat de obicei pe molarul de 12 ani izolat; - retentivitatea trebuie sa fie de maxim 0,5 mm pe molari si de maxim 0,25 pe premolari.

80. Descrieti crosetul Bonwill: - este foarte utilizat cand opus edentatiilor se afla o hemiarcada integra (edentatii clasa a II-a sau IV-a); - poate fi folosit intre 2 molari, intre 2 premolari

sau intre un molar si un premolar; - este necesara crearea unui spatiu suficient pentru plasarea interdentara a corpului crosetului, prin slefuire, largind nisa masticatorie; slefuirea fiind mare, se recomanda acoperirea acstor dinti cu microproteze; - cand nu se acopera dintii stalpi cu microproteze, pacientul trebuie sa aiba o igiena perfecta, sa nu prezinte tendinta la carii, iar dintii sa aiba un contur favorabil aplicarii crosetului; - cei 2 pinteni alaturati impiedica actiunea de pana a crosetului si patrunderea alimentelor intre dintii stalpi; - daca dintii sunt acoperiti de microproteze solidarizate se poate renunta la pintenii ocluzali, sprijinul fiind asigurat de corpul crosetului plasat interdentar; - conectorul secundar este unic, plasat interdentar pe fata orala si se termina in conectorul principal; - bratele retentive pot fi aplicate vestibular, oral sau diagonal, ca si bratele opozante; - adancimea de retentie este de maxim 0,5 mm pe molari si de maxim 0,25 pe premolari. 81. Caracteristicile crosetelor divizate: - bratul retentiv pleaca din saua scheletului metalic al protezei si nu dintr-un corp comun cu celelalte brate, ca la crosetele circulare; - portiunea terminala a bratului retentiv ajunge in zona de retentie a dintelui stalp dinspre gingival si actioneaza asupra dintelui la dezinsertia protezei prin impingere; - dezinsertia protezelor prevazute cu acest tip de crosete este mai usoara decat insertia; - sunt mai putin vizibile decat crosetele circulare; - contactul cu dintele stalp este mai mic decat al crosetelor circulare; - elasticitatea bratelor retentive este mai mare decat a crosetelor circulare; - bratele retentive au forme de litere; de aceea cele 7 crosete au fost notate prin sistemul mnemotehnic CLUSTIR; - bratul opozant, pintenul ocluzal si conectorul sau secundar sunt la fel cu cele ale crosetelor circulare. 82.Descrieti crosetul divizat in T - cel mai cunoscut si utilizat ; - bratul retentiv pleaca din sa cu traiectul

orizontal sau usor oblic, la distanta fata de mucoasa procesului alveolar ; - in dreptul mijlocului fetei dintelui se ridica vertical, luand contact cu ecuatorul protetic la mijlocul fetei vestibulare ;de la acest nivel pleaca cele doua portiuni orizontale ce formeaza T ulmergand una spre fata M iar cealalta spre cea D - in edentatiile terminale sub ecuator se plaseaza numai jumatatea D a T-ului iar cea M pe ecuator - in edentatiile laterale se pot plasa sub ecuator ambele portiuni sau numai o jumatate indiferent care ; - bratele orizontale pot lua in unele situatii forma de Y,crosetul fiind numit Budlong; - pt a creste elasticitatea portiunii verticale a Tului se mareste lungimea conectorului secundar al bratului retentiv,care trebuie sa plece din portiunea mijlocie a seii-acest tip de croset se numeste Bonyhard - pt fizionomie se poate renunta la portiunea M a T-ului, crosetul transformaandu-se in semi-T - acest croset este indicat mai ales pe canini si premolari sup. - crosetul in Tpoate fi aplicat in toate tipurile de edentatii,atat pe canini,premolari si molari; 83.Contraindicatiile crosetului in T - nu poate fi aplicat in edentatiile terminale, cand zona retentiva se afla M sau dintele stalp prezinta un ecuator protetic inalt(acesta ar produce un puternic efect de parghie) ; - cand exista o zona retentiva muco-osoasa in dreptul portiunii alveolare a conectorului secundar al bratului retentiv ; - cand se impun cerinte de ordin fizionomic ;

84.Descrieti crosetul Ney nr.1 - - deriva din crosetul Ackers - este alcatuit dintr-un corp din care pleaca pintenul ocluzal,conectorul secundar si portiunile supraecuatoriale ale bratelor retentive, acestea se termina prin portiunile flexibile in zonele retentive subecuatoriale de pe fetele V si O - asigura o mentinere dubla si reciproca - se aplica pe dd ce prezinta linia ecuatorului

protetic cu traiect tipic,fiind numit ecuator protetic nr.1 - crosetul poate fi aplicat pe premolari si molari,adancimea de retentie fiind de maxim 0,25-0,50 mm ; 85.Descrieti crosetul Ney nr.2 - deriva din crosetul divizat in T - are un piten ocluzal izolat situat in prelungirea conectorului secundar,care face legatura cu saua, si 2 brate retentive asemanatoare crosetului in T - se aplica pe dd la care linia ecuatorului protetic are un traiect numit linia ecuatoriala de tip 2 , opus traiectului liniei ecuatoriale de la crosetul nr 1 - traseul portiunii verticale a bratului retentiv cat si conectorul sau sec. sunt asemanatoare crosetului in T 86.Descrieti crosetul mixt Ney - se aplica pe dd cu un ecuator protetic inalt ; -- partea turnata este reprezentata de pintenul ocluzal si conectorul sau secundar ; - bratele latetale sunt din sarma lipite la nivelul corpului crosetului iar extremitatile libere ajung in zonele subecuatoriale retentive -acest croset nu asigura o buna stabilizare datorita flexibilitatii bratelor,nici o incercuire buna ; Amandoua bratele retentive din sarma sunt plasate in zone de retentie de 0,75 mm ; 88.Descrieti crosetul R.P.I Se utilizeaza in edentatiile terminale,pe dintele stalp care limiteaza M edentatiasi are rolul de a evita tensiunea D in timpul bascularii.Este aplicat de obicei pe premolari si prezinta urmatoarele parti: - pinten ocluzul plasat in foseta meziala a dintelui stalp care se continua cu conectorul secundar,plasat oral interdentar -placa proximo-orala care vine in contact cu dintele stalp pe suprafata de ghidare proximala,dar si cu o mica suprafata pe unghiul disto-oral .Are rol de reciprocitate.

- brat retentiv divizat in ''I'' care pleaca din sa,asemanator cu toate crosetele divizate .Portiunea verticala este perpendiculara pe parodontiul marginal,insa la distanta de acesta,ca si de mucoasa procesului alveolar. Crosetul are contact minim cu dd in suprafata ;dintele stalp nu e solicitat nefiziologic ;

89.Descrieti sistemele de culise. Sunt alcatuite dln 2 parti: - matricea-este un tub cu diferite forme pe sectiune ; - patricea -care culiseaza in interiorul matricei cu mare exactitate,avand aceeasi forma ; Dupa raportul cu microprotezele se pot deosebi: - - culise intracoronare-matricea va fi in interiorul perimetrului microprotezei ; - culise intra-extracoronare, caracterizate prin plasarea matricei partial intracoronar si partial extracoronar - culise extracoronare,caracterizate prin aceea ca matricea sau patricea sunt fixate in afara perimetrului microprotezelor. Dupa forma pe sectiune a patricei, sunt: culise in''T'',''H'',trapez,circulare sau ovale. Matricea sau patricea se fixeaza la dd restanti care sunt acoperiti de microproteze,cealalta parte fixandu-se la nivelul scheletului metalic al protezei.Asamblarea celor 2 parti componente ale culisei se face in gura asigurand mentinerea,sprijinul si stabilizarea protezei precum si efectul fizionomic. Culisele sunt indicate cand dd restanti au o inaltime suficienta care sa permita aplicarea de microprotezein care sa fie fixat sistemul special. Fara afectarea suprafetei de frictiune ;nu se utilizeaza culise pe dd cu inaltimeredusa sau abrazati. Pe dd stalpi pot fi aplicate coroane turnate,coroane mixte,ceramometalice,coroane de substitutie.Culisele se pot fixa si la punti. Fixarea matricei sau patricei la microptroteze se face prin lipire sau

supraturnare(in cazul celor prefabricate)sau prin modelare sau aplicarea unor machete preformate la machetele microprotezelor. Indicatia de baza a culiselor este edentatia de cls.a III-a,in edentatiile terminale cu obligativitatea solidarizarii fixe a cel putin 2 dd stalpi intre ei ; in edentatia de cls. IV-a pot fi utilizate numai culise de dimensiuni mici. 90.Descrieti sistemele de capse Capsele sunt sisteme speciale alcatuite dintr-o matrice tubulara ce se fixeaza pe suprafata mucozala a seilor si o patrice de diferite forme,fixate la un dispozitiv radicular. Ex ista capse simple care asigura mentinerea protezei protezei prin frictiune si capseprevazute cu mijloace suplimentare de retentie sau resorturi elastice Dintre cele mai cunoscute capse mentionam: - Capsele Biaggi-pot fi activate matricele iar patricele sferice cu dispozitiv radicular. - Capsele CEKA Cap sele sunt confectionate din Au de 18 karate,Au platinat 10% Palliag. Pentru o buna si echilibrata mentinere a protezei sunt necesare 2 capse plasate la nivelul caninilor sau premolarilor-au un bun efect fizionomic. Capsele sunt livrate cu un disc de distantare a matricei de patrice in timpul polimerizarii acrilatului.In edentatiile terminale,aceasta distantare permite protezei o miscare de basculare prin infundare in timpul masticatiei-capsa se transforma intr-un ruptor de forte,cand exista solicitare nefiziologica Matricea este inelara iar patricea cilindro-conica este despicata. -Capsele Vario-Kugel-Snap ale firmei Bredent. 91.Descrieti sistemele de bare cu calareti. Exista mai multe tipuri de bare cu calareti. Barele sunt lipite intre 2 microproteze,fie in regiunea laterala,fie in

regiunea frontala.Calaretii,gratie unor retentii,sunt fixati in fata mucozala a seilor din acrilat ale protezelor. Sist eme cunoscute:Gilmore,Dolder. Sistemul Gilmore-barele sunt dreptunghi pe sectiune sau rotunde ;au o sectiune de 1,5-1,8-2 mm, confectionate din Au platinat ;la fel si calaretii care au sau nu retentii pt.acrilat si au forma capului barei. Sistemul de bare si calareti Dolder.Firma Degussa livreaza doua tipuri de bare : -bare in forma de ''U'' cu lungimea de 50-200 mm in 2 marimi (tipul micro si tipul normal).Calaretii au aceeasi lungime cu barele,prezinta sau nu retentii pentru acrilat.Aceste bare se folosesc in.regiunea laterala ;sunt confectionate din Au platinat ca si calaretii. -bare de forma ovoidala,livrate in aceleasi lungimi si de asemenea in 2 marimi,din aceleasi aliaje.Sunt utilizate numai ln regiunea frontala,mai ales cand exista numai 2 canini restanti.Bara este fixata intre 2 dispozitive radiculare,calaretul este fixat in fata mucozala a protezei,intre bara si calareti rebuie sa ramana spatiu. Sis temul Ackermann-barele sunt de forma rotunda sau ovoida,calaretii sunt din tabla ;pe bara se pot aplica mai multi calareti.Barele folosesc la solidarizarea dd si la sprijinul parodontal,capsele asigura mentinerea protezei. 92.Descrieti sistemele articulate. Sistemele articulate speciale sunt utilizate in edentatiile terminale,ele permitand seilor protetice un grad mai mare sau mai mic de mobilitate,evitandu-se in acest fel efectul de parghie pe care il au protezele terminale cu sprijin mixt rigid,asupra dintilor stalpi. Exista 2 categorii : 1 .Ruptorii de forte. Ruptorii de forte , numiti si intrerupatori,sau distribuitori de forte sau presiune, sunt dispozitive prefabricate care fac legatura intre dintii stalpi si seile terminale, avand rolul distribuirii presiunilor de masticatie,fie pe creste,fie pe creste si dintii

stalpi, in functie de numarul si amplitudinea miscarilor seilor pe care le permite dispozitivul. Dintre ruptorii care permit o singura miscare a seilor,amintim balamalele sau samierele(bscularea prin infundare) ;sunt indicate la mandibula,dar pot fi utilizate si la maxilar. -Exista 2 tipuri de balamale : -a)-balamale care se fixeaza in intrgime in scheletul metalic al protezei ; b)balamale care se fixeaza cu o parte la microproteze iar cealalta la saua protezei ; Exista posibilitatea combinarii intre culise si balamale. Ruptorii de forte permit doua miscari ale seilortranslatia verticala si rotatia vestibulo-orala. 2.Amortizorii de forte.Sunt, de fapt, tot ruptori de forte, care datorita unor resorturi elastice, readuc seile in pozitia initiala, dupa incercarea efortului masticator.Cel mai cunoscut-Amortizorul Dalbo. 93.Tipuri de amprenta utilizate in edentatia partiala Daca pentru maxilar este suficienta o amprenta functionala unica, cu lingura individuala si un material de tipul elastomerilor de sinteza, de consistenta medie,pentru mandibula mai ales cand rezilienta mucoasei e mare, dupa o amprenta unica cu lingura metalica si elastomer de consistenta medie,va fi utilizata una dintre metodele de amprentare compresiva. In edentatia partiala tratata cu proteze mobile sunt necesare urmatoarele tipuri : -amprenta documentara amprenta preliminara -amprenta functionala sau definitiva -amprenta finala

94. Caracteristicile lingurilor individuale realizate in cabinet:

- contact intim cu intregul camp protetic, care insa nu este redat cu fidelitate, din cauza marii vascozitati a elastomerului chitos; - marginile lingurii sunt supraextinse si nu sunt modelate functional (sunt foarte groase), tot din cauza vascozitatii crescute a elastomerului; - stratul de material de amprenta functionala va fi mai subtire si uniform, deci nu vor exista modificari volumetrice ale amprentei; ca material de amprenta definitiva (functionala) va fi utilizat un elastomer fluid prin tehnica de amprentare de spalare; - materialul de amprentare functionala este bine retentionat in lingura din elastomer chitos, datorita unei legaturi chimice; - volumul lingurii individuale reprezentate de elastomerul chitos este foarte mare, facand dificila introducerea si indepartarea din cavitatea bucala. 95. Care este scopul unei amprente functionale: amprenta funcsionala serveste la confectionarea modelului functional sau de lucru; - trebuie sa redea cu cea mai mare fidelitate forma si intinderea precisa a campului protetic, sa realizeze reproducerea anatomica perfecta a dintilor restanti si a tesuturilor inconjuratoare (suportul dento-parodontal) si reproducerea crestelor edentate si a mucoasei acoperitoare (suportul muco-osos); - o amprenta functionala perfecta se realizeaza cu lingura individuala corect adaptata marginal. 96. Descrieti amprenta functionala compresiva indicata in clasa I si II Kennedy: - acest tip de amprenta isi propune sa invinga rezilienta mucoasei, reproducand forma functionala (sub presiune) a mucoasei crestelor alveolare, nu pe cea anatomica; - presiunea asupra mucoasei se realizeaza digital de catre medic sau de forta masticatorie a pacientului; - cele 2 tehnici de amprentare functionala compresiva (amprenta dubla sub presiune ocluzala si amprenta sub presiunea realizata digital de catre medic) nu mai sunt utilizate; - in mod curent se utilizeaza amprenta biofunctionala initiata de scoala americana moderna, care introduce tehnica modelului

corijat. 97. Timpii amprentei functionale compresive utilizate in clinica de protetica Bucuresti: - amprenta preliminara, model de studiu; - confectionarea lingurii individuale din acrilat si adaptarea ei; - amprenta functionala cu un elastomer de consistenta medie; - realizarea modelului functional si a scheletului metalic; - proba si adaptarea scheletului metalic in gura; - realizarea peste seile metalice a unor portamprente din acrilat autopolimerizabil si adaptarea lor in cavitatea bucala; - aplicarea de valuri de ocluzie din stents; - aplicarea pe fata mucozala a seilor, in zona tuberculului piriform, a unui strat de material termoplastic de 1 mm; se ramoleste materialul termoplastic, se introduce scheletul in gurasi se apasa pe elementele de sprijin parodontal; pacientul deschide gura la maxim de cateva ori; medicul modeleaza marginal materialul termoplastic prin masaj vestibular, iar pacientul face miscari ale limbii; - se ramolesc valurile de ocluzie si se determina RIM; - se scoate scheletul din gura, se usuca, se aplica pe fata mucozala a seilor un strat de ceara bucoplastica, se introduce scheletul in gura, iar pacientul inchide lent in ocluzie corecta; - se fac miscari de modelare de catre medic si de catre pacient, dar modelarea nu trebuie sa dureze mai mult de 5 minute; - se raceste, se indeparteaza amprenta si se fac eventuale corecturi prin adaugare de ceara; - urmeaza tehnica modelului corijat. 98. Tehnica modelului corijat: - se realizeaza scheletul metalic dupa o amprenta unica cu hidrocoloizi, se probeaza si se adapteaza in cavitatea bucala; - pe modelul functional se delimiteaza limitele intinderii seilor; - tehnicianul lipeste o folie de staniol in perimetrul delimitat, aplica scheletul pe model, iar peste seile metalice aplica acrilat autopolimerizabil, realizand 2 sei; - medicul adapteaza cele 2 sei asemanator unei

linguri individuale; - pe fata mucozala se pensuleaza un strat de ceara buco-plastica, se aplica scheletul in gura si se mentine prin apasare digitala pe elementele de sprijin dentar (pinteni, conectori dentari), fara presiune; - se raceste amprenta cu apa, se scoate din gura, se usuca, se adauga un nou strat de ceara, se aplica in gura, se fac aceleasi presiuni, se modeleaza amprenta prin miscari functionale ale periferiei campului protetic vestibular de catre medic si prin miscari ale limbii intr-un obraz si in celalalt si apasarea pe dintii anteriori cu varful limbii; - dupa 5 minute de modelare amprenta se raceste, se scoate din gura, se usuca, se intaresc marginile la exterior cu o pelicula de ceara; - se aplica un nou strat de ceara, se reia amprentarea, modelandu-se timp de 8 minute; se raceste, se scoate din gura; - in laborator se sectioneaza crestele de pe modelele de lucru la 1 mm inapoia ultimului dinte restant; se fac retentii pe zonele sectionate, se aplica pe model scheletul cu amprenta si se lipeste pe dintii restanti in mai multe puncte; - se toarna un nou model, numit model corijat sau modificat. 99. Amprenta Wash tehnic: - se prepara elastomerul chitos care se aplica intr-o lingura standard cu perforatii; - se ia o amprenta, care reprezinta o lingura individuala in contact cu campul protetic; - se pregateste lingura din elastomer chitos; se creaza santuri de refluare, se indeparteaza portiunile flotante ale amprentei din spatiile interdentare, se reduce din grosimea lingurii unde este exagerata; - se spala bine lingura si se usuca perfect; - se pregateste pacientul; sunt obligatorii deretentivizarile campului protetic; - se prepara elastomerul fluid, se depune in lingura acoperind-o in intregime; - dupa priza elastomerului se scoate amprenta, se spala, se examineaza si se fac corecturi cu un elastomer foarte fluid; - amprenta trebuie turnata foarte repede, pentru a evita modificarile volumetrice.

100. Ce este si la ce foloseste modelul duplicat: - duplicarea reprezinta un procedeu tehnic de reproducere precisa a modelului functional pregatit dintr-un material refractar (masa de ambalat) specific aliajului din care va fi realizat scheletul metalic al protezei; - duplicarea este de fapt un procedeu de amprentare a modelului functional, in acest scop fiind necesare materiale de duplicat (de amprentare) si cuvete speciale (mufe sau conformatoare); - modelul duplicat este folosit pentru realizarea machetei scheletului.