Sunteți pe pagina 1din 11

I.

Fondul Monetar International


1. Prezentare generala
Fondul Monetar International, insarcinat sa supravegheze functionarea sistemului monetar international, a fost creat la 27 decembrie 1945, intrand efectiv in functiune cu data de 1 martie 1947. Cu exceptia tarilor comuniste, toate celelalte state au aderat la FMI. In prezent, Fondul Monetar International este compus din 188 de state membre. Principalele scopuri ale FMI sunt: cooperarea monetara internationala, garantarea stabilitatii financiare, facilitatea comertului international, contribuirea la un nivel inalt de ocupare a fortei de munca, stabilitate economica si combaterea saraciei. FMI are ca principale obiective promovarea cooperrii monetare internaionale, facilitarea expansiunii i creterii echilibrate a comerului internaional, promovarea stabilitii cursurilor de schimb, furnizarea de asisten n scopul crerii unui sistem multilateral de pli i punerea la dispoziie a resurselor sale rilor membre care se confrunt cu dezechilibre ale balanei de pli. n atingerea acestor obiective, FMI ndeplinete 3 funcii principale: supraveghere, asisten tehnic i creditare. De la nfiinarea sa n decembrie 1945, scopurile urmrite de FMI au rmas neschimbate, dar operaiunile sale, care includ supravegherea i asistena financiar i tehnic, au evoluat pentru a rspunde cerinelor economiei mondiale n schimbare. Resursele Fondului sunt asigurate din contribuia statelor membre, prin plata unor cote n funcie de puterea economic a fiecrei ri. Fiecare ar achita cota sa la Fond n proporie de 25% ntr-una dintre valutele acceptate pe plan internaional (dolarul american, euro, yenul japonez sau lira sterlin) sau n DST, iar restul de 75% n moneda naional. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. n luna august 2009, totalul acestor cote se ridica la aproximativ 325 de miliarde dolari SUA. Puterea de vot a fiecrei ri este proporional cu cota subscris.. Cota si numarul de voturi au asigurat inca de la inceput o pozitie superioara a Statelor Unite ale Americii in cadrul institutiei. In acea perioada, SUA era cea mai importanta putere si cel mai important creditor al lumii, detinand 70% din rezervele monetare mondiale.

Mecanismul prin care monedele statelor membre ale FMI primeau o echivalare fixa in dolari, iar dolarul era raportat la o cantitate fixa de aur a fost, pentru o perioada, in avantajul SUA. Dolarul reprezentand principala valuta forte, SUA nu mai trebuiau sa fie preocupate de echilibrarea balantei de plati externe deoarece insusi sistemul monetar presupunea existenta unei cantitati mari de dolari in afara SUA ( balanta deficitara). S-a ajuns la situatia in care exista o oferta foarte mare de dolari pe pietele internationale, astfel ca in anii 60, cantitatea de dolari existenta in lume, in circulatie, depasise stocurile de aur ale SUA. Odata atinse limitele increderii in paritatea oficiala dolar-aur , s-a creat o criza monetara cu efecte negative asupra sistemului monetar international. SUA a devenit , din creditor mondial, debitor mondial, convertibilitatea in aur a dolarului a devenit incerta si astfel, la 15 august 1971, presedintele Nixon decis suspendarea convertibilitatii dolarului. In 1969 au fost introduse Drepturile speciale de tragere (DST) ca inlocuitor al etalonului aur in tranzactiile internationale, reprezentand moneda oficiala a Fondului Monetar International. Aparitia DST-urilor este legata de crizele inregistrate de sistemul monetar international de la Bretton-Woods, incepand cu anul 1958. Prin crearea DST s-a urmarit gasirea unui instrument monetar stabil, destinat satisfacerii nevoilor de lichiditati internationale ale statelor membre ale FMI. In momentul aderarii la FMI, fiecare tara contribuie cu o anumita suma de bani numita "cota de subscriere". In urma reevaluarii din 1998, cota de subscriere s-a majorat cu 45 % ajungand la 216.75 mld DST (aprox. 323.31 mld USD) in ianuarie 1999. Reevaluarea din 2003 nu a adus nicio modificare cotelor. In 2006, cotele au fost majorate cu 1.8 procente, aceasta masura inscriindu-se intr-un program de reforme ce se desfasoara pe o perioada de doi ani. Obligaiile rilor membre: furnizarea de date economice i financiare necesare derulrii operaiunilor FMI; eliminarea restriciilor privind efectuarea de pli i trasferuri pentru tranzacii internaionale curente; eliminarea practicilor monetare discriminatorii i a celor multiple; asigurarea convertirii, la cerere, a sumelor n moned proprie deinute de alte state.

FMI rspunde n faa guvernelor din rile membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar i Monetar Internaional i Consiliul Director. n vrful structurii organizaionale se afl Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii bncilor centrale sau minitrii de finane din fiecare dintre cele 188 de state membre. Toi guvernatorii se ntlnesc o dat pe an n cadrul ntlnirii Anuale a FMI i a Bncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri i conduce activitile curente. Directorul General al FMI este dna. Christine Lagarde. La data de 28 iunie 2011, ea a fost numit urmtorul director general al Fondului Monetar Internaional (FMI) pe o perioad de cinci ani, urmnd s preia funcia cteva zile mai trziu, pe 5 iulie. Directorul Departamentului Europa, care coordoneaza Biroul Regional pentru Romania si Bulgaria este dl.Reza Moghadam. De la infiintare, in decembrie 1945, obiectivele FMI au ramas neschimbate dar operatiunile sale, care includ supravegherea si asistenta financiara si tehnica, au evoluat pentru a raspunde cerintelor economiei mondiale in schimbare.

2. Scopurile si functiile Fondului Monetar International


2.1. Scopurile declarate ale Fondului Monetar International

Odata cu infiintarea FMI la conferinta de la Bretton-Woods, au fost teoretizate si scopurile noii organizatii. Astfel, la finalul negocierilor, scopurile declarate ale FMI au fost :

promovarea cooperrii monetare internaionale; facilitarea expansiunii i a creterii echilibrate a comerului internaional i contribuirea, prin acestea, la promovarea i meninerea unor nivele nalte de ocupare i de venituri reale i la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor membrilor ca obiective primordiale ale politicii economice;

promovarea stabilitii ratei de schimb, a unor mecanisme disciplinate de schimb i evitarea deprecierii schimbului prin competiie; contribuirea la stabilirea unui sistem multilateral de pli i la eliminarea restriciilor de schimb extern care mpiedic dezvoltarea comerului mondial; punerea la dispoziie de resurse, pe termen scurt, pentru a asista membrii n corectarea balanelor de pli, fr a recurge la msuri destructive pentru prosperitatea naional i internaional.

diminuarea duratei i nivelului dezechilibrului din balana de pli extern a membrilor si.

2.2. Functiile Fondului Monetar International


Aa cum rezult indirect din prezentarea istoricului instituiei, precum i din activitatea FMI n ultimii ani, funciile Fondului Monetar Internaional constau n:

coordonarea sistemului monetar internaional; supravegherea politicilor monetare, financiare i economice ale statelor membre; furnizarea de credite pe termen scurt i mediu, din resursele proprii, pentru asistarea unor dezechilibre ale balanei de pli, n rile membre; intermedierea obinerii unor credite pe termen scurt i mediu, din fonduri private sau naionale, pentru finanarea dezechilibrelor balanei de pli n rile membre; monitorizarea i acordarea de credite n situaiile n care problemele financiare ale unei ri risc s se transforme ntr-un pericol pentru stabilitatea sistemului financiar global; oferirea asistenei tehnice ctre alte organizaii internaionale i ctre statele membre. Principala functie a FMI este aceea de a supraveghea sistemul monetar international.

Rolul cel mai important pe care il detine Fondul este acela de manager al unui sistem monetar international ordonat, previzibil si stabil care sa ofere cadrul necesar cresterii echilibrate in comertul mondial si in economiile tarilor membre. In acest sens, FMI functioneaza ca un organism permanent de consultanta, in care membrii coopereaza si participa activ in sfera monetara internationala. Rolul FMI se concretizeaza in: supravegheaz sistemul monetar internaional; promoveaz stabilitatea cursului valutar i cooperarea monetar internaional n rndul rilor membre; acord asisten tuturor rilor membre care se confrunt cu definite temporare ale balanei de pli, oferindu-le credite pe termen scurt i mediu; suplimenteaz rezervele valutare ale rilor membre prin alocri de DST; i procur resursele financiare prin subscrierile rilor membre.

Una dintre responsabilitatile principale ale FMI este sa acorde imprumuturi tarilor care au dificultati de balanta de plati, oferind acestor tari posibilitatea de a-si reface stocul de rezerve internationale, de stabilizare a cursului valutar, de continuare a platii importurilor si de reinstaurare a conditiilor de crestere economica. Spre deosebire de bancile de dezvoltare, FMI nu acorda imprumuturi pentru proiecte specifice. De-a lungul anilor, FMI a dezvoltat o serie de tipuri de credit, numite si "facilitati", concepute astfel incat sa raspunda nevoilor specifice fiecarei tari membre. Tarile cu venituri reduse pot lua imprumuturi cu dobanda preferentiala, prin Facilitatea de Crestere Economica si Reducere a Saraciei (PRGF) si prin Facilitatea privind Socurile Externe (ESF). Imprumuturile nepreferentiale sunt in general de tipul Acordului Stand-by(SBA), ocazional folosindu-se si Facilitatea Extinsa (EFF), Facilitatea de Suplimentare a Rezervelor (SRF) si Facilitatea de Finantare Compensatorie (CFF). FMI ofera si asistenta financiara de urgenta, pentru a sustine refacerea economiilor in urma dezastrelor naturale si a conflictelor, uneori la dobanda preferentiala. In cadrul Strategiei pe Termen Mediu, FMI discuta posibilitatea introducerii unui nou instrument de finantare pentru economiile emergente, care raman vulnerabile la socurile externe, in ciuda politicilor interne solide. Acest instrument ar oferi finantarea necesara mentinerii increderii si reducerii riscului de criza.

Asistenta tehnica oferita de FMI sprijina dezvoltarea resurselor productive ale tarilor membre, ajutandu-le sa-si formuleze politici economice si fiscale in sprijinul cresterii economice. FMI ajuta aceste tari sa-si consolideze capacitatile umane si institutionale, si sa formuleze politici macroeconomice, structurale si fiscale corespunzatoare. Asistenta tehnica reprezinta aproximativ o cincime din bugetul operational al FMI. Finantarea asistentei tehnice se face atat din resurse interne cat si externe, cele din urma reprezentand fonduri din partea donatorilor bilaterali si multilaterali.

FMI asigura instruire profesionala prin intermediul cursurilor si seminariilor organizate la sediul central si prin sponsorizarea Joint Vienna Institute. Aceste programe sunt astfel concepute incat sa fie la nivelul cerintelor in crestere ale tarilor membre. In acest scop, programul de baza include cursuri elementare, medii si avansate despre programare si politici financiare si

management macroeconomic, statistica balantei de plati, operatiuni monetare si valutare, conturi nationale si statistici guvernamentale etc. Obiectivul de baza al acestor programe este instruirea profesionala a oficialilor din tarile membre ale Fondului. Instruirea are scopul de a creste nivelul calitativ al elaborarii politicii economice in tarile membre si de a imbunatati intelegerea reciproca a unor chestiuni, de catre oficialii tarilor membre si personalul FMI.

Functia de supraveghere este stipulata in Articolul IV al Statutului FMI, modificat in 2007, dupa aproximativ 30 de ani de la precedenta modificare, care a avut loc la sfarsitul anilor 70. Pentru a asigura eficienta acestei functii in contextul globalizarii actuale, FMI propune o serie de masuri prin noua sa Strategie pe Termen Mediu. In iunie 2007, cadrul de supraveghere a fost actualizat pentru prima data de la sfarsitul anilor 70 prin adoptareaDeciziei privind Supravegherea Politicilor Economice ale Tarilor Membre, care cuprinde cele mai bune practici. Supravegherea FMI trebuie sa vizeze in principal stabilitatea externa si sa evalueze riscurile si vulnerabilitatile unei economii. In cadrul supravegherii FMI, o atentie deosebita a inceput a fi acordata sectorului financiar, odata cu introducereaProgramului de Evaluare a Sectorului Financiar (FSAP) si prin dezvoltarea de instrumente analitice pentru integrarea analizelor privind sectorul financiar si pietele de capital, in evaluarile macroeconomice.

II. DST- Moneda FMI


1. Scurt istoric- aparitia Drepturilor Speciale de Tragere
Drepturile speciale de tragere (DST) reprezinta moneda oficiala a Fondului Monetar International. A fost creata in 1969 ca inlocuitor al etalonului aur in tranzactiile internationale extinse.

Aparitia DST-urilor este legata de crizele inregistrate de sistemul monetar international de la Bretton-Woods, incepand cu anul 1958. Prin crearea DST s-a urmarit gasirea unui instrument monetar stabil, destinat satisfacerii nevoilor de lichiditati internationale ale statelor membre ale FMI.1 DST a fost instituit in anul 1969 in cadrul primului amendament la statutul FMI si reprezinta o moneda de cont emisa de FMI.2 Potrivit statutului, FMI are autoritatea sa creeze lichiditati prin alocarea de DST tarilor membre, in functie de cotele de participare ale acestora la Fond. In cadrul statutului FMI este prevazut ca orice decizie de alocare de DST trebuie sa aiba la baza nevoia globala, pe termen lung, de suplimentare a rezervelor de mijloace de plata internationale. De asemenea, statutul FMI da posibilitatea anularii Drepturilor Speciale de Tragere, insa, pana in prezent, aceasta prevedere nu a fost aplicata. Initial, DST a fost definit printr-un continut in aur egal cu cel al dolarului american, si anume 0,888671g aur fin, de unde rezulta 1DST=1USD. Din iunie 1974, valoarea unui DST se determina pe baza unui cos de valute. Initial, in structura cosului s-au inclus 16 monede ale tarilor membre ale FMI care aveau o pondere mai mare de 1% in comertul mondial. Din ianuarie 1981, numarul valutelor din cos s-a redus de la 16 la 5, si anume : dolarul american, marca germana, francul francez, lira sterlina si yenul japonez. De la 1 ianuarie 1999, ca urmare a introducerii monedei euro, in structura DST sunt cuprinse urmatoarele valute : dolarul american, moneda euro, yenul japonez si lira sperlina.

2. Functiile DST
Drepturile speciale de tragere (DST sau, internaional, XDR) sunt moneda virtual a Fondului Monetar Internaional, conceput ca nlocuitor al standardului aurului. Tranzaciile n interiorul Fondului Monetar Internaional sunt calculate n DST.

1 2

Vasile Turliuc, Moneda si Credit, Ed. Universitatii Alexandru Ioan Cuza, Iasi, pag.67 ibidem

DST este o moneda de cont emisa de FMI si se utilizeaza ca: - etalon monetar; - instrument de rezerva; - mijloc de plata pentru anumite operatiuni intre FMI si membrii sai; - mijloc de procurare de monede nationale convertibile. Valoarea unui DST se calculeaz n funcie de dolarul american (44%), euro (34%), yenul japonez (11%) i lira sterlin britanic (11%), conform cotaiilor de la bursa londonez. DST este folosit ca etalon monetar, instrument de rezerva, mijloc de plata pentru anumite operatiuni intre FMI si membrii sai si ca mijloc de procurare de monede nationale convertibile. Functiile indeplinite depind de volumul alocarilor de DST, decizia de emisiune bazandu-se pe nevoile de crestere a lichiditatii internationale pe termen lung. Potrivit statutului FMI, DST indeplineste urmatoarele functii : functia de etalon monetar international, prin DST se pot exprima paritatile si cursurile valutare; functia de instrument de credit. DST serveste in calitate de mijloc de procurare de valuta convertibila de la o tara membra a FMI ; functia de instrument de rezerva. DST reprezinta un activ de rezerva ce figureaza in structura rezervelor internationale ale tarilor, alaturi de rezervele de aur si valuta ; functia de mijloc de plata in anumite operatiuni derulate intre FMI si tarile membre (plata de dobanzi si comisioane datorate FMI).3 In calitate de activ de rezerva, DST este purtator de dobanda. Rata dobanzii la DST se determina saptamanal, pe baza mediei ponderate a ratelor dobanzilor pentru instrumentele pe termen scurt de pe pietele monetare ale statelor ale caror monede intra in structura DST. Ponderile ratelor dobanzilor pentru fiecare moneda in rata dobanzii la DST sunt similare ponderilor fiecarei monede in cosul DST. Cel mai frecvent Drepturile Speciale de Tragere sunt folosite in urmatoarele operatiuni:

Vasile Turliuc, Moneda si Credit, Ed. Universitatii Alexandru Ioan Cuza, Iasi, pag.70

Obtinerea de valute prin tranzictii bazate pe acord direct intre membri, chiar si atunci cand nu este necesara finantarea balantei de plati. Orice valuta se poate obtine contra DST, schimbul efectuandu-se la cursul zilnic al acestuia.

Incheierea de acorduri "swap" prin care un membru poate transfera altuia DST in schimbul altui activ de rezerva, cu exceptia aurului, cu obligatia de a restitui valuta la o data viitoare si la un curs stabilit de comun acord.

Efectuarea de operatiuni "forward" prin care o tara membra a FMI poate vinde sau cumpara DST cu obligatia platii la o data viitoare in schimbul oricaror active monetare, cu exceptia aurului, la un curs la termen previzionat in momentul incheierii tranzitiei. DST face parte din categoria monedelor internationale, dar nu pot fi utilizate ca mijloc de

plata direct, ci prin convertibilitate in alte valute, avand o circulatie limitata la autoritatile monetare: FMI, bancile centrale, BRI. Emisiunea de DST este determinata de analize privind volumul comertului international, structura acestuia, situatia balantelor de plati externe ale tarilor membre ale FMI si marimea rezervelor valutare. DST se emit numai sub forma banilor de cont, emisiunea de DST este cuantificata pe baza studiilor efectuate de FMI si repartizata in contul tarilor membre in functie de marimea cotelor de participare ale acestor tari la constituirea resurselor fondului monetar. Tarile care primesc alocari de DST in baza emisiunilor realizate pot utiliza sumele respective printr-un mecanism specific, denumit mecanismul DST in vederea obtinerii unor imprumuturi in valuta de la tarile membre cedand suma echivalenta in DST. In cadrul celui de-al doilea amendament la statutul FMI (aprilie 1978) s-a prevazut sporirea rolului DST ca principal activ de rezerva al tarilor membre, insa, in realitate, o asemenea evolutie nu a avut loc. In martie 2004, rezervele constituite in DST reprezentau doar in jur de 3,65% din totalul rezervelor internationale. Cu toate acestea, DST ramane un instrument monetar mai stabil comparativ cu monedele nationale. Aceasta stabilitate este conferita de metoda cosului valutar si de explica prin faptul ca evolutiile in sens diferit ale monedelor din structura cosului se compenseaza partial, asigurand, pe ansamblu, o stabilitate relativa a drepturilor speciale de tragere.

3. Avantaje si dezavantaje ale utilizarii DST


Utilizarea DST ca instrument monetar prezinta anumite avantaje, dar si inconveniente. Printre avantajele utilizarii DST se numara: grad de stabilitate mult mai ridicat comparativ cu cel al monedelor nationale; emisiunea de DST nu conduce la aparitia deficitelor balantelor de plati externe; Drepturile Speciale de Tragere sunt alocate in mod gratuit de catre FMI si, prin urmare, nu au loc imobilizari de active monetare comparativ cu alte tipuri de rezerve (aur, monede nationale ); nu propag efecte negative la nivelul economiei mondiale; este emis de un orgnism internaionale, fiind, astfel, independent de situaia economic i financiar a unui stat. Insa, utilizarea DST prezinta anumite dezavantaje, printre care: nu indeplineste toate functiile unei monede internationale; DST nu este un mijloc de plata direct, ci indirect, prin convertirea sa in valute; circula doar intre autoritatile monetare (FMI, BRI, Banci Centrale); se poate inregistra inflatie sau deflatie de DST, in conditiile in care deciziile de emisiune ale FMI se bazeaza pe evaluari eronate; repartizarea alocarilor de DST se realizeaza in functie de cota de participare a fiecarei tari la FMI astfel ca tarile dezvoltate primesc majoritatea alocarilor in timp ce tarile in curs de dezvolatare primesc alocarile cele mai mici. Extinderea in viitor a operatiunilor cu DST porneste de la necesitatea cresterii rolului lor in cadrul sistemului monetar international si a inlocuirii treptate a monedelor nationale din functiile lor internationale. O asemenea perspectiva este posibila daca avem in vedere avantajele care le ofera calitatea sa de instrument monetar si anume: grad de stabilitate mult mai ridicat decat cel al monedelor nationale; emisiunea lui nu conduce la aparitia deficitelor de balanta de plati si nici la propagarea fenomenelor monetare negative de pe pietele nationale pe plan international; o dozare constienta a emisiunilor de DST in functie de nevoile efective de lichiditate si un control strict din partea FMI; nu are ca efect imobilizari de active monetare comparativ cu alte tipuri de rezerve (aur, monede nationale), DST atribuindu-se gratuit.

Paralel cu aceste avantaje exista, in prezent, anumite limite in sporirea rolului lor in caadrul sistemului, determinate de faptul ca DST nu indeplineste toate functiile monetare si nu circula decat intre autoritatile monetare. La acestea se adauga criteriul actual de repartizare a alocarilor de DST in functie de cotele de participare si ca poate fi supus unor presiuni inflationiste sau deflationiste daca deciziile de emisiune ale FMI se bazeaaza pe unele evaluari eronate.