Sunteți pe pagina 1din 9

CATEHEZ DESPRE SFNTA SCRIPTUR 1. PREGTIREA APERCEPTIV: - Dumnezeu S-a revelat oamenilor pe dou ci: natural i supranatural.

Revelaia supranatural, la randul ei, a fost transmis tot prin dou ci: Sfanta Scriptur i Sfanta Tradiie; - intre aceste dou ci exist unele asemnri (au acelai izvor, Dumnezeu; acelai mesaj al credinei, nu se contrazic etc.), dar i unele deosebiri (ca form de exprimare, una in scris, cealalt i scris i oral; Sfanta Scriptur este inspirat in totalitate, Sfanta Tradiie numai parial; Sfanta Scriptur transmite cuvantul Domnului direct, Sfanta Tradiie - indirect, uneori comentat, interpretat etc.). 2. ANUNAREA TEMEI: vom vorbi astzi, cu ajutorul Domnului, despre Sfanta Scriptur. 3. TRATAREA: definiia: colecia de cri ale Vechiului i Noului Testament scrise de ctre autori sacri, sub inspiraia Sfantului Duh; denumirea: "Biblia" (gr. ta; bibliva = crile); "Sfanta Scriptur" (lat. Sancta Scriptura); cuprinsul: Vechiul Testament - 39 cri canonice + 13 necanonice; Noul Testament - 27 de cri canonice261; stabilirea canonului: - pentru Vechiul Testament pe vremea lui Ezdra (sec. V i.Hr.), pentru Noul Testament, sfaritul sec. I, recunoscut de ctre Biseric la Sinodul local din Laodiceea (360) i Sinodul al VII-lea Ecumenic (Niceea, 787); elemente de istorie a textului biblic: a. Vechiul Testament: aprox. 261 In cateheza dezvoltat vor fi nominalizate toate crile Sfintei Scripturi; in anul 1250 i. Hr. Moise primete tablele Legii pe muntele Sinai i scrie Pentateuhul. Celelalte scrieri vetero-testamentare sunt alctuite pan aprox. in sec. V i. Hr. (pe vremea lui Ezdra); Septuaginta = varianta greceasc a Bibliei ebraice. Traducerea s-a fcut in Alexandria, pe la 250 i.Hr., de ctre 72 invai evrei adui din Palestina, de Ptolemeu al II-lea Filadelful. De reinut c insui Mantuitorul (ca de altfel i Sfinii Evangheliti) citeaz dup Septuaginta, nu dup varianta ebraic; Vulgata = varianta latin a Bibliei, tradus de ctre Fericitul Ieronim (sec. al IVlea); Textul Masoretic ("masora"=tradiie) = textul ebraic al Vechiului Testament, transcris in sec. VIII-X d. Hr., care pe lang consoanele existente pan atunci, primete i vocale, pentru a facilita lectura. Unii exegei afirm, ins, c masoreii au falsificat unele versete, in defavoarea cretinilor i, evident, in favoarea iudeilor; b. Noului Testament a fost scris in limba greac, cu excepia Evangheliei dup Matei, scris iniial in ebraic (dialectul aramaic), dar tradus apoi in greac, de ctre insui autorul; - mprirea n capitole i versete: a. In capitole: sec. al XIII-lea, cardinalul tefan Langton i clugrul Huges de saint Glef; b. In versete: in sec. al XVI-lea, tipograful parizian Robert tefan. Aceast imprire a permis, apoi, utilizarea lecturii folosind "locurile paralele" de la subsolul fiecrei pagini; primele ediii romneti ale Bibliei: 1648 (numai Noul Testament, numit "de la Blgrad", datorat ostenelii mitropolitului Simion tefan); 1688 prima ediie integral ("Biblia lui erban"); 1856 - Biblia de la Buzu; 1858 -

Biblia lui aguna; 1795 - Biblia de la Blaj; 1914 - Biblia de la Bucureti; 1936 Biblia lui Gala Galaction i Vasile Radu; 1944 - Biblia patriarhului Nicodim; 1968 Biblia patriarhului Justinian etc. " Varianta Cornilescu" = acceptat oficial de ctre Societatea Biblic Britanic (1921). Cornilescu Dimitrie, clugr schismatic, a fost iniial cantre bisericesc al preotului Tudor Popescu, la Biserica "Cuibul cu barz" din Bucureti, ambii trecui la sectari. Este Biblia romaneasc a sectanilor, cu intervenii prtinitoare in textul original... inspiraia Sfintei Scripturi = autorii ei au scris sub influena direct a Sfantului Duh. Argument biblic: "Toat Scriptura este insuflat de Dumnezeu i de folos spre invtur" (II Tim. 3, 16); interpretarea Sfintei Scripturi se face atat literal (istoricogramatical), cat i alegoric. Pentru a nu grei, interpretarea se face numai de ctre persoane autorizate de Biseric. S lum aminte la avertismentul Sf. Ap. Petru: "In ele (Epistolele Sf. Ap. Pavel, n. n.) sunt unele lucruri anevoie de ineles, pe care netiutorii le rstlmcesc ca i pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (II, 3, 16). Caliti sine qua non ale interpreilor: s fie recunoscui de ctre Biseric, s cunoasc Sfanta Scriptur i Sfanta Tradiie i s aib o pregtire teologic atestat oficial, s aib o via moral corespunztoare etc. importana Sfintei Scripturi pentru mntuire. Insui Mantuitorul indeamn: "Cercetai Scripturile, c socotesc c in ele avei via venic..." (Ioan 5, 39), iar in alt loc: "Aceasta este viaa venic: s Te cunoasc pe Tine, adevratul Dumnezeu i pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis" (Ioan 17, 3). Iar cunoaterea lui Dumnezeu nu este posibil fr cuvantul Su revelat in Scriptur. De asemenea, se tie c pentru mantuire este nevoie de credin, har i fapte bune. Credina este, intai de toate, "din auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos" (Romani 10, 17). Sfantul Ioan Gur de Aur, bun cunosctor i mare exeget al Sfintei Scripturi, afirm: "Cunoaterea Scripturilor intrete duhul, cur contiina, smulge patimile inrobitoare, seamn virtutea, ne ridic deasupra sgeilor diavolului, ne face s locuim aproape de cer, elibereaz sufletul de legturile trupului, dandu-i aripi uoare i face s intre in sufletul cititorilor tot ceea ce s-a putut spune vreodat mai bine"262. 4. RECAPITULAREA: - se fixeaz elementele de baz ale intrebri de genul "tii s nominalizai cateva dintre crile V. T. i N. T.?", "cum se face interpretarea Sfintei Scripturi?", "care este importana ei pentru mantuire?" etc. 5. ASOCIEREA: - cunoaterea supranatural dobandit prin Sfanta Scriptur se asociaz (i se completeaz) cu ajutorul Sfintei Tradiii (despre care vom vorbi intr-o catehez separat), dar i prin cunoaterea natural (direct) a creaiei, dup cuvantul psalmistului: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu i facerea mainilor Lui o vestete tria" (Psalm 18, 1). 6. GENERALIZAREA: - Sfanta Scriptur este Cartea prin excelen, din trei puncte de vedere: a. istoric (istoria mantuirii neamului omenesc); b. religiosmoral (cea mai inalt scriere sacr); c. literar (un monument unic al literaturii universale). 7. APLICAREA: - credem c sunt valabile i astzi cuvintele Sfantului Ioan

Gur de Aur: "Necunoaterea Sfintei Scripturi este pricina tuturor relelor"263. De aceea, remediul se subinelege. - fiecare cretin trebuie, mai ales in condiiile complicate ale vieii contemporane, s fie un om "tare in Scripturi", aa cum se spune in Faptele Apostolilor despre iudeul Apollo, alexandrin de neam (18, 24); cunoaterea autentic a Scripturii este paz bun impotriva oricror . rtciri, inlesnete aflarea celor mai bune rspunsuri in faa atacurilor sectare i este cel mai preios sprijin in misiunea noastr de a-i ajuta pe semeni s se apropie de Dumnezeu. * top III. CATEHEZ DESPRE SFNTA TRADIIE 1. PREGTIREA APERCEPTIV: - am observat in cateheza anterioar c Dumnezeu S-a revelat oamenilor pe dou ci, natural i supranatural, iar calea supranatural are, la randul ei, dou mijloace: Sfanta Scriptur i Sfanta Tradiie; - cunoaterea lui Dumnezeu i a doctrinei Bisericii nu este posibil numai prin intermediul Sfintei Scripturi, cum greit pretind confraii protestani i neoprotestani, ci i prin intermediul documentelor Sfintei Tradiii, aa cum vom vedea in cele ce urmeaz. 2. ANUNAREA TEMEI: astzi vom prezenta cateva din invturile de baz cu privire la Sfanta Tradiie. 3. TRATAREA: definiie: totalitatea adevrurilor de credin necuprinse in Sfanta Scriptur, dar consemnate in scris mai tarziu; etimologic, termenul provine din latinescul "traditio-onis" = predare, transmitere (a invturii), povestire; alte denumiri: predanie, memoria vie a Bisericii (Sergiu Bulgakov), viaa duhului in Biseric (Vladimir Lassky); temeiuri biblice: "Sunt multe alte lucruri pe care le-a fcut Iisus, care dac s-ar fi scris..." (Ioan 21, 25); "Drept aceea, frailor, stai neclintii i inei predaniile pe care le-ai invat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastr" (II Tesaloniceni 2, 15); temeiuri patristice: - Sf. Vasile cel Mare: "Dintre dogmele i pstrate in Biseric, pe unele le avem din invtura scris, iar pe altele le-am primit din tradiia apostolilor. Ambele forme de transmitere au aceeai putere pentru credin. i oricine are o iniiere cat de mic in chestiunile bisericeti nu va ridica obiecii. Fiindc, dac am incerca s lsm la o parte obiceiurile care n-au temei scris (in Biblie, n.n.), ca i cand n-ar avea mare insemntate, am grei, pgubind Evanghelia in cele eseniale. De exemplu, ca s amintesc de primul i cel mai obinuit: ce temei scris au cei care sper in numele Domnului nostru Iisus Hristos s se insemneze cu semnul Crucii? Din ce scriere am invat s ne intoarcem spre rsrit in timpul rugciunii?... In virtutea cror scrieri (biblice) binecuvantm apa botezului, undelemnul ungerii, i pe cel care se boteaz? Nu in virtutea tradiiei transmise in mod tainic? Nu provin toate acestea din

invtura prinilor notri pstrate in tain, care bine au tiut c prin tcere se pstreaz caracterul sacru al tainelor?..."264 - Sf. Ioan Damaschin: "In Sfanta Scriptur nu se pomenesc cele intamplate la moartea Sf. Nsctoarea de Dumnezeu Maria. Dar acestea se povestesc in cea mai veche i adevrat Tradiie, care tie s relateze c in momentul slvitei ei adormiri toi Sf. Apostoli care colindau lumea in vederea mantuirii acesteia s-au adunat la Ierusalim venind pe calea aerului. Aici au avut o viziune ingereasc i se auzea o melodie dumnezeiasc a puterilor cereti..."265. aspecte ale Sfintei Tradiii: statornic i dinamic. a. Statornic - se refer la coninutul Tradiiei Apostolice (Tradiia dumnezeiasc apostolic), care incepe la Cincizecime i se incheie la moartea Sfantului Ioan, fixat in scris de Biseric pan in epoca sinoadelor ecumenice. b. Dinamic = preluarea, comentarea, actualizarea i trirea aspectului statornic; criteriile Sfintei Tradiii au fost fericit formulate de ctre Vinceniu de Lerini (sec. IV): "In ipsa item catholica ecclesia magnopere curandum est ut id teneamus quod ubique, quod semper, quod ab omnibus creditum est" (In insi Biserica universal trebuie avut grij foarte mult s inem ceea ce a fost crezut peste tot, totdeauna, de ctre toi)266; deosebiri confesionale: - In Biserica Romano-Catolic invtura despre Sfanta Tradiie, principial, este aceeai. Aplic, ins, greit aspectul dinamic al ei, prin introducere de dogme noi, nevalidate de vreun sinod ecumenic; Bisericile Protestante (i "fiicele" lor mai mici, cele neoprotestante), resping in totalitate Sfanta Tradiie, susinand in corpore "Sola Scriptura". Parial, recunosc i ei, totui, o anumit "tradiie bisericeasc", intrucat, vrand-nevrand, i-au format i ei tradiiile lor; documentele care tezaurizeaz nvturile statornice ale Sfintei Tradiii: hotrarile sinoadelor ecumenice; canoanele Sfinilor Prini; crile de cult ale Bisericii; mrturisirile de credin i catehismele Bisericii; monumentele de art bisericeasc; datini i practici acceptate de Biseric. 4. RECAPITULAREA: se fixeaz elementele principale din tratare, prin cateva intrebri: "Ce este Sfanta Tradiie?", "Care sunt temeiurile prin care Biserica o consider izvor al Revelaiei?", "Unde este tezaurizat?" etc. 5. ASOCIEREA: - trebuie sesizat in detalii apropierea profund a Sfintei Tradiii de Sfanta Scriptur, deodat cu interdependena lor. Pe de o parte, coninutul Sfintei Tradiii ii are temeiul in Sfanta Scriptur, iar pe de alt parte,

Sfanta Scriptur insi devine mai accesibil prin elementele de tezaur ale Sfintei Tradiii (in special talcuirile Sfinilor Prini). 6. GENERALIZAREA: - din cele prezentate pan aici, reiese un strans raport intre Scriptur, Tradiie i Biseric: "Rostul i lucrarea Sfintei Tradiii const, deci, atat in precizarea inelesului Scripturii (prin regula de credin pe care o are Biserica), cat i in actualizarea i dinamizarea cuvantului Scripturii fiecrei generaii, fiecrui timp, pan la sfaritul veacurilor"267. 7. APLICAREA: - Sfanta Tradiie este preuit cu adevrat de ctre cei care cunosc documentele ei i, mai ales, triesc conform principiilor pe care acestea le conin. Cine le ignor, n-au ce preui i nici nu se pot bucura, din pcate, de binefacerile lor; - dup cum credem i mrturisim infalibilitatea Sfintei Scripturi, aa trebuie s credem i s mrturisim infalibilitatea Sfintei Tradiii, CATEHEZA DESPRE SF. BISERICA

PREGTIREA APERCEPTIV: mantuirea are dou aspecte eseniale: obiectiv i subiectiv; cea obiectiv se mai numete i rscumprare, cu trei dimensiuni: de jertf, recapitulativ i ontologic; cea subiectiv se numete i indreptare, fiind lucrarea de insuire personal a mantuirii obiective, cu ajutorul harului, prin credin i fapte bune; - mantuirea subiectiv (sau personal) nu se poate realiza decat in Biseric, pentru c aici se dobandete harul, prin Sfintele Taine, incepand cu Botezul ("De nu se va nate cineva din ap i din Duh, nu va putea s intre in impria lui Dumnezeu" - Ioan 3, 5), cci in afara Bisericii nu exist mantuire ("Extra Ecclesia nulla salus", a spus Sf. Ciprian279 i tot el a afirmat: "Cine nu are ca mam Biserica, nu poate avea pe Dumnezeu ca tat"280). 2. ANUNAREA TEMEI: Astzi vom vorbi despre importana Bisericii pentru mantuirea noastr. 3. TRATAREA: 1. Intemeierea Bisericii: a. Tainic, prin jertfa de pe Cruce a Mantuitorului ("... s pstrai Biserica lui Dumnezeu, pe care a catigat-o cu insui sangele Su" Fapte 20, 28); b. In mod vzut, istoric, in ziua Pogorarii Sfantului Duh, la Cincizecime (Fapte 2); 2. Fiina Bisericii: a. Biserica este o instituie teandric (divino-uman), care-i cuprinde pe toi cei botezai, care mrturisesc credina cea una, ua ei fiind deschis pentru toi oamenii, inclusiv pentru cei pctoi ("Nu cei sntoi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi...", Matei 9, 12); b. Biserica are dou aspecte: vzut (loca, membrii, acte cultice etc.) i nevzut (harul i toate lucrrile tainice); c. Biserica de aici, de pe cale, se numete "lupttoare", iar cea de dincolo de pragul imanentului, "triumftoare". Biserica are, aadar, i un caracter venic, cci fiind " zidit pe piatra credinei, nici porile iadului nu o vor birui!" (Matei 16, 18); 3. Insuirile Bisericii sunt cele mrturisite in Simbolul de Credin: una,

sfant, soborniceasc i apostoleasc. a. Una - intrucat Unul este Intemeietorul i capul ei, Mantuitorul nostru Iisus Hristos (Efeseni 1, 23); b. Sfant - sfant fiind Duhul care lucreaz in ea. In acest sens mrturisim despre ea c este i infalibil ("fallo" = a inela; "infallo" = care nu ineal, care nu greete); c. Soborniceasc (= universal) - intrucat are in vedere mantuirea tuturor oamenilor ("Dumnezeu voiete ca toi oamenii s se mantuiasc i la cunotina adevrului s vin", I Tim 2, 4) i se sprijin pe cele 7 sinoade (soboare) ecumenice; d. Apostoleasc - se sprijin i pe mrturia Sfinilor Apostoli, in prezena crora s-a intemeiat i care, la randul lor, au intemeiat biserici locale in lumea cunoscut atunci. Lor li s-a spus: "Propovduii Evanghelia la toat fptura..." (Marcu 16, 15) i "Mergand, invai..." (Matei 28, 19). 4. Membrii Bisericii: clerul (ierarhia) i poporul drept-credincios (mirenii). 5. Biserica este i factor al educaiei, nu doar al mantuirii. Este important s remarcm rolul ei i in plan pedagogic, istoric-naional etc. (La noi, cel puin, dup retragerea aurelian (271-275) pan la intemeierea cnezatelor i voevodatelor (secolul al XIV-lea) i pan la unificarea lor (Basarab I, 1330), singura instituie existent neintrerupt a fost Biserica. Ei ii revine, aproape in exclusivitate, meritul de a fi salvat fiina neamului de la pierire, in faa atator nvlitori, care-i fcuser drum pe la noi in acel mileniu vduvit de o conducere statal unitar. Acest mileniu, numit "intunecat", datorit acestei obscuriti pe plan politic, a fost luminat doar de harul credinei drept-mritoare, druit cu generozitate, atunci ca i astzi, de Sfanta Biseric. Ea a inut loc i de coal i de cancelarie domneasc. Episcopii i preoii au fost conductori spirituali la vedere i, tainic, cu timp i fr timp, cu voie i fr de voie, indrumtori i sftuitori politici). 4. RECAPITULAREA: Cine a intemeiat Biserica? Care este "ziua ei de natere" in istorie? Care sunt elementele care in de fiina Bisericii? Detaliai rolul Bisericii ca factor al educaiei. 5. ASOCIEREA: Biserica, cu toate c este factorul cel mai important in lucrarea de mantuire, din punct de vedere al educaiei cretine nu este singurul. O dat cu ea, factori eseniali ai educaiei sunt familia i coala. Astfel, buna conlucrare intre aceti trei factori este determinant pentru formarea caracterului moral cretin, inta final a educaiei. 6. GENERALIZAREA: Biserica este darul lui Dumnezeu in care i prin care dobandim mantuirea. Acest adevr incontestabil a fost exprimat intr-un mod deosebit de inspirat de ctre Fericitul Augustin: "In afara Bisericii poi avea totul in afar de mantuire. Poi avea cinstire, poi deine Evanghelia, poi avea credin i s predici in numele Sfintei Treimi, dar niciodat nu vei putea gsi mantuire decat in Biseric!"281. 7. APLICAREA: cand

pronunm cuvantul "Biseric" ne gandim, deodat, la cldirea (locaul) de cult, la comunitatea credincioilor (I Cor. 1, 2) i la viaa liturgic; sfinenia Bisericii se reflect i se regsete, prin extensiunea binefacerilor ei, atat in viaa de familie (familia insi este numit "mica biseric"), cat i in sufletul ("inima") fiecrei persoane in parte. Aa se explic un minunat fragment de rugciune din Canonul Sfintei Imprtanii: "Frdelegile mele trecele cu vederea, Doamne, Cel ce Te-ai nscut din Fecioar, i curete inima mea, fcnd-o biseric a Preacuratului Tu Trup i Snge.... In acelai sens, la fel de minunat, se exprim Sf. Efrem Sirul: "S facem din sufletele noastre biserici, care s fie vrednice de Dumnezeu. Dac vine unul din cei mari ai pmantului, chiar i ua ta se imprtete de cinste. Cu atat mai mult trebuie s fie impodobit dac Dumnezeu insui locuiete in tine. Fii pentru El biseric i preot. Slujete-i Lui in biserica ta, dup cum a fost i El preot i jertf pentru tine. Fii i tu pentru El biseric, preot i jertf. Fiindc sufletul tu este biseric, nu lsa nici o necurenie in ea. Nu lsa nimic in casa lui Dumnezeu din cele ce sant urate. Impodobete-o in schimb cu tot ceea ce i se cuvine Lui..."282

VII. CATEHEZ DESPRE RUGCIUNE283 1. PREGTIREA APERCEPTIV: Dumnezeu este nu numai Realitatea Suprem, ci i Binele Absolut, de la Care ne vine, aadar, toat buntatea. Comuniunea cu El este vital ("Fr de Mine nu putei face nimic!", Ioan 15, 5; "Rmanei in Mine i Eu in voi. Precum mldia nu poate s aduc road de la sine, dac nu rmane in vi, tot aa i voi, dac nu rmanei in Mine", Ioan 15, 4; de aici s-a inspirat, credem, Sf. Ap. Pavel cand a mrturisit: "Toate le pot in Iisus Hristos, Cel ce m intrete" - Filip. 4, 13); - Comuniunea cu Dumnezeu se realizeaz prin cult. Structurii psiho-fizice a omului ii corespund cele dou dimensiuni ale cultului: intern i extern. Cultul intern este concentrat in cele trei virtui teologice (sau cardinale), credina, ndejdea i dragostea, iar cultul extern se manifest in dou moduri: public (sfintele slujbe) i particular (rugciunea). 2. Astzi vom vorbi despre aspectele generale ce in de cultul particular, adic despre rugciune. 3. TRATAREA: A. Definiie i etimologie. Cea mai cunoscut definiie este cea formulat de Evagrie Monahul (numit i "Ponticul", 399): "Rugciunea este vorbirea minii cu Dumnezeu"284. Etimologic termenul vine din limba latin (rogatio-onis) i este interesant de observat c primul sens al acestui substantiv este "propunere", al doilea "cerere", al treilea "intrebare"; iar la verb ("rogo-are"): 1. a intreba; 2. a cere...285; B. Temeiuri scripturistice. Modelul Suprem i in privina rugciunii ni-l d

Mantuitorul Iisus Hristos, Care S-a rugat indeosebi in locuri retrase ("In zilele acelea, Iisus a ieit la munte s Se roage i a petrecut noaptea in rugciune ctre Dumnezeu" - Luca 6, 12; a se vedea i rugciunea din grdina Ghetsimani, Luca 22, 41-42, precum i alte momente), dar i in locuri publice, ca de exemplu la invierea lui Lazr (Ioan 11, 41-42). De asemenea, Mantuitorul a indemnat la rugciune: "Privegheai i v rugai, ca s nu intrai in ispit" (Matei 26, 41); i-a invat pe ucenici "Tatl nostru" (Matei 6, 9-13). Sfinii Apostoli au practicat rugciunea i au indemnat la rugciune, ca de exemplu la alegerea lui Matia (Fapte 1, 24); Sf. Ap. Petru, inainte de a o invia pe Tavita (Fapte 9, 40); iar Sf. Ap. Pavel indeamn struitor: "Rugai-v neincetat!" (I Tes. V, 17). C. Temeiurile Patristice in favoarea rugciunii sunt nenumrate. Prezentm aici doar crampeie din marea de invturi cu privire la acest subiect: Sf. Ciprian: "Aceia pot dobandi ce cer de la Dumnezeu, pe care El ii vede c vegheaz la Rugciune"286; Sf. Macarie cel Mare: "Lucrul cel mai de cpetenie este struina, la vreme, in rugciune"287; Sf. Ioan Gur de Aur: "Oamenii se supr cand sunt grmdii de cereri. Dumnezeu ins iubete pe cel care struie..."288. i tot el zice: "Dac voii s aflai cunotina voii lui Dumnezeu, dac voii s aflai esena inelepciunii duhovniceti, aceasta se poate numai prin rugciunea necurmat"289. Evagrie Ponticul: "Precum cel mai de pre dintre toate simurile este vederea, aa cea mai dumnezeiasc dintre toate virtuile este rugciunea"290. D. Felurile rugciunii: a). Dup form: luntric i verbal; b). Dup subiect: personal i public; c). D. p. v. al coninutului: de laud, de mulumire i de cerere. De laud: - dup ex. Mantuitorului: "Eu Te-am preaslvit pe Tine pe pmant..." (Ioan 17, 4) i al Maicii Preacurate: "Mrete, suflete al meu, pe Domnul..." (Luca 1, 17); de mulumire: - dup indemnul Sf. Ap. Pavel: "Neincetat v rugai! Dai mulumire pentru toate, cci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi" (I Tes. 5, 17-18); de cerere: - "Cerei i vi se va da!" - spune Mantuitorul (Matei 7, 7); "Toate cate vei cere in rugciune, crezand, vei lua!" (Matei 21, 22). E. Insuirile (exigenele) rugciunii: s izvorasc din inim curat i s fie fcut cu atenie; s fie fcut cu dragoste fa de Dumnezeu i de aproapele; s nu conin cereri care s contravin moralei cretine i bunului sim; s fie numai pe linia voii lui Dumnezeu (de aceea se spune, cu toat dreptatea, c cea mai scurt i mai ineleapt rugciune este: "Doamne, fac-se voia Ta cu mine!"). F. Foloasele rugciunii: comuniunea cu Dumnezeu i dobandirea asemnrii cu El; luminarea minii, bucuria inimii, intrirea voinei. Iar Sfinii Prini se intrec in a le descrie: cheia vistieriei darurilor dumnezeieti (Fer. Augustin), cununa virtuilor (Sf. Maxim Mrturisitorul), doctorie mantuitoare, impiedicand pcatele i vindecand nelegiuirile (Sf. Ioan Gur de Aur), leacul mahnirii i uratului (Sf. Nil Sinaitul), rodul bucuriei i al mulumirii (Evagrie Monahul) etc. etc.291. O dat cu Sfinii Prini, care mrturisesc despre foloasele duhovniceti ale rugciunii, medicii cretini susin rolul terapeutic general al ei. Intre acetia, s-a remarcat in chip aparte dr. Alexis Carrel292, indeosebi prin "Eseul despre rugciune". Mai intai face o splendid incercare de a o defini: "Rugciunea este o tensiune a spiritului uman spre Creatorul imaterial al lumii. In general, rugciunea este un ipt de durere, un strigt de ajutor. Uneori, ins, rugciunea devine

contemplaie senin a Principiului imanent i transcendent al lucrurilor; un act de iubire i de adoraie fa de Acela de la Care izvorte minunea vieii. De fapt, rugciunea este un efort al omului de a comunica cu Fiina Nevzut, cu Acela Care este Creatorul a tot ce exist, cu Inelepciunea suprem, Puterea i Frumuseea Absolut..." (subl. n.). In legtur cu foloasele rugciunii, Alexis Carrel spune: "Oamenii care se roag in mod serios se caracterizeaz prin perseveren in implinirea obligaiilor, printr-un sim al datoriei i al rspunderii avansat, prin mai puine cderi i pcate i printr-o anumit buntate fa de ceilali... Rugciunea produce in suflet calm, linite interioar, armonie intre activitatea nervoas i cea moral, o putere mai mare de a suporta incercrile vieii, srcia, boala, calomnia i moartea. Echilibrul cauzat de rugciune devine un puternic ajutor terapeutic pentru omul bolnav... Astfel, rugciunea ii marcheaz pe credincioii si cu o caracteristic particular: castitate in privire, calm in atitudine, bucurie senin in expresie, curaj in conduit i, cand nevoia o cere, jertfa de sine a soldatului sau martirului..."293. 4. RECAPITULAREA: - incercai o definiie personal a rugciunii; 292 Alexis Carrel (1873-1944), chirurg i fiziolog francez, autor al unor lucrri de prestigiu pentru care a primit premiul Nobel pentru medicin (1912). O dat cu lucrrile de medicin, a scris i cri de spiritualitate, intre care cea mai cunoscut este "Omul - fiin necunoscut" (L'homme cet inconue). Dup ce a vizitat locul de pelerinaj de la Lourdes, a devenit un cretin practicant, aa explicandu-se scrierea acestui eseu despre rugciune. 293 Fragmentele sunt preluate dup textul publicat in magazinul "Reader's Digest", ian./ 1941; - expunei, pe scurt, un moment de trire i de implinire a rugciunii, din experiena duhovniceasc personal. 5. ASOCIEREA: cu postul (Matei 17, 21) i cu milostenia (Matei 12, 7); 6. GENERALIZAREA: Rugciunea este unirea omului cu Dumnezeu, intrirea pcii, mama lacrimilor, punte care trece peste ispite, scpare de intristri, framarea rzboaielor, lucrarea ingerilor, veselia viitoare, izvorul virtuii, cauza darurilor, propire tainic, dovada ndejdii, luminarea minii, secure pentru dezndejde, comoara celor ce iubesc tcerea, slbirea furiei, oglinda propirii, descoperirea strii, arttorul viitorului, hrana sufletului, pecetea slavei (Sf. Ioan Scrarul)294. 7. APLICAREA: S incercm a rspunde la cateva intrebri: Cand ne rugm? Unde? Cum? Pentru cine? (i altele asemenea, dup caz). *