Sunteți pe pagina 1din 12

ARHITECTURA, ORAS, TERITORIU text pregatit de prof.

Pierre von Meiss ca fundamentare teoretica pentru proiectul de arhitectura din anul 2/sem.2 1990 ECOLE POLYTECHNIQUE FEDERALE DE LAUSANNE

cuprins: textul original in franceza cu ilustratii 1-18 traducerea textului in romaneste 1-10

ARHITECTURA, ORAS, TERITORIU


Text de referinta teoretica pentru lucrul la atelir in semestru 4, 1990. Bibliografia nu este decit o indicare a surselor. Lectura integrala a textelor este necesara pentru reusita acestui proiect. Orasul YVERDON va servi de suport. El se preteaza perfect scopului, gratie concentrarii intr-un oras de cca. 20 000 de locuitori, a aproape tuturor tipologiilor urbane cunoscute in Elvetia.

Pag. 2 1. INTRODUCERE Semestrul precedent v-a condus la intelegerea spatiului arhitectural: geometria utilizata ca mijloc de ordonare a planului, sectiunii, fatadelor, lucrul asupra relatiilor dintre spatii, dintre structura si anvelopa si asupra impartirii spatiale intre structura si lumina, intre program si caracter spatial, etc. Ati incercat chiar sa precizati ambianta spatiala dorita printr-o schita de materializare cu texturile, culorile si reflexele ei. Am explorat deci spatiul proxim/apropiat, acela care serveste cel mai adesea de cochilie bunastarii noastre cotidiene. Scara de lucru a fost 1/50 sau mai mare. Nu trebuie insa sa uitam ca rolul unui edificiu e dublu: pe de o parte, sa-si satisfaca in sine, dar si utilizatorilor actuali si viitori, iar pe de alta parte, sa contribuie la a da forma strazii, cartierului, orasului. Depasind traditionala corespondenta dintre spatiu si structura, secolul XX a furnizat arhitectilor noi posibilitati de a crea spatii (Raumpan-ul, palnul liber si derivatele lor). Ce a adus urbanismului? O locuinta pentru toti, aerata, insorita - ceea ce nu este putin. In plus o formidabila masinarie de transporturi private si publice ne-a modificat fundamental conditia de locuire in oras. Aceste schimbari s-au efectuat acum aproximativ 60 de ani: Spre 1930, dezintegrarea strazii si a oricarui spatiu public puternic structurat parea sa fi devenit inevitabila pentru doua ratiuni majore: noua forma rationalizata de locuinta si exigentele circulatiei. Caci, daca forma locuintei se dezvolta plecind de la nevoile individuale spre unitatea locativa, adica de la interior spre exterior, atunci ea nu se mai putea supune presiunilor exterioare (venite dinspre oras si tesutul sau). Si cum, spatiul exterior public devenise, de altfel, haotic din punct de vedere functional - pina la pierderea semnificatiei sale efective - atunci nici nu mai existau presiuni valabile pe care si le-ar fi putut exercita 1

ROWE, Colin & KOETTER, Fred, Collage City

Pag. 3 Noul oras astfel nascut nu mai este de loc satisfacator si nu mai sintem dispusi sa ne asumam contradictiile sale inerente: libertatea de stabilire si de miscare, bunastarea materiala, confortul sint insotite de corolarul lor negativ, de neplacerile, de farimitarea si epuizarea orasului, etc. Daca aceste noi modele s-au soldat adesea cu un esec, aceasta se datoreaza si unei lipse de experienta. Este deci util sa reexaminam rezultatele celui mai mare laborator al nostru (istoria), fara ca, prin aceasta, sa incercam sa o copiem. Nevoile noastre contemporane sint efectiv diferite. Acest semestru va fi consacrat unei ucenicii a proiectului urban, cu doua obiective precise: critica orasului contemporan, cu dezarticularea tesuturilor sale si cu proliferarea de obiecte fara semnificatie colectiva incercarea unei alternative, orasul imaginar al secolului XXI, format din tesuturi urbane coerente care lasa loc individualului si istoriei, oras in care spatiile si obiectele urbane (monumentele?) sint putine, dar semnificative. Pe parcursul lucrului, lucrarea Collage City va servi de referinta critica permanenta. Pag. 4 2. DE LA INSULA LA BARA2 Un rezumat de istorie urbana Pina in secolul al XIX-lea, necesitatile de aparare, infrastructurile si mijloacele de transport rudimentare, ca si exigentele unei constructii economice au asigurat densitatea si contiguitatea (inrudirea, continuitatea) tesuturilor urbane. Practic in toate culturile preindustriale, locuinta obisnuita si locurile de munca urbane sint adapostite de edificii care formeaza impreuna un tesut relativ omogen. Fata de aceasta regularitate, rupturile capata o importanta deosebita. Ele sint rezervate in principiu monumentelor si reperelor publice: templul, castelul, piata. In centrul istoric al Bernei, o lectura de obiect nu este permisa decit pentru catedrala, primarie, portile orasului si fintini. Celelalte constructii se unesc pentru a forma tesutul si numai la apropierea lor imediata incepem sa recunoastem unitatile identificabile ca atare. Astfel se stabileste o ierarhie clara. Planul Romei desenat de Gianbattista Nolli in 1748 este un document tipologic remarcabil, care arata cu claritate aceasta complementaritate intre tesut si obiect sau intre oras si monument. El permite sa se distinga relatiile de scara si de organizare spatiala dintre spatiul exterior, spatiul public interior si masa
2

CASTEX, J., DEPAULE J., PANERAI, Ph., Formes urbaines, de lilot a la barre

tesutului urban data de locuinte si locurile de lucru (in negru). El arata si modul in care se insereaza in tesut cladirile destinate sa capete o valoare de obiect, precum si modul in care ele ordoneaza orasul prin iradiere. Alberti spune ca locul pe care trebuie sa se cladeasca un templu trebuie sa fie solemn, nobil si splendid si ca el trebuie sa fie ferit de interferente profane. El preconizeaza obiectul destinat cultului si precizeaza ca in fata sa este convenabil sa se amenajeze o piata spatioasa si demna. Pag. 5 Pentru anumite constructii-obiect sacre ale Romei, rolul de obiect-anuntator al unui spatiu public care patrunde spre interior nu se joaca decit in fatada principala, in vreme ce celelalte trei fatade sint inecate in tesutul general. In acest caz avem de-a face cu o fatada-obiect. Se observa de asemeni ca, in pofida exiguitatii densitatii urbane care rezulta, tesutul cedeaza, chiar daca numai in mica masura, pentru a rezerva o largire spatiului pulic in fata constructiilor sau fatadelor-obiect. In cele doua exemple citate, Roma si Berna, obiectul urban este legat de o idee: templul de cult, poarta de putere, fintina de locul de colportaj de noutati si fabule. Aceste idei depasesc functiunea primara a obiectului sint subintinse de o traditie sub forma de alegorie, care exprima un fapt important al vietii colective. Astfel, conditiile prealabile ale unui monument sint satisfacute.3 O paranteza: studiul pur morfologic al tesutului urban medieval ne conduce cu gindul la un Paradis de echilibru social si fizic. Mizeria, murdaria si mirosul acestor strazi disparind, istoria noastra imaginara si nostalgica trece peste realitatea traita a epocii.4 Sa mai adaugam si ca acele curti din spate se umpleau de-a lungul timpului pina la sufocare. Pe strazile adiacente strazilor Saint-Denis si Saint-Martin, oamenii traiau atit de strinsi unul intr-altul, casele de cinci, sase niveluri erau atit de strins inghesuite, incit nu se vedea cerul, iar jos, la nivelul solului, aerul stagna ca in canalizari si era saturat de miezme. Se amesteca mirosurile de oameni si animale, de vapori de mincare si de boala, duhorile statute de apa si de piatra mucegaita, de cenusa si de piele, cu mirosurile de sapun si de piine proaspata, de oua fierte in otet, de taitei si de alama bine lustruita, de salvie si de bere, de lacrimi, de grasime, de paie umede si de paie uscate. Mii si milioane de odori umpleau transeele adinci ale strazilor si se evaporau rar deasupra acoperisurilor, dar niciodata la nivelul solului.5 Pag. 6 Modelul de urbanizare al secolului al XIX-lea este mai ales cel al insulei cu imobile de apartamente la etaje (Parisul haussmannian, Lausanne intre bulevardele Ouchy si de la Harpe, planul Cerda pentru Barcelona, etc.6).
3 4

von MEISS, Pierre, De la forme au lieu BASSAND, Michel, Strada, acte ale colocviului Intilnirea sociala romanda, 1981 5 SUSKIND, Patrick, Parfumul 6 Este si cazul centrului Bucurestiului, construit in regim inchis (de insula) - n.n.

Marea Britanie face exceptie cu specificele row houses (locuinte insiruite N.N.). Prima putere mondiala industriala, economica si militara a secolului al XIX-lea, ea si-a putut permite luxul inventiei. Ea a furnizat ideile si mijloacele cele mai importante pentru a regindi arhitectura si orasul (Cf. utopiilor sociale ale lui Owen, apoi Ebenezer Howard, Parker & Unwin orasul gradina)7 Pag. 7 Daca modelul de row housing sufera prin intindere, cel al insulei se degradeaza prin supraaglomerare mai ales in cartierele populare. In 1960 inca existau in Franta 200 000 de partamente fara ferestre direct spre exterior (!). Sa adaugam si faptul ca formula constructiei cu insule ignora in principiu exigentele de insorire. Insalubritatea cartierelor populare din a doua jumatate a secolului al XIXlea depasea adesea limitele suportabilitatii. Dar anii care au urmat primul razboi mondial, cu prabusirea celor doua imperii germanice, migratiile care au urmat si devalorizarea monetara totala din 1923, au facut ca largi paturi ale populatiei sa impartaseasca aceeasi mizerie. Multe persoane nu aveau pat si il imprumutau cu ora! Criza locuintei era catastrofica. In 1920, la Berlin trebuia ca un apartament de o camera si bucatarie sa fie locuit de mai mult de cinci persoane pentru a fi declarat suprapopulat. Cauzele sint multiple: - oprirea constructiei si distrugerile provocate de razboi; - numeroase casatorii imediat dupa razboi (multiplicare menajelor o depaseste pe cea a locuintelor pina in 1924); - numerosi refugiati din tarile de est; - dificultati de obtinere a materialelor; - dificultati de obtinere a creditelor; - inflatia din 1923. Revolutia rusa ameninta sa se intinda in Germania. Se impunea o reorganizare sociala. Aceasta a fost intreprinsa la nivel comunal. Pag. 8 3. EXPERIENTELE COMUNALE la scara mare AMSTERDAM 1914-19278 (Biroul municipal, iar pentru Amsterdam-Sud, H.P. Berlage) Principiul barei amestecate la scara bulevardelor haussmanniene (Frampton). Dupa Colin Rowe, realul efort pentru un nou cadru de viata dind mai mult aer, lumina si spatii deschise este insotit a Amsterdam-Sud de reminiscenta depasita a spatiului urban mostenit de la Parisul lui Haussmann. VIENA 1919-19339 (Biroul municipa)
7 8

CHOAY, Francoise, Urbanisme; Utopies et realites BENEVOLO, Leonardo, Histoire de larchitecture moderne 9 TAFURI, Manfredo, Vienne la rouge

Insula este regindita ca un imobil cu curte gigantica si verde in care se gasesc echipamentele colective. (Putina grija pentru igienism; locuinte minuscule cu simpla orientare, adesea prost insorite. Mai ales un program de constructie de masa.) BERLIN 1924-193110 (Municipal Martin Wagner) Mari ansambluri cu tendinta de aplicare sistematica a barei. Arhitecti alesi de Martin Wagner: Bruno Taut, Hugo Haering, Otto Salvisberg, Hans Scharoun, Walter Gropius. FRANKFURT 1925-193111 (Ernst May) Aplicatie pe scara mare a cartierului-gradina cu o filozofie categoric igienista. 1923 - congres CIAM la Frankfurt - Die Wohnung fuer das Existenzminimum Gestatia ideilor si tentativelor de realizare exemplare si la scara mare dintre cele doua razboaie mondiale au dus in 1933 la al 4-lea congers CIAM la Atena. In urma acestui congres, Le Corbusier a redactat rezultatele in faimosul program-manifest Carta de la Atena, care urma sa serveasca de ghid oricarei urbanizari viitoare. Anii de dupa al doilea razboi mondial au fost martorii aplicarii de planuri rutiere, zoning-ului, modificarilor igieniste a reglementarilor de constructii (proscrierea insulei, obligatia folosirii barei) la asemenea scara incit anumite puncte ale Cartei de la Atena sint numai comozi tapi-ispasitori cind e vorba sa criticam urbanizarea intre 1945 si 1980. CIAM-urile de dupa razboi si disolutia lor la Otterloo (1956) au dat nastere grupului Team Ten, descendenti rebeli din Le Corbusier, avind o abordare mai nuantata a urbanului si a locuintei pentru numarul mare (Peter si Alison Smithson, Giancarlo de Carlo, Aldo van Eyck, etc.). Desi bazat pe observatii critice perspicace si pe propuneri individuale concrete, grupul era totusi prea heteroclit pentru a ajunge sa formuleze teoria unei noi abordari a urbanului. Pag. 10 4. TEZELE si CRITICILE PREZENTULUI a) teza: OBIECTUL PRIMEAZA si TESUTUL URBAN SE ECLIPSEAZA fiecare edificiu are pretentie de obiect, adica de monument. Noi vorbim aici de atasamentul arhitecturii moderne fata de obiect (un obiect care nu este de fapt obiect) in masura in care aceasta priveste orasul, acest oras care tinde sa se evapore. Caci, sub forma sa actuala nonevaporata, orasul arhitecturii moderne, devenit o adunatura de obiecte

UNGERS, Liselotte, Die Suche nach einerneuen Wohnform, Siedlungen der zwanziger Jahre damals und heute 11 BULLOCK, N., Housing in Frankfurt - AR 976/1978

10

disparate, este la fel de problematic ca si orasul traditional pe care a incercat sa-l inlocuiasca.12 Problema centrului modern al orasului a ramas putin abordata de Carta de la Atena, pina la congresul din 1946. Rowe ia proiectul lui Le Corbusier pentru centrul de la St. Die pentru a ilustra corectivele pe care le propune: Proiectul pentru St. Die simuleaza o versiune a unui fel de centru urban, adica a unui continut structurat. Si totusi esti tentat sa te intrebi, in ciuda notorietatii autorului, daca, in cazul in care St. Die s-ar fi realizat, acest centru nu ar fi fost inversul unui succes. St. Die exprima evident dilema edificiului izolat, ocupant al spatiului care incearca in van sa defineasca spatii.13 b) CRIZA RAPORTULUI PUBLIC-PRIVAT Redind intreaga suprafata a solului colectivitatii (imobile in parc), aceste spatii ezita intre statutul de no-mans land si de echipament colectiv. Acest oras este privat des minunile pluraliste ale privatului. Ar trebui bulversate una dintre dogmele cele mai putin marturisite, dar cele mai vizibile ale arhitecturii moderne: propunerea ca intregul spatiu exterior sa apartina colectivitatii si sa apartina tuturor Libertatile spatiale absolute ale orasului radios (Le Corbusier) si derivatele sale cele mai recente sint fara interes. Decit sa oferim oricui posibilitatea sa se plimbe oriunde, acest oriunde/peste tot fiind mai mult sau mai putin acelasi lucru, ar fi, fara indoiala, mai bine ca oamenii sa se gasesca in fata unor restringeri/exclusiuni - ziduri, bariere, portaluri, limite.14 Pag. 11 Mai departe Rowe isi precizeaza ideea comparind Unite dhabitation de la Marsilia a lui Le Corbusier cu palatul Quirinale de la Roma: Unitatea de locuit este o bara care satisface mai mult sau mai putin exigentele umane in termeni de insorire, aerare, etc. () La Mancia Lunga, extensia palatului Quirinale, mai lunga decit Unitatea, comporta toate calitatile pentru a satisface viata moderna (accesibilitate, lumina, aer, aspect, vederi, etc.). Totusi, in timp ce Unitatea continua sa-si impuna izolarea si caracterul de obiect, extinderea Quirinalului actioneaza diferit. In relatie cu strada pe de o parte si cu gradinile pe de alta parte, la Mancia Lunga actioneaza concomitent ca ocupant al spatiului si ca definitor al spatiului. Aceasta permite atit strazii cit si gradinii sa devina figuri pozitive in fata unui fond pasiv, exprimindu-si personalitatile distincte si independente. Spre strada edificiul proiecteaza o fatada dura care actioneaza ca referenta regulatoare in serviciul circumstantialului. In timp ce stabileste astfel domeniul public, cladirea este si in masura sa asigure gradinii o conditie mai blinda, privata si potentialmente adaptabila.
12 13

ROWE, Colin, KOETTER, Fred, op.cit. Idem 14 Idem

Eleganta si economia de mijloace ale acestei operatii, realizata cu atita modestie dar si cu atit de puternice rezultate, se impun ca o critica fundamentala fata de cum se edifica orasul in zilele noastre.15 Pag. 12 c) ABSENTA LIMITELOR SI PRAGURILOR Aglomerarea de obiecte nu are nici inceput, nici sfirsit; nu se mai patrunde intr-un oras. In timp ce spatiile bine limitate pot facilita identificarea si intelegerea (ambientului nostru), un vid interminabil si naturalist, fara limite perceptibile risca sa indeparteze orice intelegere.16 d) DISPRETUL FATA DE ELEMENTELE NATURALE Tehnologiilor moderne nu le pasa de accidentele terenului si totusi, ce pomana ar pute fi acestea pentru proiect! De la inceputurile istoriei omul si-a dat seama ca faptul de a crea un loc semnifica exprimarea esentei de a fi. Universul artificial in care traim nu este numai un instrument de practica sau rezultatul unor evenimente arbitrare; el poseda o structura si incarneaza semnificatii care reflecta maniera sa de a resimti mediul natural si situatia existentiala in general. O analiza a locului artificial ar trebui deci sa se fondeze pe o baza naturala sau, mai bine, ar trebui sa ia rapotul cu mediul natural ca punct de plecare. () O introducere generala in structura locurilor artificiale va trebui deci sa se ocupe de aceste raporturi, in relatie cu nivelurile de ambient.17 Cum se aseaza, cum se ridica un edificiu? (prin aseaza se intelege in aceeasi masura si extensia laterala si contactele cu mediul care il inconjoara, ca si raporturile cu deschiderile.) In ce fel se refera edificiul la mediul sau inconjurator, cum functioneaza profilul sau? Acest gen de intrebari pune de factura concreta problema structurii si confera o baza realista fenomenologiei de arhitectura.18 Pag. 13 e) ARHITECTURA SI URBANISMUL TOTAL O MOMEALA Marea majoritate a lucrarilor urbane recente nu admit eroarea. Planificind totul, ele nu lasa istoriei nici un spatiu in care viata sa-si precizeze spatiul. Megastructurile, chiar si cele produse de Team X, nu au potentialul unei solutii reale. Traim sfirsitul celor care viseaza inca la o societate mondiala total coerenta si integrata, un fel de combinatie de bunatate inascuta si de savoir-faire
Idem Idem 17 referire la cele patru niveluri ale ambientului din NORGERG-SCHULZ, Christian, LHabiter, pe care le-ati studiat la seminarii (N.N.) 18 NORBERG-SCHULZ, Christian, Genius loci
16 15

stiintific Admitind puterea seductiva a unor astfel de convingeri, sintem obligati sa ne gindim la o societate emancipata si deschisa, care depinde de complexitatea constituantilor sai, de competitia de interese a unor grupuri particulare care nu sint neaparat logice In locul afisarii in favoarea binelui si adevarului, in locul ideilor privitoare la o grandioasa unitate viitoare si permanenta, preferam posibilitatile complementare pe care le ofera cunoasterea constienta a conflictului 19 Pe un plan cu picioarele pe pamint, exista doua strategii posibile: prevederea de rezerve teritoriale, de goluri in tesut, unde orasul sa-si poata preciza nevoile, sau conceperea unor structuri fara destinatie precisa (in text structures daccueil, fara corespondent in romana - n.n). Prima strategie este realizabila, a doua va ramine destinata numai unor situatii rare de interventii sau evolutii istorice oportune (Arles). f) CRIZA MARILOR PROIECTE Am fi tentati sa credem in succesul marilor realizari de ansamblu in raport cu cele tributate unei aditionari de interventii modeste, fiecare pe propria parcela. Nu este nimic mai fals, pentru ca, de la Central Beheer (Hertzenberger 1970) la EPFL la Ecublens, la CHUV, etc., egocentrismul acestui tip de realizari nu a contribuit de loc la structurarea orasului, decit cel mul prin intreruperea continuitatii sale in felul in care ar face-o si un stadion de football. Pag. 14 5. CARE ESTE ORASUL DE MIINE ? Este timpul ca arhitectura sa reinvete sa se subordoneze istoriei si proiectului orasului, in masura in care exista un proiect pentru acesta. Fiecare interventie, chiar si cea mai umila constructie, trebuie considerata ca fiind o piatra pusa la edificarea orasului in continua transformare. Daca aceasta propunere pare sa decurga de la sine, eo nu corespunde totusi practicii curente. Daca orasul vrea sa se elibereze de obstinatia obiectelor, ar trebui sa revedem citeva dintre ideile foarte dragi arhitectilor: Notiunea de arhitect mesianic este una dintre ele; notiunea de arhitect ca exponent al avangardei este alta; ideea disperata ca arhitectura este opresiva si coercitiva este inca si mai nefasta Acest apel la moderatie, adica la o anume umilinta se ridica impotriva arhitecturii elitiste care se ofera publicitatii. Exista totusi exemple de mari arhitecti contemporani care au acceptat sa-si supuna lucrarile exigentelor tesutului urban: cartierul Hallen (Atelier 5, Berna), imobilul din Hebelstr. 11 (Herzog & Demeuron, Basel), aripile laterale ale Bancii de stat (Botta, Fribourg), scoala Salggio (Livio Vacchini, Locarno), etc. Oricit de diferite ar fi aceste proiecte intre ele, punctul lor comun este creatia sau

19

ROWE, C., KOETTER, F., Op. cit.

continuarea/interpretarea unui tesut urban si nu afirmarea individualitatii edificiului. A renunta la orasul compusa esentialmente din edificii-far ne-ar permite sa creem o masa de tesut, care ar fi realmente necesar pentru a sustine spatiile si edificiile publice. Aceste exceptii nu au nevoie deloc sa se manifeste ca niste obiecte. Anuntul lor se poate rezuma la expunerea fatadei, in vreme ce spatiile ramin inserate in tesut (comparatie intre Todi, Santa Maria si Sant Agnese din piata Navona). Pag. 15 Este de asemenea posibil sa rezervam spatiul geometric si monumental unui sector semi-privat al edificiului (exemplu: curtea rezidentei Beauvais la Paris). Paralel cu aceasta exigenta primara (= restabilirea unei relatii echitabile intre tesut si obiectele urbane), este necesar sa se insiste asupra extraordinarei bogatii pe care un proiect poate sa o capete inspirindu-se din urmele istorice si geografice. El va vorbi despre timp fara sa reproduca formele trecutului. Daca sintem capabili sa concepem un edificiu ca pe un teatru al profetiilor, va trebui sa putem si sa il concepem ca pe un teatru al memoriei. () Fara profetie nu exista speranta, dar fara memorie nu exista comunicare.20 Un alt aspect al orasului contemporan si viitor este fara indoiala extinderea lui. Lausanne-La Cote-Geneva este pe cale sa devina un fel de Los Angeles multicentric. Orasul devine fragmentar, o retea unde urbanizarea prin obiecte, tipica periferiilor, se gaseste deodata in interiorul orasului aglomerat. Reconcilierea dintre oras si arhitectura depinde in primul rind de capacitatea noastra de a imagina un nou tip de proiect al orasului, proiect ale carui instrumente potrivite urmeaza sa le descoperim. Nu este vorba in nici un caz la revenirea la planul de urbanism si la tipul de regulamente care sint inca in vigoare si garanteaza perenitatea unui model pe care va trebui sa-l depasim. Este necesar sa regindim termenii unui proiect urban care sa devina instrumente de mediere intre oras si arhitectura si care, sprijinindu-se pe conventiile urbane, sa furnizeze un context de la care pornind arhitectura sa-si poata produce in plin efectul de diferenta. Acest proiect urban trebuie sa ne permita in aceeasi masura si reinodarea cu ideea de proiect permanent, a carui forma de plecare sa fie sugerata, mai degraba decit desenata, si care sa se realizeze in durata lunga in jurul unui mic numar de evidente culturale. () Deja, anumiti arhitecti, si nu tocmai cei mai din urma, sint gata sa accepte o situatie noua in care arhitectura se va estompa in fata evidentei arhitecturii, iar aceasta in fata necesitatii orasului.21
20 21

Idem HUET, Bernard, Larchitecture contre la ville

10

Pag. 16 6. TESUT URBAN: CARACTERISTICI Definitie22: Morfologia unui tesut urban se caracterizeaza prin continuitatea care uneste un mare numar de elemente. Individualitatea edificiului cedeaza in fata rolului sau de ochi intr-o retea de ansamblu. Elementele intretin un raport conectiv, de proximitate, a se citi de inrudire/contiguitate si de asemanare (mai ales de scara). Omogenitatea relativa care rezulta de aici permite citirea unui mare numar de individualitati ca o noua entitate, care poate astfel sa adopte un sens colectiv. Un tesut urban nu este o valoare in sine. Exista tesuturi bune si proaste. Un examen sub lupa a unei forme particulare de tesut urban ne ajuta, in general, sa descoperim o tipologie de locuire si de locuri de lucru specifice (organizarea public/privat, caracterele distributive, constructive, etc.). Posibilitatea unei judecati de valoare se poate gasi deci in adecvarea dintre tipologia de tesut, cea a cladirilor si modul de viata. Regulile care administreaza morfologia unui tesut bun sint in special urmatoarele: gratie rarefierii obiectelor, sa se atribuie o valoare colectiva mai mare acestora, precum si spatiilor publice (piete, strazi); sa permita o mare diversitate de detalii pentru cladirile care constituie tesutul; unei noi cladiri in tesut sau unei transformari nu i se cere sa-si imite vecinii, ci sa descopere si sa accepte conditiile care fac sa prevaleze coerenta ansamblului asupra afirmarii individualitatii; sa accepte schimbarile pe termen scurt fara sa puna in dificultate coerenta ansamblului si sa fie capabila sa administreze schimbarile pe termen lung. Pag. 17 7. SPATII SI EDIFICII PUBLICE: CARACTERISTICI Daca proiectarea orasului se reorienteaza pentru a forma esentialmente tesuturi, spatiul si obiectul urban isi vor recistiga valoarea de exeptie si marele potential de semnificare colectiva.
Autorul nu da in continuare o definitie a sintagmei, ci mai degraba dezvolta idei privind morfologia unui tesut urban si conditiile pe care aceste trebuie sa le indeplineasca pentru a fi favorabil atit unitatii orasului cit si modului de viata. Altfel, tesutul urban s-ar putea defini ca o structura formala compusa din insula, strada si construit, precum si relatiile dintre ele, in legatura cu modul de viata specific. (A.M.Z.)
22

11

Un loc isi cistiga valoarea nu numai gratie edificiilor care il compun, ci, mai ales gratie intregii mase de tesut dens care il sprijina din spate. Tocmai din aceasta cauza, periferiile, care incearca sa reproduca prin analogie modele istorice mai urbane, ne apar ca o falsificare si sint cel mai adesea sortite esecului.23 Un decor de teatru nu ajunge pentru a face orasul. Rowe ia exemplul pietei comerciale a orasului-nou Harlow din apropiere de Londra. Aici, aspectul individual al edificiilor este efectiv dejucat, iar cladirile sint grupate pentru a delimita spatiul pietii. Totusi: odata ce curiozitatea ne este trezita, iluzia (unei piete simulind spatiul medieval) se sterge repede. Deoarece o privire generala rapida in spatele acestei scene ne dezvaluie ca nu este vorba de mai mult decit de un decor de teatru. Spatiul pietei, care se pretinde o diminuare a densitatii, un impact benefic asupra contextului, apare ca odeceptie. Piata existe fara suportul sau esential - de spate - fara presiunea construita sau umana care ar conferi credibilitate si vitalitate existentei sale. Spatiul ramine astfel fundamental neexplicat. Departe de a fi fost generat de un context istoric si spatial (ceea ce ea vrea sa sugereze), piata din Harlow este in realitate un corp stain parasutat intr-un caritier-gradina24 In orasul nostru imaginar pentru secolul XXI, un edificiu-obiect trebuie nu numai sa-si gaseasca locul potrivit, dar si continutul potrivit. El va avea semnificatie pentru colectivitate: va fi un edificiu public care simbolizeaza o valoare colectiva pentru epoca in care se realizeaza.

23

Exista in aceasta privinta si alte pareri: cercetarile si proiectarea mai recenta incearca, din contra, sa descopere si sa intareasca caracterul specific al periferiilor (banlieux), acolo unde acestea dovedesc cristalizarea unei vieti si culturi de grup favorabile. Se afirma din ce in ce mai mult ca periferia dezvolta, cel putin in anumite cazuri, o viata, o cultura si o tipologie arhitectural urbanistica proprie, diferita de cea urbana, dar si de cea rurala si care poate ascunde un mare potential (AMZ) 24 ROWE, C., KOETTER, F., Op. cit.

12