Sunteți pe pagina 1din 2

Adormita (The Sleeper)

E miez de noapte i de an. n abur mistic, transmundan, De opiu-i nvelit luna. i vd scurgndu-se ntruna, Pe munii murmurnd nimic, Din muchea ei, pic dup pic, Strop dup strop, cu ireale Cadene-n pmnteana vale. Pe un mormnt, un rozmarin i pleac faa spre un crin; Defuncta, muceda ruin Cu piept nceoat suspin. Dar jos, ce dormiteaz jos, Greu adncit, misterios? E rul Lete? Nu. E lacul Ce-aproape treaz i duce veacul. i-n cel sicriu, o, doamne, ce-i? Irina, cu Ursita ei! Stea lucitoare, drept e oare C raza ta i-acum rsare? Cu hohot de pe vrf de brad Curenii cruni prin gratii cad Vrjite, destrupate foale Dau freamt locuinei tale, i flutur fermector De sumbru adierea lor Pe ferecatele capace Sub care sufletul tu zace. Sus peste cript, jos sub mur, Stafii, stafii, jur mprejur! O, drag dam, nu i-e team? Ce vise peste Stix te cheam? Venit-ai peste mri i zri S mpli lumea de-ntrebri! Strin i-e prul, i mormntul, i chipul palid, i vestmntul! n calmul sacru, grav, profund Ea doarme! Fie-i somnul blnd n pace vecinic deplin!

i raiu-n grija lui s-o in! n alt, mai pacinic, sanctuar, La tristul lumilor hotar, M rog s-i ocroteasc Domnul De umbre i fantasme somnul! Iubita mea, cum doarme ea! Somn preaferice de-ar avea! Iar viermii lin s o dezmierde, i-n codrul ce-n genuni se pierde O cript-nalt de i-o fi Sortit spre a o primi, Acolo unde-n vremi apuse Familia-i cu fast se duse, Sepulcru singur, izolat, Spre care va fi aruncat Cu pietre n copilrie, Ecoul lor dorind s-l tie... n veci nu s-o isca ecou De ea pornit, din cel cavou! Copil tragic a sorii! Se tnguie-n strfunduri morii.