O carte luminoasă - Manifestul transdisciplinarităţii de Basarab Nicolescu1

Pun un trandafir în dreapta mea şi un ordinator în stânga mea;

Pun între ele o valiză plină de lucruri care îmi sunt dragi ;
Şi, încrezător în ştiinţa timpului, mă imaginez efectuând zborul
Spre o planetă îndepărtată.
Apoi mă întreb : "Ce carte te va acompania în această călătorie?"
Şi răspunsul vine fără nici o ezitare: "Această carte."

Da, această carte-manifest de Basarab Nicolescu ;

Nu pentru că ar fi cea mai prestigioasă carte din câte există;
Nu pentru că ea ar indica o cale unică a cunoaşterii,
Şi nici pentru că ea mi-ar oferi răspunsuri la toate interogaţiile mele –
(Căci nu poate fi vorba de un nou Decalog,
sau de un panaceu universal) ;

Iau această carte ca un companion de voiaj pentru un motiv foarte diferit ;

Anume ea va fi, în timpul călătoriei şi după călătorie,
Printre importantele cărţi care domină propria mea conştiinţă a urgenţei
De a realiza o cunoaştere a omului şi a Fiinţei mai profunde şi mai cuprinzătoare,
Pentru a pune noi întrebări cognitive
Şi, pentru a fi iniţiat în această nouă cunoaştere, să exersez un nou mod de a privi
Lumea şi fenomenele sale, omul şi problemelor sale.

Această carte va fi deci printre primele care vor lumina lungul drum,
Străbătut de evoluţia umană,
Care ne conduce spre nemăsuratul necunoscut al acestui Univers infinit.
Astfel, ea îmi va permite o mai bună viziune asupra Planetei noastre
Care va transcende, evaluându-le şi integrându-le, toate viziunile care au precedat-o
Şi va permite acestei viziuni să fie simultan orizontală şi verticală – mai ales pentru că această
carte este
Scrisă din punctul de vedere al unui om de ştiinţă care are darul intuiţiei poetice. Aş spune un
fluviu
A cărui suprafaţă este ştiinţa şi al cărui străfund este poezia ; mai exact : un fluviu a cărei albie
Ar fi poezia şi ale cărui valuri ar fi ştiinţa :

Ştiinţa – căci în modul său de a trata Omul, lumea şi lucrurile

Această carte e fondată pe cea mai avansată cunoaştere ştiinţifică ;
Şi poezia – căci obiectivitatea sa ştiinţifică lasă uşa deschisă Subiectului şi subiectivităţii, nu
ca înnoire,
Ci ca renaştere ; astfel omul nu se reînnoieşte, ci
renaşte

1
Adonis, prefaţă la Basarab Nicolescu, Manifestul transdisciplinarităţii, Isis, Collecţia "Afaq", Damasc, 2000,
traducere în arabă de Dimitri Avghérinos; prezenta traducere în limba română este făcută de Basarab Nicolescu
conform traducerii în limba franceză din limba arabă de Dimitri Avgherinos – a se vedea Rencontres
Transdisciplinaires, CIRET, Paris, no 15, mai 2000
http://basarab.nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/bulletin/b15/b15c7.htm
Această sinteză a ştiinţei şi poeziei se efectuează graţie unei viziuni fondate în mod esenţial
Pe transgresiunea frontierelor de tot felul :
Între naţiuni, culturi, religii, istorii şi politici.

În lumina acestei cărţi,

Ne apare în mod eclatant
Cum omul sub un pretext sau altul, a semănat teroarea în
Sânul acestei frumoase şi liniştite Planete, reuşind să o sufoce,
Când în numele unei cunoaşteri care neagă tot ceea ce o contrazice, excluzând pe cei
care nu o adoptă ;
Când în numele unei « materii » care nu trăieşte decât devorând neîncetat tot ceea ce
ea numeşte “spirit”,
Sau în numele « spiritului » care îşi extrage forţa din respingerea materiei ;
Sau în numele puterii sau al pieţei –

Astfel încât oamenii apar, în oglinda conştiinţei

purificate
Şi atotcuprinzătoare, ca şi cum ar fi trăit, şi trăiesc încă,
În ciuda progresului, asemănători unor feroce
grupuscule,
Voind, fiecare, într-un fel sau altul, să domine
Planeta, să o posede – făcând-o să treacă prin gaura acului
A dogmei sale, a disciplinei sale sau a autorităţii sale.

Această carte, deci, luminează calea unei eliberări a omului de tot ceea îl încătuşează --
De posedarea cunoaşterii,
De îngustimea dogmatică,
De strâmtoarea fragmentării,
De omul-monstru,
Ţinându-l departe de Libertate, de Conştiinţă şi de Umanitate.

Şi astfel, pune în lumină

Căile căutării unei cunoaşteri inseparabile de Dragoste şi de solidaritate,
A unei ştiinţe care nu exclude poezia,
Precum şi căile convergenţei spre dezvăluirea Universului şi a misterelor sale,
Cu ajutorul tuturor disciplinelor, a tuturor cunoştinţelor, şi dincolo de toate acestea,
Într-o deschidere totală,
În care se afirmă prezenţa Subiectului
Care nu poate să evolueze fără Celălalt,
Şi în care, vibrează, ca un elan creator şi unic,
În masa umană, una şi multiplă
Şi în acest Ocean-Tot
Pe care îl numim Univers.

ADONIS