Sunteți pe pagina 1din 19

RECUPERARE IN NEVRALGIA CERVICOBRAHIAL

CUPRINS

Capitolul I Introducere I.1. Motivatia alegerii temei Capitolul II Fundamentarea teoretica si metodica II.1.1 Biodinamica coloanei vertebrale II.1.2 Structurile neurale II.1.3 Generalitati despre nevralgia cervico-brahiala Capitolul III III.1 Terapia fizica si de recuperare III.2 Balneoterapia si termoterapia III.3 Electroterapia Capitolul IV. Organizarea cercetarii IV.1 Studiul Individual IV.1.1 Material si metoda de lucru IV.1.2 Prezentarea Lotului de studiu Pag 14 Pag 14 Pag 14 Pag 12 Pag 13 Pag 13 Pag 3 Pag 4 Pag 9 Pag 2

IV.1.3 Rezultatele si discutia rezultatelor.Interpretarea datelor din tabele Pag 16 Capitolul V Concluzii Bibliografie Pag 18 Pag 19

INTRODUCERE
Capitolul I

I.1. Motivatia alegerii temei Activitatea medicala de recuperare functionala este complexa si se desfasoara n diverse locuri: ambulatoriul de specialitate, spitale de recuperare, sanatorii balneare si alte tipuri de unitati cum sunt: centrele spa sau health resort. Dintre toate acestea, ambulatoriul de specialitate este cel mai accesibil marii majoritati a populatiei. Mijloacele folosite n activitatea de recuperare functionala sunt:

hidrotermoterapia, masoterapia, electroterapia si kinetoterapia care necesita dotari specifice. Dintre acestea cele mai accesibile dotari sunt cele pentru electroterapie. Astfel, n ambulatoriul de specialitate se aplica tratamente pentru o gama foarte mare de suferinte, pentru un numar relativ mare de pacienti, fiecare pacient primind cel putin o procedura de electroterapie,gimnastica medicala . Desi patologia discala este de o mare complexitate si necesita o abordare terapeutica deosebita cu folosirea tuturor mijloacelor apartinand medicinei fizice, am constatat ca exista un numar de pacienti care beneficiaza de tratament fizical n ambulatoriul de specialitate. Prin realizarea acestei teme am dorit sa evaluez personal beneficiile terapeutice ale electroterapiei ,kinetoterapiei asupra durerilor cervico-brahiale.

CAPITOLUL II

II. Fundamentarea teoretica si metodica

II.1.1. Biodinamica coloanei vertebrale Rolul aparatului muscular este mai complex dect cel evident functional de a mobiliza coloana; musculatura intrinseca si extrinseca a coloanei vertebrale intervine si n preluarea unei parti din greutatea corpului, dar si n repartizarea greutatii pe celelalte structuri, mai ales pe articulatiile interapofizare, conform teoriei "chingii musculare". Aceasta "chinga musculara" abdomino-spinala contribuie la o repartizare judicioasa a greutatii corpului pe DIV, pe articulatiile interapofizare prelund si ea o parte din sarcina. Solicitarea dinamica excesiva n conditiile unei musculaturi deficitare functional va conduce n timp la o uzura precoce a structurilor discului si a celor ale articulatiilor interapofizare avnd ca rezultat aparitia durerilor. Dinamica vertebrala defectuos executata provoaca uzura precoce si a suprafetelor articulatiilor interapofizare, a sinovialei si capsulei lor, precum si accidente acute de tipul unei luxatii articulare cu aparitia semnelor clinice ale sindromului fatetal. Factorii metabolici si nutritionali. Fenomenele degenerative ale DIV sunt amorsate de tulburarile metabolice ce survin, n mod firesc, odata cu naintarea n vrsta. Deshidratarea nseamna pierderea proprietatii de ,,capcana de apa" a nucleului pulpos micsornd astfel forta de tensionare a inelului fibros, care devine mult mai putin rezistent la actiunea fortelor de presiune pe verticala si la efectuarea miscarilor de basculare ale platourilor vertebrale n plan orizontal. Cele doua componente ale discului: inelul fibros si nucleul pulpos au functii oarecum diferite, dar care se interconditioneaza n cel mai nalt grad: nucleul pulpos poate fi privit ca laboratorul biochimic n care iau nastere elemente morfologice ale rezistentei mecanice,

elastice, iar inelul fibros ar putea fi privit ca o carcasa elastica, de care depinde robustetea ntregului D.I.V. Nucleul pulpos este format din: A. matricea de colagen sau substanta fundamentala- n care sunt plasate celelalte elemente componente ale nucleului pulpos, B. celule specifice tesutului conjunctiv: fibrocite C. fibre de colagen D. apa si electroliti II.1.2. Structurile neurale n cursul dezvoltarii embrionare din structurile primare se vor forma toate organele: din notocord, scheletul primar al sirei spinarii, ce va fi nglobat n interiorul

coloanei vertebrale, vor ramne doar fragmente sub forma nucleului pulpos, din ectoderm se vor dezvolta: pielea, sistemul nervos si organele senzoriale; din mezoderm se vor forma: structurile aparatului locomotor, aparatul

circulator si aparatul uro-genital; din endoderm deriva aparatul respirator si digestiv; din tubul neural primar, care va suferi o segmentare longitudinala, dispusa

metameric, secvential, n lungul viitoarei coloane vertebrale, se vor dezvolta nervii spinali, organizati si ei tot metameric, ce se vor distribui tuturor structurilor derivate din cele trei foite primare. Protectia structurilor nervoase, medulare si radiculare, fata de agresiuni mecanice este bine asigurata. n canalul spinal maduva spinarii, conul medular terminal si radacinile ,,cozii de cal" sunt protejate de meningele spinal format din: pia mater, arahnoida si dura mater. Nutritia nervilor este asigurata de o retea vasculara complexa, dar si de LCR care scalda simultan si maduva spinarii si radacinile rahidiene.

Fiziopatologia durerilor vertebrale este dominata de doua tipuri de mecanisme ale agresiunii asupra structurilor nervoase: actiunea mecanica asupra nervilor si cea exercitata asupra vaselor sanguine ce asigura nutritia nervilor. Agresiunea mecanica asupra radacinilor nervoase din canalul spinal se poate manifesta ntr-o modalitate acuta printr-o hernie de disc (cel mai frecvent) sau se produce o compresiune cronica prin micsorarea dimensiunilor canalului spinal (n esenta o stenozare a acestuia) din cauze foarte diverse: stenoza idiopatica sau stenoza secundara instalata ca urmare a altor boli (de ex: hipertrofii ale articulatiilor intervertebrale). Aceasta stenozare poate afecta canalul medular, canalul foraminal, sau chiar ambele canale. Separarea efectelor compresiunilor n efecte mecanice asupra nervilor si efecte mecanice asupra vaselor este doar un artificiu, deoarece aceste efecte sunt frecvent simultane sau foarte putin decalate n timp si se interconditioneaza reciproc. Compresiunea radacinilor rahidiene este urmata de aparitia unor efecte directe si a unor efecte indirecte. Efecte directe ale compresiuni radiculare. Efectele directe ale compresiunilor acute produse de o hernie de disc se pot exercita asupra radacinilor n lumenul canalului vertebral sau n canalul foraminal. n cele mai multe cazuri hernia de disc afecteaza o singura radacina, mai rar sunt afectate mai multe radacini rahidiene. n raport direct cu dimensiunile materialului herniat din disc si n functie de dimensiunile canalului medular, radacinile rahidiene se pot ,,eschiva", n limite mici, prin deplasare laterala, fenomen aproape irealizabil n cazul herniilor ce patrund n canalul foraminal. n cazul compresiunilor minore radacinile sunt doar iritate, situatie n care apare doar durere n teritoriul dermatomului respectivei radacini. n alte cazuri compresiunea este mai severa si se produce o aplatizare a radacinii urmata de tensionarea fibrelor nervoase declansnd aparitia durerilor si a paresteziilor radiculare ntr-un membru inferior. n formele grave se produc ruperi ale unor fibre din radacina respectiva, mai putine sau mai multe, situatie n care apare pareza sau paralizia radiculara, de multe ori odata cu disparitia durerii din membrul inferior, mai ales n cazul herniilor intraforaminale. Este de retinut faptul ca radacinile dorsale sunt mult mai putin rezistente la agresiunea mecanica. Instalarea iritatiei radiculare si a inflamatiei maresc mult

sensibilitatea acesteia la agresiunea mecanica, deoarece s-a demonstrat, experimental, ca tractiunile moderate exercitate asupra unei radacini sanatoase nu produc aparitia durerii, dar o radacina iritata raspunde imediat cu o durere vie chiar la deformari minore. Simptomatologia radiculopatiei se poate manifesta ca durere si tulburari de conductibilitate nervoasa motorie sau senzitiva (s-a observat ca n cazurile cu compresiuni asupra mai multor radacini apar mai frecvent grave tulburari de conducere motorie). Fenomenele iritative si inflamatorii sunt agravate si de asocierea unui alt proces: iritatia chimica produsa de substantele eliberate din materialul herniat din disc: enzime, substante rezultate din catabolism anaerob al DIV, producnd o adevarata ,,radiculita chimica". Tabloul clinic se complica si mai mult daca materialul discal herniat afecteza si ganglionul spinal de pe radacina dorsala n canalul foraminal. Compresiunile cronice din stenoza de canal spinal se exercita circumferential asupra mai multor radacini, procesul se instaleaza lent, n timp mai ndelungat, cu efecte fiziopatologice mai mult indirecte dect directe, dar, n evolutia bolii pot surveni accidente acute avnd caracterele efectelor directe. Efecte indirecte ale compresiunii radiculare. Aceste efecte se manifesta asupra microcirculatiei radacinilor rahidiene, cu consecinte de multe ori mai grave dect efectele directe ale compresiunilor mecanice. Multa vreme suferintele radiculare au fost interpretate doar ca rezultatul actiunii mecanice asupra radacinilor rahidiene, ori studiile experimentale au scos n evidenta aparitia unor tulburari severe de nutritie responsabile de perturbarea functiilor nervoase. Leziunile nervoase se pot croniciza, mai ales n cazul stenozelor de canal spinal (cervical sau lombar) cu consecinte fiziopatologice foarte grave: 1cronicizarea tulburarilor de nutritie a radacinilor rahidiene prin scaderea

fluxului sanguin; 2marirea permeabilitatii structurilor microvasculare determina aparitia

edemului cu modificarea homeostaziei locale prin interventia unor metaboliti acizi si ionilor de Ca, reprezentnd noi surse de durere; 3edemul si fibroza odata instalate la nivelul sacului dural favorizeaza aparitia

unor coalescente ntre foitele acestuia blocndu-se astfel circulatia libera a LCR-ului, proces

prin care nervii sunt privati de aportul nutritiv suplimentar al LCR-ului, acecentund defectul de nutritie al nervilor. 4edemul si fibroza instalate n ganglionul spinal modifica functia acestuia n

transmiterea informatiilor senzitive. Neuronii ganglionului spinal astfel afectati se pot activa si spontan daca se asociaza si leziuni ale nervilor periferici, situatie n care bolnavul va descrie aparitia intermitenta a unor dureri fulgurante si senzatii de arsura n membrele inferioare (asa zisele simptome pseudotabetice). 5scade cantitatea substantelor necesare asigurarii unui transport axonal

normal determinnd tulburari ale propagarii impulsului nervos si privarea nervilor periferici de materialul nutritiv si plastic necesar functiei si troficitatii functiei acestora; n consecinta: apar dureri, parestezii si deficit muscular la nivelul membrelor inferioare. Aceste cunostinte de fiziopatologie ale durerilor vertebrale constituie suportul precizarii obiectivelor de tratament si a metodologie terapeutice: protectie radiculara; combaterea energica si precoce a inflamatiei si a durerii; combaterea ischemiei structurilor nervoase; ameliorarea functiei nervilor (medicatie neurotropa sustinuta mai mult timp dect evolutia puseului dureros); restabilirea posturii si dinamicii coloanei vertebrale ct mai precoce posibil; insistenta n respectarea normelor de conduita din "scoala spatelui".

Articulatiile interapofizare La toate nivelurile coloanei vertebrale aceste articulatii pot suferi modificari anatomopatologice ca si oricare alte articulatii cu implicatii importante n fiziopatologia coloanei vertebrale: n aparitia durerilor, a tulburarilor de statica si dinamica. Principalele procese patologice articulare sunt cele de tip degenerativ si cele de tip inflamator. Procesele reumatismale de tip degenerativ survin frecvent ca un corolar al naintarii n vrsta, dar se pot instala precoce din cauza unor solicitari excesive prin posturi vertebrale anormale sau prin solicitari dinamice excesive.

Degeneresecenta osteocartilaginoasa articulara, chiar n formele cele mai banale de artroza a interapofizarelor, constituie sursa frecventa a durerilor vertebrale prin iritarea filetelor nervoase amielinice din capsula articulara si a celor din aparatul ligamentar propriu. Acest lucru are un rasunet mai larg asupra musculaturii paravertebrale, care prin contractura musculara reflexa se manifesta ca sursa secundara de durere. Aceste dureri cronice se pot acutiza ori de cte ori survine o inflamare accidentala a acestora. Structurile ligamentare Aparatul ligamentar al coloanei vertebrale este reprezentat de un mare numar de ligamente. Structura lor elastica permite ndeplinirea functiilor multiple: asigurarea contentiei formatiunilor anatomice si facilitarea unor functii dinamice ale coloanei vertebrale. Solicitarile normale statice sau dinamice nu produc durere la nivelul aparatului ligamentar. Tensionarile excesive ca ntindere sau cele prelungit mentinute produc iritarea filetelor nervoase si apar dureri (acest fenomen survine si n cazul aparatului ligamentar al articulatiilor periferice) Durerile ligamentare apar cel mai frecvent ca urmare a posturilor nefiziologice ale coloanei vertebrale, mai ales la nivelul coloanei lombare, odata cu accentuarea curburii sale prin posturi hiperlordotice lombare prelungit mentinute. Depistarea sursei ligamentare a durerilor vertebrale orienteza si conduita terapeutica: corectarea posturii si educatia privind evitarea suprasolicitarilor dinamice excesive. Structurile musculare Musculatura paravertebrala este implicata frecvent n fiziopatologia durerilor vertebrale cervico-lombare, n cadrul unor variate situatii etiopatogenice, mecanismul principal fiind tensionarea musculara excesiva. Ea poate surveni ca urmare a unei contracturi musculare reflexe, dupa solicitari dinamice excesive, sau prin modificari severe ale posturii coloanei vertebrale. Tonusul muscular crescut poate fi el nsusi sursa de durere, dar prin ischemia musculara consecutiva declanseaza cercul vicios Travel: durere-contractura-ischemiedurere-contractura, care odata amorsat poate evolua pe cont propriu cu dureri vertebrale sau

dureri iradiate de tip miofascial, tablou clinic ce nu poate fi controlat dect prin anularea a cel putin unei verigi fiziopatologice: durerea, contractura sau ischemia, apelnd la mijloace fizicale, medicamentoase sau a ambelor. II.1.3. Definitie . Generalitati despre nevralgia cervico-brahiala . Nevralgia cervico-brahiala este definita ca un sindrom dureros al regiunii cervicale si al umarului survenind n teritoriul de distributie ale radacinilor cervicale C5 - C8. . Topografia durerii este elementul esential la care se adauga paresteziile predominant distale. Mai rar acuzele bolnavului constau din simple senzatii parestezice distale pe unul sau mai multe dermatoame. Plexul brahial, care enerveaza membrele superioare, este format din ultimele patru radacini cervicale; pe traiectul pe care acestea parasesc canalul rahidian si n special la nivelul orificiilor de conjugare, una sau mai multe radacini pot fi iritate, ca urmare a proceselor (mai pe ntelesul tuturor -excrescente osoase) de la nivelul coloanei cervicale: discartroza C5-C6 sau C6-C7 si osteofitoza. Ca urmare a iritatiei mecanice, radacinile amintite se congestioneaza si se edematiaza: att iritatia directa, ct si inflamatia supraadaugata, determina dureri si parestezii n interiorul inervat de radacina afectata.innd seama ca n producerea durerii o contributie importanta

o are inflamatia radiculara, principalul mijloc de tratament l constituie medicamentele antiinflamatorii, fie steroidiene (prednison, 20-40 mg/zi, timp de 2-3 saptamni), fie nesteroidiene (diclofenac sau indometacin cte 3-4 drajeuri, respectiv capsule/zi). Fizioterapia este extrem de utila: se aplica diatermie, infrarosii si masaj, ca si ionizari cu calciu sau novocaina.Curele balneare sunt indicate n formele prelungite de nevralgie cervico-brahiala. Tratamentul chirurgical este necesar numai extrem de rar. ETIOLOGIE Etiologic, se deosebesc doua tipuri: . . NCB comuna, prin artroza cervicala si NCB simptomatica, care poate fi de cauza rahidiana sau intrarahidiana.

Cauzele rahidiene sunt reprezentate de: . leziuni tumorale ale rahisului (metastaze osoase, hemopatii maligne, tumori osoase primitive, granuloame eozinofile), . . . . morb Pott cervical, traumatisme cervicale. spodilite cu germeni banali, hernia de disc cervicala.

CAUZELE INTRARAHIDIENE . . . . tumori meningoradiculare (neurinoame, meningeoame, epidurite metastatice) Meningoradiculite procese inflamatorii meningeale cronice (arahnoidita, meningita cervicala) epidurite acute si cronice

ANATOMIE PATOLOGIC n etiologia iritatiei radiculare se ntlnesc mai frecvent:


1. 2.

Cervicartroza Hernia de disc pentru evolutia procesului degenerativ artrozic este nucleul

Caracteristic

uncodiscoosteofitic,care prin dezvoltarea posterioara si postero-laterala poate intercepta traiectul radicular. n acest caz nevralgia apare dupa 40 de ani, sexul feminin fiind cel mai afectat. Hernia de disc cervicala, apare mult mai rar si recunoaste drept cauze favorizante mobilitatea mare a segmentului, importanta curburii fiziologice, fortele de tractiune si presiune ce se exercita la acest nivel, precum si relativa fixitate a radacinilor cervicale.

Hernia de disc cervicala apare rar n urma solicitarilor axiale, aparatul discoligamentar foarte rezistent suportnd ncarcari de patru ori mai mari dect structura osoasa. 0 serie de factori cum sunt degenerarea precoce a discului si asocierea anomaliilor congenitale se supraadauga, favoriznd aparitia herniei. Un loc important n determinismul herniei de disc l ocupa traumatismul craniovertebral, direct sau indirect, si efortul. Hernia de disc cervicala este mai frecvent postero-laterala, n vecinatatea orificiului intervertebral. ANAMNEZA PACIENTULUI Anamneza este importanta pentru a identifica momentul cnd a aparut durerea, cauzele declansatoare si cele de ameliorare, alte semne subiective. Tot din anamneza putem afla antecedentele patologice ale bolnavului, uneori folositoare pentru stabilirea diagnosticului. 1. CRITERII PENTRU SUSINEREA DIAGNOSTICULUI

a) CRITERII CLINICE b) CRITERII RADIOLOGICE: - examenul radiologic este principala explorare care da informatii asupra modificarilor uncodiscale si de la nivelul gaurilor de conjugare.. - studiul radiocinetic al coloanei cervicale care ofera posibilitatea aprecierii elasticitatii discale, jocul articulatiilor discovertebrale si interapofizare, marcnd si zonele de redoare. - mielografia, tomodensitometria si examenul RMN aduc relatii suplimentare n ceea ce priveste etiologia si importanta leziunilor rahidiene si radiculomedulare. - explorarea periferica a sistemului neuromuscular completeaza informatia conturnd mai bine nivelul si gradul suferintei neurologice si contribuie la definirea atitudinii terapeutice, conservatoare sau chirurgicale. c) CRITERII DE LABORATOR Uzual trebuie sa se cerceteze: VSH, glicemia, formula sanguina. Cnd etiologia este mecanica sau artrozica parametrii biologici nu sunt modificati. 2. DIAGNOSTIC DIFERENIAL

Diagnosticul diferential trebuie sa aiba n vedere alte sindroame algice cu topografie asemanatoare. 3. EVOLUIA BOLII Recuperarea este dificila la persoanele vrstnice, la cei cu boli cronice severe (cardiace, respiratorii) sau cu afectiuni neurologice. Exista riscul ca recuperarea sa nu se faca integral, bolnavul putnd sa ramna cu diverse parestezii ale membrului superior (amorteli, furnicaturi, hipoestezie). CLINICA HERNIEI DE DISC CERVICALE Aspectul clinic depinde de: . . sediul herniei de disc cervicale amploarea fenomenelor compresive.

Simptomul dominant -nevralgia cervico-brahiala (N.C.B.) . . durere cervicala radiculalgie a membrului superior.

CAPITOLUL III

III.1. TERAPIA FIZICAL SI DE RECUPERARE


Tratamentul profilactic trebuie sa aiba n vedere prevenirea cauzelor locale sau generale care pot sa traduca suferinta trunchiurilor nervoase. Tratamentul curativ Tratamentul se realizeaza folosind mijloace ortopedice, medicamentoase si fiziokinetice. a) MEDICAIE ANTIALGIC SI ANTIINFLAMATORIE b) TRATAMENT ORTOPEDIC c) TRATAMENT CHIRURGICAL

III.2. Balneoterapia si termoterapia au indicatie n etapele cronice. Reeducarea mobilitatii coloanei cervicale este o etapa importanta si obligatorie a tratamentului conservator. Ea ncepe imediat dupa ameliorarea fenomenelor acute cu miscari pasive n altemanta cu tractiuni si tehnici de masaj. Se trece apoi la efectuarea mobilizarilor active. Programul continua cu exercitii care au n atentie unitatea functionala a segmentului cervical cu celelalte segmente rahidiene si cu membrul superior. Tonifierea musculaturii paravertebrale si a umarului, reeducarea proprioceptiva contribuie la refacerea stabilitatii rahisului. Bolnavul este instruit ca si la domiciliu sa efectueze programe reeducationale si de gimnastica medicala care sa promoveze supletea coloanei, tonifierea musculara si crearea unui comportament adecvat fata de solicitarile din mediu. Acupunctura se adreseaza tulburarilor functionale : -contracturi musculare -dureri -tulburari neurologice Acupunctura se practica cu ace sterile de unica folosinta atat in zona locala cat si la distanta (se folosesc in jur de 10 ace)

Tehnici de kinetoterapie
- Kinetoterapie individuala

- Kinetoterapie colectiva: la sala CFM si la bazin ca continua kinetoterapie specifica. III.3. ELECTROTERAPIA ANALGETIC Metode analgetice "conventionale'' din domeniul frecventelor joase. Curentii diadinamici Stimularea nervoasa electrica transcutana Electropunctura.

Rezultalete acestor metode sunt reprezentate si centralizate prin tabele ale evolutiei tratamentelor de specialitate prin metodele balneokinetoterapeutice folosite de cercetator.

CAPITOLUL IV

IV. Organizarea cercetarii

IV.1. STUDIUL INDIVIDUAL IV.1.1. Material si metoda de lucru Pentru realizarea temei am alcatuit un lot de 14 pacienti care efectuau tratament fizioterapie de specialitate pentru suferinte dureroase lombare. Criterii de includere n lotul de studiu: pacienti cu durere cervico-brahiala; pacienti cu istoric semnificativ pentru suferinta cervicala degenerativa de tip discal; pacienti cu prescriptie medicala pentru aplicatia curentilor dejoasa si medie

frecventa; absenta medicatiei antiinflamatorii sau/si antialgica;

IV.1.2. Prezentarea lotului de studiu n lotul de studiu au fost inclusi 14 pacienti cu vrsta cuprinsa ntre 21 si 75 de ani, cu media de vrsta 46,57 ani. Dintre acestia 8 au fost barbati si 6 au fost femei, 7 prezentau diagnostic de hernie de disc lombara, 4 sufereau de spondiloza lombara, 1 pacient avea spondilita ankilopoetica si 2 pacienti aveau sindroame miofasciale. n tabelul 1 este prezentata componenta lotului de studiu .

Tabel 1 lotul de studiu nume MD CG CV EI CC CD RV VP CM CL GS LM BG PA varsta 52 40 64 46 57 58 21 25 49 47 47 49 22 75 sex M M M M F M M M F F M F F F Tipul patologiei Hernie de disc cervicala Hernie de disc lcervicala Spondiloza cervicala Hernie de disc cervicala Hernie de disc cervicala Spondilita ankilopoetica Hernie de disc cervicala Cervicoartroza Hernie de disc cervicala Spondiloza cervicala Hernie de disc cervicala Spondiloza cervicala Cervicoartroza Spondiloza cervicala

Distributia pacientilor pe grupe de vrsta este prezentata n tabelul 2 Tabel 2 distributia pacientilor pe grupe de vrsta gr varsta sub 30 ani 31 - 40 ani 41 - 50 ani 51 - 60 ani peste 60 ani nr. pacienti 3 1 5 3 2

Distributia patologiei n lotul de studiu este prezentata n tabelul 3. Tabel 3 distributia patologiei tip patologie hernie discala cervicala spondiloza cervicala spondilita cervicoartroza nr pacienti 7 4 1 2

IV.1.3. Rezultate si discutia rezultatelor.Interpretarea datelor din tabele. n tabelul 4 este prezentat sinoptic lotul studiat si valorile pe care pacientii le-au dat evolutiei durerii pe scala analoga vizuala (vas) n 4 momente ale tratamentului: la nceputul tratamentului (vas1), dupa patru zile de tratament (vas4), dupa 8 zile de tratament (vas8) si la sfrsitul tratamentului de specialitate (vas10). Astfel, media scorului vas la internare a fost 7,36 cu limite ntre 10 (durere insuportabila) si 3, iar la externare media a fost 1,43 cu limite intre 0 (absenta durerii) si 3.
Tabel 4 evolutia scorului vas pe durata tratamentuli

nume MD CG CV EI CC CD RV VP CM CL GS LM BG PA media

varsta 52 40 64 46 57 58 21 25 49 47 47 49 22 75 46.57

sex M M M M F M M M F F M F F F

diagnostic vas1 hc hc spond hc hc sa hc cer. hc spond hc spond cer. spond 8 8 3 7 10 7 7 7 7 7 8 6 8 10 7.36

vas4 5 7 3 6 6 3 6 2 4 6 6 5 4 6 4.93

vas8 3 4 3 4 4 2 3 2 3 4 3 3 2 4 3.14

vas10 1 1 3 3 2 0 2 0 1 3 1 0 1 2 1.43

Analiza evolutiei scorului vas am realizat-o n functie de vrsta pacientilor, de sex, tipul patologiei si tipul aplicatiei terapeutice. Tabel 5 evolutia scorului vas pe grupe de vrsta gr varsta sub 30 ani 31 - 40 ani 41 - 50 ani 51 - 60 ani peste 60 ani vas1 7.33 8.00 7.00 8.33 6.50 vas4 4.00 7.00 5.40 4.67 4.50 vas8 2.33 4.00 3.40 3.00 3.50 vas10 1.00 1.00 1.60 1.00 2.50

Evolutia durerii pe durata tratamentului fizioterapic analizata prin scorul vas prezinta unele variatii n functie de sexul pacientilor sintetizate in tabelul 6 Analiznd datele din tabel se observa un scor vas mai mare la subgrupul femeilor (8) comparativ cu sublotul barbatilor (6,88). Diferenta se micsoreaza la sfrsitul curei. Tabel 6 media scorului vas n functie de sexul pacientilor media de varsta barbati 44.13 femei 49.83 vas1 6.88 8.00 vas4 4.75 5.17 vas8 3.00 3.33 vas10 1.38 1.50

Cea mai buna evolutie au avut-o pacientii din grupa de vrsta 51 - 60 . Intensitatea cea mai mica a scorului vas la internare a fost notata la grupa de vrsta peste 70 de ani: 6,50.Avnd n vedere polipatologia si vrsta pacientilor evolutia mai modesta a scorului este justificata.

Capitolul V

V. Concluzii
Pe durata desfasurarii studiului nici un pacient nu a prezentat agravarea simptomatologiei, reactii adverse neplacute la aplicatia terapeutica deci nu a fost exclus din lotul studiat. Am cules datele, le-am sintetizat si analizat n functie de: varsta pacientilor, sexul pacientilor, tipul patologiei; modul de lucru cu frecventele de interferenta; tipul interferentei;

Si astfel, am putut sa conturez urmatoarele concluzii : . Cea mai buna evolutie au avut-o pacientii din grupa de vrsta 51 - 60 ani. Pacientii din grupa de vrsta 31 - 40 de ani au avut o evolutie la fel de buna a scorului vas.La grupa de vrsta peste 70 de ani s-a inregistrat o scadere semnificativa. Rezultatele au fost mai bune la sublotul femei unde scaderea intensitatii durerii a fost de 81.25% comparativ cu barbatii unde scaderea a fost de 79.94%. Deci,poate fi tratata cu succes patologia cronica degenerativa a coloanei vertebrale cervicale , durerea putnd fi ameliorata considerabil n absenta medicatiei antialgice. Aplicatia terapeutica judicios recomandata si corect efectuata este o optiune terapeutica valoroasa pentru aceia dintre pacienti pentru care terapia medicamentoasa prezinta contraindicatii.

Bibliogarfie

IONEL A. BRATU , Gimnastica pentru prevenirea si corectarea deficientelor fizice, Editura Sport-Turism(1977). BRATU I. , Indicatii tehnico-metodice si concepte de lectii pentru corectarea deficientelor morfo-functionale, Editura I.C.F. 1964. TRAIAN TOMESCU, Balneofizioterapie, Editura Medicala 1962. RDULESCU ALEX, Ortopedia chirurgicala, vol. II, Bucuresti Editura muzicala 1966 GELU ONOSE, Recuperare, medicina fizica si balneocliatologie, vol. I editura medicala 2009. A.V CIUREA, GH.CHIRII, G. ONESE, Recuperare, medicina Fizica si

Balneoclimatologie la adulti si vrstnici - Geriatrie ntrebari si raspunsuri, Editura Medicala Romneasca 2008. JANKELEVITCH VLADIMIR, Fizio-kinetoterapia si recuperarea medicala n afectiunile aparatului locomotor, Editura Medicala 2008. TUDOR SBENGHE, Kinetologie Profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala, bucresti 1987. CEZAR TH.NICULESCU, VOICULESCU BOGDAN, CRISTIAN NI, RADU CRMACIU, CARMEN SLVSTRU, COTALIN CIORNE, Anatomia si fiziologia omului compendiu, Editura Corint Bucuresti 2001.