Sunteți pe pagina 1din 13

MINISTERUL EDUCAIEI, CERCETRII, TINERETULUI I SPORTULUI a Romaniei UAIC Iasi FEEA Specialitatea:Economia comertului,serviciilor si turismului.

Referat
Tema:Economia si stiinta economica.Rolul ei in economia de piata.
Profesor: Trusevici Ala Student:Ababii Adriana,grupa II

Balti,2012

Cuprins:
Introducere 1.Capitolul I:Economia si stiinta economica. I.1.Definirea economiei si stiintei economice. I.2.Nevoi umane.Clasificare si caracteristici. I.3. Activitatea economica.Componentele activitatii economice.

2.Capitolul II:Sistemul stiintelor economice II.1.Structura stiintelor economice.

3.Capitolul III:Evolutia economiei ca stiinta.

4.Capitolul IV:Economia de piata. IV.1.Principalele tipuri de piata.

Rezumat. Bibliografie. Anexe.

Introducere:
Daca cerem de la un simplu trecator o definitie a ECONOMIEI,cu siguranta acesta va vorbi despre bani,despre valoarea lucrurilor,bogatiile tarii si a persoanelor.Iar referitor la problemele economice acesta va spunedespre crestere preturile,somaju l,disponibilizari. Potrivit difinitiei date de dictionarul explicativ a limbii romane,economia reperzinta ansamblul activitatii umane desfasurate in sfera productiei,distribuitiei si consumului bunurilor material si serviciilor. Lionnel Robbins da urmatoarea difinitie economiei:"Economia este o stiinta care studiaza relatiile dintre scopuri si mijloace reduse, susceptibile de uzante alternative"Aceasta difinitie este prea ampla insa ,in ceea ce priveste numarul de teme abordat,dar de asemeni este larga si in ceea ce priveste subiectele deciziilor economice.

Capitolul I:Economia si stiinta economica I.1.Definirea economiei si stiintei economice.


Din limba greaca termenul de economie se traduce:oicos-casa si nomosconducere.Economia studiaza modul alocarii mijloacelor rare in scopuri alternative.Deoarece are ca obiect de studiu activitatea umana,spunem ca economia este o stiinta sociala. Stiinta economica este o componenta foarte importanta a sistemului de stiinte contemporane. Definirea stiintei economice si a rolului ei n pregatirea profesionala are drept punct de plecare studierea nevoilor si resurselor, a activitatii economice, a fenomenelor si proceselor economice.

I.2.Nevoi umane.Clasificare si caracteristici.


n functie de diferite criterii de clasificare, nevoile umane pot fi grupate n: nevoi naturale, sociale si rationale; nevoi primare si superioare; nevoi individuale, de grup si generale ale societatii etc. nsa, indiferent de tipul lor, nevoile au cteva caracteristici: a) Caracterul dinamic, n sensul ca, de la o perioada la alta, au loc modificari n structura si nivelul calitativ al cerintelor de consum. b) Sunt reproductibile sau regenerabile, n sensul ca satisfacerea unei nevoi sau a alteia dureaza numai un anumit timp, dupa care se manifesta din nou; c) Caracterul complementar, n sensul ca satisfacerea unei nevoi genereaza o alta; d) Sunt concurente, n sensul ca unele se extind, iar altele se restrng avnd loc si substituirea unora cu altele.

Omul este o fiinta tridimensionala:biologic, social i raional. Nevoile umane apar, mai nti, sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau ca fiindu-le necesar pentru existen, pentru formarea i dezvoltarea lor. Nevoile umane se manifest ca un sistem integrat i dinamic de cerine,ordonate i ierarhizate n funcie de locul i rolul lor n cadrul vieii sociale.Nevoile umane reprezint cerinele oamenilor de a-i nsui bunuri, toate acestea devenind nevoi efective-reale - corespunztor gradului atins n dezvoltarea societii i capacitatea oamenilor de a contientiza aceste cerine. Nevoile umane se caracterizeaz prin anumite trsturi: 1) Nevoile umane sunt nelimitate ca numr; 2) Nevoile umane sunt limitate n capacitate, satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei cantiti date dintr-un bun material sau serviciu; 3) Nevoile umane sunt concurente, unele nevoi se extind n detrimentul altora, deoarece se nlocuiesc ntre ele; 4) Nevoile umane sunt complementare, evolund de cele mai multe ori n sensuri identice; 5) Orice nevoie uman se stinge prin satisfacere. Nevoile(trebuinele) economice sint una din cele mai importante componenete ale nevoilor umane si reprezint o cerine obiectiva ale vieii umane, ale existenei i dezvoltrii purttorilor lor indivizii, gruprile sociale, statele, naiunile, societatea n ansamblul ei. Nevoile (trebuinele) economice se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: 1) reprezint i exprim o stare de necesitate obiectiv iminent indivizilor i colectivitilor umane, manifestndu-se ca impuls iniial i ca scop permanent al tuturor activitilor economice; 2) au caracter istoric, devenind nelimitate ca numr i manifestndu -se sub forma principiului creterii i diversificrii trebuinelor; 3) au o dubl determinare: obiectiv, fiind rezultatul condiiilor de via existente la un moment dat n societate, depinznd de gradul de civilizaie i cultur al populaiei; subiectiv, adic nevoile economice depind de factori biologici, sociali, psihologici, morali, tradiii, obiceiuri, fiecare individ devenind un subiect economic care constat ct de mare este intensitatea trebuinei sale; 4) ntre amplificarea nevoilor economice (nelimitate) i resursele economice (limitate) exist o contradicie care se manifest prin legea

raritii resurselor, adic resursele i bunurile sunt relativ limitate, rare n comparaie cu nevoile; 5) orice nevoie economic satisfcut renate cu timpul, avnd o anumit periodicitate; 6) intensitatea unei nevoi se afl n permanen n raport invers proporional cu gradul de satisfacere a acesteia; 7) au caracter complex, prezentndu-se ca o mulime de trebuine complementare, concurente i substituibile. Trebuinele economice sunt organic i indestructibil legate de interesele economice care pot fi definite ca fiind forma de manifestare a trebuinelor economice. Interesele economice pot fi clasificate astfel: 1) Din punct de vedere al purttorilor intereselor se disting: a. interese economice individuale, particulare, private; b. interese economice ale microgrupurilor sociale, ntreprinderilor, organizaiilor cu caracter local; c. interese economice naionale, statale, denumite i interese generale; d. interese economice internaionale; e. interese economice mondiale, planetare. 2) Din punct de vedere al rolului ndeplinit n viaa economic a societii: a. interese economice fundamentale; b. interese economice nefundamentale, secundare, teriare etc. 3) Din punct de vedere al caracterului legturilor cu subiecii purttori se disting: a. interese economice directe; b. interese economice indirecte. 4) Din punct de vedere al duratei manifestrii lor n timp se disting: a. interese permanente; b. interese periodice; c. interese rare. Orice activitate uman presupune utilizarea de resurse specifice, n cantiti determinate i de calitate adecvat.Resursele economice reprezint ansamblul elementelor atrase care sunt efectiv utilizate pentru producerea i obinerea de bunuri materiale i servicii. Resursele naturale, mpreun cu cele umane, formeaz resursele primare, alturi de care, o importan deosebit revine resurselor economice derivate, care reprezint rezultatul folosirii i acumulrii resurselor primare, potennd eficiena utilizrii tuturor resurselor economice.

I.3. Activitatea economica.Componentele activitatii economice.


Activitatea economica este o componenta fundamentala a actiunii umane, n cadrul careia, prin alocarea si folosirea resurselor economice, au loc procesele de productie, de circulatie, de distributie si consum de bunuri si servicii, n vederea satisfacerii trebuintelor. Elementele care definesc circuitul economic sunt: 1. activitatile economice; 2. subiectii economici; 3. tranzactiile; 4. obiectul acestora. 1. Activitatile economice constituie cauza tranzactiilor, deci se refera la totalitatea operatiilor care urmaresc satisfacerea trebuintelor cu bunuri economice. Exista trei mari categorii de operatii: a) operatii cu bunuri si servicii, care privesc productia, schimbul si consumul; b) operatii de repartitie, prin care se efectueaza formarea si distribuirea veniturilor legate de productie; c) operatii financiare, care privesc modificarea volumului activelor sau pasivelor. Cu o alta definitie mult mai simpla,putem spune ca activitatea economica este productia sociala si este compusa din 4 faze principale: I faza-faza de productie.Realizarea productiei presupune prezenta a 3 factori: a)forta de munca; b)mijloacele de munca; c)obiectul muncii. II faza-faza de repartitie.Repartitia este conditionata de aparitia proprietatii private asupra resureselor economice.Se cunosc 2 modalitati de repartitie:dupa necesitatea societatii si cererea pietii si dupa limita de fonduri practicata in tarile cu economia mixta orientate spre economia de comanda. III faza-faza de schimb.Schimbul apare in urma diviziunii sociale a muncii,proprietatea private,necesitatea de realizare a surplusului. IVfaza-faza de consum.Consumul presupune satisfacerea necesitatii prin consumul de bunuri si resurse.Consumul poate fi de doua feluri: consum intermediar si consum final.Consumul intermediar se refera la folosirea unor bunuri economice pentru producerea altor bunuri pierzndu-si caracteristicile initiale si dobndind altele noi.Consumul final se refera la utilizarea bunurilor de consum n mod personal sau colectiv pentru satisfacerea nevoilor directe. Prima si ultima faza sint categorii economice generale,iar a doua si a treia sint specifice.

Capitolul II:Sistemul stiintelor economice II.1.Structura stiintelor economice.


Stiinta economica reprezinta o componenta deosebit de importanta a sistemului de stiinte contemporane. Orice activitate economica presupune promovarea criteriuluide rationalitate, calcule stiintifice, o anumita tehnica de gndire economica, un anumit comportament n gestionarea resurselor si n adoptarea deciziilor. Definirea stiintei economice si a rolului ei n pregatirea profesionala are drept punct de plecare studierea nevoilor si resurselor, a activitatii economice, a fenomenelor si proceselor economice. Economia politica face parte din marea familie a stiintei economice.Initial ea se identifica cu intreaga stiinta economica.Ulterior,s-a detasat intr-o disciplina separata, odata cu delimitarea domeniuluieconomiei in viata societatii si constituirea acestuia ca obiect de cercetare stiintifica. Formarea stiintei economice a raspuns unor imperative ale vietii economice,necesitati de a aseza pe principiul rationalitatii economice actiunile agentilor in vederea depasirii decalajului dintre resursele limitate si nevoile nelimitate.Problema esentiala a stiintei economice consta in asimilarea de catre agentii a principiilor ,metodelor,tehnicilor in baza carora ei sa poata depasi constringerile generate de insuficienta resurselor in raport cu nevoile, la un moment dat. Economia economica se clasifica in urmatoarele categorii: -economia sociala -economia politica -politica economica -stiinta economiei financiare care cuprindea, la rindul ei: Economia politica ,studiind raporturile cele mai generale ce se nasc intre oameni in activitatea lor economica,formuleaza intr-o forma foarte generalizata teoriille, conceptele,principiile,categoriile cele mai cuprinzatoare care privesc viata economica, economia nationalain ansamblu.Intre economia politica si celelalte stiinte economice exista un permanent schimb de informatii pe temeiul caruia teoria economica se imbogateste,iar stiintele economice isi infrumuseteaza mai bine propiul arsenal de concepte,metode,tehnici etc.de cercetare si analiza.

Capitolul III:Evolutia economiei ca stiinta.


Se disting urmatoarele etape in evolutia economiei: a)scoala fiziocrata,reprezentata de Francois Quesnay(anexa nr.1),A..R..J. Turgot (sec.XVIII),a elaborat o conceptie de ansamblu asupra economiei considerata a fi un organism viu cu legi interne proprii care este dominata de o ordine naturala.Quesnay a elaborat primul model macroeconomic de asamblu care a pus in lumina conditiile de echilibru pentru ca ceonomia sa functioneze normal; b)scoala clasica(sfirsitul sec.18-inceputul sec.19), avind ca reprezentantide seama pe Adam Smith(anexa nr.2),David Ricardo, J. Stuart Mill in A nglia si J.B.Say in Franta,considera ca economia este guvernata de legi naturale pe baza carora se

autoregleaza, rolul de mecanism de reglare revenindu-I pietei.Principiul dominant este cel pur economic,de unde si numitul homoeconomicus care este prototipul subiectilor economici ce actioneaza in societate; c)scoala neoclasica de la sfirsitul secolului XIX(1870) sintetizeaza conceptiile si realizarile scolii de la Viena, lausanne si Cambridge avind ca reprezentanti pe K.Menger,Leon Walras,Vilfredo Pareto, Alfred Marshall.Ea a dominat gindirea economica pina in anii `30 .Aceasta scoala mentine elementele de baza ale scolii clasice,recunoscind rolul pietei de macanism care regleaza activitatea subiectilor economici,dar in centrul atentiei se afla individul cu inclinatiile sale psihice.Scoala neoclasica a pus bazele marginalismului ,considerat de multi succesorii ca reprezentind adevarata stiinta economica moderna.Scoala marginalista se distinge printr-o serie de elemente particulare .Astfel,subiectii economici nu mai sunt condusi,in gindirea marginalista de intarese economice ,ci au si reactii psihice care le influenteaza optiunile;demersul stiintific este ,adesea ,reprezentind intr-un invelis matematic(instrumentul matematic fiind utilizat pentru analiza conditiilor de echilibru si optim in economie);economia politica este o stiinta a schimbului care se fundamenteaza pe utilitatea bunurilor validata doar de subiectii economici carora li se adreseaza.Potrivit conceptiei neoclasice la baza schimbului se afla utilitatea marginala a bunurilor care determina valoarea de schimb a acestora; d)keynesismul isi face aparitia dupa 1930, prin economistul englez J.M.Keynes (anexa nr.3),considerat de multi economisti contemporani ca fiind initiatorul unei noi conceptii care a produs o revolutie in gindirea economica .Keynes pune bazele unei noi teorii cu privire la evolutia economiei.Miscarea acesteia nu mai este numai rezultatul autoreglarii prin mecanismele pietei, ci ea face nacesara interventia statului pentru a realiza echilibrul in economie.Un conceptie keynesiana,dezvoltareareprezentata de cresterea venitului national ,este variabila dependenta de consumul populatiei si preferinte intreprinzatorilor pentru investitii ,considerate variabile dependente; e)noua scoala economica,reprezentata de sinteza dintre neoclasicism si keynesism,avind ca exponent pe Paul Samuelson(anexa nr.3) reconoaste rolul determinat al pietei in miscarea economica .Dar, totodata,impune interventia statului in economie cu mausri moderatoare ,de corijare care sa elimine disfunctionalitatile din viata economica.Un loc deosebit ,un loc de seama in scoala neoeconomica il ocupa monatarismul,initiat si sustinut de Milton Friedman,economist american ,animatorul scolii monetariste de la Cambridge,care sustine ca reglarea circulatiei banesti constituie factorul principal prin care poate fi influentata dezvoltarea economica.

Capitolul IV:Economia de piata.


In economiile contemporane si cele ale viitorului,piata este si va ramine institutia central in jurul careea graviteaza viata economica.Piata a parut cu multe secole in urma,o data cu economia de schimb,ca un fragil canal de comunicatie intre producatorii specoalizati,autonomi si consumatorii independent.Se poate considera ca piata este:

a)spatial economic in care se intilnesc mai mult sau mai putin direct si acctioneaza din interes cumparatorii(in calitate de agenti ai cererii),vinzatori(ca agenti ai ofertei),iar in unele cazuri diverse categorii de intermediari. b)locul de intilnire la un moment dat a dorintelor cumparatorilor cu dorintele producatorilor c)un ansamblu de mijloace de comunicatie prin care vinzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc a ceea ce dispun,de ceea ce au nevoie si asupra preturilor cerute si propuse inainte de a incheeia si efectua tranzactiile. d)este locul de nanifestare a concurentei,a competitiei dintre agentii cu interese identice sau apropiate.Concurenta,competitia este prezenta in toti porii unei economii libere,dar ea iese in evident,devine perceptibilacu ochiul liberin cadrul pietii. Piata poate sa aiba rol pasiv,cum este cazul economiilor de schimb cu piata controlata si rol active,in cazul economiilor de schimb pe piata concurentiala.Rolul pasiv se reduce la desfasurarea actelor de vinzare-cumparare,la preturi stabilite de stat,fara o influenta semnificativa in alocarea resurselor economice si in aprecierea eficientei utilizarii.Rolul active se concretizeaza in contributia directa la alocarea resurselor,prin mecanismele cererii si ofertei,la viabilitatea sau nonviabilitatea activitatii economice.

IV.1 Principalele tipuri de piata.


Economia de schimb, in care piata are un rol hotaritor in alocarea si utilizarea resurselor ca si in organizarea, gestionarea si reglarea economiei nationalepresupune existenta si respectiv functionarea simultana a mai multor tipuri de piata. In consecinta piata trebuie privita prin prisma elementelor sale componente, deoarice in realitate ea reprezinta un sistem de piete, fiind formata din mai multe segmente intre care exista relatii de interconditionare, de dependenta reciproca. Din punct de vedere al obiectului tranzitiei de vinzare si cumparare se disting urmatoarele tipuri de piete: -piata bunurilor si serviciilor; -piata factorilor de productie- formata la rindul sau din: piata resurselor naturale(inclusiv pamintul), piata capitalului si titlurilor de valori, piata fortei de munca; -piata monetara, financiara, ect. Aceste piete nu reprezinta in sine piete unice, ci sint constituite la rindul lor din alte piete. De exemplu: piata bunurilor si serviciilor cuprinde mai multe piete sectoriale ce corespund bunurilor si serviciilor produse si cumparate in societate, grupate dupa diverse criterii in categorii mai generale sau specializate (piata bunurilor de consum, piata mijloacelor de productie, piata serviciilor, piata automombililor, piata rulmentilor,ect.). Piata muncii nu este o singura piata ci tot atitea cite domenii profisionale exista, iar in cadrul acestora, cite specializari sint, fiecare cu grad diferit. Din punct de vedere al extinderii teritoriale exista: piata locala, piata regionala, piata nationala si piata mondiala,care formeaza un tot intreg, ele se intrepatund, se influenteaza si se determina reciproc.

Rezumat :
Economia (Economics) este stiinta fundamental sociala,ocupnd locul central n sistemul stiintelor economice. Existenta individualui in societate este conditionata de modul n care sunt satisfacute nevoile.Satisfacerea nevoilor este conditionata de existenta resurselor, a caror caracteristica principala este raritatea. Structurarea cunostinelor economice n functie de caracterul lor teoretic explicativ sau aplicativ,au dus la delimitarea economiei pozitive de economia normative.Insusirea stiintei economice are
semnificatie cognitiva,permite intelegerea fenomenelor si proceselor economice,ajuta la sporirea eficientei activitatii practice.

Cum orice economie este o economie de schimb,rationamentele nu pot fi facute n afara influentelor exercitate de piata de desfacere. Delimitarea etapelor n formarea si dezvoltarea stiintei economice presupune identificarea a unor idei despre economie.In functie de acestea se pot distinge mai multe etape n evolutia cunoasterii stiintifice a activitatii economice: fizocrat, clasic, neoclasic, keynesian, postkeynesian si noua scoala economica.

Bibliografie:
1.D.Ciucur,Economie-manual universitar,editura
economica,Bucuresti,1999;

2.Dumitru Moldovanu,Curs de teorie economica,editura


ARC,Chisinau,2007;

3.Emil Dinga,Teorie economica generala,editura


Hiperion,Bucuresti 1994;

4. www.wikipedia.org 5. www.scritube.com

Anexa nr 1. Francois Quesnay

Anexa nr 2.Adam Smith

Anexa nr.3 J.M.Keynes

Anexa nr.4 Paul Samuelson