ABORDAREA STRATEGIC IN TERAPIA FAMILIE

Abordarea strategic conceptualizeaz fiecare familie ca un sistem cu propriet ti si caracteristici unice care devin comprehensibile atunci cnd indivizii interactioneaz ntre ei. Acest sistem familia influenteaz fiecare membru, n concluzie familia este vzut ca un ntreg, care este mai mult dect suma elementelor care il compun. Asumptiile de baz care definesc terapia familiei de orientare strategic sunt:

-Familia este un sistem cu parti interdependente; -Comportamentul unui membru din familie poate fi operationalizat doar prin analiza contextului (familia) n care acesta se manifest; -Interventia trebuie fcut la nivel familial si trebuie s tinem cont de complexitatea relatiilor existente n sistemul familial.

Structura familiei Orientarea strategic din terapia familiei pune un accent deosebit pe structura familiei. Pentru a conceptualize sistemul este important s analizm structura acestuia, respectiv s-i identificm mecanismul de functionare. Sistemul neprezint modalitatea prin care comportamentele membrilor unei familii sunt interdependente.

Aceste interdependente sau legturi de interactiuni comportamentale au tendinta de a influenta si crea patternuri de interactiune ntre membrii familiei. Aceste repetitive definesc ceea ce numim structura familiei sau a sistemului. Conceptualizarea notiunii de structur a familei este facilitat de urmtoarele asumptii: Structura se refer la patternurile repetitive de interactiune care definesc sistemul familial; Interactiunile repetitive (modalitatea prin care membrii familiei se comport unii cu altii) pot s influenteze n mod pozitiv sau negativ obiectivele familiei sau obiectivele individuale ale membrilor; Patternurile repetitive de interactiune sunt rspunztoare de problemele comportamentale sau simptomatologia unui membru al familei. Strategia Notiunea de strategie defineste esenta acestei abordri psihoterapeutice. Abordarea strategic este una pragmatic, focusat pe rezolvarea de probleme si pe interventia planificat. Aceast abordare strategic rezid dinplanificarea unei interventii rapide si eficiente pentru eliminarea simptomatologiei. Interventiile sunt practice, ajustate n functie de caracteristicile familiilor si sunt implementate n functie de obiectivele terapeutice; Interventiile sunt focusate pe problem. O abordare focusat pe problem tinteste patternuri

n primul rnd patternurile de interactiune care au cea mai mare influent asupra simptomatologiei sau a comportamentului disfunctional.

Obiectivele fiind raportate la numrul de probleme identificate n etapa de evaluare a familiei; Interventiile sunt bine planificate, ceea ce nseamn c psihoterapeutul operationalizeaz interactiunile disfunctionale, discrimineaz n functie de prioritti i propune un plan de interventie pentru a ajuta familia n dezvoltarea de noi patternuri dezirabile de functionare.

Abordarea strategic implic timpul prezent si viitor (identificare patternului de interactiune din prezent si schimbare acestui pattern pentru viitor). Dimensiunile interventiei Abordarea strategic include trei etape semnificative de interventie: -joiningul sau alturarea, - diagnosticarea - restructurarea. Joining (alturare):

Adesea unii membri ai familei n special pacientul index sau cel care manifest simptomatologia or comportamentul indezirabil, manifest o retinere fat de procesul de interventie psihoterapeutic, motiv pentru care psihoterapeu tii de orientare strategic sunt nevoiti adesea s dezvolte proceduri de implicare a ntregii familii n terapie. Diagnosticul Etapa de diagnosticare din abordarea strategic implic identificarea paternurilor de interactiune (structura) care genereaz si mentin simptomatologia sau comportamentul indezirabil al pacientului index. Cu alte cuvinte,diagnosticarea nseamn determinarea modului n care natura si caracteristicile de interactiune din sistemul familial contribuie la atingerea obiectivelor de extinctie a comportamentului indezirabil sau al simptomului. n vederea stabilirii unui diagnostic complex pentru familie, terapeutii sunt nevoiti s analizeze patternurile de interactiune pe cel putin cinci nivele: structur, rezonant, etap de dezvoltare, rbdare si rezolvare de conflict. Restructurarea Odat identificate patternurile de functionare si influenta factorilor individuali si sociali, psihoterapeutii pot s emit ipoteze despre relatiile comportamentale din sistem si conexiunea cu simptomatologia. n functie de ipotezele construite, psihoterapeutii stabilesc un plan de interventie specific pentru a determina o schimbare atat la nivelul patternurilor de functionare ct si la nivelul caracteristicilor individuale si sociale care se afl la baza comportamentului problematic sau al simptomatologiei.

Ultimul obiectiv al planului de interventie vizeaz schimbarea interactiunilor din familie care mentin problema si determinarea unor patternuri mai eficiente n raport cu situatiile si contextele de viat care nu sunt controlabile.

Psihoterapeutii de orientare strategic uziteaz o taxonomie de tehnici care pot fi ncadrate n trei categorii:

1.lucreaz n prezent; 2.recadreaz; 3.lucreaz cu granite si aliante.