Intemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei

Inainte de anul 1300 au existat la sud de Carpati mici formatiuni politice numite cnezate
si voievodate. Pentru ca poporul sa traiasca mai bine si sa poata tine piept primejdiilor din
afara era necesara unirea intre aceste voievodate si cnezate si formarea unui singur stat,
mai puternic. O prima faza a procesului de unificare s-a desfasurat sub conducerea
voievodului din Oltenia,Litovoi. Acesta a incercat sa inlature suzeranitatea maghiara insa
in urma unei confruntari militare a fost ucis, iar fratele sau, Barbat, a fost luat prizonier.
Procesul de unificare sub un singur voievod se incheie in timpul lui Basarab I, zis Negru
Voda, nepotul lui Barbat. In conditiile unificarii teritoriilor dintre Carpati si Dunare,
Basarab a alipit si zona Severinului iar acest fapt a determinat un conflict cu regalitatea
maghiara condusa de Carol Robert de Anjou. In urma victoriilor de la Posada (1330)
impotriva regelui maghiar, apoi in luptele contra tatarilor, voievodul Basarab a reusit sa
castige independenta Tarii Romanesti, inlaturand suzeranitatea maghiara si stapanirea
tatareasca.
Teritoriile care intrau in granitele Tarii Romanesti in timpul lui Basarab I au fost:
Tara Severinului, Oltenia, Muntenia, N gurilor Dunarii.
Odata cu unificarea cnezatelor si voievodatelor intr-un singur stat s-a facut si
unificarea bisericeasca, adica in locul mai multor episcopi existenti pe langa fiecare cneaz
si voievod a fost ales un singur ierarh cu titlul de mitropolit.
Infintarea Mitropoliei Tarii Romanesti si recunoasterea ei in anul 1359 de catre
Patriarhia Ecunmenica de la Constantinopol a avut loc in timpul lui Nicolaie Alexandru,
fiul lui Basarab. Resedinta mitropolitana era la Curtea de Arges, iar primul mitropolit
cunoscut a fost Iachint din Vicina; i-a urmat apoi ieromonahul Hariton ,egumenul
manastirii Cutlumus si mai marele manastirilor din Muntele Athos si fostul mitropolit al
Severinului, Antim Critopol.
Intemeierea Mitropoliei Moldovei
In răsăritul Carpaţilor, viaţa poporului român s-a orânduit în acelaşi fel ca şi în
Transilvania şi în Ţara Românească. Şi aici s-au înfiripat, mai întâi, mici cnezate şi
voievodate care, mai apoi, s-au unit între ele. Viaţa românilor din Moldova a fost grea ,
din pricina prădăciunilor tătărăşti , a încercărilor făcute de regii unguri şi poloni de a-i
ocupa.
Şi Moldova devine stat independent. Nu mult după moartea lui Dragoş,
Bogdan , voievod din Maramureş , s-a răzvrătit împotriva regelui Ungariei.
In anul 1359, el a trecut cu vitejii săi în Moldova. Aici , poporul l-a ajutat pe Bogdan să
întemeieze un stat independent, Moldova. Bogdan a devenit voievod sau domn al
Moldovei.El a trăit în bună prietenie cu vecinii.
Oricât s-au străduit duşmanii să-i despartă , românii şi-au păstrat cu mân- drie graiul ,
obiceiurile strămoşeşti şi portul; gândul lor cel mai înalt a fost să fie toţi împreună , să
trăiască uniţi , în acelaşi stat. Unirea şi independenţa
au fost idealurile cele mai mari ale poporului roman de-a lungul istoriei.