Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
http://www.fanfiction.net/s/4148122/1/My_Miracle_My_Angel
DPDV Edward
O mangaiam usor si incet pe spate in timp ce ea si-a lipit obrazul de pieptul meu.
Respira greu si trupul ei micut tremura. Abia puteam suporta sa o vad suferind asa dar
stiam ca nu o pot ajuta cu nimic.
Si eram frustrat.
-Bella, iubito, vreau sa mergi sa te consulte Carlisle astazi, i-am soptit incet
desenand in continuare mici cercuri pe spatele ei.A scuturat usor din cap.
-E doar gripa.
Am tresarit cand am auzit ce a zis dar am incercat sa nu las emotiile sa iasa la
suprafata si asa ca m-am dus sa umplu un pahar cu apa si i l-am intins. Ea l-a luat cu
mainile tremurande si a sorbit cateva guri asigurandu-se ca micul-dejun va ramane in
stomac. Cateva secunde mai tarziu mi-a dat paharul gol.
-M-as simti eu mai bine daca ai vedea un doctor, nu trebuie sa fie neaparat
Carlisle, oricine ar fi bun.
Eram chiar disperat.
-Sunt bine.
-Nu arati bine, am spus si am oftat dandu-mi ochii peste cap la peretii galbeni.
Incapatanata Bella.
-Tiam spus ca voi fi bi..a tasnit din bratele mele fugind catre baie iar. M-am dus
dupa ea si in momentul in care a terminat de data afara ouale cu sunca de dimineata s-a
intins catre mine.
-Stii ca te-as putea lua cu forta la un doctor daca tu nu vrei de bunavoie, i-am zis
si ea stia ca vorbesc serios.
Asa ca in loc sa protesteze a spus.
-Da-mi doua zile.
M-am incruntat la ea desi nu eram nervos. Eram ingrijorat.
-O zi.
-O zi jumate.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Bine, dar daca tot te simti asa pana, mi-am verificat ceasul si am facut repede un
calcul mental, maine dupa-amiaza te duc sa te consulte Carlisle fie ca-ti place sau nu.
-Ihmmmm.
Am sarutat-o pe frunte si dupa ce am ajutat-o sa schimbe in pijamale curate am
luat-o in brate si am dus-o usor in camera ei.De data asta nu a protestat cum facea de
fiecare data cand o duceam in brate si lucrul asta m-a ingrijorat si mai tare. Eram pe cale
sa ma indrept spre celalalt colt al camerei sa ma postez in leagan pentru inca o zi lunga
cand ea m-a tras de tricou si a soptit atat de incet ca abia am inteles.
-Stai cu mine.
Am zambit si m-am intins langa ea. Si-a lipit trupul de al meu si eu doritor am
tras-o cu bratele tinand-o si mai aproape de mine.
-…iubesc, Edward.
Nu stiam daca vorbeste in somn sau daca imi sopteste un ultim mesaj inainte sa
adoarma dar chiar nu-mi pasa.
I-am mai sarutat fruntea inca o data.
-Si eu te iubesc, Bella.
DPDV Bella
DPDV Edward
DPDV Bella
In cateva minute voi sti daca oribilitatea acea roz mi-a spus adevarul sau nu. Nu
vroiam sa stiu cu adevarat. Mai vroiam cateva zile de liniste inainte ca intreaga mea lume
sa cada.
Dar nu aveam de ales.
Deja iesisem din casa si fugeam cand eu mi-am lipit obrazul de pieptul lui
Edward, cautand racoarea lui pe pielea mea fierbinte.Capul mi se invartea iar, dar inca nu
eram de parere ca trebuia sa-i dau informatia ca aveam o stare de lesin dinainte sa ma ia
in brate.
Lumea zbura pe langa noi, iar Edward fugea mai repede decat a facut-o vreodata
ca sa auda vestile care schimba viata pe care eram sigura ca ni le va spune Carlisle.
Edward habar n-avea ce mult avea viata lui sa se schimbe.
-Bella, iubito, am ajuns. A soptit, iar vocea lui mi-a spart sirul gandurilor. Am
inteles si am facut o miscare sa ma dau jos din bratele lui darn u mi-a dat drumul.
-Vei lesina daca iti dau drumul, mi-a zambit slab.
-Hummm.
Mi-am incrucisat bratele pe piept incercand sa mai pastrez bruma de demnitate
care imi mai ramase cand Carlisle ne-a deschis zambind usa. Zambetul i-a palit brusc sin
e-a grabit inauntru. Edward m-a depozitat pe o canapea.
-E gripa, sperand sa-l fac sa nu spun ace eram sigura ca va spune.
Carlisle dadea din cap incapatanat.
-Nu Bella nu e.
-E serios? A intrebat Edward ingrijorat uitandu-se la fata impasiva a tatalui sau.
-Serios? Mai mult decat iti poti imagina.
Edward a intepenit langa mine si mi-am dat seama ca isi folosea tot auto-controlul
ca san u inceapa sa tipe, asa ca a intrebat calm.
-Ce e?
-Lucrez la spital de mult timp si deci sunt absolute sigur. Carlisle a facut o pauza
si a continuat.
-Bella esti insacinata.
Am incercat sa nu, serios chiar am incercat. La urma urmei stiam deja ca sunt
insarcinata. Aflasem asta de aseara de cand facusem testul ala stupid acasa. In fine, cand
am lesinat ultimul lucru pe care l-am vazut a fost fata lui Edward surprinsa si o privire
tradata.
Nu avusesem niciodata vise mai agitate.
Capitolul 2 : Du-ma inapoi.
DPDV Bella
DPDV Edward
DPDV Bella
Cand am deschis ochii soarele tocmai apunea, puteam vedea liniile rosiatice si
portocalii care plateau printre copaci si stelele care incepeau sa straluceasca pe patura
intunecata ce punea stapanire incet pe cer.
-Edward?
Nu era langa mine, tinandu-ma in brate cum facea de ocbicei cand dormeam, il
locul lui era un trandafir rosu stralucitor pe perna aurie. Am zambit, si am m-am lasat sa-
mi amintesc tot ce s-a intamplat mai devreme.
Zambetul mi se intindea pe toata fata si am sarit incet din pat imbracandu-ma cu
puloverul pe care Edward il lasase pentru mine. Dupa ce l-am tras peste pijamnalele moi
si matasoase in care cred ca m-a schimbat el inainte sa adorm si m-am dus la baie pentru
un moment uman inainte sa cobor.
Si acolo langa chiuveta era al doilea trandafir.
Nu mi-am putut opri degetele din tremurat cand m-am intins sa-l iau.L-am asezat
langa celalalt si cu inima batandu-mi cu o mila pe minut m-am spalat pe dinti si mi-am
periat parul. Nu m-am deranjat sa ma schimb de pijamale pentru ca odata ce am deschis
usa dulapului am gasit cel de-al treilea trandafir, stand pe mica gramajoara de haine care
incepuse sa creasca odata cu noptile mele petrecute in casa Cullen.
-Edward…
Soapta mea a fost atat de inceata ca abia m-am auzit eu.Dar, aveam un vampire ca
prieten asa ca..
-Da, iubirea mea?
O pereche de maine reci si comfortabile mi-au inconjurat talia si am oftat inainte
sa ma intorc in imbratisarea lui.Zambea, dar zambetul i-a crescut de un million de ori
odata cu cuvintele mele
-Nu ar trebui sa sperii o femeie insarcinata.
Buzele lui mi-au mangaiat urechea, respiratia lui rece gadilindu-mi pielea in timp
ce-mi soptea.
-Iti plac?
Stiam ca se refera la trandafiri.
-Da, am spus suspinand fericita si intinzandu-ma in bratele lui. Ii iubesc.
-Bun, a soptit mainile lui ridicandu-ma incet si invartindu-ma in aer. Am chicotit
si el a zambit. Bun atunci pentru ca mai ai de gasit.
Am simtit un tremur trecandu-mi prin corp cand imi soptea in ureche.Mi-a auzit
ritmul inimii accelerand si a ras cand mi-a vazut obrajii rosii si m-a lasat sa ating
pamantul din nou. Nu mi-am putut tine echilibrul si nici macar nu am incercat. In schimb
m-am lasat sa cad catre el si el si-a trecut degetele prin parul meu.
-Chiar sunt fericit, Bella. Acum haide. Toata lumea planuieste o ambuscada
asupra ta.
Mi-am simtit genunchii inmuindu-se cand am auzit de ambuscada, dar Edward a
ras. M-a luat in brate si m-a dus repede jos explicandu-mi exact de ce nu am voie sa
merge pe picioarele mele in urmatoarele opt luni.
-Nu vreau sa te impiedici si sa cazi sa te ranesti….sau pe copilul nostru.
De fiecare data cand spune “copilul nostru” simteam un fior de excitatie trecandu-
mi prin stomac.Copilul nostru. Probabil ca nu voi putea sterge niciodata ranjetul imens si
dominant care il aveam pe fata gandindu-ma ca voi avea copilul lui Edward.
-Ooooh, Bella…
Vocea incantata m-a scos din gandurile mele si mi-am dat ochii peste cap cand
Edward m-a lasat in sfarsit pe podea. In aceeasi secunda Alice m-a strans in brate de-mi
rupea oasele. Mi-au iesit ochii din cap.
-Nu pot….sa respir…
-Oh, scuze. A spus ispasita cu un zambet pana la urechi la fel ca Esme, Emmett,
Jasper si Carlisle au intrat si ei in sufragerie.Se pare ca sentimental de fericire era
contagios. Si probabil era din cauza darului lui Jasper.
-Bella, a soptit Esme venind inspre mine si imbratisandu-ma incet si calduros.Am
imbratisat-o si eu fiind recunoscatoare pentru tot sprijinul pe care se pare ca toti vroiau sa
mi-l dea . In ciuda faptului ca imi doream copilul mai mult ca orice pe lume, tot muream
de frica.Multumesc.
-Hmm, pentru ce? Am intrebat confuza si ea ma saruta dulce pe obraz. Simteam
cum ma inrosesc si ea a ras.
-Pentru ca ne daruiesti un dar atat de mare. Cand tu ai aparut Edward a inceput sa
rada sis a zambeasca din nou, a spus cu un zambet cald. Copilul acesta va fi o completare
perfecta a familie noastre.
Simteam cum lacrimile vin si m-am intors ascunzadu-mi fata in pieptul lui
Edward.A chicotit si ma mangaia incet pe spate, cum facea mereu.
Totusi nu mi-a scapat ca a ras. Si nu eram prea fericita.
-Mai exact ce gasesti asa de amuzant la mine cand plang? L-am intrebat printre
lacrimi uitandu-ma cat de urat puteam.Parea foarte surprins cand m-am tras din bratele lui
si mi-am incrucisat mainile pe piept.Il puteam auzi pe Carlisle chicotind in timp ce
Edward bolborosea, incercand sa gaseasca cuvintele potrivite.
-Bella, stii….eu n-am vrut…sa…
Stiam ca ma port prosteste si copilareste dar nu-mi pasa.
-Pai daca tu crezi ca plasul meu e amuzant atunci ma duc sa-l fac in alta parte.
Eram deja la jumatatea camerei cand Edward a fugit cu ochii mare si frenetici
dupa mine.
-Bella, stai. Chiar nu radeam de tine.
-Doar lasa-ma in pace Edward. Te urasc.
I-am trantit usa in nas si m-am dus in gradina.
DPDV Edward
-Ma uraste…
Mi-am cuprins capul cu mainile si ma holbam in continuare la usa.Emmett radea
in hohote in timp ce Carlisle se straduia foarte tare sa isi ascunda amuzamentul, au venit
amandoi langa mine.
-Nu a vorbit serios Edward, mi-a zis Carlisle si a pus o mana impaciuitoare pe
umarul meu zambind usor.
-Ba mie mi s-a parut ca vorbea foarte serios, am spus dorindu-mi sa vad prin usa
sa vad ce face Bella.Daca se raneste singura cat e acolo? Sau daca se hotaraste sa se duca
singura acasa? Sau daca o rapeste cineva? Intrebam, ingrijorarea crescand gandindu-ma
cum ar putea Magnetul de Necazuri sa intre in belele.
-Nu-ti fa griji. Va sta in gradina pentru urmatoarele 32 de minute, m-a interupt
Alice vesela.
-Ooooh…
-Sau cel putin asa sper…
-Cum adica speri? Am spus sarind in picioare si zburand catre usa. Aproape am
smuls usa si am zarit-o pe Bella stand in mijlocul curtii. M-am dus langa ea.
-Bella…
-Am spus sa pleci, a murmurat stergandu-si lacrimile furioasa. Am oftat.
-Bella nu radeam de tine.
-Atunci de cine radeai? Lasand un suspin sa iasa inainte sa-si tina capul cu
mainile.
Mi-am pus o man ape umarul ei. Cand am vazut ca nu mi-a respins gestul i-am
zambit si am sarutat-o pe frunte.S-a intors catre mine si m-a strans in brate cu toata
puterea ei.
-I-imi p-p-pare rau,n-n-nu vreau sa fiu asa de emotiva….
Am zambit si mi-am lipit obrazul de capul ei dandu- suvitele de par de pe fata.
-Stiu, stiu, shhhhh, sh….
Cand s-a calmat in sfarsit, s-a intors in bratele mele pana spatele ei era lipit de
pieptul meu. I-am zambit iar si mi-am lipit buzele de ceafa ei.A cascat si s-a cuibarit mai
tare in mine.
-Te iubesc, Bella, dar inca nu poti dormi.
-De ce nu? M-a intrebat jucandu-se absenta cu maneca tricoului meu.
-Pentru ca am gasit cel de-al patrulea trandafir.
S-a intors la mine si ma privea cu o incantare adormita.
-Serios?
Am dat din cap si mi-am intins degetele catre parul ei maro. Am apucat coada
trandafirului si l-am tras de dupa urechea ei, a oftat incet cand i-am sarutat palma inainte
sa-i pun trandafirul in ea.A rosit incet si-am sarutat-o pe obraz, apoi delicat pe buze.
Invartea trandafirul intre degete si s-a mai intins inca o data la mine mangaindu-
mi obrazul cu parul
-Multumesc, Edward.
Ii sarutam straturile de par, si am intrebat-o incet.
-Pentru ce?
-Pentru ca ma iubesti, pentru copilul nostru, pentru trandafiri, pentru tot.
Am ras incat si m-am ridicat in picioare. A marait incet la lipsa de contact, dar s-a
lipit de mine cand am ridicat-o in brate.Si-a pus capul de pieptul meu tragand incet de
bumbacul moale in timp ce strabateam scurtul drum spre casa.Cand am deschis usa,
sufrageria era goala. Cred ca ne acordau putin timp singuri.
-Mmm, trebuie sa vorbesc cu Charlie. A spus Bella incet. Am inteles indiciul si
am lasat-o incet jos. S-a indreptat clatinandu-se spre bucatarie.In mai putin de trei
secunde am auzit-o scotand un oftat uimit cand a gasit cel de-al cincilea trandafir.Am
mers in spatele ei si ea m-a sarutat pe buze inainte sa puna man ape telefon.
-Pot sa raman aici la noapte? Intrebandu-ma direct.
Am scuturat din cap.
-Cred ca ar trebui sa mergi acasa.
-De ce?
Nu i-am raspuns. In schimb am format numarul lui Charlie si am inceput sa
vorbesc.
-Da domnule. Imi pare rau. A adormit dupa ce ea si Alice s-au intors din Port
Angeles. Nu trebuia sa-i spun ca turul de cumparaturi fusese anulat. Da domnule, o adus
acasa imediat. Buna seara.
Am inchis telefonul si m-am intors catre Bella care se uita urat.
-Crede-ma e mai bine asa, mergi acasa. Eu oricum voi fi acolo toata noaptea.
A dat din cap si m-a lasat sa o duc in brate sus pe scari unde s-a schimbat de
pijamele cu o pereche de blugi si un pulover.Dupa ce s-a incaltat cu o pereche de sandale
am luat-o in brate si am coborat la masina.
-Trasura dumneavoastra asteapta doa`na…reusind o plecaciune ametita dup ace i-
am deschis usa.
Si-a dat ochii peste cap la mine, a dat sa intre in masina si a vazut pe ce era sa se
aseaze. Al saselea trandafir.
-Oh, nu. I-am lasat in camera ta.
Am scuturat din cap si i-am luat trandafirul din mana.
-Ti-i a duc eu mai tarziu bine?
DPDV Bella
Batea incet din picior cu bratele incrucisate la piept si se uita cu privirea “daca-
privirile-ar-putea-ucide” la Edward. Simteam cum prostii aia de hormone o luau iar
razna.
Mi-am dat ochii peste cap.
-Oh tata termina. Eu sunt aceea care a adormit.
-El putea sa ma sune.
-Dar te-a sunat.
-Nu inainte de 9:40. A mormait Charlie si a intrat in casa luandu-si privirea
prosteasca de la Edward. M-am intors cu fata la dragostea vietii mele.
-Te vad mai tarziu?am soptit fara sa ma auda Charlie.A aprobat din cap si m-a
sarutat incat sa nu iau foc cateva ore pana se intoarce.Apoi, s-a intors si a plecat fara sa
mai zica vre-un pa. Era chiar aiurea,se intorcea intr-o ora sau doua.
Dupa ce am inchis usa, Charlie statea in hol batand iar din picior.
L-am ignorat si m-am dus in bucatarie. Mi-era sete.
-Bella tu urasti sucul de mere.
-Pai uite ca acum imi place, am bufnit si am turnat suc in pahar sorbind incet.
Chiar era minunat. Era dulce si rece, si se aseza incet in stomac.Charlie a ridicat o
sprancean si eu am oftat fericita luand inca o sorbitura. Dadea neincrezator din cap
murmurand ceva de genu “adolescentele astea” inainte sa se intoarca la meciul lui de la
tv.
-Ma duc sa ma culc a…
M-am oprit cand am vazut un trandafir frumos stand pe masa din hol.
-Ce-ai zis Bells? Ma intreba Charlie din sufrageria uitandu-se la mine. Am zambit
stralucitor.
-Nimic. Ma duc la culcare.
-Bine, bine.
Am luat trandafirul si l-am pus intr-o vaza cu apa.Dupa ce trandafirul statea
frumos pe noptiera mea de langa pat m-am dus la baie sa fac un dus rapid.Ma asteptam sa
mai gasesc un trandafir si eram oarecum dezamagita ca nu gasisem inca unul in paharul
cu periuta de dinti.
Si eu credeam ca zambetul nu poate fi mai mare de atat.
Acum, eram sigura ca vor fi doisprezece trandafiri ca il filme si in carti.Si nu am
fost dezamagita.Urmatorul l-am gasit pe tastatura cand am vrut sa-i trimit mamei un
mesaj inainte sa ma bag in pat.
Cand l-am gasit pe al zecelea pe pervazul de la geam si eram sigura ca nu era
acolo mai devreme cand trecusem pe langa geam sa-l pun ce al noualea in vaza, eram
sigura ca Edward ma privea dinafara razand cand vedea zambetul meu din ce in ce mai
mare.
Si cand l-am gasit pe cel de-al unsprezecelea pe perna mea era langa mine
aparand de nicaieri lunadu-ma in brate soptindu-mi in ureche.
-Acesta este ultimul.
Am incremenit acolo cat el l-a luat si l-a pus in vaza.
-Dar nu ar fi trebuit sa fie …am inceput, cuvintele sunand aiurea chiar si pentru
mine. Poate ca in anii 1900 se dadeau 11 trandafiri. In ocice caz, eu nu aveam de gand sa
ma plang.
Dar altcineva ca de obicei, se pare ca stia ce gandesc.
-Am spus ca e ultimul pe care il gasesti. Pe ultimul ti-l dau eu oficial. A spus si m-
a intors in bratele lui. Zambea cu ochii lui jucausi. Si-a intins mana si ultimul trandafir
statea in mana lui tinandu-l usor cu degetele lui reci.
Si in lumina lunii inelul prin de un spin a stralucit, trimitand straluciri aurii spre
fata mea palida. Am suspinat.
Edward doar a zambit.
-Cred ca a venit timpul sa incepi sa porti asta, a zis luandu-mi mana si indesand
inelul pe inela acolo unde ii era locul.
Nu mi-am putut controla emotiile, si am cazut in bratele lui plangand, lacrimile
ignorand incercarea mea de a le opri.
-Te iubesc atat de mult, Edward. M-a tinut asa leganandu-ma inainte si inapoi
bucurandu-ne de moment.Eram sigura ca il voi strica cand soapta mea a stricat linistea.
-Daca e baiat il vom numi Edward.
Edward a gemut.
Capitolul 4 : Uh! Oh!
DPDV Edward
Era probabil unu dimineata cand Bella a gemut si s-a rasucit in pat. Am pus
repede cartea Bellei si m-am dus langa ea uitandu-ma in ochii ei ciocolatii somnorosi.
-Buna frumoaso.
Mi-a replicat mormaind si s-a inghesuit in bratele mele.
-Am visat despre copil.
Am simtit un zambet aparandu-mi pe fata si am sarutat-o pe frunte.
-Da? Si ce-ai visat mai exact?
-Mmmm, a bombanit cu vocea groasa de la somn, am visat ca e baiat si ca l-am
numit Edward. Mi-am dat ochii peste cap, dar am lasat-o sa continue.Avea parul tau si
ochii tai dar tu spuneai ca seamana cu mine.Si apoi el a ras si era cel mai frumos sunet pe
care l-am auzit.Intrecea chiar si sunetul rasului tau, si imi place la nebunie cum razi tu.
Am chicotit si am strans-o mai tare langa mine.
-Si degetele lui erau atat de mici..
In momentul asta stiam ca e aproape adormita. Am sarutat-o pe frunte si am tras
patura pe corpul ei micut.
-Dormi, frumoasa mea Bella. Am soptit si am inceput sa fredonez inceput cante-
cul ei de leagan.In doar cateva ore copilul nostru te va trezi pentru o cursa nebuna pana la
baie.
Si-a dat ochii peste cap la mine si apoi i-a inchis.
Si eu zambeam uitandu-ma la ea cum adoarme iar si viseaza copii.
DPDV Bella
DPDV Edward
DPDV Bella
“Uh! Oh!” era o interpretare foarte usoara a situatie din toate punctele de vedere.
Desigur trebuia sa-mi dau seama ca dupa o criza de plans, Charlie va intra in
bucatarie exact in momentul in care eu ma sarut ca lumea cu Edward cum nu o mai
facusem de doua zile jumate.
Avea si un mod prost de a se descurca in asemenea situatii.
-CULLEN,
Ragetul lui Charlie era dur si tare, a tipat din toti plamanii si eu si Edward am
tresarit.
-Ce dracu cauti tu in casa mea la sase dimineata?
Stiam ca daca nu intervin copilul meu nu va avea un tata.
-Tata, calmeaza-te, am tipat si eu postandu-ma intre el si Charlie aruncandu-i o
privire dura pe cat am putut cu ochii uzi si reci. Eu l-am chemat, mi-era rau.
-Asta nu explica ce cautati pe podea si de ce tu arati de parca ai plans un rau, mi-a
aruncat Charlie cu privirea dura. Mania mea crescuse si rivaliza cu a lui.
-De fapt explica..
-Edward te-a facut sa plangi?
Mi-am strans dintii cu un pocnet.
-Nu, plangeam pentru ca sunt prea emotiva, si nu-mi place sucul de mere, si nu
vreau sa fiu ciudata si nu vreau sa am un copil anormal.
-Isabella Marie Swan esti insarcinata?
Inca o data “Uh! Oh!” era prea putin.
Capitolul 5 : Spunandu-i lui Charlie
DPDV Edward
Din momentul in care cuvintele i-au iesit pe gura, m-am pocnit cu palma pe
frunte. Asta se va termina prost.De fapt, probabil se va termina cu Charlie impuscandu-
ma cu pusca care atarna in spatele nostru, sau ma va omori in moduri mai violente, mai
sangeroase.
Dar trebuie sa fac fata. Si chiar acum trebuia sa-l calmez pe Charlie inainte sa
explodeze. Fata lui avea o nuanta bolnava de mov.
-Insarcinata? Intrebarea lui primindu-si raspuns cand nici unul din noi n-a
raspuns. Esti insarcinata?
-Tata….
-Ia asculta aici domnisoara.
Gandurile lui erau ca si cuvintele care ii ieseau pe gura, un urlator si furios atac de
nervi crestea incet in el, asa ca incercam sa fac tot posibilul sa scoatem camasa pe undeva
pentru ca Bella sa nu inceapa iar sa planga…si ei, ca un bonus poate scap si eu cu viata.
-Nu-mi vine sa cred ca esti asa de iresponsabila. Si tu Edward?
-Te rog, calmeaza-te Charlie.dar cuvintele mele au fost usor inghitite de tipetele
lui Charlie.
-Nu, ia asculta tu aici.
-Tata nu-l implica pe Edward in asta.
-Nu Bella, si eu am aceeasi parte de vina ca si tine. Bineinteles ca trebuie sa fiu
implicat.
-Asa e, la dracu.
Inainte sa-mi dau seama ce se intampla, Charlie m-a apucat de tricou si m-a tras
atat de aproape incat a trebuit sa-mi tin respiratia sa nu simt oroarea respiratiei de
dimineata a lui Charlie. Bella nu mirosea asa dimineata. Ma gandeam asa trecator oare ce
o fi mancat? Dar a fost trecator,intentia lui era sa nu ma lase sa respir.
-Si tu, chiar daca nu i-ar fi trecut prin cap Bellei tu ar fi trebuit sa stii mai bine, De
fapt ar fi fost perfect daca nu, daca nu ati fi facut…
-Sex? M-am oferit sa-l ajut.Charlie facea parte din tatii aia carora nu le placea nici
sa pronunte cuvantul
-….de prima data.Acum presupun ca ai sa fugi si ai sa-mi lasi fetita singura cum
ai mai facut nu?
As fi putut inghiti insulta,doar eram vampir la urma urmei. Dar cand am vazut
lacrimi mari umplund ochii Bellei, furia mea a crescut nemarginita.
Dar era pre tarziu sa ia cuvintele inapoi.
-M-m-ma pa-ra-s-s-sesti? A suspinat cu ochii ei ciocolatii inlacrimati. Si-a
ingropat fata in maini si s-a prabusit iar la podea.Mi-am simtit oroarea crescand pe fata
mea, si m-am smuls din stransoarea lui Charlie si m-am dus langa ea.
-Nu Bella, ti-am promis ca nu mai plec niciodata nu-i asa? I-am soptit luand-o in
brate, in timp ce suspinele ei nu incetau. I-am simtit trupul strabatut de un fior si bratele
ei s-au strans puternic in jurul meu de parca i-ar fi fost frica ca daca imi da drumul, voi
disparea.Furia lui Charlie disparea incet, surprins si parandu-i rau.
-Bella, shhh, te rog nu mai plange, o imploram si-i mangaiam spatele si o leganam
inainte si inapoi intr-o asteptare disperata sa se calmeze.Bella, iubito, nu plec, nu plec
nicaieri, niciodata.Am fost un dobitoc atunci cand te-am parasit, si nu stii cat regret. Te
rog nu mai plange.
Disperarea din vocea mea era atat de clara,o strangeam si mai tare de corpul meu
rece si-mi simteam inima moarta rupandu-se iar in timp ce ea isi continua suspinele
zgomotos.
-Bella, iarta-ma nu trebuia sa spun asta.
Vocea asta nu era a mea, m-am intors si l-am vazut pe Charlie ingenunchiind pe
podea si a pus o mana pe umarul Bellei.
-Bella, fetito…
Si el o implora si am vazut durerea din ochii lui in timp ce-i lua mainile in
propriile lui maini.
-Bella, nu va pleca, e aici. Nu pleaca scumpo, a zis ca nu va pleca niciodata.a
soptit Charlie, cu vocea groasa si cu furia topita. Nu, nu topita. Mai mult resemnata
dandu-si si el seama ca nu voi pleca niciodata. E chiar aici, nu va pleca Bella.
-N-n-nu pleci? A soptit Bella tremurand si ridicandu-si ochii plansi catre mine.
-Nu, iubito, niciodata.
Lacrimile se opreau in sfarsit dar nu i-am dat drumul. Mi-am intors privirea catre .
Charlie si i-am soptit.
-Multumesc.
Nu mi-a raspuns dar stiam ca e la fel de usurat ca si mine ca Bella se calmase,
indiferent de ce avea de spus.In loc sa tipe la mine sa pun o distanta intre el si fiica lui, si-
a trecut o mana prin par si mi-a facut semn catre sufragerie.
-Vreau sa vorbesc cu voi, amandoi.
Am dat din cap si m-am ridicat in picioare, nu m-am deranjat sa-i dau drumul
Bellei.Am carat-o in brate si am asezat-o pe canapea asezandu-ma langa ea. Nu mi-a dat
drumul la tricou pana nu am intins mana si ea mi-a luat-o in mana ei strangand usor, si-l
asteptam pe Charlie.Cand a intrat in camera, am inteles de ce intarziase atat, cana de
cafea din mana lui.
-Explicati.
Vroia clar sa spuna mai multe de atat, dar i-am blocat gandurile incercand sa-i
raspund la intrebare.
-Pai, dupa cum ai auzit, Bella e insarcinata.
-Mda macar atat am inteles si eu, a spus Charlie dandu-si ochii peste cap. Bella a
incremenit.
-Tata, nu fi ticalos.
Ne-a surprins pe amandoi, Charlie a oftat si eu mi-am reprimat un ranjet.
-Cand ati aflat? Aveati de gand sa-mi spuneti si mie? A inceput Charlie dandu-si
seama ca trebuia sa vorbeasca clar ca sa isi primeasca raspunsurile. Gandurile lui erau
razboinice. Daca aflu ca a fortat-o, il omor. Si de ce dracului nu s-au protejat?
Eram sigur ca a doua intrebare o va spune cu voce tare mai incolo, dar prima
totusi imi facea sangele sa clocoteasca in vene, la figurat bineinteles. Am incercat sa ma
concentrez si sa-i raspund la primele intrebari.
-Am aflat ieri dimineata, Bella s-a simtit rau toata saptamana asa ca l-am rugat pe
Carlisle sa o examineze. Ea facuse un test de sarcina cu o seara inainte, si Carlisle a
confirmat. Inca nu discutasem sa iti spunem, dar am fi facut-o in curand.
Puteam spune fara sa citesc ganduri ca lui Charlie nu-i placea cum vorbeam de
parca luasem deja o hotarare.
Apoi vocea lui daduse glas unei intrebari gandite mai devreme.Se concentra
puternic sa-si stapaneasca furia pentru ca Bella sa nu izbucneasca iar.
-De ce nu v-ati protejat?
-Nu am crezut ca e nevoie, a murmurat Bella inainte sa apuc sa zic ceva. Charlie
i-a zambit timid si apoi s-a holbat la mine.
-Si de ce dracului nu?
Inca o data intrebarea era directa pentru mine, nu i-ar fi vorbit Bellei asa
niciodata.
-Credeam ca nu pot sa am copii.
Credea? Asta ce dracului mai vrea sa insemne?
Am raspuns inainte sa intrebe.
-Mi s-a spus ca nu pot avea copii, deci nu am crezut ca exista riscul unei sarcini.
Deasemenea nu era cazul sa ne imbolnavim..
-Atunci de unde stii ca e copilul tau?
Am facut o pauza inchinzandu-mi gura cu un pocnet. Am marait prin dintii
inclestati.
-Pentru ca am incredere in Bella. Si ar fi frumos daca si tu i-ai acorda un minim
de incredere, domnule. Inteleg ca nu ma placi, urasti sau dispretuiesti erau mai potrivite,
dar intreci masura gandind asa ceva despre Bella.
Charlie a fost tacut un moment, iar Bella incepea sa se agite din nou suspinand.
Asta trebuia sa se termine, si cat de curand pentru ca o supara si presimteam ca va ceda
din nou.
-Imi pare foarte rau ca ti-am stricat ziua, i-am spus privindu-l in ochi fara sa
clipesc, dar noi vom pleca acum.
Cand m-am ridicat in picioare, Bella a tasnit in sus. Nu a facut macar jumatate de
pas si a cazut cu un tipat de durere si cu ochii innotand in lacrimi.
-Bella?
M-am miscat mai repede decat un om, dar nu-mi pasa. Bella plangea iar cu
mainile in jurul corpului ei micut leganadu-se.
-Edward, stomacul meu, copilul….
-Bella ce e? am intrebat panicat. Charlie adu-mi telefonul.
-Dar eu..
-Acum.
A iesit pe usa si eu am luat-o pe Bella in brate, degetele imi tremurau atat de tare
cand ii mangaiam parul moale. Cand Charlie a venit am tastat numerele cat de repede am
indraznit cu ochii fixati ai lui Charlie pe fiecare miscare a mea.
-Carlisle? Nu, Rosalie, da-mi-l pe Carlisle.
In cele trei secunde cat i-au luat lui Rosalie sa-i dea telefonul lui Carlisle, Bella a
tipat iar si am simtit mirosul de sange.
-Edward, ce e?
-Bella, am spus ingrijorat si o ridicam in brate. La cea mai mica miscare a tipat iar
si cu mainile ei micute s-a agatat de mine.Bella, sangereaza si…stomacul ei…O, Doamne
ajut-o.
-Pot veni eu acolo sau adu-o tu aici. In orice caz, grabeste-te.
Am dat din cap si am grabit un raspuns. I-am aruncat telefonul unui Charlie
ingrijorat si m-am grabit catre usa fara sa ma deranjez sa ma incalt.
-Edward, stai…
M-am uitat o secunda la tatal Bellei.
-Va fi bine, asta iti promit.am zis dorindu-mi cu disperare sa fie adevarat.
Si apoi am disparut fugind sub cerul care se lumina, fara sa-mi pese de razele de
soare care-mi atingeau pielea si nici de picioarele goale care loveau pamantul. Imi pasa
doar de Bella, si de copilul nostru.
Simteam mirosul sangelui, nu stiam multe despre sarcina dar stiam ca asta nu
trebuia sa se intample. Nu stiam decat ca ceva e rau, foarte rau.
-Edward, copilul nostru….se uita cu ochii plini de lacrimi la mine. Am sarutat-o
pe frunte si am strans-o mai tare in brate.
-Nu-ti face griji. Te duc la Carlisle. El te va ajuta, va sti ce sa faca.
Si apoi eram acolo.
Cand a luat-o din bratele mele, m-am lasat sa ma izbesc de perete uitandu-ma la
mainile mele pline de sange.
Doamne, daca esti acolo, daca chiar existi pentru mine, salveaza-i.
Capitolul : Aproape am pierdut
DPDV Edward
DPDV Bella
DPDV Bella
M-am holbat inexpresiva la Carlisle cam un minut nestiind exact cum sa reaction-
nez. Ar trebui sa fiu bucuroasa? Nervoasa? Dar apoi…ce mai conta? Eu eram insarcinata
si Edward era tatal. Chiar nu-mi pasa cum se intamplase, eram doar bucuroasa ca puteam
sa-i daruiesc lui Edward un astfel de dar, sa ne daruiesc acest dar minunat. Dar
curiozitatea a fost mai puternica.
-Cum?
Carlisle a zambit la entuziasmul meu aparent. El, in loc sa vorbeasca, s-a uitat la
Edward cu ochii intrebatori. L-am simtit pe Edward miscandu-se incomfortabil in locul
lui.
-Da
Oh. Deci Carlisle il intrebase ceva.
Chiar dupa atat timp, era ciudat cand Edward raspundea la intrebari nespuse. Nu
ma deranjau sau infricosau dar ma intrigau.
Carlisle a dat din cap si si-a intors privirea de la Edward catre amandoi.
-Chiar daca inimile noastre au incetat sa mai bata si venele noastre nu mai aveau
sange, inca putem gandi, lua decizii, ceea ce inseamna ca suntem inca in viata, tehnic.
Creierul ne functioneaza, putem simti emotiile, alegem pe cine sa iubim sau sa uram.
Trupurile noastre pot fi ranite, si nu am gasit alt mod de a o spune, noi inca ejaculam la
sfarsitul actului sexual.
Am rosit pana la radacina firelor de par. Carlisle a zambit usor, iar Edward a
continuat pentru a evita privirea lui Carlisle.
-Eu cred ca trupurile noastre inca mai produc sperma. Motivul pentru care nu
avem copii este ca trupurile noastre, adica ale femeilor nu pot suporta o noua viata. Nu
poate alimenta fatul cu sange, alimentatie, caldura in general cu nimic din ce ar face fatul
sa se dezvolte.Ar muri dinainte sa se nasca. Motivul pentru care tu ai ramas insarcinata
este ca tu poti crea viata, il poti alimenta cu ce are nevoie pana la momentul nasterii.
Asta este singura diferenta intre noi si relatia dintre Alice si Jasper sau Rosalie si Emmett,
tu traiesti, deci si copilul traieste.
Suna atat de nebuneste. Dar ca restul lucrurilor pe care le-a spus azi, asta avea
sens.
-Chiar este posibil?
Vocea tacuta a lui Edward intreba, Carlisle a dat din umeri cu un zambet palid pe
fata.
-Dupa cum am spus, este o teorie.
-Crezi ca vom sti vreodata cu siguranta? Am intrebat mangaindu-mi absenta
scomacul.
-Nu stiu Bella, cum am putea sti? Nu a mai existat niciodata o relatie intre un
vampire si un om . Asta e prima oara cand un nemuritor s-a indragostit de un om , prima
oara cand o astfel de viata a fost creata intre speciile noastre. Singura diferenta intre cei
care ar face orice pentru un copil si tine, este ca tu esti in viata.
Mintea mea se lupta sa inteleaga amontul de informatii. De ce ma chinuiam sa
inteleg, imi dadeam seama ca avea sens.
Cand nici eu nici Edward nu am replicat, Carlisle s-a ridicat incet si s-a indreptat
spre usa. Inainte sa iasa s-a intors cu privirea direct in ochii mei si a murmurat emotionat
un “multumesc” abia auzit.
DPDV Edward
DPDV Necunoscut
-Aproape am ajuns.
Crengute pocneau sub picioarele noastre in timp ce mergeam prin padure. Ne
miscam atat de repede ca era imposibil sa ne auzi, sau sa ne vezi.
Omul de langa mine a continuat sa vorbeasca.
-Fata miroase diferit, poate au schimbat-o pana la urma.
Vocea mea era joasa, ganditoare.
-Nu, e diferit sar e inca om.
Linistea domnea iar intre noi,curiozitatea mea marindu-se cu fiecare secunda si a
fost nevoie de controlul meu maxim sa ma opresc sa trecem intai pe la casa fetei si apoi
san e duce la Culleni.Vroiam sa stiu de ce e inca om, de ce miroase diferit, de ce Culenii
n-au transformat-o. Cand planuiau s-a o faca si ce scuze aveau acum.
Si in timp ce eu ma gandeam, vocea de langa mine a vorbit.
-Am ajuns, Aro.
Capitolul 8 : Confruntarea
DPDV Edward
DPDV Bella
Lumina soarelui patrundea prin geam asa ca am gemut si m-am intors pe partea
cealalta. In loc sa simt salteaua tare a patului meu am simtit o pereche de brate reci ce ma
inconjurau protector. Apoi mi-am adus aminte unde eram.
-Edward…
Vocea imi era groasa de la somn, el m-a sarutat pe frunte si s-a dat mai pe spate
sa-mi priveasca fata somnoroasa.
-De ce suntem aici? Am intrebat ridicandu-ma usor si frecandu-mi ochii. S-a
ridicat si el si m-a inconjurat din nou cu bratele.
-O…urgenta. Nu-ti fa griji de Charlie, deja l-am sunat i-am spus ca Alice te-a
rapit la o sedinta de cumparaturi.
I-am aruncat o privire plina de indoiala. Intensitatea privirii a fost stricata de un
geamat lung ce mi-a iesit pe buze, Edward a ras si m-a sarutat pe frunte. S-a dus si mi-a
adus un pahar cu apa si abia cand am atins apa cu limba mi-am dat seama cat de insetata
eram.
Intr-un final, a inceput sa vorbeasca.
-Am avut o vizita aseara.De la Volturi.
Aproape m-am inecat. Mi-a luat paharul din mana cu o viteza inumana si ma
batea usor pe spate pana tusea s-a oprit.
-Ce?
-Nimic important, au venit, am stat de vorba si au plecat. Nimeni nu a fost ranit.
Era ceva ce nu-mi spunea si stiam asta. Si el stia ca stiu asta.Pur si simplu imi
intorcea privirea cu o intensitate ce-mi cerea sa-l intreb mai departe. Desigur ca nu
puteam refuza o provocare, asa ca l-am intrebat.
-Ce vroiau? Nesigura ca vroiam sa stiu raspunsul cu adevarat. Aveam un
presentiment ca era despre mine sau copil, sau despre amandoua. Inima mea batea cu
durere, amintindu-mi de fetita mea.
Cand Edward nu mi-a raspuns, suspiciunile mele s-au adeverit.
-Edward..
Ciudat, dar vocea mea era sparta.Simteam ca lacrimile ca incepeau sa curga iar si-
mi doream din adancul sufletului sa nu mai plang.Nu vroiam sa fiu atat de slaba, nu
vroiam sa cedez presiunii mereu, de obicei reuseam sa-i fac fata.Dar de obicei numai
viata mea era in pericol, dar acum era vorba despre copilul meu.
Edward ma tinea iar in brate strans inainte sa-mi dau seama ca ma miscasem.
-Bella, calmeza-te, shhh, gata. Nu-i voi lasa sa te atinga Bella, nici pe copil. Iti
promit. Iti jur.
Cuvintele lui reuseau sa ma calmeze dar suspinele nu se opreau. Sincer, chiar era
enervant.
Intr-un final, suspinele incetineau si plansul s-a oprit, dar Edward nu mi-a dat
drumul. Totusi cand am spus ca vreau sa fac un dus m-a carat pana la baie si s-a postat
langa usa pe dinafara si striga din trei in trei minute daca sunt bine sau daca am nevoie de
ceva.
Era amuzant, dar si putin enervant.
-Sunt bine, am spus pentru a saptesprezecea oara si speram ca pentru ultima oara,
in timp ce oprisem dusul si ieseam din cabina.A ras de tonul meu enervat si odata ce si-a
dat seama ca am iesit de sub dus si sunt invaluita de un prosop a intrat si m-a luat in brate
pe la spate.
-Mirosi a capsuni.
Am zambit si m-am dus sa ma imbrac cu hainele pe care mi le adusese, o pereche
de blugi lejeri si un tricou moale si albastru, cadou de la Alice.
-Hai, dispari, i-am spus si-mi fluturam mana in fata lui incercand sa-mi desfac
prosopul sa ma imbrac.Nu s-a miscat, a venit mai aproape si mi-a soptit in ureche.
-Te-am vazut in mult mai putin decat un prosop, mi-a reamintit cu o voce inceata,
erotica. Simteam ca mi se inmoaie genunchii in timp ce ma saruta pe gat in jos miscandu-
si mainile innebunitor pe trupul meu. Stiam ca trebuie sa reactionez acum, inca o data
pierdeam orice gand rational in timp ce limba lui lingea picaturile de apa care nu le
stersesem inca.
Un fior m-a cutremurat.
-Ti-e frig? A marait fara sa se departeze.
-D-da, am mormait incoerenta.
-Vrei sa te incalzesc?
Eram foarte tentata sa spun da dar familia lui cu auzul foarte fin ar fi insemnat
mai multe tachinari de la Emmett si priviri intrebatoare si acuzatoare de la Rosalie si un
milion de intrebari de la Alice care ma vor aduce in pragul nebuniei.Si apoi nu stiam daca
activitatea asta fizica ar fi facut vre-un rau copilului si pana nu eram sigura nu riscam.
-Nu chiar acum, am soptit si nu stiam daca a inteles dar cand m-a sarutat usor pe
frunte mi-a aratat ca se gandea probabil la aceleasi motive ca si mine
-Scuze.
A marait.
-Hei, avem o eternitate deci nu ma plang.
A ras si m-a ajutat sa ma imbrac. Cand eram complet imbracata, capul imi era mai
limpede si m-am intins sa-l sarut pe Edward pe buze.
-Vreau mancare, si mai incolo mai multe informatii despre vizita “nu atat de
importanta” si tarzie pe care ati avut-o de la Volturi.
M-am asigurat ca figura mea ii va arata clar ca nu voi abandona discutia despre a
doua cerere. Nici pe prima dar aia nu era chiar o cerere.
-Da doamna, intai sa gasim ceva de mancare si apoi vorbim, a spus si a eliberat un
oftat.
Am zambit, dar mi-a pierit imediat cand am vazut ca in fata scarilor m-a luat in
brate si m-a carat pana in bucatarie.Am oftat si mi-am dat ochii peste cap sa inteleaga
aluzia.
-Deci cam cat crezi ca va dura pana nu ma vei mai lasa sa merg deloc?
-Hmm, el se gandea si eu am oftat iar.Cred ca aproape de opt luni, dar pun pariu
ca atunci cand vei fi atat de insarcinata nu vei mai vrea sa mergi.
-Si eu n-as paria impotriva lui, Bella.
Noua voce m-a speriat atat de tare ca eram recunoscatoare ca Edward ma tinea in
brate.Daca nu, ma impiedicam sigur si ma omoram.
-Alice, am spus si mi-am pus mana la piept vrand sa opresc inima care galopa.
Edward a ras si m-a asezat pe un scaun din cele sapte si Alice s-a asezat langa mine, in
timp ce Edward vana micul meu dejun.
-Da, Bella? M-a intrebat inocenta chinuindu-se sa-si retina un zambet. Nu m-am
deranjat sa raspund dar in schimb a vorbit Edward.
-Alice, stii cumva cum vom numi copilul? A intrebat uitandu-se la un pachet de
branza si punandu-l de unde l-a luat.
Alice a scuturat din cap.
-Nu, nu stiu pana nu va hotarati.Am avut viziuni incetosate, de fiecare data va
concentrati pe un anume nume. Desi e cam frustrant. Alegeti unul si gata.
-Edward, am spus fericita.
-Da iubire? Mi-a raspuns uitandu-se la mine si zambind frumos.
Mi-am scuturat capul.
-Nu te strigam pe tine, vreau ca numele sa fie Edward.
Alice si-a ridicat o spranceana iar Edward a oftat inainte sa se aplece peste masa
sa-mi intinda un sandvis cu sunca. Ma uitam la sandvis infometata.
-Bella, iubito, e o fata nu o putem numi Edward.
-De ce nu? Am intrebat eu naiva si Alice isi musca buza sa nu rada. Edward m-a
pupat pe frunte si isi continua explicatia.
-Pentru ca nu putem. Nu este nume de fata. Si chiar daca ar fi fost nu vom numi
copilul dupa mine.
-Si ce nu-i in regula sa numesti copilul dupa tata?
Edward nu a raspuns pentru cateva clipe, Alice n-a mai putut si a izbucnit in ras.
Edward si-a dat ochii peste cap la sora lui.
-Bella, vrei te rog sa repeti ultima propozitie? Si rar?
Am oftat dar m-am conformat, Am inteles ca e o “ea” si Edward e un “el” dar nu
aveam de gand sa renunt fara lupta.Imi placea numele Edward si era bun pentru o fata.
-Bine.
Edward a rasuflat usurat.
-Atunci o vom numi Edwardiana.
Nu cred ca i-am vazut vreodata ochii atat de panicati sau atat de iesiti din orbite.Si
nu l-am mai vazut implorand inainte, dar ochii nu ma tradau, era in genunchi in fata mea
cu fata cea mai ispasita si imploratoare pe care o putea avea.
-Bella, te rog, nuuuu.
Alice era pe jos, se tavalea de ras. Desi era un ras cristalin era puternic. Dar totusi
auzisem pasi pe deasupra sunetelor de ras ale lui Alice.Am ridicat incet capul sa vad cine
ne verifica sa vada daca mai traim dar atentia mi-a fost iar captata de Edward cand mi-a
luat mainile in mainile lui.
-Bella vreau sa imi promiti ceva.
Nu ar fi trebuit sa ma uit in ochii lui. De obicei cand fac asta nu mai gandesc clar.
Am zambit.
-Mmmm, bine.
-Te rog, te rog, te rog promite-mi ca nu vei mai insista sa numim copilul
Edwardiana.
Un alt val de rasete a izbucnit din Alice iar Carlisle si Esme ne priveau din usa,eu
holbadu-ma la Edward iar Edward pe podea holbadu-se inapoi la mine. Cred ca eram
amuzanti intr-un fel.
Carlisle parea foarte amuzat iar Esme se tinea de stomac si chicotea incet. Mi-am
dat ochii peste cap si ma uitam la Edward din nou.
-Nu vreau sa promit asta, de ce radeti toti de mine? Dar iti promit orice altceva,
am adaugat eu multumita.
-Bella, de ce? Ma intreba Edward si imi tragea mainile usor aproape de fata lui.
De ce insisti atata sa dai un nume atat de oribil si groaznic singurului nostru copil?
Nu stiu de unde au venit lacrimile, dar au venit foarte,foarte repede.
-O, Doamne a spus Edward si m-a luat repede in brate. Gata Bella, nu plange nu
am vrut sa fiu rau, te rog, te rog.
-Dar tie nu-ti place numele ales de mine, am balbait. Mi-am infipt degetele in
tricoul lui ascunzandu-mi fata in pieptul lui. Schimbarea mea brusca i-a cauzat lui Alice
alte rasete.Esme s-a oprit din ras si a venit imediat langa noi punandu-si mana pe umarul
meu.
-Eu cred ca e un nume foarte frumos, mi-a spus ea. Privirea pe care Edward i-a
aruncat-o nu mi-a scapat.Plangeam si mai tare. Dar nu cred ca e un nume cu care ea ar fi
fericita.Nu este un nume comun in secolul asta, si va fi mereu tachinata si luata in ras si
in plus nu cred ca profesorii vor fi prea multumiti daca Edward va da tarcoale mereu
incercand s-o apere.
Imaginea mentala cu Edward intr-o clasa cu copii de cinci ani m-a facut sa rad.
Edward s-a uitat recunoscator la Esme si ma mangaia incet pe spate.
-Bine, bine, promit, am spus inca nehotarata.
Un zambet, imens a aparut pe fata lui Edward si nu m-am putut abtine sa nu
zambesc si eu.
-Multumesc Bella, n-ai absolut nicio idee ce inseamna asta pentru mine.
-S-ar putea sa am, am spus stergandu-mi urma de lacrimi si muscand o gura
imensa din sandvisul meu. Edward s-a intors catre Carlisle. Carlisle a fost primul care a
vorbit.
-Presupun ca Bella vrea sa stie despre seara trecuta….?
-Da, am spus cu gura plina de paine si sunca. Nu vroiam ca Edward sa raspunda la
intrebarea asta in locul meu.Carlisle a zambit usor si s-a asezat in capul mesei.Edward s-a
asezat langa mine iar Alice care reusise in sfarsit sa se calmeze, s-a postat si ea pe un
scaun.
-Dupa cum stii deja, a inceput Carlisle cu buzele ferme, Volturii au decis sa ne
faca o vizita aseara.
Am dat usor din cap si am mai luat o inghititura din sandvis.
-Da, au venit aici pentru…
Dar nu a mai putut spune macar un cuvant, pentru ca Jasper intrase repede si il
intrerupse.Se uita infricosat de jur, imprejur ceea ce eu credeam ca e imposibil pentru un
vampir.
-Alice, fa bagajele. Plecam pentru o vreme.
Alice a sarit de la masa si cu o viteza inumana s-a apropiat de sotul ei fiind si ea
surprinsa.
-Cum? De ce? Noi ne uitam curiosi la cuplul din fata noastra.
Cand Jasper a vorbit, a vorbit clar si raspicat. Edward deja radea auzindu-i
gandurile.
-Pentru ca am inceput sa fiu emotiv si sa am pofte.
Capitolul 10 : Jocul numelui
DPDV Edward
Cand Jasper si o nu prea voitoare Alice au plecat in sfarsit, in a nu stiu cata luna
de miere undeva in Florida, am luat-o pe Bella si sandvisul ei cu sunca si am urcat-o in
camera. Stateam si il asteptam pe Carlisle. A aparut in sfarsit cu un zambet pe buze, s-a
asezat si Bella a trecut direct la subiect.
-Deci spune-mi tot ce s-a intamplat aseara cu Volturi. Desi cam am o ideea despre
ce e vorba.
Ultima parte a spus-o atat de incet incat numai eu si Carlisle am fi putut auzi-o.
Eu am luat-o in brate in timp ce Carlisle ii zambea asigurand-o.
-Vroiau sa te verifice, sa-ti verifice starea.
Bella a dat din cap si am strans-o mai tare. Eram inca o data foarte fericit ca nu se
apropiase de sufragerie cat Volturi au fost acolo.Nu as fi putut sa-mi pastrez calmul daca
ar fi fost atat de aproape de Aro si daca i-ar fi spus acele lucruri in fata. Am marait la
gandul acesta.
Carlisle a continuat.
-Nu au nicio problema in a ramane umana pentru inca o perioada de timp. Totusi
au cerut ca tu sa stai aici, cu familia noastra pana vor lua o decizie.
-Sa ia o decizie? A spus Bella strangandu-si mainile in pumni.
-Bella, shh.simteam ca se apropie de criza de plans. Nu-mi pasa ce hotarasc ei,
nu-i voi lasa sa te atinga, sau pe copil. Indiferent ce va fi.
S-a prabusit in bratele mele lasand lacrimile sa puna stapanire pe ea. O leganam
usor inainte si inapoi. Plansul ei nu era zgomotos dar era plin de agonie si ma omora cand
o auzeam suferind asa.
Imi pare rau Edward nu am vrut sa o supar.
M-am uitat surprins la Carlisle. I-am zambit tensionat si ingrijorat. A inteles si mi-
a zambit inapoi.
Vom fi bine cu totii. Nimeni nu o sa se atinga de ea, sau de copil. Iti promit cu tot
ceea ce sunt eu Edward, nimic rau nu se va intampla cu familia noastra.
Am zambit din nou cu mai multa incredere dar din nou, nu i-am raspuns.Nu
vroiam ca vocea mea s-o supere pe Bella si mai tare iar Carlisle a inteles. A venit si si-a
pus o mana impaciuitoare pe umarul meu si a iesit incet din camera.
Mi-am plecat incet capul si as fi plans daca as fi putut.
DPDV Bella
-Nu, tata, nu sunt bine. Carlisle vrea doar sa ma supravegheze din cauza copilului.
E ingrijorat de ceva ce a vazut la ultrasunete, desi eu sunt sigura ca nu e nimic serios.
Eram din ce in ce mai buna la mintit.Era natural acum cand il implica pe Edward
si sa raman peste noapte.Am zambit la gandul asta si am sters cateva lacrimi ce
ramasesera de la ultima serie dinainte sa sune Charlie.
-Si sigur dormi in camera lui Alice?
-Da, tata.
-Pentru ca sunt sigur ca daca ai fi dormit mereu in camera lui Alice de fiecare
data cand ramaneai peste noapte nu ai fi ramas insarcinata.
Emmett care putea auzi vocea lui Charlie din camera cealalta izbucni in ras.Nu m-
am putut stapani si am scos limba la el si m-am concentrat din nou pe conversatia mea cu
Charlie.
-Da, tata voi fi in camera lui Alice.
Nu trebuia sa stie ca e o minciuna gogonata. Nu se putea sa dorm in alta parte
decat in bratele lui Edward.Poate il conving sa dormim in camera lui Alice si asa nu-l mai
mint pe Charlie. Alice n-avea nevoie de camera, momentan era plecata.
Vocea lui Charlie mi-a imprastiat gandurile din nou.
-Bine Bella, dart e rog fii responsabila. Nu fa ceva necugetat.
-De parca Edward mi-ar da voie, am spus morocanoasa.
-Prea protectiv? M-a intrebat Charlie si mi-l puteam imagina ridicandu-si
spranceana cum facea de obicei cand era nepoliticos cu Edward. Am oftat.
-Tata, nu ma lasa sa cobor scarile, deci da protectiv.
Charlie a ras. Chiar a ras. Am luat-o ca pe un semn bun.
-Vii sa-ti vizitezi batranul tata saptamana asta? M-a intrebat devenind nervos.
Acum eu am ras.
-Voi incerca.
-Mancarea nu-i asa buna cand tu lipsesti.
-Mi-e teama ca n-ar fi buna nici daca eu as fi acolo. In ultima vreme am pofte de
dulce si iute, amandoua odata.
Charlie a scos un sunet de greata, mi-a spus ca ma iubeste si apoi a inchis.M-am
intors si Edward imi zambea. A ridicat mainile ca o invitatie iar eu am pasit in
imbratisarea lui insipirand adanc si inchizandu-mi ochii.
Cand i-am deschis eram in camera lui Edward.S-a miscat atat de repede ca n-am
avut timp sa clipesc o data d-apoi sa ma simt ca s-a miscat.
M-am intins sub patura moala. Nu-mi pasa de nimic decat ca eram aici cu
Edward. Mi-a simtit dispozitia asa ca s-a intins langa mine si ma mangaia usor pe spate
dandu-mi fiori. Dar erau fiori buni.
-Deci…te-ai gandit si la alte nume? M-a intrebat cu o voce fericita. Am dat repede
din cap.
-M-am gandit toata dimineata.
-Toata dimineata ai plans, m-a corectat zambind. I-am dat un pumn in umar desi
sunt sigura ca nu l-a simtit.
-Ma gandeam in timp ce plangeam.
-Ah.
Era liniste si eu asteptam. Asteptam ca Edward sa ma intrebe la ce nume m-am
gandit. Nu cedam inaintea lui.
N-a durat prea mult.
-Pai, si la ce nume te-ai gandit?
Mi-am inabusit un chicot si mi-am ascuns fata in pieptul lui, bratele lui mi-au
inconjurat corpul mic si fierbinte. Imi ridicasem genunchii la piept si-i inconjurasem cu
bratele.
-Pai, ar fi Elizabeth.
Mi-a zambit calduros,iar cu vocea lui si mai lina daca se putea asa ceva m-a
intrebat din nou.
-Altceva? Sunetul trecuse peste mine ca apa, si era reimprospatant.
-Mda.
-Ei?
Era nerabdator si pentru mine amuzant sa-l tachinez.Vedeam lumina dansand in
ochii lui si am vazut ca era fericit ca si mine.
-Pai imi place si Gabriell, e cel de-al doilea nume al mamei mele. Dar e si Mary,
pentru ca asta a fot primul nume al lui Alice.
Edward radea atat de incet, abia il puteam auzi, dar ii simteam vibratia din piept,
atat de rece, atat de tare, si ii simteam respiratia pe pielea mea. M-am uitat la el, confuza.
-Bella, realizezi ca nu ai sugerat nimic ce are legatura cu cea mai importanta si
perfecta persoana din lume?
Am trecut cu viteza prin capul meu gandindu-ma la cine era cea mai importanta.
Ma gandisem deja la mamele noastre, si la Alice. Poate Esme?
Edward a inceput sa rada cand a vazut privirea nedumerita din ochii mei. M-a tras
mai aproape de el iar eu m-am ghemuit bucuroasa in bratele lui. Respiratia lui rece si
intoxicanta mi-a facut capul sa se invarta.
-Tu, Bella, tu.
Ma uitam la el de parca ii crescuse al doilea cap.
-Eu? am intrebat mirata. A dat din cap vesel.
-Da, am putea s-o numim Marie sau Belle din moment ce se aseamana cu numele
tau. Nu am vrea sa-i dam acelasi nume ca al tau, ar fi confuz.
Ma uitam in continuare la el cu neincredere.
-Ce? M-a intrebat ingrijorat. Nu vrei sa numesti bebelusul dupa tine? Adica, tu ai
avut intentia sa-i dai numele meu chiar daca era baiat sau fata asa ca mi se pare corect
sa…
-Edward, nu sunt cea mai perfecta persoana din lume.
A inceput sa rada de parca as fi spus cea mai amuzanta gluma existenta. Eu
continuam sa-l privesc cu neincredere.
-Pentru mine, iubire, esti.
M-a sarutat atat de gentil pe frunte ca imi venea sa plang. Chiar daca dispozitia
mea se schimba des, si eram pe jumatate nebuna, si voi arata ca o balena in urmatoarele
luni el tot ma iubea. Chiar ma iubea.
Propriile mele ganduri m-au infiorat si Edward ma privi ingrijorat. Mi-am
scuturat capul si m-am ghemuit din nou la pieptul lui inspirand adanc mireasma lui, cea
mai minunata din lume.
-Nu sunt perfecta, si cu sigurant nu cea mai perfecta dar iti multumesc Edward. Si
nu vom numi copilul dupa mine, am adaugat ca un al doilea gand. El a izbucnit in ras si
corpul lui vibra de spasme de ras. Nu mi-am putut reprima zambetul.
-Esti cea mai perfecta, minunata si frumoasa persoana dintotdeauna, mi-a soptit
cand rasul lui s-a oprit. A facut o pauza si apoi a vorbit cu buzele facand o urma usoara de
saruturi pe gatul meu.
-Crezi ca vei izbucni in plans daca voi insista sa ii dam Marie sau Bella ca macar
al doilea nume?
Am oftat si mi-am dat ochii peste cap.
-As putea, l-am amenintat.Apoi m-am hotarat sa duc discutia intr-un alt punct.
Dar tu te-ai mai gandit si la alte nume inafara de Marie si Belle?
Un zambet mic si fericit a rasarit pe buzele lui palide.
-Da, chiar m-am gandit.
Liniste pentru cateva secunde si mi-am dat seama ca Edward va fi dificil cum am
fost si eu mai devreme. Am oftat din nou.
-Imi vei spune?
-Cred ca da. De fapt m-am gandit la cateva nume pe care le iubesc. Ar fi Estelle
care inseamna stea, apoi Catherine care inseamna puritate…a inceput sa insire lista
muscandu-si buza. S-a ridicat sa se uite in ochii mei. Numele la care ma gandesc cu
adevarat, pe care il iubesc este Arianna care inseamna pururea sfant.
In momentul in care a spus numele ceva a facut click. M-am uitat inexpresiva la el
cateva secunde, mintea mergandu-mi cu sute de kilometri pe ora. Suna corect, nu. Mai
mult decat corect, suna perfect.
-Ce crezi, iubito? M-a intrebat Edward agitat.
Buzele mele s-au intors intr-un zambet imens si am soptit numele.
-Arianna.
-Bella? Edward era nervos cum, nu stiam de ce. Chiar daca spuneam ca nu-mi
place nu era la urma urmei decat un nume nu?
M-am ridicat si l-am sarutat cu putere pe buze.
-Arianna, imi place la nebunie.
Zambetul cel mai frumos si care iti incalzea inima rasari pe fata lui Edward si m-a
strans in brate plin de dragoste.Nu-mi puteam sterge zambetul in timp ce-si ingropa fata
in umarul meu.
-Asta inseamna ca e o posibilitate? A intrebat nesigur dar incantat.
-Da, am soptit strangandu-l mai aproape, inseamna ca e o posibilitate definitiva.
Nu credeam ca zambetul poate fi si mai mare.
Dar putea, si era si mai frumos.