Curs 4 Notiunea de lege penala Normele penale Aplicarea legii penale Notiunea de lege penala Codul penal in titlul

8 al partii generale cuprinde o serie de dispozitii care lamuresc intelegerea unor termeniinterpretarea autentica facuta de legiuitor. Legea penalaorice dispozitie cu caracter penal cuprinsa in legi sau decrete. Problema apare la dcret, Constitutia care era in vigoare la adoptarea actualului cod penal, reglementa posibilitatea decretului de a reglementa in domeniul legii organice. -> decretele nu mai pot fi izvor de drept penal. In legatura cu legile penale, acestea se clasifica in legi penale generale si legi penale speciale. Avem o singura lege generala si anume Codul penal, cu cele doua parti ale sale. Se mai spune in unele conceptii ca legea generala ar fi doar partea generala din Codul penal. Legile penale mai pot fi: -legi penale permanente -legi penale temporare - acele legi cu caracter exceptional care nu sunt mentinute mult timp in vigoare. Nu avem in prezent legi permanente temporare. Legile mai pot fi:

-legi penale ordinare- legile comune - legi penale exceptionale- sunt legile care au si caracter temporar in acelasi timp. Noremele de drept penal Acele norme care reglementeaza relatii de aparare sociala. Ele se clasifica in : -norme penale generale- acele norme in care se arata conditiile de nastere, modificare sau stingere a normelor penale. Normele penale generale sunt cuprinse in partea generala a Codului penal, dar si in legile complinitoare. - norme penale speciale-se aplica numai in raport cu un anumit act de conduita la care se refera. Contine incriminarea propriu-zisa , interzicerea faptei periculoase. Sunt mult mai numeroase si se gasesc in Partea speciala a Codului Penal si in legile nepenale cu dispozitiuni penale. Structura normei de drept penal Normele juridice au ipoteza, dispozitie si sanctiune. Se punea pb daca si norma speciala are o structura trihotomica. Exista o parere conform careia norma de drept penal are o structura trihotomica, in sensul ca ipoteza este actul de conduita interzis, dispozitia se deduce per a contrario,(uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 20 ani- dispozita sa nu ucizi). In cealalta opinie se spune ca are doar o structura dihotomica, doar dispozitie si sanctiune. Se spune ca dispozitia nu e prevazuta in mod clasic, ci este dedusa

implicit. Norma de drept penal nu putea formulata dupa conceptele biblice. Normele penale imperative pot fi: -onerative-obliga la un anumit act de conduita. Inactiunea echivaleaza cu incalcarea normei. -prohibitiv-interzic un anumit act de conduita. Normele penale mai pot fi: -unitare- unde convenind ca norma penala are structura dihotomica,atat dispozitia cat si sanctiunea se gasesc la un loc. Acest aspect faciliteaza intelegerea normei. -divizate- sunt acele norme unde fie dizpozita este separata de sanctiune, fie cuprind o parte din dispozitie si sanctiunea aferenta, iar partea lipsa din dispozitie se gaseste intr-o alta norma. Normele divizate se clasifica in: -Norme de incriminare cadru(sau norme "in alb") Aceasta contine o incriminare cadru al carui precept este formulat generic, urmand a se concretiza aceasta norma , datorita prevederilor unui alt act normativ. ex: art. 281 Nu poate fi aplicata in concret . Trebuie ca legea speciala sa prevada ca fapta se pedepseste conform legii penale. Pe aceste norme cadru, legiutorul poate emite norme care sa complineasca aceste dispozitii. Normele de incriminare cadru se complinesc cu norme din afara legii respective. Normele de incrimnare cadru nu ridica prea mari probleme de interpretare. -Norme de trimitere

-Norme referire Distinctia intre trimitere si referire a fost facuta pt prima oara de Dongoroz. Problema este ca desi exista aceasta terminologie, nu s-a propus o distinctie clara intre ele, o deosebire nefacandu-se decat prin prisma efectelor. Spune ca norma de trimitere se complineste cu alta norma si devine independenta de acea norma cu care sa complinit. Orice modificare a normei complinitoare nu mai afecteaza norma de trimitere. La norma de referire la modificarea normei complinitoare afecteaza si norma de referire. O distinctie care s-a propus este aceea ca trebuie sa consideram norma de trimitere acea norma unde avem dispozitia in intregime, iar in ceea ce priveste sanctiunea se imprumuta de la o alta norma existenta. Orice modificare ulterioara a sanctiunii normei complinitoare nu ne mai afecteaza. La norme de referire :Este norma de referire acea norma unde avem o parte din dispozitie si sanctiunea, iar partea lipsa din dispozitie se imprumuta de la o alta norma si de care devine dependenta . => In cazul normei de trimitere legiuitorul nu a mai vrut sa repete sanctiunea. Nu se confunda normele divizate, de trimitere sau referire cu asa-numitele normele de avertizare. Ele nu sunt niste norme penale in adevaratul sens al cuvantului. Din cele doua categorii de departe se observa ca norma penala de trimitere, prezinta cele mai mari inconveniente

pentru interpretul legii. Cat timp norma divizata de trimitere si norma complinitoare, nici nu are importanta pentru cel ce aplica ce fel de norma este. Problema apare cand se modifica norma complintoare. Daca se modifica norma complinitoare cum se face decizia intre cele de trimitere si de referire? Ultizarea normelor penale de trimite ingreuneaza meseria practicienilor.-> Nu e recomandat sa se mai foloseasca in elaborarea viitoarelor acte normative. ex de norma penala de referire: art.255- infractiunea de dare de mita. Mi se indica 254 sa vad modurile si scopurile normei. Daca cumva legiutiorul modifica 254 imi modifica si norma de la 255. Normele penale de referire avand in vedere distinctia propusa se pot confunda cu normele de incriminare cadru, pentru ca avem norme incomplete cu sanctiunea in alta parte. Aplicarea legii penale Ea se aplica in raport de mai multe aspecte: persoane, fapte, etc. Cel mai important criteriu este aplicarea legii penale in raport cu spatiul si timpul. Aplicarea legii penale in raport cu spatiu Ea poate fi: - Aplicarea legii penale faptelor savarsite in teritoriu tarii O singura regula opereaza aici: Principiul teritorialitatiicare spune ca legea penala se aplica pe teritoriul tarii.

Toate infractiunile comise pe teritoriul tarii noastre sunt supuse legii penale romane. In art 143, 142 lamuresc notiunea de teritoriu si infractiuni savarsite pe teritoriul tarii. O infractiune se considera comisa pe teritoriul tarii daca se comite pe pamantul tarii, in spatiul aerian, pe mare sau in subsol. Problema este ceea ce se intelege prin teritoriu tarii. In legatura cu spatiul aerian, spatiun nostru se intinde pana la limita minima unde se poate mentine un satelit pe orbita pamantului. Limita minima unde se poate mentine un satelit pe orbita Pamantului e undeva 90 Km. In ceea ce priveste subsolul, nu e o prevedere exacta, ci pana unde pot ajunge oamenii. In ceea ce priveste regimul juridic al apelor, parte din teritoriu tarii face parte marea teritoriala si apele maritime interioare- acele suprafete de mare care se intinde de la linia tarmului pana la linia de baza. De la linia de baza spre tarm sunt marile noastre. De la linia de baza incolo , vreo 12 mile si cv e marea teritoriala. Zona contigua-undeva de 24 mile maritime Zona economica libera E posibil uneori ca infractiunea sa nu se comita in totalitate pe teritoriul tarii noastre.=> apare problema unde s-a comis infractiunea si sub a cui jurisdictie intra (Potrivit art. 143-regula ubicuitatii)- este suficienta se se savarseasca un singur act de executare pentru ca infractorul sa poata fi judecat. Infractiunile comise pe nave romanesti sunt considerate a fi savarsite pe teritoriu romanesc.

In legatura cu principiul teritorialitatii, in NCP sunt cateva modificari. Notiunea de teritoriu si infr savarsite pe teritoriul tarii s-au inclus in norma ce reglementeaza teritorialitatea. Principiul teritorialitatii are si exceptii si anume acele situatii in care desi infractiunea a fost savarsita pe teritoriul tarii, legea romana penala nu se aplica. : 1. Imunitatea de jurisdictie- e vorba de infractiunile savarsite de personalul diplomatic si consular acreditat in Romania care beneficiaza de imunitate jurisdctie pentru faptele penale savarsite pe teritoriul tarii noastre. 2. faptele savarsite de catre sefii de stat si membri ai familiei acesteia, precum si persoanalul care insoteste un sef de stat, care se afla in vizita pe teritoriul tarii noastre. 3. Infractiunile savarstie de catre membri armatei straine 4. Infractiunile savarsite in localul misiunilor diplomatice, in sediul ambasadelor, consulatelor. Acea cladire nu face parte din teritoriul statului respectiv, ci tot din teritoriul tarii noastre. Membri ambasadelor si consulatelor au imunitate de jurisdictie oriunde s-ar afla. 5.Daca vorbim de o infractiune savarsita la bordul unei nave comerciale, ce are loc fie in navele teritoriale sau in apele . POtrivit principiului teritorialitatii trebuie sa se aplice legea romana. Infr sav la bordul navelor comerciale sub pavilion strain si nava se afla in apele maritime interioare. S-a considerat ca daca infractiunea

se petrece cand nava se afla in marea teritoriala, fiind oarecum departe de zona locuita s-a considerat ca ar trebui sa opereze o exceptie si ca legea penala sa nu se aplice acestor infractiuni savarsite navelor care se afla in trecere prin marea teritoriala. In aceste situatii nu opereaza legea penala romana. Totusi , prin exceptie de la aceasta exceptie exista 5 cazuri in care legea penala romana se aplica: a. infractiunea sa fie savarsita de un cetatean roman sau un apatrid care domiciliaza pe teritoriul tarii noastre b. infractiunea e indreptata impotriva intereselor Romaniei sau impotriva unui cetatean roman, sau a unui rezident. c. Infractiunea sa fie de natura sa tulbure linistea si ordinea publica in tara sau marea teritoriala. d. exercitarea jurisdctiei romane e necesara pentru reprimarea traficului de droguri e. asistenta autoritatilor romane a fost ceruta expres fie de comandantul navei, fie de un agent diplomatic al statului .

-Aplicare legii penale faptelor savarsite in afara lu