Sunteți pe pagina 1din 16

Tema 1:Notiuni generale a SPS SAP- serviciul de asistenta psihologica, constituie o structura organizationala a sistemului de invatamint din R.

M predistinat pentru asigurarea dezvoltarii psihologice progresive a elevilor , dezvoltarii capacitatilor, abilitatilor, aptitudinilor, realizarii posibilitatilor si profilaxiei devierilor. Scopul SAP-acordarea suportului psihologic copiilor sesizat ca un sistem al activitatii profesionale a psihologilor orientat spre crearea conditiilor socio-psiholgoice pentru invatarea cu succes, pentru dezvoltarea integra psihologica, fizica,intelectuala,emotionala a copiilor. Principiile didactice: 1.Principiul umanismului 2.Centrarea pe personalitatea copilului 3.Orientarea spre valorile generale-umane si spre cerintele ale vietii cotidiene. Obiectivele de baza a SAP: 1.Analiza psihologica a situatiei sociale de dezvoltare in institutiile de invatamint stabilirea problemelor de baza si determinarea cauzelor aparitiei lor si totodata a mijloacelor de solutionare a acestora. 2.Contribuirea la dezvoltarea personala si intelectuala a copiilor la fiecare etapa de virsta , prin formare de aptitudini catre autoeducatie si autodezvoltare 3.Abordarea individualaa fiecarui copil in baza cercetarii psihopedagogice a copiilor. 4.Acordarea de ajutor colectivului pedagogic in armonizarea climatului social-psihologic din institutiile de invatamint 5.Asigurarea psihologica a programelor instructive in scopul adaptarii continutului lor si metodelor de insusire la posibilitatile si particularitatile intelectuale si personale ale copiilor 6.Profilaxia si depasirea dereglarilor in sanatatea mintala si sociala a copiilor 7.Acordarea de ajutor specializat parintelor 8.Contribuirea la implementarea in practica institutiilor de invatae a realizarilor din domeniul psihologic. Tema:Burn out/ Arderea emotionala Etapele sindromului: 1.Entuziasmul ideal 2.Stagnarea ineficienta,dezamagirea, scaderea progresiva a entuziasmului 3.Sentiment de frustrare, migrene,tulburari gastro-intestionale. 4.Apatia plina de dezamagire Cauzele aparitiei: 1.Suprasolicitarea la serviciu 2.Nerecunoasterea meritelor 3.Stilul de viata Simptomatica 1.Oboseala 2.Dureri somatizate 3.Scaderea imunitatii 4.Greu adorm, insomnii.

Tema nr 2:Istoricul aparitiei SPS Prima data se intilneste in Anglia la sf sec 19 in scopul orientarii educatiei familiare si scolare a fiecarui copil. Galton1884 isi propune sa studieze diferentele individuale de origine genetica. Pentru a masura intelegenta elevilor el primul introduce metoda metrice si statistice, care conduce spre elaborarea testelor mentale. Sully profesor din UK creaza primul laborator de psihologie din UK care inglobeaza studiul normalului si patalogicului la elevi.Orientare prioritara devin deficientele mentale, depistarea elevilor intirziati si a elevilor-problema. In Franta Binet creaza primul laborator de pedagogie din Paris In Germania lucraile lui Stern reflecta aceleasi preocupari In SUA Hall 1891 fondeaza prima revista conscrata ps copilului si educatiei SPS in Franta Nascuta la frontiera sec 19-20, datorita activitatii lui Wallon cind in 1947 elaboreaza proiectul reformei invatamintului public in care pentru prima data sunt trasate sarcinele majore ale ps. scolare, cum ar fi controlul psihologic al elevilor, evaluarea consecintelor psihologice ale aplicarii tehnicilor educative. Anii 70 se caracterizeaza prin organizarea structurlor de prevenire a inadaptarii scolare in cadru carora ps scoalr joaca un rol central. Prevenirea dificultatilor scolare , evaluarea individuala si colectiva a elevilor, integrarea elevilor cu handicap. Structura sps francez 1)Grupele de asistenta psihopedagogica create in 1976 sunt afiliate directorului scolii, fiecare grup acopera 1000 de elevi. 2)Retele de asistenta specializata pentru copii in dificultate.Obiectivul major este de a suscita dorinta elevilor de a reusi la invatatura. Examinarea si observarea psihologica a elevului in strinsa colaborarea cu profesorii si familia. 3)Ps. scolari incadrati in circumscriptile departamentale ale invatamintului primar. Este responsabil de un sector scolar( 800-1000) 4)Centrele medico psihopedagogice care nu depind de Minister educatiei, deobicei lucreza ps clinicieni. 5) Centrele de asistenta psihopedagogica, care includ ps scolari, medici si psihoterapeuti. Formarea ps scolar Prevede o intruire psihopedagogica O practica de cel putin 5 ani Diploma de ps scoalr asigurata de facultatile de stiinte umane din Franta Un rol deosebit in formarea continua il joaca Asociatia franceza a psihologilor scolari. SPS in Elvetia In Geneva nu exista SPS la nivelul scolii primare. Responsabilitatile pentru copii din acest ciclu le asuma serviciile medico-pedagogice, independente de scoala si lucreaza mai mult la solicitarile parintelor,profesorilor sau a serviciilor sociale.. Exista pentru elevi de vistra 12-15. Au acelasi statut ca si profesor si depind pe plan administrativ de director si decanul scolii. SPS in SUA Psihologii scolari profesionisti au nevoie de 2 ani de pregatire, doctori,cunostinte generale pentru doctori, si plus 2 de pregatire sub supraveghere.

La fel au centre de psihologie scolara, serviciu specialziat independent de scoala. Evaluarea psihologica si pedagogica a elevilor; interventii pentru profesori,parinti. SPS in Rusia Exista 2 tipuri de interventie psihologica: 1.Activitatea ps ihologului in interiorul institutieii scolare( colaborarea strinsa cu profesori, obiectiv principal : elevul si problemele lui-personalitatea,intelegenta, motivatia,relatii cu semenii. Munca lui include popularizarea psihologieii psihoprofilaxie consilierea psihologica psihodiagnosticul) 2.Activitatea psihologului la nivel de raion( asigura asistenta tuturor scolilor.Intruneste un patopsiholog defectolog psihoterapeut pedagog.) SPS in Moldova A fost creat in 1990,unde a intimpinat probleme: 1.De ordin adaptativ, insusirea si executaea profesiei.Lipsa unei relatii definite intre scoala minister etc. 2.Posibilitatile financiare. Obiectivul principal: Dezvoltarea armonioasa psihologica si sociala a elevilor Actioneaza in psihoprofilaxie, psihodiagnostic si consulttaiva Psihoprofilaxie: inscrierea copiilor in clasa, gradul lor de pregatire, dezvoltarea comunicarii, previne socurile la elevi. Psihodiagoza: interese aptitudini inclinatii( studierea particularitatilor psihologice),determinarea disfunctiilor psihologice Activitatea corectiva:elaborarea recomandarilor, dezvoltarea copiilor, dezvoltarea potentialului maxim. Consultatii individuale:autodeterminarea profesionala, relatii cu adultii si semenii. Codul deontologic al SPS in Moldova: 1.Respectarii drepturilor si demnitatii oricarei persoane. 2.Principiul competentei profesionale. 3.Integritatii morale si profesioanale. 4.Responsabilitati psihologice si sociale 5.Inofensivitatii si caracterului adecvat al metodelor si tehnicilor psihologice aplicate. 6.Principiul colaborarii 7.Confidentialitatea 8.Nondirectivitatii( ps nu decide in locul clientului) 9.Nonexploatarii 10.Respecatarea standartelor sau principiilor etice. 11.Formarii si dezvoltarii profesionale Tema nr 3: Activitatea de psihoprofilaxie 1. Psihoprofilaxia este o forma a activitatii psihologului practician orientata spre pastrarea , consolidarea si dezvoltarea sanatatii mentale a copiilor la toate etapele dezvoltarii scolare si prescolare. Este un sistem de masuri de prevenire a dificultatilor in dezvoltarea psihica a personalitatii si de creazre a conditiilor psihologice favoraile pentru aceasta dezvoltare. Are

functia de a preveni unele actiuni ale persoanei de a preveni tulburarile ce ar stopa , impiedica evolutia favorabila a personalitatii si intelectului acestuia. 2. Sarcinile psihoprofilaxiei: Sa participe la cercetarea nivelului de pregatire a copilului pentru frecventarea institutiei de invatamint in scopul de a preveni devieri in dezvoltarea lui. Sa asigure procesul de adaptare a copiilor la conditiile noi de viata din institutiile scolare si prescolare Sa contribuie la crearea unui climat psiholgic favorabil in activitatea copiilor si a cadrelor didactice. Sa studieze programele curriculare si sa elaboreze recomandari in vederea dezvoltarii optime a copilului relfectind particularitatile individuale si de virsta ale copiilor Sa elaboreze programe de prevenire a factorilor nocivi ( dezadaptare scolara, esec scolar, absentism, stres) Sa elaboreze programe de activitate in scopul educarii, sanatatii mentale si emotionale. Sa se implice activ in prevenirea conflictelor aparute in colectivele didactice, de parinti, de copii. Psihoprofilaxia presupune 3 etape , care pot fi numite si tipuri: I primara- cea care se orienteaza pe depistarea si combaterea cauzelor problemelr ppsihologice si are drept scop asigurarea si consolidarea starii de sanatate mentala. La acest nivel psihologul include in cimpul sau de activitate elevii din scoala. II secundara- orientata spre persoanele din grupul de risc, spre acei copii la care apar unele probleme in sfera personalitatii. Se lucreaza mai mult cu copii cu probleme la nivel comportamental : furt, abandon III tertiara- atentia psihologului este orientata si concentrata asupra copiilor cu probleme majore in invatare si in comportament. Scopul principal este depistarea dificultatilor sau o adaptare a comportamentului. Se includ copii cu CES diferit( de cel putin 2 ani de nivel de dezvoltare)

Lectiile cu continut psihologic: Psihologul are sarcina de a populariza cunostintele din domeniul sau de activitate sau de a satisface interesele peersonale pentru psihologie. Durata unei lectii cu continut psihologic poate varia intre 15-20 min pina la o ora . Interesele administratiei scolii : -organizarea instruirii diferentiale . -intensificarea eficientei procesului instructiv-educativ in scoala -metode efieciente de administrarea a colectivului pedagogic -solutionarea constructiva a conflictelor aparute intre administratia scolii , cadrele didactice si sau parintii -eficientizarea relatiilor interpersonale cu parintii copiilor -oboseala si surmenajul ocupational Interesele invatatorilor claselor primare: 1. Care programe de instruire pentru elevii de virsta scolara mica sunt mai eficiente? 2. Recomnadarea literaturii psihopedagogice privind instruirea metodicii dezvoltative 3. Oferirea recomandarilor pentru lucru cu copii aflati in dificultate sau cu cei cu CES

Interesele profesorilor claselor gimnaziale: 1. Cointeresarea preadolescentilor a a invata 2. Recomandari pentru lucru cu preadolescentii, probleme de comportament 3. Reactiile asupra preadolescentilor care incep sa fumeze sau sa consume alcool 4. Atitudinea fata de dragostea timpurie a adolescentilor Interesele profesorilor claselor superioare: 1. Alegerea profesiei elevilor 2. Cointeresarea elevilor a invata 3. Depasirea stresului, examenelor de absolvire Interesele parintilor: 1. Cum sa faca ca copilul sau sa invete mai bine? 2. Depasirea dificultatilor in procesul adaptarii scolare 3. Elaborarea regimului zilei pentru copil pentru a nu fi suprasolicitat 4. Cum influenteaza relatiile interpersonale din familie asupra succesului copilului 5. Comunicarea eficienta cu copilul 6. Cum raspunde la grosolania sau brutalitatea preadolescentului? Cum procedam in cazul in care in care depistam ca copilul fumeaza sau consuma alcool? 7. Cum reactionam daca depistam ca preadolescentul face parte dintr-un subgrup social 8. Cum reactionam la stilul de imbracaminte, coafura, machiaj vulgar al preadolescentului 9. Cum reactionam daca preadolescentul a savirshit o fapta amorala sau asociala 10. Cum determinam aptitudinile speciale ale preadolescentului Si cum contribuim la dezvoltarea lor. 11. Cum ajutam copilul sa sustina examenele cu succes 12. Cum sa contribuim la dezvltarea intereselor de orientare profesionala 13. Cum reactionam in cazul in care adolescentul doreste sa doreasca sa traiasca in concubinaj 14. Cum depistam daca adolescentul consuma substante psihotrope Interesele elevilor: 1.Cine este psihologul si cu ce se ocupa 2. comunicarea eficienta in grup si cu persoanele de sex opus 3. luarea deciziei 4 sustinerea unui discurs 5prietenie gelozie si dragostea 6Ce presupune unele profesii 7. autocunoasterea 8.depasirea fricii si anxietatii 9 ce este succesul Tema 4:Campul de interventie al psihologului scolar La nivelul clasei de elevi interventiile psihologului scolar vizeaza in majoritatea cazurilor solicitarile specifice se pot materializa in examene psihologice si pedagogice care la randul lor ar putea include: 1. Analiza psihologica a unei clase problema - constatarea de catre pedagog a unui slab randament scolar asociat cu un comportament specific al elevilor poate sa-l oblige sa recurga la serviciile psihologului scolar. Intrebarile care apar in asemenea cazuri sunt urmatoarele: Care este originea comportamentului observat? Este acest comportament specific clasei sau grupului?

In care caz se poate de vorbit despre influenta pedagogului in instalarea unui asemenea comportament 2. Analiza sociometrica a unei clase normale. 3. Masurarea nivelului pegagogic al clasei cu ajutorul examenelor obiective psihologul poate evalua nivelul global de instruire al elevilor pentru un ansamblu de materii predate so poate analiza totodata achizitiile si lacunele intr-o disciplina concreta. La nivelul elevului vizeaza urmatoarele astecte: 1. Prevenirea tulburarilor de inadaptare si de insucces scolar 2. Examinarea elevului aflat in dificultate sau in situatie de esec scolar. Aici intra urmatoarele categorii de elevi: Retardati scolari Copii putin dotati este vorba mai mult de un esec global la elevii cu capacitati intelectuale sub norma Elevii cu succes scolar diminuat elevii la care putem observa o anumita diminuare a rezultatelor la invatare Copii cu tulburari de personalitate cele mai frecvente solicitari sunt tulburarile structurale si cazurile grave de inadaptare ( imaturitatea efectiva, hiperemotivitatea, inhibitia, opozitia impulsiva si imediata sau din contra gandita si care se poate manifesta intr-o multitudine de forme: pasivitate nesupunere, indisciplina, manie, dezordine etc., agresivitate, sentimentul de inferioritate, sentiment de insecuritate si anxietate) Diferentele intelectuale 3. Orientarea scolara si profesionala Orientarea se face in baza: Examinele psihologice individual aprofundate, aplicand probe de inteligenta verbale si nonverbale, probe psihomotorii, teste de cunostinte scolare, probe de personalitate Convorbirilor individuale cu elevul, se va afla motivatia elevului, planurile de viitor, gradul de maturitate, echilibrul emotional, gradul de autonomie. In baz convorbirilor cu parintii in decursul carora psihologul cauta sa sesizeze caracteristicile mediului familial. 2. La nivelul familiei: Rolul psihologului se rezuma mai mult la comunicarea rezultatelor testarilor, convorbirilor si a consultarii psihologului de catre parinte in solicitarea unui sfat. Colaborarea cu profesorii aceasta se poate face la diferite nivele: La nivelul elevului sunt enuntate rezultatele care trebuiesc explicate profesorului in termeni foarte clari pentru el. La nivelul clasei colaborarea cu profesorii vizeaza mai mult experimentarea unei noi metode de invatare 3. La nivel de cercetare.

Psihologia scolara nu poate fi redusa la o stiinta aplicativa. Cercetarile actuale demonstreaza o abordare clinica a psihologiei in campul educativ, accetul este pus pe imaginea de sine a copilului in raport cu esecul scolar, reusita si imaginile sale parentale. Deasemenea intr-o perioada recenta cercetarile au fost orientate spre studiul influentei mediului socio-cultural asupra perceptiei elevului de catre profesor.

Tema: Activitatea de psihodiagnostic. Psihodiagnosticul si evaluarea psihologica reprezinta o forma de activitate complexa a psihologului practician din cadrul sistemului de invatamant orientata spre studierea psihologica aprofundata a copilului pe parcursul intregii perioade de instruire pentru cunoasterea particularitatilor sale psihice prin intermediul tehnicilor psihologice spre determinarea particularitatilor individuale si capacitatilor personalitatii, posibilitatilor lui potentiale in procesul instruirii si spre identificarea cauzelor si mecanismelor dereglarilor in instruire, dezvoltare, adaptare etc. Scopul de baza consta in asigurarea informationala a procesului instructiv - educativ, rezultatele psihodiagnostice sunt necesare pentru: - alcatuirea caracteristicii psihologice a copilului si urmarirea dinamicii dezvoltarii lui - determinarea cailor si formelor de acordare a ajutorului copiilor ce intampina dificultati in instruire, comunicare si reglare a starii emotionale - alegerea mijloacelor si formelor de ajutor in conformitate cu particularitatile lor de instruire si comunicare Psihodiagnoza in institutiile de invatamant prescolar si preuniversitar cuprinde 3 tipuri de actiuni: 1. Psihodiagnosticul minim care se efectueaza conform programului de baza si are un caracter diferentiat permitand selectarea conditionata a copiilor in 2 grupuri: grupul copiilor cu stare psihologica confortabila; grupul copiilor cu dificultati in dezvoltare si instruire; dar si observarea dinamicii starilor psihice a discipolilor. Tipuri de teste obligatorii Clasa 1 - examinarea nivelului de pregatire pentru scoala (determinarea maturitatii scolare, KernIiraseck, testul casuta, dictare grafica), adaptarea scolara (aprecierea nivelului de motivatie scolara, casa copac om, acestea se aplica dupa un semestru) Clasa a 4-a - testul de cunostinteStur4, Raven, Eysenk, Toulouse-Pieron, testul inelelor Clasa a 5-a se lucreaza cu adaptarea scolara Erish, sociometria, testul de anxietate scolara Philips, determinarea climatului psihologic Dusabaev, motivatia la invatare, teste de personalitate, Clasa a 9-a chestionare de personalitate, de aptitudini si organizatorice COS-1, chetionarul lui D. Super, testul Holand. Clasa a 10-a chestionarul relatiilor interpersonale Leary, cercetarea motivatiei pentru invatare, sociometria, determinarea climatului psihologic.

2. Psihodiagnosticul de delimitare primara a normei si patologiei in dezvoltarea psihica a copilului 3. Cercetare psihologica aprofundata care reprezinta activitatea psihologului in raport cu copiii care fie au un conflict psihologic interior, fie cu copiii cu particularitati si probleme ale sferei cognitive, este aplicat de obicei la solicitarea parintilor, a cadrelor didactice, sau dupa rezultatele diagnosticului minim. Serviciul psihologic scolar in activitatea de psihodiagnostic va rezolva urmatoarele sarcini: 1. Elaborarea programului de psihodiagnostic individual si de grup in institutiile prescolare: - stabilirea nivelului de adaptare a copiilor la conditiile socio-psihologice de grup - determinarea timpurie a dezvoltarii cognitive, emotional-volitive si comportamentale al copilului - diagnosticarea sferei relationale si comunicative parinte-copil - evaluarea colectivului institutiei prescolare in diferite situatii curente in scopul optimizarii climatului socio-psihologic din cadrul institutiei - asigurarea calitativa a pregatirii copiilor pentru scoala. 2. Elaborarea programului de psihodiagnostic individual si de grup in ciclul primar, gimnazial si liceal. 3. Stabilirea climatului psihologic, a relatiilor interpersonale intre colectivul de elevi, cadrele didactice si parinti. 4. Studierea multiaspectuala a copiilor nou inmatriculati in scopul asigurarii adaptarii optime la conditiile noi. 5. Sa elaboreze procese verbale, concluzii, recomandari cu privire la rezultatele obtinute in urma psihodiagnozei. 6. Sa intocmeasca caracteristica elevilor la solicitarea administratiei, a cadrelor didactice sau parintilor. 7. Analiza si pronosticul rezultatelor obtinute in urma psihodiagnozei, schitarea planului de dezvoltare si de remediere a diverselor devieri in dezvoltare. 8. Verificarea eficientei datelor obinute in urma programului de remediere. Etapele activitatii de psihodiagnoza 1. Studierea interpelarii si formularea problemei psihologice. Interpelarile catre psiholog vin din partea parintilor, cadrelor didactice, administratiei scolii si insusi a elevilor. in rezultatul adresarii se formuleaza problema de lucru si se incepe procesul de studiere a informatiei despre elev. De obicei informatia este obtinuta prin observatii asupra elevilor, activitati extrascolare, convorbiri cu dirigintele, cu alti pedagogi, cu parintii si cu colegii. Cand problema devine clara, psihologul inainteaza niste ipoteze privind cauzele dereglarilor elevului in procesul de instruire si educatie plus posibilitatile lui potentiale si orientarea intereselor lui. 2. Alegerea metodelor de cercetare. Alegerea corecta si adecvata a metodelor de cercetare reprezinta una dintre cele mai complicate etape ale activitatii de psihodiagnostic. In primul rand in alegerea metodei trebuie de tinut cont de faptul ca aceasta trebuie sa fie fidela si valida. Mai apoi trebuie sa tinem cont de problematica studiata, varsta copilului, disponibilitatea lui si starea sa de dispozitie. 3. Diagnoza psihologica reprezinta momentul central in activitatea de psihodiagnostic si se stabileste nu doar dupa rezultatele cercetarii psihologice dar neaparat presupune corelarea rezultatelor obtinute cu particularitatile evidentiate care se manifesta in situatiile de viata.

4. Recomandarile practice in cadrul acesteia sunt elaborate programe corectionale si dezvoltative si de obicei aceste programe contin atat aspecte psihologice cat si pedagogice. Deseori in aceste programe sunt implicati si parintii. Caracteristica psihopedagogica: - date despre elev si familia lui, - nivelul de pregatire pentru instruirea in scoala, - dezvoltarea fizica si sanatatea copilului, - particularitati psihologice deosebite, - aptitudinile cognitive, - motive, interese, inclinatii, - particularitatile caracterului si a comportamentului, - nivelul educatiei, - reusita scolara.

Tema: Activitatea de psihoremediere si psihodezvoltare. Activitatea de dezvoltare si remediere reprezinta un set de masuri orientate spre recuperarea sau ajustarea neajunsurilor psihologice sau de comportament cu ajutorul mijloacelor speciale de influenta psihologica prin pastrarea individualitatii persoanei. Activitatea de dezvoltare este orientata spre crearea conditiilor social-psihologice pentru dezvoltarea integra a copilului iar activitatea de remediere spre rezolvarea problemelor de invatare sau ale sferei emotionale si comportamentale. Alegerea formei concrete este determinata de rezultatele evaluarii si psihodiagnozei minime. Activitatea de dezvoltare si remediere poate fi petrecuta atat individual cat si in grup, acestea se desfasoara sub forma de sedinte (o sedinta dureaza intre 20-35 de min), lectie sau sub forma de training (90 minute fara pauza). Toate activitatile pot avea si alte forme: exercitii, elemente de training, experimente, intalniri cu caracter instructiv-dezvoltativ. Sarcinile activitatii de psihoremediere si psihodezvoltare: 1. Sa elaboreze programe complexe vizand diferite aspecte ale dezvoltarii psihice, emotionale si comportamentale. 2. Sa alcatuiasca proiectele sedintelor de dezvoltare si remediere. 3. Sa realizeze sedintele de dezvoltare si remediere in scopul: - dezvoltarea multilaterala a copiilor (volitive, cognitive, comportamentale) - dezvoltarea si formarea deprinderilor de comunicare, relationare, empatie si toleranta. - diminuarea anxietatii, timiditatii, tracului etc. - diminuarea comportamentului agresiv, distructiv si autodistructiv, antisocial etc. Copiii cu deviante mai mari de comportament sunt directionati spre directia invatamantului, daca este nevoie sunt redirectionati spre alte institutii cu psihologi calificati. 4. Sa organizeze programe speciale de remediere/corectie a comportamentului deviant la copiii care prezinta probleme grave in comportament(absenteism, chiulul scolar, abandon scolar, violenta sporita, tentativa de suicid etc.

In cazul in care psihologul nu a remediat cu succes problema aparuta este obligat sa faca recurs la institutiile si organele de rigoare in forma scrisa (politia: sectia pentru minori, serviciul asistenta sociala din sector, centrele specializate guvernamentale si nonguvernamentale). Tipuri de psihodezvoltare si psihoremediere: Dupa caracterul orientarii: - psihoremediere simptomatica -cauzala Dupa continut: - a sferei cognitive - a personalitatii - a sferei afectiv-volitive - a sferei relationale Principiile sarcinilor dezvoltative si de psihoremediere: 1. Principiul sistemic - totul se lucreaza in sistem 2. Principiul unitatii diagnosticarii si psihoremedierii - te conduci dupa psihodiagnostic 3. Principiul prioritatii psihoremedierii cauzale 4. Principiul activitatii 5. Principiul particularitatilor de varsta si individuale 6. Principiul complexitatii metodelor de influenta 7. Principiul complexitatii emotionale a materialului stimul Psihoremedierea si psihodezvoltare este mai eficienta daca este organizata nu mai rar de o data pe saptamana iar pentru dezvoltarea proceselor cognitive de trei ori pe saptamana. Durata se poate prelungi pana la cateva luni. Psihoremedierea si psihodezvoltarea individuala. Avantaje: - asigura confidentialitate absoluta, -intreaga atentie este orientata doar spre client - sunt descoperite particularitatile individuale ale elevului - sunt inlaturate mai usor barierele psihologice Metodele principale de lucru sunt: 1. Convingerea 2. Sugestia 3. Consilierea Etapele psihoremedierii individuale 1. Incheierea contractului intre psiholog si elev 2. Cercetarea problemelor clientului 3. Cautarea procedeelor de solutionare a problemelor 4. Elaborarea de catre psiholog a programului de psihoremediere si psihodezvoltare 5. Realizarea programului 6. Aprecierea eficientei activitatii de psihoremediere. Psihoremedierea si psihodezvoltarea de grup. Avantaje: - are loc facilitarea exprimarii emotiilor - se dezvolta sentimentul de apartenenta la grup - este posibila aprobarea noilor forme de comportament

Sarcinile se focuseaza pe 3 componente ale autoconoasterii: 1. Autointelegerea 2. Atitudinea fata de sine 3. Autoreglarea Mecanisme de influenta: Irvin Yalom (psihoterapeut) enumera urmatoarele mecanisme: 1. Comunicarea informatiei 2. Sugerarea increderii 3. Suferintele universale 4. Altruismul 5. Dezvoltarea tehnicii comunicarii interpersonale 6. Comportamentul imitational 7. Influenta interpersonala 8. Coeziunea de grup 9. Catarsisul La completarea grupului psihocorectional sau de psihodezvoltare trebuie de tinut cont de urmatoarele principii: - caracter benevol - principiul informarii - principiul varstei si atitudinii fata de sex a grupului Nu se recomanda de inclus in grup persoane cu deficiente intelectuale sau psihice, rude apropiate si in unele situatii persoane cu deficiente fizice. Durata activitatii grupului poate fi de la 1-6 luni pana la cativa ani. Grupul de training sau trainingul social-psihologic: Avantaje: Participantii isi formeaza o imagine mai completa si obiectiva despre pozitia lor in mediul social si despre atitudinea celor din jur fata de ei. Creste nivelul de sociabilitate, se intensifica obiectivitatea perceptiei despre oameni si despre sine, se produce o reevaluare a capacitatilor personale, se dezvolta deprinderi de reflectie, de a reactiona flexibil la situatii si de perceptie obiectiva a mediului. Trainingul social-psihologic se organizeaza in grupuri a cate 8-12 persoane si are o durata de aproximativ 30-50 de ore dar care pot varia. Intervalul sedintelor este de 0-3 zile. Cea mai eficienta metoda de training este metoda maratonului. Tema:A. D. H. D. Se bazeaza pe diagnosticul a 3 domenii: deficit de atentie, hiperactivitate, impulsivitate. Cum poate fi evaluat un copil cu A. D. H. D. in scoala: 1. Anamneza - include: - forma adaptata a interviului clinic pentru diagnosticarea copiilor hiperactivi (include un set de intrebari referitoare la factori ai dezvoltarii, antecedente medicale, tipuri de tratamente sau terapii prin care atrecut, ruta si evolutia scolara, conditii socio-economice, probleme comportamentale curente, structura si istoricul familiei) 2. Interviul clinic semistructurat pentru copii 3. Scala de evaluare a hiperactivitatii cu deficit de atentie - completata de cadrul didactic.

4. Fisa de observatie comportamentala in timpul lectiei - este proiectata pentru 15 -20 de minute prin comparatie cu copiii cu nivel mediu din clasa, notarea comportamentelor observate se face la intervale de 30 de secunde si contine 5 categorii comportamentale: sustinerea atentiei la sarcina, agitatia psiho-motorie, vorbitul excesiv in timpul lectiei, jocul cu obiecte in timpul lectiei si capacitatea de a ramaine asezat in timpul lectiei. 5. Matricile progresive Raven color, testul Bender forma prescurtata, desenul omuletului, desenul familiei. 6. Terapia comportamentala pentru tratarea copiilor cu adhd este aplicata in 3 nivele - educarea parintilor cu privire la aplicarea metodelor de terapie comportamentala: aplicarea unui sistem de recompensa sau premiere imediat dupa un comportament adecvat al copilului; aplicarea tehnicii time out. - tehnici de aplicare a terapiei comportamentale la clasa. - recomandarea centrelor speciale de educare a copiilor cu adhd Tema: Terapia educationala a copiilor cu CES. Procesul de invatamant pentru copiii cu CES trebuie sa vizeze pe langa componenta instructiveducativa si o componenta compensator-recuperatorie. Terapia educationala complexa si integrata cuprinde urmatoarele module: Pentru a formula un program de terapie educational-terapeutica se apeleaza la grila globala de evaluare a elevului: 1. Elemente de atonomie personala - daca poate sa se imbrace singur, sa manance singur, sa isi aranjeze singur, deplasarea de sine statatoare, securitatea personala etc. 2. Conduita relationala si emotiva - modalitatea de relationare cu cei din jur, intensitatea starilor afective, gradul de acceptare/respingere a celor din jur etc. 3. Elementele de psihomotricitate: motricitatea globala, specifica, coordonarea vizual-motorie, organizarea senzorio-perceptiva etc. 4. Elemente de achizitie logico-matematice si a functiilor simbolice - formarea si dezvoltarea conceptului de numar, operatii aritmetice de baza, relatii geometrice etc. 5. Nivelul achizitiilor lingvistice - comunicarea verbala, vocabularul activ, vocabularul pasiv, citirea, scrierea, elementele de gramatica, expresivitatea comunicarii etc. Rezultatele evaluarii pot determina si tipul programului de interventie personalizata, un model terapeutic complex va integra mai multe tipuri de terapie: 1. Terapii comportamentale, 2. Terapii reductive de tensiune so conflict - tehnici de relaxare, metode de persuasiune, 3. Terapii de dezvoltare psiho-motorica (se lucreaza cu orientare tempo-spatiala, cu discriminarea structurilor de forma si culoare, se incepe cu constientizarea schemei corporale etc. ) 4. Terapia chinestezica - este inclus un chineto-terapeut 5. Ergoterapia - terapia prin munca 6. Terapiile cognitive 7. Ludoterapia 8. Terapiile de grup (socioterapiile, dramaterapia, art terapia)

Tema nr 5 : Orientarea scolara si profesionala Orientarea profesionala reprezinta un sistem de masuri psihopedagogic indreptate spre optimizare procesului de angajare a tineretului in cimpul muncii in corespundere cu dorintele, aspiratiile si aptitudinele formate si in corespundere cu cerintele de pe piata muncii. Orientarea profesionala presupune evidentierea particularitatilor personale, intereselor si capacitatilor fiecarei persoane in scopul acordarii ajutorului in alegerea rationala a profesiei, amximal corespunzatoare posibilitatilor ei individuale. Sarcinele psihologului: 1.sa elaboreze programe in vederea orientarii profesionale 2.sa aplice metodele psihodiagnostice in vederea determinarii capacitatilor, intereselor, aptitudinilor formate la elevii cl 9-12. 3.sa acorde consilierea si recomandari in vederea rezultatelor obtinute in urma psihdiagnozei 4.sa organizeze impreuna cu dirigintele treninguri in scopul identificarii, stimularii, structurarii capacitatilor specifice si pasiunilor complementare acestor capacitati. OSP are doua laturi corelate: orientarea scolara orientarea profesionala Orientarea scolara , ca latura ce preceda conditioneaza si favorizeaza orientarea profesionala, reprezinta activitatea de indrumare a elevilor spre unitatile de invatamint care corespund in cea mai mare masura aptitudinilor si intereselor lor su directiilor dezvoltarii sociale. Intensificarea activitatii de orientare scolara si profesionala are loc de regula al nivelul anilor scolari care marcheaza sfirsitul sua inceputu ciclurilor de invatamint( 4,5,9,12) Sarcini de baza a orientarii profesionale: 1.Gasirea pentru o persoana a profesiunii celei mai adecvate capacitatilor sale. 2.Satisfacerea cu personal a tuturor ramurilor profesionalepe plan national. Preoorientarea profesionala este considerata ca o etapa ce preceda orientarea profesionala si care consta in depistarea aspiratiilor si capacitatiilor elevilor care le sunt necesare in viitoarea profsiune, asistenta acordata elevului pentru a se autocunoaste si a se autoorienta. Reorientare scolara si profesionala este definita ca actiune intreprinsa de cel in cauza in vederea schimbarii optiunii sau profesiei initiale,pentru restabilirea echilibrului dintre om si activitate.Ea poate fi generata de factori personali( nu corepsunde aspiratiilor, aptitudinilor),factori social-economici(dispritia profesiunii respective),alte cauze( modernizarea profesiunii,retribuirea) Reorientarea nu este un esec al consilierii, ci consecinta inevitabila a miscarii sociale,a dezvoltarii tehnologice a schimbarii sistemului de valoi interese etc. Selectia scolara consta in retinerea dintr-un contingent de candidati la o scoala de grad superior a celor cu rezultatele cele mai bune la probe date( examene lucrari, teste)( alegerea dintr-un grup de candidati la o profesiune a celor mai capabili. Criterii de difirentiere intre selectia si orientarea profesionala: 1.Durata. Selectia este o evaluarea rapida, Orientarea este un proces indelungat de investigare a personalitatii umane. 2.Obiectivul urmarit.S. alege din mai multi indivizi pe cel corespunzator exercitarii in bune conditii a unei profesii,O. cauta o profesie pentru un individ. 3.Potentialul individului.Selectia valorica la maximum potentialul individului, Orientarea utilizeaza rational acest potential. 4.Examenul psihologic cel de selectie urmareste o selectie comparativa alegerea celui ami corespunzator dintr-un numar mare de candidati pentru o anumita profesiune, O este un mijloc d a recomanda o profesiune adecvata pentru persoana care solicita un sfat. 5.Calificativul apt/inapt- sfatul de orientare. Selectia se finalizeaza cu calificativul apt/inapt. In

orientare acest calificativ cu exista, aici se incheie doar cu un sfat de orientare pe care peroasa consilata poate sau nu sa-l urmeze. 6.Prezenta sau absenta criteriilor Selectia impune criterii de la inceput, pe cind orientarea presupune luarea in considerarea a biografiei individului,comportamentelor acestuia interpreatrea lor. In SUA incepind cu anii 60-70 apare conceptul de CARIERA pentru a-l inlocui pe cel PROFESIE atit in activitatea practica cit si in literatura de specialitate. Carierea acopera diferite roluri pe care le indipleneste inividul de-a lungul vietii sale: elev,angajat,parinte Cariera se refera la modul in care persoana activeaza in familie, scoala societatee. Cariera profesionala traseul parcurs de o persoana in profesarea unei activitati pentru care s-a pregatit, trecind prin diverse functii, posturi si roluri. Carierea pot avea si elevi care se pregatesc de viata activa cit si pensionari care s-au retras de viata activa dar care pot avea roluri de colaboratori suplinitori. -invatarea procesului de luare a deciziilor in alegerea si dezvoltarea carierei. -constientizarea rolului pe care-l juca timpul liber in viata personala -autointelegerea,cunoasterea eprsonalitatii si raportarea acesteia la personalitatea altora. Obiectivele principale in activitate de orientare a carierei: a)Dezvoltarea procesului de luare a deciziei b)Dezvoltarea conceptiei despre sine Principiile OSP Sunt norme care ghideaza factorii implicati in activitatea practica de orientare a carierei elevilor si totoodata cerinte ce trebuie respectate de acestia, conferind acestia un caracyer stiintific. Ele au fost formulate pe baza generaizarii experientei pozitive in practica orientarii si a rezultatelor cercetarilor efectuate in domeniu. 1.Principiu corelarii actiunelor tuturor factorilor OSP( scoala familia comunitate educationala,nationala,teritoariala,locala) trebue sa colaboreze strins intre ele. 2.Principiul corelatiei dintre aspiratiile, interesele si capacitatile elevului si cerintele vietii sociale. In plan economic, politic,cultural. 3.Principiul autoformarii,autodezvoltarii autodetermianrii elevului in procesul orientarii. Elevul trebuie sa fie fauritoru propriei sale perspective scolare profesionale. 4.Principiul pregatirii psihopedagogice a elevilor si parintelor in vederea alegerii studiilor si profesiunii si a definitivarii sfatului final de OSP. 5.Principiul valorificarii trasaturilor pozitive ale fiecarei personalitati. Functiile OSP: 1.Functia investigativa-consta in investgarea elevilor,a profesiilor si a ceritelor vietii sociale. 2.Functia informativa-consta din informarea elevilor si a parintelor asupra problemelor pe care le pune OSP. 3.Functia formativ-educativa- consta in formarea elevilor in vederea aleferii adecvate conform cu structura personalitatii si realiste a scolii/profesiei. Factorii care participa la realizarea obiectivelor si sarcinelor acestui domeniu: Invatatorul,diriginte,psihologul scolar,colectivul pedagogic,familia,massmedia,prieteni,cunoscuti,opinia publica. Scoala este factroul cel mai important, formarea a mtoivatiei pozitive la elevi, conditii prielnice. Mijloacele esentiale de care dispune scoala pentru realizarea obiectivelor si sarcinelor orientarii: Structura invatamintului este baza obiectiva a OSP.La nivel invatamintului primar; la nivel invatamintului gimnazial,la nivel invatamintului liceal si profesional. Procesul de invatamint lectia ca principala formade organizare a activitatii didactice,constituie cel mai important mijloc de orientare a carierei elevilor.

Familia joaca un rol decesiv in alegerea profesiunii copilului. ( influentele familiei actiunea educativa) Criterii pe care au parintii in influentarea alegerii carierei copiilor se refera la: -siguranta si viitorul profesiei pe piata foretei de munca -durata studiilor pentru a atinge un astfel de obiectiv -avantajele materiale asteptate -pozitia sociala oferita dorinta de a asigura copiilor o profesiune superioara cele e care parinti nu le-au putut realiza -traditia familiei Atitudini parentale neutre Atitudini parentale outernic autoritare Atitudini de tip compensator( realizarea prin copii) Atitudini parentale de intelegere,cooperare Colaborarea dintre scoala si familie nu ser educe doar la informarea reciproca cu privirea la tot ceea ce tine de orientarea copilului,ci presupune si inarmarea parintelor cu toate problemele pe care le comporta aceatsa actiune. 1.Cunoasterea copiilor si formarea capacitatilor de autocunoastere si autoapreciere obiectiva.( multi parinti isi cunosc fals copii, dau dovada de subiectviism in aprecieri) 2.Informarea scolara si profesionala in familie ( parintii trebuie sa se informeze impreuna cu copii despre ofertele de educatie, formare ,angajare.) 3.Educarea intereselor,inclinatiilor si aptitudinilor copiilor in familie( organizarea unor activitati practice in timp liber al copiilor, diverse cercuri artistice,literare etc.) 4.Educarea dragostei si a atitudinii pozitive fata de munca in familie( semnificatia sociala a muncii sa-i convingem pe copii, nu exista munci injositoare, si nici superioare, injositor pentru fiinta este sa nu munceasca. Munca efectiva in cadrul familiei/Exemplul parintilor 5.Formarea unei motivatiei superioare,care sa stea la baza optiunilor scolare si profesionale. Grupul de prieteni A face parte dintr-un grup ca sa-si contureze propria identitate si modul de relationare sociala. Parintii vad in grupul de prieteni ai copilului mai degraba un inamic decit aliat. Grupul de prieteni are rolul de a asigura trecerea de la grupul familial. Mass-media Ofera informatii pretioase intr-o forma acceseibila,unui numar mare de beneficiari cu privire la diverse aspecte psihopedagogice,medicale, dar nu rezolva problema informarii, interventia scolii pentru dirijarea ei in concordanta cu particularitatilor individuale ale elevilor si cu cerintele societatii impunindu-se cu necesitate TemaCONSILIEREA Consilierea-interventie psihologica in scopul de a favoriza cunoastere de sine,dezv resurselor personale,maturizarea. Scop:functionara optima a pers sau a grupului si consilierea copiilor sau adultilor cu prb de dezv instruire si educatie. Sarcinile:contribuirea la dezv resurselor pe care le detine clientul;acordarea ajutorului in dezv capacitatilor decizionale prin invatarea de a se implica in proces decizional;suportul oferit in dificultati de comunicare, de a face fata stresului,conflictelor ,anxietatii;dezvoltarea deprinderilor de autocunoastere ,determinare si realizare;informarea parintilor referitor la prb din cadrul scolii si oferirea suportului;acordarea ajutorului in comportament sau relatii interpersonale in cadrul grupului. Tipuri:C in interventie de criza-survin dupa aparitia situatiei socante si are scop de a solutiona pe termen termen scurt prin fixarea asupra prb prin tehnici de interventie in situatii criza; C

REMEDIERE-corectarea unor carente a comportamentului si evitarea agarvarii lui prin invatarea unor abilitati sociale; DE PREVENIRE-anticiparea aparitiei unor prb sau manifestari cunoscuta ca avind risc mare de aparitie;DEZVOLTARE PROFESIONALA-dezv abilit si capacitatilor care contribuie la succes scolar sau social. Categorii de prb in consiliere scolara:1.copii cu parinti divortati2.copii din familie cu copii vitregi; 3.copii cu parinti alcoolici(Rolurile pe care asuma copii:Copil erou-responsabilitate exagerata;Tap ispasitor-permanent vinovat;Copil pierdut-singuratici,fara scop;Copii mascota-cei mai mici ce fac strengarii)