Sunteți pe pagina 1din 79

ALGEBR

A
(

Indrumar pentru examenul licent a valabil ncepand cu sesiunea de nalizare


a studiilor iulie 2013)
CUPRINS
Pentru specializarile Matematica si Matematica informatica:
1 Introducere 1
2 Grupuri, inele si corpuri (de Ioan Purdea si Cosmin Pelea) 2
2.1 Grupuri 2
2.2 Exercit ii rezolvate 10
2.3 Inele si corpuri 13
2.4 Exercit ii rezolvate 20
2.5 Exercit ii propuse 23
3 Spat ii vectoriale (de Ioan Purdea si Cosmin Pelea) 23
3.1 Spat ii, subspat ii, transformari liniare 23
3.2 Exercit ii rezolvate 33
3.3 Baze. Dimensiune 33
3.4 Exercit ii rezolvate 41
3.5 Exercit ii propuse 42
4 Transformari liniare si matrici, sisteme de ecuat ii liniare (de Ioan Purdea si
Cosmin Pelea) 43
4.1 Transformari liniare si matrici 43
4.2 Exercit ii rezolvate 47
4.3 Sisteme de ecuat ii liniare 50
4.4 Exercit ii rezolvate 57
4.5 Exercit ii propuse 62
Numai pentru specializarea Matematica:
5 Not iuni de aritmetica numerelor ntregi (de Simion Breaz si Cosmin Pelea)63
5.1 Teorema mpart irii cu rest n Z 63
5.2 Exercit ii rezolvate 65
5.3 Divizibilitatea n Z 66
5.4 Exercit ii rezolvate 71
5.5 Numere prime. Teorema fundamentala a aritmeticii 73
5.6 Exercit ii rezolvate 76
5.7 Exercit ii propuse 77
Bibliograe (pentru ambele specializari) 77
1 Introducere

In realizarea part ii de algebra a acestei brosuri s-a ncercat alcatuirea unui material care
sa poata utilizat independent de alte surse bibliograce. Totusi, nu am reusit pe deplin
acest lucru, asa ca recomandam student ilor ca acolo unde au nevoie de completari sa
apeleze la titlurile din bibliograa de la nalul acestui material.

In acest sens, precizam
ca demonstrat ia Teoremei 3.32 foloseste instrumente care nu au fost predate n liceu si nu
sunt discutate aici, de aceea am ment ionat alaturat, ntr-o paranteza, ca este facultativa.
De asemenea, discut ia despre sisteme de ecuat ii liniare se bazeaza pe cateva rezultate
referitoare la determinant i si rangul unei matrice cu coecient i ntr-un corp comutativ K
pe care din motive de spat iu nu le putem prezenta aici n detaliu. Ele au fost prezentate
n liceu n cazul K , 1, C si pot gasite n cazul general n capitolul VI din [5].
Din aceste motive am ales ca aici doar sa le amintim. De altfel, Sect iunea 4.3 cont ine
destul de put ine rezultate teoretice. Am considerat ca cititorului i va mai folositoare
o abordare n care insistam mai mult pe descrierea metodelor prezentate de rezolvare a
sistemelor si ilustrarea lor prin exercit ii rezolvate.
Cele 4 capitole de dupa Introducere abordeaza cate o tema care ar putea (sau chiar
a fost) predata pe durata unui curs de 2 ore. Fiecare dintre aceste capitole corespunde
cate unui punct din tematica propusa pentru examenul de licent a. Astfel, tematica
propusa pentru specializarea Matematica este acoperita de capitolele 2, 3, 4
si 5, iar tematica propusa pentru specializarea Matematica informatica este
acoperita de capitolele 2, 3 si 4 din acest material. Bibliograa de la sfarsit este
comuna tematicii ambelor specializari.
Daca numarul de pagini dedicat unor teme este mai mare, aceasta se datoreaza fap-
tului ca s-au adaugat unele explicat ii si observat ii pe care le-am considerat importante
si care n timpul unui curs pot comunicate oral (iar aici nu). De asemenea, numarul
de exemple din acest material este, poate, ceva mai mare decat al celor prezentate n
sala de curs, acolo existand seminarul ca un ajutor n acest sens. Exceptand, poate,
,,suplimentul de explicat ii si exemple, am cautat sa organizam prezentarea ntr-o forma
cat mai apropiata de cea n care aceste teme au fost predate la cursurile aferente.

In ce
priveste problemele propuse, student ii pot gasi n bibliograa ment ionata rezolvari sau
indicat ii care sa i ajute n abordarea acestora.
Trebuie ment ionat ca nalizarea acestui material n timp util si n bune condit ii nu
ar fost posibila fara sierele sursa ale unor cursuri publicate sau n pregatire puse
la dispozit ie de domnul profesor Ioan Purdea si domnul conferent iar Simion Breaz.
Contribut ia subsemnatului a fost aceea de a da un caracter autonom si un aspect unitar
(pe cat a permis tematica abordata) part ii de algebra a acestei brosuri. Nu excludem
posibilitatea ca n material sa se strecurat erori de tehnoredactare (dintre care unele ar
putea sa-si lase amprenta asupra corectitudinii unor armat ii).

Incurajam cititorii sa ne
atraga atent ia asupra acelor erori pe care le identica si apreciem pozitiv toate semnalele
care ne vor veni n acest sens.
Cosmin Pelea
1
2 Grupuri, inele si corpuri (de Ioan Purdea si Cosmin Pelea)
2.1 Grupuri
Denit ia 2.1. Fie A o mult ime. O funct ie : AA A se numeste operat ie binara
sau lege de compozit ie pe A.
Pentru ca n acest capitol ne vom ocupa numai de operat ii binare, le vom numi
simplu operat ii. Pentru notarea unei operat ii se pot folosi simboluri ca , , + etc. Daca
operat ia este notata cu , atunci (a
1
, a
2
) se noteaza cu a
1
a
2
. Cel mai des se
noteaza multiplicativ, adica cu , caz n care (a
1
, a
2
) se noteaza cu a
1
a
2
sau a
1
a
2
,
sau aditiv, adica cu +, caz n care +(a
1
, a
2
) se noteaza cu a
1
+a
2
.
Exemplele 2.2. a) Adunarea (+) si nmult irea () sunt operat ii n N, Z, , 1 si C, dar
nu sunt operat ii n mult imea numerelor irat ionale.
b) Scaderea este operat ie n Z, , 1 si C, dau nu este operat ie n N.
c)

Impart irea este operat ie n

, 1

si C

, dar nu e operat ie n , 1, C, N, Z, N

si Z

.
Denit iile 2.3. Fie o operat ie n A. Spunem ca:
i) operat ia este asociativa daca
(a
1
a
2
) a
3
= a
1
(a
2
a
3
), a
1
, a
2
, a
3
A;
ii) operat ia este comutativa daca
a
1
a
2
= a
2
a
1
, a
1
, a
2
A.
Denit iile 2.4. Un cuplu (A, ), unde A este o mult ime si este operat ie pe A, se
numeste grupoid. Un grupoid n care operat ia este asociativa se numeste semigrup.
Un grupoid n care operat ia este comutativa se numeste grupoid comutativ.
Uneori, pentru simplicarea notat iilor, grupoidul (A, ) va notat cu A.
Denit iile 2.5. Fie o operat ie n A. Spunem ca operat ia admite element neutru
daca exista un element e A astfel ncat
a e = e a = a, a A.
Elementul e A se numeste elementul neutru al grupoidului (A, ).

Intr-un grupoid
care are un element neutru e, spunem ca un element a A este simetrizabil daca
exista un element a

A astfel ncat
a a

= a

a = e.
Elementul a

se numeste simetricul lui a.


Observat iile 2.6. a)

Intr-un grupoid (A, ) exista cel mult un element neutru.

Intr-adevar, daca nu exista element neutru, proprietatea este, evident, adevarata, iar
daca e si f ar elemente neutre, privindu-l succesiv pe ecare dintre ele ca element
neutru, avem
e f = f si e f = e.
2
Prin urmare, e = f.
b)

Intr-un semigrup (A, ) care are element neutru, exista elemente simetrizabile. De
exemplu, elementul neutru este simetrizabil si coincide cu simetricul sau.
c)

Intr-un semigrup (A, ) care are element neutru, orice element simetrizabil a are un
singur simetric.

Intr-adevar, daca e este elementul neutru, a A este simetrizabil si a

si a

ar
simetrice ale lui a, avem
a

a a

= a

(a a

) = a

e = a

si a

a a

= (a

a) a

= e a

= a

.
Prin urmare, a

= a

In notat ie aditiva, elementul neutru este notat cu 0 si numit element nul (sau zero),
iar simetricul unui element a (daca exista) este notat cu a si este numit opusul lui a.

In notat ie muliplicativa, elementul neutru este notat cu 1 si numit element unitate,


iar simetricul unui element a (daca exista) este notat cu a
1
si e numit inversul lui a.
Denit iile 2.7. Un semigrup (A, ) cu element neutru se numeste monoid. Daca, n
plus, operat ia este comutativa spunem ca (A, ) este un monoid comutativ. Un
monoid (A, ) se numeste grup daca toate elementele sale sunt simetrizabile. Daca,
n plus, operat ia este comutativa spunem ca (A, ) este grup comutativ sau grup
abelian.
Exemplele 2.8. a) (N, +) si (Z, ) sunt monoizi comutativi, dar nu sunt grupuri.
b) (, ), (1, ), (C, ) sunt sunt monoizi comutativi care nu sunt grupuri deoarece 0 nu
este element inversabil.
c) (Z, +), (, +), (1, +), (C, +), (

, ), (1

, ), (C

, ) sunt grupuri abeliene.


d) Fie M o mult ime si M
M
= f [ f : M M. Perechea (M
M
, ), unde este
compunerea funct iilor, este un monoid. Elementul neutru n acest monoid este funct ia
identica 1
M
: M M, 1
M
(x) = x.
Observat iile 2.9. a) Din Observat iile 2.6 a) si c) se deduc imediat urmatoarele:
1)

Intr-un monoid exista un singur element neutru.
2)

Intr-un grup, ecare element are un singur invers.
b) Denit ia grupului poate rescrisa astfel: Un grupoid (A, ) se numeste grup daca au
loc urmatoarele condit ii:
(i) (a
1
a
2
) a
3
= a
1
(a
2
a
3
), a
1
, a
2
, a
3
A ( este asociativa);
(ii) e A, a A : a e = e a = a ( admite element neutru);
(iii) a A, a

A : a a

= a

a = e (toate elementele lui A sunt simetrizabile).


c) Atragem atent ia asupra catorva greseli care apar frecvent n denit ia grupului:
1) Condit ia (iii) de mai sus nu vorbeste depre ,,existent a elementelor simetrizabile, ci
despre faptul ca toate elementele sunt simetrizabile. Dupa cum arata Observat ia 2.6
b), elemente simetrizabile exista si n monoizi care nu sunt grupuri, dar acolo exista si
elemente care nu sunt simetrizabile, iar n grupuri, nu.
2) Ordinea cuanticatorilor n scrierea formala a proprietat ilor (ii) si (iii) este esent iala.

In general, cuanticatorii si nu comuta, iar aici permutarea lor duce la condit ii mult
diferite de cele din denit ia grupului.
3
3) Introducerea unicitat ii elementului neutru si a unicitat ii simetricului ecarui element
n denit ia grupului nu sunt necesare. Dupa cum am vazut la a), acestea sunt consecint e
imediate ale denit iei grupului si trebuie privite ca atare.

In continuarea acestei sect iuni, cu rare except ii, operat ia dintr-un grup va notata
multiplicativ. Daca (A, ) este un semigrup, a A si n N

, atunci a
n
se deneste
inductiv astfel: a
1
= a, iar daca n > 1, atunci
a
n
= a
n1
a = a a
. .
n factori
.
Daca semigrupul (A, ) este monoid si a A se deneste
a
0
= 1,
iar daca, n plus, a e inversabil (simetrizabil), atunci se extinde not iunea de putere a lui
a la cazul exponent ilor negativi. Mai exact, daca a A este inversabil si n N

, atunci
a
n
= (a
1
)
n
.
Daca operat ia din semigrup este notata cu +, atunci n locul notat iei a
n
se foloseste
notat ia na.
Propozit ia 2.10. (Reguli de calcul ntr-un grup)
Fie (G, ) un grup. Se verica usor urmatoarele proprietat i:
1) Pentru orice a, b G avem
(a
1
)
1
= a, (ab)
1
= b
1
a
1
,
ab = ba (ab)
1
= a
1
b
1
.
2) Pentru orice a, b G si orice m, n Z avem:
a
m
a
n
= a
m+n
, (a
m
)
n
= a
mn
,
ab = ba (ab)
n
= a
n
b
n
.
3)

In G se poate simplica cu orice element, adica pentru orice a, x, y G,
ax = ay x = y,
xa = ya x = y.
4) Pentru orice a, b G, ecare dintre ecuat iile ax = b si ya = b are solut ie unica n G
(pe x = a
1
b, respectiv y = ba
1
).
Corolarul 2.11. Daca (G, ) este grup, atunci pentru orice a G funct iile t
a
: G G,
t
a
(x) = ax si t

a
: G G, t

a
(x) = xa (numite translat ia stanga, respectiv translat ia
dreapta cu a) sunt biject ii.
4
Denit iile 2.12. Fie (A, ) un grupoid si B A. Vom spune ca B este un subgrupoid
al lui (A, ) sau ca B este parte stabila n raport cu sau n (A, ) daca:
b
1
, b
2
B (b
1
, b
2
) B.
Daca B este stabila, atunci se poate deni cu ajutorul lui , o operat ie pe B astfel:

: B
2
B,

(b
1
, b
2
) = (b
1
, b
2
).
Aceasta se numeste operat ia indusa de n B si se noteaza, de multe ori, tot cu .
Observat iile 2.13. a) Fie (A, ) un grupoid, B A o parte stabila n (A, ) si

operat ia indusa de n B. Daca este asociativa (comutativa), atunci

este asociativa
(comutativa). Deci orice parte stabila B a unui semigrup (A, ) este semigrup n raport
cu operat ia indusa de n B, de aceea un subgrupoid al unui semigrup se mai numeste
subsemigrup.
b) Fie
1
si
2
doua operat ii denite pe A si B A stabila n raport cu
1
si
2
, iar

1
si

2
operat iile induse de
1
si
2
n B. Daca
1
este distributiva n raport cu
2
, adica

1
(a
1
,
2
(a
2
, a
3
)) =
2
(
1
(a
1
, a
2
),
1
(a
1
, a
3
))
pentru orice a
1
, a
2
, a
3
A, atunci

1
este distributiva n raport cu

2
.
c) Existent a elementului neutru este o proprietate care, n general, nu ,,se mosteneste
de la un grupoid la o parte stabila a sa. De exemplu, N

este o parte stabila n (N, +),


dar (N

, +) nu are element neutru.


Denit ia 2.14. Fie (G, ) un grup. O submult ime H G se numeste subgrup al lui
(G, ) daca verica condit iile:
i) H este stabila n (G, ), adica
h
1
, h
2
H h
1
h
2
H;
ii) H este grup n raport cu operat ia indusa de operat ia din (G, ).
Faptul ca H este subgrup al lui (G, ) se va nota cu H G.
Exemplele 2.15. a) Z, , 1 sunt subgrupuri n (C, +), Z, sunt subgrupuri n (1, +)
si Z este subgrup n (, +).
b)

, 1

sunt subgrupuri n (C

, ) si

este subgrup n (1

, ).
c) N este un subsemigrup al lui (Z, +) care nu este subgrup.
Observat iile 2.16. a) Orice subgrup este nevid.
Aceasta armat ie rezulta din ii).
b) Daca H este un subgrup al grupului (G, ), atunci elementul neutru al lui (H, ) coincide
cu elementul neutru al lui (G, ).

Intr-adevar, daca e, respectiv 1 este element neutru din H, respectiv G si h H G,


atunci n G are loc egalitatea
eh = h = 1h.
Simplicand n G cu h, rezulta e = 1.
5
c) Daca H este un subgrup al grupului (G, ) si h H, atunci simetricul lui h n (H, )
coincide cu simetricul lui h n (G, ).

Intr-adevar, daca h

, respectiv h
1
e simetricul lui h n H, respectiv G, din b) avem
h

h = e = 1 = h
1
h.
Privind aceasta egalitate n G si simplicand cu h, rezulta h

= h
1
.
De cele mai multe ori e mai usor sa aratam ca o submult ime a unui grup este subgrup
aplicand urmatoarea teorema.
Teorema 2.17. (Teorema de caracterizare a subgrupului)
Fie (G, ) un grup si H G. Urmatoarele armat ii sunt echivalente:
1) H este subgrup al lui (G, ).
2) H verica condit iile:
) H ,= ;
) h
1
, h
2
H h
1
h
2
H;
) h H h
1
H.
3) H verica condit iile:
) H ,= ;
) h
1
, h
2
H h
1
h
1
2
H.
Demonstrat ie. 1) 2). Din Observat ia 2.16 a) rezulta ), iar ) coincide cu i) si )
urmeaza din Observat ia 2.16 c).
2) 3). Folosind pe 2) avem:
h
1
, h
2
H h
1
, h
1
2
H h
1
h
1
2
H.
Deci condit ia ) este vericata si ) este comuna.
3) 1). Daca n ) luam h
1
= h
2
atunci rezulta 1 H, iar daca h H si luam h
1
= 1
si h
2
= h atunci h
1
H. Folosind acest rezultat si pe ) avem:
h
1
, h
2
H h
1
, h
1
2
H h
1
(h
1
2
)
1
= h
1
h
2
H.
Deci operat ia din (G, ) induce operat ie n H, iar din asociativitatea operat iei n (G, )
rezulta asociativitatea operat iei induse. Acum, din cele de mai sus urmeaza ca H este
subgrup.
Practic, cand se arata ca o submult ime a unui grup este subgrup se verica 2) sau 3),
iar condit ia ) o nlocuim cu condit ia 1 H.
Exemplele 2.18. a) Daca (G, ) este grup, atunci G si 1 sunt subgrupuri. Un subgrup
al lui G diferit de G si 1 se numeste subgrup propriu.
b) Submult imea H = z C [ [z[ = 1 a lui C

este un subgrup al lui (C

, ).

Intr-adevar, H ,= pentru ca 1 H, adica H verica pe ). Folosind urmatoarele


proprietat i ale modulului
[z
1
z
2
[ = [z
1
[ [z
2
[ si [z
1
[ = [z[
1
6
avem:
z
1
, z
2
H [z
1
[ = 1, [z
2
[ = 1 [z
1
z
2
[ = 1 z
1
z
2
H
si
z H [z[ = 1 [z
1
[ = 1 z
1
H.
Deci H verica pe ), ), ), adica H este subgrup.
c) Fie n N xat. Atunci mult imea nZ = nk [ k Z a multiplilor lui n, este un
subgrup al lui (Z, +) deoarece nZ ,= si diferent a a doi multipli de n este un multiplu
de n. Deci nZ verica pe ) si ), adica nZ (Z, +).
Reamintim ca pentru o mult ime nita X, se noteaza cu [X[ numarul de elemente al
mult imii X.
Teorema 2.19. (Teorema lui Lagrange) Fie G un grup nit si H G. Atunci [H[
divide pe [G[.
Demonstrat ie. Fie
H
GG, relat ia omogena denita prin
x
H
y y xH,
unde xH = xh [ h H G. Observam ca
x
H
y x
1
y H.
Demonstram ca
H
este relat ie de echivalent a. Cum pentru orice x G, x
1
x = 1 H,
x G, x
H
x,
adica
H
este reexiva. Daca x
H
y si y
H
z atunci x
1
y H si y
1
z H. Prin
urmare, (x
1
y)(y
1
z) = x
1
z H si rezulta ca x
H
z. Asadar,
H
este tranzitiva.
Relat ia
H
este si simetrica, deoarece daca x
H
y, adica x
1
y H, cum H este subgrup,
(x
1
y)
1
= y
1
x H, de unde obt inem y
H
x.
Pentru x G, avem

H
x = y G [ x
H
y = y G [ x
1
y H = y G [ y xH = xH.
Alegand cate un element (si numai unul) din ecare dintre clasele diferite (si implicit
distincte) H, xH, yH, . . . obt inem o submult ime X G. Mult imea cat si partit ia deter-
minata de
H
este
G/
H
=
H
x [ x X = xH [ x X,
prin urmare
G =
_
xX

H
x =
_
xX
xH.
Pentru orice x, y X, x ,= y avem xH

yH = . Mai mult, pentru orice x X, funct ia


t
x
: H xH, t
x
(h) = xh este bijectiva, deci [H[ = [xH[. Atunci
[G[ =

xX
[xH[ = [H[ + +[H[
. .
|X| termeni
= [X[[H[,
si teorema este demonstrata.
7
Denit ia 2.20. Fie (G, ), (G

, ) grupuri. O funct ie f : G G

se numeste omo-
morsm daca
f(x
1
x
2
) = f(x
1
) f(x
2
), x
1
, x
2
G.
Un omomorsm bijectiv se numeste izomorsm. Un omomorsm al lui (G, ) n el nsusi
se numeste endomorsm al lui (G, ). Un izomorsm al lui (G, ) pe el nsusi se numeste
automorsm al lui (G, ). Daca exista un izomorsm f : G G, atunci vom spune ca
grupurile (G, ) si (G

, ) sunt izomorfe si vom scrie G G

sau (G, ) (G

, ).
Pentru simplicarea scrierii, revenim la notat ia multiplicativa a operat iilor.
Teorema 2.21. Fie (G, ) si (G

, ) grupuri, iar 1, respectiv 1

elementul neutru al lui


(G, ), respectiv (G

, ). Daca f : G G

este omomorsm, atunci


f(1) = 1

(1)
si
f(x
1
) = [f(x)]
1
, x G. (2)
Demonstrat ie. Pentru orice x G avem
f(1)f(x) = f(1 x) = f(x) = 1

f(x),
adica f(1)f(x) = 1

f(x), de unde rezulta (1). Folosind pe (1) avem:


x
1
x = 1 f(x
1
)f(x) = 1

,
de unde urmeaza (2).
Teorema 2.22. Daca (G, ) si (G

, ) sunt grupuri, iar f : G G

este un izomorsm,
atunci f
1
este un izomorsm.
Demonstrat ie.

Intrucat inversa unei biject ii este o biject ie, mai trebuie aratat ca:
f
1
(y
1
y
2
) = f
1
(y
1
)f
1
(y
2
), y
1
, y
2
G

. (3)
Conform denit iei funct iei f
1
, f
1
(y
i
) este acel element x
i
G (i = 1, 2) pentru care
avem f(x
i
) = y
i
, adica
f
1
(y
i
) = x
i
f(x
i
) = y
i
.
Deci
f
1
(y
1
)f
1
(y
2
) = x
1
x
2
(4)
Din f(x
1
x
2
) = f(x
1
)f(x
2
) = y
1
y
2
urmeaza
f
1
(y
1
y
2
) = x
1
x
2
. (5)
Acum, din (4) si (5) rezulta (3).
Corolarul 2.23. a) Daca (G, ) (G

, ) atunci (G

, ) (G, ), adica relat ia ntre


grupuri este simetrica.
b) Un omomorsm f : G G

este izomorsm, daca si numai daca exista un omomorsm


g : G G

astfel ncat g f = 1
G
si f g = 1
G
.
8
Teorema 2.24. Daca (G, ), (G

, ) si (G

, ) sunt grupuri, iar f : G G

si g : G

sunt omomorsme (izomorsme), atunci g f este omomorsm (izomorsm).


Demonstrat ie. Folosind denit ia compunerii funct iilor si ipoteza ca f si g sunt omomor-
sme, pentru orice x
1
, x
2
G avem:
(gf)(x
1
x
2
) = g(f(x
1
x
2
)) = g(f(x
1
)f(x
2
)) = g(f(x
1
))g(f(x
2
)) = (gf)(x
1
)(gf)(x
2
),
ceea ce ne arata ca gf este omomorsm. Compusa a doua biject ii ind o biject ie rezulta
ca daca f si g sunt izomorsme, atunci g f este izomorsm.
Corolarul 2.25. a) Daca (G, ) (G

, ) si (G

, ) (G

, ) atunci (G, ) (G

, ), adica
relat ia este tranzitiva.
b) Fie (G, ) un grup si End(G, ), respectiv Aut(G, ) mult imea endomorsmelor, re-
spectiv automorsmelor lui (G, ). Mult imea End(G, ) este parte stabila n (G
G
, ) si
(End(G, ), ) este monoid. Mult imea Aut(G, ) este o parte stabila a lui (End(G, ), )
care cont ine elementul unitate (a se vedea Exemplul 2.26 a)). Conform Corolarului 2.23,
toate elementele din Aut(G, ) sunt inversabile, deci (Aut(G, ), ) este grup.
Exemplele 2.26. a) Daca (G, ) este un grupoid, atunci 1
A
: A A, 1
A
(x) = x este un
automorsm numit automorsmul identic al lui (G, ). Acesta este elementul unitate
din (End(G, ), ) si (Aut(G, ), ). Din acest exemplu rezulta ca relat ia este reexiva.
b) Daca (G, ) si (G

, ) sunt grupuri, iar 1

este elementul neutru din (G

, ), atunci funct ia
: G G

, (x) = 1

este omomorsm numit omomorsmul nul sau zero.


c) Fie a 1, a ,= 1, a > 0. Funct ia f : 1

+
1, f(x) = log
a
x este un izomorsm al
grupului (1

+
, ) pe grupul (1, +) si inversul acestuia este f
1
: 1 1

+
, f
1
(x) = a
x
.
Proprietat ile log
a
(xy) = log
a
x + log
a
y si a
x+y
= a
x
a
y
exprima faptul ca f si f
1
sunt
omomorsme.
d) Funct ia f : C

, f(z) = [z[ este un omomorsm al grupului (C

, ) n grupul
(1

, ) pentru ca f(z
1
z
2
) = [z
1
z
2
[ = [z
1
[ [z
2
[ = f(z
1
)f(z
2
).
e) Funct ia f : C C, f(z) = z (unde z este conjugatul lui z) este un automorsm al
grupului (C, +), iar f
1
= f. Restrict ia lui f la C

este automorsm al grupului (C

, ).
f) Pentru orice grup (G, ) funct ia f : G G, f(x) = x
1
este bijectiva. Funct ia f este
un automorsm al lui (G, ) daca si numai daca grupul (G, ) este abelian.
Reamintim ca pentru o funct ie f : A B, X A si Y B, notam
f(X) = f(x) [ x X si
1
f (Y ) = a A [ f(a) Y .
Teorema 2.27. Fie (G, ) si (G

, ) grupuri si f : G G

un omomorsm.
1) Daca H este un subgrup al lui (G, ), atunci f(H) este un subgrup al lui (G

, ).
2) Daca H

este un subgrup al lui (G

, ), atunci
1
f (H

) este un subgrup al lui (G, ).


Demonstrat ie. 1) Daca H este subgrup, atunci H ,= , ceea ce implica f(H) ,= . Daca
y
1
, y
2
f(H), atunci exista x
1
, x
2
H astfel ncat y
1
= f(x
1
), y
2
= f(x
2
). Acum, f
ind omomorsm, avem:
y
1
y
1
2
= f(x
1
) f(x
2
)
1
= f(x
1
) f(x
1
2
) = f(x
1
x
1
2
),
9
iar x
1
, x
2
H implica x
1
x
1
2
H. Rezulta ca y
1
y
1
2
f(H). Deci f(H) este un subgrup
al lui (G

, ).
2) Cum f(1) = 1

, deducem ca 1
1
f (H

), adica
1
f (H

) ,= .

In plus, avem
x
1
, x
2

1
f (H

) f(x
1
), f(x
2
) H

f(x
1
)[f(x
2
)]
1
= f(x
1
x
1
2
) H

x
1
x
1
2

1
f (H

).
Deci
1
f (H

) este un subgrup al lui (G, ).


Aplicand 2) din teorema de mai sus subgrupului 1

al lui G

, rezulta:
Corolarul 2.28. Kerf = x G [ f(x) = 1

este un subgrup al lui G.


Denit ia 2.29. Fie (G, ) si (G

, ) grupuri si f : G G

un omomorsm. Subgrupul
Kerf = x G [ f(x) = 1

al lui G se numeste nucleul omomorsmului f.


Teorema 2.30. Fie (G, ), (G

, ) grupuri si 1, respectiv 1

elementul neutru al lui G,


respectiv G

. Omomorsmul f : G G

este injectiv daca si numai daca Kerf = 1.


Demonstrat ie. Daca omomorsmul f este injectiv, atunci
x Kerf f(x) = 1

f(x) = f(1) x = 1
de unde urmeaza incluziunea Kerf 1, iar incluziunea inversa rezulta din f(1) = 1

.
Deci Kerf = 1. Invers, daca Kerf = 1, atunci
f(x
1
) = f(x
2
) f(x
1
)(f(x
2
))
1
= 1

f(x
1
x
1
2
) = 1

x
1
x
1
2
= 1 x
1
= x
2
ceea ce ne arata ca omomorsmul f este injectiv.
2.2 Exercit ii rezolvate
1) Fie M o mult ime, T(M) mult imea submult imilor sale si diferent a simetrica,
adica pentru X, Y M avem XY = (X Y ) (Y X). Sa se arate ca (T(M), ) este
un grup.
Solut ie: Fie C(X) = C
M
X = M X complementara submult imii X M. Avem
(1) XY = [X C(Y )] [Y C(X)].

In stabilirea asociativitat ii operat iei avem nevoie de egalitatea


(2) C(XY ) = (X Y ) [C(X) C(Y )]
care se deduce din (1), din formulele lui de Morgan si din distributivitatea intersect iei
fat a de reuniune astfel:
C(XY ) = C(X C(Y )) C(Y C(X)) = [C(X) Y ] [C(Y ) X]
= [C(X) Y ] C(Y ) [C(X) Y ] X
= [C(X) C(Y )] [Y C(Y )] [C(X) X] [Y X]
= [C(X) C(Y )] (X Y ) = (X Y ) [C(X) C(Y )].
10
Folosind (1) si (2) avem
(XY )Z = [(X +Y ) C(Z)] [C(X +Y ) Z]
=[(X C(Y )) (Y C(X))] C(Z) [(X Y ) (C(X) C(Y ))] Z
=[X C(Y ) C(Z)] [Y C(X) C(Z)] [X Y Z] [C(X) C(Y ) Z]
=(X Y Z) [X C(Y ) C(Z)] [C(X) Y C(Z)] [C(X) C(Y ) Z].
La acelasi rezultat se ajunge si calculand pe X(Y Z). Deci este asociativa.
Din denit ia operat iei rezulta ca este comutativa, are element neutru submult imea
vida si XX = , adica opusa lui X este X. Deci (T(M), ) este grup abelian.
2) Fie G = (1, 1), x, y G si
() x y =
x +y
1 +xy
.
Sa se arate ca:
i) egalitatea () deneste o operat ie pe G si (G, ) este un grup abelian;
ii) ntre grupul multiplicativ al numerelor reale pozitive (1

+
, ) si (G, ) exista un izomor-
sm f : 1

+
G de forma f(x) =
x 1
x + 1
.
Solut ie: i) Daca x, y G atunci x y G deoarece
x y = 1 +
(x + 1)(y + 1)
1 +xy
si x y = 1
(x 1)(y 1)
1 +xy
.
Asadar, este o operat ie pe G. Din (1) rezulta ca este comutativa. Asociativitatea sa
se obt ine astfel:
(x y) z =
x +y
1 +xy
z =
x +y +z +xyz
xy +xz +yz + 1
,
x (y z) = x
y +z
1 +yz
=
x +y +z +xyz
xy +xz +yz + 1
.
Presupunem ca e este elementul neutru. Atunci x e = x pentru orice x G, adica
x +e
1 +xe
= x pentru orice x G. Rezulta ca e = 0. Prin urmare, daca elementul neutru
exista, acesta este 0.

Intrucat x 0 = x pentru orice x G, rezulta ca 0 este elementul
neutru. Daca x

este simetricul lui x G atunci xx

= 0 de unde deducem x

= x G.
Deci, daca simetricul lui x exista, acesta este x. Se verica usor ca x este simetricul
lui x pentru orice x G. Astfel am aratat ca (G, ) este un grup abelian.
ii) Cum imaginea elementului neutru printr-un omomorsm de grupuri este elementul
neutru, rezulta ca f(1) = 0, ceea ce implica = 1. Deci
() f(x) =
x 1
x + 1
.

Intrucat,
x 1
x + 1
> 1
2x
x + 1
> 0 ,
x 1
x + 1
< +1
2
x + 1
< 0 ,
11
avem f(x) G pentru orice x 1

+
, ceea ce arata ca egalitatea () deneste o funct ie
f : 1

+
G. Funct ia f este bijectiva deoarece ecuat ia f(x) = y are o solut ie unica
x =
1 +y
1 y
1

+
. Prin calcul se arata ca f este un omomorsm, adica
f(x
1
x
2
) =
x
1
x
2
1
x
1
x
2
+ 1
= f(x
1
) f(x
2
) .
Deci f este izomorsm.
3) Fie (G, ) un grup nit si , = H G. Sa se arate ca H este un subgrup n G daca si
numai daca H este parte stabila n (G, ).
Solut ie: Daca H G atunci, evident, H este parte stabila n (G, ).
Fie h H arbitrar. Daca H este parte stabila n (G, ), atunci imaginile restrict iilor
translat iilor cu h la H sunt n H. Prin urmare, avem funct iile
t
h
, t

h
: H H, t
h
(x) = hx, t

h
(x) = xh.
Daca x
1
, x
2
H si t
h
(x
1
) = t
h
(x
2
), adica hx
1
= hx
2
, privind aceasta egalitate n G,
putem simplica cu h si obt inem x
1
= x
2
. Rezulta ca t
h
este injectiva, iar cum H e
nita, t
h
este o biject ie.
Din surjectivitatea lui t
h
deducem ca exista e H astfel ncat h = t
h
(e) = he. Atunci
avem, n G, 1h = eh, de unde, simplicand din nou cu h, obt inem 1 = e H. Asadar,
t
h
ind surject ie, exista h

H cu proprietatea ca
1 = t
h
(h

) = hh

hh
1
= 1 = hh

h
1
= h

H.
Cum h H a fost arbitrar, din teorema de caracterizare a subgrupului urmeaza H G.
4) Sa se arate ca exista un singur omomorsm de la grupul (, +) la grupul (Z, +).
Solut ie: Fie f : Z un omomorsm, x arbitrar si f(x) = a Z. Pentru orice
n N

avem
a = f(x) = f
_
n
x
n
_
= f
_
x
n
+ +
x
n
. .
_
n termeni
= f
_
x
n
_
+ +f
_
x
n
_
. .
n termeni
= n f
_
x
n
_
,
iar cum f
_
x
n
_
Z, deducem ca a = 0 (ind multiplu pentru orice n N

), asadar
f(x) = 0 pentru orice x .
5) Sa se determine automorsmele grupului (Z, +).
Solut ie: Fie f : Z Z un endomorsm al grupului (Z, +). Daca x N

, atunci
f(x) = f(1 + 1 + + 1
. .
x termeni
) = xf(1)
si f(x) = f(x). Evident f(0) = 0 = f(1) 0, prin urmare,
f(x) = f(1) x, x Z.
12
Daca f este un automorsm, f ind surjectiva, exista a Z astfel ncat 1 = f(1) a.
Rezulta ca f(1) divide pe 1, adica f(1) 1, 1. Daca f(1) = 1, atunci f = 1
Z
care
este, evident, automorsm al lui (Z, +), iar daca f(1) = 1, atunci f este
1
Z
: Z Z, (1
Z
)(x) = x
despre care se arata usor ca e automorsm al lui (Z, +).
Deci automorsmele lui (Z, +) sunt 1
Z
si 1
Z
.
2.3 Inele si corpuri
Denit iile 2.31. Un sistem ordonat (R, +, ) n care R este o mult ime, iar + si sunt
operat ii pe R se numeste inel daca verica urmatoarele axiome:
i) (R, +) este grup abelian;
ii) (R, ) este semigrup;
iii) Operat ia este distributiva fat a de +, adica
a(b +c) = ab +ac si (b +c)a = ba +ca, a, b, c 1.
Inelul (R, +, ) se numeste comutativ, respectiv cu unitate daca operat ia este comu-
tativa, respectiv daca are element unitate (notat cu 1). Daca (R, +, ) este un inel cu
unitate, atunci un element a R se numeste inversabil daca
a
1
R : a
1
a = 1 = aa
1
.
Uneori inelul (R, +, ) va notat cu R. Ment ionam ca daca (R, +, ) este inel atunci,
ntrucat (R, +) este grup, rezulta ca mult imea R este nevida. Conform convent iilor facute
n Sect iunea 2.1, elementul neutru al grupului (R, +) va notat cu 0 si l vom numi zero.
Vom nota pe R 0 cu R

. Daca a R, atunci opusul (simetricul fat a de +) al lui a va


notat cu a.

Intrucat (R, +) este grup abelian, avem
(a +b) = a b, a, b R.
Observat iile 2.32. a)

In liceu se foloseste denumirea de inel pentru ceea ce am numit
mai sus inel cu unitate.
b) Fie (R, +, ) un inel.

Intrucat (R, +) este grup abelian, pentru orice a R si n Z
se poate deni na ca nainte de Propozit ia 2.10.

In semigrupul (R, ) se poate deni a
n
pentru orice a R si orice n N

, iar daca R este inel cu unitate putem deni a


n
si
pentru n Z n condit iile discutate pe larg n Sect iunea 2.1. Proprietat ile calculului cu
multipli si ale calculului cu puteri ntr-un inel rezulta imediat din Propozit ia 2.10.
Denit ia 2.33. Un inel cu unitate (K, +, ) se numeste corp daca:
i) K cont ine cel put in doua elemente, adica [K[ 2.
ii) Orice a K

este inversabil.
Observat ia 2.34. Un triplet (K, +, ) este corp daca si numai daca:
1) (K, +) este grup abelian.
2) K

este stabila n (K, ) si (K

, ) este grup.
3) Operat ia este distributiva n raport cu +.
13
Teorema 2.35. Daca (R, +, ) este un inel, atunci pentru orice a R, funct iile
t
a
, t

a
: R R, t
a
(x) = ax, t

a
(x) = xa
sunt endomorsme ale grupului (R, +).
Demonstrat ie. Pentru orice x, y R avem:
t
a
(x +y) = a(x +y) = ax +ay = t
a
(x) +t
a
(y),
adica t
a
este endomorsm al grupului (R, +). Analog se arata ca t

a
este endomorsm.
Corolarul 2.36. (Reguli de calcul ntr-un inel) Fie (R, +, ) un inel.
a) Pentru orice a, b R au loc egalitat ile:
a0 = 0 = 0a, a(b) = ab = (a)b, (a)(b) = ab. (1)
Primele doua (siruri de) egalitat i din (1) rezulta din teorema de mai sus si din Teorema
2.21. Ultima egalitate se obt ine astfel:
(a)(b) = ((a)b) = (ab) = ab.
b) Daca R este inel asociativ, a R si n N

, atunci
(a)
n
=
_
a
n
daca n este par
a
n
daca n este impar
c) Daca a, b, c R atunci
a(b c) = ab ac si (b c)a = ba ca.
Observat iile 2.37. 1) Daca (R, +, ) este un inel cu unitate, atunci
R ,= 0 [R[ 2 0 ,= 1.
Cum implicat iile din sirul
R ,= 0 [R[ 2 0 ,= 1
sunt evidente, ramane de demonstrat ca [R[ ,= 0 implica 0 ,= 1, adica
0 = 1 [R[ = 0.

Intr-adevar, daca 0 = 1, pentru orice a R,


a = a 1 = a 0 = 0.
2) Daca R este inel cu unitate si R ,= 0, atunci 0 nu este inversabil.
Din (1) rezulta ca (ntr-un inel) daca ntr-un produs unul din factor este zero, atunci
produsul este zero. Inversa acestei armat ii nu este, n general, adevarata. Inelele n
care aceasta inversa este adevarata constituie o clasa speciala de inele.
14
Denit ia 2.38. Fie R un inel. Un element a R, a ,= 0 se numeste divizor al lui zero
daca exista b R, b ,= 0 astfel ncat ab = 0 sau ba = 0. Un inel R ,= 0 comutativ, cu
unitate si care nu cont ine divizori ai lui zero (diferit i de zero) se numeste domeniu de
integritate.
Observat ia 2.39. a) Un inel R nu are divizori ai lui zero daca si numai daca R

este o
parte stabila n (R, ), adica
a, b R, a ,= 0 si b ,= 0 ab ,= 0.
Ment ionam ca implicat ia de mai sus este echivalenta cu
a, b R, ab = 0 a = 0 sau b = 0.
b) Corpurile nu au divizori ai lui zero, prin urmare corpurile comutative sunt domenii de
integritate.

Intr-adevar, pentru un corp K si a, b K,


ab = 0 si a ,= 0 b = 1 b = (a
1
a)b = a
1
(ab) = a
1
0 = 0.
Exemplele 2.40. a) (Z, +, ) este domeniu de integritate, dar nu este corp, pentru ca
singurele elemente inversabile din (Z, +, ) sunt 1 sdi 1.
b) (, +, ), (1, +, ), (C, +, ) sunt corpuri comutative.
c) Pe o mult ime formata dintr-un singur element exista o singura operat ie. Daca luam
n calitate de + si de aceasta operat ie, atunci se obt ine un inel asociativ, comutativ
si cu element unitate. Acesta se numeste inelul nul.

In acest inel avem 0 = 1. Din
Observat ia 2.37 a) rezulta ca inelul nul este caracterizat de aceasta egalitate.
d) Fie R o mult ime si m, n N

. O funct ie
A : 1, . . . , m 1, . . . , n R
se numeste matrice de tipul (m, n) cu elemente din R. Cand m = n matricea A se
numeste matrice patratica de ordinul n. Notand pentru tot i i = 1, . . . , msi j = 1, . . . , n
pe A(i, j) cu a
ij
( R), putem scrie pe A sub forma de tabel dreptunghiular cu m linii si
n coloane n care trecem imaginea ecarei perechi (i, j) n linia i si coloana j
A =
_
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
_
_
_
_
_
.
Pentru acest tabel vom folosi notat ia A = (a
ij
). Mult imea matricelor de tipul (m, n) cu
elemente din R o vom nota cu M
m,n
(R), iar cand m = n cu M
n
(R). Daca (R, +, ) este
un inel, atunci + din R induce o operat ie + n M
m,n
(R) denita astfel: daca A = (a
ij
)
si B = (b
ij
) sunt doua matrice de tipul (m, n) atunci
A+B = (a
ij
+b
ij
).
Se verica usor ca aceasta operat ie este asociativa, comutativa, are ca element neutru
(element nul) matricea O
m,n
care are pe 0 n toate pozit iile si ecare element A = (a
ij
)
din M
m,n
(R) are un opus (pe matricea A = (a
ij
), numita opusa matricei A).
15
Denumirea denmult ire a matricelor estentrebuint ata pentru operat ia part iala denita
n mult imea

M
m,n
(R) [ (m, n) N

astfel: daca avem A = (a


ij
) M
m,n
(R) si
B = (b
ij
) M
n,p
(R), atunci
AB = (c
ij
) M
m,p
, cu c
ij
=
n

k=1
a
ik
b
kj
, (i, j) 1, . . . , m 1, . . . , p.
Daca lucram cu matrici patratice de acelasi ordin, operat ia part iala de mai sus devine
o operat ie n sensul Denit iei 2.1, operat ie care este asociativa si distributiva fat a de +.
Rezulta ca (M
n
(R), +, ) este un inel numit inelul matricelor patrate de ordinul n
cu elemente din R. Daca inelul R este cu unitate, atunci inelul M
n
(R) este cu unitate.
Unitatea inelului M
n
(R) este matricea
I
n
=
_
_
_
_
_
_
1 0 0 . . . 0
0 1 0 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
0 0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
_
de tipul (n, n), numita matricea unitate de ordinul n. Daca n 2 si R ,= 0 atunci
inelul M
n
(R) nu este comutativ si are divizori ai lui zero. Daca a, b R

, atunci matricele
nenule
_
_
_
_
_
_
a 0 . . . 0
0 0 . . . 0
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
0 0 . . . 0
_
_
_
_
_
_
,
_
_
_
_
_
_
0 0 . . . b
0 0 . . . 0
.
.
.
.
.
. . . .
.
.
.
0 0 . . . 0
_
_
_
_
_
_
pot folosite atat pentru a demonstra ca M
n
(R) are divizori ai lui zero, cat si pentru a
arata ca semigrupul (M
n
(R), ) nu este comutativ.
Daca R e un inel cu unitate, mult imea elementelor inversabile ale inelului M
n
(R) este
GL
n
(R) = A M
n
(R) [ B M
n
(R) : AB = BA = I
n
.
Mult imea GL
n
(R) e stabilan (M
n
(R), ) si (GL
n
(R), ) e un grup numit grupul general
liniar de gradul n peste R. Se stie ca daca R este unul dintre corpurile numerice (,
1 sau C) atunci A M
n
(R) este inversabila daca si numai daca det A ,= 0. Prin urmare,
GL
n
(C) = A M
n
(C) [ det A ,= 0,
si analog se pot redeni si GL
n
(1) si GL
n
().
e) Fie n N, n 2. Teorema mpart irii cu rest n Z (a se vedea Sect iunea 5.1) permite
partit ionarea mult imii Zn clase determinate de resturile ce pot obt inute prinmpart ire
la n : nZ, 1 + nZ, . . . , (n 1) + nZ, unde r + nZ = r + nk [ k Z (r Z). Folosim
urmatoarele notat ii
r = r +nZ (r Z) si Z
n
= nZ, 1 +nZ, . . . , (n 1) +nZ =

0,

1, . . . ,

n 1.
Sa observam ca pentru a, r Z,
a = r a +nZ = r +nZ a r nZ n[a r.
16
Operat iile
a +

b =

a +b, a

b =

ab
sunt bine denite, adica, daca se considera alt i reprezentant i a

si b

pentru doua clase a,


respectiv

b rezultatele operat iilor raman aceleasi.



Intr-adevar, din a

a si b

b rezulta
n[a

a, n[b

b n[a

a +b

b n[(a

+b

) (a +b)

a

+b

=

a +b
si
a

= a +nk, b

= b +nl (k, l Z) a

= ab +n(al +bk +nkl) ab +nZ

=

ab.
Se verica usor ca operat iile + si sunt asociative si comutative, + admite element neutru
pe

0, pentru orice clasa a exista un element opus n (Z


n
, +), a =

a =

n a, operat ia
admite element neutru pe

1 si este distributiva fat a de +. Prin urmare, (Z


n
, +, ) este
un inel cu unitate.
Luand, de exemplu n = 4, inelul obt inut (Z
4
, +, ) are divizori ai lui zero:

2 Z
4

0 =

1,

2,

3 si

2 =

0.
Prin urmare, inelul (Z
n
, +, ) nu este, n general, un corp. De fapt, a Z
n
este inversabil
daca si numai daca (a, n) = 1. Rezulta ca inelul (Z
n
, +, ) este corp daca si numai daca
n este numar prim.
Denit ia 2.41. Fie (R, +, ) un inel. O submult ime A R se numeste subinel al lui
(R, +, ) daca
i) A este stabila n raport cu + si , adica
a
1
, a
2
A a
1
+a
2
A si a
1
a
2
A.
ii) A este un inel n raport cu operat iile induse de + si din R.
Observat iile 2.42. a) Daca (R, +, ) este inel si A R, atunci A este subinel al lui R
daca si numai daca A este subgrup al grupului (R, +) si A este stabila n (R, ).
Armat ia rezulta din denit iile subinelului si subgrupului si din Observat ia 2.13 b).
b) Daca A e un subinel al inelului R, atunci elementul nul din (A, +) coincide cu elementul
nul din (R, +), iar opusul unui element a An (A, +) coincide cu opusul lui a n (R, +).
c) Orice subinel al unui inel R cont ine elementul nul din R.
d) Un subinel A al unui inel cu unitate R, n general, nu cont ine unitatea lui R. De
exemplu, (Z, +, ) este inel cu unitate si 2Z este subinel al acestuia, dar 1 , 2Z.
Practic, cand aratam ca o submult ime a unui inel este subinel aplicam:
Teorema 2.43. (Teorema de caracterizare a subinelului)
Fie (R, +, ) un inel si A R. Sunt echivalente urmatoarele armat ii:
1) A este subinel al lui (R, +, ).
2) A verica condit iile:
) A ,= ;
)
1
,
2
A a
1
a
2
A;
)
1
, a
2
A a
1
a
2
A.
17
3) A verica condit iile:
) A ,= ;

) a
1
, a
2
A a
1
+a
2
A;

) a A a A;
) a
1
, a
2
A a
1
a
2
A.
Demonstrat ie. Rezulta din Observat ia 2.42 a) si din faptul ca atat condit iile ) si ) cat
si condit iile ),

) si

) sunt echivalente cu armat ia ca A este subgrup n (R, +) (vezi


Teorema 2.17).
Exemplele 2.44. a) Daca R este un inel, atunci 0 si R sunt subinele ale lui R. Un
subinel al lui R diferit de 0 si R se numeste propriu.
b) Fiecare din inelele Z, , 1 si C este subinel n urmatoarele.
c) Pentru orice n N, nZ este un subinel al lui (Z, +, ) .

Intr-adevar, din Exemplul 2.18 c) rezulta ca nZ (cu n N) sunt subgrupuri ale lui
(Z, +). Deci este sucient sa aratam ca nZ verica pe ), ceea ce este imediat pentru ca
produsul a doi multipli de n este multiplu de n.
Denit ia 2.45. Fie (K, +, ) un corp. O submult ime A K se numeste subcorp al lui
(K, +, ) daca
i) A este stabila n raport cu + si , adica
a
1
, a
2
A a
1
+a
2
A si a
1
a
2
A.
ii) A este corp n raport cu operat iile induse de + si din K.
Observat iile 2.46. a) Din ii) rezulta ca daca A este subcorp, atunci avem [A[ 2.
b) Daca (K, +, ) este corp si A K, atunci A este subcorp daca si numai daca A este
subgrup n (K, +) si A

este subgrup n (K

, ).
c) Daca A este subcorp n (K, +, ), atunci 0, 1 A.
d) Daca (K, +, ) este corp si A K, atunci A este subcorp daca si numai daca A este
subinel n (K, +, ), [A[ 2 si pentru orice a A

, a
1
A.
Practic cand aratam ca o submult ime a unui corp este subcorp aplicam urmatoarea
teorema.
Teorema 2.47. (Teorema de caracterizare a subcorpului)
Fie (K, +, ) un corp si A K. Sunt echivalente urmatoarele armat ii:
1) A este subcorp al lui (K, +, ).
2) A verica condit iile:
) [A[ 2;
) a
1
, a
2
A a
1
a
2
A;
) a
1
, a
2
A; a
2
,= 0 a
1
a
1
2
A;
3) A verica condit iile:
) [A[ 2;

) a
1
, a
2
A a
1
+a
2
A;

) a A a A;

) a
1
, a
2
A a
1
a
2
A;

) a A; a ,= 0 a
1
A.
18
Demonstrat ie. Rezulta din Observat iile 2.46 a) si b) si din Teorema 2.17.
Exemplele 2.48. a) este subcorp n 1 si n C, iar 1 este subcorp n C.
b) Z nu e subcorp n .
c) Daca K este corp atunci 0 este subinel al lui K, dar nu este subcorp, iar K este un
subcorp al lui K.
Denit iile 2.49. Fie (R, +, ) si (R

, +, ) doua inele. O funct ie f : R R

se numeste
omomorsm (de inele) daca pentru orice x
1
, x
2
R,
f(x
1
+x
2
) = f(x
1
) +f(x
2
) si f(x
1
x
2
) = f(x
1
)f(x
2
). (2)
Un omomorsm bijectiv de inele se numeste izomorsm (de inele). Un omomorsm al
lui (R, +, ) n el nsusi se numeste endomorsm al inelului (R, +, ). Un izomorsm
al lui (R, +, ) pe el nsusi se numeste automorsm al inelului (R, +, ). Daca exista
un izomorsm f : R R

, atunci se spune ca inelele (R, +, ) si (R

, +, ) sunt izomorfe
si vom scrie R R

sau (R, +, ) (R

, +, ).
Fie (R, +, ) si (R

, +, ) inele cu unitate (1 si 1

ind, respectiv, unitat ile lor). Un


omomorsm f : R R

se numeste unital daca


f(1) = 1

(3)
Observat ia 2.50. Prima condit ie din (2) arata ca daca f : R R

este un omomorsm
ntre inelele (R, +, ) si (R

, +, ), atunci f este omomorsm al grupului (R, +) n (R

, +).
Teorema 2.51. Fie (R, +, ), (R

, +, ) inele si f : R R

un omomorsm. Atunci
f(0) = 0 si f(x) = f(x), x R. (4)
Daca R si R

sunt inele cu unitate, f este omomorsm unital si x R e inversabil, atunci


f(x
1
) = [f(x)]
1
. (5)
Demonstrat ie. Din (1) rezulta ca f este un omomorsm al grupului (R, +) n (R

, +) de
unde, conform Teoremei 2.21, rezulta (4). Din
xx
1
= 1 = x
1
x
si din (3) urmeaza
f(x)f(x
1
) = 1

= f(x
1
)f(x)
ceea ce demonstreaza pe (5).
Exemplele 2.52. a) Daca (R, +, ) si (R

, +, ) sunt inele, atunci funct ia : R R

,
(x) = 0 este un omomorsm numit omomorsmul nul sau zero. Daca R si R

sunt
cu unitate si [R

[ 2, atunci omomorsmul nu este unital.


b) Fie f : C C, f(z) = z (unde z este conjugatul lui z). Din
z
1
+z
2
= z
1
+z
2
, z
1
z
2
= z
1
z
2
si z = z
rezulta ca f este un automorsm al corpului (C, +, ) si f
1
= f.
19
c) Fie R un inel, n N

si M
n
(R) inelul matricelor patrate cu elemente din R. Funct ia
f : R M
n
(R) denita astfel
f(a) =
_
_
_
_
_
_
a 0 . . . 0
0 a . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . a
_
_
_
_
_
_
este un omomorsm injectiv de inele.
Observat ia 2.53. Orice omomorsm nenul dintre doua corpuri este unital.

Intr-adevar, daca (K, +, ) si (K

, +, ) sunt corpuri, iar f : K K

este un omomor-
sm nenul, atunci exista x
0
K astfel ncat f(x
0
) ,= 0. Cum
1 x
0
= x
0
f(1)f(x
0
) = f(x
0
) = 1

f(x
0
),
nmult ind la dreapta ambii membri cu inversul lui f(x
0
), obt inem f(1) = 1

.
2.4 Exercit ii rezolvate
1) Fie M o mult ime si T(M) mult imea submult imilor lui M. Denim pe T(M) doua
operat ii + si astfel:
X +Y = (X Y ) (Y X) si X Y = X Y.
Sa se arate ca:
i) (T(M), +, ) este inel asociativ, comutativ, cu unitate;
ii) daca [M[ 2 atunci orice X T(M) , M este divizor al lui zero;
iii) (T(M), +, ) este corp daca si numai daca [M[ = 1.
Solut ie: i) Observam ca X + Y este diferent a simetrica a mult imilor X si Y , iar din
Exercit iul rezolvat 1) de la sect iunea anterioara deducem ca (T(M), +) este grup abelian.
Din proprietat ile intersect iei si denit ia operat iei rezulta ca este asociativa, comutativa
si M este element neutru. Deci (T(M), ) este monoid comutativ.
Stabilim distributivitatea operat iei fat a de +.

Intr-adevar,
X Y +X Z = (X Y ) + (X Z)
= [(X Y ) C(X Z)] [(X Z) C(X Y )]
= [X Y (C(X) C(Z))] [X Z (C(X) C(Y ))]
= [X Y C(X)] [X Y C(Z)] [X Z C(X)] [X Z C(Y )]
= [X Y C(Z)] [X Z C(Y )]
= [X Y C(Z)] [X Z C(Y )] = X [(Y C(Z)) (Z C(Y ))]
= X (Y +Z),
ceea ce arata ca este distributiva n raport cu +. Deci (T(M), +, ) este inel asociativ,
comutativ, cu unitate. Elementul zero, respectiv elementul unitate este , respectiv M.
ii)

In acest inel avem, pentru orice X M, X
2
= X, adica X(X1) = 0, sau echivalent,
X(X +M) = , ceea ce arata ca orice X T(M) , M este divizor al lui zero.
20
iii) Din ii) rezulta ca inelul (T(M), +, ) este fara divizori ai lui zero daca si numai daca
P(M) = , M, adica [M[ 1. Daca [M[ = 0 atunci M = si (T(M), +, ) este inelul
nul, iar daca [M[ = 1 atunci (T(M), +, ) este izomorf cu (Z
2
, +, ), de unde rezulta ca
(T(M), +, ) este corp.
2) Fie (R, +, ) un inel asociativ si a, b R. Sa se arate ca:
a) (a +b)
2
= a
2
+ 2ab +b
2
ab = ba a
2
b
2
= (a b)(a +b);
b) daca ab = ba atunci pentru orice n N

avem
(a +b)
n
=C
0
n
a
n
+C
1
n
a
n1
b + +C
n1
n
ab
n1
+C
n
n
b
n
;
a
n
b
n
=(a b)
_
a
n1
+a
n2
b + +ab
n2
+b
n1
_
;
a
2n+1
+b
2n+1
= (a +b)
_
a
2n
a
2n1
b + ab
2n1
+b
2n
_
.
Solut ie: a) Daca (a + b)
2
= a
2
+ 2ab + b
2
atunci a
2
+ ab + ba + b
2
= a
2
+ ab + ab + b
2
,
iar cum n grupul (R, +) se poate simplica cu orice element, deducem ca ab = ba. Din
a
2
b
2
= (ab)(a+b) rezulta a
2
b
2
= a
2
+abbab
2
, de unde urmeaza ca 0 = abba,
adica ab = ba. Daca ab = ba atunci cele doua egalitat i se verica imediat.
b) T inem seama de faptul ca orice puteri (cu exponent natural nenul) ale elementelor
a, b comuta si procedam prin induct ie dupa n. Pentru n = 1 armat ia este, evident,
adevarata, iar daca egalitatea este adevarata pentru n atunci
(a +b)
n+1
= (a +b)
n
(a +b) = (C
0
n
a
n
+C
1
n
a
n1
b + +C
n1
n
ab
n1
+C
n
n
b
n
)a
+ (C
0
n
a
n
+C
1
n
a
n1
b + +C
n1
n
ab
n1
+C
n
n
b
n
)b
= C
0
n
a
n+1
+ (C
1
n
+C
0
n
)a
n
b + + (C
n1
n
+C
n
n
)ab
n
+C
n
n
b
n+1
.
Cum C
0
n
= C
n
n
= 1 si C
k
n
+C
k1
n
= C
k
n+1
pentru orice n N

si 1 k n, avem
(a +b)
n+1
= C
0
n+1
a
n+1
+C
1
n+1
a
n
b + +C
n
n+1
ab
n
+C
n+1
n+1
b
n+1
,
ceea ce nalizeaza rat ionamentul prin induct ie. Celelalte egalitat i se obt in efectuand
calculul din membrul drept.
3) Fie Z[

2] = a +b

2 [ a, b Z si (

2) = a +b

2 [ a, b . Sa se arate ca:
i) Z[

2] este un subinel al lui (1, +, ) care cont ine pe 1;


ii) (

2) este un subcorp al lui (1, +, );


iii) S
1
= a +b
3

2 [ a, b Z nu este subinel al lui (1, +, );


iv) S
2
= a +b
3

2 [ a, b nu este subcorp al lui (1, +, ).


Solut ie: i) Evident Z[

2] ,= . Pentru orice u = a + b

2, u

= a

+ b

2 Z[

2]
(a, a

, b, b

Z) avem:
u u

= (a a

) + (b b

2 Z[

2], uu

= (aa

+ 2bb

) + (ab

+a

b)

2 Z[

2]
si 1 = 1 + 0

2 Z[

2]. Deci Z[

2] este subinel si 1 Z[

2].
ii) Evident ca [(

2)[ 2. Analog cu i) se arata ca pentru orice u, u

2) avem
u u

, uu

2). Fie u = a + b

2 (

2), u ,= 0. Aceasta nseamna ca a, b si


a
2
2b
2
,= 0 si astfel,
u
1
=
1
a +b

2
=
a b

2
a
2
2b
2
=
a
a
2
2b
2

b
a
2
2b
2

2 (

2).
21
Deci (

2) este subcorp.
iii) Fie u =
3

2. Evident ca u S
1
. Aratam ca u
2
/ S
1
. Daca am avea u
2
S
1
ar
rezulta ca u
2
= a +bu cu a, b Z, ceea ce implica u
3
= au +bu
2
, adica
2 = au +b(a +bu) = ab + (a +b
2
)u,
dar u ind irat ional, urmeaza ab = 2 si a +b
2
= 0. Acest sistem nu are solut ii n Z. Deci
S
1
nu este stabila n raport cu si astfel S
1
nu este subinel n (1, +, ).
iv) Se arata la fel ca si n iii) ca u =
3

2 S
2
, dar u
2
/ S
2
.
4) Sa se determine automorsmele corpului (

2).
Solut ie: Presupunem ca f : (

2) (

2) este un automorsm. Cum omomorsmele


nenule de corpuri sunt unitale, f(1) = 1.
Daca m, n N

atunci f
_
m
n
_
= f
_
1
n
+ +
1
n
. .
_
m termeni
= mf
_
1
n
_
. Rezulta ca
1 = f(1) = f
_
n
n
_
= nf
_
1
n
_
,
deci f
_
1
n
_
=
1
n
f (1) =
1
n
, f
_
m
n
_
=
m
n
f (1) =
m
n
, iar f
_

m
n
_
= f
_
m
n
_
=
m
n
.
Asadar, f(x) = x pentru orice x . De aici si din (

2)
2
= 2 rezulta [f(

2)]
2
= 2,
ceea ce implica f(

2)

2,

2. Deci f f
1
, f
2
, unde f
1
(a + b

2) = a + b

2
si f
2
(a + b

2) = a b

2 . Din f
1
= 1
Q(

2)
rezulta ca f
1
este automorsm. Avem
f
2
f
2
= 1
Q(

2)
, ceea ce implica f
2
biject ie si f
1
2
= f
2
. Se verica usor ca f
2
este
omomorsm. Deci si f
2
este automorsm.

In concluzie, automorsmele corpului (

2)
sunt f
1
si f
2
.
5) Sa se arate ca singurul endomorsm nenul al corpului (1, +, ) este 1
R
.
Solut ie: Fie f un endomorsm al lui (1, +, ). Avem (f(1))
2
= f(1), deci f(1) = 1 sau
f(1) = 0, caz n care f este omomorsmul nul. Daca f este nenul atunci f este injectiv.
Ca n problema anterioara, se arata ca f(x) = x pentru orice x , iar daca x 1,
x > 0 atunci f(x) = f((

x)
2
) = (f(

x))
2
> 0 (faptul ca inegalitatea e strica provine
din injectivitatea lui f). Rezulta ca pentru orice x, y 1 cu x < y avem
f(y) f(x) = f(y x) > 0,
deci f este strict crescatoare. Considerand pentru un a 1 sirul (a

n
)
nN
al
aproximarilor sale rat ionale prin lipsa si sirul (a

n
)
nN
al aproximarilor sale rat ionale
prin adaos, obt inem a

n
a a

n
pentru orice n N, prin urmare
a

n
= f(a

n
) f(a) f(a

n
) = a

n
pentru orice n N. Trecand la limita obt inem f(a) = a. Deci f = 1
R
.
22
2.5 Exercit ii propuse
1) Fie x, y 1 si x y = xy 5x 5y + 30. Este (1, ) grup? Dar (1 5, )?
2) Fie (G, ) un grup si a, b G astfel ncat ab = ba. Aratat i ca
a
m
b
n
= b
n
a
m
, m, n Z.
3) Demonstrat i Propozit ia 2.10.
4) Fie (G, ) un grup si f, g : G G, f(x) = x
1
, g(x) = x
2
. Sa se arate ca:
i) f este o biject ie;
ii) f este automorsm daca si numai daca (G, ) este abelian;
iii) g este omomorsm daca si numai daca (G, ) este abelian.
5) Sa se arate ca H Z este subgrup al lui (Z, +) daca si numai daca exista un unic
n N astfel ncat H = nZ.
6) Fie n N, n 2. Sa se arate ca exista un singur omomorsm de la grupul (Z
n
, +) la
grupul (Z, +).
7) Sa se arate ca daca f : este un endomorsm al grupului (, +) atunci
f(x) = f(1) x, x ,
adica f este o translat ie a lui (, ) si ca orice translat ie a lui (, ) este un endomorsm
al lui (, +). Sa se determine apoi automorsmele lui (, +).
8) Fie a Z. Sa se arate ca a Z
n
este inversabil n Z
n
daca si numai daca (a, n) = 1.
Sa se deduca de aici ca inelul (Z
n
, +, ) este corp daca si numai daca n este numar prim.
9) a) Sa se rezolve n Z
12
ecuat iile

4x +

5 =

9 si

5x +

5 =

9 si n M
2
(C) ecuat ia
_
1 2
1 2
_
X =
_
1 2
1 2
_
.
b) Sa se rezolve n Z
12
sistemul:
_

3x +

4y =

11

4x +

9y =

10
.
10) Un numar d Z se numeste ntreg liber de patrate daca d ,= 1 si d nu se divide
prin patratul nici unui numar prim. Fie d un ntreg liber de patrate. Sa se arate ca:
i)

d / ;
ii) a, b si a +b

d = 0 implica a = b = 0;
iii) Z[

d] = a +b

d [ a, b Z este un subinel n (C, +, ) care cont ine pe 1;


iv) (

d) = a +b

d [ a, b este un subcorp al lui (1, +, ).


11) Sa se arate ca singurul omomorsm nenul de corpuri de la (, +, ) la (C, +, ) este
omomorsmul de incluziune i : C, i(x) = x.
3 Spat ii vectoriale (de Ioan Purdea si Cosmin Pelea)
3.1 Spat ii, subspat ii, transformari liniare
Denit ia 3.1. Fie K un corp comutativ. O pereche ordonata formata dintr-un grup
abelian (V, +) si o funct ie : K V V se numeste K-spat iu vectorial (liniar)
stang sau spat iu vectorial (liniar) stang peste K daca verica urmatoarele axiome:
23
1) ( +, x) = (, x) +(, x);
2) (, x +y) = (, x) +(, y);
3) (, x) = (, (, x));
4) (1, x) = x
pentru orice , K si x, y V .
Elementele din K, respectiv V se numesc scalari, respectiv vectori. Funct ia se
numeste operat ie externa pe V cu domeniul de operatori K sau nmult ire cu scalari,
iar + din V operat ie interna sau adunare a vectorilor. De cele mai multe ori si asa
vom face si noi n cele ce urmeaza vom folosi n loc de . Astfel, (, x) se noteaza
cu x (sau cu x) si se numeste produsul dintre scalarul si vectorul x. Cu aceste
notat ii axiomele de mai sus se transcriu astfel:
1) ( +)x = x +x;
2) (x +y) = x +y;
3) ()x = (x);
4) 1x = x.
Observat ia 3.2. Atragem atent ia ca + si noteaza ecare cate doua operat ii. De
exemplu, n axioma 1) primul + este operat ia din corp, iar al doilea este operat ia din
grup, iar n axioma 3), n membrul stang, primul este operat ia din corp, iar al doilea
este operat ia externa, n timp ce n membrul drept ambii simbolizeaza operat ia externa.
Teorema 3.3. Daca V este un K-spat iu vectorial, atunci:
i) Pentru orice K, funct ia t

: V V , t

(x) = x este un endomorsm al grupului


(V, +). Daca, n plus, ,= 0 atunci t

este un automorsm al lui (V, +) si t


1

= t

1.
ii) Pentru orice x V funct ia t

x
: K V , t

x
() = x este un omomorsm al grupului
(K, +) n grupul (V, +).
Demonstrat ie. i) Pentru orice x, y V avem,
t

(x +y) = (x +y) = x +y = t

(x) +t

(y)
ceea ce ne arata ca t

End(V, +). Daca ,= 0 atunci


(t

1)(x) = t

(t

1(x)) = (
1
x) = (
1
)x = 1x = x = 1
V
(x)
ceea ce ne arata ca t

1 = 1
V
. Analog se arata ca t

1 t

= 1
V
. Deci
t

Aut(V, +) si t
1

= t

1.
ii) Pentru orice , K are loc:
t

x
( +) = (

)x = x +x = t

x
() +t

x
().
Deci t

x
este un omomorsm al lui (K, +) n (V, +).
Corolarul 3.4. (Reguli de calcul ntr-un spat iu vectorial)
a) Pentru orice K si x V avem:
x = 0 = 0 sau x = 0.
24
b) Pentru orice , K si x, y V avem:
( )x = x x si (x y) = x y.
c) Pentru orice ,
1
, . . . ,
n
K si x, x
1
, . . . , x
n
V avem:
(
1
+ +
n
)x =
1
x + +
n
x si (x
1
+ +x
n
) = x
1
+ +x
n
.
Exemplele 3.5. a) Fie O un punct xat ntr-un plan xat. Fiecarui punct M al planului
i se asociaza vectorul (segmentul orientat)

OM numit vectorul de pozit ie al punctului M
(relativ la originea O). Notam cu V
2
mult imea tuturor vectorilor

OM cand M parcurge
punctele planului xat. Mult imea V
2
este 1 - spat iu vectorial n raport cu adunarea
vectorilor dupa regula paralelogramului si nmult irea cu scalari denita astfel: daca 1
atunci

OM este vectorul cu originea n O care are direct ia lui



OM, sensul lui

OM daca
> 0 si sens contrar lui

OM daca < 0, iar lungimea (modulul) este produsul dintre [[
si lungimea lui

OM. Daca = 0 sau

OM este vectorul nul atunci

OM este vectorul nul.


Relativ la un sistem de coordonate cu originea n O un vector

OM este reprezentat de
coordonatele (x, y) ale punctului M, iar operat iile de adunare a vectorilor si de nmult ire
a vectorilor cu scalari se exprima astfel:
(x, y) + (x

, y

) = (x +x

, y +y

); (x, y) = (x, y).


Coordonatele vectorului

OM (adica ale lui M) depind de alegerea sistemului de coordo-
nate. Analog se obt ine spat iul liniar V
3
al vectorilor din spat iul cu originea ntr-un punct
O. Un vector din V
3
este determinat n raport cu un sistem de coordonate cu originea
n O de un triplet (x, y, z) de numere reale.
b) Pe o mult ime dintr-un singur element 0 exista o singura operat ie + denita prin
egalitatea 0 + 0 = 0 si (0, +) este grup abelian. Pentru orice corp comutativ K exista
o singura operat ie externa
K 0 0, (, 0) 0.
Cele doua operat ii denesc pe 0 o structura de K-spat iu vectorial. Acest spat iu vec-
torial se numeste spat iul vectorial zero sau nul.
c) Daca K este un corp comutativ, atunci pentru orice n N

mult imea K
n
este un
K-spat iu vectorial n raport cu operat iile denite pe componente astfel:
(x
1
, . . . , x
n
) + (y
1
, . . . , y
n
) = (x
1
+y
1
, . . . , x
n
+y
n
);
(x
1
, . . . , x
n
) = (x
1
, . . . , x
n
),
unde (x
1
, . . . , x
n
), (y
1
, . . . , y
n
) K
n
si K.
d) Grupul (K, +) al unui corp (K, +, ) este un K-spat iu vectorial n raport cu operat ia
externa K K K, (, x) x unde x este produsul perechii (, x) n (K, ). Acest
exemplu se obt ine din c) luand n = 1.
e) Fie K

un corp si K un un subcorp al lui K

. Daca (V, +) este un K

-spat iu vectorial,
atunci (V, +) este un K-spat iu vectorial n raport cu operat ia externa K V V ,
(, x) x unde x este produsul dintre scalarul si vectorul x n V privit K

-spat iu
vectorial. Se spune ca K-spat iul vectorial V s-a obt inut din K

-spat iul vectorial V prin


25
restrict ia corpului de scalari de la K

la K. Astfel 1 este un -spat iu vectorial, iar


C este un -spat iu vectorial si un 1-spat iu vectorial.
f) Fie K un corp comutativ si
K[X] = f = a
0
+a
1
X + +a
n
X
n
[ a
0
, a
1
, . . . , a
n
K, n N
mult imea polinoamelor cu coecient i n corpul K n nedeterminata X. Fie f, g K[X],
f = a
0
+ a
1
X + + a
n
X
n
, g = b
0
+ b
1
X + + b
n
X
n
(putem considera ca ambele
polinoame au acelasi numar de termeni, adaugand, daca e cazul, monoame cu coecientul
0 n scrierea unuia dintre ele). Egalitatea
f +g = (a
0
+b
0
) + (a
1
+b
1
)X + + (a
n
+b
n
)X
n
deneste o operat ie asociativa si comutativa pe K[X]. Aceasta are element neutru pe
0 K[X] (polinomul nul) si orice f = a
0
+a
1
X + +a
n
X
n
K[X] are un opus, pe
f = a
0
+ (a
1
)X + + (a
n
)X
n
.
Grupul abelian (K[X], +) este un K-spat iu vectorial n raport cu nmult irea cu scalari
denita astfel: daca K si f = a
0
+a
1
X + +a
n
X
n
K[X], atunci
f = a
0
+a
1
X + +a
n
X
n
.
g) Fie K un corp comutativ. Grupul (M
m,n
(K), +) al matricelor de tipul (m, n) cu
elemente din K e un K-spat iu vectorial n raport cu nmult irea cu scalari denita astfel:
(a
ij
) = (a
ij
) ( K, (a
ij
) M
m,n
(K)).
Sa observam ca n cazul matricilor patratice (de ordin n), pe langa structura de K-spat iu
vectorial a lui M
n
(K) avem si o structura de inel pe M
n
(K) (vezi Exemplul 2.40 d)).
Mai mult, ntre cele doua structuri avem o relat ie de legatura, si anume:
(AB) = (A)B = A(B), K, A, B M
n
(K).
h) Daca V
1
si V
2
sunt K-spat ii vectoriale, atunci produsul cartezian V
1
V
2
este K-spat iu
vectorial n raport cu operat iile denite astfel:
(x
1
, x
2
) + (x

1
, x

2
) = (x
1
+x

1
, x
2
+x

2
), (x
1
, x
2
) = (x
1
, x
2
)
unde (x
1
, x
2
), (x

1
, x

2
) V
1
V
2
si K. Spat iul vectorial astfel obt inut se numeste
produsul direct al spat iilor V
1
si V
2
.
Denit ia 3.6. Fie V un K-spat iu vectorial. O submult ime A V se numeste subspat iu
al lui V daca
i) a
1
, a
2
A a
1
+a
2
A,
ii) K, a A a A
(adica A este stabila n (V, +) si n raport cu nmult irea cu scalari) si A este K-spat iu
vectorial n raport cu operat iile induse.
Faptul ca A este un subspat iu al K-spat iului vectorial V l notam prin A
K
V .
26
Observat iile 3.7. a) Daca V este un K-spat iu vectorial si A V , atunci A este un
subspat iu daca si numai daca A este subgrup al grupului (V, +) si A veric a condit ia ii).
b) Daca A este un subspat iu al K-spat iului vectorial V , atunci 0 A.
Practic, cand aratam ca o submult ime a unui spat iu vectorial este subspat iu aplicam
urmatoarea teorema.
Teorema 3.8. (Teorema de caracterizare a subspat iului)
Fie V un K-spat iu vectorial si A V . Sunt echivalente urmatoarele armat ii:
1) A este subspat iu al lui V .
2) A verica condit iile:
) A ,= ;
) a
1
, a
2
A a
1
a
2
A;
) K, a A a A.
3) A verica condit iile:
) A ,= ;

) a
1
, a
2
A a
1
+a
2
A;
) K, a A a A.
4) A verica condit iile:
) A ,= ;

)
1
,
2
K, a
1
, a
2
A
1
a
1
+
2
a
2
A.
Demonstrat ie. Echivalent a 1) 2) rezulta din Observat ia 3.7 a) si din faptul ca ) si
) sunt condit ii necesare si suciente ca A sa e subgrup n (V, +).
Din teorema de caracterizare a subgrupului rezulta implicat ia 2) 3). Din ) si

)
deducem pe ) astfel:
a
1
, a
2
A a
1
, (1) a
2
A a
1
, a
2
A a
1
a
2
A.
Deci 3) 2) si astfel am aratat ca 2) 3).
Din ) si

) deducem pe

):

1
,
2
K; a
1
, a
2
A
1
a
1
,
2
a
2
A
1
a
1
+
2
a
2
A,
iar din

) luand
1
=
2
= 1 rezulta

) si luand
1
= ,
2
= 0, a
1
= a, rezulta ).
Deci si echivalent a 3) 4) este demonstrata.
Exemplele 3.9. a) Pentru orice spat iu vectorial V submult imile 0 si V sunt subspat ii
ale lui V . Un subspat iu al lui V diferit de 0 si V , se numeste subspat iu propriu.
b) Fie K un corp comutativ si K[X], K-spat iul vectorial al polinoamelor, iar n N

. Se
constata usor ca
P
n
(K) = f K[X] [ grad f n
verica pe ),

), ). Deci P
n
(K) este un subspat iu al lui K[X].
c) Fie V
3
spat iul vectorial peste 1 al vectorilor (segmentelor orientate) din spat iu cu
originea ntr-un punct O. Subspat iile lui V
3
sunt: 0, V
3
, dreptele care trec prin O (mai
exact mult imile de vectori de pozit ie ai punctelor situate pe aceste drepte) si planele care
trec prin O (mult imile de vectori de pozit ie cont inut i n aceste plane).
27
d) Fie I 1 un interval. Mult imea 1
I
= f [ f : I 1 este 1-spat iu vectorial n
raport cu operat iile denite prin:
(f +g)(x) = f(x) +g(x), (f)(x) = f(x)
unde f, g 1
I
si 1. Submult imile
C(I, 1) = f 1
I
[ f continua pe I, D(I, 1) = f 1
I
[ f derivabila pe I
sunt subspat ii ale lui 1
I
pentru ca sunt nevide si
, 1, f, g C(I, 1) f +g C(I, 1);
, 1, f, g D(I, 1) f +g D(I, 1).
Teorema 3.10. Daca (A
i
)
iI
este o familie nevida de subspat ii ale K-spat iului vectorial
V , atunci

iI
A
i
este un subspat iu al lui V .
Demonstrat ie. Din ipoteza avem I ,= . Cum ecare A
i
este subspat iu rezulta 0 A
i
pentru tot i i I, de unde urmeaza ca

iI
A
i
,= . Folosind denit ia intersect iei si
faptul ca ecare A
i
este subspat iu, daca a
1
, a
2

iI
A
i
avem:
i I, a
1
, a
2
A
i
i I, , K, a
1
+a
2
A
i
, K, a
1
+a
2

iI
A
i
.
Deci

iI
A
i
este subspat iu al lui V .
Din Teorema 3.10 rezulta ca daca X V atunci

A
K
V [ X A (1)
este un subspat iu al lui V notat cu X numit subspat iul generat de X. Din (1) rezulta
ca X este cel mai mic subspat iu al lui V care include pe X. Daca V = X atunci vom
spune ca X este un sistem de generatori al lui V sau ca X genereaza pe V . Daca
exista o submult ime nita X V astfel ncat V = X, atunci spunem ca spat iul V este
de tip nit sau nit generat. Daca X = x
1
, . . . , x
n
, vom nota X cu x
1
, . . . , x
n
.
Observat ia 3.11. Din denit ia subspat iului generat rezulta:
a) = 0;
b) X, Y V, X Y X Y ;
c) A
K
V A = A;
d) X V X = X.
Denit ia 3.12. Fie V un K-spat iu vectorial si X V , X ,= . O suma de forma
x =
1
x
1
+ +
n
x
n
(
1
, . . . ,
n
K, x
1
, . . . , x
n
X)
se numeste combinat ie liniara de elemente din X.
Teorema 3.13. Daca V este un K-spat iu vectorial si ,= X V , atunci
X =
1
x
1
+ +
n
x
n
[
k
K, x
k
X, k = 1, . . . , n, n N

(2)
adica X este format din toate combinat iile liniare de elemente din X.
28
Demonstrat ie. Notand cu A membrul doi din (2) avem:
i) X S,
ii) x, x

A si , K x +x

A,
iii) daca X B si B
K
V , atunci A B.
Din i), ii) si iii) rezulta ca A este cel mai mic subspat iu care include pe X ceea ce
demonstreaza pe (2).
Corolarul 3.14. a) Daca x V atunci x = x [ K = Kx.
b) Daca x
1
, . . . , x
n
V atunci x
1
, . . . , x
n
= Kx
1
+ +Kx
n
.

In general reuniunea a doua subspat ii ale unui spat iu vectorial nu este un subspat iu.
Exemplul 3.15. Mult imile A = (a, 0) [ a 1 si B = (0, b) [ b 1 sunt subspat ii
ale 1-spat iului vectorial 1
2
, dar A B nu este subspat iu, neind stabila n raport cu +
((1, 0) A A B, (0, 1) B A B, dar (1, 0) + (0, 1) = (1, 1) / A B).
Cel mai mic subspat iu ce cont ine doua subspat ii date rezulta din urmatoarea teorema.
Teorema 3.16. Fie A
1
, . . . , A
n
subspat ii ale K-spat iului vectorial V . Cel mai mic
subspat iu al lui V ce cont ine toate subspat iile A
1
, . . . , A
n
este A
1
+ +A
n
, adica
A
1
+ +A
n
= A
1
A
n
.
Demonstrat ie. Amintim ca
A
1
+ +A
n
= a
1
+ +a
n
[ a
1
A
1
, . . . , a
n
A
n
.
Evident, 0 A
1
+ +A
n
. Din asociativitatea si comutativitatea lui + din V rezulta ca
suma oricaror doua elemente din A
1
+ +A
n
este n A
1
+ +A
n
, iar din Corolarul 3.4
c) rezulta ca produsul oricarui element din A
1
+ + A
n
cu orice scalar din K ramane
n A
1
+ +A
n
. Asadar, A
1
+ +A
n
este subspat iu n V .
Cum pentru orice i 1, . . . , n si orice a
i
A
i
, pe a
i
l regasim n A
1
+ +A
n
ca
pe o suma cu n termeni, termenul al i-lea ind a
i
si ceilalt i ind 0, deducem ca
A
1
A
n
A
1
+ +A
n
,
iar daca B este un subspat iu al lui V cu A
1
B, . . . , A
n
B atunci A
1
+ +A
n
B,
deoarece toate sumele a
1
+ +a
n
(a
1
A
1
B, . . . , a
n
A
n
B) sunt n B.
Din denit ia subspat iului generat urmeaza proprietatea din enunt .
Corolarul 3.17. a) Daca A si B sunt subspat ii ale lui V , atunci
A+B = A B.
b) Daca X
i
V (i = 1, . . . , n), atunci X
1
X
n
= X
1
+ +X
n
.

Intr-adevar, X
i
X
1
X
n
implica X
i
X
1
X
n
(i = 1, . . . , n) si avem
X
1
X
n
X
1
+ +X
n
.
Cum X
i
X
i
X
1
+ +X
n
(i = 1, . . . , n), avem X
1
X
n
X
1
+ +X
n
,
prin urmare
X
1
X
n
X
1
+ +X
n
= X
1
+ +X
n
.
29
Din Corolarul 3.17 a) rezulta ca suma a doua subspat ii este un subspat iu. Daca A si
B sunt subspat ii ale lui V si A B = 0, subspat iul A + B se noteaza cu A B si se
numeste suma directa a lui A si B. Se verica usor ca A + B = A B daca si numai
daca orice x A+B se scrie n mod unic sub forma x = a +b unde a A si b B.
Denit ia 3.18. Fie K un corp si V, V

doua K-spat ii vectoriale. O funct ie f : V V

se numeste transformare liniara sau funct ie liniara sau aplicat ie liniara daca
f(x
1
+x
2
) = f(x
1
) +f(x
2
) si f(x) = f(x), x, x
1
, x
2
V, K. (3)
O transformare liniara bijectiva se numeste izomorsm de spat ii liniare. O transformare
liniara a unui spat iu vectorial V n V se numeste endomorsm al lui V . Un izomorsm
al lui V pe V se numeste automorsm al lui V .
Observat iile 3.19. a) O funct ie f : V V

este liniara daca si numai daca


f(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
f(x
1
) +
2
f(x
2
), x
1
, x
2
V,
1
,
2
K. (4)

Intr-adevar din (3) rezulta


f(
1
x
1
+
2
x
2
) = f(
1
x
1
) +f(
2
x
2
) =
1
f(x
1
) +
2
f(x
2
)
adica (3) (4). Invers, luand n (4)
1
=
2
= 1 obt inem prima egalitate din (3), iar
daca
1
= , x
1
= x si
2
= 0, x
2
= 0 primim a doua egalitate din (3). Deci (4) (3)
si astfel s-a aratat ca (3) (4).
b) Daca f : V V

este o transformare liniara, atunci


f(
1
x
1
+ +
n
x
n
) =
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
), x
1
, . . . , x
n
V,
1
, . . . ,
n
K.
c) Daca f : V V

este o transformare liniara, atunci f este un omomorsm ntre


grupurile (V, +) si (V

, +) de unde rezulta
f(0) = 0 si f(x) = f(x), x V.
d) Daca V , V

si V

sunt K-spat ii vectoriale si f : V V

, g : V

sunt transformari
liniare, atunci g f este transformare liniara.

Intr-adevar,
(g f)(
1
x
1
+
2
x
2
) = g(f(
1
x
1
+
2
x
2
)) = g(
1
f(x
1
) +
2
f(x
2
)) =
=
1
g(f(x
1
)) +
2
g(f(x
2
)) =
1
(g f)(x
1
) +
2
(g f)(x
2
)
pentru orice x
1
, x
2
V si
1
,
2
K, ceea ce ne arata ca g f este liniara.
e) Daca f : V V

este izomorsm de spat ii vectoriale, atunci f


1
este izomorsm de
spat ii vectoriale.

Intr-adevar trebuie aratat


f
1
(
1
y
1
+
2
y
2
) =
1
f
1
(y
1
) +
2
f
1
(y
2
), y
1
, y
2
V

,
1
,
2
K. (5)
Notand f
1
(y
i
) = x
i
, i = 1, 2 avem f(x
1
) = y
1
, f(x
2
) = y
2
, prin urmare,

1
y
1
+
2
y
2
=
1
f(x
1
) +
2
f(x
2
) = f(
1
x
1
+
2
x
2
).
30
Deci,
f
1
(
1
y
1
+
2
y
2
) =
1
x
1
+
2
x
2
=
1
f
1
(y
1
) +
2
f
1
(y
2
),
ceea ce demonstreaza pe (5).
f) Fie V un K-spat iu vectorial, End(V, +) respectiv End
K
(V ) mult imea endomorsmelor
grupului (V, +) respectiv K-spat iului vectorial V . Din Observat ia 3.19 d) rezulta ca
End
K
(V ) este stabila n (End(V, +), ), iar (End
K
(V ), ) este monoid.
g) Mult imea Aut
K
(V ) a automorsmelor spat iului vectorial V este un subgrup al grupului
(Aut(V, +), ) al automorsmelor grupului (V, +).
h) Daca f : V V

este transformare liniara si X V , atunci


f(X) = f(X).

Intr-adevar, daca X = , egalitatea de mai sus devine f(0) = 0 si este, evident,


adevarata. Daca X ,= , y f(X) daca si numai daca
n N

,
1
, . . . ,
n
K, x
1
, . . . , x
n
X : y =
n

i=1

i
f(x
i
) = f
_
n

i=1

i
x
i
_
,
ceea ce este echivalent cu y f(X).
Exemplele 3.20. a) Pentru orice K-spat ii vectoriale V si V

funct ia : V V

,
(x) = 0 este o transformare liniara numita transformarea liniara nula sau zero.

Intr-adevar (
1
x
1
+
2
x
2
) = 0 = 0 + 0 =
1
0 +
2
0 =
1
(x
1
) +
2
(x
2
) pentru
orice x
1
, x
2
V si orice
1
,
2
K, ceea ce ne arata ca este liniara.
b) Pentru orice K-spat iu vectorial V aplicat ia identica 1
V
: V V , 1
V
(x) = x este
automorsm al lui V . Acest automorsm este element neutru n (End
K
(V ), ).
c) Fie 1 xat. Funct ia
f : 1
2
1
2
, f(x, y) = (xcos y sin , xsin +y cos ),
adica rotat ia planului de unghi , este o transformare liniara.
d) Fie a, b 1, a < b, I = [a, b], C(I, 1) = f : I 1 [ f continua pe I. Funct ia
F : C(I, 1) 1, F(f) =
_
b
a
f(x)dx
este o transformare liniara.

Intr-adevar, pentru orice f, g C(I, 1) si , 1 avem


F(f +g) =
_
b
a
(f(x) +g(x))dx =
_
b
a
f(x)dx +
_
b
a
g(x)dx = F(f) +F(g)
Teorema 3.21. Fie V si V

K-spat ii vectoriale. Daca f, g : V V

si K, atunci
denim f +g : V V

si f : V V

prin
(f +g)(x) = f(x) +g(x) (6)
(f)(x) = f(x). (7)
1) Daca f si g sunt transformari liniare, atunci f +g este o transformare liniara.
2) Daca f este transformare liniara, atunci f este transformare liniara.
31
Demonstrat ie. 1) Pentru orice x
1
, x
2
V si
1
,
2
K avem:
(f+g)(
1
x
1
+
2
x
2
) = f(
1
x
1
+
2
x
2
)+g(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
f(x
1
)+
2
f(x
2
)+
1
g(x
1
)+
2
g(x
2
) =
=
1
(f(x
1
) +g(x
1
)) +
2
(f(x
2
) +g(x
2
)) =
1
(f +g)(x
1
) +
2
(f +g)(x
2
),
adica f +g este transformare liniara.
2) Pentru orice x
1
, x
2
V si
1
,
2
K avem:
(f)(
1
x
1
+
2
x
2
) = f(
1
x
1
+
2
x
2
) = (
1
f(x
1
) +
2
f(x
2
)) = (
1
)f(x
1
) + (
2
)f(x
2
) =
= (
1
)f(x
1
) + (
2
)f(x
2
) =
1
(f(x
1
)) +
2
(f(x
2
)) =
1
(f)(x
1
) +
2
(f)(x
2
),
adica f este o transformare liniara.
Corolarul 3.22. a) Mult imea Hom
K
(V, V

) a transformarilor liniare ale lui V n V

este stabila n raport cu operat ia denita de (6) si (Hom


K
(V, V

), +) este grup abelian.

Intr-adevar din asociativitatea si comutativitatea operat iei + n V rezulta asocia-


tivitatea si comutativitatea operat iei denita n (6). Funct ia : V V

, (x) = 0
este liniara si este element neutru n Hom
K
(V, V

). Pentru orice f Hom


K
(V, V

)
funct ia f : V V

, (f)(x) = f(x) este liniara si f este simetrica lui f n


(Hom
K
(V, V

), +).
b) Mult imea Hom
K
(V, V

) este stabila n raport cu operat iile denite n (6) si (7) si


Hom
K
(V, V

) este K-spat iu vectorial n raport cu operat iile induse de acestea.


c) Grupul abelian (End
K
(V ), +) este un K-spat iu vectorial n raport cu operat ia externa
denita de (7). Mai mult, compunerea a endomorsmelor K-spatiului vectorial V este
distributiva fat a de +, prin urmare avem si o structura de inel cu unitate pe End
K
(V ),
si anume (End
K
(V ), +, ).
Teorema 3.23. Daca f : V V

este o transformare liniara, atunci:


1) Ker f = x V [ f(x) = 0 este un subspat iu al lui V numit nucleul lui f.
2) Transformarea liniara f este injectiva daca si numai daca Ker f = 0.
Demonstrat ie. 1) Din f(0) = 0 rezulta 0 Ker f, adica Ker f ,= .

In plus, pentru orice
x
1
, x
2
Ker f si
1
,
2
K avem
f(
1
x
1
+
2
x
2
) =
1
f(x
1
) +
2
f(x
2
) =
1
0 +
2
0 = 0
de unde urmeaza
1
x
1
+
2
x
2
Ker f. Deci Ker f este subspat iu al lui V .
2)

Intr-adevar,
f(x
1
) = f(x
2
) f(x
1
x
2
) = 0 x
1
x
2
Ker f
ceea ce ne arata ca
f(x
1
) = f(x
2
) x
1
= x
2
daca si numai daca Ker f = 0, adica daca si numai daca Ker f = 0.
32
3.2 Exercit ii rezolvate
1) Poate organizata o mult ime nita ca un spat iu vectorial peste un corp innit?
Solut ie: Fie V o mult ime nita si K un corp innit. Daca V are un singur element,
atunci exista o singura structura de K-spat iu vectorial pe V si anume spat iul vectorial
nul. Daca [V [ 2, presupunand ca exista o structura de K-spat iu vectorial pe V si
luand x ,= 0, funct ia t

x
: K V , t

x
() = x este injectiva, deoarece

1
,
2
K, t

x
(
1
) = t

x
(
2
)
1
x =
2
x (
1

2
)x = 0
x=0

1

2
= 0
1
=
2
.
Deducem ca [K[ [V [, contradict ie cu V nita.
2) Fie V un K-spat iu vectorial, S
K
V si x, y V . Notam S, x = S x. Sa se
arate ca daca x V S si x S, y atunci y S, x.
Solut ie: Din x S, y rezulta ca exista s
1
, . . . , s
n
S si
1
, . . . ,
n
, K astfel ncat
x =
1
s
1
+ +
n
s
n
+y.
Presupunerea = 0 ne-ar conduce la x =
1
s
1
+ +
n
s
n
S, ceea ce contrazice
ipoteza, prin urmare, ,= 0 este inversabil n K. Deducem
y =
1

1
s
1

1

n
s
n
+
1
x S, x.
3) Daca V este un K-spat iu, vectorial, V
1
, V
2

K
V si V = V
1
V
2
, spunem ca V
i
(i = 1, 2) este sumand direct n V . Sa se arate ca proprietatea unui subspat iu de a
sumand direct este tranzitiva.
Solut ie: Fie V
1
, V
2
, V
3
, V
4
subspat ii ale unui K-spat iu vectorial V cu proprietatea ca
V = V
1
V
2
si V
1
= V
3
V
4
. Rezulta ca V = V
1
+ V
2
= V
3
+ V
4
+ V
2
. Mai mult, daca
v
3
V
3
(V
4
+ V
2
) atunci exista v
4
V
4
, v
2
V
2
astfel ncat v
3
= v
4
+ v
2
. Deducem
ca v
2
= v
3
v
4
V
3
+ V
4
= V
1
, prin urmare v
2
V
1
V
2
= 0. Obt inem v
2
= 0 si
v
3
= v
4
V
3
V
4
= 0. Asadar, V
3
(V
4
+V
2
) = 0 si astfel, V = V
3
(V
4
+V
2
), ceea
ce nseamna ca V
3
este sumand direct n V .
4) Exista o transformare liniara de 1-spat ii vectoriale f : 1
3
1
2
astfel ncat
f(1, 0, 3) = (1, 1) si f(2, 0, 6) = (2, 1)?
Solut ie: Nu, pentru ca f(2, 0, 6) ,= (2)f(1, 0, 3) deoarece f(2, 0, 6) = (2, 1) si
(2)f(1, 0, 3) = (2)(1, 1) = (2, 2).
3.3 Baze. Dimensiune
Denit iile 3.24. Fie V un K-spat iu vectorial si x
1
, . . . , x
n
V . Elementele x
1
, . . . , x
n
se numesc liniar independente daca

1
x
1
+ +
n
x
n
= 0
1
= =
n
= 0,
unde
1
, . . . ,
n
K.

In caz contrar elementele x
1
, . . . , x
n
se numesc liniar depen-
dente. O submult ime nita a lui V se numeste libera daca elementele sale sunt liniar
33
independente, iar n caz contrar se numeste legata. O submult ime oarecare X V se
numeste libera daca orice submult ime nita a lui X este libera, iar n caz contrar se
numeste legata.
Observat iile 3.25. a) Vectorii x
1
, . . . , x
n
V sunt liniar dependent i daca si numai daca
exista scalarii
1
, . . . ,
n
K nu tot i zero astfel ncat

1
x
1
+ +
n
x
n
= 0.
b) Daca unul dintre vectorii x
1
, . . . , x
n
V este zero, atunci ei sunt liniar dependent i.
c) Daca vectorii x
1
, . . . , x
n
V sunt liniar independent i, atunci ei sunt doi cate doi
diferit i.
d) Daca x V atunci x este libera daca si numai daca x ,= 0.
e) Submult imea vida V este libera.
f) Orice submult ime a unei mult imi libere este libera.
g) Daca submult imea X V are o submult ime legata atunci X este legata.

In particular,
orice submult ime a lui V care cont ine vectorul zero este legata.
Teorema 3.26. Vectorii x
1
, . . . , x
n
V sunt liniar dependent i daca si numai daca unul
dintre ei este o combinat ie liniara a celorlalt i.
Demonstrat ie. Fie x
1
, . . . , x
n
V liniar dependent i. Atunci exista scalarii
1
, . . . ,
n
din K, nu tot i nuli, de exemplu
k
,= 0, astfel ncat

1
x
1
+ +
k1
x
k1
+
k
x
k
+
k+1
x
k+1
+ +
n
x
n
= 0
de unde rezulta
x
k
= (
1
k

1
)x
1
(
1
k

k1
)x
k1
(
1
k

k+1
)x
k+1
(
1
k

n
)x
n
,
adica x
k
este o combinat ie liniara a vectorilor x
1
, . . . , x
k1
, x
k+1
, . . . , x
n
.
Invers, daca un vector x
k
e combinat ie liniara a vectorilor x
1
, . . . , x
k1
, x
k+1
, . . . , x
n
atunci
x
k
=
1
x
1
+ +
k1
x
k1
+
k+1
x
k+1
+ +
n
x
n
cu
i
K, de unde rezulta

1
x
1
+ +
k1
x
k1
1 x
k
+
k+1
x
k+1
+ +
n
x
n
= 0
ceea ce ne arata ca x
1
, . . . , x
n
V sunt liniar dependent i.
Corolarul 3.27. a) Daca X V , atunci X este legata daca si numai daca exista x X
astfel ncat x X x.
b) Daca X V , atunci X este libera daca si numai daca pentru orice x X avem
x , X x.
Exemplele 3.28. a) Fie V
2
, respectiv V
3
, 1-spat iul vectorial al vectorilor din plan,
respectiv spat iu (vezi Exemplul 3.5 a)). Doi vectori din V
2
sau V
3
sunt liniar independent i
daca si numai daca nu au aceeasi direct ie. Orice trei vectori din V
2
sunt liniar dependent i.
Trei vectori din V
3
sunt liniar independent i daca si numai daca nu sunt coplanari. Orice
patru vectori din V
3
sunt liniar dependent i.
34
b) Fie K un corp comutativ si n N

.

In K-spat iul vectorial K
n
vectorii
e
1
= (1, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 1)
sunt liniar independent i pentru ca

1
e
1
+ +
n
e
n
= (0, . . . , 0) (
1
, . . . ,
n
) = (0, . . . , 0)
1
= =
n
= 0.
c) Fie K un corp comutativ.

In K-spat iul vectorial K[X] mult imea X
n
[ n N este
libera.
Denit iile 3.29. Fie V un K-spat iu vectorial. O submult ime X V se numeste baza
a lui V daca X este libera si X genereaza pe V , adica V = X.
Teorema 3.30. Fie V un K-spat iu vectorial. O submult ime X a lui V este baza a lui
V daca si numai daca orice vector din V se exprima ntr-un singur mod ca si combinat ie
liniara de elemente din X (mai exact, pentru orice v V exista o singura familie de
scalari (
x
)
xX
cu un numar nit de componente nenule astfel ncat v =

xX

x
x).
Demonstrat ie. Condit ia V = X este echivalenta cu faptul ca orice vector din V este
o combinat ie liniara de elemente din V , iar faptul ca X este libera este echivalent cu
unicitatea acestei reprezentari.
Exemplele 3.31. a) Orice doi vectori din V
2
(plan) care nu au aceeasi direct ie formeaza
o baza a lui V
2
. Orice trei vectori necoplanari din V
3
(spat iu) formeaza o baza a lui V
3
.
b) Vectorii e
1
= (1, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 1) formeaza o baza n
K-spat iul vectorial K
n
numita baza canonica.
c) Fie K un corp comutativ. Mult imea X
n
[ n N este o baza n K-spat iul vectorial
K[X].
Teorema 3.32. Fie V un K-spat iu vectorial si X V . Daca X genereaza pe V si
submult imea X
1
X e libera, atunci exista o baza X
2
a lui V astfel ncat X
1
X
2
X.
Demonstrat ie. (facultativa)
Fie ( = X

[ X
1
X

X, X

libera, din X
1
( rezulta ( , = . Fie (

( un lant
nevid, n ((, ) si
X
0
=
_
X

[ X

.
Aratam ca X
0
(. Pentru orice x
1
, . . . , x
n
X
0
exista X

1
, . . . , X

n
n (

astfel ncat
x
i
X

i
(i = 1, . . . , n), iar (

ind lant rezulta ca exista i


0
1, . . . , n astfel ncat
X

i
X

i
0
(i = 1, . . . , n) ceea ce implica x
i
X

i
0
(i = 1, . . . , n). Prin urmare, din
X

i
0
( deducem ca elementele x
1
, . . . , x
n
sunt liniar independente. Deci X
0
este libera
si X
1
X
0
X, adica X
0
( si X
0
este majoranta a lui (

. Din lema lui Zorn rezulta


ca exista, n (, un element maximal X
2
. Din X
2
( urmeaza ca X
2
este libera.
Pentru a arata ca X
2
este o baza a lui V mai trebuie aratat ca V = X
2
. Daca
V ,= X
2
urmeaza ca X nu este inclusa n X
2
, adica exista x XX
2
si vom deduce
ca X
2
x este libera ceea ce contrazice maximalitatea lui X
2
.

Intr-adevar, daca
n

i=1

i
x
i
+x = 0,
35
unde x
i
X
2
si ,
i
K (i = 1, . . . , n) atunci = 0 deoarece n caz contrar
x =
n

i=1

i
x
i
X
2

ceea ce contrazice alegerea lui x.



Intrucat X
2
este libera rezulta
i
= 0 (i = 1, . . . , n).
Deci X
2
x este libera.
Corolarul 3.33. a) Orice spat iu vectorial V are o baza.
Rezulta din teorema luand X
1
= si X = V .
b) Orice submult ime libera a unui spat iu vectorial V poate extinsa la o baza a lui V .
c) O submult ime Y a unui spat iu vectorial V este o baza a lui V daca si numai daca Y
este o submult ime libera maximala a lui V .
d) Din orice sistem de generatori al unui spat iu vectorial V se poate extrage o baza a lui
V .
e) O submult ime Y a unui spat iu vectorial V este o baza a lui V daca si numai daca Y
este un sistem de generatori minimal al lui V .
f) Daca X
1
este o submult ime libera a lui V si V = Y atunci X
1
poate completata
cu vectori din Y pana la o baza a lui V .
Rezulta din teorema luand X = X
1
Y .
Teorema 3.34. (Proprietatea de universalitate a spat iilor vectoriale)
1) Daca V este un K-spat iu vectorial si X o baza a sa, atunci pentru orice K-spat iu
vectorial V

si orice funct ie f : X V

exista o singura transformare liniara f : V V

pentru care f[
X
= f (cu alte cuvinte f : X V

se poate prelungi n mod unic la o


transformare liniara f : V V

).
2) Transformarea liniara f este injectiva daca si numai daca f este injectiva si f(X) este
libera.
3) Transformarea liniara f este surjectiva daca si numai daca V

= f(X).
Demonstrat ie. 1) Demonstram mai ntai unicitatea lui f. Presupunem ca exista o trans-
formare liniara f : V V

astfel ncat f[
X
= f. Orice x V are o reprezentare unica
de forma
x =
1
x
1
+ +
n
x
n
(1)
unde
i
K, x
i
X (i = 1, . . . , n). Deci
f(x) =
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
) =
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
)
ceea ce demonstreaza unicitatea lui f. Unicitatea reprezentarii (1) ne permite sa denim
funct ia f : V V

prin
f(x) =
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
). (2)
Din (2) rezulta ca f[
X
= f. Daca y V , atunci adaugand eventual termeni de forma
0 z cu z X, y se scrie
y =
1
x
1
+ +
n
x
n
(3)
unde
i
K (i = 1, . . . , n). Pentru orice , K folosind (1), (2) si (3) avem
f(x +y) = f((
1
+
1
)x
1
+ + (
n
+
n
)x
n
) =
36
= (
1
+
1
)f(x
1
) + + (
n
+
n
)f(x
n
) =
= (
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
)) +(
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
)) = f(x) +f(y)
ceea ce ne arata ca f este liniara.
2) Din (1) si (2) rezulta
x Ker f
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
) = 0
ceea ce ne arata ca Ker f = 0 (adica f este injectiva) daca si numai daca f este injectiva
si f(X) este libera.
3) Din Observat ia 3.19 h) rezulta f(X) = f(X) = f(V ), adica f(V ) = f(X). Deci
f este surjectiva daca si numai daca V

= f(X).
Corolarul 3.35. a) Daca X este o baza a spat iului vectorial V si ,

: V V

sunt
transformari liniare, atunci
[
X
=

[
X
=

,
adica o transformare liniara este determinata de restrict ia sa la o baza.
b) Daca : V V

este o transformare liniara si X o baza a lui V , atunci este


izomorsm daca si numai daca [
X
este injectiva si (X) este o baza a lui V

In Corolarul 3.33 a) am aratat ca orice spat iu vectorial are o baza.



In cele ce urmeaza
vom considera ca spat iile vectoriale cu care lucram sunt de tip nit. Vom arata ca toate
bazele unui spat iu vectorial V de tip nit au acelasi cardinal (adica acelasi numar de
elemente). Acest cardinal se numeste dimensiunea lui V . Chiar daca n acest material
nu este inclus cazul spat iilor vectoriale care au un sistem innit de generatori, ment ionam
ca si n cazul lor toate bazele au acelasi cardinal, cardinal care este dimensiunea spat iului.
De altfel, cititorul atent va observa ca unele demonstrat ii ce vor urma se potrivesc si
pentru spat ii vectoriale care nu sunt de dimensiune nita.
Teorema 3.36. (Teorema schimbului (Steinitz))
Fie V un K-spat iu vectorial. Daca x
1
, . . . , x
m
sunt elementele liniar independente din V
si V = y
1
, . . . , y
n
, atunci m n si dupa o reindexare convenabila avem
V = x
1
, . . . , x
m
, y
m+1
, . . . , y
n
.
Demonstrat ie. Vom utiliza induct ia dupa m. Pentru m = 0 concluzia teoremei este 0 n
care este adevarata.
Presupunem m > 0 si teorema adevarata pentru m1 elemente liniar independente.
Daca elementele x
1
, . . . , x
m
sunt liniar independente, atunci x
1
, . . . , x
m1
sunt liniar
independente, de unde (conform ipotezei induct iei) rezulta m1 n si dupa o reindexare
convenabila, V = x
1
, . . . , x
m1
, y
m
, . . . , y
n
. Nu putem avea m 1 = n pentru ca ar
rezulta x
m
V = x
1
, . . . , x
m1
ceea ce contrazice liniar independent a elementelor
x
1
, . . . , x
m
. Deci m1 < n, adica m n.
Din V = x
1
, . . . , x
m1
, y
m
, . . . , y
n
rezulta ca exista
1
, . . . ,
n
K astfel ncat
x
m
=
1
x
1
+ +
m1
x
m1
+
m
y
m
+ +
n
y
n
.
37
Din liniar independent a elementelor x
1
, . . . , x
m
urmeaza ca unul din scalarii
m
, . . . ,
n
este nenul, facand eventual o reindexare avem
m
,= 0. Deci
y
m
=
1
m
(
1
x
1
+ +
m1
x
m1
x
m
+
m+1
y
m+1
+ +
n
y
n
)
de unde deducem V = x
1
, . . . , x
m
, y
m+1
, . . . , y
n
.
Corolarul 3.37. Toate bazele unui spat iu vectorial V de tip nit (nit generat) sunt
nite si au acelasi numar de vectori.

Intr-adevar, daca V este de tip nit, exista y


1
, . . . , y
n
V astfel ncat V = y
1
, . . . , y
n
.
Din teorema urmeaza ca orice n + 1 vectori din V sunt liniar dependent i. Rezulta ca
orice baza a lui V cont ine cel mult n vectori, adica este nita. Daca x
1
, . . . , x
m
si
y
1
, . . . , y
n
sunt baze ale lui V , atunci din teorema rezulta m n si n m ceea ce
implica m = n. Deci toate bazele lui V au acelasi numar de vectori.
Din Corolarul 3.37 rezulta ca pentru orice K-spat iu vectorial V de tip nit toate
bazele lui V au acelasi numar de elemente. Acest numar se numeste dimensiunea lui
V si se noteaza cu dimV sau dim
K
V . Deci dimV este cardinalul unei baze a lui V .
Observat iile 3.38. a) Daca spat iul vectorial V are dimensiune nita, atunci dimV = n
daca si numai daca exista n vectori liniar independent i si orice n + 1 vectori din V sunt
liniar dependent i.
Aceasta armat ie rezulta din denit ia dimV si din faptul ca bazele lui V coincid cu
submult imile independente maximale ale lui V .
b) Daca spat iul vectorial V are dimensiune nita si dimV = n, atunci orice n vectori
liniar independent i din V formeaza o baza a lui V .
c) Daca V este un spat iu vectorial de tip nit si A este un subspat iu al lui V , atunci
dimA dimV . Mai mult, A ,= V daca si numai daca dimA < dimV .

Intr-adevar, daca X este o baza a lui A, atunci X se poate completa la o baza Y a


lui V . Din X Y rezulta dimA = [X[ [Y [ = dimV . Avem A ,= V daca si numai
daca X ,= Y . Cum dimV este nita, Y este nita si atunci X ,= Y este echivalenta cu
[X[ < [Y [, adica dimA < dimV .
Exemplele 3.39. a) Daca K este un corp comutativ si n N

, atunci dimK
n
= n
pentru ca e
1
= (1, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 1) formeaza o baza a
lui K
n
.
b) Daca K este un corp comutativ, atunci dimP
n
(K) = n+1 pentru ca 1, X, X
2
, . . . , X
n
formeaza o baza a K-spat iului P
n
(K) = f K[X] [ grad f n.
c) Daca V
1
si V
2
sunt K-spat ii vectoriale si X, respectiv Y este o baza a lui V
1
, respectiv
V
2
, atunci se verica usor ca (x, 0) [ x X (0, y) [ y Y este o baza a produsului
direct V
1
V
2
, de unde t inand seama ca [X[ = [(x, 0) [ x X[, [Y [ = [(0, y) [ y Y [
si (x, 0) [ x X (0, y) [ y Y = rezulta
dim(V
1
V
2
) = dimV
1
+ dimV
2
.
Teorema 3.40. Doua K-spat ii vectoriale V si V

sunt izomorfe daca si numai daca


dimV = dimV

.
38
Demonstrat ie. Presupunem ca V si V

sunt izomorfe si f : V V

este un izomorsm,
iar X este o baza a lui V . Aratam ca f(X) este o baza a lui V

. Daca y
1
, . . . , y
n
f(X)
atunci exista x
i
X astfel ncat y
i
= f(x
i
) (i = 1, . . . , n). Folosind liniaritatea lui f,
injectivitatea lui f si libertatea lui X avem:

1
y
1
+ +
n
y
n
= 0
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
) = 0 f(
1
x
1
+ +
n
x
n
) = f(0)

1
x
1
+ +
n
x
n
= 0
1
= =
n
= 0
unde
1
, . . . ,
n
K. Deci f(X) este libera. Din surjectivitatea lui f rezulta ca pentru
y V

exista x V astfel ncat y = f(x), iar din V = X urmeaza ca exista


x
1
, . . . , x
n
X si
1
, . . . ,
n
K astfel ncat
x =
1
x
1
+ +
n
x
n
de unde deducem
y = f(x) =
1
f(x
1
) + +
n
f(x
n
)
ceea ce ne arata ca y f(X). Deci V

= f(X). Astfel am aratat ca f(X) este o baza


a lui V

. Din bijectivitatea lui f rezulta ca funct ia f

: X f(X), f

(x) = f(x) este


bijectiva, de unde urmeaza dimV = [X[ = [f(X)[ = dimV

.
Acum, presupunem ca dimV = dimV

. Rezulta ca daca X este o baza a lui V si Y


este o baza a lui V

, atunci exista o biject ie g : X Y . Din Teorema 3.34 urmeaza ca g


si g
1
se pot prelungi n mod unic la transformarile liniare g : V V

si g
1
: V

V .
Rezulta ca pentru orice x X si y Y avem
(g
1
g)(x) = g
1
(g(x)) = g
1
(g(x)) = g
1
(g(x)) = (g
1
g)(x) = 1
V
(x),
(g g
1
)(y) = g(g
1
(y)) = g(g
1
(y)) = g(g
1
(y)) = (g g
1
)(y) = 1
V
(y)
ceea ce arata ca g
1
g = 1
V
si g g
1
= 1
V
. Deci transformarea liniara g este bijectiva,
adica g este un izomorsm. Prin urmare V si V

sunt izomorfe.
Corolarul 3.41. Daca V este un K-spat iu vectorial de dimensiune nita si dimV = n,
atunci V este izomorf cu K
n
. Daca x
1
, . . . , x
n
este o baza a lui V , atunci
f : K
n
V, f(
1
, . . . ,
n
) =
1
x
1
+ +
n
x
n
este un izomorsm ce aplica baza canonica a lui K
n
pe baza x
1
, . . . , x
n
.
Teorema 3.42. Daca V si V

sunt K-spat ii vectoriale si f : V V

este o transformare
liniara, atunci
dimV = dimKer f + dimf(V ). (4)
Demonstrat ie. Fie X o baza n Ker f si X X

cu X X

= o completare a lui X la o
baza a lui V . Din XX

= si unicitatea scrierii unui vector ca si combinat ie liniara de


vectori dintr-o baza rezulta X X

= 0. Daca x

1
, x

2
X

si f(x

1
) = f(x

2
) atunci
f(x

1
x

2
) = 0 x

1
x

2
X

Ker f = X

X = 0 x

1
x

2
= 0 x

1
= x

2
.
39
Deci f[
X
: X

f(X

) este biject ie, ceea ce ne arata ca [X

[ = [f(X

)[. Demonstram
ca f(X

) este o baza a lui f(V ). Pentru orice y f(V ) exista x V astfel ca y = f(x),
dar X X

ind o baza a lui V , exista x


1
, . . . , x
m
X, x

m+1
, . . . , x

n
X

astfel ca
x =
1
x
1
+ +
m
x
m
+
m+1
x

m+1
+ +
n
x

n
,
de unde t inand seama de
1
x
1
+ +
n
x
n
Ker f deducem
y = f(x) = f(
1
x
1
+ +
m
x
m
) +
m+1
f(x

m+1
) + +
n
f(x

n
) =
=
m+1
f(x

m+1
) + +
n
f(x

n
) f(X

)
ceea ce ne arata ca f(V ) = f(X

). Daca y
1
, . . . , y
l
f(X

) atunci exista x

i
X

astfel
ncat y
i
= f(x

i
) (i = 1, . . . , l). Pentru
1
, . . . ,
l
K cu
1
y
1
+ +
l
y
l
= 0 avem
f(
1
x

1
+ +
l
x

l
) = 0
1
x

1
+ +
l
x

l
X

Ker f = X

X = 0

1
x

1
+ +
1
x

l
= 0
1
= =
l
= 0
ceea ce arata ca f(X

) este libera. Deci f(X

) este o baza a lui f(V ) si [X

[ = [f(X

)[ de
unde rezulta ca dimf(V ) = [X

[ ceea ce mpreuna cu faptul ca X X

este baza pentru


V , iar X este baza pentru Ker f si X X

= implica pe (4).
Cu notat iile din teorema, dimKer f se numeste defectul lui f, iar dimf(V ) se
numeste rangul lui f.
Corolarul 3.43. a) Fie V un K-spat iu vectorial si A, B subspat ii ale lui V . Atunci
dimA+ dimB = dim(A B) + dim(A+B). (5)

Intr-adevar, funct ia f : A B A + B, f(a, b) = a b este o transformare liniara


surjectiva si Ker f = (x, x) [ x A B. Din (4) rezulta
dim(AB) = dim(Ker f) + dim(A+B). (6)
Pe de alta parte g : AB Ker f, g(x) = (x, x) este un izomorsm de spat ii vectoriale,
de unde urmeaza
dim(Ker f) = dim(A B), (7)
iar din Exemplul 3.39 c) rezulta
dim(AB) = dimA+ dimB. (8)
Acum din (6), (7) si (8) se obt ine (5).
b) Daca V este un K-spat iu vectorial de dimensiune nita, iar A si B sunt subspat ii ale
lui V , atunci
dim(A+B) = dimA+ dimB A+B = AB.
c) (Teorema alternativei) Daca V , V

sunt K-spat ii vectoriale de dimensiune nita


si dimV = dimV

, iar f : V V

este o transformare liniara, atunci sunt echivalente


urmatoarele armat ii:
i) f este injectiva;
40
ii) f este surjectiva;
iii) f este izomorsm.
Cum implicat iile iii) i) si iii) ii) sunt evidente, ramane de demonstrat i) ii).
Din i) rezulta Ker f = 0, prin urmare,
dimV

= dimV = dimKer f + dimf(V ) = dimf(V ).


Aplicand Observat ia 3.38 c), deducem ca f(V ) = V

, deci f este surjectiva.


Reciproc, din ii) rezulta ca dimf(V ) = dimV

, prin urmare
dimKer f = dimV dimf(V ) = dimV

dimf(V ) = 0.
Asadar, Ker f = 0, deci f e injectiva.
3.4 Exercit ii rezolvate
1) Fie n N si f
n
: 1 1, f
n
(x) = sin
n
x. Sa se arate ca L = f
n
[ n N este o
submult ime libera a 1-spat iului vectorial 1
R
.
Solut ie: L este libera daca si numai daca pentru orice n
1
, . . . , n
k
N distinct i, vectorii
f
n
1
, . . . , f
n
k
sunt liniar independent i. Fie
1
, . . . ,
k
1 astfel ca
1
f
n
1
+ +
k
f
n
k
=
(unde cu am notat funct ia identic nula). Rezulta ca
x 1,
1
sin
n
1
x + +
k
sin
n
k
x = 0,
de unde deducem ca polinomul
p =
1
X
n
1
+ +
k
X
n
k
1[X]
are ca ra dacina orice numar t(= sin x) [1, 1], adica are o innitate de radacini.
Aceasta implica p = 0, asadar
1
= =
k
= 0.
2) Fie p N un numar prim. Sa se arate ca operat iile uzuale de adunare si nmult ire
nzestreaza pe V = a + b
3

p + c
3
_
p
2
[ a, b, c cu o structura de -spat iu vectorial
si sa se determine o baza si dimensiunea acestui spat iu vectorial.
Solut ie: V este un subspat iul lui
Q
1 generat de 1,
3

p,
3
_
p
2
. Aratam ca 1,
3

p,
3
_
p
2
sunt liniar independente. Daca a, b, c si a +b
3

p +c
3
_
p
2
= 0 atunci, prin nmult ire
cu
3

p obt inem a
3

p + b
3
_
p
2
+ cp = 0. Eliminand pe
3
_
p
2
ntre cele doua egalitat i
rezulta (ab c
2
p) + (b
2
ac)
3

p = 0, care, n baza faptului ca


3

p / , conduce la
ab c
2
p = 0 = b
2
ac. Presupunand ca a ,= 0 avem c =
b
2
a
, prin urmare ab
b
4
a
2
3

p = 0,
adica
3

p =
b
3
a
3
. Aceasta implica
3

p =
b
a
, contradict ie cu
3

p / . Deci a = 0,
ceea ce implica si b = c = 0.
3) Fie V un K-spat iu vectorial de dimensiune 3 si V
1
, V
2
doua subspat ii diferite de
dimensiune 2. Sa se arate ca V
1
V
2
are dimensiunea 1. Care este semnicat ia geometrica
n cazul K = 1, V = 1
3
?
Solut ie: Din V
1
,= V
2
si dimV
1
= dimV
2
rezulta V
2
_ V
1
. Prin urmare
V
1
_ V
1
+V
2
V,
41
ceea ce implica dim(V
1
+V
2
) = 3 si
dim(V
1
V
2
) = dimV
1
+ dimV
2
dim(V
1
+V
2
) = 1.

In 1
3
aceasta se interpreteaza geometric prin faptul ca intersect ia a doua plane diferite
care trec prin origine este o dreapta care trece prin origine.
4) Fie V un K-spat iu vectorial de dimensiune n N

si V
1
, V
2
subspat ii ale lui V . Sa se
arate ca daca dimV
1
= n 1 si V
2
_ V
1
atunci
dim(V
1
V
2
) = dimV
2
1 si V
1
+V
2
= V.
Solut ie: Din V
2
_ V
1
rezulta ca V
1
V
2
_ V
2
, prin urmare dim(V
1
V
2
) < dimV
2
, adica
dimV
2
dim(V
1
V
2
) 1. Atunci
n = dimV dim(V
1
+V
2
) = dimV
1
+ dimV
2
dim(V
1
V
2
) n 1 + 1 = n.
Asadar, dim(V
1
+V
2
) = n = dimV , ceea ce implica V = V
1
+V
2
. De aici rezulta
dim(V
1
V
2
) = dimV
1
+ dimV
2
dim(V
1
+V
2
) = n 1 + dimV
2
n = dimV
2
1.
3.5 Exercit ii propuse
1) Aratat i ca grupul abelian (1

+
, ) este 1-spat iu vectorial n raport cu operat ia externa
denita prin
x = x

, 1, x 1

+
si ca acest spat iu vectorial este izomorf cu 1-spat iul vectorial denit pe 1 de operat iile
uzuale de adunare si nmult ire.
2) Fie V un K-spat iu vectorial, , , K si x, y, z V astfel ncat ,= 0 si
x +y +z = 0.
Sa se arate ca x, y = y, z.
3)

In 1-spat iul vectorial 1
R
= f [ f : 1 1 consideram
(1
R
)
i
= f : 1 1 [ f este impara, (1
R
)
p
= f : 1 1 [ f este para.
Sa se arate ca (1
R
)
i
si (1
R
)
p
sunt subspat ii ale lui 1
R
si ca 1
R
= (1
R
)
i
(1
R
)
p
.
4) Fie V un 1-spat iu vectorial si v
1
, v
2
, v
3
V . Sa se arate ca vectorii v
1
, v
2
, v
3
sunt liniar
independent i daca si numai daca vectorii v
2
+v
3
, v
3
+v
1
, v
1
+v
2
sunt liniar independent i.
5) Sa se arate ca n 1-spat iul vectorial M
2
(1) matricele
E
1
=
_
1 0
0 0
_
, E
2
=
_
1 1
0 0
_
, E
3
=
_
1 1
1 0
_
, E
4
=
_
1 1
1 1
_
formeaza o baza si sa se determine coordonatele matricei A =
_
2 3
4 2
_
n aceasta
baza.
6) Sa se determine a 1 astfel ncat vectorii v
1
= (a, 1, 1), v
2
= (1, a, 1), v
3
= (1, 1, a)
sa formeze o baza a lui 1
3
.
42
7)

In -spat iul vectorial
3
consideram vectorii
a = (2, 1, 3), b = (3, 2, 1), c = (1, 1, 2), d = (5, 3, 4), e = (9, 5, 10).
Sa se arate ca a, b = c, d, e.
8)

In 1-spat iul vecorial 1
4
se considera subspat iile generate astfel:
a) S = u
1
, u
2
, u
3
, cu u
1
= (1, 2, 1, 2), u
2
= (2, 3, 1, 0), u
3
= (1, 2, 2, 3),
T = v
1
, v
2
, v
3
, cu v
1
= (1, 1, 1, 1), v
2
= (1, 0, 1, 1), v
3
= (1, 3, 0, 3);
b) S = u
1
, u
2
, cu u
1
= (1, 2, 1, 0), u
2
= (1, 1, 1, 1),
T = v
1
, v
2
, cu v
1
= (2, 1, 0, 1), v
2
= (1, 1, 3, 7);
c) S = u
1
, u
2
, cu u
1
= (1, 1, 0, 0), u
2
= (1, 0, 1, 1),
T = v
1
, v
2
, cu v
1
= (0, 0, 1, 1), v
2
= (0, 1, 1, 0);
d) S = u
1
, u
2
, u
3
, cu u
1
= (1, 2, 1, 2), u
2
= (3, 1, 1, 1), u
3
= (1, 0, 1, 1),
T = v
1
, v
2
, cu v
1
= (1, 2, 7, 3), v
2
= (2, 5, 6, 5).
Sa se determine cate o baza si dimensiunea subspat iilor S, T, S +T si S T.
4 Transformari liniare si matrici, sisteme de ecuat ii
liniare (de Ioan Purdea si Cosmin Pelea)
4.1 Transformari liniare si matrici

In acest paragraf vom arata ca studiul transformarilor liniare ntre doua K-spat ii vecto-
riale V si V

de tip nit se reduce la studiul matricelor de tipul (m, n) cu elemente din


K, unde m = dimV

si n = dimV . Ment ionam ca n aceasta sect iune, bazele nu vor


privite doar ca mult imi ci ca mult imi ordonate. Astfel, prin baza vom nt elege baza
ordonata.
Fie K un corp comutativ, V si V

K-spat ii vectoriale de dimansiune nita, n = dimV ,


m = dimV

si u = (u
1
, . . . , u
n
) respectiv v = (v
1
, . . . , v
m
) o baza a lui V respectiv V

.
Fiecare vector y V

are o reprezentare unica de forma


y =
1
v
1
+ +
m
v
m
. (1)
Scalarii
1
, . . . ,
m
din (1) se numesc coordonatele lui y n baza v.
Daca f : V V

este o transformare liniara, atunci conform Corolarului 3.35 a) f


este determinata de restrict ia sa la u, adica de f(u
1
), . . . , f(u
n
), iar ecare vector f(u
j
)
(j = 1, . . . , n) este determinat de coordonatele sale n baza v.
Deci transformarea liniara f este determinata de scalarii
ij
, 1 i m, 1 j n
din relat iile
f(u
1
) =
11
v
1
+
21
v
2
+ +
m1
v
m
f(u
2
) =
12
v
1
+
22
v
2
+ +
m2
v
m
.
.
.
f(u
n
) =
1n
v
1
+
2n
v
2
+ +
mn
v
m
.
(2)
Notam cu [f]
u,v
matricea de tipul (m, n) care are coloanele formate din coordonatele
43
vectorilor f(u
1
), . . . , f(u
n
) n baza v, adica
[f]
u,v
=
_
_
_
_
_
_

11

12
. . .
1n

21

22
. . .
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

m1

m2
. . .
mn
_
_
_
_
_
_
.
Matricea [f]
u,v
se numeste matricea transformarii liniare f n perechea de baze
(u, v). Folosind matrice linie cu elementele vectori, relat iile (2) se pot scrie astfel:
(f(u
1
), . . . , f(u
n
)) = (v
1
, . . . , v
m
)[f]
u,v
.
Daca x V si x are coordonatele
1
, . . . ,
n
n baza u, iar f(x) are coordonatele

1
, . . . ,
m
n baza v, adica
x =
1
u
1
+ +
n
u
n
, f(x) =
1
v
1
+ +
m
v
m
atunci

1
f(u
1
) + +
n
f(u
n
) =
1
v
1
+ +
m
v
m
de unde, folosind pe (2) obt inem
m

i=1
_
_
n

j=1

ij

j
_
_
v
i
=
m

i=1

i
v
i
. (3)
Din (3) si din unicitatea coordonatelor rezulta

i
=
n

j=1

ij

j
(i = 1, . . . , m) (4)
ceea ce ne arata ca coordonatele lui f(x) sunt combinat ii liniare ale coordonatelor lui x
cu coecient ii din liniile matricei [f]
u,v
. Relat iile (4) se exprima matriceal astfel
_
_
_
_
_
_

2
.
.
.

m
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_

11

12
. . .
1n

21

22
. . .
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

m1

m2
. . .
mn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_

2
.
.
.

n
_
_
_
_
_
_
.
Ment ionam ca matricea [f]
u,v
depinde de f, de bazele u, v si de ordonarile acestor
baze, iar rang f = rang [f]
u,v
.
Exemplele 4.1. a) Fie P
n
(1) 1 - spat iul vectorial al polinoamelor de grad cel mult n
cu coecient ii din 1. Funct ia
: P
3
(1) P
2
(1), (a
0
+a
1
X +a
2
X
2
+a
3
X
3
) = a
1
+ 2a
2
X + 3a
3
X
2
(adica funct ia care asociaza unui polinom f derivata formala f

a sa) este o transformare


liniara. Vom scrie matricea lui n perechile de baze ordonate u = (1, X, X
2
, X
3
),
44
v = (1, X, X
2
) si u = (1, X, X
2
, X
3
), v

= (X
2
, 1, X). Avem
(1) = 0 1 + 0 X + 0 X
2
= 0 X
2
+ 0 1 + 0 X
(X) = 1 1 + 0 X + 0 X
2
= 0 X
2
+ 1 1 + 0 X
(X
2
) = 0 1 + 2 X + 0 X
2
= 0 X
2
+ 0 1 + 2 X
(X
3
) = 0 1 + 0 X + 3 X
2
= 3 X
2
+ 0 1 + 0 X
de unde rezulta
[]
u,v
=
_
_
_
0 1 0 0
0 0 2 0
0 0 0 3
_
_
_ si []
u,v
=
_
_
_
0 0 0 3
0 1 0 0
0 0 2 0
_
_
_.
b) Fie K un corp comutativ, m, n N

si A M
m,n
(K) iar e baza canonica a lui K
n
si
e

baza canonica a lui K


m
. Scriind vectorii din K
n
si K
m
sub forma de matrice coloane
se verica usor ca
f
A
: K
n
K
m
, f
A
(x) = Ax
este o transformare liniara si [f
A
]
e,e
= A.
Teorema 4.2. Fie K un corp comutativ, V , V

, V

K-spat ii vectoriale, f : V V

,
f

: V V

, g : V

transformari liniare si K.
1) Daca u = (u
1
, . . . , u
n
) si v = (v
1
, . . . , v
m
) sunt baze n V , respectiv V

, atunci
[f +f

]
u,v
= [f]
u,v
+ [f

]
u,v
si [f]
u,v
= [f]
u,v
. (5)
2) Daca w = (w
1
, . . . , w
p
) este o baza a lui V

, atunci
[g f]
u,w
= [g]
v,w
[f]
u,v
. (6)
Demonstrat ie. 1) Daca [f]
u,v
= (
ij
), [f

]
u,v
= (

ij
) atunci
(f +f

)(u
j
) = f(u
j
) +f

(u
j
) =
m

i=1

ij
v
i
+
m

i=1

ij
v
i
=
m

i=1
(
ij
+

ij
)v
i
si
(f)(u
j
) = f(u
j
) =
m

i=1

ij
v
i
=
m

i=1
(
ij
)v
i
ceea ce demonstreaza egalitat ile (5).
2) Fie [g]
v,w
= (b
ij
). Folosind comutativitatea lui K avem
(g f)(u
j
) = g(f(u
j
)) = g
_
m

k=1

kj
v
k
_
=
m

k=1

kj
g(v
k
) =
=
m

k=1

kj
p

i=1

ik
w
i
=
p

i=1
_
m

k=1

ik

kj
_
w
i
,
de unde rezulta (6).
45
Corolarul 4.3. a) Aplicat ia
: Hom
K
(V, V

) M
m,n
(K), (f) = [f]
u,v
este un izomorsm de K-spat ii vectoriale.

Intr-adevar din (5) urmeaza ca este o transformare liniara, iar din Teorema 3.34
rezulta ca este bijectiva. Deci este izomorsm.
b) Aplicat ia
: End
K
(V ) M
n
(K), (f) = [f]
u,u
este un izomorsm de K-spat ii vectoriale si de inele.

Intr-adevar, din a) urmeaza ca este un izomorsm de K-spat ii vectoriale, iar din


prima egalitate din (5) si din (6) rezulta ca este un izomorsm de inele.
c) Aplicat ia

: Aut
K
(V ) GL
n
(K),

(f) = [f]
u,u
este un izomorsm de grupuri. Matricea [f]
u,u
se noteaza cu [f]
u
si se numeste matricea
lui f n baza u.
Aceasta armat ie rezulta din b) si din faptul ca un izomorsm ntre doua inele cu
unitate pastreaza elementele inversabile.
d) Daca u = (u
1
, . . . , u
n
) este o baza a lui V si u

1
, . . . , u

n
V , atunci u

= (u

1
, . . . , u

n
)
este o baza a lui V daca si numai daca exista o matrice inversabila S = (s
ij
) M
n
(K)
unic determinata (numita matricea de trecere de la baza u la baza u

) astfel ncat
u

j
=
n

i=1
s
ij
u
i
(j = 1, . . . , n) (7)
adica
(u

1
, . . . , u

n
) = (u
1
, . . . , u
n
) S.

Intr-adevar, daca f : V V este endomorsmul denit pe baza u prin f(u


j
) = u

j
(j = 1, . . . , n), atunci din (7) rezulta S = [f]
u
. Deci u

este o baza daca si numai daca


f este un izomorsm ceea ce este echivalent cu S inversabila. Acum, unicitatea lui S
rezulta din bijectivitatea lui .
e) Daca S este matricea de trecere de la baza u = (u
1
, . . . , u
n
) la baza u

= (u

1
, . . . , u

n
),
atunci S
1
este matricea de trecere de la baza u

la baza u.
f) Fie u = (u
1
, . . . , u
n
) si u

= (u

1
, . . . , u

n
) baze ordonate ale K-spat iului vectorial V si
S = (s
ij
) matricea de trecere de la u la u

. Daca x V si
1
, . . . ,
n
respectiv

1
, . . . ,

n
sunt coordonatele lui x n baza u respectiv u

, atunci

i
=
n

j=1
s
ij

j
(i = 1, . . . , n), (8)

Intr-adevar din (7) rezulta ca S este matricea lui 1


V
n perechea de baze (u

, u) ceea ce
conform lui (4) implica (8).
Teorema urmatoare ne da legea de dependent a a matricei [f]
u,v
de perechea de baze
ordonate (u, v).
46
Teorema 4.4. Fie u = (u
1
, . . . , u
n
) si u

= (u

1
, . . . , u

n
), respectiv v = (v
1
, . . . , v
m
) si
v

= (v

1
, . . . , v

m
) baze ale K-spat iului vectorial V , respectiv V

. Daca S este matricea


de trecere de la u la u

si T este matricea de trecere de la v la v

, atunci
[f]
u

,v
= T
1
[f]
u,v
S. (9)
Demonstrat ie. Asa cum am vazut (n demonstrat ia Corolarului 4.3 f)) S coincide cu
matricea lui 1
V
n perechea de baze (u

, u).

Intrucat T este matricea de trecere de la v
la v

rezulta ca T
1
coincide cu matricea lui 1
V
n (v, v

). Acum din f = 1
V
f 1
V
si
din (6) deducem pe (9).
Corolarul 4.5. Fie u = (u
1
, . . . , u
n
) si u

= (u

1
, . . . , u

n
) baze ale K-spat iului vectorial
V , S este matricea de trecere de la u la u

si f : V V este un endomorsm. Atunci


[f]
u
= S
1
[f]
u
S.
4.2 Exercit ii rezolvate
1) Fie v = ((1, 2), (2, 1)) si v

= ((1, 1, 0), (1, 0, 1), (1, 1, 1)). Sa se arate ca v, respec-


tiv v

este bazan 1
2
, respectiv 1
3
si sa se scrie matricea tranformarii liniare f : 1
2
1
3
,
f(x, y) = (x +y, 2x y, 3x + 2y) n perechea de baze (v, v

).
Solut ie: Cum rangul matricei formate cu vectorii din v este 2, iar rangul matricei formate
cu vectorii din v

este 3, rezulta ca v este baza n 1


2
si v

este baza n 1
3
. Coloanele
matricei [f]
v,v
= (a
ij
) M
3,2
(1) rezulta din egalitat ile
(3, 0, 7) = f(1, 2) = a
11
(1, 1, 0) +a
21
(1, 0, 1) +a
31
(1, 1, 1),
(1, 5, 4) = f(2, 1) = a
12
(1, 1, 0) +a
22
(1, 0, 1) +a
32
(1, 1, 1).
Cele doua egalitat i conduc la sistemele
_

_
a
11
a
21
+a
31
= 3
a
11
+a
31
= 0
a
21
+a
31
= 7
si
_

_
a
12
a
22
+a
32
= 1
a
12
+a
32
= 5
a
22
+a
32
= 4
care au, respectiv, solut iile
_
10
3
,
11
3
,
10
3
_
si
_
5
3
,
2
3
,
10
3
_
. prin urmare,
[f]
v,v
=
_
_
_
_
_
_
_
10
3
5
3
11
3

2
3
10
3

10
3
_
_
_
_
_
_
_
.
Alta solut ie: Matricea de trecere de la baza canonica e

a lui 1
3
la baza v

a lui 1
3
este T =
_
_
_
1 1 1
1 0 1
0 1 1
_
_
_, iar matricea lui f n perechea de baze v, e

este
[f]
v,e
=
_
_
_
3 1
0 5
7 4
_
_
_,
47
(colanele sale ind coordonatele lui f(1, 2) si f(2, 1) n baza e

) prin urmare,
[f]
v,v
= T
1
[f]
v,e
=
_
_
_
_
_
_
_
10
3
5
3
11
3

2
3
10
3

10
3
_
_
_
_
_
_
_
.
2) Fie f : 1
3
1
4
aplicat ia liniara denita pe baza canonica astfel:
f(e
1
) = (1, 2, 3, 4), f(e
2
) = (4, 3, 2, 1), f(e
3
) = (2, 1, 4, 1).
Sa se determine:
i) f(v) pentru orice v 1
3
;
ii) matricea lui f n bazele canonice;
iii) cate o baza n Imf si Ker f.
Solut ie: i) f(x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
f(e
1
) +x
2
f(e
2
) +x
3
f(e
3
).
ii) Matricea lui f n bazele canonice este matricea care are ca si coloane pe f(e
1
), f(e
2
)
si f(e
3
), respectiv, adica
_
_
_
_
_
1 4 2
2 3 1
3 2 4
4 1 1
_
_
_
_
_
.
iii) Imf = f(e
1
, e
2
, e
3
) = f(e
1
), f(e
2
), f(e
3
), deci
dim(Imf) = rang
_
_
_
_
_
1 4 2
2 3 1
3 2 4
4 1 1
_
_
_
_
_
= 3,
prin urmare f(e
1
), f(e
2
) si f(e
3
) formeaza o baza n Imf. Atunci
dim(Kerf) = dim1
3
dim(Imf) = 3 3 = 0,
deci Ker f = (0, 0, 0) si este baza n Ker f.
3) Fie V, V

1-spat ii vectoriale, v = (v
1
, v
2
, v
3
) o baza n V , v

= (v

1
, v

2
, v

3
) o baza n V

si f : V V

transformarea liniara cu
[f]
v,v
=
_
_
_
0 1 5
1 0 0
0 1 5
_
_
_.
Sa se determine:
i) dimensiunea si cate o baza pentru Imf si Ker f;
ii) [f]
v,e
n cazul n care V

= 1
3
, v

1
= (1, 0, 0), v

2
= (0, 1, 1), v

3
= (0, 0, 1) si e

este
baza canonica a lui 1
3
;
iii) f(x) pentru x = 2v
1
v
2
+ 3v
3
, n condit iile de la ii).
48
Solut ie: i) Reamintim ca coloanele matricii [f]
v,v
reprezinta coordonatele vectorilor
f(v
1
), f(v
2
), respectiv f(v
3
) n baza v

, adica
f(v
1
) = v

2
, f(v
2
) = v

1
+v

3
si f(v
3
) = 5v

1
5v

3
.
Atunci dim(Imf) =rang[f]
v,v
= 2, iar un minor nenul de ordinul 2 al matricii [f]
v,v

poate decupat din primele 2 coloane (si primele 2 linii), prin urmare, f(v
1
) si f(v
2
)
formeaza o baza n Imf. Deducem ca
dim(Kerf) = dimV dim(Imf) = 3 2 = 1,
iar cum coloanele 2 si 3 ale matricii [f]
v,v
sunt proport ionale, avem
f(v
3
) = 5f(v
2
) f(v
3
5v
2
) = 0 v
3
5v
2
Ker f.
Prin urmare, v
3
5v
2
formeaza o baza n Kerf.
ii) Matricea de trecere de la baza canonica e

la baza v

este matricea T care are ca si


coloane vectorii v

1
, v

2
, v

3
, iar
[f]
v,v
= T
1
[f]
v,e
[f]
v,e
= T [f]
v,v
.
iii) Cum coloanele matricii [f]
v,e
reprezinta coordonatele vectorilor f(v
1
), f(v
2
), respec-
tiv f(v
3
) n baza canonica e

, ele vor chiar vectorii f(v


1
), f(v
2
), f(v
3
) din 1
3
, iar
f(x) = f(2v
1
v
2
+ 3v
3
) = 2f(v
1
) f(v
2
) + 3f(v
3
).
Lasam calculele n seama cititorului.
4) Fie f End
Q
(
4
) pentru care matricea n baza canonica este
_
_
_
_
_
1 2 1 2
3 2 3 2
1 3 0 4
0 4 1 3
_
_
_
_
_
.
Sa se determine cate o baza n Ker f si Imf.
Solut ie: Fie e = (e
1
, e
2
, e
3
, e
4
) baza canonica a lui
Q

4
. Matricea data este [f]
e
, iar
coloanele sale sunt vectorii f(e
1
), f(e
2
), f(e
3
), respectiv f(e
4
). Pentru determinarea unei
baze si a dimensiunii lui Imf se calculeaza rangul matricei [f]
e
, urmarind din ce coloane
a fost ,,decupat un minor nenul de ordin egal cu rang[f]
e
. Obt inem dim(Imf) = 3,
n consecint a, dim(Ker f) = 1. Pentru determinarea unei baze n Ker f e procedam ca
la punctul i) al problemei anterioare, observand ca 7(c
1
c
3
) = c
2
c
4
(unde cu c
i
am
notat coloana i a matricei date care este chiar f(e
i
)), e se procedeaza astfel:
(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) Kerf [f]
e
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
x
4
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
0
0
0
0
_
_
_
_
_

_
x
1
+ 2x
2
+ x
3
+ 2x
4
= 0
3x
1
+ 2x
2
+ 3x
3
+ 2x
4
= 0
x
1
3x
2
+ 4x
4
= 0
+4x
2
x
3
3x
4
= 0
.
Mult imea solut iilor acestui sistem de ecuat ii liniare este
(7, , 7, )
4
[ = (7, 1, 7, 1) [ = (7, 1, 7, 1),
prin urmare vectorul (7, 1, 7, 1) este un generator liber, adica o baza, n Ker f.
49
4.3 Sisteme de ecuat ii liniare
Pentru o buna nt elegere a acestei sect iuni, recomandam cititorilor sa si reaminteasca
denit iile si proprietat ile determinant ilor, precum si ale rangului unei matrice. Pentru
a veni n sprijinul lor n acest sens, vom prezenta cateva astfel de proprietat i care vor
aparea n discut iile noastre ulterioare.
Fie K un corp comutativ, A = (a
ij
) M
n
(K), n 2, d = det A, d
ij
minorul lui a
ij
si
ij
= (1)
i+j
d
ij
complementul algebric al elementului a
ij
. Au loc urmatoarele:
1) Determinantul matricei A este egal cu determinantul matricei transpuse
t
A.
2) Daca matricea B se obt ine din A prinnmult irea ecarui element dintr-o linie (coloana)
a lui A cu un scalar atunci det(B) = det(A).
3) Daca A are doua linii (coloane) egale, atunci det(A) = 0.
4) Daca matricea B se obt ine din A prin permutarea a doua linii (coloane) ale lui A
atunci det(B) = det(A).
5) Daca o linie (coloana) a matricei A este formata numai din zerouri atunci det(A) = 0.
6) Daca matricea B se obt ine din A prin adunarea la linia (coloana) i a liniei (coloanei)
j, cu i ,= j, nmult ita cu un scalar, atunci det B = det A.
7) Daca o linie (coloana) a lui A este o combinat ie liniara a celorlalte linii (coloane),
atunci det A = 0.
8) Daca A, B M
n
(K) atunci det(AB) = det(A) det(B).
9) (dezvoltarea determinantului det(A) dupa linia i)
det(A) = a
i1

i1
+a
i2

i2
+ +a
in

in
, i 1, . . . , n.
10) (dezvoltarea determinantului det(A) dupa coloana j)
det A = a
1j

1j
+a
2j

2j
+ +a
nj

nj
, j 1, . . . , n.
11) Daca i, k 1, . . . , n, i ,= k, atunci
a
i1

k1
+a
i2

k2
+ +a
in

in
= 0.
12) Daca j, k 1, . . . , n, j ,= k atunci
a
1j

1k
+a
2j

2k
+ +a
nj

nk
= 0.
Din cele de mai sus rezulta imediat urmatoarea:
Teorema 4.6. O matrice A = (a
ij
) M
n
(K) este inversabila daca si numai daca
d = det(A) ,= 0.

In acest caz
A
1
= d
1
A

.
Demonstrat ie. Daca A este inversabila, adica exista A
1
M
n
(K) astfel ncat
A
1
A = I
n
= A A
1
de unde, conform 8), rezulta
det(A
1
) det(A) = 1
ceea ce implica d ,= 0.
50
Invers, presupunem ca d ,= 0. Din 9), 10), 11) si 12) urmeaza
A

A = d I
n
= A A

de unde deducem ca daca d ,= 0, atunci A este inversabila si A


1
= d
1
A

.
De asemenea, proprietat ile de mai sus permit stabilirea urmatoarei legaturi ntre
rangul unei matrici si dimensiunea subspat iului generat de liniile (coloanele) sale.
Teorema 4.7. Daca A M
m,n
(K) si l
A
1
, . . . , l
A
m
K
n
respectiv c
A
1
, . . . , c
A
n
K
m
sunt
liniile respectiv coloanele lui A, atunci
rang A = diml
A
1
, . . . , l
A
m
= dimc
A
1
, . . . , c
A
n
.
unde l
A
1
, . . . , l
A
m
, respectiv c
A
1
, . . . , c
A
n
este subspat iul lui K
n
, respectiv K
m
generat de
l
A
1
, . . . , l
A
m
, respectiv c
A
1
, . . . , c
A
n
.
Demonstrat ie. Fie r = rang A. Rezulta ca A are un minor de ordinul r nenul, pentru a
nu complica notat iile, presupunem ca
d =

a
11
a
12
. . . a
1r
a
21
a
22
. . . a
2r
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
r1
a
r2
. . . a
rr

,= 0
si orice minor de ordinul r + 1 este zero. Prin urmare determinantul
D
ij
=

a
11
a
12
. . . a
1r
a
1j
a
21
a
22
. . . a
2r
a
2j
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
r1
a
r2
. . . a
rr
a
rj
a
i1
a
i2
. . . a
ir
a
ij

de ordinul r + 1, obt inut prin adaugarea la d a liniei i si a coloanei j, cu 1 i m si


r < j n, este zero, adica D
ij
= 0. Daca r < i m si r < j n, atunci spunem ca D
ij
se obt ine din d prin bordarea lui d cu linia i si coloana j. Dezvoltand determinantul
D
ij
dupa linia r + 1 primim
a
i1
d
1
+a
i2
d
2
+ +a
ir
d
r
+a
ij
d = 0
unde complement ii algebrici d
1
, d
2
, . . . , d
r
nu depind de linia adaugata. Rezulta
a
ij
= d
1
d
1
a
i1
d
1
d
2
a
i2
d
1
d
r
a
ir
pentru i = 1, 2, . . . , m si j = r + 1, . . . , n ceea ce ne arata ca
c
A
j
=
1
c
A
1
+
2
c
A
2
+ +
r
c
A
r
pentru j = r + 1, . . . , n,
unde
k
= d
1
d
k
, 1 k r, adica c
A
j
este combinat ie liniara de c
A
1
, c
A
2
, . . . , c
A
r
. Astfel
am aratat ca dimc
A
1
, . . . , c
A
n
r. Daca am avea dimc
A
1
, . . . , c
A
r
< r ar rezulta ca una
dintre coloanele c
A
1
, . . . , c
A
r
ar o combinat ie liniara a celorlalte, ceea ce ar implica d = 0
ceea ce este fals. Astfel am aratat ca dimc
A
1
, . . . , c
A
1
= r. De aici si din rang A = rang
t
A
rezulta diml
A
1
, . . . , l
A
n
= r.
51
Corolarul 4.8. a) Rangul lui A coincide cu numarul maxim de linii (coloane) liniar
independente ale lui A.
b) Daca un determinant d de ordinul r este nenul, iar un determinant D obt inut din d
prin adaugarea unei linii si unei coloane este nul atunci coloana (linia) adaugata este o
combinat ie liniara a celorlalte coloane (linii) din D.
Fie K un corp comutativ. Un sistem de ecuat ii de forma
_

_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+a
22
x
2
+ +a
2n
x
n
= b
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
x
1
+a
m2
x
2
+ +a
mn
x
n
= b
m
(1)
unde a
ij
K, i = 1, . . . , m, j = 1, . . . , n, b
j
K, j = 1, . . . , n si x
1
, . . . , x
n
sunt
necunoscute se numeste sistem de ecuat ii liniare cu m ecuat ii cu n necunoscute.
Matricea
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
a
21
a
22
. . . a
2n
. . . . . . . . . . . .
a
m1
a
m2
. . . a
mn
_
_
_
_
_
de tipul (m, n), formata din coecient ii necunoscutelor, se numeste matricea sistemu-
lui, iar matricea
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1n
b
1
a
21
a
22
. . . a
2n
b
2
. . . . . . . . . . . . . . .
a
m1
a
m2
. . . a
mn
b
m
_
_
_
_
_
de tipul (m, n + 1) obt inuta din A prin adaugarea coloanei
B =
_
_
_
_
_
_
b
1
b
2
.
.
.
b
m
_
_
_
_
_
_
formata din termenii liberi se numeste matricea extinsa a sistemului. Rangul matricei
A se numeste rangul sistemului. Daca tot i termenii liberi sunt zero, adica b
1
= b
2
=
= b
m
= 0, atunci sistemul (1) se numeste sistem liniar si omogen. Notand
X =
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
sistemul (1) se scrie sub forma de ecuat ie matriceala, astfel:
AX = B (2)
Sistemul de ecuat ii AX = O
m,1
se numeste sistemul omogen asociat sistemului (2).
52
Un sistem ordonat (
1
, . . . ,
n
) K
n
se numeste solut ie a sistemului (1) daca
nlocuind n (1) pe x
i
cu
i
pentru i = 1, . . . , n ecuat iile sistemului sunt vericate, adica
au loc n K egalitat ile:
n

j=1
a
ij

j
= b
j
, j 1, . . . , m.
Un sistem de ecuat ii care are cel put in o solut ie se numeste compatibil. Un sistem
de ecuat ii care are o singura solut ie respectiv mai multe solut ii se numeste compatibil
determinat respectiv compatibil nedeterminat. Un sistem de ecuat ii care nu are
solut ii se numeste incompatibil.
Daca sistemul (1) este omogen, atunci (0, 0, . . . , 0) K
n
e solut ie a sistemului, numita
solut ia nula sau solut ia banala. Deci orice sistem liniar si omogen este compatibil.

In cazul m = n si det(A) ,= 0 vom vedea ca sistemul (1) este compatibil determinat,


adica are solut ie unica si vom prezenta formule pentru determinarea acestora.
Teorema 4.9. (Regula lui Cramer). Fie sistemul de n ecuat ii cu n necunoscute
(S)
_

_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+a
22
x
2
+ +a
2n
x
n
= b
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+ +a
nn
x
n
= b
n
cu A = (a
ij
) M
n
(K) si b
1
, . . . , b
n
K, d = det(A) si d
j
determinantul obt inut din d
prin nlocuirea coloanei j cu coloana formata din b
1
, . . . , b
n
. Daca d ,= 0 atunci sistemul
(S) are o solut ie unica, data de formulele:
_

_
x
1
= d
1
d
1
x
2
= d
2
d
1
.
.
.
x
n
= d
n
d
1
numite formulele lui Cramer.
Demonstrat ie. Sistemul (S) este echivalent cu ecuat ia matriceala
A
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
b
1
b
2
.
.
.
b
n
_
_
_
_
_
_
de unde, ntrucat d ,= 0, folosind Teorema 4.6 si (10) avem
_
_
_
_
_
_
x
1
x
2
.
.
.
x
n
_
_
_
_
_
_
= A
1
_
_
_
_
_
_
b
1
b
2
.
.
.
b
n
_
_
_
_
_
_
= d
1
A


_
_
_
_
_
_
b
1
b
2
.
.
.
b
n
_
_
_
_
_
_
= d
1

_
_
_
_
_
_
d
1
d
2
.
.
.
d
n
_
_
_
_
_
_
de unde se deduc formulele din enunt .
53
Teorema urmatoare rezolva problema compatibilitat ii sau incompatibilitat ii unui sis-
tem de ecuat ii liniare.
Teorema 4.10. (Kronecker-Cappelli) Sistemul (1) este compatibil daca si numai daca
rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse, adica rang A = rang A.
Demonstrat ie. Notand cu c
A
1
, . . . , c
A
n
coloanele matricei A si cu c
A
n+1
ultima coloana a lui
A, adica c
A
n+1
= B, atunci A = (c
A
1
, . . . , c
A
n
) si A = (c
A
1
, . . . , c
A
n
, c
A
n+1
) iar sistemul (1) se
poate scrie sub forma vectoriala astfel:
x
1
c
A
1
+ +x
n
c
A
n
= c
A
n+1
(3)
ceea ce ne arata ca sistemul (1) este compatibil daca si numai daca vectorul c
A
n+1
este o
combinat ie liniara a vectorilor c
A
1
, . . . , c
A
n
. Egalitatea de vectori (3) este echivalenta cu
egalitatea
c
A
1
, . . . , c
A
n
= c
A
1
, . . . , c
A
n
, c
A
n+1

de subspat ii generate, care la randul ei este echivalenta cu


dimc
A
1
, . . . , c
A
n
= dimc
A
1
, . . . , c
A
n
, c
A
n+1
.
De aici, folosind Teorema 4.7, rezulta ca sistemul (1) este compatibil daca si numai daca
rang A = rang A.
Daca rang A = r atunci existan A un minor de ordinul r nenul si tot i minorii din A de
ordin mai mare decat r sunt nuli. Un minor al lui A de ordinul r nenul se numeste minor
principal. Daca d
p
este un minor principal, atunci minorii de ordinul r +1 obt inut i prin
bordarea lui d
p
cu coloana termenilor liberi si cu cate o linie care nu intervine n d
p
, se
numesc minori caracteristici. Numarul minorilor caracteristici este mr.
Avand n vedere modul cum se obt ine A din A si stiind ca rangul unei matrici este
r daca si numai daca are un minor de ordinul r nenul si tot i minorii de ordinul r + 1
care bordeaza acest minor sunt zero, rezulta ca rang A = rang A daca si numai daca
tot i minorii caracteristici sunt nuli. Prin urmare, Teorema lui Kronecker-Cappelli este
echivalenta cu:
Teorema 4.11. (Rouche) Sistemul (1) este compatibil daca si numai daca tot i minorii
caracteristici corespunzatori unui minor principal sunt nuli.
Teorema 4.12. 1) Mult imea solut iilor unui sistem liniar si omogen de m ecuat ii cu n
necunoscute formeaza un subspat iu al lui K
n
de dimensiune n r, unde r este rangul
matricei sistemului.
2) Daca S
0
este mult imea solut iilor sistemului liniar si omogen asociat lui (1) si S
B
este
mult imea solut iilor sistemului (1), atunci
S
B
= s +S
0
(4)
unde s este o solut ie a sistemului (1).
54
Demonstrat ie. 1) Daca A M
m,n
(K), atunci
f
A
: K
n
K
m
, f
A
(X) = AX
este o transformare liniara si mult imea S
0
a solut iilor sistemului omogen AX = O
m,1
coincide cu Ker f
A
. Deci S
0
este subspat iu a lui K
n
. Din Teorema 3.42 rezulta
dimK
n
= dimKer f
A
+ dimf
A
(K
n
)
de unde urmeaza n = dimS
0
+r, adica dimS
0
= n r.
2) Scriind sistemul (1) sub forma (2), avem
f
A
(s +S
0
) = f(s) =
_
_
_
_
_
_
b
1
b
2
.
.
.
b
m
_
_
_
_
_
_
ceea ce ne arata ca orice vector din s+S
0
este solut ie a sistemului (1), adica s+S
0
S
B
.
Pentru orice s

S
B
avem
f
A
(s

s) = f
A
(s

) f(s) =
_
_
_
_
_
_
b
1
b
2
.
.
.
b
m
_
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
_
b
1
b
2
.
.
.
b
m
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
_
0
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
_
de unde rezulta s

s S
0
, adica s

s +S
0
. Astfel am aratat ca S
B
s +S
0
. Din cele
doua incluziuni stabilite rezulta egalitatea (4).
Corolarul 4.13. a) Un sistem liniar si omogen are numai solut ia nula daca si numai
daca numarul necunoscutelor este egal cu rangul sistemului.
b) Un sistem liniar si omogen de n ecuat ii cu n necunoscute are numai solut ia nula daca
si numai daca determinantul matricei sistemului este diferit de zero.
c) Daca sistemul (1) este compatibil, atunci acesta are solut ie unica daca si numai daca
rang A = n, adica rangul sistemului coincide cu numarul necunoscutelor.

In continuare vom prezenta doua abordari a problemei rezolvarii unui sistem liniar
de forma (1).
1. Cu ajutorul teoremei Rouche studiem compatibilitatea sau incompatibilitatea
sistemului (1). Daca exista un minor caracteristic nenul, atunci sistemul este incompa-
tibil si procedeul se ncheie. Daca tot i minorii caracteristici sunt nuli, atunci sistemul
este compatibil. Daca d
p
este un minor principal si ordinul lui d
p
este r atunci cele r
ecuat ii care ne dau liniile lui d
p
se numesc ecuat ii principale, iar necunoscutele ale
caror coecient i intervin n d
p
se numesc necunoscute principale. Celelalte m r
ecuat ii si n r necunoscute se numesc secundare. Din rang A = rang A = r, rezulta,
conform Corolarului 4.8 b), ca ecuat iile secundare sunt combinat ii liniare a ecuat iilor
principale. Prin urmare sistemul (1) are aceleasi solut ii ca si sistemul format numai din
ecuat iile principale, adica cele doua sisteme sunt echivalente. Pentru simplicarea scrierii
55
presupunem ca primele r ecuat ii si r necunoscute sunt principale. Deci sistemul
(1) este echivalent cu sistemul
_

_
a
11
x
1
+x
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= b
1
a
21
x
1
+x
22
x
2
+ +a
2n
x
n
= b
1
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
r1
x
1
+x
r2
x
2
+ +a
rn
x
n
= b
r
(5)
Daca n = r, adica toate necunoscutele sunt principale, atunci sistemul (4) are numarul
ecuat iilor egal cu numarul necunoscutelor si determinantul d
p
,= 0.

In acest caz sistemul
are o solut ie unica, care se poate determina cu formulele lui Cramer.
Daca n > r, necunoscutele secundare x
r+1
, . . . , x
n
iau valori arbitrare
r+1
, . . . ,
n
n K, iar necunoscutele principale se obt in, n funct ie de acestea, rezolvand sistemul de
r ecuat ii cu r necunoscute
_

_
a
11
x
1
+a
12
x
2
+ +a
1r
x
r
= b
1
a
1,r+1

r+1
a
1n

n
a
21
x
1
+a
22
x
2
+ +a
2r
x
r
= b
2
a
2,r+1

r+1
a
2n

n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
r1
x
1
+a
r2
x
2
+ +a
rr
x
r
= b
r
a
r,r+1

r+1
a
rn

n
cu determinantul d
p
,= 0.
2. Metoda lui Gauss este o metoda de stabilire a compatibilitat ii sau incompatibilitat ii
si de rezolvare n caz de compatibilitate a unui sistem de ecuat ii liniare care se bazeaza
pe observat ia ca aplicand transformari elementare ecuat iilor din sistemul (1) se obt in
sisteme echivalente cu (1).
Vom numi transformari elementare asupra liniilor (coloanelor) unei matrici A
urmatoarele:
I) permutarea a doua linii (coloane) ale lui A;
II) nmult irea unei linii (coloane) ale lui A cu un scalar nenul;
III) nmult irea unei linii (coloane) ale lui A cu un scalar si adunarea la alta.
Metoda consta n efectuarea de tranformari elementare succesive asupra liniilor ma-
tricei extinse A a sistemului (1) de ecuat ii liniare cu scopul de a aduce aceasta matrice la
o forma trapezoidala B, adica o forma n care numarul de zerouri de la nceputul liniei
k e este k 1 sau toate elementele dintr-o linie sunt 0 exceptand, eventual, pe cel din
ultima coloana. Acest fapt corespunde eliminarii part iale a unor necunoscute din sistem
prin efectuarea de transformari asupra ecuat iilor din sistem cu scopul de a obt ine un
sistem echivalent mai usor de rezolvat (n mod asemanator cu binecunoscuta metoda a
reducerii de la sistemele de 2 ecuat ii cu 2 necunoscute). Fiecarei matrici obt inute prin
astfel de tranformari i corespunde un sistem echivalent cu sistemul dat.
Aplicand transformari elementare exclusiv asupra liniilor matricei extinse A, aducem
sistemul (1) la un sistem echivalent cu (1) care are matricea extinsa de forma numita
esalon cu k m linii nenule caracterizata de proprietat ile:
i) Daca k < m, atunci liniile k + 1, . . . , m sunt nule.
ii) Daca n
0
(i) reprezinta numarul elementelor nule de la nceputul liniei i, atunci
0 n
0
(1) < n
0
(2) < < n
0
(k).
56
Asa cum se va observa n Exercit iul rezolvat 2), sunt cazuri n care putem lucra foarte
bine cu forma esalon. Daca, nsa, dorim sa ajungem la forma trapezoidala B, este necesar
uneori sa permutam cate 2 coloane ale matricii obt inute din matricea sistemului, ceea
ce corespunde permutarii a cate doi termeni n ecare din ecuat iile sistemului echivalent
corespunzator.
Daca pe parcursul acestui procedeu, aparentr-o linie a unei matrici 0n toate pozit iile
corespunzatoare matricii sistemului si un element nenul a n ultima pozit ie, adica n
coloana corespunzatoare termenilor liberi atunci sistemul dat este incompatibil, ecuat ia
corespunzatoare din sistemul echivalent corespunzator ind 0 = a.
Elementele nenule de pe diagonala lui B furnizeaza necunoscutele principale, iar sis-
temul obt inut prin parametrizarea necunoscutelor secundare se rezolva ncepand cu ul-
tima ecuat ie.
4.4 Exercit ii rezolvate
1) Sa se rezolve n 1
3
sistemul de ecuat ii
_

_
x
1
+x
2
+ 2x
3
= 1
2x
1
x
2
+ 2x
3
= 4
4x
1
+x
2
+ 4x
3
= 2.
Solut ie: Metoda I (cu metoda lui Gauss) Matricea extinsa a sistemului este
A =
_
_
_
1 1 2 1
2 1 2 4
4 1 4 2
_
_
_
Scazand din linia 2 linia 1 nmult ita cu 2, ceea ce vom nota cu l
2
2l
1
, iar din linia 3
linia 1 nmult ita cu 4 obt inem matricea
A
1
=
_
_
_
1 1 2 1
0 3 2 2
0 3 4 2
_
_
_
Continuand cu transformarea l
3
l
2
ajungem la matricea esalon:
A
2
=
_
_
_
1 1 2 1
0 3 2 2
0 0 2 4
_
_
_
Deci sistemul dat este echivalent cu sistemul
_

_
x
1
+x
2
+2x
3
= 1
3x
2
2x
3
= 2
2x
3
= 4
Rezulta ca sistemul dat are solut ie unica, din ultima ecuat ie obt inem x
3
= 2, din a
doua x
2
= 2, iar din prima x
1
= 1. Deci sistemul are solut ia (1, 2, 2).
57
Daca n A
2
continuam cu transformarile
A
2
l
2
l
3

l
1
+l
3
_
_
_
1 1 0 3
0 3 0 6
0 0 2 4
_
_
_
l
1
+
1
3
l
2

_
_
_
1 0 0 1
0 3 0 6
0 0 2 4
_
_
_
spunem ca am aplicat metoda lui Gauss-Jordan care reduce sistemul la forma:
_

_
x
1
= 1
3x
2
= 6
2x
3
= 4
de unde se deduce imediat solut ia.
Metoda II (cu Teorema lui Rouche)
Determinantul matricei sistemului este

1 1 2
2 1 2
4 1 4

= 6.
Deci sistemul dat este ca cel din Teorema 4.9. Prin urmare, este compatibil determinat
si solut ia sa este data de formulele lui Cramer. Lasam calculele n seama cititorului.
2) Sa se rezolve n 1
4
sistemul de ecuat ii
_

_
3x
1
+ 4x
2
+x
3
+ 2x
4
= 3
6x
1
+ 8x
2
+ 2x
3
+ 5x
4
= 7
9x
1
+ 12x
2
+ 3x
3
+ 10x
4
= 13
Solut ie: Metoda I (cu metoda lui Gauss)
Scriem matricea extinsa a sistemului si efectuam transformarile elementare indicate
A =
_
_
_
3 4 1 2 3
6 8 2 5 7
9 12 3 10 13
_
_
_
l
2
2l
1

l
3
3l
1
_
_
_
3 4 1 2 3
0 0 0 1 1
0 0 0 4 4
_
_
_
l
3
4l
2

_
_
_
3 4 1 2 3
0 0 0 1 1
0 0 0 0 0
_
_
_
ceea ce ne arata ca sistemul este echivalent cu
_
3x
1
+ 4x
2
+x
3
+2x
4
= 3
x
4
= 1
si x
1
, x
4
sunt necunoscute principale. Rezulta ca sistemul dat are solut iile:
_
1
3
(1 4 ), , , 1
_
cu , 1.
Metoda II (cu Teorema lui Rouche) Avem

1 2
2 5

= 1 si

3 1 2
6 2 5
9 3 10

4 1 2
8 2 5
12 3 10

= 0
58
(avand primele 2 coloane proport ionale). Prin urmare,

1 2
2 5

este un minor principal.


Exista un singur minor caracteristic

1 2 3
2 5 7
3 10 13

care este 0 deoarece coloana 3 este


suma coloanelor 1 si 2. Asadar, sistemul dat este compatibil nedeterminat, echivalent cu
sistemul
_
x
3
+ 2x
4
= 3 3x
1
4x
2
2x
3
+ 5x
4
= 7 6x
1
8x
2
n care necunoscutele secundare x
1
, x
2
sunt considerate parametri reali. Rezolvarea aces-
tui sistem de 2 ecuat ii cu 2 necunoscute este un exercit iu simplu, pe care l lasam citi-
torului.
3) Sa se rezolve, n 1
3
, sistemul de ecuat ii
_

_
x
1
+x
2
3x
3
= 1
2x
1
+x
2
2x
3
= 1
x
1
+x
2
+x
3
= 3
x
1
+ 2x
2
3x
3
= 1
Solut ie: Metoda I (cu metoda lui Gauss)
A =
_
_
_
_
_
1 1 3 1
2 1 2 1
1 1 1 3
1 2 3 1
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
1 1 3 1
0 1 4 3
0 0 4 4
0 1 0 2
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
1 1 3 1
0 1 4 3
0 0 4 4
0 0 4 5
_
_
_
_
_

_
_
_
_
_
1 1 3 1
0 1 4 3
0 0 4 4
0 0 0 1
_
_
_
_
_
.
Ultima linie ne conduce la 0 x
4
= 1, ceea ce este fals. Rezulta ca sistemul dat este
incompatibil.
Metoda II (cu Teorema lui Rouche)
Avem

1 1 3
2 1 2
1 1 1

= 4 ,= 0, iar minorul caracteristic

1 1 3 1
2 1 2 1
1 1 1 3
1 2 3 1

= 4 ind
nenul, sistemul este incompatibil.
4) Sa se discute dupa parametrul real compatibilitatea sistemului de mai jos, apoi sa
se rezolve n 1
4
:
_

_
2x
1
x
2
+ 3x
3
+ 4x
4
= 5
4x
1
2x
2
+ 5x
3
+ 6x
4
= 7
6x
1
3x
2
+ 7x
3
+ 8x
4
= 9
x
1
4x
2
+ 9x
3
+ 10x
4
= 11
.
59
Solut ie: Metoda I (cu metoda lui Gauss)
Pornind de la matricea extinsa a sistemului obt inem succesiv matricele:

2 1 3 4 5
4 2 5 6 7
6 3 7 8 9
4 9 10 11

1 2 3 4 5
2 4 5 6 7
3 6 7 8 9
4 9 10 11

1 2 3 4 5
0 0 1 2 3
0 0 2 4 6
0 8 3 6 9

1 2 3 4 5
0 2 1 0 3
0 4 2 0 6
0 6 3 8 9

1 2 3 4 5
0 2 1 0 3
0 0 0 0 0
0 0 0 8 0

1 2 3 4 5
0 2 1 0 3
0 0 0 8 0
0 0 0 0 0

1 2 4 3 5
0 2 0 1 3
0 0 8 0 0
0 0 0 0 0

.
Rezulta ca sistemul dat este compatibil nedeterminat.
1) Daca ,= 8, t inand seama de permutarile de coloane efectuate anterior obt inem
sistemul de mai jos (care este echivalent cu sistemul dat):
_

_
x
2
+ 2x
4
+ 4x
1
+ 3x
3
= 5
2x
4
x
3
= 3
( 8)x
1
= 0
.
Mult imea solut iilor sale este
S =
__
0, 2 + 2x
3
, x
3
,
3
2

x
3
2
_
[ x
3
1
_
.
2) Daca = 8, sistemul dat este echivalent cu sistemul
_
x
2
+ 2x
4
+ 4x
1
+ 3x
3
= 5
2x
4
x
3
= 3
,
pentru care mult imea solut iilor este
S =
__
x
1
, 2 + 4x
1
+ 2x
3
, x
3
,
3
2

x
3
2
_
[ x
1
, x
3
1
_
.
Metoda II (cu Teorema lui Rouche)
Avem

1 3
2 5

= 1,

2 1 3
4 2 5
6 3 7

1 3 4
2 5 6
3 7 8

1 3 4
2 5 6
4 9 10

= 0 si

2 1 3
4 2 5
4 9

= 8.
1) Daca = 8, atunci

1 3
2 5

este minor principal. Minorii caracteristici core-


spunzatori sunt

1 3 5
2 5 7
3 7 9

1 3 5
2 5 7
4 9 11

= 0,
60
sistemul compatibil nedeterminat si rezolvarea sa revine la rezolvarea unui sistem de 2
ecuat ii cu 2 necunoscute.
2) Daca ,= 8, atunci

2 1 3
4 2 5
4 9

este minor principal. Singurul minor caracteristic


corespunzator este nul, sistemul este compatibil, echivalent cu
_

_
2x
1
x
2
+ 3x
3
= 5 4x
4
4x
1
2x
2
+ 5x
3
= 7 6x
4
x
1
4x
2
+ 9x
3
= 11 10x
4
,
sistem care se rezolva cu regula lui Cramer.
Sa observam ca cele doua situat ii de compatibilitate nedeterminata sunt diferite,
ntr-un caz avand 2 necunoscute principale, n celalalt 3.
5) Sa se discute dupa parametrul real compatibilitatea sistemului de mai jos, apoi sa
se rezolve n 1
3
:
_

_
x
1
+ x
2
+ x
3
= 1
x
1
+x
2
+ x
3
= 1
x
1
+ x
2
+x
3
= 1
.
Solut ie: Metoda I (cu metoda lui Gauss) Obt inem succesiv matricele echivalente:

1 1 1
1 1 1
1 1 1

1 1 1
1 1 1
1 1 1

1 1 1
0 1 1 0
0 1 (1 )(1 +) 1

1 1 1
0 1 1 0
0 0 (1 )(2 +) 1

= B.
1) Daca = 2 atunci
B =
_
_
_
1 1 2 1
0 3 3 0
0 0 0 3
_
_
_,
prin urmare sistemul este incompatibil.
2) Daca ,= 2 atunci sistemul este compatibil.
2.1) Daca = 1 atunci
B =
_
_
_
1 1 1 1
0 0 0 0
0 0 0 0
_
_
_,
sistemul este compatibil nedeterminat si este echivalent cu ecuat ia x
1
+x
2
+x
3
= 1, iar
mult imea solut iilor sale este S = (1 x
2
x
3
, x
2
, x
3
) [ x
2
, x
3
1.
2.2) Daca 1 2, 1 atunci sistemul este compatibil determinat, echivalent cu
sistemul
_

_
x
1
+ x
2
+ x
3
= 1
( 1)x
2
+ (1 )x
3
= 0
(1 )(2 +)x
3
= 1
,
61
iar solut ia sa este
_
1
2 +
,
1
2 +
,
1
2 +
_
.
Metoda II (cu Teorema lui Rouche)
Determinantul matricii sistemului este

1 1
1 1
1 1

. Precizam ca daca se calculeaza


acest determinant cu regula triunghiului sau cu regula lui Sarrus, se obt ine o expresie
polinomiala de gradul 3.

Intrucat, pentru a realiza discut ia, trebuie sa rezolvam ecuat ia
algebrica rezultata din egalarea ei cu 0, acest polinom va trebui descompus n factori.
Cu transformari elementare putem obt ine direct descompunerea acestui determinant

1 1
1 1
1 1

= ( + 2)( 1)
2
.
1) Daca 1 2, 1, sistemul este compatibil determinat si solut ia unica se obt ine
cu formulele lui Cramer.
2) Daca = 1 atunci se observa ca toate ecuat iile sunt echivalente cu ecuat ia
x
1
+x
2
+x
3
= 1,
care se rezolva ca n metoda anterior prezentata.
3) Daca = 2, minorul

2 1
1 2

este principal, exista un singur minor caracteristic


corespunzator

2 1 1
1 2 1
1 1 1

care este nenul, deci sistemul e incompatibil.


4.5 Exercit ii propuse
1) Fie 1. Sa se arate ca rotat ia n plan de unghi , adica funct ia
f : 1
2
1
2
, f(x, y) = (xcos y sin , xsin +y cos ),
este automorsm al lui 1
2
. Sa se scrie matricea lui f n baza canonica a lui 1
2
(adica n
baza (e
1
, e
2
), cu e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1)).
2) Sa se arate ca funct iile f : 1
2
1
2
, f(x, y) = (x, y) (simetria n raport cu axa Ox)
si g : 1
2
1
2
, f(x, y) = (x, y) (simetria n raport cu axa Oy) sunt automorsme ale
lui 1
2
. Sa se scrie matricele lui f, g, f g, f + 2g si g f n baza canonica.
3) Sa se arate ca ecare dintre mult imile de vectori v
1
, v
2
, v
3
si v

1
, v

2
, v

3
cu
v
1
= (1, 2, 1), v
2
= (2, 3, 3), v
3
= (3, 7, 1) si v

1
= (3, 1, 4), v

2
= (5, 2, 1), v

3
= (1, 1, 6)
formeaza cate o baza a lui 1
3
si sa se gaseasca legatura dintre coordonatele unui vector
scris n cele doua baze.
4) Fie v = (v
1
, v
2
, v
3
, v
4
) o baza a 1-spat iului vectorial 1
4
, vectorii
u
1
= v
1
, u
2
= v
1
+v
2
, u
3
= v
1
+v
2
+v
3
, u
4
= v
1
+v
2
+v
3
+v
4
62
si f End
R
(1
4
) cu
[f]
v
=
_
_
_
_
_
1 2 0 1
3 0 1 2
2 5 3 1
1 2 1 3
_
_
_
_
_
.
Sa se arate ca u = (u
1
, u
2
, u
3
, u
4
) este o baza a lui 1
4
si sa se scrie matricea [f]
u
.
5) Fie V un spat iu vectorial real, v = (v
1
, v
2
, v
3
) o baza a spat iului V , vectorii
u
1
= v
1
+ 2v
2
+v
3
, u
2
= v
1
+v
2
+ 2v
3
, u
3
= v
1
+v
2
si f End
R
(V ). Sa se arate ca u = (u
1
, u
2
, u
3
) este o baza a lui V si sa se scrie matricea
lui [f]
v
stiind ca
[f]
u
=
_
_
_
1 1 3
0 5 1
2 7 3
_
_
_.
6) Fie f End
Q
(
4
) pentru care matricea n baza canonica este
_
_
_
_
_
0 1 2 3
1 2 1 0
3 0 1 2
5 3 1 1
_
_
_
_
_
.
Sa se determine cate o baza n Ker f, Imf, Ker f+Imf si Ker fImf.
7) Fie K = 1. Sa se verice egalitatea S
B
= s +S
0
din Teorema 4.12 n cazul sistemului
de ecuat ii:
_

_
2x
1
+ x
2
x
3
x
4
+ x
5
= 1
x
1
x
2
+ x
3
+ x
4
2x
5
= 0
3x
1
+ 3x
2
3x
3
3x
4
+ 4x
5
= 2
si sa se determine o baza pentru spat iul solut iilor sistemului liniar omogen asociat.
8) Sa se discute dupa parametrii reali , , , compatibilitatea sistemelor de mai jos,
apoi sa se rezolve:
a)
_

_
5x
1
3x
2
+ 2x
3
+ 4x
4
= 3
4x
1
2x
2
+ 3x
3
+ 7x
4
= 1
8x
1
6x
2
x
3
5x
4
= 9
7x
1
3x
2
+ 7x
3
+ 17x
4
=
(n 1
4
), b)
_

_
x
1
+ x
2
+ x
3
= 1
x
1
+ x
2
+ x
3
=

2
x
1
+
2
x
2
+
2
x
3
=
2
(n 1
3
).
5 Not iuni de aritmetica numerelor ntregi (de Simion Breaz
si Cosmin Pelea)
5.1 Teorema mpart irii cu rest n Z
Teorema mpart irii cu rest reprezinta un instrument de baza n studiul numerelor ntregi.
Teorema 5.1. (Teorema mpart irii cu rest n N) Oricare ar numerele naturale a
si b, cu b ,= 0, exista o singura pereche de numerele naturale (q, r) N N, astfel ncat:
a = b q +r si r < b. (1)
63
Demonstrat ie. Fie a, b N, cu b ,= 0.
Demonstram existent a numerelor q, r N, astfel ncat a = b q +r si r < b. Fie
o = x N [ y N : a = by +x N
si observam ca o , = pentru ca a o (a = b 0 + a). Rezulta ca exista r o cel mai
mic element din o. Cum r o, deducem ca exista q N cu proprietatea a = bq +r.
Presupunem ca r b. Atunci r b N si a = b(q + 1) + r b, deci r b o.
Din ipoteza b ,= 0 deducem r b < r, ceea ce contrazice alegerea lui r. Asadar r < b si
perechea (r, b) satisface condit ia (1).
Pentru demonstrat ia unicitat ii, sa presupunem ca ar exista doua perechi (q
1
, r
1
),
(q
2
, r
2
) care satisfac (1) pentru aceleasi numere a, b N, b ,= 0. Deci
a = b q
1
+r
1
= b q
2
+r
2
si r
1
< b, r
2
< b.
Presupunem ca q
1
< q
2
. Rezulta ca exista x N

, astfel ncat q
2
= q
1
+x. Obt inem
bq
1
+r
1
= b(q
1
+x) +r
2
bq
1
+r
1
= bq
1
+bx +r
2
,
de unde, prin simplicare, r
1
= b x +r
2
, ceea ce implica b x r
1
.
Dar din x N

deducem ca 1 x, deci b bx r
1
, contradict ie.
Analog se arata ca nu putem avea q
2
< q
1
. Rezulta ca q
1
= q
2
si mai departe
b q
1
+r
1
= b q
1
+r
2
,
de unde, prin simplicare, r
1
= r
2
si demonstrat ia este ncheiata.
Corolarul 5.2. (Teorema mpart irii cu rest n Z) Oricare ar numerele ntregi a
si b, cu b ,= 0, exista si sunt unice numerele ntregi q si r, astfel ncat
a = b q +r si 0 r < [b[ . (2)
Demonstrat ie. Fie a, b Z, b ,= 0. Atunci [a[, [b[ N, cu [b[ ,= 0 si aplicam teorema
mpart irii cu rest n N. Deducem ca exista numerele h, k N, astfel ncat
[a[ = [b[ h +k, unde 0 k < [b[ .
Consideram cazurile:
I. a 0 si b > 0. Atunci a = b h +k. Luam q = h si r = k.
II. a 0 si b < 0. Atunci a = b (h) +k. Luam q = h si r = k.
III. a < 0 si b > 0. Consideram aici subcazurile:
a) k = 0. Atunci a = b h, adica a = b (h). Luam q = h si r = 0.
b) k ,= 0. Atunci
a = b (h) + (k) = b b h +b k = b (1 +h) + (b k).
Luam q = (1 +h) si r = b k < b, deci 0 r < [b[.
IV. a < 0 si b < 0. Consideram doua subcazuri, ca n cazul anterior:
a) k = 0. Atunci a = b h, de unde a = b h. Luam q = h si r = 0.
64
b) k ,= 0. Atunci a = b h +k, de unde
a = b h k = b h +b b k = b (h + 1) + (b k).
Luam q = h + 1 si r = b k < b, deci 0 r < [b[.
Pentru demonstrarea unicitat ii, sa presupunem ca ar exista doua perechi (q
1
, r
1
),
(q
2
, r
2
) care satisfac condit iile (2) pentru aceleasi numere a, b Z, b ,= 0. Deci
a = b q
1
+r
1
= b q
2
+r
2
si 0 r
1
< [b[, 0 r
2
< [b[.
Rezulta ca [r
2
r
1
[ < [b[ si b(q
1
q
2
) = r
2
r
1
.
Cum [q
1
q
2
[ N, [q
1
q
2
[ 1 ar implica
[b[ [b[[q
1
q
2
[ = [r
2
r
1
[ < [b[,
contradict ie. Deducem ca [q
1
q
2
[ = 0, deci q
1
= q
2
. Atunci
b q
1
+r
1
= b q
1
+r
2
,
de unde, prin simplicare, r
1
= r
2
si demonstrat ia este ncheiata.
Daca a, b, q si r sunt ca n Corolarul 5.2, vom spune ca numarul q este catul
mpart irii lui a la b, iar r este restul mpart irii lui a la b.

In acest context se mai
foloseste terminologia dempart it pentru a, respectiv mpart itor pentru b.
Exemplul 5.3. Prezentam cateva exemple concrete:
i) a = 7, b = 3 q = 2 si r = 1;
ii) a = 7, b = 3 q = 3 si r = 2;
iii) a = 7, b = 3 q = 2 si r = 1;
iv) a = 7, b = 3 q = 3 si r = 2;
v) a = 6, b = 3 q = 2 si r = 0.
Observat ia 5.4.

In practica identitatea data de teorema mpart irii cu rest este uneori
nlocuita cu
a = bk +s, [b[/2 < s [b[/2.
De exemplu, daca mpart im la 3, putem scrie a = 3q +r, r 0, 1, 2 sau a = 3k +s cu
s 0, 1. A doua varianta este utila daca trebuie sa-l ridicam pe a la o putere para,
pentru ca deducem imediat a
2m
= /
3
+ t, t 0, 1, i.e. orice patrat perfect da prin
mpart ire la 3 restul 0 sau 1 (/
3
noteaza faptul ca numarul pe care l-am nlocuit cu
acest simbol da restul 0 prin mpart ire la 3, adica este un multiplu al lui 3).
5.2 Exercit ii rezolvate
1) Sa se arate ca restul mpart irii unui patrat perfect impar la 8 este 1.
Solut ie: Fie a = b
2
cu b impar. Atunci b = 4k +s cu s = 1, deci
a = 16k
2
8k + 1 = /
8
+ 1.
2) Sa se gaseasca resturile mpart irii lui 5
n
2
la 8.
65
Solut ie: Prezentam doua variante:
(I) Consideram doua cazuri: (a) n este par si (b) n este impar.
(a) Daca n = 2k, atunci 5
n
2
= 5
4k
2
= 25
2k
2
= (/
8
+ 1)
2k
2
= /
8
+ 1.
(b) Daca n = 2k + 1, atunci
5
n
2
= 5
4k
2
+4k+1
= 5
4k
2
5
4k
5 = (/
8
+ 1)(/
8
+ 1)5 = /
8
+ 5.
Asadar resturile posibile sunt 1 sau 5.
(II) Putem folosi exercit iul precedent pentru a trata cazurile de mai sus astfel:
(a) Daca n
2
= 2k, atunci 5
n
2
= 5
2k
= (/
8
+ 1)
k
= /
8
+ 1.
(b) Daca n
2
= 2k + 1, atunci 5
n
2
= 5
2k+1
= (/
8
+ 1)
k
5 = /
8
+ 5.
5.3 Divizibilitatea n Z
Denit ia 5.5. Fie a, b Z. Spunem ca a divide pe b si notam a [ b sau b
.
.
. a daca exista
un numar ntreg q, astfel ncat b = a q. Aceasta deneste o relat ia binara omogena pe
Z care se numeste relat ia de divizibilitate pe Z. Daca a [ b, mai spunem ca a este
divizor pentru b sau a este factor al lui b sau b este multiplu pentru a sau b
factorizeaza prin a.
Observat ia 5.6. Daca a ,= 0, urmatoarele armat ii sunt echivalente:
a) a [ b ;
b) b este multiplu pentru a, fapt notat prin b = /
a
;
c) restul mpart irii lui b la a este 0.
Exemplul 5.7. Din 6 = 2 3 rezulta ca 2 [ 6, iar din 7 = 2 3 + 1 rezulta ca 2 [ 7.
Urmatoarea teorema prezinta cateva proprietat i elementare ale relat iei de divizibili-
tate.
Teorema 5.8. (Proprietat i ale relat iei de divizibilitate)
Fie a, b, c Z. Sunt adevarate armat iile:
(i) 1 [ a, a [ a, a [ 0 ;
(ii) daca a [ b si b [ c, atunci a [ c ;
(iii) daca a [ b si b [ a, atunci a = b ;
(iv) daca a [ b si a [ c, atunci a [ (b +c) ;
(v) daca a [ b, atunci a [ bc ;
(vi) daca a [ b +c si a [ b, atunci a [ c ;
(vii) daca a [ b si b ,= 0, atunci [a[ [b[ .
Demonstrat ie. (i) Fie a Z. Atunci
a = 1 a, respectiv a = (1) (a), a = a 1 si a = (a) (1),
unde a, a, 1, 1 Z, iar a [ 0 deoarece 0 = a 0, unde 0 Z.
(ii) Din ipoteze obt inem
a [ b q
1
Z, b = a q
1
;
b [ c q
2
Z, c = b q
2
.
66
Atunci,
c = b q
2
= (a q
1
) q
2
= a (q
1
q
2
), cu q
1
q
2
Z.
Deci, a [ c.
(iii) Din ipoteze obt inem
a [ b q
1
Z, b = a q
1
;
b [ a q
2
Z, a = b q
2
.
Atunci,
a = b q
2
= (a q
1
) q
2
= a (q
1
q
2
) q
1
q
2
= 1.
Prin urmare, q
1
, q
2
Z sunt inversabile, asadar q
1
1, 1 si a = b.
Lasam cititorului demonstrarea celorlalte proprietat i ca exercit iu.
Fie a Z. Numim divizori banali (divizori improprii) ai lui a numerele 1 si
a. Un divizor al lui a diferit de 1 si de a se numeste divizor propriu al lui a.
Observat iile 5.9. a) Relat ia de divizibilitate pe Z este o relat ie de preordine pe Z.
b) Relat ia de divizibilitate pe Z nu este o relat ie de ordine, deoarece ea nu este antisi-
metrica, dupa cum arata urmatorul exemplu:
2, 2 Z, 2[(2) si (2)[2, dar 2 ,= 2.
c) Restricit ia la N a relat iei de divizibilitate din Z este o relat ie de ordine deoarece
reexivitatea si tranzitivitatea se pastreaza, iar daca a, b N cu a [ b si b [ a, atunci
a = b.
Fie a, b Z. Spunem ca un numar d Z este un divizor comun al numerelor a si b
daca d [ a si d [ b.
Exemplele 5.10. 1) Numarul 1 este divizor comun al numerelor a si b pentru orice
a, b Z.
2) Numarul 3 este divizor comun al numerelor 6 si 9.
Daca d este divizor comun pentru numerele a, b Z

, atunci [d[ min[a[, [b[.


Rezulta ca exista un cel mai mare element n mult imea divizorilor comuni ai numerelor
a si b. Acest numar se numeste cel mai mare divizor comun al numerelor a si b si
se noteaza cu d = (a, b) sau d = c.m.m.d.c.(a, b).
Observat iile 5.11. 1) Cum 1 este ntotdeauna divizor comun, deducem ca (a, b) N

pentru orice a, b Z.
2) Daca exact unul din numerele a si b este 0, atunci denit ia celui mai mare divizor
comun poate extinsa pentru aceasta situat ie.
3) Daca a = b = 0, atunci nu exista cel mai mare divizor comun al numerelor a si b.
4) (a, b) = d
_

_
d N

,
d [ a si d [ b,
c N, c [ a si c [ b c d
67
Urmatorul rezultat este foarte util n practica si ne spune ca cel mai mare divizor
comun a doua numere ntregi poate obt inut ca o combinat ie liniara a acestora.
Teorema 5.12. (reprezentarea Bezout a c.m.m.d.c.)
Daca a, b Z

si d = (a, b), atunci exista u, v Z astfel ncat


d = au +bv.
Demonstrat ie. Fie S = ax + by [ ax + by > 0, x, y Z N

. Constatam ca S ,=
pentru ca a = a 1 + b 0 si a = a (1) + b 0, prin urmare sau a S sau a S.
Deci exista d cel mai mic element din S. Fie u, v Z astfel ncat d = au +bv.
Vom demonstra ca d [ a. Pentru aceasta aplicam teorema mpart irii cu rest si scriem
a = dq +r, 0 r < d. Rezulta ca
r = a dq = a (au +bv)q = a(1 uq) +b(vq).
Din r < d rezulta r / S. Dar 1 uq, vq Z, deci r 0 si rezulta r = 0. Asadar d [ a.
Analog se arata ca d[b.
Fie c N cu c [ a si c [ b. Rezulta ca c [ au + bv = d, si de aici gasim c [d[ = d.
Asadar d = (a, b).
Daca scriem (a, b) = au + bv, u, v Z, atunci spunem ca am ales o reprezentare
Bezout pentru (a, b). Atragem atent ia ca aceasta reprezentare nu este unica.
Exemplul 5.13. De exemplu, (2, 3) = 1 = 2 2 + 3 (1) = 2 (4) + 3 3.
Corolarul 5.14. Fie a, b Z

si d N

. Atunci
(a, b) = d
_
_
_
d [ a si d [ b,
c Z, c [ a si c [ b c [ d
Observat ia 5.15. Aceasta caracterizare este folosita ca denit ie pentru c.m.m.d.c. n
diverse tipuri de inele unde nu avem denita o relat ie de ordine ,,naturala (de exemplu
in [X]).

In acest context, c.m.m.d.c. este de fapt o clasa de echivalent a. Pentru cazul
inelului Z, c.m.m.d.c este de fapt mult imea d, d, unde d = (a, b).
Un caz special n studiul divizibilitat ii l ocupa perechile de numere care nu au divizori
comuni proprii. Spunem ca a, b Z sunt relativ prime (sau prime ntre ele) daca
(a, b) = 1. Aceste perechi pot caracterizate cu ajutorul reprezentarilor Bezout.
Corolarul 5.16. Numerele ntregi a si b sunt relativ prime daca si numai daca exista
u, v Z astfel ncat au +bv = 1.
Demonstrat ie. () Aceasta implicat ie rezulta din Teorema 5.12.
() Fie d = (a, b). Din d [ a si d [ b rezulta ca d [ au +bv = 1, deci d = 1.
Corolarul 5.17. Daca a, b Z

si d = (a, b), atunci


_
a
d
,
b
d
_
= 1.
Demonstrat ie. Din d = (a, b) rezulta ca exista u, v Z astfel ncat d = au + bv. Atunci
1 =
a
d
u +
b
d
v, deci
_
a
d
,
b
d
_
= 1.
68
Folosim considerat iile facute pana acum ca sa demonstram proprietat i importante ale
relat iei de divizibilitate.
Teorema 5.18. Fie a, b, c Z. Sunt adevarate armat iile:
(i) daca a [ b, b [ c si (a, b) = 1, atunci ab [ c ;
(ii) (Lema lui Euclid) daca a [ bc si (a, b) = 1, atunci a [ c.
Demonstrat ie. (i) Fie r, s Z astfel ncat c = ar = bs si u, v Z cu au +bv = 1. Atunci
c = c 1 = c(au +bv) = bsau +arbv = ab(su +rv).
Cum su +rv Z, deducem ca ab [ c.
(ii) Fie u, v, k Z astfel ncat au +bv = 1 si bc = ka. Calculam
c = c 1 = c(au +bv) = acu +bcv = acu +kav = a(cu +bv),
deci a [ c.

In continuare, vom demonstra o teorema care furnizeaza un procedeu de aare a celui


mai mare divizor comun, numit algoritmul lui Euclid, si o metoda de a determina
o reprezentare Bezout. Observam ca (a, b) = (a, b) = (a, b), deci este sucient sa
consideram cazul numerelor naturale.
Teorema 5.19. (Algoritmul lui Euclid)
Fie a, b N

, cu b ,= 0 si b a. Consideram identitat ile urmatoarelor mpart iri:


a = b q
0
+r
0
, unde r
0
< b; e r
0
,= 0; (E
1
)
b = r
0
q
1
+r
1
, unde r
1
< r
0
; e r
1
,= 0; (E
2
)
r
0
= r
1
q
2
+r
2
, unde r
2
< r
1
; e r
2
,= 0; (E
3
)
. . . . . .
r
n3
= r
n2
q
n1
+r
n1
, unde r
n1
< r
n2
; e r
n1
,= 0; (E
n
)
r
n2
= r
n1
q
n
+r
n
, unde r
n
< r
n+1
; e r
n
,= 0; (E
n1
)
r
n1
= r
n
q
n+1
+r
n+1
, unde r
n+1
= 0. (E
n+2
)
Atunci cel mai mare divizor comun al numerelor a si b este ultimul rest diferit de zero al
acestor mpart iri, adica:
(a, b) = r
n
.
Demonstrat ie. Observam ca sirul resturilor diferite de zero este un sir strict descrescator
r
0
> r
1
> r
2
> ...
de numere naturale, deci acest sir este nit, adica, dupa un numar nit de mpart iri
obt inem restul zero.
Demonstram ca r
n
[ a si r
n
[ b folosind induct ia completa pentru propozit ia
P(i) : r
n
[ r
ni
, unde 0 i n.
Propozit ia P(0) este, evident, adevarata. Din pasul (E
n+2
) deducem ca r
n
[ r
n1
.
Presupunem ca r
n
[ r
nj
pentru orice 1 j i si demonstram ca r
n
[ r
n(i+1)
.
69
Pentru aceasta folosim relat ia r
n(i+1)
= r
ni
q
n(i1)
+r
n(i1)
, de unde concluzia
este evidenta.
Deci r
n
divide pe r
0
si pe r
1
, iar din egalitatea gasita n pasul (E
2
) dedicem r
n
[ b.
Apoi folosim (E
1
) ca sa deducem si r
n
[ a.
Fie c N, astfel ncat c [ a si c [ b. Vom arata ca c [ r
n
. Folosind din nou identitat ile
din enunt , avem:
c [ a = b q
0
+r
0
si c [ (b q
0
) c [ r
0
.
Apoi obt inem:
c [ b = r
0
q
1
+r
1
si c [ (r
0
q
1
) c[r
1
,
si continuam rat ionamentul, parcurgand identitat ile mpart irilor de la prima spre ultima.

In nal gasim
c [ r
n2
= r
n1
q
n
+r
n
si c [ (r
n1
q
n
),
deci c [ r
n
.

In concluzie, r
n
= (a, b).
Observat ia 5.20. Plecand de la identitat ile (E
1
)(E
n
) putem gasi o reprezentare Bezout
astfel: nlocuim succesiv resturile, plecand de la (E
n
) catre (E
1
)
r
n
= r
n2
q
n
r
n1
= r
n2
q
n
(r
n3
q
n1
r
n2
) = q
n
r
n3
+(1+q
n
q
n1
)r
n2
= ,
iar n nal obt inem pe r
n
sub forma r
n
= au +bv.
Procedeul dat de algoritmul lui Euclid poate folosit n demonstrarea unor proprietat i
ale c.m.m.d.c.
Corolarul 5.21. Pentru orice a, b, k N

, avem:
(a k, b k) = (a, b) k.
Demonstrat ie. Scriem algoritmul lui Euclid pentru calculul lui d = (a, b). Daca nmult im
liniile (E
1
)(E
n
) cu k se constata usor ca noile egalitat i reprezinta chiar algoritmul lui
Euclid aplicat numerelor ka si kb. Deci kr
n
= (ka, kb).
Fie a, b Z. Spunem ca un numar m Z este un multiplu comun al numerelor a
si b daca a [ m si b [ m.
Exemplele 5.22. 1) Pentru orice a, b Z, numarul ab este multiplu comun al numerelor
a si b.
2) Numarul 6 este multiplu comun al numerelor 2 si 3.
Daca m este multiplu comun pentru numerele a, b Z

, atunci [m[ max[a[, [b[.


Rezulta ca exista un cel mai mic element n mult imea multiplilor comuni strict pozitivi ai
numerelor a si b. Acest numar se numeste cel mai mic multiplu comun al numerelor
a si b si se noteaza cu m = [a, b] = c.m.m.m.c.(a, b).
Observat ia 5.23. Ca pentru cel mai mare divizor comun, observam ca
[a, b] = m
_

_
m N

,
a [ m si b [ m,
c N

, a [ c si b [ c m c.
70
Teorema 5.24. Oricare ar a, b N

, are loc egalitatea:


ab = (a, b)[a, b].
Demonstrat ie. Fie d = (a, b). Atunci exista r, s N

astfel ncat a = dr, b = ds si


(r, s) = 1. Notam m = drs = as = br, deci m este multiplu comun al numerelor a si b.
Daca c N

este un multiplu comun pentru a si b, atunci exista x, y N

cu
c = ax = by. Alegem o reprezentare Bezout 1 = ru +sv a lui 1 (u, v Z). Calculam
c = c 1 = c(ru +sv) = byru +axsv = m(yu +xv),
deci m [ c. Din m, c N

rezulta ca m c.
Din demonstrat ia de mai sus se deduce imediat:
Corolarul 5.25. Fie a, b Z

si m N

. Atunci
m = [a, b]
_
_
_
a [ m si b [ m,
c Z, a [ c si b [ c m [ c.
Din formula data n teorema rezulta si
Corolarul 5.26. Daca (a, b) = 1, atunci ab = [a, b].
Observat ia 5.27. Denit iile celui mai mare divizor comun si celui mai mic multiplu
comun pot extinse la o mult ime nita de numere ntregi. Fie a
1
, . . . , a
n
numere ntregi
nenule. Atunci d N

este cel mai mare divizor comun al acestor numere daca


_
_
_
d [ a
1
, . . . , d [ a
n
,
c [ a
1
, . . . , c [ a
n
c d.

In aceste condit ii notam d = (a


1
, . . . , a
n
) = c.m.m.d.c.(a
1
, . . . , a
n
).
Numarul m N

este cel mai mic multiplu comun al acestor numere daca


_
_
_
a
1
[ m, . . . , a
n
[ m,
a
1
[ c, . . . , a
n
[ c m c.

In aceste condit ii notam m = [a


1
, . . . , a
n
] = c.m.m.m.c.(a
1
, . . . , a
n
).
Se constata imediat ca
(a
1
, . . . , a
n
, a
n+1
) = ((a
1
, . . . , a
n
), a
n+1
) si [a
1
, . . . , a
n
, a
n+1
] = [[a
1
, . . . , a
n
], a
n+1
].
5.4 Exercit ii rezolvate
1) Fie a N, a = a
n
a
n1
. . . a
2
a
1
a
0
, a
i
0, . . . , 9, i = 1, . . . , n, a
n
,= 0. Aratat i ca:
(i) 2 [ a 2 [ a
0
;
(ii) pentru k N

avem 2
k
[ a 2 [ a
k1
. . . a
0
;
(iii) 3 [ a 3 [ a
n
+ +a
0
;
(iv) 27 [ a 27 [ a
2
a
1
a
0
+a
5
a
4
a
3
+ .
71
Solut ie: (i) Scriem
a = 10 (a
n
10
n1
+a
n1
10
n2
+... +a
2
10 +a
1
) +r
0
= /
2
+a
0
.
Deci
2[a 2[/
2
+a
0
2[a
0
.
(ii) Analog, scriem numarul a sub forma:
a = 10
k
(a
n
10
nk
+a
n1
10
nk1
+... +a
k
) + (a
k1
10
k1
+... +a
1
10 +a
0
),
adica
a = /
2
k +a
k1
. . . a
1
a
0
.
Deci
2
k
[ a 2
k
[ /
2
k +a
k1
. . . a
1
a
0
2
k
[ a
k1
. . . a
1
a
0
.
(iii) Observam ca daca k N

, atunci 10
k
= (/
3
+ 1)
k
= /
3
+ 1. Obt inem
a = a
n
(/
3
+1) +... +a
2
(/
3
+1) +a
1
(/
3
+1) +a
0
= /
3
+(a
n
+... +a
2
+a
1
+a
0
).
Deci
3[a 3[(a
n
+a
n1
+... +a
2
+a
1
+a
0
).
(iv) Constatam ca 27 37 = 999 = 1000 1. Scriem pe a astfel
10
3
a
n
. . . a
4
a
3
+a
2
a
1
a
0
= (/
27
+ 1)a
n
. . . a
4
a
3
+a
2
a
1
a
0
= /
27
+a
n
. . . a
4
a
3
+a
2
a
1
a
0
.
Repetand procedeul se obt ine
a = /
27
+a
2
a
1
a
0
+a
5
a
4
a
3
+. . . ,
de unde se deduce criteriul enunt at.
2) Fie a, b Z, d = (a, b) si T = ax +by [ x, y Z. Sa se arate ca T = dZ.
Solut ie: Reamintim ca dZ = dk [ k Z si demonstram egalitatea prin dubla incluziune.
Fie z T. Atunci exista x, y Z astfel ncat z = ax +by. Din d [ a si d [ b deducem
d [ ax +by = z, deci z dZ. Asadar T dZ (elementul z a fost ales arbitrar).
Reciproc, daca z dZ, atunci exista k Z cu z = dk. Fie u, v Z cu d = au + bv.
Atunci z = auk +bvk T. Asadar dZ T si solut ia este ncheiata.
3) Pentru n N

, numerele M
n
= 2
n
1 se numesc numere Mersenne. Sa se arate ca
daca b [ a, atunci M
b
[ M
a
si ca
(M
m
, M
n
) = M
(m,n)
, m, n N

.
Solut ie: Pentru nceput sa consideram o identitate de tipul a = bq +r, unde a, b, q, r N
cu a si b nenule. Atunci
M
a
= 2
bq+r
1 = 2
bq
2
r
2
r
+ 2
r
1 = 2
r
((2
b
)
q
1) +M
r
= M
b
Q+M
r
,
72
unde pentru ultima egalitate am folosit identitatea
x
k
y
k
= (x y)(x
k1
+x
k2
y + +y
k1
).
Mai mult, daca 0 r < b, atunci M
r
= 2
r
1 < 2
b
1 = M
b
, asadar M
r
este restul
mpart irii lui M
a
la M
b
. De aici rezulta imediat ca
b [ a M
b
[ M
a
.
Sa scriem algoritmii pentru calculul numerelor (m, n) si (M
m
, M
n
) n paralel:
m = n q
0
+r
0
, M
m
= M
n
Q
0
+M
r
0
(E
1
)
n = r
0
q
1
+r
1
, M
n
= M
r
0
Q
1
+M
r
1
(E
2
)
r
0
= r
1
q
2
+r
2
, M
r
0
= M
r
1
Q
2
+M
r
2
(E
3
)
. . . . . . . . . . . .
r
k2
= r
k1
q
k
+r
k
, M
r
k2
= M
r
k1
Q
k
+M
r
k
(E
k+1
)
r
k1
= r
k
q
k+1
+r
k+1
, M
r
k1
= M
r
k
Q
k+1
+M
r
k+1
, (E
k+2
)
unde 0 = r
k+1
< r
k
< . . . r
1
< n m si 0 = M
r
k+1
< M
r
k
< . . . M
r
1
< M
n
M
m
. Se
deduce ca r
k
= (m, n) si M
r
k
= (M
m
, M
n
).
5.5 Numere prime. Teorema fundamentala a aritmeticii
Daca n Z, atunci spunem ca divizorii 1 si n ai lui n sunt divizori improprii (sau
banali). Spunem ca n ,= 0 este un numar compus daca el are si alt i divizori n afara
de cei banali. Un numar p este ireductibil daca p ,= 1 si el nu este compus.
Exemplul 5.28. Numarul 6 = 2 3 este compus, iar numerele 1 nu sunt compuse.
Spunem ca p Z este un numar prim daca sunt ndeplinite condit iile:
_
_
_
p ,= 1,
p [ ab p [ a sau p [ b.
Observat ia 5.29. Sa observam ca n limbajul obisnuit legat de studiul numerelor natu-
rale n loc de ,,numar ireductibil de foloseste ,,numar prim. Aceasta se bazeaza pe fap-
tul ca cele doua not iuni sunt echivalente n Z, conform Teoremei 5.30. Totusi exista inele
(care sunt folosite n studiul numerelor ntregi) unde cele doua not iuni nu sunt identice.
De exemplu se poate demonstra ca daca lucramn inelul Z[i

5] = a+bi

5 [ a, b Z cu
operat iile obisnuite, atunci 2 este ireductibil, dar 2 [ 6 = (1+i

5)(1i

5) si 2 [ 1i

5.
Teorema 5.30. Un numar ntreg este prim daca si numai daca el este ireductibil.
Demonstrat ie. Presupunem ca exista un numar prim p care nu este ireductibil. Rezulta
ca exista a, b Z 1, p astfel ncat p = ab.
Din faptul ca p este prim si p [ ab deducem p [ a sau p [ b. Daca p [ a, din p = ab
rezulta si a [ p, deci a = p, contradict ie. Analog se obt ine o contradict ie daca p [ b.
Asadar presupunerea init iala este falsa, deci orice numar prim este ireductibil.
73
Reciproc, e p un numar ireductibil si a, b Z astfel ncat p [ ab. Sa observam ca
nu restrangem generalitatea daca presupunem a N si p [ a (putem sa nmult im ambii
factori cu 1).
Daca d = (a, p), atunci d 1, p. Din p [ a rezulta d ,= p, deci (a, p) = 1. Aceasta
mpreuna cu p [ ab si Teorema 5.18 (ii) implica p [ b. Dar p ,= 1 pentru ca este
ireductibil, deci p este un numar prim.
Observat iile 5.31. a) Din denit ia numerelor prime rezulta imediat ca un numar p
este prim daca si numai daca p este prim. Asadar, din punctul de vedere al relat iei de
divizibilitate, este sucient sa lucram cu numere prime pozitive.
b) Proprietatea din denit ia numerelor prime poate extinsa la produse cu un numar
arbitrar de factori. Deci, daca p este prim si p [ a
1
. . . a
n
, atunci exista i 1, . . . , n
astfel ncat p [ a
i
.
Exemplul 5.32. Numerele 2, 3, 5, 7, 11, 13, 17 sunt prime.
Rolul fundamental al numerelor prime n studiul divizibilitat ii este evident iat de
urmatoarea teorema.
Teorema 5.33. (Teorema fundamentala a aritmeticii)
Orice numar natural n 2 se descompune ntr-un produs de factori primi. Aceasta
descompunere este unica, abstract ie facand de ordinea factorilor. Mai precis, pentru
orice n N, n 2 exista p
1
, . . . , p
k
numere prime (nu neaparat diferite) astfel ncat
n = p
1
p
2
. . . p
k
si din n = p
1
p
2
. . . p
k
= q
1
q
2
. . . q
l
, cu p
1
, p
2
, . . . , p
k
, q
1
, q
2
, . . . , q
l
numere prime,
rezulta k = l si existent a unei funct ii bijective : 1, . . . , k 1, . . . , k astfel ncat
p
i
= q
(i)
, i 1, . . . , k.
Demonstrat ie. Pentru existent a descompunerii n factori primi vom folosi metoda induct iei
complete n raport cu n N, n 2.
I. Vericare: Pentru ca 2 este numar prim, e clar ca proprietatea e valabila pentru n = 2
(k = 1, p
1
= 2).
II. Demonstrat ia: Presupunem ca orice m N, 2 m < n se descompune ntr-un produs
cu tot i factorii numere prime si aratam ca si n are aceeasi proprietate. Avem doua cazuri:
i) Daca n este prim, proprietatea este evidenta (k = 1, p
1
= n).
ii) Daca n nu este prim, atunci exista a, b N cu n = ab, a / 1, n. Deci 1 < a, b < n
si aplicand ipoteza induct iei, obt inem:
a = p
1
p
2
... p
j
si b = p
j+1
p
j+2
... p
k
,
unde p
i
N, sunt numere prime pentru orice i = 1, . . . , k. Atunci
n = a b = p
1
p
2
... p
j
p
j+1
p
j+2
... p
k
,
adica n admite o descompunere n factori primi.
74
Ca sa demonstram unicitatea descompunerii n factori primi, consideram doua des-
compuneri ale lui n n produse de factori primi
n = p
1
p
2
... p
k
= q
1
q
2
... q
l
,
unde k, l ,= l. Pentru ca nmult irea este comutativa, putem presupune
p
1
p
2
. . . p
k
si q
1
q
2
. . . q
l
.
Din p
k
[ n = q
1
q
2
... q
l
rezulta ca exista i 1, . . . , l astfel ncat p
k
[ q
i
, deci p
k
q
l
.
Analog se demonstreaza si inegalitatea q
l
p
k
, deci p
k
= q
l
si
p
1
p
2
... p
k1
= q
1
q
2
... q
l1
.
Continuam procedeul de mai sus si obt inem p
k1
= q
l1
si mai departe p
ki
= q
ki
pentru orice 0 i mink, l. Daca am aveam k ,= l, atunci s-ar obt ine ca 1 este un
produs de numere prime. Asadar k = l si p
i
= q
i
pentru orice i 1, . . . , k.
Corolarul 5.34. Pentru orice n N, n 2, exista numerele prime distincte p
1
, . . . , p
k
si
1
, . . . ,
k
N

astfel ncat
n = p

1
1
p

2
2
. . . p

k
k
.
Aceasta descompunere este unica daca facem abstract ie de ordinea factorilor.
Descompunerea din Corolarul 5.34 se numeste descompunerea canonica a lui n
(n produs de puteri de numere prime).
Exemplul 5.35. De exemplu 360 = 2
3
3
2
5.
Fie (
k
)
k>0
un sir de numere. Spunem ca numerele
k
, k N

, sunt aproape toate


nule daca exista k
0
N

astfel ncat
k
= 0 pentru orice k > k
0
. Folosind aceasta
terminologie putem reformula Corolarul 5.34 astfel:
Corolarul 5.36. Consideram sirul crescator al numerelor prime
p
1
= 2, p
2
= 3, p
3
= 5, . . . .
Pentru orice n N

exista un singur sir (


k
)
k>0
de numere naturale aproape toate nule
astfel ncat
n =

k1
p

k
k
.
Scrierea

k1
p

k
k
din acest corolar are sens pentru ca tot i factorii, cu except ia unui
numar nit, sunt egali cu 1.
Exemplul 5.37. Pentru n = 1, avem n =

k1
p
0
k
, i.e. sirul (
k
)
k>0
este sirul constant
nul. Pentru n = 5, sirul (
k
)
k>0
are pe 1 pe pozit ia a treia (
3
= 1) si pe 0 pe celelalte
pozit ii. Numarul 360 este determinat de sirul (3, 2, 1, 0, 0, . . . , 0, . . . ).
Folsind aceasta reformulare a teoremei fundamentale a aritmeticii, putem da o carac-
terizare a divizibilitat ii si formule de calcul pentru cel mai mare divizor comun si cel mai
mic multiplu comun.
75
Propozit ia 5.38. Fie m =

k1
p

k
k
si n =

k1
p

k
k
descompunerile numerelor natu-
rale m, n > 0 date de Corolarul 5.36. Sunt adevarate armat iile:
a) m [ n
k

k
, k > 0;
b) (m, n) =

k1
p
min{
k
,
k
}
k
;
c) [m, n] =

k1
p
max{
k
,
k
}
k
.
5.6 Exercit ii rezolvate
1) Sa se arate ca numarul

2 este irat ional.


Solut ie: Prin reducere la absurd, presupunem ca

2 . Atunci exista m, n N

astfel
ncat
m
n
=

2. Daca d = (m, n) si m = du, n = dv, atunci

2 =
u
v
si (u, v) = 1. Rezulta
ca 2v
2
= u
2
, deci 2 [ u
2
. Cum 2 este numar prim, rezutla ca 2 [ u. Asadar u = 2k, deci
2v
2
= 4k
2
, de unde gasim 2 [ v
2
. Folosim din nou faptul ca 2 este prim si obt inem 2 [ v,
deci 2 [ (u, v), o contradict ie. Asadar

2 / .
2) Sa se arate ca exista o innitate de numere prime.
Solut ie: Pentru a arata ca exista o innitate de numere prime este sucient ca oricare ar
S = p
1
, . . . , p
m
o mult ime de numere prime exista un numar prim p / S.
Fie S = p
1
, . . . , p
m
o mult ime nevida de numere prime. Consideram numarul
n = p
1
. . . p
m
+ 1. Observam ca n 2, deci exista un divizor prim p al lui n. Din
p [ p
1
. . . p
m
+ 1 rezulta ca exista u Z astfel ncat pu p
1
. . . p
m
= 1. Deci oricare
ar i 1, . . . , m avem (p, p
i
) = 1, si rezulta p / S, ceea ce trebuia demonstrat.
3) Sa se arate ca exista o innitate de numere prime de forma 4k 1.
Solut ie: Fie S = p
1
, . . . , p
m
o mult ime nevida de numere prime de forma 4k 1.
Observam ca exista astfel de mult imi pentru ca 3 are aceasta forma.
Consideram numarul n = 4p
1
. . . p
m
1. Observam ca n 2, deci exista un divizor
prim p al lui n. Mai mult, daca presupunem ca tot i divizorii primi ai lui n sunt de forma
/
4
+ 1, rezulta imediat ca n are aceeasi forma. Dar acest fapt este imposibil pentru ca
restul mpart irii lui n la 4 este 3.
Asadar exista un divizor prim p al lui n de forma 4k1. Din p [ 4p
1
. . .p
m
1 rezulta
ca exista u Z astfel ncat pu + 4p
1
. . . p
m
= 1. Deci oricare ar i 1, . . . , m
avem (p, p
i
) = 1, si rezulta p / S, ceea ce trebuia demonstrat.
4) Sa se arate ca daca p
1
, p
2
, . . . , p
n
, . . . reprezint a sirul numerelor prime aranjate n
ordine crescatoare, atunci p
n
2
2
n1
.
Solut ie: Aplicam metoda induct iei matematice. Pentru n = 1 avem p
1
= 2 2
2
0
.
Presupunem enunt ul adevarat pentru p
1
, . . . , p
n
si vom demonstra ca p
n+1
2
2
n
. Din
solut ia Exercit iului 2) rezulta ca exista un numar prim p diferit de p
1
, . . . , p
n
care este
divizor pentru p
1
. . . p
n
+ 1. Deci
p
n+1
p p
1
. . . p
n
+ 1 2
2
0
2
2
1
. . . 2
2
n1
+ 1 = 2

n1
i=0
2
i
+ 1 = 2
2
n
1
+ 1 < 2
2
n
si solut ia este ncheiata.
76
5.7 Exercit ii propuse
1) Determinat i restul mpart irii lui 19
44
23
17
la 7.
2) Fie n N un numar natural care mpart it la 6, 8, 9, 12 si 16 da acelasi rest 5.
i) Determinat i cel mai mic n cu aceasta proprietate.
ii) Determinat i cel mai mic n > 5 cu aceasta proprietate.
iii) Determinat i cel mai mic multiplu de 7 cu aceasta proprietate.
3) Fie a = a
n
a
n1
. . . a
2
a
1
a
0
N, a
i
0, . . . , 9, i = 1, . . . , n, a
n
,= 0. Sa se arate ca:
(i) 5 [ a 5 [ a
0
;
(ii) k N

avem 5
k
[ a 5 [ a
k1
. . . a
0
;
(iii) 9 [ a 9 [ a
n
+ +a
0
;
(iv) 7 [ a 7 [ a
n
. . . a
3
a
n
. . . a
2
a
1
a
0
;
(v) 11 [ a 11 [ (a
0
+a
2
+a
4
+. . . ) (a
1
+a
3
+. . . ).
4) Sa se arate ca 24 [ (5n
2
+ 3)(n
4
+ 8) pentru orice numar natural n.
5) Sa se arate ca 7 [ 2222
5555
+ 5555
2222
.
6) Sa se determine c.m.m.d.c. si c.m.m.m.c. al numerelor 4148 si 7684.
7) Determinat i numerele prime care pot scise atat ca suma, cat si ca diferent a de doua
numere prime.
8) Demonstrat i ca daca 2
n
1 este un numar prim, atunci n este un numar prim.
9) Daca n N

, notam cu (n) numarul divizorilor naturali ai lui n. Sa se arate ca:


a) daca a, b N

si (a, b) = 1 atunci (ab) = (a)(b);


b) daca n = p

1
1
p

2
2
. . . p

k
k
(p
1
, . . . , p
k
numere prime distincte si
1
, . . . ,
k
N

),
atunci (n) = (
1
+ 1) . . . (
k
+ 1).
10) Sa se arate ca daca un numar natural are 133 de divizori naturali atunci el este un
cub perfect.
Bibliograe
[1] S. Breaz, Elemente de teoria numerelor, note de curs.
[2] S. Breaz, T. Coconet , C. Cont iu, Lect ii de algebra, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2010.
[3] S. Breaz, R. Covaci, Elemente de logica matematica, teoria mult imilor si aritmetica,
Ed. EFES, Cluj-Napoca, 2006.
[4] D. Burton, Elementary number theory. Sixth edition, McGraw-Hill, 2007.
[5] I. D. Ion, N. Radu, Algebra, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1991.
[6] I. Purdea, I. Pop, Algebra, Ed. Gil, Zalau, 2003.
[7] I. Purdea, C. Pelea, Probleme de algebra, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2008.
77