I can be your

heroine
Personajele nu imi apartin.
Eu doar le-am modelat
pentru lumea mea,
folosindu-ma de creatia lui
Stephanie Meyer.

Celor care nu au
renuntat la visul lor,
celor care inca zambesc
la auzul cuvintelor si
glumelor copilaresti.
Celor care mai cred in
copilarie. Si nu in
ultimul rand, tie!
 “Deci pacatul sa nu
mai domneasca in
trupul vostru muritor si
sa nu mai ascultati de
poftele lui”

(Romani 6:12)
Prefata
Pentru că cel care va dori să te însoţească peste tot va glumi pe seama ta, de
nenumărate ori,
Pentru că cel ce-ţi va da cu plăcere din apa lui, va fi nerăbdător să o
otrăveasca înainte
Pentru că cel ce-ţi va da haina lui când îţi va fi frig, o va târâ-o prin zmoala
întâi.
Pentru ca el mi le-a oferit pe toate din inima, merita asta: Il iubesc!
Dragostea noastra nu moare, deşi poate fi otrăvită.

(Tin sa mentionez ca am imprumutat

putin din prefata aleasa pentru
viitoarea mea carte,
pentru ca am selectat cuvintele cu grija,
mi se pare potrivita deasemenea pentru mica mea creatie)
Capitolul 1. Atotcunoscatoare
Desi eram singura pe hol, stiam ca toti ma privesc de undeva. In momentul acela,
un sunet s-a izbit de peretii urechilor mele, zgariind auzul meu fin. Mi-am arangat ultima
carte iar poza cu mama si Charlie am lasat-o inca in plic, aruncand-o printre lucrurile
nedespachetate. Eram curioasa sa aflu ce a produs acel zgomot, in linisitea singuratatii.
Putea fi un coleg, sau o colega, dar de ce nu femeia de serviciu(mi-ar fi placut sa am
propriul dulap, de parte de toate celelalte. Am impins nerabdatoare ursa, care a avut
nevoie de o alta “atingere” pentru a se inchide complet, era ceva ce voia ca asteptarea sa
ma faca sa fierb si mai tare. Cand in sfarsit am inchis-o, si m-am departat putin de dulap,
l-am vazut…avea ochii verzi, ca pajistea primavara, parul de culoarea castanei, ridicat
spre interior, dandu-i un aspect rebel. Stiam ca e diferit, trebuia sa fie diferit, pentru o
clipa, eram aproape sigura ca e unul de-al nostru, pielea ca de fildes, ochii…insa mirosul
l-a dat de gol, in el curgea sange, I simteam pulsul si bataile inimii, caldura emanata din
interiorul pieptului, rauri si valuri de sange de pulsau neincetat in el. Nu ma atragea in
niciun fel, cel putin nu in cele ce constau in poftele mele vampirice. Cazierul imi era
curat si asta asa va ramane, eu nu eram ca ceilalti. M-am trezit din mica reverie la
zgomotul pe care-l facu usa dulapului sau cand o tranti. Am realizat ca toate aceste
ganduri m-au cutreierat timp de 4-5 secunde, era suficient, l-am privit si l-am analizat. El
trebuia sa fie cel care-mi va umple golul. Alice trebuia sa afle, imi aduc aminte ca ea avea
biologie ora aceasta, deci ar trebui sa o astept la a 3-a usa pe stanga. Am asteptat pana a
iesit, banuiam ca profesorul avea de predat o lectie noua, altfel nu i-ar fi tinut in plus. Si
in sfarsit, a iesit si mi-a sarit in brate, Emmet era in spatele ei, aratand ca un tata langa
puiul sau. Alice este prietena mea cea mai buna, izvorul tuturor cunostintelor mele in
materie de baieti, moda,make-up,massmedia pentru mine era nimic pe langa ea. Ea era
printre bucatelele de capsune din gemul ce-mi indulcea otrava, motiv sa-mi doresc sa
traiesc. Alice e total diferita de mine, sau eu de ea, cum spune ea. Poate deasta suntem
atat de compatibile din toate punctele de vedere. Ea are uneori banuieli evazive despre
lucrurile care urmeaza sa se intample, evenimente sau intamplari obijnuite. Emmet,
fratele ei este un tip masiv, binefacut, dar in interior este un ursulet panda.Ii cunosc de
mica, de cand ei aveau 30 de ani ca vampiri. Pe cand nu stiam ce inseamna prietenie,
dragoste sau afectiune. Mereu ma simteam diferita in preajma lor, diferita intr-un sens
bun, altfel decat cand eram cu ceilalti. Tatal lor si Charlie erau prieteni buni, pana cand….
ei bine pana cand s-a intamplat ceva ce a schimbat viata tuturor.
Charlie Swan si Ben Hale erau studenti obijnuiti la medicina, erau in ultimul an,
dupa un ultim examen pe care l-au luat fara nicio problema, cei mai buni prieteni au ales
sa-si serbeze victoria dand o mica petrecere la Charlie acasa, el fiind singur, parintii sai,
respectiv bunicii mei, locuiau in alt oras, Charlie fiind nevoit sa se mute datorita facultatii
care o facea. Totul a iesit de minune, erau doar cativa prieteni comuni, care mai decare
mai inteligent si cunostinte elevate. Fara prea multa bautura, cateva fursecuri si cateva
pizza comandate din timp, le-au facut seara minunata. Insa spre dimineata unul dintre ei a
primit o veste ingrozitoare, mama sa murise in timpul noptii, cum nu avea masina, tata a
fost nevoit sa il duca pana acasa, cateva zeci de kilometrii, in jumatate de ora avea sa fie
inapoi. Insa dupa ce l-a lasat acolo, gandindu-se ca se va lumina in curand, a ales sa
mearga pe o scurtatura, era drumul ceva mai rau famat insa nu conta atata timp cat va fi
lumina imediat si drumul mult mai scurt,-inca nu am inteles de ce voia sa se grabeasca-
deodata i-a aparut ceva in fata si a pierdut controlul masinii, in timpul accidentului acel
ceva l-a scos din masina, evitand orice impact dureros, insa ceea ce avea sa urmeze era
mai dureros de atat, si asta fiind putin spus. Charlie spune ca l-a dus intr-o grota, cel putin
atat a putut sa vada, cu inscriptii ciudate pe pereti, vechi de cateva sute de ani. Acolo l-a
tinut cateva ore, iar cand fiara s-a intors l-a adus si pe Ben. Cand au inceput amandoi sa
tipe fenomenul a aparut, era o femeie, o femeie gratioasa, palida in sclipirea lunii, si mai
frumoasa in scanteile stelelor, alba ca spuma marii, cu ochii negrii ca zmoala ce I se
vedeau perfect in ciuda intunericului din grota. Vazand ca nu`I poate opri, i-a atacat. Atat
isi aminteste Charlie din viata lui umana. A indurate dureri chinuitoare timp de 3 zile,
incercand sa numere toate sunetele din jur, sesizand ca volumul creste cu fiecare zi ce
inainteaza iar el este inca in viata. Cand s-a trezit se simtea puternic,implinit si plin de
gratie. Dar s-a ridicat incercand sa-l gaseasca pe Ben, nu-l putea uita nicidecum, si nici
sa-l lase acolo. L-a cautat si l-a strigat, obijnuindu-se greu cu noua voce si noile obiceiuri.
Acum simtea atatea goluri, era insetat, ii era foame, dar nu stia ce era sau de ce avea
nevoie. Apoi l-a gasit, zacea nemiscat deasupra unei gramezi de bolovani, parea sfasiat de
durere dupa chip, tata a stat langa el 2 zile, timp in care a cercetat orice indiciu ce-l ducea
spre rezolvarea misterului in care era captiv. Cand a realizat ca Ben pierise, ca nu se mai
trezea niciodata, ca nu a fost puternic sa treaca peste cele 3 zile de chin, a incercat sa se
sinucida in zeci de moduri, iar cand a realizat ca e in zadar, a descoperit ce devenise.
Deodata instinctele vampirice il faceau sa tresara, era insetat, nu stia cum sa-si foloseasca
puterile, avea nevoie de sange, stia ce fel de sange. Insa el iubea oamenii, chiar si acum
cand nu mai avea suflet sau inima, gandurile lui nu erau decat ca era intruchiparea
diavolului, se ura, incerca sa se autodistruga prin infometare. Sa manance ierburi, fructe
din padurea in care se afla,era imposibil, arsura din gat il dobora, a cedat cand a simtit 3
caprioare in apropiere, disperat a sarit pe ele si si-a stamparat setea, nu se simtea satul cu
adevarat, insa era mai bine decat sa fi omorat un om. Era mandru de el, stia ca va gasi
odata calea spre ceva mai bun, cel putin noptile in care uita de chin ganduri de genul
acesta il strabateau. Odata satul si cunoscatorl al simturilor si puteriol sale, s-a apropiat de
oameni, nu stia ca exista riscul ca setea sa-I revina. Fara sa se gandeasca la asa ceva, s-a
plimbat cateva zile in jurul oamenilor, incercand sa se obijnuiasca cu mirosul, in locuri
aproape pustii, in caz ca nu rezista si era nevoit sa cedeze, macar sa-si pastreze identitatea
anonima. Dar a reusit, a petrecut cativa ani in jurul oamenilor, iar cand a fost suficient de
sigur pe el, a inaintat. Si-a continuat cariera, exact de unde o lasase. Intr-o zi cand trecea
pe langa oglina unui magazin de jucarii, s-a privit pret de cateva clipe, apoi si-a dat seama
ca va ramane neschimbat pentru eternitate.
A ajuns sa cutreiere intreaga lume, ferindu-se de razele de soare care-I faceau
pielea sa se preschimbe in diamante lipite intre ele. A castigat sute de concursuri in
intreaga lume, era cunoscut peste tot, era bogat. Cand s-a hotarat sa renunte la faima, sa
se retraga intr-un loc pustiu, unde sa fie singur si sa nu fie recunoscut, deoarece avea
aceasta reputatie de cativa ani buni, 5-6 poate chiar 7, putea fi banuitor, el pretindea
mereu ca are 23 de ani, uneori mai mult, insa nu arata mai invarsta decat un baiat de 19-
20 de ani. Acum putem sa revenim incet in secolul nostru, tata s-a nascut in 1901, fiind
transformat 18 ani mai tarziu, nici acum nu-si aminteste chipul femeii aceleia, are doar
amintiri evazive cu chipul lui Ben.Ben avea atunci 2 copii care abia se nascusera, mama
lor a murit la nastere,tata nu a putut uita de ei, cu inima franta i-a lasat sa creasca cativa
ani, pana au ajuns sa aiba 16 ani,, dupa ce le-a explicat totul cu cel mai mic detaliu, i-a
transformat, amandoi devenind zeitati, descurcandu-se de minune cu regimul de viata
impus de Charlie, cei doi prieteni ei mei, Alice si Emmet.
Aici, in New Orleans s-a mutat acum 30 de ani, cand a cunoscut-o pe Rene,
mama mea, mama nu e foarte diferita de mine, am mostenit ochii ei ciocolatii din
copilarie, caci parul ei blond nu semana deloc cu cel castaniu al meu. Probabil de la
Charlie mostenisem asta. Ei s-au cunoscut cum spuneam acum 30 de ani, parea o
dragoste imposibila, dar au trecut peste toate impreuna, la numai 2 ani s-au casatorit,
parintii ei murind cu un an inainte de nunta lor.Dupa cateva luni de la nunta am aparut eu,
era atat de diferit pentru ei, nu stiau la ce sa se astepte, in fond eu sunt un copil hibrid,
mama om, tata vampir. Doar ca in timpul nasterii tata i-a injectat mamei venin in inima,
asta ajutand-o sa ma nasca si sa ramana in viata. Eu am deja 10 ani, ajungand la varsta
maturitatii acum 3 ani. Arat ca o fata de 17-18 ani, si asa voi ramane pentru eternitate.
Suntem fericiti in micul nostru orasel, dar el avea sa schimbe tot, simt asta.